You are on page 1of 17

UNIVERSITATE CREȘTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR’’ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL
SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL AFACERILOR ÎN COMERȚ



LUCRARE DE DISERTAȚIE

Regimul juridic al contractului de mandat
comercial





Îndrumător științific
Lect. univ. dr. Oana Duță
Absolvent
Farțade Claudia


-București, 2014-
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



Cuprins

Capitolul 1.Aspecte teoretice referitoare la contractul de mandat civil ............................. 2
1.1.Aspecte generale .............................................................................................................. 2
1.2.Condițiile de validitate ale contractului de mandat comercial ......................................... 3
1.3.Efectele contractului ......................................................................................................... 5
1.4.Încetarea contractului de mandat comercial ..................................................................... 7
Capitolul 2.Varietăți ale contractului de mandat comercial ................................................ 8
2.1.Contractul de comision..................................................................................................... 9
2.2.Contractul de consignație ............................................................................................... 12
Bibliografie ............................................................................................................................. 16

















Regimul juridic al contractului de mandat comercial




Capitolul 1. Aspecte teoretice referitoare la contractul de mandat
civil
1.1. Aspecte generale
Întrucât activitățile comerciale se înfăptuiesc prin intermediari, Codul Comercial
reglementează contractul de mandat comercial. Din punct de vedere al structurii, acest tip de
mandat este asemănător mandatului civil. Spre deosebire de acesta din urmă, funcția
mandatului comercal este aceea de a mijloci activitățile comerciale. Punerea în practică a
funcției meționate presupune existența unor norme care să facă mandatul apt exigențelor
mediului de afaceri.
În codul comercial, mandatul comercial este definit ca având drept obiect tratarea de
afaceri comerciale pe seama și socoteala mandantului. Acest tip de contract nu se încheie în
mod gratuit.
1

Contractul de mandat comercial reprezintă acel tip de contract pe baza căruia o
persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele și pe seama altei persoane care i-a dat
împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care sunt pentru mandant fapte de comerț.
2
Contractul de mandat comercial se deosebește de mandatul civil prin următoarele
particularități
3
:
 Obiectul contractului de mandat comercial este reprezentat de încheierea actelor
juridice ce constituie fapte de comerț pentru mandant; cât despre mandatul civil,
obiectul acestuia este încheierea de acte juridice civile;
 Mandatul comercial este un act cu titlu oneros. Chiar dacă părțile nu au prevăzut în
contract plata unei remunerații, mandantul datorează remunerația deoarece mandatul
comercial nu se prezumă a fi gratuit. În cazul în care acest punct nu se regăsește în
contract, remunerația va fi stabilită de către instanța judecătorească. Mandatul civil
este prezumat a fi gratuit.
 Mandatul civil implică, de regulă, reprezentarea: mandatarul încheie acte juridice cu
terțul în numele și pe seama mandantului.

1
Codul Comercial, art. 374.
2
I.N.Fintescu, Curs de drept comercial, editat de Al. Th. Doicescu, vol I, București, 1929, p. 377.
3
L. Uță, Contracte civile și comerciale, Editura Hamangiu, București, 2011, p. 164-166.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



În cazul mandatului comercial, acesta poate fi cu reprezentare, dar și fără
reprezentare. Pentru actele de dispoziție (semnarea unui act constitutiv al unei societăți
comerciale, ipotecarea unui imobil) mandatul trebuie să fie special, fiind necesar a se
specifica natura juridică a operațiunii și obiectul ei. În privința actelor de conservare sau
administrare, prezentarea unei procuri este suficientă.
 Următoarea deosebire ce privește cele două tipuri de contracte este puterea de acțiune
a mandatarului.
Mandatul comercial nu produce efecte și asupra afacerilor care nu sunt comerciale, cu
excepția cazului în care acest lucru nu se declară prin mandat.
Mandatul pentru o afacere anume cuprinde împuterniciri și pentru totalitatea actelor
ce presupune executarea afacerii, chiar și când nu ar fi fost menționate în contract.
Când vine vorba despre mandatul civil, contractul trebuie să cuprindă toate puterile
mandatarului. Deci acest tip de mandat limitează puterile mandatarului , fiind mai strict.
 O alta deosebire între cele două acte este aceea că mandatul comercial nu poate fi
revocat unilateral, spre deosebire de mandatul civil unde această operațiune este
posibilă.
Mandatarul sau mandantul care provoacă, fără justă cauză, întreruperea executării
mandatului prin revocare sau renunțare, răspunde de daune interese.

1.2. Condițiile de validitate ale contractului de mandat comercial
Pentru ca un contract de mandat comercial să fie considerat valabil, trebuie să
îndeplinească următoarele condiții: consimțământul, capacitatea, obiectul și cauza.
4

a) Consimțământul părților
Contractul de mandat comercial se încheie prin acordul de voință al părților
constituante: mandatarul și mandantul.
Mandatul poate fi de două tipuri: expres sau tacit; primirea mandatului în mod tacit
poate realizată, iar punerea în aplicare a contractului să rezulte din partea mandatarului.

4
S. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeș, Contracte civile și comerciale, Editura Hamangiu, București, 2009, p.
357-358.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



Dacă mandatarul refuză primirea însărcinării mandantului, este obligat să îl înștiințeze
pe mandant cât mai rapid posibil.
Consimțământul, pentru a fi valabil, trebuie sa fie liber exprimat și nu trebuie să fie
afectat de vicii de consimțământ precum eroare, dol, violența sau leziune.
5
Viciul de
consimțământ care afectează una dintre cele două părți (mandatarul sau mandantul) produce
efecte față de cealaltă parte. Viciul de consimțământ poate fi invocat numai de către victimă.
Eroarea poate fi de 3 feluri: distructivă de voință (impiedică formarea
consimțământului, deci a contractului), eroarea ce duce la nulitatea relativă a contractului
(viciu de consimțământ), eroarea asupra persoanei care cu care s-a contractat (nulitatea
contractului este atrasă în cazul în care calitățile persoanei în cauză sunt cele care au dus la
încheierea contractului).
Violența constituie o constrângere fizică sau psihică ce determină persoana vizată să
încheie contractul, mănată fiind de teamă. Violența trebuie să cauzeze teamă unei persoane
raționale în legătură cu producerea unui rău pentru propria persoană, averea precum și
membrii familiei sale.
Dolul (vicleșugul) este reprezentat de acțiuni viclene menite a înșela cealaltă parte a
unui contract. Anularea contractului pe baza acestui motiv trebuie să se facă dacă se
dovedește că mijloacele folosite de către una dintre paătile contractante au fost atât de grave
încât, în lipsa acestora, actul nu s-a mai fi încheiat.
Proba contractului se face de cele mai multe ori prin intermediul unui înscris numit
procură.
6
Mandatul tacit poate fi probat cu ajutorul oricărui mijloc de probă deoarece
urmează a se dovedi circumstanțele care demonstrează intenția contractanților de a încheia un
astfel de act juridic. Acceptarea mandatului tacit reiese din executarea acestuia.
b) Capacitatea părților
Pentru ca mandatul comercial să fie valid, trebuiesc îndeplinite condiții de capacitate
cerute de lege.
Mandantul trebuie să aibă el însuși capacitatea de a încheia actele juridice care
urmează să fie încheiate în numele său de către mandatar. Întrucât aceste acte sunt fapte de
comerț pentru mandant, acesta trebuie să aibă capacitatea de a încheia acte de comerț.
Mandantul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu deoarece are calitatea de
comerciant.

5
S. Popa, Drept comercial, Editura Universul Juridic, București, 2009, p. 324.
6
Ibidem, p. 326.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



Mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu pentru că trebuie să exprime
un consimțământ valabil. Mandatarul nu trebuie să aibă calitatea de comerciant deoarece
încheie actele juridice alieno nomine (în numele și pe seama altei persoane).
c) Obiectul contractului este reprezentat de tratarea de afaeri comerciale, rezultă că
obiectul îl constituie actele juridice care sunt fapte de comerț pentru mandant.
De cele mai multe ori, actele juridice încheiate prin contractul de mandat comercial
privesc vânzarea și cumpărarea de mărfuri.
d) Cauza contractului trebuie să fie reală, legală și să nu fie în dezacord cu regulile de
conviețuire socială.
1.3. Efectele contractului

Efectele contractului de mandat comercial sunt următoarele
7
:
1. Obligațiile mandatarului
Mandatarul este obligat să execute însărcinarea primită cu diligența unui bun
comerciant, acționând ca în cazul în care afacerile i-ar fi aparținut.
Dacă bunurile ce au fost trimise de către mandant mandatarului sunt mărfuri,
mandatarul trebuie să aplice măsuri care sunt menite a evita producerea de prejudicii
mandantului.
8
Dacă aceste măsuri nu sunt luate, mandatarul este răspunzător pentru aceste
mărfuri presupunându-se că au sosit în starea în care au fost prezentate în documentul de
transport.
Mandatarul răspunde pentru daunele aduse bunurilor ce i-au fost încredințate prin
contractul de mandat. Excepție fac situațiile în care aceste pagube au fost produse din cauza
unor împrejurări de forță majoră, a viciilor sau naturii acelor bunuri, dar și când stricăciunile
nu au fost din culpă.
Mandatarul are obligația de a face cunoscute mandantului faptele ce l-ar putea
determina să revoce sau modifice contractul.
9
Mandatarul va fi tras la răspundere pentru
prejudiciile aduse mandantului: dacă a achiziționat, urmând dispozițiile date de mandant, o
casă care între timp a fost distrusă sau a cumpărat acțiuni ale unei societăți care ulterior a dat
faliment, fără știrea mandantului.
Etica nu permite ca, prin intermediul unui contract de mandat, să se provoace daune

7
L. Uță, op. cit., p. 166-167.
8
C. Popa Nistorescu, Reprezentarea și mandatul în dreptul privat, Editura All Beck, București, 2004, p. 186-187.
9
Ibidem, p. 189.

Regimul juridic al contractului de mandat comercial



mandantului prin activitatea mandatarului său atunci când s-au ivit situații ce l-ar fi făcut pe
mandant să aducă modificări contractului încheiat între cele două părți.
Mandatarul trebui să acționeze în limitele impuse de contract. În cazul în care aceste
limte sunt depășite, mandatarul răspunde personal față de terți în ceea ce privește obligațiile
asumate. Depășirea limitelor nu este este sancționată dacă se urmărește atingerea intereselor
mandantului. Mandatarul trebui să aibă posibilitatea de a acționa cum crede de cuviință, în
situația în care nu dispune de timpul necesar pentru a obține permisiunea mandantului (dacă
acste măsuri sunt avantajoase pentru mandant).
Mandatul presupune îndeplinirea împuternicirii personal de către mandatar, exceptând
cazul în care s-a prevăzut posibilitatea înlocuirii acestuia cu o altă persoană. Mandatarul care
fără drept numește o altă persoană să execute contractul de mandat, răspunde solidar cu
aceasta pentru pagubele pricinuite societății.
Dacă prin același act au fost numiți mai mulți mandatari, fără precizarea că ei trebuie
să colaboreze, fiecare mandatar poate acționa fără a fi necesară obținerea consimțământului
celorlalți. Dar dacă este prevăzută în contract colaborării acestora, afacerile sunt încheiate
doar cu obținerea consimțământului tuturr mandatarilor.
Mandatarul este obligat să înștiințeze terța persoană cu care încheie actul
împuternicirea pe baza căreia acționează, când acest lucru i se cere.
Dacă în executarea mandatului, mandatarul a încasat sume de bani cuvenite
mandantului, acesta trebuie să i le remită mandantului ori să le consemneze pe numele lui;
încălcarea acestei obligații atrage curgerea dobânzii în favoarea mandantului, având dreptul la
încasarea dobânzii din momentul în care mandatarul era dator a le trimite sau consemna.
Mandatarul nu are voie să schime destinația sumelor primite în contul mandantului.
10

În cazul în care această regulă nu este respectată, mandatarul va fi obligat să achite dobânzi
pentre sumele respective începând cu ziua în care au fost primite. Mandatarul riscă să i se
intenteze acțiune penală și va fi obligat a plata de daune-interese (paguba efectivă și
beneficiul nerealizat).
2. Obligațiile mandantului
Mandantul are obligația de a pune la dispoziția mandatarului mijloacele necesare
pentru executarea contractului: bani, documente, informații, cu excepția unei stipulații
contrare. Dacă aducerea la îndeplinire a contractului presupune cheltuieli, mandatatul trebui
să le suporte.

10
Ibidem, p. 193.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



Mandantul trebuie să asigure mandatarului remunerația cuvenită, chiar dacă aceasta
nu e cuprinsă în contract. Suma de bani este datorată chiar dacă afacerea nu a fost un succes,
regulă aplicabilă dacă mandatarul nu a fost în culpă.
Mandantul trebuie să restituie mandatarului cheltuielile suportate în vederea
îndeplinirii contractului, chiar dacă acesta din urmă a respectat limitele împuternicirii primite
și dacă nu i se poate reține vreo culpă.
Pentru ca interesele mandatarului să fie respectate, legea îi conferă un privilegiu
special prin care îi este garantată satisfacerea drepturilor bănești de către mandant.
11

Prin acest privilegiu, i se garantează mandatarului plata sumelor de bani pe care i le
datorează mandantul, cheltuieli făcute pentru executarea contractului, despăgubiri pentru
prejudiciul suferit cu ocazia îndeplinirii mandatului.
Dacă mandantul nu a achitat sumele de bai datorate pentru remunerație, cheltuieli sau
despăgubiri, mandatarul va uza de garanția oferită prin privilegiu. Pentru ca mandatarul să
exercite acest drept, trebuie să i se notifice mandantului plățile ce le datorează, cu somația de
a fi achitate în termen de 5 zile și cu mențiunea că se va proceda, în caz de neplată, la
vânzarea bunurilor supuse privilegiului.
Mandantul poate face opoziție în instanță, Dacă termenele de formulare a opoziției
expiră sau dacă opoziția este respinsă, mandatarul poate trcee la vânzarea bunurilor.
Potrivit legii, creanțele mandatarului garantate prin privilegiul special sunt prioritare
oricăror creanțe împotriva mandantului.

1.4. Încetarea contractului de mandat comercial
Mandatul comercial încetează prin revocarea mandatarului de către mandant, prin
renunțatarea mandatarului la mandat, prin moartae, interdicția, insolvabilitatea și insolvența
mandatarului sau a mandantului.
12

Dacă încetarea contractului se face prin moartea uneia intre cele două părți, retribuția
mandatarului va fi determinată după ceea ce s-a executat, proporțional cu ceea ce s-ar fi
datorat pentru executarea în totalitate a mandatului.
Chiar dacă mandataul a fost retras în mod arbitar, acesta nu poate fi menținut dacă
mandantul se opune deoarece contractul de mandat are un caracter intuitu personae,

11
S. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeș, op.cit., p. 363-364.
12
L. Uță, op. cit., p. 168.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



încrederea neputând fi impusă
13
; în acest caz, mandatarul are dreptul de a intenta o acțiune în
daune, dar nu poate cere reintegrarea sa obligând astfel mandantul să-și respecte obligația
cuprinsă în contract și anume menținerea mandatarului în exercițiu până la expirarea termenul
prevăzut în act.
Mandatarul poate să își înceteze ativitatea în orice moment, dar trebuie să aibă în
vedere obiectul contractului atunci când îl înștiințează pe mandant cu privire la decizia luată.
Mandantul va trebui să achite mandatarului o parte din remunerație, precum și cheltuielile
necesare în vederea exercitării atribuțiilor sale.
Mandatul comercial nu produce efecte și asupra afacerilor fărăr specific comercial, cu
excepția cazului în care acest fapt este cuprins în contract.
14
Mandatarul încheie actele
necesare afacerii vizate prin contract, acte ce sunt ratificate în mod tacit de către mandant.
De exemplu, dacă mandantul îi permite mandatarului să încheie acte curente ce depășesc
limitele mandantului, fără obiecție sau fărăr a lua poziție, tăcerea sa este văzută de către terți
drept o ratificare tacită.
Împuternicirea de reprezentare poate fi atât individuală, cât și colectivă, putând fi
acordată uneia sau mai multor persoane.
15
Când vine vorba despre o multitudine de
reprezentanți ce au fost numiți prin același act, ei pot acționa independent unul față de altul.
Există situații prevăzute în mod expres când membri reprezentării colective trebuie să
acționeze împreună sau separat. Membrii reprezentării colective vor acționa separat atunci
când fiecăruia dintre acești i s-a dat împuternicicre doar pentru o parte a activității sau când
trebuie să lucreze într-o anumită ordine, fără a interacționa cu ceilalți membri.

Capitolul 2. Varietăți ale contractului de mandat comercial

Mandatul comercial poate fi cu reprezentare dacă actul juridic se încheie atât pe
seama mandantului, cât și în numele acestuia. Mandatul fără reprezentare este acela încheiat
de către mandatar în nume propriu, dar pe seama mandantului.
16
În cazul mandatului fără

13
Cristina Popa Nistorescu, op. cit., p. 199.
14
M. Rusu, Drept comercial, Editura Secolului XXI, Craiova, 1995, p. 206-207.
15
C. Popa Nistorescu, op. cit., p. 171-172.
16
R. Bufan, Dreptul comercial la confluența a două coduri, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 279.

Regimul juridic al contractului de mandat comercial



reprezentare, persoana mandantului este fie ocultă, fie irelevantă în relațiile cu terții deoarece
aceștia din urmă nu intră în raporturi juridice cu mandantul, ci cu mandatarul.
2.1. Contractul de comision
Contractul de comision apare ca o varietate a contractului de mandat, el fiind un
mandat comercial fără reprezentare. Comisionarul face parte din grupa intermediarilor
profesioniști, rolul fiind acela de a prospecta clientela une întreprinderi și de a primi comenzi
pentru aceasta. Intermediarii profesioniști sunt independenți de sociețățile pentru care
prestează servicii, rolul lor fiind acela de a ajuta societatea să-și încheie operatiunile
comerciale.
Contractul de comision este acel act prin care una dintre părți (comitentul)
împuternicește cealaltă parte (comisionar) să incheie afaceri comerciale în nume propriu, dar
pe seama comitentului, în schimbul unei remunerații numite comision.
17

Între aceste două părți există aceleași drepturi și obligații precum cele ce există între
manadatar și mandant.
Acest act constituie un mandat fără reprezentare întrucât afacerile comerciale sunt
încheiate de către comisionar în socoteala comitentului, comisionarul fiind direct obligat către
persoana cu care a contractat, ca și cum afacerea i-ar fi aparținut.
Asemănarea între contractul de comision și cel de mandat este reprezentată de
obiectul contractului- tratarea de afaceri comerciale, dar și de faptul că, în ambele cazuri,
persoana ce a fost împuternicită să încheie contractele o face pe seama celui care i-a acordat
împuternicirea.
Rolul comisionarului este acela de a negocia și de a încheia contracte de
vănzare\cumpărare de bunuri mobile sau imobile, dar și de a încheia contracte de prestare de
prestare de servicii. Necesitatea existenței unui astfel de contract se justifică prin importanța
asigurării celerității circulației bunurilor și mărfurilor ce fac obiectul contractului. Pentru că
raporturile juridice create în urma încheierii acestui act între comisionar și terțul contractant
sunt directe, necesitatea informării terței persoane cu privire la calitatea de împuternicit a
comisionarului est eliminată. Comisionar trebuie totuși să respecte intrucțiunile date de
comitent.
Contractul de comision este un contract bilateral, dând naștere unor obligații ambelor
părți, are titlu oneros (comitentul, dar și comisionarul au drept scop obținerea de foloase

17
S. Popa, Drept comercial, Editura Universul Juridic, București, 2009, p. 331.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



patrimoniale), are caracter comutativ (obligațile reciproce sunt cunoscute din momentul
încheierii contractului de către cele două părți ), are un caracter consensual întrucât actul este
încheiat prin acordul de voință al părților.
18

Condițiile de validitate ale contractului de comision
Ca în cazul oricărui act juridic, trebuiesc respectate toate condițiile de validate:
capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza.
19

Comisionarul trebuie să dețină capacitatea de a contracta ceea ce presupune
posibilitatea de a încheia acte de comerț, întrucât acestea reprezintă obiectul contractului
încheiat cu comitentul. Pnetru a putea exprima un consimțământ valabil, trebuie să aibă si
capacitate deplină de exercițiu.
Consimțământul părților nu trebuie să îndeplinescă vreo condiție de formă pentru că
acest contract este unul consensual. Acceptarea executării contractului se poate face în mod
tacit. Dar în situația în care comisionarul nu acceptă însărcinarea, trebuie să îi aducă la
cunoștință comitentului decizia luată.
Obiectul contractului este reprezentat de încheierea de acte comerciale ce constituie
fapte de comerț. Comisionarul are obligația de a face (a presta un serviciu, a executa o
lucrare) și nu de a da (a constitui sau a transmite un drept real). Comisionarul este văzut ca
fiind un prestator de servicii. Actele juridice ce au fost încheiate de către comisionar cu terții
produc efecte asupra comitentului, acesta fiind și cel care suportă riscurile ce reies din
executarea contractului.
Cauza contractulu de comision trebuie să fie licită și posibilă. Prin intermediul acestui
act se înfăptuiesc operațiuni de intermediere în afaceri cu scopul de a obține profit pentru
ambele părți.
Forma scrisă a contractului est o condiție e validitate a acestuia. Proba contractului de
comision este cerută în cazul unui litigiu între comisionar și comitent sau pentru contestarea
executării unui creditor personal. Nu este necesară proba contractului în relațiile cu terțul
deoarece obligația de a demonstra puterile de reprezentare ale comisionarului nu există,
contractulu de comision fiind unul fără reprezentare.


18
Ibidem.
19
Ibidem.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



Efectele contractului de comision
Comisionarul este obligat să ducă la îndeplinire împuternicirea conferită de către
comitent, cu respectarea intrucțiunilor primite și a limitelor acestora. Dacă aceste limite sunt
depășite, comisionarul este răspunzător pentru obligațiile ce si le-a asumat.
20
În cazul în care
bunurile comitentului au fost vândute cu un preț mai mic decăt cel stabilit anterior, diferența
va trebui plătită de către comisionar, excepție făcând situația în care scopul avut în vedere a
fost acela de a evita producerea vreunui prejudiciu comitentului și că vânzarea nu s-a putut
face la suma stabilită. Dacă s-au cumpărat bunuri la un preț mai mare decât asupra căruia s-a
convenit, comitentul este îndreptățit să refuze această tranzacție, eceptând situația în care
comisionarul ar achita diferența de preț. Dacă bunul achiziționat nu corespunde calitativ
cerințelor comitentului, acesta poate refuza operațiunea.
I se permite comisionarului încheierea actului cu sine însuși în cazul în care este vorba
despre bunuri cu preț stabilit prin diferite mijloace oficiale, existând astfel prezumția că nu se
riscă prejudicierea comitentului. Un astfel de act este considerat de regulă a fi susceptibil de
dol prin reticență dacă prețul bunului de cumpărat nu este cuprins într-un act oficial.
În situația încheierii unui act cu sine însuși, comisionarul va fi îndreptățit la primirea
unei remunerații întrucât vorbim de o operațiune executată în baza contractului de comision.
Comisionarul este obligat a executa prevederile contractului cu bună-credință și cu
diligența unui bun profesionist.
Obligația informării comitentului cu privirea la îndeplinirea îndatoririlor este
menținută. Comisionarul trebuie să îl informeze pe comitent cu privire la mersul operațiunilor
și la împrejurările ce pot influența împuternicirea primită. Comisionarul nu trebuie să
dezvăluie terților numele comitentului, riscând ca acesta să nu mai fie solicitat de către
comitent.
Comisionarul are dreptul de a obține o remunerație pentru activitatea exercitată, el est
îndrptățit să primească și rambursarea cheltuielilor ocazionate de executarea operațiunilor ce
fac obiectul contractului.
În temeiul contractului de comision, comisionarul este obligat către persoana cu care a
contractat, ca și cum afacerea i-ar fi aparținut. Având în vedere că acționează în nume
propriu, comisionarul intră în raporturi juridice cu terții. Comisionarul se obligă față de terți,
iar aceștia din urmă devin răspunzători în fața comisionarului și nu a comitentului.
Raporturile juridice nu se fac între comitet șo terți, ci între comisionar și terți.

20
C. Popa Nistorescu, op. cit., p. 211.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



Dacă terții nu respectă obligațiile contractuale, comitentul poate cere comisionarului
să îi acționeze în răspundere sau să îi cedeze lui acest drept.
21
Comisionarul care întârzie cu
cedarea acestor acțiuni împortiva terțului sau refuză a o face va putea fi tras la răspundere de
către comitent pentru daunele ce ar putea rezulta.
Revocarea contractului de comision
Acest lucru se poate face doar până la momentul încheierii contractului cu terțul. O
revocare ulterioară acestui moment produce efecte doar pentru alte acte care ar fi urmat să fe
încheiate de comisionarul revocat pe seama comitentului revocator.
Bunurile deținute de comitent pot fi reținute cu titlu de garanție pentru plata
comisionului. Prin acest drept de retenție, comisionarul beneficiază de un drept de preferință
față de vânzătorul neplătit.
Încetarea contractului de comision se poate produc prin revocare împuternicirii,
renunțarea comisionarului la însărcinarea primită, moarte, punere sub interdicție, intrarea în
insolvabilitate sau insolvență a comisionarului respectiv a comitentului.
22


2.2. Contractul de consignație
Contractul comercial de consignație reprzintă o varietate a contractului de comision și
este foarte răspândit în activitatea comercială. Ca și în cazul contractului de comision, în cel
de consignație există un cosignant ce împuternicește un consignatar să încheie acte juridice în
nume propriu, dar în contul consignantului. Obiectul specific al acestui tip de contract îl
reprezintă vânzarea de bunuri mobile.
Contractul de consignație este actul încheiat între consignant și consignatar prin care
consignatarul este autorizat de către consignant să vândă mărfuri sau alte bunuri mobile în
nume propriu, dar pe seama consignantului.
23

Contractul de consignație are drept caractere juridice următoarele
24
: este un contract
bilateral deoarece duce la nașterea de obligații reciproce; este cu titlu oneros pentru că scopul
încheierii lui îl reprezintă obținerea unui folos patrimonial; are caracter comutativ pentru că

21
R. Bufan, op. cit., p. 305.
22
C. Popa Nistorescu, op. cit., p. 217.
23
S. Popa, op. cit., p. 359.
24
Ibidem.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



obligațiile reciproce sunt cunoscute de către părți de la momentul încheierii contractului; este
un contract consensual deoarece acordul de voință este suficient pentru încheierea lui.
Condiții de validitate
Atât consignatarul, căt și consignantul trebuie să aibă capacitatea cerută de lege.
25
Cel
dintâi trebuie să aibă capacitatea de a încheia acte de comerț. Consignatarul trebuie să aibă
capacitate deplină de exercițiu deoarece actele ce urmează a fi încheiate sunt în nume propriu.
El trebuie totodată să aibă calitatea de comerciant; dacă este persoană fizică, încheierea
actelor juridice trebuie să aibă un caracter profesional, iar dacă este persoană juridică, aceasta
trebuie să aibă drept obiect de activitate acest tip de operațiuni.
Consimțământul părților este o condiție de validitate a contractului întrucât este vorba
despre un act bilateral: împuternicirea trebuie să fie expresă, dar acceptarea însărcinării poate
fi exprimată tacit, prin executarea prevederilor contractuli de către consignatar.
Obiectul contractului este reprezentat de încheierea de contracte de vânzare-
cumpărare de către consignatar, în nume propriu, dar în seama consignantului, bunurile ce
urmează a fi tranzacționate fiind încredințate de către consignant.
Consignatarul poate vinde bunurile ce i-au fost încedințate cu respectarea
următoarelor condiții
26
: consigantarul nu poate vinde sub prețul stabilit prin contract sau în
notele ori facturile primite; dacă i se permite consignatarului să vândă prin contract pe credit,
fără precizarea condițiilor, acesta să acorde credit numai pe termen de 90 de zile, în baza unor
cambii sau bilete la ordin; consignantul poate schimba în orice moment condițiile de vânzare,
ele devenind obligatorii pentru consignatar la momentul înstiințării lui în scris. Dacă bunurile
nu au fost văndute, ele trebuiesc restituite consignantului. Consignatarul trebuie să îl
informeze pe consignatar cu privire la vânzările făcute către terți la termenele cuprinse în
contracte, iar dacă nu au fost impuse termene, aducerea la cunoștință a parcursului activițății
sale se va face săptămânal.
Cauza contractului este obținere de profit de pe urma vânzării bunurilor încredințate
de către consignant. Acesta are dreptul de a intra în posesia sumelor obținute în urma vânzării
obiectelor, iar consignatarul este îndreptățit la încasarea une remunerații pentru activitatea
prestată.
Prețul de vânzare al bunului este cel menționat în contractul de consignație. În lipsa
acestei prevederi, se va avea în vedere prețul curent al mărfurilor pe piață. Dovada acestui

25
C. Popa Nistorescu, op. cit., p. 222.
26
R. Bufan, op. cit., p.310.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



preț îi revine consignatarului. Consignantul poate modifica prețul bunului, fără a fi necesară
obținerea acordului consignatarului. Noul preț trebuie avut în vedere de către consignatar la
momentul la care modificarea i s-a adus la cunoștință, indiferent de modul în care acest lucru
a fost făcut.
Suma de bani la care este îndreptățit consignatarul poartă numele de remunerație.
Consignatarul este obligat să ia măsurile necesare în vederea păstrării și conservării
bunurilor primite
27
: păstrarea bunurilor în starea în care au fost primite și depozitarea lor la
locul convenit; înștiințarea consignantului cu privire la neregulile bunurilor primite în
consignație (dacă acest lucur nu se produce, se prezumă că bunurile au fost primite în stare
bună); trebuie să suporte cheltuielile ocazionate de conservarea bunurilor; bunurile primite în
consignație trebuie asigurate la o societate în privința căreia consignantul și-a exprimat
cceptul. Cheltuielile ocazionate de conservarea și vânzarea bunurilor sunt suportate de
consignant.
Dacă bunurile nu sunt asigurate, sau primele de asigurare nu sunt plătite la termen ,
urmându-se a se produce anularea asigurării, consignatarul va răspunde pentru eventualele
daune produse.
Consignatarul trebuie să țină o evidență contabilă a operațiunilor efectate pentru
consignant, astfel consignantul putând avea acces la stadiul executării obligațiilor de către
consignatar.
Pentru plata creanțelor consignatarului, aceste are drept de retenție asupra bunurilor ce
fac obiectul contractului de consignație. În cazul falimentului consignatarului, consignantul
va putea proceda la revendicarea bunurilor încredințate sau la contravaloarea lor, acesta
având calitatea de proprietar.
Prin contractul încheiat între cei doi, consignantul nu îi transmite consignatarului
dreptul de proprietate asupra produselor încredințate, acesta fiind doar un detentor al
bunurilor primite.
28
Consignantul este proprietarul acestor bunuri până la momentul vânzării
lor, sau până la încasarea contravalorii lor, consecințele fiind următoarele: riscul pieirii
bunurilor îi revine consignantului; consignantul poate cere restituirea bunurilor chiar înaintea
termenului stabilit, dar cu plata unei taxe.
În cazul nerespectării obligațiilor de către una dintre cele două părți, va putea fi atrasă
răspunderea civila a părții în culpă. Răspunderea penală poate fi angajată în una dintre

27
Ibidem, p. 313.
28
C. Popa Nistorescu, op. cit., p. 225.
Regimul juridic al contractului de mandat comercial



situațiile următoare
29
:
a) însușirea de către consignatar a bunurilor ce ia-u fost încredințate, înstrăinarea lor
în alt mod decât cel cuprins în contract, dar și refuzul de a înapoia acele bunuri;
b) fapta consignatarului de a nu încredința consignantului veniturile obținute în urma
vânzării bunurilor;
c) comunicarea de informații eronate consginatarului cu privire la stadiul vânzărilor;
d) întârzierea avertizării consignantului cu privire la actele de urmărire a bunurilor
date în consignație sau a sumelor de bani obținute în urma înstrăinării lor;
e) înlăturarea, distrugerea sau deterioarea ambalajelor, etichetelor, mărcilor și a
însemnelor aplicate asupra bunurilor de căre consignant;
f) depozitarea ori transportul bunurilor ce fac obiectul contractului în alt mod decât
prevede legea;
g) refuzul de a prezenta consigantului registrele speciale de consignație în situația în
care contractul prevede întocmirea acestor registre.
Contractul încetează a mai produce efecte în caz de revocare a acestuia, renunțare la
mandat, moarte, interdicție, insolvabilitate sau faliment al unuia dintre cele două părți
constituante: consignantul sau consignatarul. Consignantul poate fi revocat în orice moment
de ctre consignant, chiar dacă a fost încheiat pe o perioadă determinată.










29
S. Popa, op. cit., p. 363.

Regimul juridic al contractului de mandat comercial



Bibliografie

1. Codul Comercial, art. 374.
2. C. Popa Nistorescu, Reprezentarea și mandatul în dreptul privat, Editura All Beck,
București, 2004, p. 186-187.
3. I.N.Fintescu, Curs de drept comercial, editat de Al. Th. Doicescu, vol I, București,
1929, p. 377.
4. L. Uță, Contracte civile și comerciale, Editura Hamangiu, București, 2011, p. 164-
166.
5. M. Rusu, Drept comercial, Editura Secolului XXI, Craiova, 1995, p. 206-207.
6. R. Bufan, Dreptul comercial la confluența a două coduri, Editura Universul Juridic,
București, 2013, p. 279.
7. S. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeș, Contracte civile și comerciale, Editura
Hamangiu, București, 2009, p. 357-358.
8. S. Popa, Drept comercial, Editura Universul Juridic, București, 2009, p. 324.