You are on page 1of 5

III.1.

TUNELURI

III.1.1. Definiţie
Tunelul este o construcţie subterană, destinată să asigure continuitatea unei căi de
comunicaţie în condiţiile în care traseul trece pe sub nivelul terenului, prin straturile
de roci şi pământuri din porţiunea superficială a litosferei.


Fig. III.1.1. Schematizare secţiune în lung

Dezvoltarea căilor de comunicaţii, mai ales a căilor ferate, a generat dezvoltarea
construcţiei de tuneluri începând cu secolul XIX.

Adâncimea de debleu de la care se trece la execuţia tunelului rezultă dintr-un calcul
tehnico-economic:
De la ce adâncime de debleu se trece la execuţia tunelului, rezultă dintr-un calcul
tehnico-economic:

C
d
= cost debleu
C
T
= cost tunel

C
d
 C
T
 h
dcr
C
d
> C
T
 TUNEL
h
d
> h
dcr
( pentru o rocă dată) TUNEL

Există şi alte elemente tehnice care pot decide execuţia tunelurilor.





III.1.2. Elementele unui tunel

Intersecţia obţinută cu un plan perpendicular pe axul tunelului, relevă elementele
care alcătuiesc secţiunea transversală a unui tunel.(Fig. III.1.2., Fig. III.1. 3.)





Fig. III.1 2. Elementele unui tunel alcătuit din boltă, zid drept, radier




Dacă tunelurile se execută cu metode moderne, ca metoda scutului, atunci, se
adoptă pentru secţiunea transversală, secţiunea circulară.

Un tunel cu secţiune circulară, se execută de obicei dintr-un inel exterior prefabricat
şi dintr-un inel interior monolit.


Fig. III.1.3. Elementele unui tunel cu secţiune circulară

Căptuşeala sau structura de rezistenta este destinată să preia încărcările date de
masiv, fără deformaţii menţinând secţiunea liberă a tunelului.

Fundaţiile căptuşelii constituie elementul ce transmite la terenul de fundaţie
încărcările şi împingerile preluate de căptuşeală sub presiunea masivului muntos.

Zidurile drepte (picioare drepte) sunt partea căptuşelii cuprinsă între partea
superioară a fundaţiilor şi naşterea bolţii.

Bolta alcătuieşte partea superioară a căptuşelii şi este cuprinsă între planurile
naşterilor şi cheia bolţii.

Radierul alcătuieşte partea inferioară a căptuşelii şi este cuprins între cele două
fundaţii ale zidurilor drepte.

Prin construcţia sub formă de boltă interioară, ea asigură preluarea presiunilor de jos
în sus, precum şi menţinerea distanţei dintre fundaţiile zidurilor drepte.
Secţiunea liberă interioară constituie secţiunea utilă şi este denumită gabaritul
tunelului.
În fig. III.1.3, este prezentată o secţiune transversală a unui tunel executat cu scutul
(secţiune inelară).

Gabaritul poate fi:
 de construcţie – adică conturul transversal limită în plan vertical perpendicular pe
axa tunelului al secţiunii libere interioare.

 de circulaţie - adică conturul transversal limită în planul vertical perpendicular pe
axa căii, în interiorul căruia în afară de mijlocele de transport nu trebuie să intre
nici o parte a construcţiei sau a instalaţiilor fixe ale tunelului.

III.1.3. Clasificarea tunelurilor

a. După scop (funcţiunea)
 tuneluri pentru căi ferate;
 tuneluri rutiere;
 tuneluri în oraşe (metrouri);
 tuneluri apeduct;
 tuneluri pentru navigaţie;
 tuneluri hidrotehnice;

b. După loc
 tuneluri în munte;
 tuneluri urbane (metrouri);
 tuneluri pe fundul apelor;
c. După forma axei
 în plan orizontal - aliniament;
- curbă;

 în plan vertical (profil longitudinal) - palier;
- în declivitate ;
d. După forma căptuşelii
 clopot;
 potcoavă;
 ovoidal;
 circular;
 dreptunghiular;

e. După modul de execuţie
 în subteran ;
 în tranşee deschisă.