You are on page 1of 5

DESPRE PROFILNG

1


Pentru a rezolva crimele în serie, americanii au creat o specialitate
“profiling”, care are ca obiectiv stabilirea portretului psihologic al
criminalului.
La Quantico în Virginia, Academia F.B.I. îşi antrenează agenţii si
pregăteşte politişti din toată lumea în această insolită specialitate
poliţienească.
Programul de pregătire dureaza trei ani, dar pentru a accede la el,
condiţia obligatorie este experienţa judiciară de cel putin 10 ani.
Reuniti in DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE ALE COMPORTAMENTULUI
(psihologia şi psihiatria), aceşti specialisti (profilers) dispun, pe lângă
aptitudini şi experienţă personală, de o uriaşă bancă de date.
VICAP (“Violent Criminal Apprehension Program”) se
îmbogăţeşte anual, atât cu date din cele peste 23.000 de crime comise în
S.U.A., dintre care 7.000 sunt fără mobil aparent, cât şi cu elemente despre
cazuri asemănătoare comise în străinătate.
Acest sistem centralizat de informatii (VICAP) are ca obiectiv stabilirea
rapidă a modului de acţiune şi procedeele utilizate de criminalul în serie în
săvârşirea faptelor. Sistemul de inregistrare a datelor după modul de
săvârşire şi procedeele utilizate de criminal este denumit MOS (Modus
Operandi Sistem).
Pentru a evidenţia personalitatea criminalului, profilerul lucrează, în
principal, pe baza fotografiilor criminalistice de la locul faptei şi a datelor din
rapoartele medico-legale.
În acest demers, profilerul parcurge următoarele etape:
- studierea detaliată a dosarului cauzei;
- efectuarea examenului victimologic (biografic şi medico-legal);
- stabilirea si evaluarea modului de operare;
- estimarea mobilului posibil al crimei;
- elaborarea profilului psihologic al prezumtivului criminal.
Profilerul nu participă în mod direct la capturarea criminalului, ci, pe
baza profilului psihologic întocmit, asistă unităţile de poliţie în orientarea
investigaţiilor spre o anumită arie de suspecţi, propunând strategii şi metode

1
http://www.stiucum.com/drept/psihologie-judiciara/Particularitatile-psihologice-82661.php
extras din „PARTICULARITATILE PSIHOLOGICE ALE DIFERITELOR CATEGORII DE INFRACTORI”

de acţiune care ar putea ajuta atât la descoperirea, cât şi la anchetarea
acestuia.
Prima problema pe care şi-o pune profilerul este cărei categorii
aparţine criminalul: “psihopat–organizat” sau “psihotic-dezorganizat”.
Criminalul “psihopat – organizat” îşi va planifica omorul cu minuţiozitate
şi nu va lăsa prea multe indicii. La criminalul în serie “psihotic –
dezorganizat”, locul crimei este întotdeauna în mare dezordine, o dovadă că
acţionează impulsiv şi nu îşi poate “controla” în totalitate victima. Adesea,
crimele sale sunt spectaculare şi deosebit de sângeroase. În general,
criminalul pătrunde prin efracţie, foloseşte ca armă de atac un instrument sau
obiect găsit la locul faptei, pe care îl şi abandonează imediat.. Mai rar, se
întâlneşte şi tipul intermediar “organizat-dezorganizat”.
A doua problemă se referă la modul de operare, care poate permite
evaluarea inteligenţei criminalului. Este un concept dinamic, ce se modifică în
funcţie de curajul criminalului, de traseul parcurs, de dorinţa de a plasa
anchetatorii pe alte piste etc. Prin modul de operare se face legătura între
fapte, stabilindu-se numărul omorurilor comise de un criminal.
A treia problemă este “semnătura” sau “amprenta” criminalului.
Pentru a sfida, criminalul în serie “pune în scenă” corpurile victimelor sale,
depersonalizându-le prin diverse procedee: legare, ştrangulare, acoperire,
dezbrăcare, mutilare, secţionare şi plasare în diferite locuri etc. Acestea
constituie indicii relevante asupra disfuncţionalităţii personalităţii autorului. În
unele cazuri, criminalul inscripţionează pe corpul victimei anumite iniţiale sau
semne, indicii-simbol ale personalităţii sale. Pe baza acestor indicii, profilerul
stabileşte legăturile dintre diferite crime. Această “semnătură” poate fi
schimbată de criminal, pentru a deruta anchetatorii.
Tehnica de lucru a profilerului se bazează pe o profundă cunoaştere şi
înţelegere a psihologiei comportamentului uman.
Toate acestea conduc la o recostituire mentală a desfăşurării faptelor şi
de aici, la conturarea portretului psihologic al criminalului.
Acest portret este un rezultat al asocierii de probe şi de intuiţii, care
permite anchetatorilor să trieze diferitele piste şi să elaboreze strategii de
capturare. Este lucrul cel mai dificil şi, cel mai adesea, esenţial în rezolvarea
cazului. Pentru că, odată stabilită tipologia asasinului şi mecanismele
intime care il determină să procedeze la actul ucigaş, se poate
stabili atât cercul bănuiţilor, cât şi cel al prezumtivelor victime,
putându-se acţiona preventiv. Nu de puţine ori ucigaşul în serie a fost
surprins în momentul în care era pe cale să comită o nouă crimă.
Pentru a studia modelele comportamentale ale criminalului în serie,
profilerul din F.B.I. îşi consacră o parte a timpului, stând de vorbă cu
cei care au fost depistaţi şi arestaţi. Acestora, spre deosebire de alţi
criminali, le place să vorbească despre crimele lor. Exploatând această
“slăbiciune”, profilerul învaţă să descifreze şi să interpreteze “cheia” crimei. În
alte ocazii, profilerul elaborează tehnici de abordare a criminalului în
timpul anchetei, pentru a-l determina să mărturisească.

În general, infracţiunile pretabile
2
în folosirea profilului
psihologic sunt: omorul în serie, violurile în serie şi tâlhăriile în serie.
În special, profilul de personalitate a avut rezultate uimitoare în
investigaţiile omorului în serie şi a violurilor în serie, violuri urmate sau nu de
moartea victimei. Profilingul contribuie la investigaţia criminală, este
o opinie, un punct de vedere obiectiv din partea unui specialist
neimplicat iniţial.
Sintetizând, putem spune că profilingul are în vedere faptul că:




amentului verbal, fizic şi sexual
pentru a descifra mesajele criminalului;
lăsate la
faţa locului.
În general, procesul de profiling cuprinde şapte paşi:
1. evaluarea actului criminal în sine (în particular);
2. evaluare multilaterală a caracteristicilor scenei crimei;
3. analiza multilaterală a victimei;
4. evaluarea raporturilor preliminare ale poliţiei;
5. evaluarea raportului de expertiză al autopsiei;
6. dezvoltarea unui profil care să cuprindă caracteristicile critice ale
unui criminal;
7. propuneri de investigaţie în alcătuirea unui profil.
Victima reprezintă cel mai important aspect în schiţarea unui
profil psihologic. În cazuri care implică supravieţuirea victimei, în principal
victima unui viol, conversaţia exactă a acesteia cu infractorul este cea mai
importantă şi poate juca un rol esenţial în alcătuirea unui profil exact. Acest

2
Investigarea crimelor şi criminalilor în serie – Dr. Viorel Vasile
profil nu furnizează întotdeauna aceleaşi informaţii de la un caz la altul. Se
bazează pe ce a fost lăsat sau nu în urmă, la locul crimei.
Informaţiile profilului pot include:
 rasa infractorului;
 sexul, vârsta, starea civilă, ocupaţia general;
 reacţia la interogarea poliţiei;
 gradul maturităţii sexual;
 dacă individul poate fi capabil să atace din nou;
 dacă există posibilitatea ca el/ea să fi comis fapte similare în
trecut;
 existenţa cazierului judiciar.
Când investigatorul furnizează unui profiler informaţii referitoare la
victimă, datele pe care ofiţerul trebuie să i le prezinte sunt:
 ocupaţia (trecută şi prezentă),
 domiciliul (trecut şi prezent),
 reputaţia la muncă, în cartier,
 descrierea fizică, inclusiv îmbrăcămintea pe care o purta la momentul
incidentului,
 statutul civil, inclusiv copiii, membrii apropiaţi ai familiei, nivelul de
educaţie,
 statutul financiar (trecut şi prezent),
 informaţii despre trecutul familiei victimei şi a părinţilor, inclusiv relaţia
victimei cu părinţii,
 trecutul medical, fizic şi mental, temeri,
 obiceiuri personale, obiceiuri sociale, folosirea drogurilor şi a alcoolului,
hobby-uri, prieteni şi duşmani,â
 recente schimbări în stilul de viaţă, recente acţiuni în justiţie.
Datele despre autor ce mai pot fi determinate prin profiling sunt:
 nivelul de inteligenţă, nivelul studiilor efectuate,
 stilul de viaţă, mediul din care provine,
 nivelul adaptabilităţii sociale, tipul de personalitate,
comportamentul,
 înfăţişarea generală, nivelul adaptabilităţii emoţionale,
 comportamente specifice destructurării psihice relevate,
caracteristicile personalităţii dizarmonice relevate,
 locul de muncă (istoric – adaptabilitate la locul de muncă),
obiceiurile la locul de muncă,
 domiciliul în raport cu locul faptei, statutul socio-economic,
 nivelul adaptabilităţii sexuale, tipul de perversiune sexuală (dacă
este cazul), motivul faptei.
În procesul folosit de către o persoană în alcătuirea profilului
psihologic al criminalului, informaţiile sunt culese şi evaluate,
situaţia este refăcută, ipotezele sunt formulate, apoi este alcătuit un
profil, testat şi sunt aşteptate rezultatele.
Profilingul nu furnizează identitatea unui criminal, dar indică tipul de
persoană cel mai probabil care ar fi putut comite crima, datorită
caracteristicilor unice, certe, şi nu încearcă să explice acţiunile unui infractor
violent. Profilingul nu va lua locul niciodată unei minuţioase şi bine planificate
investigaţii, nici nu va elimina investigatorii experimentaţi, bine pregătiţi şi
inteligenţi.
Desigur, în funcţie de fiecare caz în parte, complexitatea raportului
poate creşte, datele furnizate de specialist putând fi mult mai variate. Se pot
previziona, de asemenea, comportamentele ulterioare ale agresorului, se pot
stabili direcţiile de atac ale anchetatorului, eventuale capcane ce se pot
întinde autorului, date false ce pot fi comunicate presei pentru provocarea
acestuia şi, în acest fel, capturarea lui etc.
Stabilindu-se, pe baza victimologiei şi a background-ului victimei,
persoanele-ţintă ale agresorului, acestea pot fi atenţionate, prevenirea fiind
prioritară.