You are on page 1of 16

Ştirea de televiziune

Este o relatare audio-vizuală succintă despre un fapt, o situaţie sau o problemă
de actualitate,care interesează un mare număr de oameni. Ştirea bine elaborată
răspunde la cele şase întrebări din paradigma 5W + H (cine?, ce?, când?,unde?, cum?,
de ce?) şi cuprinde toate elementele semnificative care determină caracterul
subiectuluidespre care se vorbeşte. Nu toate materialele difuzate în cadrul
telejurnalelor au formatul de ştire.
Ca şi în presa scrisă, ştirile de televiziune prezintă fapte ce se caracterizează
prin importanţă(adică numărul persoanelor şi gradul în care acestea sunt sau vor
fi afectate), prin prezenţa unui elementconflictual (între indivizi, între grupuri, între
oameni şi instituţii etc.) prin spectaculozitate, prin dramatism, prin interesul uman etc.
Există mai multe categorii de ştiri care propun strategii de producţie diferite:
1. în funcţie de perisabilitatea lor, ştirile de televiziune se împart în două
categorii:
a.de actualitate imediată (hard news)
b.de o actualitate mai largă (soft news)Actualitatea imediată este cea
care redă cursul vieţii, cu ajutorul ei se construieşteimpresia că un post sau altul este
bine informat. Ştirile de actualitate mai largă nu sunt legate de o dată anume. Interesul
faţă de asemenea subiecte se păstrează mai mult timp. Ca atare, difuzarea lor poate fi
amânată câteva zile, cu menţiunea că există riscul ca un alt post deteleviziune
concurent să difuzeze informaţia respectivă.
2. în funcţie de conţinut, ştirile se pot clasifica pornind de la domeniile cărorale
aparţin: politic, social, economic, cultural, medical, sportiv etc.Prezenţa unor subiecte
mai frecvente în telejurnale a impus şi alte categorii distincte:accidente, incendii,
catastrofe, crime, arestări, scandaluri, evenimente din viaţa unor celebrităţi,curiozităţi
ştiinţifice, fapte diverse etc.
3.în funcţie de momentul difuzării unei ştiri în raport cu momentul produceriiev
enimentului, există trei categorii de relatări:
a. post factum: se referă la situaţii încheiate
b. în evoluţie: au în vedere fapte aflate în curs de desfăşurare;
c. anticipatoare: anunţă evenimente viitoare
4. în funcţie de durata lor, ştirile de televiziune se pot grupa în trei categorii, ale
căror limite nu trebuie însă absolutizate:a.flashuri de aproximativ 10-30 de secunde, în
care evenimentul prezentat estedoar enunţat; b.ştirea obişnuită, cu o durată între 30 de
secunde şi două minute;c.ştirile ample, depăşesc două minute şi pot ajunge, în funcţie
de subiect şi profilulemisiunii, până la patru - cinci minute
5. în funcţie de raportul dintre informaţia vizuală şi cea verbală, se întâlnesc
următoarele categorii de ştiri:
a. imagini comentate: în acest caz informaţia vizuală predomină şi este
esenţială pentru înţelegerea ştirii. De obicei sunt prezentate:
1. locul evenimentului(planuri generale, de situare, dar şi
detalii relevante)
2. personajele principale saumartorii, atunci când există
3. ce anume s-a întâmplat sau se întâmplă;
b. comentariu ilustrat cu imagini generice.
În această situaţie, deşi imaginile aulegătură cu tema ştirii, facilitându-i
înţelegerea, ele ar putea însoţi multe alteinformaţii din acelaşi domeniu;
c. comentariu însoţit de imagini fără legătură cu subiectul: este o
formulă precară,determinată de dificultatea reală de a prezenta o relatare despre un
evenimentnevizual. Se pot urmări adesea „ştiri” de televiziune care au drept unic
suportvizual oameni mergând pe stradă.

STRUCTURA ŞTIRII
Distingem mai întâi între textul de prezentare, ştirea propriu-zisă (cau corpul
ştirii) şi, uneori, untext post ştire.
a) Textul de prezentare (lead-ul)
Este rostit de crainicul emisiunii şi introduce materialul care urmează. Are o
durată foartescurtă, cuprinsă de cele mai multe ori între 5 şi 15 secunde. Textul de
prezentare îndeplineşte una sau mai multe din următoarele funcţii:
1. trezeşte interesul şi captează atenţia telespectatorului pentru subiectul care
urmează;
2. arată despre ce este vorba şi indică perspectiva din care va fi tratat subiectul;
3. sugerează tonul ştirii: grav, dramatic, ironic etc.;4. descrie
contextul evenimentului;5. aduce date noi, apărute după finalizarea materialului
(filmării).Prima funcţie este obligatorie şi ea reprezintă condiţia esenţială pentru un
lead bun.
Există mai multe variante de prezentare.
Recomandarea este să fie aleasă cea mai potrivită în raport cu conţinutul ştirii.
Peter Gross enumeră următoarele formule de prezentare, cu menţiunea că ele nu se
exclud, ci se pot asocia în acelaşi enunţ, completându-se:
-prezentarea rezumativă – conţine sinteza ştirii, oferind o imagine globală
asupra evenimentului;
-prezentarea explicativă – favorizează înţelegerea faptelor şi a semnificaţiei lor;
-prezentarea prin contrast – evidenţiază un element aflat în opoziţie cu
conţinutul ştirii;
-prezentarea interogativă – atrage atenţia asupra subiectului prinformularea
unei întrebări;
-prezentarea cu adresare directă – foloseşte persoana a doua pentru a-l implica
direct pe telespectator;
-prezentarea cu ajutorul unui citat – este preluat un fragment semnificativ,
incitant, din declaraţia unei persoane publice, a unuimartor etc.;
-prezentarea narativă constă în începutul unei istorisiri care va ficontinuată în
cuprinsul ştirii.Textul de prezentare dispare în cazul telejurnalelor fără crainic, unde
materialele se succed unuldupă altul, despărţite doar de un semnal vizual-sonor foarte
scurt. În acest caz, întreaga informaţie esteinclusă în corpul ştirii.

b) Ştirea propriu zisă
La redactarea ştirilor de televiziune nu se utilizează modelul piramidei
răsturnate din presascrisă, ci se preferă alte formule pentru organizarea materialului.
Datorită faptului că la primele cuvinteale ştirii telespectatorul s-ar putea să nu fie
foarte atent, ar exista riscul ca informaţia principală plasatăchiar la început să se
piardă. Iată patru modalităţi de structurare a informaţiei în funcţie de subiectul tratat:
1.James Glen Stovall propune modelul unităţii dramatice, având trei
părţi:a.punctul culminant – conţine esenţa evenimentului, arătând ce s-a
întâmplat; b.cauza – insistă asupra întrebării „de ce?” şi prezintă circumstanţele
evenimentului;c.efectul – descrie contextul şi posibilele consecinţe sau implicaţii.
2.O a doua variantă este adecvată îndeosebi subiectelor referitoare la un
conflict:
a.captarea atenţiei cu ajutorul primei imagini sau prin prima propoziţie acoment
ariului;
b.prezentarea naturii conflictului;
c.prezentarea poziţiei celor două părţi;
d.punctul culminant, care conţine cel mai dramatic aspect al subiectului (acesta
poatefi prefigurat în prezentare)
e.finalul: consecinţe imediate sau mai îndepărtate, condiţii pentru soluţionare
etc.

c)Textul post ştire (lead-out)
După difuzarea imaginilor care alcătuiesc ştirea, crainicul din studio sau
reporterul în stand-up poate adăuga informaţii suplimentare, de ultim moment, sau să
prezinte posibilele consecinţe orievoluţii ulterioare ale evenimentului despre care s-a
relatat.

RELATAREA ÎN PICIOARE (STAND-UP)
Este acea relatare în care reporterul transmite de pe teren, stând în picioare şi
vorbind în faţa camerelor de luat vederi. Funcţiile unei asemenea relatări:
a. Se consideră că dacă telespectatorul îl vede pe reporter la faţa
locului ştirea câştigă încredibilitate. De aceea, posturile de televiziune recurg ori de
câte ori este posibil lastand-up;
b. Cu ajutorul fundalului din spatele reporterului, a zgomotelor de fond, a
tonului folositde reporter şi eventual a felului în care este îmbrăcat, se reuşeşte
redarea, într-oanumită măsură, a atmosferei locului sau a momentului, creindu-i
telespectatorului impresia că este martor la cele întâmplate;
c. Transmisia (înregistrarea) de la faţa locului este ea însăşi un eveniment,
având o dozăde spectaculozitate, ceea ce o face mai atractivă decât simpla citire din
studio a aceluiaşi text.
d. Relatarea stand-up permite consemnarea cu uşurinţă a evoluţiilor ce s-au
produs după încheierea filmărilor. Există două variante de stand-up:
1. relatare exclusiv verbală;
2. 2.relatare verbală însoţită (acoperită) parţial de imagini.
Prezenţa reporterului în cadru, în partea mediană a ştirii, are drept scop să
unească două unghiuri ale abordării aceluiaşi subiect.
Apariţia finală a reporterului permite completarea informaţiei cu noutăţi de
ultim moment, atunci când acestea nu sunt lăsate pentru lead. Durata apariţiilor
reporterului este scurtă (15-20 secunde), partea sau părţile însoţite de
imaginifiind preponderente. Relatările de tip „stând în picioare” încep sau se termină
cu o formulă ce cuprinde numele jurnalistului, denumirea postului de televiziune sau a
emisiunii şi locul de unde transmite.
Prin această formulă se specifică şi faptul dacă reporterul este angajatul
permanent al postului sau un colabrator extern. Încadrarea reporterului se face în plan
mijlociu sau mai strâns. Plasarea în centrul imaginii îi dăreporterului un plus de
autoritate. El se suprapune peste subiect şi îl domină. Sunt operatori care preferăsă
pună în valoare ambianţa printr-un cadraj lateral în stânga sau în dreapta reporterului,
ceea ce îl face pe jurnalist să devină parte a scenei. Fundalul ales trebuie să fie
relevant pentru subiect şi să nucuprindă elemente care să distragă atenţia
telespectatorilor. Apariţia sau intrarea în cadru a reporterului poate fi făcută în mai
multe variante:
1.direct, prin tăietură de montaj (cea mai uzuală variantă);
2.prin panoramare - imaginea porneşte de pe un element semnificativ din
locul de unde se transmite şi panoramează, descoperindu-l pe reporter.
Acesta începe să vorbească fie imediat, fie numai după apariţia sa în imagine.
În ultima variantă trebuie evitat momentul neplăcut, care trădează neprofesionalism,
când spectatorul îl vede pe reporterul care aşteaptăsă vorbească, iar acesta nu
realizează că a intrat deja în cadru;
3.prin transfocare înapoi
În general, reporterul stă pe loc în timp ce vorbeşte. Dacă totuşi se deplasează,
va fi urmărit de cameră, astfel încât mărimea sa să rămână constantă în cadru.

ELABORAREA ŞTIRII DE TELEVIZIUNE
Sursele de informaţii
Ca şi în presa scrisă, jurnaliştii de televiziune pot obţine informaţiile apelând la
mai multe surse:
1.mass-media
2.comunicate de presă primite din partea unor instituţii, organizaţii, partide,
firme etc.
3.activitatea propriilor reporteri (participarea nemijlocită la evenimente,
intervievarea persoanelor implicate etc.)
4.agenţii de presă;
5.semnalări primite din partea colaboratorilor sau a unor persoane particulare;
6.grupuri de presiune
Informaţiile obţinute trebuie verificate din mai multe surse pentru a fi evitate
inexactităţile sau omisiunile semnificative în redactarea ştirii. Reporterul trebuie să
se ferească de pseudo-evenimente, de întâmplări care nu spun nimic semnificativ
pentru telespectatori. .În egală măsură, unele subiecte vin singure înspre redacţie
(accidente, incendii etc) dar pentrucele mai multe este nevoie de o atitudine mai
activă, de fler şi intuiţie pentru a le descoperi.
Cultivarea relaţiilor personale facilitează obţinerea la timp a unor informaţii
importante.

Sursele de imagini
Reporterul va analiza de la început ce informaţie vizuală îi oferă subiectul său
şi îşi va stabilistrategia în funcţie de cele trei situaţii posibile:
a. subiect concret care poate fi relatat vizual
b. subiect abstract care poate fi ilustrat cu imagini generice
subiect abstract, greu de ilustrat (devalorizarea leului etc)
O ştire neînsoţită de imagini nu este o ştire de televiziune. În mod curent se
acceptă ştiri fără suport vizual doar atunci când informaţia este foarteimportantă, iar
absenţa imaginilor este justificată prin cauze evidente (prăbuşirea unui avion într-
o zonăgreu accesibilă) sau dacă ştirea se referă la o realitate abstractă (evoluţia
comerţului exterior). Chiar şi în asemenea situaţii, un post de televiziune care se
respectă va căuta soluţii pentru a ilustra cu ajutorulunor hărţi sau desene textul
citit.Posturile de televiziune folosesc imagini:
1.realizate de propriii lor operatori;
2.existente în arhivele studiourilor;
3.oferite de diferite instituţii, organizaţii, firme, ambasade etc.;
4.realizate de persoane particulare, aflate întâmplător acolo unde s-
a produs un evenimentneaşteptat;
5.imagini de la agenţii de presă.
Mai pot fi utilizate diferite reprezentări grafice realizate pe calculator în cadrul
postului deteleviziune sau de la companii specializate.Înţelegerea
subiectuluiReporterul trebuie să înţeleagă subiectul despre care vorbeşte, să cunoască
posibilele saleimplicaţii, cadrul legal, eventualele situaţii similare. Cu toate acestea, nu
de puţine ori pot fi auzite comentarii pline de generalităţi, afirmaţii confuze, care
trădează lipsa de competenţă în abordarea subiectului.

Unghiul de abordare
Datorită duratei scurte, de unul-două minute, nu pot fi consemnate toate
aspectele şi implicaţiile unui subiect. Din această cauză, reporterul trebuie să aleagă o
singură faţetă a evenimentului, cea pe care o consideră mai importantă. Prin urmare,
reporterul va alege o singură perspectivă, un singur unghi. În situaţii bine motivate,
reclamate de un eveniment complex, ştirea poate avea şi două unghiuri.
În asemenea cazuri, ele vor fi tratate distinct, materialul fiind alcătuit din 2
părţi. Se va trece de la primul unghi la al doilea, fără a se reveni la primul. O soluţie
mai preferabilă constă în realizarea dinunghiuri diferite a două sau mai multe
materiale despre acelaşi subiect.

Finalul ştirii
Cercetările aplicate domeniului relevă faptul că ştirile se uită foarte repede. De
aceea, este potrivit ca încheierea să reamintească într-o altă formă ideea principală a
ştirii, fără a se crea însăimpresia de repetiţie. Finalul trebuie să dea rotunjime
materialului, întărind ultima impresie. Pentru aceasta se va alege o imagine puternică.

Coloana sonoră a ştirii
Comentariul trebuie să aibă ca fundal sonor sunetul original, înregistrat în
momentul filmării, pentru a reda atmosfera locului.
La anumite subiecte, îndeosebi cele despre fapt divers sau dedivertisment,
zgomotul de ambianţă poate fi înlocuit cu o piesă muzicală adecvată.

Contextul ştirii
Prin contextul unei ştiri se înţeleg: 1.toate acele situaţii care au legătură cu
subiectul ştirii, influenţându-i semnificaţia;
2. celelalte evenimente situate temporal în
preajma ştirii şi care, chiar dacă nu au o legătură cu subiectul ei, prin coincidenţă pot
crea impresia falsă că ar exista una.

REALIZAREA ŞTIRII DE TELEVIZIUNE
Echipa
În presa scrisă, de obicei ziaristul îşi pregăteşte şi îşi redactează singur
articolul, chiar dacă uneori utilizează documentaţii realizate de alţii. În televiziune,
chiar şi o ştire banală este rezultatul activităţii mai multor persoane cu specializări
diferite. Din această cauză, tânărul jurnalist trebuie sălucreze cu şi într-o echipă pe
care de regulă o conduce.
Pentru aceasta este nevoie să-şi prezinte de fiecare dată în mod clar,
explicit, intenţiile sale, să arate că ştie ce vrea, că este documentat şi
stăpâneştesubiectul. Este important să fie receptiv la sugestii. În planul relaţiilor
umane trebuie să se străduiascăsă imprime o atmosferă de colaborare, chiar dacă nu
agreează sau nu este agreat de toată lumea.

Pregătirea
Un reporter care se respectă trebuie să cunoască personalităţile şi persoanele
publice din zona în care îşi desfăşoară activitatea şi pe cât posibil să fie cunoscut de
către acestea.

Participarea
Spre deosebire de jurnalistul din presa scrisă, care poate redacta o ştire
chiar dacă nu a luat parte la evenimentul consemnat, bazându-se pe relatări ulterioare,
reporterul de televiziune trebuie să fie prezent la faţa locului şi să asiste direct. O ştire
fără imagini semnificative nu va avea succes la nici un post de televiziune.
Înainte de plecarea echipei la filmare, reporterul are îndatorirea să verifice
informaţiile înlegătură cu locul, ora şi durata estimată a evenimentului, să cunoască
eventualele condiţii specifice (este nevoie de acreditare? este nevoie de lumină
artificială?), să aprecieze corect timpul necesar deplasării,luând în calcul şi
eventualele situaţii neprevăzute din trafic. Succesul unei filmări depinde esenţial de
rigoarea planificării.

Acoperirea unui eveniment
În funcţie de importanţa şi amploarea evenimentului, dar şi de bugetul postului,
echipa deteleviziune care se deplasează pe teren poate avea o componenţă diferită. În
general se recurge la una dintre următoarele variante:
1.echipa standard – un reporter şi un operator - la care se adaugă de la
caz la caz un sunetist, un electrician şi un şofer;
2.varianta amplă – mai mulţi reporteri şi mai mulţi operatori - plus alţi
tehnicieni;
3.varianta minimă – doar un operator-reporter.
Colaborarea cu operatorulReporterul trebuie să-l informeze pe operator asupra
subiectului şi a condiţiilor tehnice defilmare. El trebuie să-i precizeze:
1.durata pe care o va avea materialul finit;
2.ce elemente sau aspecte doreşte să fie filmate şi în ce mod;
3.cum intenţionează să-şi structureze materialul, precizând, când este posibil,
prima şi ultima imagine.
Este bine ca reporterul să se sfătuiască împreună cu operatorul asupra modului
de realizare amaterialului şi să fie receptiv la eventualele sale sugestii, mai ales dacă
acesta are mai multă experienţă.
Reporterul va avea grijă să se filmeze suficient material. Pentru subiectele
obişnuite, raportul optim este de 1 la 3.
Trebuie pornit de la următorul calcul orientativ: pentru un material finit de
două minute, ceeace înseamnă 20-30 de cadre, se vor filma cinci-şase minute (50-60
de cadre), cu mărimi diferite alecadrelor (generale, medii şi apropiate) şi conţinut
variat. Se va evita astfel situaţia în care materialulvizual nu ajunge, precum şi
pierderea unui timp preţios la montaj, atunci când s-a filmat prea mult.La locul
filmării se vor înregistra şi câteva planuri de legătură care vor fi extrem de utile
lamontaj.Mişcările de aparat (boala începătorului!) trebuie să fie puţine, scurte şi
motivate. Dacă vor fi prea multe panoramări sau transfocări vom crea greutăţi la
montaj.

Crearea sau influenţarea evenimentelor
Activitatea jurnaliştilor de televiziune nu are doar rolul de a reflecta realitatea,
ci într-o anumitămăsură de a o influenţa. Un fapt oarecare, dacă este filmat şi difuzat
la televiziune, devine un evenimentşi este perceput drept important datorită
mediatizării. Aşa apar „pseudoevenimetele”.
În anumite împrejurări, îndeosebi conflictuale, se produce uneori o influenţare
directă.
Prezenţa unui cameraman poate determina un comportament diferit în
comparaţie cu situaţia în care ei nu ar filma acolo. Relatările despre evenimente în
curs pot să le influenţeze în chip semnificativ, după cum anumite ştiri pot genera
situaţii noi.

Structura tehnică a ştirii de televiziune
Pentru emisiunile transmise în direct materialele care se vor difuza se
pregătesc într-una din următoarele variante, în funcţie de dotarea tehnică a postului:
1.pe câte o casetă separat;
2.pe aceeaşi casetă cu alte materiale ale emisiunii, separate de scurte porţiuni
de „negru” (1-3secunde);
3. pe hard-diskul unui computer.
În cazurile 1 şi 2 materialul are două coperte, adică două imagini fără sunet, de
aproximativ 3secunde fiecare, care nu vor fi văzute în emisie. Rolul lor este de a
permite comutarea, adică trecerea dela imaginea crainicului din studio la imaginea
dată de video-player şi invers.
Aceasta va permite catrecerea să se efectueze în siguranţă, fără a se tăia din
începutul sau sfârşitul comentariului. Post-procesarea ştiriiPoate urma una din cele
două variante:
1.reporterul este cel care redactează şi citeşte comentariul, iar
împreună cu editorul de imagine montează materialul brut;
2.reporterul doar transmite în redacţie materialul brut, urmând ca redactarea
comentariului şi montajul imaginii să fie realizate de altcineva (de un editor).
Indiferent de formula în care se lucrează, reporterul trebuie să se obişnuiască
să-şi redacteze comentariul repede, în pofida condiţiilor nefavorabile specifice
producţiei de ştiri (zgomot, presiuneatimpului, oboseală etc).

Procedee de montaj
Alegerea unei anumite succesiuni a operaţiilor de montaj influenţează forma
finală a relaţiei imagine – comentariu.
1. Mai întâi comentariul– o modalitate impusă de televiziune din
necesitatea de a realiza cât mai repede materiale scurte, gen ştiri.
Realizatorul vizionează ce s-a filmat, apoi redactează şi înregistrează textul,
urmând ca peste comentariu să se monteze imaginile.
Avantaje:- este un procedeu uşor şi rapid;- permite o sincronizare exactă a
imaginilor cu anumite părţi ale textului, chiar la nivelul cuvintelor, evitându-se cu
uşurinţă alăturările nepotrivite.
Dezavantaje:- procedeul este utilizabil doar în cadrul materialelor scurte;- nu
este adecvat materialelor mai lungi, deoarece paralelismul celor două discursuri
(vizual şi verbal) devine supărător.
În general, prin acest procedeu se obţin construcţii vizuale fără pretenţii, în care
textul are rolul principal, iar imaginea o funcţie secundară.

2. Mai întâi imaginea– este varianta tradiţională de montaj în
cinematografie.
Se finalizează imaginea, se măsoară lungimea secvenţelor şi după aceea, în
conformitate cu acestea, se scrie şi se înregistrează comentariul.
3. Variante intermediare – combină în diferite proporţii avantajele şi
dezavantajele primelor două procedeea. Se porneşte de la imaginile filmate şi, printr-o
minuţioasă elaborare, se stabileşte în prealabil forma finală a montajului şi conţinutul
comentariului, astfel încât operaţiile efective rămân doar simplemanevre tehnice.

















Studiu de caz


















Ştire locală
Muncitorii din Gara Arad au găsit un proiectil din al Doilea
Război Mondial
În timp ce efectuau lucrări la liniile de cale ferată de la gara arădeană,
muncitorii au găsit un proiectil de aproximativ 25 de centimetri, provenind din Al
Doilea Război Mondial.
Proiectilul a fost ridicat vineri după-amiază, din Gara Arad de o echipă de
pirotehnişti, pe parcursul intervenției nefiind necesară evacuarea staţiei CFR.
Reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Vasile Goldiş” Arad au fost
sesizaţi la numărul de urgenţă 112 de muncitorii care făceau săpături în gară pentru
schimbarea unor linii de tren.
O echipă de pirotehnişti a ISU Arad s-a deplasat de urgenţă la faţa locului
pentru a ridica obiectul exploziv,
care avea o lungime de aproximativ
25 de centimetri. „Se fac lucrări la
gară şi la săpăturile efectuate, a fost
depistat un proiectil de calibru 120
de mm de aruncător, rămas pe
teritoriul gării din Al Doilea Război
Mondial. Echipa pirotehnică s-a
deplasat la faţa locului şi proiectilul
a fost asanat. Acesta era pe jumătate
îngropat, astfel a fost săpat, a fost
nevoie de nişte lucrări, pentru a-l
scoate. Apoi, a fost transportat şi depozitat în condiţii de siguranţă, pentru a fi distrus
când se vor face distrugerile. Nu ştim când va fi distrus prin explozie. Atunci când se
adună mai multe proiectile, se face o programare de distrugere”, a declarat purtătorul
de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Arad, George Pleşca. Astfel,
proiectilul a fost ridicat, urmând să fie transportat pentru detonare într-un poligon din
judeţ.
Autorităţile au format o zonă de siguranţă pe o rază de 250 de metri, însă
intervenţia nu a impus evacuarea călătorilor şi nu a afectat mersul trenurilor, încât
proiectilul a fost descoperit pe una dintre liniile dezafectate temporar, pentru lucrări de
modernizare.



Ştire naţională

Noua grilă de salarizare din spitale. Calculul care ar
putea tripla veniturile medicilor români

Practic, de 6 luni stau si asteapta ca oficialii din Ministerul Sanatatii sa scrie
normele legii prin care sa le fie recunoscuta calificarea profesionala in ţări precum
Canada, Statele Unite sau Israel.
Printre cei care vor sa revină în ţară se numără şi medicul oncolog Doru Paul.
Stabilit din 1996 in statele unite Doru a prins un post de medic de baza la North Shore
Hospital, in New York. Dorul de casa si nu numai l-au determinat sa vrea acasa.
"Exista multi pacienti care au
nevoie de ingrijiri de
specialitate in Romania si
pentru acesti pacienti as dori
sa ma intorc. Am un prieten
cardiolog care si el se va
intoarce in Romania. In
momentul de fata lucreaza in
California.", a declarat Doru
Paul.
A trecut o jumatate de
an de cand a iesit ordinul care le permite doctorilor de peste ocean sa profeseze aici.
Lipseste insa esentialul: nu sunt gata criteriile de echivalare.
Intre timp cei care au razbit lucreaza intr-un sistem cu salarii mici si multe
lipsuri.
Medicul Sergiu Stoica, a facut rezidentiatul si s-a specializat in neurochirurgie in
Canada. Acum lucreaza la Spitalul De Copii marie curie din Bucuresti. Iata-l in sala
de operatie cu un alt doctor intors de la Strasbourg.
"Avem doar spatiu, n-avem personal, suntem numai chirurgi, n-avem
anestezisti, consumabile... Imi place sa ajut unde e nevoie", a declarat Sergiu Stoica.
Ambii confirma ca aici lucreaza din pasiune. In occident altul era statutul lor.
Din cauza saraciei din spitale. Romania a pierdut, in 6 ani, peste 20 de mii de
medici specialisti.
De anul viitor, medicii vor fi platiti dupa competenta si performanta. Astfel
salariul unui medic primar care acum castiga 1800 lei ar putea trece de 5000 de lei pe
luna.
Asta dupa ce va fi aprobată o noua grila de salarizare iar doctorii nu vor mai fi
considerati bugetari.
Ştire internaţională

Un bărbat a escaladat cupola bazilicii Sf. Petru,
protestând faţă de "masacrul" social din Italia

Un om de afaceri italian a escaladat luni in cursul dupa-amiezii cupola bazilicii
Sfantul Petru, desfasurand o pancarta pentru a protesta fata de "masacrul" social din
Italia, a anuntat biroul de presa al Vaticanului, citat de AFP.
"Opriti acest masacru. Show-ul politic al groazei continua", se putea citi pe un
mare afis alb cu litere foarte mari rosii si negre, suspendat pe Cupola. "Ajutati-ne,
papa Francisc", mai spunea mesajul puternic anti-european.
Omul de afaceri Marcello De Finizio se afla la a treia sa experienta de acest tip
pe cupola, dupa ce produsul intern brut italian a scazut cu 1,4 la suta anul acesta.
In iulie iar apoi in octombrie 2012,
acesta a mai escaladat cupola pentru
a protesta fata de criza si
constrangerile economice pe care
Uniunea Europeana le impune
Italiei.
Acest antreprenor din Trieste,
oras din nordul Italiei, managerul
unei statiuni balneare, protesteaza
mai ales fata de consecintele
directivei europene Bolkenstein.
Aceasta impune Italiei sa scoata la licitatie concesiile plajelor acordate de catre
statul italian pana in 2015.













Pentru mine, si probabil pentru românii din întreaga lume, una din principalele
surse de stiri si programe Tv este Pro Tv-ul. Pro Tv nu înceteaza goana dupa rating,
dorindu-si, pentru programele de stiri, un public format din "toti oamenii activi".
"Suntem interesati de tinerii care cresc, învaţă şi se formează cu noi, dar îi vizam si pe
cei trecuti de prima tinerete", spune Alexandru Donovici.
Ştirile Pro Tv sunt o relatare audiovizuală, succinta despre un fapt, o problemă
sau o situatie de actualitate, ce intereseaza un numar mare de persoane. Jurnalistii de
la Pro Tv gasesc întotdeauna o diferenta specifica pentru a conferi interes si
prospetime stirii, dar uneori acest lucru nu observa foarte bine de telespectatori.
Cele mai multe stiri raspund la doar sau cu precadere la întrebarile de baza: cine?,
ce?, când?, unde?. În multe cazuri, se adaugă şi răspunsurile la: cum? si de ce?.
Această regulă s-a respectat şi în cazul ştirilor naţionale şi internaţionale
prezentate mai sus. Fiind prezentate la stirile de la orele 17:00, Monica Dascalu
rosteşte textul urmărind:
- Sa trezeasca atentia telespectatorului pentru subiectul ce urmeaza.
- Arata despre ce e vorba si indică perspectiva din care va fi tratat subiectul.
- Sugereaza tonul stirii: grav, dramatic
- Descrie contextul evenimentului.
- Aduce date noi, apărute dupa finalizarea materialului.
Durata ştirii internaţionale a fost de aproximativ 2 minute, iar celei ţionale de 4
minute, aceasta fiind însă reluată in cadrul fiecărei emisiuni de ştiri, fiind de o
importanţă mult mai mare.
Ştirea locală a fost prezentată pe postul InfoTV, care oferă zilnic cele mai noi
informaţii din actualitatea locală Aradeană, dar şi în ziarul Glasul Aradului şi în cel
online, Aradon.



























Producţia emisiunilor de
ştiri























Bibliografie/Surse

Cursul “PRODUCŢIA EMISIUNILOR DE ŞTIRI”
www.protv.ro
www.stirileprotv.ro
www.infotv.ro
www.aradon.ro
www.glsa.ro