You are on page 1of 1

Cărţile cu Apolodor

de Gellu Naum
(povestire)
Poezia vieții pinguinului tenor este cea a căutării de sine.
Asemenea unui personaj dintr-un Bildungsroman, Apolodor se trezește într-
o zi copleșit de dorul raților săi din !a"rador, așa că pornește în căutarea
lor. #deea căutării amiliei, a centrului, a locului inițial este cea care-l
motivează pe Apolodor să plece la drum. $orind să se ale pe sine,
pinguinul nu mai poate trăi nici măcar o zi departe de adevărul de care are
nevoie și pentru alarea căruia este pregătit să înrunte toate diicultățile care i-ar putea ieși în cale.
$rumul către centru nu este unul ușor, Apolodor trec%nd prin nenumărate peripeții. &n primul r%nd,
Apolodor se vede nevoit să accepte aptul că nu știe dec%t oarte puține despre sine, căci, de pe drum, ală că
amilia sa nu este în !a"rador, ci la Polul 'ud. (ot pe drum, pinguinul descoperă că oamenii sunt de mai
multe eluri, iar pentru a reuși să le aci ață c)iar și celor mai necinstiți dintre ei, tre"uie să dai dovadă de
curaj și perspicacitate c)iar și c%nd ești mai mic și mai neputincios dec%t adversarul. *%nd însă numărul
dușmanilor sporește, iar Apolodor este trimis pe lună, reușind totuși să supraviețuiască și acestei încercări,
evoluția pinguinului nu se mai mărginește la universul vizi"il, la lumea palpa"ilă, ci cunoașterea de sine
capătă dimensiunea verticalității și a universalității. Nicio încercare nu poate i depășită prin raudă, așa că
rac)eta cu care este trimis în spațiu de t%l)arii americani aterizează în același loc de unde a plecat, iar
Apolodor se vede nevoit să înrunte încă o dată aceleași pericole.
Ajuns în Arica, Apolodor cunoaște dragostea la înt%lnirea, într-o oază, cu o maimuțică. Pentru a nu o
întrista, pinguinul acceptă să o ia de soție, însă părinții sunt nevoiți să intervină pentru a-i împiedica,
argumentul acestora iind nepotrivirea dintre cei doi+ Apolodor nu poate răm%ne în Arica, în timp ce
maimuțica nu-l poate urma la Polul 'ud. ,asculinul este spiritul călător, în timp ce eminitatea este
domestică, sta"ilă.
Ajuns în Asia, Apolodor dă, înt%mplător, peste o comoară și întreaga sa ire se modiică. Putem
vedea în ce măsură tentația "inelui imediat poate pune stăp%nire c)iar și pe idealul pentru care personajul s-a
sacriicat p%nă în acel moment. &n răsățuri de tot soiul, Apolodor pierde c%țiva ani. &nsă nevoia de
autocunoaștere este mai mare dec%t dorința de "ine, așa că, la un moment dat, Apolodor își amintește care
este misiunea vieții sale și o reia.
&n cele din urmă, pinguinul reușește să ajungă la Polul 'ud și să-și regăsească amilia care îi ace o
primire călduroasă. -n singur amănunt ne ace totuși să ne punem semne de între"are despre locul respectiv
și despre modul în care societatea este structurată la Pol+ aptul că pinguinii locuiesc în Golul (error. $e
altel, nu mult îi ia lui Apolodor p%nă să conștientizeze că îi este dor de prietenii săi din t%rgul ,oșilor și să
dorească să se întoarcă la București.
&n urma nenumăratelor pericole prin care a trecut și al anilor petrecuți în căutarea sinelui, Apolodor își dă
seama că adevăratul său centru, locul în care simțea că își aparține este cel de unde a plecat. Așa că Apolodor
parcurge drumul înapoi.
Nu puține sunt motivele care ne ac să credem că această regăsire de sine în punctul inițial este
sim"olul copilăriei, al întoarcerii, după o viață plină de aventuri, în care cunoaștem și dragostea, și rica de
moarte și de ratare, și a"solutul, către copilăria aparent naivă, dar plină de sens.
$eși copiii nu vor descira, cel mai pro"a"il, multe dintre sensurile ascunse ale călătoriei lui Apolodor, ei se
vor putea "ucura de rimele pline de )az. Adulților, în sc)im", cartea le va spune multe despre ei înșiși și
despre reînnoirea permanentă a pactului cu sinele.