Capitolul 3 Capitolul 3

Bazele transferului de masă în construcţii Bazele transferului de masă în construcţii
3.1. Mecanismul transferului de masă
În capitolul anterior s-au tratat fenomenele de transfer de căldură, pe baza
tendinţei naturale a corpurilor de evoluţie către o stare de echilibru termic.
Dacă un sistem este alcătuit din unul sau mai mulţi componenţi în care
concentraţia variază de la un punct la altul, există de asemeni o tendinţă
de echilibrare, de această dată a concentraţiilor, prin transportul masei din
zonele cu concentraţie mai ridicată către cele cu concentraţie mai redusă.
Acest fenomen poartă numele de transfer de masă.
Mecanismul transferului de masă este analo celui de transfer de căldură.
Ambele sunt produse de o variaţie spaţială a unui parametru motor!
temperatura, în cazul căldurii, "i concentraţia #sau presiunea$ în cazul
masei. De asemenea, intensitatea ambelor procese depinde de radientul
parametrului motor "i de rezistenţa opusă de mediu la procesul de
transfer.
%&
'ransferul de masă apare la fluide, at(t în faza azoasă c(t "i în faza
lichidă, în sistemele az ) lichid, vapori ) lichid, lichid ) lichid, cu sau fără
transfer de căldură. Aplicaţiile tehnice mai importante ale transferului de
masă sunt absorbţia de az, adsorbţia unui lichid într-un solid adsorbant,
distilarea, extracţia de lichide, umidificarea etc.
'ransferul de masă se poate face în două moduri! prin difuzie moleculară
"i prin difuzie turbulentă.
'ransferul de masă prin difuzie moleculară este analo cu transferul de
căldură prin conducţie termică "i reprezintă transferul de masă #de
exemplu apa$ în interiorul unui solid cu structură capilar-poroasă #zidărie,
beton etc.$. *rocesul se datorează tendinţei naturale de reducere a
diferenţei de concentraţie dintr-un fluid prin mi"carea dezordonată a
moleculelor sau atomilor care alcătuiesc fluidul.
'ransferul de masă prin difuzie turbulentă este analo transferului de
căldură prin convecţie termică "i reprezintă transferul de masă #apa$ de la
suprafaţa unui solid către un fluid în mi"care #aer$ sau invers. +enomenul
este dependent de proprietăţile de transport ale fluidului "i de
caracteristicile hidrodinamice ale procesului.
3.2. Ecuaţia diferenţială a transferului de masă
,onform leii conservării masei, viteza de variaţie a cantităţii de substanţă
dintr-un volum elementar este eală cu viteza de variaţie a fluxului de
substanţă care traversează suprafaţa volumului, la care se adauă
cantitatea de substanţă enerată în interiorul volumului elementar.
*rin transformări succesive, expresia matematică a acestei lei, în cazul
reimului staţionar, poate fi adusă în final la forma dată de relaţia #-..$.
/0
A =
z
p
δ
z
+
y
p
δ
y
+
x
p
δ
x
v v v
































#-..$
unde! p
v
) presiunea parţială a vaporilor de apă din aer #da12m
3
sau *a$4
A ) cantitatea de apă depusă prin condens #$4
5 ) coeficient de conductivitate a vaporilor #2m.h.*a$!
D v
R T C
D
δ =
#-.3$
D ) coeficientul de difuzie a vaporilor prin aerul care umple porii "i
capilarele materialelor #m2h$4
,
v
) constanta azelor pentru vapori de apă #62mol.7$4
' ) temperatura absolută #7$4
8
D
) rezistenţa la difuzia vaporilor #m
3
.h.*a2 sau m2h$.
9xpresia #-..$ reflectă fenomenul real cu anumite simplificări, consider(nd
reimul permanent #staţionar$ "i neli:(nd căldura dea:ată în procesul de
condens.
3.3. Umiditatea construcţiilor
3.3.1. Surse de umiditate
*rezenţa apei sub formă azoasă #vapori$, lichidă #picături$ "i uneori
solidă poate avea efecte defavorabile asupra construcţiilor. Aceste efecte
se răsfr(n fie asupra microclimatului încăperilor, determin(nd condiţii
sanitar iienice improprii, fie asupra materialelor din elementele
construcţiilor, conduc(nd la efecte neative cum ar fi! scăderea capacităţii
de izolare termică, apariţia condensului, diminuarea rezistenţelor mecanice
etc.
/.
*rincipalele surse de umiditate pentru construcţii sunt!
• apa din teren, ce poate afecta fundaţiile "i subsolurile4
• apa meteoroloică, ce acţionează asupra elementelor exterioare
sub formă de ploaie sau zăpadă4
• apa iniţială datorată tehnoloiei de execuţie #apa din betoane,
mortare etc.$4
• apa de exploatare, datorită proceselor umede din anumite încăperi!
spălătorii, băi, bucătării etc.4
• apa dea:ată datorită prezenţei oamenilor #respiraţie, transpiraţie$4
• apa hiroscopică, prezentă în porii materialelor datorită proprietăţii
acestora de a reţine umiditatea din atmosferă4
• apa de condens, datorită condensării vaporilor de apă pe
suprafeţele sau în interiorul elementelor.
Fi. 3.1. ;urse de umiditate la clădiri
Dacă protecţia la acţiunea apei provenite din exterior este asiurată prin
măsuri de hidroizolare adecvate, prevăzute prin proiectare "i urmărite
/3
îndeaproape în timpul execuţiei, umiditatea excesivă din aerul interior este
mai dificil de controlat "i, asociată cu anumiţi factori de ordin constructiv "i
de exploatare #dea:ări de vapori, ventilarea insuficientă, suprafeţe cu
capacitate redusă de absorbţie a vaporilor din aer etc.$, determină
fenomene de condens "i apariţia muceaiului. ,onsecinţele defavorabile
ale acestor fenomene se manifestă prin modificarea caracteristicilor fizico
) mecanice ale materialelor, aspectul dezareabil "i deteriorarea
finisa:elor dar mai ales prin efectele neative asupra sănătăţii ocupanţilor,
fiind cunoscut faptul că sporii de muceai provoacă alerii "i afecţiuni ale
căilor respiratorii, în special la copii "i persoane în v(rstă.
3.3.2. Umiditatea aerului
Aerul atmosferic conţine întotdeauna o anumită cantitate de vapori de
apă, dar această cantitate depinde de temperatură. ,u c(t temperatura
este mai ridicată, cu at(t aerul este capabil să absoarbă o cantitate mai
mare de apă în stare azoasă #vapori de apă$. Astfel, la 33 <,, . m
-
de aer
absoarbe o cantitate maximă de cca. .& vapori, la .0 <, absoarbe cca.
& , iar la ).0 <, absoarbe 3 .
,antitatea de vapori de apă, exprimată în rame, conţinută într-un m
-
de
aer, poartă numele de umiditate absolută!
V
m
= φ
v
a
#2m
-
$ #-.-$
,antitatea maximă de vapori ce poate fi conţinută într-un m
-
de aer, la o
temperatură ', se nume"te umiditate absolută de saturaţie, notată cu =
s
.
8aportul între umiditatea absolută "i umiditatea absolută de saturaţie
poartă numele de umiditate relativă #notată =
r
$, exprimată cu relaţia #-.>$.
/-
100
φ
φ
= φ
s
a
r
#?$ #-.>$
@nei umidităţi relative =
r
îi corespunde o presiune a vaporilor de apă
numită presiune parţială "i notată cu p
v
#exprimată în *a, 12m
3
, mmA
etc.$. *resiunea parţială reprezintă presiunea pe care o exercită vaporii de
apă din aer, dacă ar ocupa sinuri volumul respectiv.
@midităţii absolute maxime #de saturaţie$ =
s
îi corespunde o presiune
maximă p
s
, denumită presiune de saturaţie. At(t presiunea parţială c(t "i
cea de saturaţie depind de temperatură "i variază direct proporţional cu
aceasta.
@miditatea relativă poate fi exprimată "i ca raport între presiunea parţială
"i presiunea de saturaţie!
100
p
p
= φ
s
v
r
#?$ #-.B$
@miditatea relativă a aerului variază între -0....00? la exterior "i între
-0.../0? la interior #în încăperi$.
,onform relaţiei #-.B$, presiunea parţială se poate exprima!
100
φ p
= p
r s
v
#-.%$
3.3.3. Umiditatea materialelor
Materialele de construcţii pot reţine apa sub următoarele forme!
• apa leată chimic, prin reacţiile de formare a structurii interne4
această apă nu este influenţată de procesul de uscare4
• apa de structură, sau de hidratare, care participă la formarea
/>
structurii cristaline a unor materiale4
• apa hiroscopică, reţinută de materiale prin absorbţie sau
adsorbţie, direct din faza azoasă4
• apa liberă, reţinută mecanic, fără adeziune, prin contactul direct al
materialelor cu faza lichidă #infiltraţii din ploi sau din procesele
funcţionale$ sau ca urmare a condensării vaporilor pe suprafaţa "i
în masa elementului.
În cazul proceselor de umezire)uscare variază numai apa liberă "i apa
leată fizic #de structură "i hiroscopică$.
@miditatea materialelor se poate exprima pe bază ravimetrică sau
volumetrică, prin raportarea reutăţii C
a
sau volumului D
a
al apei conţinute,
la reutatea C
o
, respectiv volumul D
o
corespunzătoare materialului uscat!
100
G
G G
= 100
G
G
=
U
o
o u
o
a
g

4
100
V
V
=
U
o
a
v
#?$ #-./$
unde! C
u
) reutatea materialului umed #da1$.
Determinarea conţinutului de apă a unui material, respectiv a umidităţii, se
poate face prin metode ravimetrice #uscare "i c(ntărire$, metode electrice
#bazate pe variaţia unui parametru electric cu umiditatea$, electronice,
radioactive etc.
*entru o bună comportare în exploatare a elementelor de construcţii este
necesar ca umiditatea materialelor din care sunt alcătuite să nu
depă"ească umiditatea hiroscopică de echilibru corespunzătoare
umidităţii relative a aerului din încăperi. @miditatea hiroscopică de
echilibru corespunde situaţiei în care reţinerea apei de către materiale
direct din aerul umed încetează, ca urmare a satisfacerii forţelor
superficiale de leătură între pereţii porilor, micro-capilarelor "i apă, după
/B
o staţionare corespunzătoare în mediul respectiv.
9xienţele leate de umiditatea elementelor de construcţii, alcătuite din
diverse materiale, diferă în raport cu funcţiile elementelor "i cu natura
materialelor. 9lementele care se află în contact permanent cu apa trebuie
să fie impermeabile #pardoselile "i pereţii din băi "i bucătării, pereţii de
subsol "i fundaţiile în teren umed etc.$, iar elementele exterioare de
închidere #cu excepţia ferestrelor$ la care este posibilă apariţia
condensului la suprafaţă sau în structură trebuie tratate corespunzător #cu
bariere contra vaporilor, straturi de aer ventilat etc.$.
3.!. Condensarea "aporilor de apă în clădiri
Dea:ările de vapori ce conduc la cre"terea umidităţii aerului interior apar
în orice spaţiu în care sunt prezenţi oameni sau animale, fiind mai mari
sau mai mici funcţie de numărul de ocupanţi "i de natura activităţii.
+uncţiunea de locuire implică dea:area unor importante cantităţi de vapori
din respiraţie, prepararea hranei "i activităţi mena:ere.
,antitatea medie de vapori dea:ată în interiorul unei locuinţe poate fi de
peste .00 2h pentru fiecare ocupant. ,antitatea de vapori produsă de un
om prin expiraţia aerului umed "i prin transpiraţie depinde de efortul fizic "i
de temperatura ambianţei! în repaus dea:area de vapori este de ordinul a
B0 2h, dar poate să a:ună la .000 2h în cazul unui efort fizic intens.
În 'abelul -.. sunt prezentate orientativ cantităţile de vapori produse prin
activităţi casnice curente, în cazul unei familii compuse din > persoane.
/%
#a$el 3.1. ,antităţi de vapori datorită activităţilor casnice #litri2săpt.$
Cătit #- mese zilnic$ %,-0
;pălatul vaselor #de - ori zilnic$ -,30
Îmbăiat 3,>0
;pălatul rufelor .,E0
@scatul rufelor la interior .0,0
;pălatul unei podele #cca. -0 m
3
$ .,-0
8espiraţie normală "i evaporare la nivelul pielii -E,0
#otal %3.&
+enomenul de condens în clădiri se manifestă sub două forme, care pot
să apară independent sau simultan!
• depuneri de rouă pe unele zone ale suprafeţei interioare a
elementelor de închidere #în special pereţii exteriori$, unde
temperaturile sunt mai scăzute #+i. -.3$4
• acumulări de apă în masa elementelor stratificate ale anvelopei, pe
suprafaţa rece a termoizolaţiei #+i. -.-$.
Fi. 3.2. ,ondens pe suprafeţe reci, în dreptul punţilor termice
a. intersecţie pereţi4 b. conturul olurilor4 c. nervură4 d. colţ
//
d a
b
c
a b b a c d
Fi. 3.3. ,ondensarea vaporilor în masa elementelor de construcţie
,ondensul pe suprafeţele interioare poate avea mai multe cauze!
• cre"terea concentraţiei vaporilor de apă din aerul încăperilor, la
temperatură interioară constantă, p(nă la valoarea concentraţiei de
saturaţie4
• scăderea temperaturii aerului interior p(nă la valoarea la care
presiunea parţială a vaporilor devine eală cu presiunea de
saturaţie4
• scăderea temperaturii suprafeţei interioare a elementelor de
închidere, datorită scăderii temperaturii aerului exterior sau interior.
@n fenomen neplăcut, cu efecte dăunătoare asupra sănătăţii oamenilor,
este apariţia muceaiului. Muceaiul este o ciupercă parazită
microscopică, de culoare cenu"ie sau verzuie, care î"i procură hrana din
materia oranică pe care se dezvoltă. Muceaiul domestic apare peste tot
unde umiditatea este ridicată.
,ontrar aparenţelor, nu este obliatoriu să apară condensul pe o
suprafaţă pentru a se dezvolta muceaiul. 9ste suficient ca umiditatea
relativă corespunzătoare acelei suprafeţe să se menţină un anumit timp,
de ordinul săptăm(nilor, la valori mai mari de E0 ?.
,ondensul în masa #interiorul$ elementelor de construcţie apare în cursul
/E
acoperi"
perete
miraţiei vaporilor de apă de la interior spre exterior, prin aceste elemente.
Astfel, vaporii pot a:une într-o zonă cu temperatură scăzută, care
favorizează condensarea #presiunea parţială a vaporilor atine valoarea
presiunii de saturaţie$. În această zonă surplusul de vapori se depune sub
formă lichidă, provoc(nd umezirea.
Miraţia vaporilor prin elementele exterioare #perimetrale$ se datorează
diferenţei dintre presiunea parţială a vaporilor din interior "i din exterior.
În perioada rece a anului aerul mai cald din încăperi poate absorbi o
cantitate mai mare de vapori dec(t aerul rece din afara clădirii. ,a urmare,
presiunea vaporilor din interior va fi mai mare dec(t a celor din exterior.
Fntensitatea fenomenului depinde at(t de diferenţa de presiune parţială c(t
"i de permeabilitatea la vapori a materialelor.
3.'. (precierea prin calcul a riscului la condens
,ea mai mare parte a materialelor de construcţii, datorită structurii capilar-
poroase, permit trecerea vaporilor de apă, ca urmare a diferenţelor de
presiune parţială, fiind deci permeabile la vapori. *ermeabilitatea la vapori
a materialelor se poate exprima printr-o caracteristică specifică, similară
coeficientului de conductivitate termică, numită coeficient de conductivitate
a vaporilor de apă #5$.
+izic, acest coeficient #măsurat în 2m.h.*a$ reprezintă cantitatea de
vapori de apă care trece printr-o suprafaţă de . m
3
a unui material cu
rosimea de . m, timp de o oră, c(nd există o diferenţă de presiune
parţială a vaporilor de . *a.
*e baza coeficientului de conductivitate a vaporilor, pentru elementele de
construcţii se definesc permeabilitatea la vapori *
v
#2m
3
.h.*a sau h2m$ "i
rezistenţa la permeabilitatea vaporilor 8
v
#m
3
.h.*a2 sau m2h$!
/&

j
j
j
v
v
v v
δ
d
=
R
sau ;
δ
d

P
1
=
R
;
d
δ
=
P

=
#structuri în straturi$
#-.E$
,onform normativelor, rezistenţa la permeabilitatea vaporilor a unui
element compus din mai multe straturi paralele între ele "i perpendiculare
pe direcţia fluxului de vapori, se stabile"te cu relaţia #-.&$.
∑ ∑
= =
=

1 j
Dj j

1 j
j ! v v " v 1 v v
# $ % $
d
R =
R
+ $$$ +
R
+
R
=
R #-.&$
unde! d
:
) rosimea stratului G:H #m$4
I
D:
) factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori a stratului G:H4
este o mărime adimensională care indică de c(te ori este mai
mare rezistenţa la permeabilitate la vapori a unui material în
raport cu rezistenţa la permeabilitate la vapori a aerului4
M ) coeficient de difuzie a vaporilor de apă #M J B>..0
E
s
-.
$.
,alculul la condens are ca scop principal stabilirea situaţiilor în care este
posibilă apariţia fenomenului de condens pe suprafaţa interioară sau în
masa #în interiorul$ elementelor de construcţii.
3.'.1. Condensul pe suprafaţa interioară
'emperatura la care presiunea parţială a vaporilor de apă devine eală cu
presiunea de saturaţie, poartă numele de temperatură de rouă #K
r
$, ale
cărei valori sunt întabelate în standarde, funcţie de umiditatea relativă "i
temperatura aerului interior. Altfel spus, temperatură de rouă reprezintă
temperatura la care apare prima picătură de apă din condens pe suprafaţa
interioară a unui element.
E0
De exemplu, pentru o încăpere cu temperatura aerului interior '
i
J 30 <, "i
umiditatea relativă de %B? #ce corespunde unei concentraţii de cca.
.0 vapori 2 L aer$, temperatura punctului de rouă este K
r
J .3,B <,. *rin
urmare, pe suprafeţele cu temperaturi eale sau mai mici de .3,B <, vor
apărea picături de rouă.
*entru ca fenomenul de condens pe suprafaţă să nu se producă trebuie
ca temperatura '
si
în orice punct al suprafeţei interioare a elementelor cu
rol de izolare termică să verifice relaţia!
r s&

T
θ > #-..0$
În construcţii, fenomenul de rouă apare în special ca urmare a unei
exploatări neraţionale #surse de vapori cu debit mare, aerisire
necorespunzătoare etc.$, a încălzirii insuficiente în perioada de iarnă, sau
datorită unor elemente cu rad redus de izolare termică. +enomenul este
localizat mai ales în zonele reci #punţile termice$! colţurile pereţilor,
îmbinările panourilor prefabricate din beton, centuri, buiandrui etc.
Măsurile de evitare "i limitare a fenomenelor de condens "i apariţie a
muceaiului rezultă din analiza factorilor determinanţi "i au în vedere
înlăturarea sau diminuarea cauzelor. Acestea se rezumă la conformare
corectă din punct de vedere hirotermic "i la exploatare raţională.
Măsurile leate de conformarea hirotermică se referă la o bună protecţie
termică, cu atenţie deosebită asupra modului de tratare a punţilor termice
"i asiurarea unui sistem de ventilare continuă "i moderată, care să nu
depindă de intervenţia utilizatorului #sisteme de ventilare hirorelabile,
autorelabile etc.$.
E.
M exploatare corectă sub aspectul evitării riscului de condens presupune!
• reducerea pe c(t posibil a dea:ărilor de vapori4
• ventilare prin deschiderea ferestrelor sau punerea în funcţiune a
ventilatoarelor după sau în timpul derulării unor activităţi cu dea:ări
importante de vapori4
• reim de încălzire continuu, sau cu întreruperi a căror durată să nu
determine o scădere a temperaturii aerului interior sub 30 <, "i a
temperaturii pe suprafeţele interioare sub valorile punctului de rouă.
*revenirea dezvoltării muceaiului implică unele măsuri suplimentare
leate de exploatare, cum ar fi !
• uscarea "i curăţarea în maximum 3> de ore a tuturor
defecţiunilor care produc umezirea suprafeţelor "i înlocuirea,
dacă este necesar, a tapetelor, mochetelor sau altor materiale
afectate de umezeală4
• uscarea suprafeţelor umede după folosirea du"ului, olirea "i
curăţirea cu reularitate a bazinelor de colectare a apei de la
dezumidificatoare, refrieratoare, sisteme de ventilare "i evitarea
oricăror situaţii care favorizează stanarea apei4
• curăţirea muceaiului pe măsură ce apare cu soluţii antimuceai.
În cazul persistenţei fenomenului sunt necesare analize pentru a
determina specia de muceai "i radul de periculozitate.
3.'.2. Condensul în interiorul elementelor
,ondiţia evitării riscului de condens este ca în orice punct din interiorul
elementului presiunea parţială a vaporilor să nu atină valoarea presiunii
de saturaţie.
În ipoteza reimului staţionar "i unidirecţional de miraţie a vaporilor,
E3
valoarea presiunii parţiale #p
vx
$ într-un strat paralel cu suprafeţele
elementului, situat la distanţa GxH de suprafaţa interioară, se determină cu
relaţia!
' p p (
R
R
p = p
v) v&
v
vx
v& vx
− −
#-...$
unde! p
vi
) presiunea parţială a vaporilor la suprafaţa interioară a
elementului #*a$4
p
ve
) idem, la suprafaţa exterioară #*a$4
8
vx
) rezistenţa la permeabilitate la vapori pe porţiunea de
element de rosime GxH #m
3
.h.*a2$4
8
v
) rezistenţa totală a elementului la permeabilitate la vapori
#m
3
.h.*a2$.
9xpresia #-...$ este similară cu aceea pentru calculul temperaturii,
deoarece fenomenul termic "i cel de difuzie a vaporilor sunt uvernate de
ecuaţii diferenţiale cu forme similare.
Dalorile presiunii de saturaţie a vaporilor depind de temperatură "i sunt
precizate în standarde, sub forma unor relaţii analitice sau tabelar.
*e aceste baze, verificarea apariţiei condensului în interiorul unui element
alcătuit din mai multe straturi paralele se efectuează tras(nd curba
presiunilor parţiale a vaporilor "i curba presiunilor de saturaţie #+i. -.>$.
Dacă aceste curbe se intersectează, în zona respectivă există riscul de
apariţie a condensului.
E-

Fi. 3.!. Derificarea la condens în interiorul elementelor
*entru trasarea curbelor presiunilor se parcur următoarele faze!
a. ;e calculează rezistenţele termice unidirecţionale ale fiecărui strat
component cu relaţia #3.30$ "i rezistenţa termică unidirecţională totală a
elementului cu relaţia #3.-&$.
$. ;e determină temperaturile la suprafaţa interioară "i exterioară, precum
"i la limita dintre straturi, conform metodoloiei cunoscute din calculul
termic!
'
T T
(
R
R
T
=
T
) &
o
x
& x
− −
#-..3$
unde! '
i
, '
e
) temperatura aerului interior, respectiv exterior #<,$4
8
x
) rezistenţa termică a zonei situate între suprafaţa
interioară a elementului "i un plan aflat la distanţa GxH de
aceasta #m
3
<,2N$4
8
o
) rezistenţa termică totală a elementului #m
3
<,2N$.
E>
)
"i
)"e
)sse )s
e
*
"
1
suprafaţa
interioară
suprafaţa
exterioară
zonă
teoretică
de condens
)si
)ssi
(
B
)s
1
)s
2
*
"
2
*
"
3

=

*
1 j
j ! 1 j
R
c. ;e calculează rezistenţele la trecerea vaporilor pentru fiecare strat G:H al
elementului, utiliz(ndu-se relaţia #-.&$.
d. ;e stabilesc presiunile de saturaţie ale vaporilor în aerul interior "i
exterior #p
si
, p
se
$ "i la suprafaţa fiecărui strat #p
ssi
, p
s.
, p
s3
, p
sse
$ folosind
tabelele "i relaţiile din normativ, funcţie de valorile temperaturii #calculate
la punctul a$, de valorile rezistenţelor termice ale straturilor "i de zona
climatică!
"
*
j 1! j
m s*! +or s*
R
R
z p p








+ =

=

1 j
#-..-$
unde! p
sL cor
) presiunile corectate de saturaţie ale vaporilor de apă
la limitele dintre straturile elementului #*a$4
p
sL,m
) presiunile de saturaţie ale vaporilor de apă funcţie de
temperatura '
L
, conform tabelului corespunzător din
normativ #*a$4
z ) coeficient de corecţie funcţie de zona climatică în care
este situată clădirea din care face parte elementul
calculat4
8
:-.,:
) rezistenţa termică unidirecţională a stratului dintre
suprafeţele :). "i : #m
3
<,2N$4
) suma rezistenţelor termice 8
:-.,:
ale straturilor elementului
de construcţie, dintre suprafaţa interioară "i suprafaţa
GLH #m
3
<,2N$4
8 ) rezistenţa termică unidirecţională totală a elementului #m
3
<,2N$.
EB
Deoarece curba presiunii de saturaţie are o variaţie neliniară, sub forma
unor arce de parabolă aplatizate, este indicat ca valorile acesteia să fie
calculate "i în puncte intermediare pe rosimea fiecărui strat #cel mai
simplu într-un sinur punct, în centrul stratului$.
e. ;e determină presiunile parţiale ale aerului interior p
vi
"i exterior p
ve
,
folosind relaţia #-.%$!
100
φ p
= p ;
100
φ p
= p
) s)
v)
& s&
v&
#-..>$
unde! p
si
, p
se
) presiunea de saturaţie a aerului interior, respectiv exterior
#*a$4
=
i
, =
e
) umiditatea relativă a aerului interior, respectiv exterior #?$.
f. ;e reprezintă rafic elementul considerat #+i. -.>$. 9ste recomandabil
ca desenul să se facă la scara rezistenţelor la permeabilitatea vaporilor
#nu la scară eometrică$. În acest mod presiunea parţială are o variaţie
liniară pe întreaa rosime a elementului, chiar dacă acesta este alcătuit
din mai multe straturi cu caracteristici diferite4 astfel calculul presiunilor
parţiale va fi necesar doar la suprafaţa interioară "i exterioară. Dacă se
lucrează la scară eometrică, presiunile parţiale se vor determina cu
a:utorul relaţiei #-...$ "i la limita dintre straturile elementului.
. ;e reprezintă rafic, pe baza valorile calculate la punctele d "i e,
presiunea parţială "i presiunea de saturaţie "i se verifică dacă cele doua
rafice se intersectează sau nu #există sau nu există posibilitatea de
apariţie a condensului$.
În cazul în care curbele se intersectează, f("ia definită de cele două
puncte de intersecţie A "i O #+i. -.>$ constituie zona de condens din
interiorul elementului. Aceasta este considerată ca fiind o zonă teoretică,
întruc(t curba presiunilor parţiale pe sementul AO nu are sens fizic
E%
#presiunea parţială nu poate depă"i presiunea de saturaţie$. *entru
determinarea rafică a zonei reale de condens se duc tanente la curba
presiunilor de saturaţie #+i. -.B, sementele MPM "i 1P1$, zona reală de
condens rezult(nd mai restr(nsă, conform metodoloiei propuse de
Claser.
Fi. 3.'. Determinarea rafică a zonei reale de condens
În situaţia apariţiei condensului este necesară determinarea temperaturii
aerului exterior '
e cond
de la care începe fenomenul de condens. ,alculul
se realizează prin încercări, adopt(nd pentru temperatura exterioară valori
din ce în ce mai mici, p(nă c(nd curba presiunilor parţiale devine tanentă
la curba presiunilor #necorectate$ de saturaţie. +uncţie de temperatura '
e
cond
astfel determinată, se adoptă din standard durata 1
Q
#în ore$ a
perioadei de condensare, precum "i temperatura exterioară medie '
es
pe
această durată. ,u aceste date se trasează noile rafice ale presiunii
parţiale p
v
"i presiunii de saturaţie p
s
, consider(ndu-se '
es
ca temperatură
exterioară.
E/
Rona de condens #detaliu$
zonă reală
de condens
zonă teoretică
de condens
"
v
R
'
v
R
i
n
t
e
r
i
o
r
e
x
t
e
r
i
o
r

(
B
M
+
(
B
B
M,
+,
tanente
,u a:utorul valorilor astfel determinate, conform normativelor în vioare,
trebuie efectuate următoarele verificări!
a. ;e calculează cantitatea totală de vapori de apă m
Q
ce se poate
acumula în element în perioada de iarnă!
,
-
v
v) s.
/
v
s# v&
,
.
R
p p
R
p p
0100 = m











#-..B$
unde! m
Q
) cantitatea de apă condensată #72m
3
$4
p
vi
, p
ve
) presiunile parţiale ale vaporilor din aerul
interior2exterior #*a$4
p
sM
, p
s1
) presiunile de saturaţie #eale cu cele parţiale$ ale
vaporilor, pe suprafeţele zonei de condens
#corespunzătoare punctelor M "i 1, +i. -.B$ #*a$4
-
v
/
v
R ! R
) rezistenţele la permeabilitatea vaporilor ale zonelor
elementului cuprinse între suprafaţa sa interioară "i
frontiera verticală din st(na zonei de condens,
respectiv între frontiera verticală din dreapta zonei de
condens "i suprafaţa exterioară a elementului,
conform +i. -.B #m
3
.h.*a2$4
1
Q
) numărul de ore al perioadei în care are loc fenomenul
de condensare #h$.
EE
$. ;e determină cantitatea totală de vapori de apă m
v
ce s-ar putea
evapora din element în perioada de vară!
v
-
v
v) s.
/
v
s# v&
v
.
R
p p
R
p p
0100 = m











#-..%$
unde! m
v
) cantitatea de apă evaporată #72m
3
$4
1
v
) numărul de ore al perioadei în care are loc fenomenul
de evaporare #h$.
,alculul se efectuează cu o valoare a temperaturii exterioare
/
)s
T ,
determinată în mod analo ca temperatura '
es
.
c. ;e verifică acumularea proresivă de apă în interiorul elementului, de la
un an la altul, datorită fenomenului de condens. ,antitatea de apă m
Q
provenită din condensarea vaporilor în perioada rece a anului trebuie să
fie mai mică dec(t cantitatea de apă m
v
care se poate evapora în perioada
caldă, ceea ce implică verificarea relaţiei!
v ,
m m <
#-../$
d. În afară de satisfacerea condiţiei #-../$, este necesar ca nivelul de
umezire al materialelor în care are loc condensul să fie suficient de redus,
pentru a nu afecta semnificativ caracteristicile sale termofizice "i
mecanice.
E&
Astfel, cre"terea umidităţii SN la sf(r"itul perioadei de condensare nu
trebuie să depă"ească valorile maxime admisibile SN
adm
prevăzute în
normativ, funcţie de caracteristicile hirotermice ale materialelor din zona
de condens!
adm
,
,
2
d 3
m 100
2 ∆ ≤ = ∆
#-..E$
unde! T ) densitatea aparentă a materialului umezit prin conden-
sare #72m
-
$4
d
Q
) rosimea zonei în care se acumulează umiditatea #m$.
În afară de metodoloia de calcul prezentată mai sus, pentru prevenirea
fenomenelor de condens în masa elementelor este necesară respectarea
unor reuli de alcătuire a elementelor "i de exploatare a clădirii, cele mai
importante fiind!
• asiurarea unei ventilări naturale corespunzătoare a spaţiilor
interioare, în special a acelora unde au loc dea:ări importante de
vapori #băi, bucătării etc.$, prin prevederea canalelor de ventilare "i a
unor rile de aerisire la eamuri4
• asiurarea unui reim corect de încălzire în perioada rece a anului,
prin asiurarea temperaturii aerului interior la valoarea de minim 30 <,4
• folosirea unor bariere de vapori, dispuse de reulă pe faţa caldă a
stratului de termoizolaţie4
• limitarea punţilor termice "i corectarea celor ce nu pot fi evitate, "i
folosirea elementelor de construcţii prevăzute cu strat de aer ventilat.
&0

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful