You are on page 1of 4

Î: PREAIUBITULE BHAGWAN, ÎȚI MULȚUMESC FOARTE MULT CĂ AI VENIT

ÎN VIZITĂ ÎN NEPAL. TU EȘTI CEL MAI DE SUCCES OM DE AFACERI
SPIRITUAL. CARE ESTE SECRETUL SUCCESULUI TĂU?
R: Este o întrebare foarte pertinentă; în [această] întâlnire [unde sunt prezenți] a
oamenilor de afaceri de top din Nepal. În primul rând aș dori să îți reamintesc, nu sunt un
om de afaceri. Pentru simplul motiv, nu am nici măcar un singur cont bancar nicăieri în
lume. Nu am nici măcar buzunare la robă. Nu am atins bani de 15 ani. Am stat în America
pentru 5 ani, dar nu am văzut o singură bancnotă, un singur dolar.
Cum mă poți numi om de afaceri? Probabil ai auzit că am 93 de Rolls Royce-uri. De fapt,
nu am nici măcar o Honda. Aceste 93 de Rolls Royce-uri au aparținut comunei de
sannyasini din America. Nu doar că le-au avut pe acestea, dar au mai avut încă alte 300

de mașini. Au avut 100 de autobuze, 5 avioane. A fost una dintre cele mai bogate comune
care a existat vreodată în lume. Și asta-i ceea ce i-a adus pe politicienii americani la
nebunie. Nu puteau tolera că nici măcar președintele lor nu își permite să aibă 93 de
Rolls Royce-uri. Dar aceste 93 de Rolls Royce-uri nu îmi aparțin. Nu sunt deținătorul
acestor Rolls Royce-uri. Eu nu dețin nimic; nici măcar o singură rupie.
Chiar zilele trecute, stăteau în hotel niște idioți americani. Când am trecut pe lângă ei o
femeie urâtă, grasă și retardată le-a spus celorlalți, "Ăsta e ăla care are 93 de Rolls
Royce-uri." Ciudat, că oamenii nu sunt interesați de învățătura mea, de mine, de modul
meu de viață. Sunt interesați de Rolls Royce-uri. Asta arată mintea lor.
Și am primit mii de scrisori de la oameni din toată lumea. Toată lumea mă condamnă că
am 93 de Rolls Royce-uri; și totuși mii de scrisori au ajuns la mine, spunând că
"Bhagwan, dacă îmi dai și mie un Rolls Royce nu o să conteze pentru tine. 93 sau 92, ce
diferență o să fie pentru tine? Dar pentru mine va fi împlinirea visului meu de viață." Și
veți fi surprinși să aflați că am primit o scrisoare de la un episcop, care continuu vorbea
împotriva mea, și împotriva Rolls Royce-urilor. Așa am ajuns să-i știu numele. Și într-un
final am primit scrisoarea lui, în care mă întreabă dacă pot să-i donez și lui unul din Rolls
Royce-uri, pentru biserica lui, va fi un obiect caritabil, religios, și scutit de taxe, și el ar fi
foarte încântat.
I-am spus uneia dintre secretare să-i scrie episcopului, că sunt perfect de acord. Vrei un
Rolls Royce normal, sau vrei unu dinăla mare și lung, o limuzină? Și imediat a venit și
răspunsul, că, dacă ești atât de plin de compasiune, atunci o limuzină ar fi bună. Dar din
nefericire a trebuit să îl informez că îți pot da orice, dar nu îmi aparțin mie. Vei fi prins
de poliție.
Situația mea e așa: doi cerșetori stăteau sub un copac, sunt sub influența opiului, și
stând și uitându-se la lună, luna plină a nopții, discutau afaceri. Unul din cerșetori zice,
"Zi-mi exact cât ceri pe ea? "
Celălalt cerșetor zice, "Cine ți-a zis ție că am de gând s-o vând?"
Și mă numești pe mine cel mai de succes om de afaceri spiritual? Spiritualitatea și a fi
om de afaceri sunt termeni contradictorii. Poți fi ori spiritual, poți ori să fi om de afaceri.
Pentru că întreaga artă a afacerilor este să îți dea mai puțin și să îți ia mai mult. Acesta
este profitul. În spiritulaitate este doar dăruire și nici o luare. Nu am luat nimic de la
nimeni. Mi-am dat iubirea, mi-am dat înțelegerea, mi-am dat experiența mea, fără nici o
condiție, oricui a fost însetat, și pregătit, și deschis și receptiv. Dar nu i-am pus nici o
condiție, că va trebui să plătească pentru asta.
Spiritualitatea este doar împărtășirea a ceea ce ai. Și nu este deloc nevoie să iei ceva de la
persoana cu care împărtășești, pentru că experiența spirituală este de așa natură, că cu
cât dai mai mult, cu atât crește în tine mai mult. Nu este nici o nevoie să iei de la
altcineva. Doar continuă să împărtășești, și vei fi surprins că funcționează invers decât
legile obișnuite ale economiei. În economie, dacă continui să dai lucruri, foarte curând
vei ajunge cerșetor. Dar, în economia spirituală, dacă nu dai, atunci orice ai, va muri. Ca
să o menții vie trebuie să o faci să curgă. Nu face din experiența spirituală un lac. Las-o
să fie un râu. Curând râul va ajunge la ocean, și întregul ocean va fi al tău. Și nu ai
nevoie să ceri nimic.
Un lucru trebuie să îți reamintesc în legătură cu asta; în Rusia sannyasinii mei sunt
persecutați, exact la fel cum sunt persecutați în America sau în alte țări. În Rusia ei cred
că sannyasinii mei lucrează pentru americani, că eu reprezint capitalismul; și în America

ei cred despre mine că sunt cel mai mare comunist de pe pământ. Este o situație foarte
stranie. Tot felu de etichete mi-au fost atribuite care sunt contradictorii. Nu pot fi toate
împreună adevărate.
Hindușii cred că îi convertesc pe oameni, probabil la creștinism. Creștinii sunt împotriva
mea pentru că cred că iau de la ei crema, tinerii lor, că îi scot din biserica lor. Normal, îi
convertesc la hinduism. Uitânu-mă la toate aceste etichete și condamnări, m-am gândit că
ar trebui să mă uit să văd de fapt cine sunt eu? Un agent FBI, sau un agent KGB?
Și apoi mi-am amintit o scurtă poveste.
Un om bătrân, foarte simplu, a găsit pe marginea drumului o oglindă micuță. Nu a văzut
un asemenea lucru în viața lui. S-a uitat în oglindă. A zis, "Dumnezeule, asta pare să fie
fotografia tatălui meu. Nu am crezut niciodată că bătrânu' era așa romantic; că și-a făcut
și fotografie. Da' e bine că am găsit-o. O s-o țin ca amintire. Dar va trebui să o ascund de
nevastă-mea, că dacă află că e poza lu tata, o s-o distrugă imediat."
Așa că a intrat în casă, foarte tiptil. Nevasta era surprinsă. El nu venea așa niciodată, așa
în liniște. Trebuia să fie ceva la mijloc. El s-a dus la etaj. Nevasta s-a dus să îl
urmărească. S-a dus și ea la etaj ușurel, fără să facă nici un zgomot. L-a văzut cum
ascundea oglinda într-un geamantan. Nu putea să își dea seama -- oare ce ar putea fi? Dar
a zis, lasă, pentru câtă vreme o să stea el aici. În curând va trebui să se ducă la muncă din
nou. Și el a trebuit să plece la muncă.
În momentul în care a trebuit să plece la muncă, nevasta s-a dus la etaj, a deschis
geamantanul, a găsit oglinda, s-a uitat în ea și a zis, "Dumnezeule, 50 de ani am fost cu
acest om, și nenorocitu încă umblă după altele, fuge după hoașca asta nasoală. O omor
dac-o prind."
Uitându-mă la mine însumi am descoperit că sunt o oglindă. Oricine se uită la mine își
vede reflexia propriei fețe.
Tu ești un om de afaceri, ce pot eu să fac? Când o maimuță se uită în oglindă, o să
găsească acolo o altă maimuță.
Nu sunt deloc un om de afaceri. Asta nu este modalitatea să fi om de afaceri. În mod sigur
încerc să te fac să crești, să îți urci potențialul la maxim. Nu îți voi da însă nimic. Nu am
nici un produs de vânzare. Pur și simplu încerc să stârnesc în tine o provocare.
Tu ai tot ce trebuie, dar nu te-ai uitat niciodată. Ai ignorat. Tu ai sămânța, care poate
deveni o floare frumoasă ce îți va umple viața de parfum. Eu voi da la o parte lucrurile pe
care de fapt nu le ai. Și îți voi da doar acele lucruri pe care deja le ai.
Acum, ce fel de afacere este asta?

http://www.scribd.com/doc/224784864/Ajutarea-Saracilor-o-Absurditate-de-Ce-Trebuie-Sa-ExisteSaracie-OSHO
-------------------------------------------------------------------Osho's Books Online for Free
http://www.baytallaah.com/osholibrary/index.php