Istoria Imperiului Bizantin

NICOLAE BNESCU
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN

VOL. I
IMPERIUL CRESTIN si
ASALTUL INVAZIILOR ( 313-610 )

NICOLAE BNESCU (18781971) sI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTIN
Era n zilele Congresului International de Studii Bizantine tinut la Bucuresti la nceputul lunii septembrie a
anului 1971. Organizatorii acestui Congres - al XtV-lea n seria general a Congreselor de bizantinistic -
l denumiser si Bucuresti II", avnd n vedere faptul c prima ntrunire international a bizantinistilor
avusese loc tot la Bucuresti, n anul 1924.
n dup-amiaza uneia din acele zile nsorite, o sedint plenar a Congresului avea loc ntru-unul din
amfiteatrele Faculttii de drept situat la parter, n partea de rsrit. Pe la mijlocul sedintei, n timpul unei
comunicri, pe us a intrat un tnr congresist - Matei Cazacu, din cte mi amintesc eu. El s-a ndreptat
ctre presedintele sedintei, spunndu-i ceva cu o voce imperceptibil pentru participantii din sal. Scurta
discutie particular dintre cei doi s-a ncheiat repede, n acelasi timp cu textul comunicrii prezentate de
ctre unul dintre congresisti.
Dup acel moment, nainte de a anunta titlul comunicrii urmtoare, presedintele sedintei, care era
profesorul Giuseppe Schiro de la Universitatea din Roma, s-a ridicat n picioare, aducnd la cunostinta
ntregii adunri, cu o voce gtuit de emotie, la triste nou-velle, recemment parvenue: le Professeur
Nicolae B-nescu est mort un ge tres avance. Je vous propose une minute de recueillement sa
memoire."
In ultimii ani ai unei vieti exemplare si ndelungate, Nicolae Bnescu simtise din plin semnele de uzur ale
unei btrneti petrecute ntr-un fel de quasi-anoni-mat, dar lumea istoricilor, ca si a altor reprezentanti ai
disciplinelor umaniste, i pronunta numele cu respect si chiar cu admiratie, nc din primii ani de studentie,
mi-a fost dat s aud acest nume trecut uneori, alturi de cel al lui Nicolae lorga, la unele prelegeri de
istorie veche si medie.
Destinul i-a hrzit ns lui Nicolae Bnescu o iesire de exceptie din scena vietii pmntesti, ncheiate
chiar ntr-un moment cnd la Bucuresti era adunat crema bizantinisticii mondiale, care 1-a omagiat nso-
tindu-1 pe ultimul drum pe savantul ce prsise aceast lume, spre a se ntlni cu cerul si cu stelele", dup
cum descrisese el nsusi moartea lui Iulian Apostatul n paginile sintezei aduse acum la lumina tiparului.
Este revelator n aceast privint discursul rostit cu ocazia nmormntrii sale de ctre profesorul Paul Le-
merle, membru al Institutului Frantei si, pe atunci, Presedintele Comitetului International de Studii
Bizantine. Se poate afirma c pentru anonimatul n care fusese aruncat de ctre evolutia politic a trii sale
dup anul 1948, Nicolae Bnescu a fost rzbunat ntr-o oarecare msur: chiar si autorittile aflate la
originea acestui anonimat au fost puse n situatia de a-1 rupe: n ziua urmtoare funeraliilor savantului,
ntr-o pagin interioar a unuia dintre ziarele centrale putea fi citit un articol despre O viat nchinat
stiintei", dedicat tocmai personalittii savantului, plecat atunci din lumea celor vii. Pentru o pres strict
controlat cum era cea din Romnia acelor vremuri, care se apropiau de sfrsitul unei scurte si trectoare
perioade de dezghet, faptul era ns iesit din comun, impus de incidenta unei situatii de exceptie, marcate
de decesul unei personalitti stiintifice chiar n orasul si n momentul cnd specialistii breslei sale se aflau
ntruniti n Congres.
Nicolae Bnescu a vzut lumina zilei la Clrasi, la 16 Decembrie 1878, ca al treilea din cei 14 copii ai
sotilor Petre si Ecat.erina Bnescu, nscut Drgulnes-cu. Situat n vechea vatr de romanitate din Sud-
Estul Romniei, zona din jurul orasului Clrasi face parte din regiunea Dunrii de Jos, a crei frmntat
istorie n perioada bizantin avea s-1 preocupe si consacre pe savantul de mai trziu n lumea stiintific.
Fiu de avocat, INicolae Bnescu si-a petrecut copilria la Giesti, iar .studiile liceale la Sf. Sava, centru de
nvtmnt cu o -veche traditie n capitala trii, dup absolvirea cruia s-a nscris la Facultatea de litere si
filosofic a tinerei, pe atunci, Universitti din Bucuresti. Viitorul savant i-a. avut aici ca dascli pe B.P.
Hasdeu (1838-1907). Titu Maiorescu (1841-1917) si Ovid Den-susianu (1878-19'38) pentru domeniul
filologic, iar pentru istorie pe Grigore Tocilescu (1850-1909), Dimi-trie Onciul (1856-1923) si Nicolae
lorga (1871-1940). Cei dinti i-au inspirat lui Nicolae Bnescu preocuparea pentru forma aleas si
claritatea expunerii, iar ceilalti dorinta de informare si curiozitatea stiintific, rigoarea metodei si strdania
permanent pentru cunoasterea adevrului istoric, ntr-o atmosfer de eruditie, elan creator si veritabil
patos patriotic, nc de la nceputul activittii sale stiintifice, el s-a obisnuit s mbine pre-cizia informatiei
cu forma aleas de exprimare, pentru care a avut un cult permanent, dovedit de numeroase pagini ale
scrierilor sale, ca si de textul prezentei sinteze de Istorie a Imperiului Bizantin. Forta de evocare a
trecutului, senintatea cugetrilor si forma aleas de exprimare a lor l apropie pe Nicolae Bnescu de alti
reprezentanti de seam ai studiilor istorice clasice si bizantine, n primul rnd de Charles Diehl, cu care a
avut comun chiar si cutezanta de a reda istoria Bizantului n chipuri si icoane", cum si-a intitulat Nicolae
lorga una din sintezele sale de istorie a romnilor. Dup cum Charles Diehl a lsat dou volume de Figuri
bizantine", Nicolae Bnescu a descris cu o competent egal, cu o remarcabil miestrie artistic si o
incontestabil valoare literar Chipuri si scene din Bizant", carte aprut n 1927 la Cluj, unde autorul ei
se nscria n pleiada crturarilor romni ce ddeau strlucire Universittii din Nord a Romniei Mari,
institutie stiintific si cultural ntemeiat din 1919- Unul dintre acesti crturari, filologul Vasile Bogrea,
se stinsese prematur din viat n anul anterior aparitiei crtii la care ne referim si pe care Bnescu o dedica
memoriei sale: Acest volum, ce strnge la un loc cteva articole si conferinte menite a nftisa publicului
nostru unele aspecte ale vietii Bizantului, de care ne apropie un lung si vechi trecut istoric (subl. ns.
T.T.), e nchinat memoriei scumpe a bunului meu prieten si strlucit coleg V. Bogrea, din al crui ndemn
mai cu seam iese azi la lumin." O mentalitate diferit de aceea a zilelor noastre, cnd multi tineri se
grbesc s ajung ct mai repede creatori n domeniul istoriei si autori de crti, i impunea lui Nicolae
Bnescu, n vrst de aproape 50 de ani atunci si dispunnd de un bogat palmares stiintific,din care nu
lipseau nici titlurile de crti, o atitudine retinut, publicndu-si noua carte la ndemnurile unui coleg dintr-
o breasl foarte apropiat de a lui. n ciuda ezitrilor sale initiale, cartea s-a bucurat de succes att n
rndurile specialistilor, ct si a publicului larg.
Nici a doua vri ant a ei, aprut n preajma Congresului International de Studii Bizantine de la
Bucuresti, adic n anul 1971, nu a fost publicat din initiativa lui N. Bnescu., ci din aceea alui Gheorghe
Cront, istoric al dreptului civil si canonic, specialist n vechiul drept romnesc, c^re n Nota asupra editiei
pe care o ngrijea, a artat c n ea erau retiprite cinci din cele nou studii prezente n vechea editie,
anume Hypatia, martir a filosofici pgne, Heraklios si asediul Con-stantinopolului, Leon al V-lea
Armeanul, Mihail Psel-los", n sfrsit Mariue Comenul", care ncheiase si cartea din 1927. Nu rnai
figurau alte trei studii referitoare la Theodor Studitul, la Bizantini si Rusi la Silistra (a.972)" n vremea
recuceririi Bulgariei de Nord-Est de ctre loan Tzimiskes, ca si la Katakalon Kekaumenos, general
bizantin din veacul al Xl-lea. Cauze de ordin ideologic", mai ales prezenta elementelor religioase, pot s
explice destul de usor lsarea deoparte a acestor trei studii, ca si a celui privitor la Sf. loan Chrysos-tomul.
Aceleasi motive de opotunitate usor de nteles ne pot explica de ce editorul a dat ultimul titlu mentionat ca
absent n e ditia sa. n realitate el figura si aici, n varianta aproape identic din cadrul studiului privitor la
mpratul Arcadius. Acesta, ca si cel privitor la Theodosius sau Teodosie cel Mare, erau, dup cum tot Gh.
Cront ne informeaz, capitole extrase din lucrarea intitulat Istoria Bizantului, pe care autorul a elaborat-
o ca sintez final a cercetrilor sale", ntr-ade-vr, textul acestor dou studii este identic celui pe ca-re-1
ntlnim si n editia de fat, reprezentnd mai putin de o zecime din totalul acestui volum. Exist altminteri
si alte indicii, chiar n manuscrisul pe care-1 avem la ndemn, c Gh. Cront a avut cunostint de
existenta lui. Regretatul nvtat a mai adugat alte trei istorii la editia sa din 1971, privitoare la mpratii
Vasi-le I si Vasile al II-lea, ca si la Anna Dalassena, mama Comneilor", unul dintre ultimele studii ale lui
Nicolae Bnescu, aprut n periodicul bisericesc Mitropolia Olteniei" din anul 1963. ntruct cenzura
oficial nu agrea notiuni ca sfnt ori martir, editorul din 1971 a introdus studiul despre loan Chrysostomul
n acela, mult mai extins si mai laic, privitor la mpratul Arca-dius, iar titlul O martir a filosofici
pgne: Hypatia", aflat n editia din 1927, a fost inversat n Hypatia, martir a filosofici pgne". De
asemenea, referirile prea insistente la crestinism existente n ultimul paragraf din Un asediu memorabil al
Constantinopolului (626)", au dus la suprimarea acestui paragraf la editia din 1971.
S revenim ns la tineretea lui Nicolae Bnescu, marcat de dobndirea licentei, n anul 1901, dup care a
functionat ca profesor de limba francez la un liceu din Craiova. nc din aceast perioad el si-a fcut
debutul n activitatea stiintific, prin studii de literatur antic greac publicate mai ales n revista
Literatur si art romn". De atunci dateaz si primele sale traduceri din greaca veche, n primul rnd
din dramaturgia lui Eschyl, Sofocle si Euripide, pentru ca n anul 1907 s. ajung la Viata lui Pericle" de
Plu-tarh, care marca it teresul tnrului erudit pentru istorie, chiar pentru ansamblul istoriei, ntruct de la
lumea antic a trecui la editii de izvoare si studii privind istoria medieval, premodern si chiar modern a
romnilor, cu predilectie fat de capitolele legate de legturile romno-grecesti si de grecitatea post-bizan-
tin, pentru ca n tfinal s-si concentreze activitatea stiintific asupra istoriei bizantine, impunndu-se nc
din timpul vietii si rmnnd n constiinta posterittii ca bizantinist. Aceast evolutie a sa a fost marcat
de perioada care a wceput cu anul 1907 si n care el a functionat ca inspector scolar, Director al Liceului
Di-mitrie Cantemir"dfci Bucuresti si apoi ca Director al liceului de la Mnstirea Dealu.
Orientarea sa spre studiile bizantine a fost marcat de perioada cuprias ntre anii 1910-1912, cnd a
frecventat cursurile de limb si literatur greac la Universitatea din M nchen, sub ndrumarea lui August
Hei-senberg (1869-1930), urmasul lui Karl Krumbacher (1855-1909) la ca:edra de studii bizantine;
Krumbacher crease bazek moderne ale acestor studii n Germania Kaiserului si initiase prima revist
international de studii bizantine - Byzantinische Zeitschrift, care aprea sistematic cu ncepere din anul
1892 si la care Nicolae Bnescu avea s fie un colaborator statornic, n special cu recenzii si cu note
bibliografice, mai ales pn n perioada celui de-al doilea rzboi mondial, asa cum a colaboat si la alte
reviste internationale de bizantinistic, al cror numr a sporit cu trecerea timpului.
Posednd temeinice cunostinte de istorie si filologie clasic, Nicolae Bnescu si-a nsusit o pregtire
serioas pentru domeniul dificil al bizantinologiei, redactnd si o lucrare privind evolutia timpului viitor n
limba greac, deosebit de apreciat pentru valoarea sa stiintific si rmas ca un model al genului",
aducnd autorului ei titlul de doctor cu mentiunea magna cum laude In iulie 1914, chiar n momentul
izbucnirii primului rzboi mondial, n acea perioad de grele ncercri pentru lumea european, tnrul
savant si-a vzut teza de doctorat publicat la Bucuresti, n 1915, ntelegnd ns s mbine preocuprile
stiintifice cu ndatoririle patriotice si lund parte, ca ofiter de rezerv, la rzboiul dus de Romnia de
atunci pentru ntregirea neamului.
Dup realizarea Marii Uniri si crearea Universittii din Cluj (1919), Nicolae Bnescu a fost numit profesor
de istorie bizantin la aceast Universitate, fiind ales membru corespondent al Academiei Romne n
acelasi an (1919), care deschidea cea mai bogat perioad a activittii sale stiintifice, ncununat prin
alegerea sa ca membru activ al Academiei Romne, n primvara anului 1938. Rostit la sedinta solemn
de la 25 mai 1938, Discursul su de receptie reprezenta sinteza unor preocupri de cpetenie privind
Bizantul si romanitatea de la Dunrea de Jos, directie de studiu pe care savantul a urmrit-o constant n
activitatea desfsurat ca bizantinist. n Rspunsul su la acest Discurs de receptie, Nicolae lorga sublinia
faptul c studiile bizantine ale lui Nicolae Bnescu porniser de la cunoasterea culturii grecesti de pe
teritoriul romnesc. Pornind de la aceast premis fundamental, metoda savantului era simpl si bun,
neavnd nevoie de nici o ndreptare si prefacere. Totdeauna bine informat, pleci de la mrturia de viat,
care se cheam documentul. Nu lasi la o parte nici o stire venit din vremea nssi n care au fost strile ori
s-au petrecut faptele. Dar, cum ai un simt de umanitate, nu-ti nchipui c orice document cuprinde
adevrul si anume adevrul total. El nu spune dect ceva venit de la un anume om n anume mprejurri si
pentru un anume scop. Interpretarea se impune de la sine. Dumneata ai putut face si aceasta, cci nimic
nu-ti era necunoscut." lorga sublinia aici eruditia si spiritul critic al lui Bnescu, care l impun si n zilele
noastre pe istoricul de vocatie, con-siderndu-1 n acelasi context pe proasptul membru al Academiei
drept un rspnditor al acelui larg spirit al Renasterii senine, surztoare si armonioase, care pretutindeni
trebuie invocat".
lorga releva calittile de mai sus n opera tiprit a lui Bnescu, iar acestea se confirm pe deplin n textul
care vede astzi destul de trziu lumina tiparului. Considerm chiar c ele reprezint motivatia esential a
publicrii lor, mai presus de suita adevrurilor relevate aici, adevruri care pentru cititorul zilelelor noastre
si pentru nivelul actual al studiilor bizantine pot aprea pe alocuri prea restrnse, individuale si partiale
dac le raportm la gradul de generalitate al sintezelor actuale, care pctuiesc ns si ele uneori printr-o
tendint exagerat ctre socializarea istoriei si impunerea unor vesminte prea largi pentru osatura faptelor
istorice pe care se vd chemate s le mbrace.
Bnescu nu cuta s aplice societtilor trecute retete si concepte operante n lumea de astzi, ci pornea de
la cunoasterea realittilor trecute, de la ce ne nvat pe noi trecutul", sintagm aflat chiar n titlul unui
studiu al su, ctre lumea actual, care este un produs al acestui trecut, nicidecum invers, n acest sens
trebuie nteles spiritual deplin umanist al operei sale, care porneste de la decriptarea izvoarelor lumii
trecute, care sunt si izvoare ale realittilor prezente. Pentru ca aceste realitti s fie ct mai conforme
naturii umane si aspiratiilor ei milenare, se impune a deosebi modele trectoare de modelele perene, n
domeniul stiintelor, moda reprezint un adevr aparent, iar adevrul aparent poate fi un adversar al
adevrului, mai perfid dect neadevrul nsusi. Deprins cu clasicismul si cu lumea de bine si frumos a
antichittii greco-romane, Nicolae Bnescu a intuit c trecutul nu poate fi nteles si perceput corect dac i
aplicm concepte ale lumii de astzi, pe care lumea de altdat nu le cunostea.
Semnifivativ n acest sens este ultimul discurs ce i-a fost dat s-1 rosteasc n Academia Romn la exact
zece ani de la Discursul su de la receptie. Era 27 mai 1948. Multe lucruri se schimbaser n Romnia n
rstimpul acelui deceniu att de agitat. Mult mai numeroase erau ns schimbrile ce urmau s se produc
sub impulsul unor constrngeri pe care societatea romneasc nu le mai cunoscuse n istoria ei
zbuciumat. Pretentia de a construi o lume nou, o alt societate si chiar un om nou", a dat fru liber
solutiilor de ruptur brutal cu trecutul, de nlturare a oricrei continuitti cu acest trecut si cu institutiile
sale, chiar si cu cele mai reprezentative ori mai venerabile. Printre acestea s-a aflat si Academia Romn.
Cu experienta deja ndelungat a vietii sale, cu marea sa viziune istoric, Nicolae Bnescu a nteles perfect
c solutia care se pregtea si pentru Academia Romn nu era una de continuitate, ci de ruptur cu trecutul
si realizrile lui, care mai cu seam n privinta institutiei academice erau remarcabile. Titlul acestui ultim
discurs rostit de el n Academia Romn reprezenta un veritabil manifest n favoarea spiritului liber, a
liberttii de gndire care garantase remarcabilele realizri de pn atunci ale Academiei Romne. El si
ddea seama c solutia bun si corect era a continuittii, nu a rupturii totale cu trecutul, adic nu una
extremist, ci una a justei msuri. Tocmai de aceea discursul su, despre care nu stia c avea s fie ultimul
tinut de el n Academia Romn, dar probabil c intuia acest lucru, era intitulat Msura lucrurilor". Titlul
se inspira probabil din activitatea parlamentar a lui Ionel I.C. Brtianu, remarcabil om politic si cpetenia
Partidului National Liberal, grupare si optiune politic n rndul creia militase si Nicolae Bnescu.
Savantul ntelesese cu discernmnt intentiile oficialittilor de atunci, care artau c nu poate fi vorba de
o adaptare a naltei noastre institutii la cerintele nou ale vremii, de o simpl modificare de statute, ci, cum
observa att de bine n sectia istoric, colegul nostru Silviu Dragomir, e vorba pur si simplu de suprimarea
Academiei Romne de pn acum si de nlocuirea ei cu alta nou". Acest categoric verdict" la adresa
nobilei institutii osndite a-si ncheia azi brusc existenta", l determina pe Bnescu s sustin o
modalitate care s permit nu a tia brutal
firul mpletit de attea generatii, ci a-1 nnoda, spre a-1 duce mai departe".
Primul adevr pe care autorul discursului l sublinia cu trie era acela c n lunga existent de 80 de ani",
la data respectiv, Academia Romn n-a fost un azil al btrnetii marilor figuri ale stiintei, literaturii si
istoriei romnesti. Fiecare din aceste venerate figuri a desfsurat n snul naltului for de cultur o
activitate pe care o mrturisesc arhivele lui si rafturile depozitului de publicatiuni, dar o mrturiseste mai
cu seam popularitatea de care se bucur ntre romni opera lor. E de ajuns a v cita pe Hasdeu, pe
Maiorescu, To-cilescu, Prvan, lorga, pe Dr. Marinescu, pe Dr. Babes, titeica, Antipa, pe Puscariu, care
ne-a prsit ieri".
Bnescu sublinia n continuare c se face adesea si nu numai la noi, o mare, o grosolan eroare de
metod, judecndu-se oamenii si faptele trecutului, cu ideile timpului nostru. Ideile se schimb ns de la o
epoc la alta: tempora mutantur et nos cum illis..., desi mi se pare cam paradoxal sentinta strmosilor,
cci timpul duce linistit mersul, fr salturi, n curgerea lui fr sfrsit; ideile singure dau nval, de multe
ori naintea lui, fac salturi".
Autorul sustinea cu trie c fiecare epoc si are un anumit climat moral de la care nimeni nu se poate
sustrage. A socoti altfel este a cere, de pild, regimului feudal, rspndit timp de secole asupra ntregii
Europe, ideile de azi ale exproprierii agrare sau votului universal". Desigur c si din motive de
oportunitate politic, el si argumenta opinia sa foarte corect prin-tr-un exemplu preluat chiar din istoria
rus. Eu as recomanda zelosilor critici care ignoreaz acest principiu s ia exemplu de la marii nostri
vecini, de la Uniunea Sovietic, unde n aprecierea faptelor trecutului nu se face aceast confuzie. Am
ascultat, d-lor colegi, cteva conferinte ale d-lui Bocicarev, consilierul de la legatia sovietic de la noi,
asupra statului rusesc, si am vzut cu ct entuziasm ne-a prezentat figura eroic a lui Dmitri Donskoj,
marele print de Moscova, biruitorul de la Kulikovo, unde a cstigat cea dinti biruint asupra ttarilor".
Totusi - continua atunci autorul -cine cunoaste istoria veche a Rusiei mai stie nc de cte ori acest erou a
nvlit cu armatele sale asupra altor state rusesti - si erau o puzderie: Novgorod, Smolensk, Tver, Rjazan
au fost trecute prin foc si sabie si locuitorii, tot rusi, trti n robie. Dar nu i-a trecut prin minte eruditului
consilier de legatie a osndi memoria lui Donskoj pentru aceste lupte pe care noi le numim azi fratricide.
Ideea unittii nationale este o creatie a secolului al XlX-lea si nu i se putea cere lui Donskoj la sfrsitul
veacului al XlV-lea, cum nu se putea cere Voievozilor nostri, pe care i prezint astzi n att de sczuta
lumin a istoriei, improvizatii de la noi".
Savantul si ddea seama de efectele negative pe care le avea imitatia servil a unei mode istoriografice
dogmatice, nguste si nchistate, care dup un deceniu de circulatie avea s fie, chiar n acele noi
conditionri social-politice, depsit prin opinii mai largi si mai nuantate, desi aceste opinii se mentineau
n conti-
* Acest Discurs al lui N. Bnescu a fost publicat de ctre Acad. V. Gndea n Academica", anul IV,
1994, februarie, nr. 4 (40), p. 23, sub titlul Un mare discipol al lui Nicolae lorga.
nuare n cadrele conceptiei oficiale, impuse, fat de care si afirmau mai departe fidelitatea tocmai pentru a
o putea amenda mai usor bazndu-se pe realizri pentru a cror just evaluare se cuvine astzi s evitm
tendintele de desconsiderare sau minimalizare.
Unui istoric de talia lui Bnescu nu-i puteau ns scpa neobservate opiniile simpliste care reduceau toat
bogtia vietii istorice la o dependent direct de uneltele cu care oamenii au produs de-a lungul timpului
lucrurile necesare traiului zilnic sau vedeau n voievozii nostri numai niste boieri care-i asupreau pe trani.
Suntem datori s apreciem astzi ptrunderea cu care Nicolae Bnescu observa nlturarea adevratelor lor
valori de pe scena istoriografiei romne si nlocuirea lor cu tot soiul de improvizati", ca s folosim
propria sa terminologie.
mpotriva acestui val de impostur a avut curajul s se ridice cu toat convingerea Nicolae Bnescu. si a
fcut-o cu riscul de a nu-si mai vedea ncununat propria carier, iar gestul acesta ndrznet a contribuit
evident la excluderea sa din Academia Romn, reorganizat n acelasi an 1948, de fapt epurat de multe
din valorile ei anterioare, printre care se nscria si numele su. Curajul pe care prin elogierea memoriei lui
Nicolae lorga l dovedise nfruntnd extremismul de dreapta chiar n 1941 si care se repeta acum n
confruntarea cu extremismul de stnga, n unele privinte chiar mai putin tolerant dect cel dinti, 1-a
marginalizat atunci rapid si pe Nicolae Bnescu.
Prin discursul su din 27 mai 1948, nvtatul si-a pecetluit n mod voluntar intrarea ntr-un ndelungat con
de umbr, n conditiile noului regim politic, care alturi de atotputernicia unui singur partid politic o
dezvolta si pe cea a statului totalitar, care trebuie s controleze totul, inclusiv viata stiintific si spiritual,
deci si Academia Romn. Ridicndu-si glasul mpotriva proiectatei tutelri a Academiei Romne de ctre
stat, al doilea punct important al Discursului rostit de Nicolae Bnescu n mai 1948 avertiza c
omnipotenta statului duce n chip fatal la aservirea spiritului. Vedem ce lupt se d astzi pentru
libertatea gndirii. Centralizarea, mpotriva creia se duce n lumea civilizat o lupt de un secol, atinge
azi n attea prti punctul ei culminant. Este, domnilor, o tendint general a slbi la exces prtile corpului
social fat de ntreg. Rul e vechi, l semnala pe la 1840 un mare gnditor politic, Tocqueville, n cartea-i
celebr nchinat democratiei americane... Individul rmne astfel singur si dezarmat n fata omniprezentei
statului. S-a demonstrat ca cel mai mare pericol al unei societti ruina individualittii umane si s-au cutat
limite acestei puteri excesive: ele (adic aceste limite - n.n., T.T.) nu s-au aflat dect n asigurarea
spiritului de libertate. Aceast asigurare trebuie s o cutm si noi astzi." Observm c n mai ct se poate
de explicabil, cartea lui Toqueville, de care N. Bnescu se folosea pentru a-si sustine cu mai mult
fermitate punctul de vedere, avea s fie trecut la index de ctre autorittile regimului de democratie
popular", pentru a se bucura de circulatia pe care o merit abia dup anul 1989. Fr team sau retinere,
autorul discursului sublinia apoi c dac democratia e o form necesar a societtii moderne, ea trebuie
s aib la temelie, si n acelasi timp drept limite, toate liberttile- si nu le mai amintesc, dar accentuez c n
fruntea tuturor st libertatea gndirii". Pentru acest imperativ major ntelegea s lupte n continuare N.
Bnescu, chiar n conditii de marginalizare si de anihilare a pozitiilor sale, dobndite prin merite stiintifice
incontestabile.
Savantul si dezvolta n continuare opiniile pe baza experientei antichittii greco-romane, citnd principiul
justei msuri" drept calea cea mai bun de evolutie a societtilor, sintetizat n sintagma greceasc to
metron kai to meson ariston, sau echivalentul ei latin medio tutissimus ibis, afirmnd spre sfrsit c nu ne
sperie democratia, dar adevrata democratie: rspuns elocvent si de mare curaj dat sintagmei democratie
popular" a regimului politic deja instaurat atunci n Romnia. Aflat la nceputurile sale si n conditiile de
atunci, acelasi regim vedea n romani doar pe cuceritorii si asupritorii dacilor, nicidecum pe strmosii
poporului romn, alturi de daci, fireste, astfel nct apelul la citate latine, ntr-un moment cnd limba
latin urma s fie scoas din scolile romnesti, deficient reeditat si astzi n nvtmntul nostru, chiar
dac motivele ei sunt acum altele, nu nsemna dect s te asezi n calea tvlugului, cu riscul de a fi strivit
de el. Iar Nicolae Bnescu s-a aflat printre cei care si-au asumat n chip constient acest risc.
Este relevant faptul c savantul stia din propria sa experient ce nseamn n practic tutela statului. Au
semnalat-o n toate timpurile cugettorii politici. Reunind n minile sale toate puterile, statul poate fi un
protector, dar poate fi si un tiran, ntre vitiile inerente unui regim politic, cugettorii au denuntat ca cel mai
grav tendinta spre tiranie, spre despotism. Nici un regim politic nu e scutit de aceast tendint. si eu m
tem, domnilor, pentru autonomia spiritual, principiul de temelie al acestui nalt for de cultur" care era si
este si azi Academia Romn.
Rector al Universittii din Cluj, doctor honoris causa al Universittii din Athena nc din anul 1937,
Nicolae Bnescu si continuase nestingherit activitatea, n cadrul Universittii din Bucuresti din toamna
anului 1938 pn n anul 1947, iar n Academia Romn pn n 1948. Conducnd Catedra de Studii
Bizantine vreme de un deceniu, profesorul Bnescu prezentase istoria integral a Bizantului pe parcursul a
trei ani de studii, tinnd totodat cursuri speciale nsotite de se-minarii, pe parcursul crora se fceau n
primul rnd interpretri de texte bizantine. Ales secretarul Sectiei de Istorie a Academiei Romne, dup
moartea lui N. lorga, Bnescu a mai fost Director al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de
Studii Sud-Est Europene, prelund si conducerea la Revista Istoric", aprut pn n anul 1947.
Ritmul sustinut al activittii sale stiintifice a fost ntrerupt n 1948, datorit si ruperii legturilor
traditionale cu lumea stiintific din Occidentul Europei, unde n-au lipsit ns elogiile la adresa atitudinii
sale demne, lipsite de compromisuri. Ca o expresie a acestui fapt, este de amintit onoarea ce i s-a fcut cu
prilejul mplinirii vrstei de 80 de ani, n anul 1958, cnd i s-a dedicat un volum din Revue dea Etudes
Byzantines", revist ale crei prime numere vzuser lumina tiparului chiar aici la Bucuresti, n anii grei ai
celui de-al doilea rzboi mondial, pentru a-si continua dup aceea aparitia la Paris, pn n zilele noastre.
Alegerea sa ca vicepresedinte de onoare al Asociatiei Internationale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-
al XH-lea Congres International de Studii Bizantine, tinut la Ohrida n 1961, calitatea de presedinte de
onoare al acestui Congres, ca si a celui urmtor, sustinut la Oxford n 1967, l reimpuneau atentiei
autorittilor din tar: angajate atunci ntr-o nou directie de recuperare a traditiei autohtone si a trecutului
poporului romn, orientare care avea s netezeasc drumul viitoarei monopolizri a acestui trecut de ctre
propaganda oficial, acestea i-au acordat titlul de profesor emerit n anul 1964, iar ctiva ani mai pe urm
au fost de acord ca prima fascicul din Revue des Etudes Sud-Est Europeennes", tomul VII din anul
1969**, s-1 omagieze pe savantul ce mplinea venerabila vrst de 90 de ani. La acest omagiu au
subscris o serie de personalitti strine ca Vitalien Laurent, Paul Lemerle, Raymond Janin, Jean Gouillard
din Franta, Tommaso Bertele si Giuseppe Schiro, din Italia, Johannes Irmscher si Peter Wirth din
** Numr din RESEE, VII, 1961, l, unde la p.9-17, era inclus si bibliografia lui N. Bnescu, alctuit de
P.s. Nsturel, n manuscrisul dup care este publicat cartea de fat se afl si ciorna unei scrisori adresate
de N. Bnescu bizantinistului german H.G. Beck la 25 septembrie 1964, prin care P.s. Nsturel era
recomandat pentru a redacta n viitor notitele bibliografice ale contributiilor romnesti prezentate la revista
Byzantinische Zeitschrift", activitate pe care Nicolae Bnescu nu mai era n msur s o continuie,
aflndu-se deja la o vrst prea naintat. Despre viata si activitatea lui N. Bnescu, datorm unele
informatii lui St. Brezeanu, Bizantinistul Nicolae Bnescu (100 de ani de la nastere), n Revista de
istorie" XXXI, 1978, 12, pp. 2221-2233).
Germania, Veselin Besevliev si Ivan Dujcev din Bulgaria, Steven Runciman din Anglia, Herbert Hunger
din Austria, Francois Halkin din Belgia, N. Pigulevskaja din Uniunea Sovietic, Gyula Moravcsik din
Ungaria, Emanuel Kriaras din Grecia, Kurt Weitzmann din SUA.
Nicolae Bnescu detinuse si alte onoruri, cum ar fi calitatea de reprezentant al Romniei n Comitetul
International care pregtise srbtorirea a 60 de ani de viat ai lui August Heisenberg n 1929, de membru
al Societtii de Studii Bizantine din Athena, ca si al Comitetului de conducere al revistei internationale
By-zantion", care apare si astzi la Bruxelles, ca de altfel si al periodicului Revue Historique de Sud-Est
euro-peen", aprut la Bucuresti n perioada 1913-1946.
Vrsta tot mai naintat, reabilitarea sa lent si timid, precum si ruperea legturilor cu traditia istoric
anterioar si cu centrele apusene ale studiilor bizantine nu i-au mai ngduit s redacteze forma finit a
marii sinteze, la care a lucrat cu ncepere din anii '30 pn la nceputul anilor '60 ai veacului al XX-lea.
Manuscrisul autograf din care mai bine de o treime vede acum lumina tiparului prin acest prin volum de
istorie bizantin ne-a fost pus la dispozitie de ctre Academicianul Virgil Gndea, cruia-i multumim
pentru acest fapt si care a primit manuscrisul de la rudele nvtatului.
De la bun nceput se poate observa foarte usor faptul c manuscrisul nu reprezint forma definitiv,
ntruct ntre cele peste 600 de pagini ale sale se afl un numr mult mai mare de fise de cele mai diverse
mrimi, care trebuiesc intercalate n textul initial, n lo-
curi care de regul sunt indicate prin semne de ctre autor. Exist ns nu putine cazuri n care locul exact
al fiselor nu este indicat. Alte dificultti provin din anumite neconcordante ntre textul de baz si
adaosurile din fise, sau din faptul c fiind redactate mai trziu dect textul de baz si n mod separat de
acesta, uneori apar n fise si formulri care le repet pe cele din textul initial.
Mai reiese faptul c o prim redactare a textului era ncheiat nc din anii 1936-1937, autorul planificn-
du-si publicarea lucrrii n patru volume, cele trei momente ale demarcatiei dintre ele fiind reprezentate
prin domnia lui lustinian I, a lui loan Tzimiskes si anul 1204. Prelucrrile ulterioare ale textului ne-au
convins ns c Bnescu a avut sovieli n privinta acestei periodizri initiale, afirmnd, de exemplu, c
adevratul moment de trecere de la o etap la alta este reprezentat de ctre domniile lui Maurikios si
Phokas, instalarea noii dinastii a lui Heraklios marcnd nceputul unei alte etape n istoria Bizantului, pe
care autorul a optat ulterior s o duc pn la anul 1081, cnd se poate considera c se deschide a treia si
ultima perioad a istoriei bizantine. Apreciem astfel c dispunerea ntregului material redactat de ctre
autor se distribuie destul de echilibrat n cele trei volume, din care primul, cel de fat, se ncheie cu
domnia lui Phokas.
Intentia autorului de a redacta aceast sintez integral de istorie bizantin reiese nu numai din continutul
manuscrisului si al fiselor adugate printre pagini, ci si din scurta Prefat a lucrrii, numerotat cu cifre
romane. Urmeaz textul paginat cu cifre arabe. O mentiune special o merit faptul c n jur de o sesime
din ntreaga lucrare, deci cam jumtate din primul volum, care se public acum, Incluznd si subcapitolul
6 al domniei lui lustinian (intitulat Cucerirea Italiei. Rzboiul cu gotii"), are o redactare definitiv,
ngrijit n vederea dactilografierii si apoi a publicrii, ntruct printre ultimele aparitii citate de Bnescu
figureaz cartea lui B. Rubin despre lustinian I, nsemneaz c autorul a realizat partea initial de
redactare definitiv n jurul anului 1960 sau la putin timp dup aceast dat. Vrsta naintat - trecuse deja
de 80 de ani - nu i-a mai oferit ns rgazul de a continua redactarea definitiv, astfel c urmtoarele cinci
sesimi ale sintezei au rmas numai cu redactarea initial, nefinisat si cu fisele neincluse n text. n aceeasi
ordine de idei, remarcm absenta total a fiselor adiacente n prima parte, redactat definitiv. De
asemenea, n manuscris exist pentru aceast prim parte si cteva pagini rzlete, tinnd de redactarea
anterioar si avnd formulri absolut identice cu redactarea definitiv, ntruct numai prima parte, care
trece ns de jumtatea volumului publicat aici, a cunoscut redactarea definitiv a autorului, aprecierile de
valoare cu privire la ntregul text al acestei Istorii trebuie s tin seama de caracterul su neterminat,
insuficient finisat.
Din cele artate aici reies cu prisosint dificulttile, ca si aspectul laborios al ntreprinderii de a pune n
circulatie scrierea cea mai extins a lui Nicolae Bnescu. Ea reflect stadiul de dezvoltare n care se aflau
studiile bizantine cu o jumtate de veac n urm. Pentru a-1 face pe cititor s nteleag nivelul actual al
acestor studii, am mbogtit adnotrile autorului, adugnd si multe note suplimentare. Adugirile noastre,
att n text ct si n note, sunt indicate ntre paranteze trepte. Acelasi procedeu 1-am aplicat si putinelor
interventii pe care le-am fcut n textul propriu-zis, acolo unde manuscrisul prezint lacune, are pagini
disprute, fapt mentionat chiar de nscrisuri ale lui N. B-nescu. Faptul are valoare, spre exemplu, pentru
unele subcapitole privitoare la domnia lui lui Theodosie al II-lea, cu titluri reconstituite dup mentiuni
sporadice ale autorului, unde am introdus o expunere mult abreviat, necesar ntelegerii textului de ctre
cititori si pentru a face legtura ntre partea anterioar si cea urmtoare.
Pe lng valoarea istoric, textul lui Nicolae Bnes-cu are si valoare literar. Unele pagini sunt de o
frumusete aparte. In afara modificrilor impuse de actuala ortografie, am cutat s mentinem intacte
expresiile si formele, inclusiv cele proprii, utilizate de ctre autor, ntre acestea figureaz sintagma legati
de brazd", n loc de legati de glie", sau aparitia destul de frecvent a perfectului simplu. Am nlocuit
doar unele forme prea arhaice ca dete" prin echivalentul su actual ddu", ca si aparitia prea deas pe
alocuri a prezentului istoric, n aceeasi directie, am acordat o atentie special concordantei timpurilor,
aspect tratat uneori cu prea mult libertate de ctre autor.
Nu ne extindem asupra valorii stiintifice, de continut, a acestei scrieri, care se constituie, alturi de
sintezele lui Nicolae lorga, n cea mai sistematic expunere a Istoriei Imperiului bizantin realizat pn n
prezent de un romn, dup modelul si exigentele pozitivismului. De aici deriv meritele expunerii, care
este documentat si ndreptat spre lmurirea faptului concret, a detaliului cu semnificatie istoric.
Preocuparea pentru acest aspect pare s-1 fi absorbit prea mult pe autor, inclusiv n formulrile de titluri.
Multe dintre ele lipsesc, inclusiv titlul pe care 1-am dat acestui volum. Suntem ns ncredintati c la
redactarea complet si la definitivarea ntregii lucrri, Nicolae B-nescu ar fi acordat o atentie cuvenit si
acestui aspect, cu deschideri ctre noua istorie", rezultate dintr-o capacitate de intuitie pe care expunerea
sa o dovedeste adeseori si care l aseaz fr dificultate alturi de alte figuri de seam ale istoriografiei
romne, ca Nicolae lorga sau George I. Brtianu.
Dincolo de valoarea n sine a textului pus acum pentru prima oar la dispozitia publicului nostru cititor,
care este unul deosebit de cultivat, ca si a tineretului studios, de care Nicolae Bnescu a fost legat n chip
firesc, considerm c se cuvine preluat si dus mai departe mesajul unei initiative care leag actuala
istoriografie romn de matca ei initial, de traditiile si de realizrile ei din trecut, de filonul ei cel mai
autentic.
Tudor TEOTEOI

NOT ASUPRA EDITIEI
Textul care urmeiz reproduce cu fidelitate manuscrisul autograf al lui Nicolae Bnescu, att n privinta
stilului, ct si a formelor utilizate de ctre autor pentru redarea numelor proprii transmise de ctre izvoare.
Singurele modificri operate de noi privesc unele forme arhaice, ca si expresii iesite din uzul limbii
romne actuale, cutnd ns s mentinem nealterat stilul autorului.
Pentru sistematizarea textului, operatiune pe care autorul nu a finalizat-o, mai ales n privinta titlurilor de
capitole, de prti, ca si de volume, am adugat respectivele titluri, cu convingerea c formulrile lor se
apropie cel mai mult de spiritul expunerii autorului. Faptul este valabil si pentru titlul acestui volum.
Rigoarea stiintifici impune redarea uniform a termenilor proprii, dificultate sporit n cazul formelor
grecesti ncettenite deja n limba romn, precum Calcedon" pentru Chalkedon". Am preferat ultima
form, folosit consecvent de ctre autor, n spiritul redrii etimologice a notiunilor. Usoarele variatii pe
care le ntlnim n text nu schimb principiul urmat de Nicolae Bnescu, principiu care corespunde,
altminteri, si opiniilor noastre.
Interventiile pe care le-am efectuat mai ales n note, n vederea actualizrii, pe ct posibil, a informatiei, au
fost trecute ntre paranteze drepte. In partea a doua a crtii am redat printr-un corp de liter mai mic cteva
fragmente care par mai degrab fise de documentare ale autorului, dect o redactare finit a lucrrii.
De asemenea, la lista de abrevieri a autorului am adugat o alta, continnd abrevierile utilizate de noi.

ABREVIERI ALE AUTORULUI
Brooks, The Eastern Provinces = E.W. Brooks. The Eastern Provinces form Arcadius to Anastasius
(Cambridge Medieval History, t. l, cap. XVI).
Buiy, History form Arcadius to Irene = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire form Arcadius to
Irene (395-800), l, II, London, 1889.
Bury, Easteern Roman Empire = I.B. Bury, A History of the Eastern Roman Empire form the Fli of Irene
to the Accession of Basile I (802-867), London, 1912.
Bury, History I si History II = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire from the Death of
Theodosius I to the Death of Justinian (395-565), 2 vols., London, 1923.
Croiset, Litterature grecque = Alfred et Maurice Croiset, Histoire de la Litteraturegrecque, 5 vols.,
Miinchen, 1924.
Diehl, L'Exarchat de Ravenne = Ch. Diehl, Etudes sur l'ad-ministration byzantine dans l'Exarchat de
Ravenne (568-751), Paris, 1888.
Diehl, L 'Afrique byzanine = Ch. Diehl, L 'Afrique byzantine. Histoire de la domination byzantine en
Afrique (533-709), Paris, Leroux, 1896.
Diehl, Justinien = Ch. Diehl, Justinien et la civilisaation byzantine au W-e sfecle, Paris, Leroux, 1901.
Diehl et Marcais, Le monde oriental = Ch. Diehl et G. Marcais, Histoire du Moyen Age, III, Le monde
oriental de 395 1081, col. Histoire Generale", Paris, 1944.
Finlay, History of Greece = George Finlay, A History of Greece form its conquest by the Roman to the
present time B.C. 146 to A.D. 1864, ed. H.F. Tozer, Oxford, 1877, 7 vols.
Gibbon, Decline and Fli, ed. Bury = Edw. Gibbon, The History of the Decline and Fli of the Roman
Empire, ed. I.B. Bury, London, 1896-1900, 7 vols.
ABREVIERI ALE AUTORULUI
Goubert, L'empereurMaurice = Paul Goubert, Byzance avnt l'Islam. Byzance et l'Orient sous Ies
successeurs de Justinien. L'empereur Maurice, Paris, Picard, 1951.
Gtiterbock, Byzanz und Persien = K. Gilterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatisch-
votkerrechtlichen Beziehungen im ZeitalterJustinians, Berlin, 1906.
Schmid, Stahlin, Griechische Litteratur = W. Schmid, Otto Sthlin, Wilhelm von Christs Geschichte
dergriech. Litteratur, ed. a Vl-a, Il-er Teii, Il-e Hlfte, Munchen, 1961.
Stein, Studien = E. Stein, Studien zur Geschichte des byzant. Reiches vornehmlich unter den Kaisern
Justin II und Tiberius Constantinus, Stuttgart, 1919.
Stein, Geschichte = E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I. wien, 1928.
Stein, Bas-Empire II = E. Stein, Histoire du Bas-Empire II, pub-lie par Remy Palanque, 1949-
Vasiliev, L'empire byzantin I, II = A.A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, 2 vols., Paris, Picard,
1932.
Vasiliev, Justin the First = A.A. Vasiliev, Justin the First. An Introduction to the Epoch ofjustinian the
Great, Harvard Univ. Press, Cambridge Mass., 1950 (Dumbarton Oaks Studies I).
ABREVIERI ALE NGRIJITORULUI EDItIEI
An. Boli. = Analecta Bollandiana, Bruxelles, 1882-
ADSV = Anticnaja Drevnost' i Srednie Veka, Sverdlovsk (Ekate-
rinburg) Beck, Kirche = H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im
byzantinischen Reich, Munchen, 1959 BMGS = Byzantine and Modern Greek Studies, Birmingham BS1
= Byzantinoslavica, Praga, 1929-BZ = Byzantinische 2-eitschrift, Leipzig (Munchen), 1892-Dagron,
Naissance = -G. Dagron, Naissance d'une capitale, ed. a
Il-a, Paris, 1984
DOP = Dumbarton Gaks Papers, Washington, 1941-EBPB = Etudes byzantines et post-byzantines,
Bucuresti, 1979-EHR = English Histori cal Review, Londra EPLBIP = 'EyK'OKA.orciSi.KO
npoccojTOypaqHKO AEÎKO BuâvTivfjt
'loTOpiaq Kcd IloXuioôv, Atena, 1996-FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae, 4 voi., Bucuresti,
1964-
1982 FHG = Fragmenta Historicorum Graecorum, ed. C. et T. Miiller,
5 voi., Paris, 1885
GRBS = Greek-Roman and Byzantine Studies Hunger, Literatur = H. Hunger, Die hochsprachliche
profane Literatur der Byzantiner, 2 voi., Munchen, 1978 Jones, LRE = A.H.M. Jones, The Later Roman
Empire, 284-602,
voi. MV, Oxford, 1964 LM = Lexikon des Mitrelalters OCP = Orientalia Christiana Periodica, Roma,
1935-ODB = OxfordDictianary ofByzantium, 3 voi., New York-Ox-
ford, 1991
TM = Travaux et Memoires, Paris, 1965-
RE = Paulys Realencyclopdie der classischen Altertumswissen-
schaft, neue Beafbeitung hrsg. v. G. Wissowa, Stuttgart, 1893-
REB = Revue des Etudes byzantines, Paris, 1944 si (R)EB pentru
vols. I-III, aprate la Bucuresti VR = Variorum Reprints
Viz. Vrem. = Vizantijskij Vremennik, Sanktpetersburg (Leningrad), 1894-1927, Moscova, 1947-

PREFAT
Dac n privinta datei cu care se ncheie istoria Bizantului - prbusirea sub loviturile turcilor otomani
(1453) - nu ncape discutie, prerile se deosebesc cnd e vorba s se determine mai precis timpul de unde
aceast istorie trebuie s nceap.
Unii pornesc de la Justinian I, de la data urcrii sale pe tron (527), sau de la data decretului de nchidere a
Universittii din Atena (529), care pune capt celei din urm manifestri superioare a vietii pgne. Altii
gsesc mai potrivit a porni de la moartea lui Theodosius cel Mare (395), cnd imperiul se mparte ntre cei
doi fii ai si, n jumtatea de Apus si cea de Rsrit.
Dar Krumbacher a artat cu mult dreptate1 netemeinicia acestor preri si motivele pentru care trebuie s
se nceap cu mult nainte de Justinian, si chiar nainte de Theodosius cel Mare, cci nu se pot avea n
vedere numai faptele singulare, ci ntreaga dezvoltare n toate domeniile vietii, din primele timpuri ale
imperiului pn n zilele celui din urm Paleolog.
De aceea, pentru el timpul n care se plmdesc germenii acestei aoi epoci a istoriei nu poate fi dect acela
n care vechiul pgnism oficial a fost nlocuit cu noua religie a lumii, timpul n care organismul Statului a
suferit o prefacere adnc si durabil, acela n care elementul grec ajunse n Imperiul roman un fac-
1 Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. a Il-a, Munchen, 1897, Introducere", [ed. anastatic, New
York, Burt Franklin, 1970].
tor politic de mare nsemntate si, n cele din urm, predominant, prin ntemeierea unei noi capitale,
asezate n cercul de influent a culturii grecesti; n sfrsit, timpul n care n limba, n literatura si arta
greac se ndeplinesc prefaceri fundamentale. Acestea se ntmpl, afirm Krumbacher, la nceputul
veacului al IV-lea, sau, dac vrem o dat mai exact, n anul 324, cnd Constantin cel Mare ocup tronul
imperiului ca singur stpnitor.
Sub raport politic, adaug Krumbacher, ceea ce deosebeste radical epoca bizantin de cea roman e
strmutarea centrului de greutate al imperiului din Apus n Rsrit si nlturarea treptat, cu ncetul, ca o
consecint a acestui fapt, a limbii latine de ctre cea greac.
nvtatul german vede punctul initial al acestui proces n ntemeierea noii capitale la Constantinopol si n
mprtirea imperiului rezultat dintr-nsa n cele dou jumtti: de Apus si de Rsrit. Prin aceste dou
fapte se pecetluieste definitiv separatia, adncit tot mai mult, a Orientului grec de Occidentul latin.
Consideratii att de serioase nu pot fi ignorate, si o istorie a Bizantului trebuie s prezinte, orict de sumar,
toate aceste mari prefaceri, hotrtoare pentru nsusi caracterul Statului bizantin. Eminentul bizantinist
englez J. Bury socoteste si el c dezvoltarea bizantinismului" a nceput din secolul al IV-lea si c unele
din trsturile sale caracteristice ncep s apar ndat dup ntemeierea Constantinopolului2.
2 Cambridge Medieval History, London, 1923, voi. IV, Introducerea" la Istoria Bizantului. *.<. >-
:.^t. .,/,-, . ,,:.^ .,,,,:..,,,. f^.,,s
36

Franz Dolger reprezint acelasi punct de vedere cnd afirm ca nceput al istoriei bizantine anul 325, ca
simbol al primei manifestri puternice a Bisericii crestine hotrtoare pentru dezvoltarea politic si
cultural n Evul Mediu, si anul 330, anul ntemeierii Constantinopolului, Palladium al puterii politice si
bisericesti a imperiului n Orient"3.
De aceea, noi vom ncepe istoria Imperiului bizantin de la Constantin cel Mare, schitnd astfel
evenimentele secolelor al IV-lea si al V-lea, fr de care greu s-ar ntelege aceast istorie, si care
constituie ntia sa perioad, caracterizat att de bine prin expresia fruhbyzantinisch a germanilor, creia
i corespunde n limba noastr caracterizarea de protobizantin.
mprtirea istoriei bizantine n perioade, discutat cu atta pasiune n anii din urm, e ceva artificial. Noi
urmm traditia practic a expunerii acestei istorii pe dinastiile de mprati.
3 Byzanz (collaborateur pour l'Art byzantin: A. M. Schneider), n Wissenschaftliche Forschungsberichte.
Geisteswissen-schaftliche Reihe", Berna, A. Francke AG. Verlag, 1952, Einlei-tung, p. 115.
PARTEA NTI
DINASTIILE CONSTANTINIAN si THEODOSIAN
CU SUCCESORII LOR
U-M-JI'UILM 9.
. AnC *M fu Cu tMiuZ. foit*. > t.. TVviuL Itt^
C.
otv*.
.. ti
4*<.
*JZ, '**-*. fjr
*** WT&L- * , <* Zo V
\$. 4.
Vt
* *' * . *
CONSTANTIN CEL MARE sI URMAsII SI. LUPTA PENTRU DOGMA NICEEAN
v ' JK
u
w# *t* s *
-fi
CONSTANTIN CEL MARE
l. Luptele lui Constantin cu rivalii. Convertirea"sa. Recunoasterea crestinismului, politica religioas.
Constantin, fiul lui Constantiu Chlorus, s-a nscut la Naissus (azi Nis), ntr-o regiune de latinizare
absolut1. Cnd, la l mai 305, Diocletian si Maximian, cei doi Augusti ai tetrarhiei instituite de cel dinti,
se retraser n viata privat, potrivit sistemului, ceilalti doi membri ai tetrarhiei, asociati cu titlul de Cesari,
Galeriu si Constantiu Chlorus, trecur n locul lor ca Augusti, cel dinti n Orient, a_l doilea n Occident.
Ei si asociar, la rndul lor, n calitate de Cesari, mprati subalterni, pe Maximin Daia si pe Severus.
Evenimente grave se ntmplar n curnd, rsturnnd ntreaga alctuire politic a lui Diocletian. n anul
306, Chlorus muri n Britannia, si legiunile l proclamar August pe fiul su, Constantin. La Roma, o
revolt mpotriva lui Galeriu l proclam n locul su ca mprat pe Maxentiu, fiul lui Maximian. Acesta
din urm se ntoarse atunci n locul pe care-1 prsise, si rzboiul civil se dezlntui ndat. Vechii Augusti
ai tetrarhiei, ntruniti la Carnuntum, l recunosteau de August pe Licinius, fost ofiter al lui Galeriu, iar pe
Constantin doar l tolerau, fr a-i recunoaste acest titlu. Maximin si Galeriu pierir n cursul acestui
rzboi.
1 N. lorga, Histoire de la vie byzantine, Bucarest, 1934, voi. I, p. 32 [ed. rom., tracL de Mria Holban,
Bucuresti, 1974, p. 273.
43

Aliat cu Licinius, Constantin porneste n Italia mpotriva lui Maxentiu. n btlia decisiv din 312, dat la
portile Romei (la Pons Milvius), el cstig victoria, Maxentiu pierind n apele Tibrului.
Constantin se ntlni apoi la Milan cu Licinius, unde se zice c mpreun au dat vestitul Edict de la Milan,
prin care crestinii obtineau libertatea deplin a cultului, toate msurile mpotriva lor fiind abolite.
Dar ntelegerea dintre cei doi Augusti nu tinu mult vreme, desi Licinius o luase de sotie pe sora lui
Constantin. Conflictul izbucni n 314. Zosimus afirm c nu Licinius a fost cauza, ci Constantin, care,
dup obiceiul su, se arta necredincios pactelor ncheiate, voind s atrag de partea sa unele din
popoarele care se aflau n cuprinsul stpnirii lui Licinius2.
Prima lupt se ddu la Cibalae, n Pannonia, ntre Sava si Drava. Ea a fost ndelung si nversunat.
Licinius se retrase pe jumtate nvins, dar avnd nc forte puternice, care-i permiser a da o nou btlie
n Thracia. Victoria lui Constantin nu fu decisiv. Multi czur din ambele prti, ne spune Zosimus, lupta
fiind egal3, nct Constantin, aflndu-se n tinuturile dusmanului, care se ntrea retrgndu-se, simti
nevoia s trateze. A doua zi se ncheia pacea n conditiile
2 Zosimos, Historia nova, ed. L. Mendelssohn, Leipzig, Teubner, 1887 (=Zosime, Histoire nouvelle, Texte
etabli et traduit "X par Fr. Paschoud, voi. I, Paris, Les Belles Lettres, 1971), II, 17: AiKivviov JJ.BV ou
SeScoKOTOt anav, Kcova'ravrivov Se KCCTU TO CTUv77?Lg au-n Jtepi Ta av^Keiêva ipavevTog
niaTov KCC Tv Li?v<3v Tiv TCOV Tt Pambeia AIKIVVIOV agovrcov napaan&cai
Ibidem, II, 19, 20.
44
urmtoare: Constantin rmnea stpn pe Illyricum si pe toate natiunile de dincolo, Licinius pe Thracia si
pe Orient. Valens, pe care Licinius l fcuse Caesar, era demis din aceast demnitate. Crispus si
Constantin, fiii lui Constantin cel Mare, si Licinianus, fiul lui Licinius, erau proclamati Cesari.
Dup zece ani, Constantin deschidea iarsi conflictul; cel putin asa sustin Eutropius si Zosimus, care
arunc vina acestui nou rzboi asupra lui. ntorcn-du-se de peste Dunre din rzboiul cu sarmatii,
Constantin a distribuit prizonierii ntre orase, s-a dus apoi la Thessalonic, unde a construit portul, care nu
exista mai nainte, pregtindu-se iarsi pentru rzboiul cu Licinius, cci ambitia sa era s reconstituie
unitatea imperiului n folosul su si al familiei sale. Aflnd de aceste pregtiri, Licinius trimise emisari la
natiunile sale, poruncind s fie pregtite corbii de rzboi si forte pedestre si clri. Izvoarele precizeaz
contributia fiecrei natiuni n corbii si oameni. O armat si o flot impuntoare se strnser astfel.
Flota lui Constantin ancor la Pireu, iar a lui Licinius n Hellespont. Licinius si avea lagrul n Thracia, la
Adrianopol; Constantin si-1 stabili pe al su lng trmul Ebrului, la stnga Adrianopolei (324). Licinius
si desfsur fortele de la muntele de deasupra orasului pn la 200 de sta-dii, la locul unde Tonos
(Tungea) se vars n Ebru (Mrita). Armatele rmaser n fat mai multe zile. Pe neasteptate, Constantin,
cu o ceat de clreti, trecu rul pe malul cellalt, provocnd panic n armata rivalului su. Profitnd de
aceasta, restul cavaleriei trecu, cu toat armata, fluviul si ncierarea a fost crncen: pn la asfintitul
soarelui au czut pe
45
NICOLAE BANESCU
cmpul de lupt 34.000 de oameni. Licinius, nvins, strbtu Thracia, pn la flot. Ai si, risipiti prin
pduri, se predar a doua zi. Refugiat la Byzantion, fu asediat si trecu n Asia, cu cei mai buni soldati. La
Chrysopolis el ddu o nou lupt cu Constantin, pe care o pierdu. Fugi la Nicomedia, dar, nemaiavnd
dect putine trupe, se pred (18 septembrie 324), sotia sa obtinnd jurmntul lui Constantin c-i va
respecta viata. Renuntnd la purpur, Licinius fu trimis la Thessalonic, unde i se fix resedinta. Nu dup
mult timp, clcndu-si jurmntul, cci era obisnuit cu aceasta", afirm Zosimus4, Constantin trimise
emisari s-1 execute.
Constantin rmase de acum singur stpnitor al imperiului. Tetrarhia lui Diocletian si ncheia astfel scurta
sa existent.
Recunoasterea oficial a crestinismului, prin asa-zisul Edict de la Milan", a fost un fapt considerabil, prin
urmrile pe care le-a avut. Edictul a fost urmat de o serie de msuri luate de Constantin n favoarea
Bisericii crestine. Toate acestea au fcut s se vad ntr-nsul un convins religios, s se cread ntr-o
adevrat convertire" a lui Constantin.
Putine probleme ale istoriei au fost att de mult dezbtute ca aceea a convertirii", nsotit de viziuni, ca
aceea a lui Constantin, n apropierea luptei decisive cu Maxentiu. Ea se discut nc si azi.
4 II, 28: HET' ou TroAu Toug dpitovg nair\cac, (TJV TOUTO avr t%6vri TOV tfjv avwv
6c<paipeT;ai. s ;
46
Izvorul principal de la care se porneste n aceast discutie este Eusebiu din Caesarea, istoricul bisericesc
contemporan. Cum era de asteptat, prerile savantilor n aceast privint sunt foarte diferite. Cei mai multi
nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioas n favoarea crestinismului. El a primit, se stie, botezul
pe patul de moarte - lucru obisnuit, de altminteri, n acea epoc: conferit in extremis, botezul se socotea c
asigur mntuirea. Atitudinea lui Constantin a pornit din motive politice. El si-a dat seama de puterea n
crestere a noii credinte si vedea ntr-nsa o arm pentru a-si pstra unitatea politic a statului. Jacob Burck-
hardt, n cartea sa de mare rsunet asupra lui Constantin5, nu sovie a tgdui categoric acestui mare
ambitios schimbarea de credint, ca si cum religia putea fi ceva pentru o inim devorat de setea de a
domni". Nu vede nici o deosebire ntre Constantin, fcndu-se crestin, si Primul Consul cnd semneaz
Concordatul: amndoi se gndeau numai la puterea si la gloria lor.
O prere identic exprim Ed. Schwartz6, pentru care perspicacitatea diabolic a stpnitorului universal
realizare nsemntatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universal pe care o pregtea.
Adolf Harnack e de aceeasi prere cnd arat7 c, n secolul al IV-lea, crestinii reprezentau un factor
nsemnat n imperiu, si victoria crestinismului n Asia Mic era clar nainte de epoca lui Constantin, iar n
5 Die Zeit Constantiris des Grossen, 3- Aufl., Leipzig, 1898.
6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche, Leipzig-Berlin, 1913.
7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreiJahrhunderten, 2. Aufl., Leipzig, 1906.
47

cmpul de lupt 34.000 de oameni. Licinius, nvins, strbtu Thracia, pn la flot. Ai si, risipiti prin
pduri, se predar a doua zi. Refugiat la Byzantion, fu asediat si trecu n Asia, cu cei mai buni soldati. La
Chrysopolis el ddu o nou lupt cu Constantin, pe care o pierdu. Fugi la Nicomedia, dar, nemaiavnd
dect putine trupe, se pred (18 septembrie 324), sotia sa obtinnd jurmntul lui Constantin c-i va
respecta viata. Renuntnd la purpur, Licinius fu trimis la Thessalonic, unde i se fix resedinta. Nu dup
mult timp, clcndu-si jurmntul, cci era obisnuit cu aceasta", afirm Zosimus4, Constantin trimise
emisari s-1 execute.
Constantin rmase de acum singur stpnilor al imperiului. Tetrarhia lui Diocletian si ncheia astfel scurta
sa existent.
Recunoasterea oficial a crestinismului, prin asa-zisul Edict de la Milan", a fost un fapt considerabil, prin
urmrile pe care le-a avut. Edictul a fost urmat de o serie de msuri luate de Constantin n favoarea
Bisericii crestine. Toate acestea au fcut s se vad ntr-nsul un convins religios, s se cread ntr-o
adevrat convertire" a lui Constantin.
Putine probleme ale istoriei au fost att de mult dezbtute ca aceea a convertirii", nsotit de viziuni, ca
aceea a lui Constantin, n apropierea luptei decisi-ve cu Maxentiu. Ea se discut nc si azi.
4 II, 28: fiLT' oi) tov>
mbt dpifovt TraTrjaat (fjv TOUTO avr avwv cpaiperai.
46
Izvorul principal de la care se porneste n aceast discutie este Eusebiu din Caesarea, istoricul bisericesc
contemporan. Cum era de asteptat, prerile savantilor n aceast privint sunt foarte diferite. Cei mai multi
nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioas n favoarea crestinismului. El a primit, se stie, botezul
pe patul de moarte - lucru obisnuit, de altminteri, n acea epoc: conferit in extremis, botezul se socotea c
asigur mntuirea. Atitudinea lui Constantin a pornit din motive politice. El si-a dat seama de puterea n
crestere a noii credinte si vedea ntr-nsa o arm pentru a-si pstra unitatea politic a statului. Jacob Burck-
hardt, n cartea sa de mare rsunet asupra lui Constantin5, nu sovie a tgdui categoric acestui mare
ambitios schimbarea de credint, ca si cum religia putea fi ceva pentru o inim devorat de setea de a
domni". Nu vede nici o deosebire ntre Constantin, fcndu-se crestin, si Primul Consul cnd semneaz
Concordatul: amndoi se gndeau numai la puterea si la gloria lor.
O prere identic exprim Ed. Schwartz6, pentru care perspicacitatea diabolic a stpnitorului universal
realizare nsemntatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universal pe care o pregtea.
Adolf Harnack e de aceeasi prere cnd arat7 c, n secolul al IV-lea, crestinii reprezentau un factor
nsemnat n imperiu, si victoria crestinismului n Asia Mic era clar nainte de epoca lui Constantin, iar n
5 Die Zeit Constantin's des Grossen, 3. Aufl., Leipzig, 1898.
6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche, Leipzig-Berlin, 1913.
7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreijahrhunderten, 2. Aufl., Leipzig, 1906.
47
NICOLAE BANESCU
alte provincii ea fusese destul de bine pregtit. Geniul politic al lui Constantin si-a dat seama de realitate
si n-avea trebuint pentru aceasta de o inspiratie special.
Trebuie s relevm si prerile juste ale lui Hugo Koch8, care duc la aceeasi concluzie.
V. Duruy nu se deosebeste n prerea sa de toti acestia, ncercnd a ptrunde pn n adncul sufletului lui
Constantin, istoricul francez declar c a gsit ntr-nsul o politic, mai degrab dect o religie (une
politique plutot qu'une religion)9. Ca si Burckhardt, l apropie si el din acest punct de vedere pe
Constantin cel Mare de Bonaparte.
Alt istoric francez, mai aproape de noi, Leon Ho-mo, cunoscut prin attea pretioase lucrri asupra epocii
imperiale romane, l prezint pe Constantin, care practicase, ca si tatl su, Constantiu Chlorus,
monoteismul solar oficial10, evolund putin cte putin, si nc nainte de campania de la Pons Milvius,
ctre un cult solar purificat, care sfrseste prin a lua caracterul unui adevrat deism". Autorul afirm c
nu suntem n fata unui fenomen individual" si semnaleaz un mers analog la colegul lui Constantin, la
Licinius, un pgn convins". Homo arat mai departe c faimosul Edict
"X 1913.
Konstantin der Grosse und das Christentum, Munchen,
9 Histoire des Romains, Paris, 1885 (nouvelle ed.), t. VII, p. 88.
10 V. excelenta lucrare asupra sincretismului religios, care duse la monoteismul solar impus de Aurelian
ca religie oficial a imperiului: Les e'mpereurs romains et le christianisme, Bibi. his-torique, Paris, Payot,
1931; pentru citatia noastr, pp. 114-116.
48
de la Milan, care poart dubla semntur, desemneaz puterea cereasc suprem sub perifraze vagi - si, ca
atare, strict deiste - ca divinitate, divinitas", tot ce este divinitate n locuinta cereasc, quicquid est di-
vinitatis in sede caelestf, divinitate suprem, summa divinitas1'. Rugciunea pe care Licinius va cere
armatei sale s-o rosteasc pe cmpul de btlie de lng Adrianopole, adaug nvtatul francez, va fi a
unui curat deist". Dar pentru firile veacului al IV-lea, setoase de credint si nflcrate de practici,
deismul, conchide el, suprem rezultat al monoteismului solar, nu reprezenta dect o formul goal si rece,
un de ces expedients commodes, ou lapolitiquepouvait trou-ver son compte, mais qui ne donnait
satisfaction ni aux besoinsprofonds de l'me, ni aux aspirations in-times du coeuf.
N. lorga l socoteste pe Constantin un latin, un latin din Occident, foarte pgn ca spirit, oricare ar putea
fi prerea asupra pretinsului su proces de constiint, care miroase ndestul a politic a pcii romane si a
punerii n fapt pentru ideea de Stat, mai sacr dect toti zeii vechi si moderni, a oricrui element existent
de vitalitate"11.
A. A. Vasiliev, nregistrnd diferitele preri privitoare la aceast dezbtut chestiune, socoteste c
recunoscnd aplecarea sincer a lui Constantin pentru crestinism, nu s-ar putea lsa deoparte vederile sale
politice; ele au trebuit s joace un rol esential n atitudinea pe care a manifestat-o el n privinta
crestinismului, care-i putea fi util n mai multe chipuri"12.
11 Histoire de la vie byzantine, I, pp. 31-32; cf. p. 81.
49

Fr a-si nsusi minunile povestite de Eusebiu, Gaston Boissier crede n sinceritatea convertirii lui
Constantin. Ea se explic, dup el, fr aceste minuni. E de ajuns s ne amintim c mpratul era un
superstitios nspimntat, care, zvonindu-se c Maxentiu ncerca s-i atrag pe zei de partea sa prin tot
felul de invocatii si sacrificii, se temea s nu fie nvins dac nu obtinea protectia vreunei divinitti
puternice. Astfel, a fost adus a cere ajutorul Dumnezeului crestinilor. Cnd s-a decis la aceasta, continu
Boissier, nu s-a multumit a-1 invoca n adncul sufletului su, cci, ca toti pgnii, el nu credea dect n
eficacitatea practicilor. A pus deci dinaintea soldatilor steagul mpodobit cu monograma lui Christos,
faimosul labarum, si a asteptat rezultatul btliei pentru a se declara cu totul cucerit de noua credint13.
Eminentul medievist francez F. Lot contest motivele politice, cnd, trecnd peste convertirea" lui
Constan-
12 Histoire de l'empire byzantin, Paris, ed. Picard, 1932, p. 60.
13 La fin du paganisme, t. I", Paris, Hachette et Cie, 1907, chap. Ier [labarum era o variant a lui lauratum
(gr. avprov) sau laureatum (signuni), ntruct stindardul lui Constantin cel Mare era o cruce dominat
de o coroan de aur (semnul victoriei), iar sub ea se aflau portretele suveranilor, cf. H. Gregoire n
Byzan-tion", 12 (1937), pp. 277-281 (Encore l'etymologie de "labarum^. Bnescu nu a luat n seam (sau
nu a cunoscut) si acele opinii care au admis o origine celtic pentru apov (de la celticul llafar"), cf. J.-
J. Hatt, La vision de Constantin au sanctuaire de Grand et l'origine celtique du labarum, n Latomus", 9
(1950), pp. 427-436. Mai apropiat ni se pare si nou derivarea din lau-reum (vexillum); de adugat la
bibliografia acestui detaliu A. Alfoldi, The Conversion of Constantine and Pgn Rome, Oxford, 1948 si
M. Green, J. Ferguson, Constantine, Sun-Symbols and the Labarum, n Durham University Journal", 80
(1987), pp. 9-17].
50
tin, crede c n adeziunea lui la crestinism e o parte de sinceritate. A pretinde c mpratul Constantin a
aderat la crestinism din motive politice nseamn a crede c avea interes s-o fac. Dar crestinismul era
rspndit numai n Pars Orientis. A trece la crestinism era, pentru un suveran care domnea n Occident, un
non-sens, era chiar periculos, cci armata, singura fort real a Statului, era pgn. Pentru Lot, numai o
concluzie este posibil: anume c a cedat unei impulsiuni subite, de ordin patologic sau divin. Dac nu s-a
convertit de la victoria lui asupra lui Maxentiu, afirm. nvtatul francez, a dat ns semne exterioare,
oficiale, ale adeziunii sale la noua credint. Din prudent, Constantin menajeaz un timp pgnismul; dar
favorizati n permanent au fost crestinii. Lot socoteste c mpratul si-a artat mai cu seam zelul dup
victoria sa definitiv asupra lui Licinius. (324). Labarum e de atunci gravat pe monede, n efigiile din
acest timp, mpratul apare n atitudinea rugciunii, cu ochii la cer. El intervine constant n afacerile
Bisericii, interventie care culmineaz cu ocazia Sinodului de la Niceea (25 iulie 325). ntemeierea
Constantinopolului, care, dup el, e o enigm", s-ar explica prin aceleasi sentimente. Lot vede n decizia
grbit a lui Constantin, dup victoria definitiv asupra lui Licinius, un semn al recunostintei sale ctre
Dumnezeu, care-i dduse biruint14:
Un aprtor al sincerittii lui Constantin este si eruditul numismat al epocii lui Constantin, Jules Mau-
rice15, ntemeiat pe cercetrile sale n acest domeniu.
)4 La fin du monde antique et le debut de Moyen ge, Bibliotheque de syntese historique, l'Evolution de
l'humanite, Paris, 1927, pp. 36-37.
51

Trebuie s punem alturi de toti acestia pe savantul olandez D. C. Hesseling, desi n consideratiile pe care
le face el nu exist o perfect coerent, n lucrarea nchinat civilizatiei bizantine16, Hesseling se desparte
de aceia care vd n Constantin numai geniul politic. Inconsecventele atitudinii mpratului, ca si crimele
de care s-a fcut vinovat, sunt, afirm el, contradictii evidente ale sincerittii sale religioase. Msurile care
au lovit n pgnism depsesc apoi textul Edictului de la Milan, care acorda, simplu, deplina libertate a
cultului. Cel mai bun mijloc de a rezolva aceast contradictie", afirm Hesseling, este de a vedea
nainte de toate n Constantin pe Cesarul roman decis s mentin unitatea imperiului'1. El si ddea bine
seama c noua credint devenise o putere n fata creia pgnismul n-ar fi putut s se mentin mult timp.
Ceea ce fcea tria crestinismului, zice autorul, era doctrina sa sprijinit pe o revelatie precis. Nu trebuie
s ne mirm c o astfel de unitate a fcut o adnc impresie asupra spiritului unui mprat roman: el simtea
bine c era ntr-nsa o fort analoag unittii care ddea imperiului puterea sa, nct nu numai din calcul,
ci din convingere mbrtisa partida puterii spirituale n crestere".
lat ns c cercetrile recente ale lui Henri Gre-goire, savantul bizantinist de la Bruxelles, clatin din
temelii prerile traditionale privitoare la convertirea"
15 Constantin le Grand. L 'origine de la civilisation cbretienne, Paris, 1925.
16 Essai sur la civilisation byzantine, Paris, Alf. Picard et Fils, 1907, pp. 8-9.
52

lui Constantin si la vestitul Edict de la Milan. Ele merit a opri ndestul atentia noastr.
Mai nti, n primul su studiu, intitulat La conver-sion" de Constantin11, H. Gregoire pune n adevrata-
i lumin rolul lui Constantin fat de ideea crestin, ajungnd la concluzia c Eusebiu a confiscat pentru
ntiul mprat crestin toat gloria lui Licinius.
Pornind de la constatrile lui Harnack (Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei
Jahrhunderteri), nvtatul belgian subliniaz existenta celor dou blocuri ale imperiului de la nceputul
secolului al IV-lea: Orientul crestin si Occidentul pgn. Regiunea unde crestinismul a ptruns mai adnc,
de la primii si pasi pn la victoria final, e Asia Mic. Considernd atitudinea mpratilor tetrarhiei fat
de chestiunea religioas, se constat, dup patruzeci de ani de pace, reluarea persecutiei cu o nversunare
ca-re-i d caracterul unui rzboi de exterminare. Rspunztori de acest masacru sunt mpratii din Orient -
Diocletian, Galeriu, Maximin -, ai cror supusi erau, n mas, crestini, n Occident, rmas pgn n bloc, e,
dimpotriv, tolerant: Constantiu Chlorus nu execut dect prea putin edictele de persecutie; Maxentiu,
nc de la uzurparea sa, i favorizeaz pe credinciosii din Roma, iar Constantin a luat deodat atitudinea
cea mai inexplicabil, convertindu-se brusc, cum afirm traditia ecclesiastic. Totul s-ar explica prin
convingerile religioase ale mpratilor.
17 Aprut n Revue de l'Universite de Bruxelles", 36 (decembre 1930 - Janvier 19M), pp. 231-272.
53
m

Aceasta e teoria istoric pe care H. Gregoire o supune unei analize ptrunztoare, pentru a proba c
adevratele motive de msuri adesea contradictorii nu sunt fr legtur cu conjunctura politic a
momentului".
Autorul probeaz, c ideea persecutiei a pornit de la Galeriu18. n iarna anului 302-303, venind la Nico-
media, la Diocletian, el a reusit a-1 convinge s ntreprind exterminarea crestinilor. Galeriu exercita n
acel timp o mare influent, era, dup expresia lui Gregoire, sabia tetrarhiei". El repurtase asupra persilor,
n 297, o victorie strlucit si era idolul armatei. Cele mai bune contingente ale acestei armate erau
alctuite din trani danubieni, pgni fanatici. Galeriu venea din aceleasi regiuni. Nscut lng Sardica,
mama sa era o daco-roman: mulier superstitiosa, cum o caracterizeaz Lactantiu, ea i ura pe crestini.
Ambitia lui Galeriu de a restabili unitatea imperiului n folosul su pare verosimil. Prigonirea crestinilor
l fcea s apar opiniei militare ca un campion al cultului oficial".
Abdicarea lui Diocletian si a lui Maximian, n 305, a fost, cum o probeaz textele produse de H. Gregoire,
o adevrat lovitur de Stat a lui Galeriu. Apoi, ntrunirea vechilor Augusti la Carnuntum n-a fcut dect
s sanctioneze deciziile Iui Galeriu. Acesta si alese Ce-sarii: Maximin Daia, o rud, si Sever, un ofiter al
campaniei din Persia. Cnd acesta muri, dup proclamarea lui Maxentiu, Licinius, candidatul lui Galeriu,
fu
18 Ed. Gibbon, n monumentala sa History ofthe Decline and Fli of the Roman Empire, ed. Bury, t. II, p.
127 si urm., exprim aceeasi prere cu privire la initiativa fanaticului Galeriu.
54
proclamat August. Constantin, care, la moartea tatlui su (306), fusese proclamat de trupe mprat, a fost
tolerat de congres.
H. Gregoire surp apoi legenda care fcuse din Maxentiu un tiran" si un persecutor, stabilind c, n
realitate, acest uzurpator a fost primul binefctor al crestinismului, n timpul domniei sale de 6 ani, el a
oprit persecutia, a restabilit ierarhia bisericeasc si a restituit bunurile eclesiastice confiscate, n aceast
reabilitare, autorul are n sprijinul su cercettori care 1-au precedat (Caspar, Groag, Pincherle). n lupta
pe care o ducea cu rivalii si, Maxentiu avea tot interesul s exploateze nemultumirea strnit de
persecutie.
Mai departe, H. Gregoire arat c edictul de tolerant al lui Galeriu, din aprilie 31119, cu acele stranii
considerente ale preambulului, face evident o interventie care-1 va fi determinat pe implacabilul dusman
al crestinismului, atunci muribund, la o astfel de palinodie. Singur Licinius a putut face aceast
interventie, cci el s-a aflat la cptiul lui Galeriu n acele momente. Conflictul cu Maximin 1-a ndemnat
a-i smulge actul de clementi fat de crestini, pentru a-si atrage populatia att de masiv crestin a Asiei
Mici. Lucrul n-a fost, desigur, prea usor. Ecoul luptei interioare a lui Galeriu a trecut n redactarea
neobisnuit a edictului.
n ce priveste viziunile lui Constantin, ntmpinrile nvtatului belgian sunt fr replic, n autenticitatea
Vietii lui Constantin mai nimeni nu mai crede astzi. Acest panegiric romantat", cum l numeste H.
Gregoire, e mult posterior evenimentelor. Ct pentru mo-
1 Afisat la Nicomedia, n ziua de 30 aprilie 311.
55

nograma lui Christos de pe scuturile soldatilor lui Constantin, ea nu e altceva dect semnul urrilor ce se
fceau la aniversarea domniei mpratului, acele vota (publica) att de frecvente n epigrafia numismatic
a epocii20. Astfel, ntreaga travestire n cruciad a campaniei din 312", pentru a ntrebuinta expresia
sugestiv a autorului, se nruie naintea criticii serioase, n lupta cu Maximin, Licinius apare aproape un
campion al crestinismului". Lactantiu a nregistrat faptul n toate amnuntele21. Cele dou armate se
aflau fat n fat la Tzirallum (azi Ciorlu), n Thracia, n cmpia pe care Lactantiu o numeste Campus
Sere-nus (recte: Ergenus)22. Maximin promise lui Jupiter c va nimici cu totul numele de crestin dac va
repurta victoria, n noaptea urmtoare, un nger i apru lui Licinius, n somn, poruncindu-i s se scoale si
s se uneasc cu armata sa, pentru a invoca numele Dumnezeului suprem, asigurndu-1, n acest caz, de
victorie. Licinius viseaz chiar c se destepta si c ngerul i dicta cuvintele de care trebuia s se
foloseasc n rugciune, ndat ce s-a trezit, el chem un secretar si-i dict rugciunea: Dumnezeule
suprem, te rugm; Dumnezeule sfnt, te rugm; ti ncredintm toat
20 E vorba de semnul numeral X, pentru a zecea aniversare, ntr-o coroan de laur (Jaurea).
21 De mortibus persecutorum, XLVI.
22 [n perioada bizantin, toponimul Tzirallum a devenit TzourouKDos]. D. Gregoire a rectificat expresia
lui Lactantiu n Campus Ergenus, dup numele afluentului Ergenus, Erginus al fluviului Hebrus, cum a
rectificat si Campus Mardiensis n Campus Ardiensis, de la numele altui afluent Ardus, al aceluiasi fluviu.
56

dreptatea; ti ncredintm mntuirea noastr; ti ncredintm imperiul nostru. Prin tine trim, prin tine
suntem nvingtori si fericiti" etc23.
Soldatii lui Licinius puser jos scuturile si cstile, si mpratul, ncepnd rugciunea, fu urmat la moment
de ofiteri si trup, cu minile ridicate la cer. De trei ori repetar rugciunea, att de tare, nct armata din
fat auzi zgomotul. Rezultatul luptei (30 aprilie 313) fu dezastruos pentru Maximin: soldatii lui crestini se
predar n mas sau se mprstiar. nvinsul fugi pn la Tarsos, n Cilicia. Licinius intr apoi n
Nicomedia, si Lactantiu ne spune c aduse multumiri Dumnezeului care-i dduse biruinta, iar la 13 iunie
313 se afis n aceast capitala edictul de tolerant si restituire, numit att de impropriu Edictul de la
Milan".
H. Gregoire explic apoi mprejurrile conflictului dintre Constantin si Licinius, singurii Augusti rmasi
pe teren, faza final a acestui conflict, n care Licinius, speculnd impopularitatea lui Constantin printre
multimile pgne si populatia Romei, si schimb atitudinea religioas. Biruit n ultima lupt, dat la 18
septembrie 324,
23 Summe deus, te rogamus; Sancte deus, te rogamus. Omnem justitiam tibi commendamus; Salutem
nostram tibi commendamus; Imperium nostrum tibi commendamus. Per te vivimus,
Per te victores etfelices existimus. Summe sancte deus, Preces nostras exaudi, Brachia nostra ad te
tendimus, exaudi, Sancte summe deus. , J
57

la Chrysopolis, n Bithynia, dup ce o pierduse pe cea dinti, lng Adrianopol, el si pierdu mai nti
tronul si apoi viata, si trecu n istoria eclesiastic ptat de sngele celor din urm martiri. Toat gloria lui a
fost atunci confiscat n favoarea lui Constantin, ngerul care i se artase n Campus Ergenus ptrunse mai
trziu n legenda lui Constantin. Rugciunea quasicrestin adresat Dumnezeului suprem (Summus deus)
a trecut n Vita Constantini. Edictul din 313, pe care Lactantiu l atribuie lui Licinius, e prezentat de
Eusebiu sub numele ambilor mprati; dar nici el, nici alt scriitor ecclesiastic nu 1-a calificat niciodat ca
Edict de la Milan", si nici un istoric, bisericesc sau profan, nu ne raporteaz c n conferintele de la Milan
s-a produs vreun edict de tolerant. Numele acesta e o conjunctur modern24.
ntr-alt studiu, aprut n Byzantion (13, 1938, pp. 561-583): Eusebe n'est pas l'auteur de la Vita
Constantini" dans sa forme actuelle et Constantin ne s'est pas conveni" en 312, H. Gregoire subliniaz
dezacordul radical dintre Istoria Eclesiastic a lui Eusebiu si
Vita Constantini, n privinta convertirii lui Constantin: pe cnd cea dinti nu vorbeste nici de minune, nici
de cruce, nici de labarum ori de Edictul de tolerant,
Vita repet pretutindeni viziuni, miracole si stindardul cu crucea, fctor de minuni. Savantul belgian
conchide c vreun epigon", cu ajutorul diferitelor izvoare, printre care figureaz si Istoria Eclesiastic, a
compus compilatia care se numeste Vita Constantini. Acest
24 Interesant concluzia lui Erich Caspar (Gesch. des Papsttums, I, 1930), citat de autor: Ein Edikt von
Mailand ist vollig aus der Ueberlieferung zu streichen".
58
epigon a fcut din persecutia crestinilor de ctre Lici-nius cauza celor dou rzboaie ale sale cu
Constantin.
La vision de Constantin" liquidee, din aceeasi revist25, e un rspuns la obiectiile nvtatilor Zeiller,
Alfoldi si Petersoa, n care autorul stabileste c viziunea" si are originea n panegirice pgne, adevrate
manifeste politice si religioase, dictate de Constantin.
Mentionm nc cele cteva recenzii26 n care autorul si apr cu succes punctul de vedere mpotriva
preopinentilor si Andreas Alfoldi27, Norman H. Baynes28 si J. ZeilJer29.
ncheierile ce rezult din toat aceast vie dezbatere sunt urmtoarele:
1. Nu se mai poate admite o convertire" a lui Constantin n preajma luptei de la Pons Milvius;
2. Asa-zisul Edict de la Milan" e inexistent. El si trage originea din Edictul publicat de Licinius la Nico-
media;
3. Vita Constantini, n forma n care ni s-a transmis, nu este opera lui Eusebiu din Caesarea, si a fost
compus ctre sfrsitul sec. al IV-lea. Ea a crestinat, cum
25 14 (1939), pp. 341 si urm.
26 n Byzantion, VII, p. 652 si urm. si XIV, 341 si urm. Mai nainte (in nr. 10, 1935) a dat rspunsul su
hotrt obiectiilor nvtatului J.-R. Palanque.
27 The helmet of Constantine with the Cbristian Monogram, extras din The Journal of Roman Studies",
1932.
28 Constantine the Great and the Cbristian Cburch, Londra, 1929 (= Proceedings of the British
Academy", voi. XIV).
29 Quelques remarques sur Ies visions" de Constantin, Byzantion", XIV (1939), pp. 329-339.
59
NICOLAE BANESCU
arat nvtatul Gregoire, toate acele viziuni" pgne puse pe seama lui Constantin;
4. Pstrnd un timp o prudent rezerv fat de noua credint, geniul politic al lui Constantin si-a dat
seama, dup nfrngerea lui Maxentiu, de forta acestei credinte fat de pgnismul n decdere si a nteles
ce arm puternic ar avea ntr-nsa pentru asigurarea unittii monarhiei autocratice pe care o cldea. De
aici, toat seria de msuri menite s mreasc autoritatea si prestigiul Bisericii30.
Constantin a acordat clerului crestin toate privilegiile de care se bucurau pgnii: 1-a scutit de impozite, de
sarcini si servicii de Stat. n 321, a decretat legea
30 [Ca orice adevr istoric, nici aceste concluzii, considerate de Bnescu definitive la vremea respectiv,
nu pot fi absolutizate, mai ales dac le privim sub toate cele patru puncte ale lor. Spre exemplu, opinia
care respinge paternitatea lui Eusebiu din Cesareea asupra Vietii lui Constantin" este departe de a se fi
impus n istoriografie, tendinta ei general nclinnd azi spre acceptarea acestei paternitti (pentru aceasta,
v. J. Quasten, Initiation aux Peres, voi III, Paris, 1963, p. 450, ap. T. Bodogae, studiu introductiv la
Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea ntia, Bucuresti, 1987, pp. 19-20; mai sceptic este G. Dagron,
L'Empire romain d'Orient au IV siecle et Ies traditionspolitiques de l'hel-lenisme: le temoignage de
Themistios, TM (Paris), 3 (1968), pp. 229-276, aici p. 88, n. 25 si Idem, Naissance d'une capitale (v. Infra,
n. 46). Referitor la convertirea" lui Constantin cel Mare, scepticismul lui H. Gregoire este mprtsit si de
istoriografia actual: convingerile intime ale lui Constantin vor fi diferit destul de mult de regulile ce s-ar
atribuit unui bun crestin n zilele noastre, marcate de attea orientri, unele destul de exclusiviste prin
raportare la celelalte. Nu acesta e ns aspectul care conteaz cel
60
care ddea Bisericii drept de mostenire, n urma acestui act, bunurile Bisericii cresc n mod considerabil.
Foarte nsemnate privilegii fur acordate (318) tribunalelor episcopa]e. Oricine si putea aduce pricinile
dinaintea acestor tribunale si sentintele lor aveau aceeasi putere ca si cele ale tribunalelor civile, n 333,
Constantin ntri aceast jurisdictie a Bisericii.
Aceast strns, legtur dintre Stat si Biseric a fcut ca Statul s se intereseze de chestiunile religioase,
ceea ce duse la Sinodul de la Niceea (325), primul Sinod ecumenic, fa.pt de o nsemntate considerabil,
care afirm ntia oar politica Statului fat de Biseric.
Prin noua sa situatie, Biserica crestin dezvolt o vie activitate care se manifest mai cu seam pe trmul
dogmelor. Statul intervine n discutiile dogmatice si le ndrum cura i dicteaz interesul.
mai mult n cazul de fat, ci deosebirea ntre ceea ce putea fi n fapt Constantin cel Mare n materie de
convingeri religioase si ceea ce o ntreag hagiografie crestin i-a atribuit de-a lungul timpului (n sens
similar, A. Piganiol, L'Empire chretien (325-395), Paris, Presses Univ. de France, 1947); din bibliografia
subiectului, mai sunt de mentionat J. Vogt, Konstantin der Grosse und sein Jahrhundert, ed. a Il-a,
Miinchen, 1960; H. Lietzmann, Die Anfnge des Problems Kirche und Staat, Sitzungsber der Berliner
Akad. der Wdss", 1938; K. Aland, Kaiser und Kirche von Konstantin bis Byzanz, Aus der byzantin.
Arbeit der Deutschen Demokratischen Republik", I, Berlin, 1957, pp. 188-212; A.H.M. Jones, Constantine
and the Conversion of Europe, New York, 1962 (=Londra, 1948); Konstantin der Grosse, ed. H. Kraft,
Darmstadt, 1974; T.D. Barnes, Constantine and Eusebius, Cambridge, Massachussets, 1981; I. Barnea, O.
Iliescu, Constantin cel Mare, Bucuresti, Ed. stiintific si Enciclopedic, 1982.] '
'
61
NICOLAE BANESCU
Alexandria Egiptului era n acea vreme marea metropol a stiintei grecesti. Viata spiritual era acolo
deosebit de activ, si dogmele formau n acel mediu de neastmpr intelectual obiectul celor mai aprinse
discutii. O doctrin nou se iveste acum n lumea Alexandriei, pasionat de controversele religioase. Un
preot din acest oras, Arie, cunoscut pentru stiinta sa, ridic o problem din cele mai grave n snul
Bisericii. Dac Fiul este nscut din Tatl, zicea el, Tatl exista dinaintea Fiului, si Acesta nu era deci
homousios (o/zooucnog), consubstantial cu Tatl.
Doctrina lui Arie, socotit de ortodocsi ca erezie, si fcu multi adepti. Ea se ivise de fapt mai nainte, n a
doua jumtate a sec. al III-lea, n Siria, la Antiochia, unde Lucian, unu din oamenii cei mai luminati ai
epocii, ntemeiase o scoal de exegez si teologie. Aceast scoal a fost, dup expresia lui Harnack,
leagnul arianismului.
Patriarhul Alexandru l excomunic pe Arie, si un Sinod compus din episcopi din Libia si Egipt ratific
sentinta patriarhului (321). Arie s-a refugiat pe lng Eusebiu al Nicomediei si a aflat n Orient multi
partizani printre episcopi. n 324, Constantin l biruise definitiv pe Licinius si venise la Nicomedia. El
primi acolo att plngerile partizanilor, ct si pe acelea ale adversarilor lui Arie. mpratul, care nu putea
admite ca pentru niste cuvinte zadarnice s se tulbure pacea roman, interveni cu autoritatea sa. El scrise
patriarhului Alexandriei si lui Arie, invitndu-i s se nteleag, recomandnd clerului din Alexandria
exemplul filosofilor Greciei, care-si aprau ideile fr ur mpotriva celor care nu le admiteau. Hosius,
episcopul de Cor-
62
duba, favoritul mpratului, duse scrisoarea, se inform la fata locului si se ntoarse, aducnd lui
Constantin toate informatiile privitoare la agitatia arianismului, mpratul avu atunci o mare idee politic,
hotrnd a-i convoca pe episcopii din toat lumea crestin ntr-un Sinod care s dezbat chestiunea n
prezenta sa.
Astfel se deschise, n iulie 325, n bazilica din Niceea, celebrul Sinod, la care participar mai mult de 250
de episcopi (unii dau cifra de 318) si la care episcopul Romei trimise doi reprezentanti. Actele Sinodului
nu ni s-au pstrat. Ceea ce stim n aceast privint ni s-a transmis prin scrierile unora din membrii
Sinodului si ale unor istorici. Dup discutii vii, n prezenta lui Constantin, asistat de Hosius, care pare s fi
avut conducerea dezbaterilor, Sinodul 1-a condamnat pe Arie si a fixat Simbolul Credintei, n care
Christos a fost recunoscut ca Fiul lui Dumnezeu, nscut, iar nu fcut, consubstantial cu Tatl, o/jootxriog
i> /Tarpi". n aceste dezbateri, Athanasius din Alexandria, dusmanul nversunat al lui Arie, avu o parte
mare. Constantin ratific Simbolul si-i reduse pe opozanti la tcere. Arie fu exilat n prtile cele mai
slbatice ale Illyriei si scrierile sale arse, iar Eusebiu de Nicomedia alungat din Scaun.
Se credea c pacea fusese redat Bisericii, dar realitatea dezminti foarte curnd aceste sperante. Dup
ctiva ani, Constantin nsusi se schimb total n favoarea arienilor: Arie si discipolii si cei mai zelosi au
fost rechemati din exil, iar aprtorii cei mai distinsi ai Simbolului de la Niceea, exilati n locul lor.
Eusebiu de Nicomedia, readus n Scaunul episcopal, si relu ndat influenta asupra lui Constantin.
Episcopii, adunati n Sinod la Ierusalim, l asigurar pe mprat c doctri-
63
NICOiAE BNESCU
na lui Arie nu era contrar credintei niceene, ci prezenta o formul de credint neutral. Ei cerur s fie
reprimiti n dieceza Alexandriei. Athanasius, acum patriarh al acestei dieceze, nu l primi pe eretic, si,
nvinuit de adversari c a mpiedicat transportul grului egiptean la Constantinopol, si atrase mnia lui
Constantin. El continu totusi lupta sa neobosit n sprijinul Ortodoxiei si nu numai n timpul lui
Constantin, ci si sub urmasii acestuia, cu toate prigonirile dezlntuite mpotriva sa. De cinci ori izgonit din
Scaunul patriarhal, n care totusi muri, Athanasius ls amintirea unui mare atlet al lui Christos, stlp al
dreptei credinte31.
S-a cutat a se explica aceast neasteptat schimbare de atitudine a mpratului prin influenta Curtii sau
prin relatiile intime si de familie, poate si prin aceea c suveranul nu-si dduse de la nceput seama ct de
puternice erau n Orient sentimentele celor ce simpatizau cu arianismul. E mai acceptabil n aceast
privint prerea unui cercettor spaniol al acestei politici

31 Cariera, sa furtunoas a fost schitat cu obisnuitu-i talent, dup izvoare, de Gibbon, The History of the
Decline and Fli of the Roman Empire, ed. Bury, t. II, cap. XXI, pp. 383-403. [Cele sapte volume ale noii
editii, considerabil augmentate si mbunttite de Bury, au aprut la Londra, 1896-1900. Cea mai
accesibil editie a scrierilor lui Athanasie cel Mare se afl n P.G., voi. 25-28. Alte editii, ca si bibliografia
util a scrierilor aceluiasi autor se poate gsi n foarte recentul Lexicon prosopografic al istoriei si
civilizatiei bizantine ('EyKVKoxmSiico IJpcxTconoypaipiKO AetiKO Bvtavnvrq 'latopiac, Kai
/ToArncr/wC = EPLBIP), editat sub ngrijirea lui A. Sawides, voi. I, Athena, 1996, pp. 136-139; despre
acelasi Athanasie al Alexandriei, v. si G. Dagron, Naissance d'un capitale, ed. a Il-a, Paris, 1984 (c/ Infra,
n. 46), Index general, p. 355, s.v (n special pp. 419-435 din cap. XIV)].
64

sovitoare a mpratului, prere dup care principiul conductor al politicii constantiniene n controversa
arian nu a fost de natur doctrinar, ci practic si politic32. Constantin se crestin, se stie, numai pe
patul de moarte, si el primi botezul din minile lui Eusebiu de Nicomedia, un semiarian.
Interventia autoritar a mpratului, care chem Sinodul, lund parte activ la lucrrile lui si dnd
deciziilor luate putere de drept, prin confirmarea lor, a pus temelia raporturilor dintre Stat si Biseric,
fcnd a se recunoaste oarecum suveranul drept cpetenie a Bisericii. Raporturile acestea, care vor stpni
de acum statornic viata religioas a Bizantului, au fost caracterizate prin termenul de cesaropapism,
respins n ultimii ani de attia nvtati ca inadecvat33.
32 Ortiz de Urbina, Ignacio, S. L, La politica di Costantino nella controversia ariana, Atti del V
Congresso Internationale di studi bizantini" (= Studi bizantini e neoellenici", V, Roma, 1939), pp. 284-
298.
33 [De la redactarea acestui text, o serie de alte aparitii editoriale au mbogtit sensibil datele discutiei,
sensul lor general confirmnd afirmatia fcuti aici de Bnescu. ntre acestea, mentionm ca mai
importante urmtoarele titluri: H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich,
Miinchen, 1959, p. 36-37 (cap. Staat und Kirche", ndeosebi n.3 de la p. 37-38, cu o bibliografie
cuprinztoare a subiectului; DJ. Geanakoplos, Church and State in the Byzantine Empire: A
Reconsideration of the Problem of Caesaropapism, n Church History", 34 (1965), p. 381-403; J.-M.
Sanstetie, Eusebe de Cesaree et la naissance de la theorie cesaropapiste, Byzantion", 42 (1972), p. 131-
195 si 532-594; S. Runciman, Tbe Byzantine Theocracy, Cambridge, 1977, H.-G. Beck, Das
byzantinische Jabrtausend, Miinchen, 1978, p. 33-108; G. Dagron, Empereur et pretre. Etude sur le
cesaropa-pisme byzantin, Paris, Editions Gallimard, 1996 (cea mai recent si mai complet abordare)].
65

2. ntemeierea Constantinopolului
De o nsemntate covrsitoare pentru dezvoltarea ulterioar a Statului a fost ntemeierea noii capitale a
lumii romane. Timp de secole, cum observ att de judicios Ferdinand Lot, un mare Stat a avut destinul
su legat de acest oras, si n multe rnduri Constanti-nopolul a putut reface imperiul34.
Nu trebuie s credem c amintirile republicane ale Romei sau privelistea monumentelor sale impuntoare,
care, la fiecare pas, proclamau att de elocvent traditiile pgnismului, 1-au putut ndemna pe Constantin a
prsi vechea capital a imperiului. Suveranitatea acestei capitale se pierduse, dup fericita expresie a lui
Ed. Gibbon, n ntinderea excesiv a cuceririi, nainte de Constantin, cei doi Augusti ai tetrarhiei si-au
stabilit resedinta n provincii. Maximian si tinea de obicei Curtea la Milan, care, situat la poalele Alpilor,
l fcea s supravegheze mai bine dect din Roma miscrile barbarilor Germaniei; iar Diocletian fcu din
Nicomedia resedinta sa preferat, mpodobind-o n ctiva ani cu mult mretie. De aici, din marginea
asiatic a Bosforului, suveranul putea face fat deopotriv pericolului ce ameninta la Dunre si la Eufrat.
Ridicat la tron de legiunile britanice, Constantin, ct timp a beneficiat de o bun sntate, a vizitat pe rnd
provinciile statelor sale, a alergat n grab acolo unde prezenta sa era necesar, pentru nevoile pcii sau ale
rzboiului, si numai rareori s-a oprit la Roma, care-1
34 F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge, p. 43.
66
interesa, se pare, prea putin. Ajuns apoi la captul nzuintelor sale si mai aproape de apusul vietii, dup
nfrngerea Iui Licinius, s-a gndit a-si stabili ntr-o resedint permanent puterea si maiestatea tronului35.
El avu, desigur, motive serioase de a prsi Roma si a-si strmuta n Orient noua capital. Motivele n-au
putut fi dect politice, militare si economice. Orientul elenic a avut, n primele veacuri ale erei noastre, o
nsemntate preponderent n toate domeniile, n cursul secolului al III-lea, invaziile germanice zguduir
puternic provinciile din Apus; o mizerie adnc a urmat epocii Antoninilor. n fata Occidentului devastat,
Orientul rmnea aproape intact. Puterea economic a prtii de Rsrit era mult mai mare dect a celei de
Apus, iar pericolul prezentat de Imperiul persan al Sassanizilor ddea o important tot mai mare frontierei
de est. n alegerea unei situatii privilegiate a fundatiei sale, Constantin se gndise mai nti la coasta
asiatic, la locul unde fusese vechiul Ilion (Troia). mpratul se duse acolo n persoan si trase hotarele
cettii viitoare. Portile se si construiser, dup mrturia lui Sozo-menos36, cnd, n urma unui vis - stim ce
mare loc tin viziunile n activitatea acestui mprat - Constantin se hotr asupra orasului Byzantion''',
veche colonie a Megarei, pe trmul european. Cu prilejul ultimelor operatii ale rzboiului cu Licinius, el
putuse admira pozitia incomparabil a acestui oras, nfipt ca un cui ntre
35 Ed. Gibbon, op. cit., Londra, 1909, ed. Bury, t. II, p. 150. * Scriitor bisericesc din secolul al V-lea. 37
El si trage numele de la Byzas, seful expeditiei (jumtatea sec. al VIMea . Hr.).
67
NICOLAE BANESCU
Thracia, de care tinea, Asia Mic si Pont. Asezat n punctul de ntlnire al Europei cu Asia, pe Cornul-de-
Aur38, cel mai bun port din lume, nconjurat din trei prti de ap, protejat dinspre uscat de zidul ce se
ntindea de la port pn la trmul Mrii Marmara (Pro-pontida celor vechi), noua capital se putea usor
apra mpotriva asalturilor dusmane. Flota sa avea cel mai sigur adpost n Cornul-de-Aur, a crui intrare
era interzis flotelor vrjmase printr-un puternic lant de fier aruncat de la un trm la altul, de la Acropolea
cettii pn la turnul din Galata. Tot de aici se puteau arunca repede armate la frontierele de Nord si de
Est, unde presiunea barbarilor era tot mai ameninttoare. Stpnul Constantinopolului, observ cu dreptate
N. lorga, era n chip firesc paznicul insulelor Arhipelagului, insula care unesc coasta Thraciei cu cele ale
Asiei si Helladei, si cu deprtata insul a Cretei, cheia drumului ce duce la continentul Africii39. Bosforul
si Hel-lespontul sunt cele dou porti ale Constantinopolului, si cine avea n minile sale aceste dou treceri
le putea nchide usor flotelor dusmane. Barbarii Pontului Euxin, care, n sec. al III-lea, si mnaser flotele
pn n mijlocul Mediteranei, fur de acum opriti prin aceast barier puternic, si provinciile Orientului
mntuite de primejdiosii pirati. Cnd ns cele dou porti se deschideau pentru comert, toate produsele
tinuturilor de la miaznoapte si de la miazzi veneau n
38 Figura pe care o descrie are forma unui corn de cerb sau de bou. Epitetul de Aur" face aluzie la
bogtiile care, din trile cele mai deprtate, se vrsau n portul Constantinopolului.
39 N. lorga, TheByzantineEmpire, Londra, 1907, p. 4. ,. /,,:
68

portul capitalei, pe apele Pontului si Mediteranei. Timp de secole, comertul lumii ntregi fu atras la Con-
stantinopol40. Avantajele comerciale ar fi fost, singure, de ajuns ca s-1 conving pe Constantin n
favoarea acestei pozitii, afirm Bury, si pe deasupra nu era unul care s se compare cu promontoriul
vechiului Bizant n privinta triei strategice41. Importanta acestei cetti din punct de vedere strategic si
economic fusese recunoscut de cei vechi.
nvtatul german G. Hertzberg subliniaz, de asemenea, n cuvinte care merit a fi reproduse, pozitia
privilegiat a fundatiei lui Constantin din toate aceste puncte de vedere. Portul Chrysokeras, zice el, din
vechime vestit, n-are seamn n ce priveste avantajele sale pentru comeit si navigatie. El e asezat la
ncrucisarea tuturor cilor maritime, care de la limanul Ni-prului, de la Marea de Azov, de la Phasis, de la
Trape-zunt, de la ThessaLonic, din Attica, din Creta si Rhodos, n sfrsit, din Delta Nilului se ntlnesc
aici, si aici si gsesc toate captul lor natural". Era, din punct de vedere comercial, pentru bizantini, de o
nsemntate deosebit c mai multe din aceste ci maritime, si anume toate cte veneau din Marea Neagr,
ca si cele de la Alexandria Egiptului, sunt numai continuarea altor mari linii, care mijloceau aici traficul cu
interiorul trilor pontice, dincolo cu Turanul si Iranul, n partea de Sud cu interiorul Africii si cu porturile
Mrii Rosii si Oceanul Indian. Astfel, a fost ntotdeauna foarte im-
* Gibbon, op. cit., ed. Bury, t. II, p. 156.
41 J. Bury, History cfthe Later Roman Empirefrom the deaih of Tbeodosius I to the death ofjustinian, l,
Londra, 1923, p. 67.
69
NICOLAE BANESCU
portant faptul c, din punct de vedere comercial, politic si militar, Constantinopolul e centrul unde se
ncruciseaz toate marile drumuri ale imperiului42.
La 324, dup victoria sa asupra ultimului mprat al tetrarhiei, Constantin ntreprinse constructia noului
oras. Legenda crestin raporteaz c suveranul, cu lancea n mn, conduse solemn procesiunea, cluzind
brazda traditional, care nsemna hotarul pn unde trebuia s se ntind orasul. Cnd cei din jurul su i
atraser atentia c a depsit cele mai vaste dimensiuni ale unui oras, mpratul rspunse c va merge pn
cnd l va opri cluza nevzut care merge naintea sa.
Zidurile lui Constantin ncepeau de la port si ajungeau la Marmara (Propontis), la 15 stadii de vechea
fortificatie. Locul ce-1 nchideau ele era de patru ori mai mare dect al orasului Byzantion. Lucrrile nu
erau nc terminate cnd mpratul srbtori inaugurarea, n ziua de 11 mai 330. Aceast dat rmase ziua
aniversrii sale, yev-hia. Un rescript imperial i ddu numele de Noua Rom (Nea 'Pa)fir[), iar cel de
Con-stantinopol (KcovatavTivovnoîq, orasul lui Constantin) s-a impus si s-a pstrat pn astzi.
De la nceput, Constantin crea aici un Senat, ca n Roma, cci gndul su a fost ca noua capital s fie
asemenea celei vechi. N-avu totusi curajul s identifice pe senatorii fundatiei sale cu cei din vechea capi-
42 G. Hertzberg, Geschichte aer Byzantiner und des osmanis-chen Reiches (colectia Allgemeine
Geschichte in Einzeldarstellungen" a lui W. Oncken), Berlin, 1883, p. 22.
7.0
^^^^^^mfiSji^^^
tal: ei fur pusi Ierarhic n urma acelora, fiind simpli clari, nu clarissirni, cum erau senatorii Romei, n ce
priveste consulii. Constantin, pn la moartea sa, i ls la Roma. Numai n 339 Constantin lu Consulatul
la Constantinopol, pe cnd Constans, fratele su, l lu la Roma. De atunci, Consulatul fu mprtit ntre
cele dou capitale.
Fr nici un scrupul, Constantin despuie orasele Asiei si Greciei de cele mai pretioase ornamente ale lor,
pentru a-si mpodobi fundatia sa. Trofeele rzboaielor memorabile, statuile zeilor si eroilor, ale nteleptilor
si poetilor antichittii fur aduse spre a nfrumuseta noul oras. Fiindc n timpul asediului vechiului
Byzantion mpratul si asezase cortul n vrful colinei a doua, el vru s perpetueze aceast amintire si
trase pe locul acela principalul Forum. El avea form eliptic si, la cele dou intrri de la capete, dou
arcuri de triumf. Porticele, care-1 nconjurau din toate prtile, erau mpodobite de statui, n mijlocul
acestui Forum se nlta o coloan urias de porfir, din care se mai vede astzi o parte. Statuia colosal a lui
Apollo, adus din Atena sau dintr-un oras al Phrygiei, era asezat n vrful coloanei. Artistul l nftisase
pe zeul luminii sau, cum presupuneau supusii, pe nsusi Constantin, cu sceptrul n mna dreapt, si globul,
pe care Victoria naripat punea piciorul, n stnga; un nimb de raze strlucitoare i nconjura capul43.
43. D. Lathoud, La consecration et la dedicace de Constantinopole, Echos d'Orient", 27 (1924), pp. 289-
314; 28 (1925), pp. lSO-201. nregistrnd legenda dup care Constantin ar fi ngropat sub fundamentul
coloanei prticele din lemnul sfnt al crucii, moaste de martiri, 12 panere pentru pinea
71
un

Circul sau Hippodromul, care ocupa un loc att de nsemnat n viata Romei vechi, nu putea lipsi nici aici.
Era o constructie mreat, ridicat nc din vremea lui Septimiu Sever. Axa care tia n dou arena, asa
numita spina44, era mpodobit, ntre altele, cu coloana de bronz a celor trei serpi ncolciti, ale cror
capete purtau celebrul trepied de aur nchinat de greci templului de la Delphi, dup biruinta lor de la
Plateia, asupra lui Xerxes. El fusese adus de Constantin, dup mrturia pe care o aflm la istoricii
eclesiastici. ntre Hippo-drom si Sfnta Sofia, cldirea palatului imperial, cu multele lui curti, cu grdinile,
porticele si terasele sale, acoperea o mare ntindere de teren. Bile, care purtau numele de Zeuxippos, erau
mpodobite cu coloane de marmur de tot felul si cu numeroase statui de bronz. Constantin ridic, n
sfrsit, biserici, ntre care Sfnta Sofia, nchinat ntelepciunii divine si terminat de Constantiu, si
Biserica Sfintii Apostoli, mpodobit de
Eucharistiei, si vechiul Palladium adus din Roma, autorul so-coate c toate acestea proclam originile
crestine ale Constan-tinopolului. [Pentru ansamblul acestei problematici, ca si pentru bibliografia ei,
cititorul se poate documenta apelnd la magistrala sintez a lui G. Dagron, Naissance d'une capitale:
Constantinopole et ses institutions de 330 451, Paris, Presses Universitaires de France, 1974].
44 [R. Guilland, Etudes de topographie de Constantinople byzantine, voi. I, BerlinAmsterdam, 1969,
partea a doua (L'Hippodrome"), p. 443-444 (L'Epine"). Pentru coloana celor trei serpi ncolciti, v.
Thomas T. Madden, The serpent Coloumn of Delphi in Constantinopole: placement, purposes and mutila-
tions, BMGS, 16, 1992, pp. 111-1451.
72

strlucite mozaicuri, unde mpratul si alese locul de mormnt. Apoi, Sfnta Irina, pstrat pn azi.
Cuprinderea a sapte coline n incinta orasului (dou dintre ele, e adevrat, mult mai trziu), numele de
Capitoliu dat uneia dintr-nsele, mprtirea teritoriului n 14 regiuni, dintre care una de dincolo de Cor-nul-
de-Aur o aminteste pe cea de peste Tibru a Romei (Trastevere), ne arat pn la ce amnunte fu mpins
grija de a face din Noua Rom un oras asemenea celui vechi.
Ideea rolului de resedint imperial e exprimat n reprezentrile monetare ale orasului lui Constantin:
bustul ncununat de laur si acoperit de mantia imperial, simbolul Constantinopolului, tine n mn
sceptrul. Lipsa acestui atribut pe reprezentrile monetare ale vechii Rome ne arat - cum observ Louis
Brehier - c noua creatie a lui Constantin e si capitala lui politic, sceptrul tinut n mn figurnd
autoritatea imperial, al crei Scaun este45.
Izvoarele vechi ne spun c mpratul Constantin cel Mare, potrivit obiceiului, a nchinat orasul su zeitei
Tyche si, pe lng numele de Kcovaravnvovnoîg si Nea PmjJiTf], AL\nepa 'PW/JTJ, i-a dat si numele
sacerdotal de 'Av&ovcrct, dup cum vechea Rom l avusese pe acela de Flora. Tyche si avea la
Constantinopole statuia sa, al crei tip, luat din numeroasele reprezentri ale zeitei TV%TI noheax;, din
epoca elenistic si roman, e nftisat pe monedele lui Constantin. Acoperit de un lung chiton si de o
manta, de asemenea-
45 Constantin et la fondation de Constantinopole, n Revue historique", 40eanee, c. QOX (II, Juillet-Aout
1915).
73
NICOLAE BANESCU
"N..
lung, stnd pe tron, cu picioarele sprijinite pe partea dinainte a unei corbii, ea poart pe cap coroana de
zid (^modiolos) si tine n mna stng cornul plin de fructe, caracteristic numelui su de Antbustf6.
Statuile sale au fost distruse n epoca iconoclastilor, si de atunci Panaghia se impune definitiv ca patroan
a orasului47.
Pentru a-si popula noua capital, Constantin i invit pe bogatii senatori ai Romei, druindu-le palate
construite n diferite cartiere, oferindu-le domenii si pensiuni. El i atrase n fundatia sa si pe cei mai avuti
* [Despre legturile dintre 'Av&ovaa si echivalentul su latin Flora, pe de o parte, ca si Tychepoleos, pe
de alt parte, v. consideratiile nnoitoare ale lui G. Dagron, Naissance d'une capitale-. Constantinopole et
ses institutions de 330 451, editia a Il-a, Paris, Presses Universitaires de France, 1984, p. 40, 44-45, 307
si 336J.
471. Strzygowski, Die Tyche von Konstantinopel, n Analecta Graeciensia, Festschrift zur 42.
Versammlung deutscher Philologen und Schulmner in Wien", 1893. Graz 1893, pp. 143-159. [Termenul
modiolos apare n surse numai din veacul al X-lea, cnd Constantin al Vll-lea Porphyrogennetos afirma n
De cerimoniis", ed. Reiske, voi. I, Bonn, 1829, pp. 414, 17 si 432, 15, c mprati din veacul al V-lea au
purtat acest tip de coroan, atestat de losif Genesios si pentru mprtesc. Faptul c statuia zeitei Tyche din
Constantinopol purta acest modiolos" este ntrit de emendarea fcut de G. Dagron, Constantinopole
imagi-naire: Etudes sur le recueil des Patria, Paris, 1984, p. 185, n. 115. Pentru semnificatia
constitutional a lui modiolos", se poate aduga discutia lui P. Charanis, The Imperial Crown Modiolus
and its Constitutional Significance, Byzantion", 12 (1937), pp. 189-195; Idem n Byzantion", 13 (1938),
pp. 377-381; F. Dolger n BZ, 38 (1938), p. 240; G. Dagron, Naissance d'une capitale, 1984, p. 102)].
74

curiali ai provinciilor. O clas care ajunse n curnd numeroas n Constantinopol a fost aceea a
meseriasilor si a neguttorilor, care-si aflau usor mijloacele de existent n satisfacerea trebuintelor si
luxului celor bogati, n mai putin de un secol, incinta orasului nu mai putu cuprinde multimea populatiei
revrsate dincolo de ziduri si ea a trebuit s fie lrgit.
Liberttile de care se bucura plebea Romei fur introduse si la Constantinopol. Un privilegiu mare la
Roma fuseser distribuirile de gru, largitiones fru-mentariae, si Constantin le acord si capitalei sale:
corporatii de ncwicularii fur organizate pentru a aduce grul din Siiia si Egipt48.
Urmrile fundatiei lui Constantin au fost hotrtoare pentru istoria ulterioar a imperiului. Strmutarea
centrului politic n Orient a fcut cu putint desprtirea definitiv, sub Theodosius cel Mare, a celor dou
jumtti, de Rsrit si de Apus, ale imperiului (pars Orientis si pars Occidentis). Cu aceasta, deosebirea
dintre ele se adnceste din ce n ce mai mult, n pofida unittii teoretic a imperiului, care ntotdeauna a
stpnit conceptia politic a Bizantului. Elenismul atotputernic n Orient impuse n scurt vreme limba
greac n locul celei latine ca limb oficial. Constantin fcuse din nou a sa creatie un oras latin. El se
socotea mprat roman, si limba sa era limba latin, si n
48 [Despre latinul navicularius, ca si despre echivalentul su grecesc va\>K>,r|poc;, care s-a impus cu
ncepere din veacul al VII-lea, se poate consulta H. Antoniadis-Bibicou, Recherches sur Ies donanes
Byzane, Paris, 1963, precum si H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966].
75

aceast limb vorbi episcopilor n Sinodul de la Ni-ceea. Dar limba greac ptrunsese nc din secolul al
IV-lea n diferite domenii ale lumii oficiale49, pentru a nlocui cu totul, dup cteva secole, limba latin.
Biserica Orientului a fost ea nssi un factor de greciza-re. Constantinopolul a fost, apoi, prin situatia sa
geografic, centrul natural n jurul cruia avea s se grupeze lumea oriental, cu aspiratiile si tendintele
sale, care au dat Bizantului unul din caracterele sale specifice.
3- Reformele
a. Modificarea structurii statului. Conceptia oriental a suveranittii. Ceremonialul. Crearea orasului
resedint a lui Constantin se mpleteste cu o serie de reforme care contribuir a preface radical structura
Statului roman.
Reformele au fost initiate de Diocletian si continuate si duse la capt de Constantin cel Mare.
Imperiul roman ntemeiat de Augustus a fost, n primele trei veacuri, din punct de vedere constitutional, o
republic, guvernmntul fiind mprtit ntre mprat si Senat, mpratul, a crui pozitie constitutional era
exprimat prin titlul de princeps, afla o limitare a puterilor sale n drepturile Senatului. De aceea, aceast
perioad a imperiului a fost numit cu drept cuvnt Principatul sau Diarchia. Dar, n aceast diar-hie,
princeps a fost de la nceput factorul predomi-
49 N. lorga, Histoire de la ine byzantine, I, p. 47 si urm., a precizat cu mult documentare aceast
ptrundere.
76
nant, si istoria constitutional a Principatului, cum observ att de judicios istoricul englez Bury, se reduce
la o treptat si hotrt uzurpare a mai tuturor functiilor pe care Augu&tus le atribuise Senatului50.
Aparenta republican a fost nlturat complet nainte de sfrsitul veacului al HJ-lea. Aurelian a ncercat
cel dinti a opri descompunerea imperiului printr-un plan coerent de reforme si rzboaie. El i nvinse pe
germani, eliber Italia, scp imperiul de toti pretendentii, reduse Orientul n stpnirea roman si a putut
fi considerat ca un adevrat rsstitutor orbis; cel dinti si puse pe frunte diadema de tip oriental, panglica
mpodobit cu perle si, pentru a da imperiului unitatea moral ca-re-i lipsea, el fcu, n 274, din
monoteismul solar religia oficial a Statului51. Cu Aurelian, sugestia divinittii, disprut odat cu
dinastia lulia-Claudia, apare iarsi. Dar Diocletian, ales n septembrie 284, ntreprinse hotrt un plan de
reforme concret si logic, care transform d-efinitiv Statul dintr-o republic ntr-o autocratie. Opera sa a
fost continuat si desvrsit de Constantin. Aceast mare schimbare, ndeplinit prin reforme radicale,
era, din punct de vedere constitutio-
50 History of tbe Later Roman Empire from the death of Theodosius l to the death of Justinian (395-
565), I, Londra, Macmillan and Co., 1923, p. 5; The constitution of the Later Roman Empire. Selected
essays of J. B. Bury, edited by H. Temperley, Cambridge 1930, p. 99 si urm. Cf. Leon Homo, L'empire
romain. Le gouvernement du monde. La defense du monde. L'exploatation du monde, col. Bibliotheque
historique", Paris, Payot, 1930, pp. 20-26.
51 Guglielmo Ferrero, La ruine de la civilisation antique, Paris, 1921. , ,,.,.....
77

nai, o rupere cu trecutul. Aruncnd masca republican, Diocletian si urmasul su Constantin stabilesc, pe o
nou baz, monarhia absolut.
Una dintre cauzele principale ale marii crize politice a secolului al III-lea au fost desele uzurpri. Imperiul
ajunsese, n acest timp, o minge n minile soldatilor52. Grija cea mare a lui Diocletian a fost de a pune
capt acestor continue uzurpri. Pentru aceasta, mpratul trebuia s fie ct mai mult prezent n tot locul,
s strbat provinciile si s comande n rzboaie. Experienta secolului al III-lea artase c sarcina de a
conduce imperiul ntrecea puterile unui singur om. Diocletian, spre a remedia acest neajuns, institui un
collegium al mpratilor. La un an dup urcarea sa pe tron, el si alese un coleg n persoana lui Maximian,
un danubian din Pannonia, bun general, indicat, prin mediocritatea spiritului su, pentru rolul de
subordonat. Diocletian avea preeminenta recunoscut celui mai n vrst (.Augustus senior); ea se exprima
si prin numele de Jo-vius, fiul lui Jupiter, pe care 1-a luat pentru sine, dnd lui Maximian pe acela de
Herculius, fiul lui Hercule53. Era, n aceast simbolic nomenclatur, un ecou al caracterelor religioase
ale regalittii faraonilor54, n diar-
52 L. Homo, L'empire romain, Paris, Payot, 1930, a expus n chip luminos, n cap. III, cauzele particulare
care dau crizei, la mijlocul veacului al III-lea, caracterul de violent pe care nu-1 avusese mai nainte: una,
extern, puternicele confederatii militare ale barbarilor, alta, intern, lacunele organizatiei militare
romane.
53 G. Bloch, L'empire romain, evolution et decadence, Biblio-theque de philosophie scientifique, Paris,
1924, pp. 185 si urm.
54 Vezi J. Maurice, Les pharaons romains, Byzantion", XII (1937), pp. 71-103-
78
hie, Diocletian conducea Orientul, colegul su, Occidentul. Maximian a fost pentru Diocletian un auxiliar
pretios, nclinnchj-se fr rezerve naintea geniului superior al marelui mprat. Aceasta l ndemn pe
Diocletian s lrgeasc sistemul, numind, n 293, doi Cesari, pe Constantiu Chlorus si pe Galeriu. Acestia
depindeau fiecare de unul dintre cei doi Augusti, atri-buindu-se fiecruia cte o portiune din teritoriul
administrat de seful su. Cesarii fur mprati n subordine si legati de Augus-tii respectivi prin adoptiune.
Sistemul deveni astfel o tetrarchia,
Pe lng nsemntatea administrativ, sistemul te-trarhiei rezolva si problema vital a succesiunii. Cei doi
Cesari erau socotiti ca succesorii desemnati ai celor doi Augusti si aveau s-i nlocuiasc automat n ziua
cnd acestia dispreau prin moarte sau abdicare.
Pentru a ntri prestigiul suveranului, acesta trebuia s stea departe de masele de jos, s se ridice la o
nltime inaccesibil muritorilor de rnd. mpratul aprea de acum n public cu fruntea ncins de
diadem, introdus definitiv de Constantin ca suprem simbol al suveranittii autocratice; el adopt
vesmintele si ncltmintea mpodobite cu pietre scumpe si mrgritare, ceremonialul complicat al
Orientului. Retras n apartamentele palatului su, nconjurat de o Curte strlucit si luxoas, aproape
invizibil pentru supusii si, monarhul aprea n public numai n ocazii rare si nconjurat de aparatul unui
fast extraordinar. O etichet sever prezida la toate actele Curtii imperiale. Sugestia divinificrii a fost
deviza constant a autocratilor. Diocletian si Maximian, am vzut, sunt desemnati ca rude de zei. Dac
divinificarea oficial a mpratilor a fost
79
NICOLAE BANESCU
oprit de crestinism, consacrarea persoanei lor a fost pstrat n epitetul de sacru", divin", si mpratii
ajung s se priveasc ei nsisi ca vicari ai lui Dumnezeu pe pmnt. lustinian, ntr-o lege, vorbeste despre
mprat ca trimis de Dumnezeu ca s fie legea vie; n secolul al IX-lea, Basilios I spune fiului su:
Primesti imperiul de la Dumnezeu"55.
Conceptia oriental a regalittii divine e acum formal exprimat n diadem. Ea are efect asupra a tot ce
tine de mprat. Persoana sa e divin, tot ce-i apartine mbrac un caracter sacru: sacra se numeau
dispozitiile care emanau de la mprat, palatul n care locuia era sacrum palatium, apartamentul su
sacrum cubi-culum, garderoba, sacra vestis. Cine venea dinaintea sa trebuia s ndeplineasc actul
adoratiei, s ngenuncheze si s srute purpura. O schimbare se face si n stilul titular al mpratilor.
Suveranul e pentru supusii si dominus, si, n sec. al IV-lea, mpratii si nsusesc acest termen, dominus
noster apare pe monedele lor. Termenul de basileus apare si el mai trziu, introdus de Heraklios56, dup
zdrobirea statului persan; titlul de despotes, pe cele mai vechi monede cu inscriptii grecesti, e una din
trsturile orientale cele mai caracteristice ale transformrii Statului roman. ,
55- Vezi Bury, History of the Later Roman Empire..., I, pp. 11-12.
56. Louis Brehier, L'origine des titres imperiaux Byzance, BZ, 1906. [G. Rosch, "Ovatia aaieiag.
Studien zum offiziellen Gebrauch der Kaisertitel in sptantiker und fruhbyzantinischer Zeit, Viena, 1978].
,. , , _ _, ..,..,
80

b. Reforma administrativ. Aceasta a fost o alt inovatie a lui Diocletian. Pentru a micsora puterea
guvernatorilor de provincii, care, avnd la ndemn fortele militare, puteau usor s ncerce a uzurpa,
Diocletian desfcu vechile provincii n prti mai mici si introduse n acelasi timp n crmuirea lor
separatia puterilor civile de cele militare. Imperiul se mprtea n patru sectiuni sau prefecturi: Galliile,
Italia, Illyri-cum si Oriens. n Fruntea lor se afla cte un Praefectus Praetorio, unicul organ al imperiului
care, sub Diocletian, ntrunea nc n minile sale puterile civile si militare. Constantin i retrase ns
puterile militare, nct el ajunse o autoritate deplin civil, cu puteri administrative, financiare si judiciare.
La aceste patru Prefecturi se adugau alte dou: a Romei si a Constantinopolului, scoase de sub autoritatea
Prefectului Pretoriului si puse sub aceea a Prefectului orasului, en<xp%oc, -ufjt nheatq. Acesta venea n
rang ndat dup Prefectul Pretoriului. El pstreaz vechiul su caracter civil. Era principalul judector
criminal n capital, avea controlul politiei, supravegherea pietelor, grija apeductelor, ntre cele mai
nsemnate ndatoriri ale sale era aprovizionarea capitalei cu gru. Avea, n sfrs-it, controlul corporatiilor.
Cele patru Prefecturi se desfceau n 96 de provincii, din 57, cte erau nainte de Diocletian, si numrul
acesta merse crescnd, nct Notitia Dignitatum, pe care savantii o dateaz din sec. al V-lea, ne arat c
numrul provinciilor ajunge la 120. Se nltur, fireste, deosebirea dintre provinciile imperiale si cele
senatoriale, iar situatia particular a Italiei fu suprimat, si peninsula fu mprtit n provincii, ca si
celelalte teri-
81

torii ale imperiului, n acelasi timp, spre a mpiedica prin aceast frmitare slbirea imperiului si a puterii
centrale, Diocletian institui diecezele. Provinciile adiacente fur grupate prin reforma sa ntr-o
circumscriptie, care fu numit diecez, avnd n frunte un functionar subordonat Prefectului Pretoriului si
ale crui puteri erau numai civile. El purta titlul de vicarius, afar de al Orientului, care se chema Comes
Orientis, si de cel al Egiptului, intitulat Praefectus AugustaH^1'. Diocletian a creat 12 dieceze, cinci n
Orient58 si sapte n Occident59.
n fruntea provinciilor astfel micsorate se aflau guvernatori cu puteri numai civile, numiti de mprat la
recomandarea Prefectilor. Afar de cteva provincii n care, din cauza caracterului rebel al populatiei sau
din cauza rzboiului permanent cu vecinii, puterile civile si militare rmaser ntrunite n aceeasi mn,
nicieri, de la Diocletian ncoace, pn n epoca lui Heraklios, guvernatorul provinciei nu mai are a face
cu armata60. Comanda militar a provinciei se afla n minile unui
57 [Despre praefectus Augustalis si schimbrile suferite de aceast demnitate n vremea lui lustinian I, v.
A. H. M. Jones, The Later Roman Empire, 284-602, (LRE), voi. I, Oxford, 1964, p. 282; demnitatea e
metionat si mai pe urm, spre ex. n Theophylaktos Simokatta, VIII, 13, 11 (Teofilact Simocata,
Istorie bizantin, traducere de H. Mihescu, Bucuresti, Ed. Academiei, 1985 (col. Scriptores Byzantini",
IX), p. 172].
58 Oriens, Pontica, Asiana, Thracia, Moesiae.
59. Pannoniae, Britanniae, Galliae, Viennensis, Italia, Hispaniae, Africa.
60 E. Stein, Geschicbte des sp'tromischen Reiches, I, Wien, 1928, p. 105.
82

dux. Aceast refoim fcea mai anevoioase uzurprile si repara, n acelasi timp, insuficienta elementului
militar, care n-avea ntotdeauna calittile necesare pentru guvernmntul civil.
Urmasul lui Diocletian nmulti si mai mult provinciile, din care trei erau guvernate de proconsuli, treizeci
si sapte de consulari, saptezeci si unu de praesides si cinci de correctores.
Constantin, am vzut, reduse puterea Prefectului Pretoriului. Noii ministri apar acum cu atributii care
tineau mai nainte de resortul Prefectului. Consiliul mpratului, mai nainte Consilium principis, se
numeste acum Sacrum Consistorium si a primit o nou organizare61. El capt sub Constantin o
important mai mare dect sub DiocLetian: lucra ca o nalt Curte, dinaintea creia se aduceau cazuri
importante, ca trdarea, si era consultat n materie de legislatie si politic, n fruntea sa se afla maltul
demnitar creat acum, quaes-tor sacri palatii, un fel de cancelar care, cu ajutorul imperialelor scrinia,
pregtea legile si rspunsurile la cereri.
Fcea parte din Consistorium magister officiorum, unul dintre cei mai nalti demnitari, un fel de ministru
61 Diocletian a schimbat numele de Consilium n Consistorium, fiindc tn autocratie membrii lui trebuiau
s stea n picioare (.consistere), n prezenta mpratului (v. Bury, op. cit., p. 23). [Le consiliumprincipis
devint le Consistorium lorsque ses membres se tinrent non plus assis mais debout en presence de
l'empereur, n A.H.ML Jones, Le declin du monde antique (284-610), Paris, Ed. Sirey, 1970, p. 124; G.
Ostrogorsky, Histoire de l'Etat byzantin, traduc tion francaise de J. Gouillard, Paris, Payot, 1956, p. 66].
83
NICOLAF. BNESCU
al Casei imperiale62. Ministerul su cuprindea un grup de departamente amestecate, fr legturi unul cu
altul, si avea multe din atributiile exercitate mai nainte de Prefectul Pretoriului. El lu de la acesta directia
fabricilor de arme si grija sigurantei personale a mpratului, de aceea regimentele de gard ntocmite de
Constantin, asa-zisele scholaepalatinae, se aflau sub comanda sa. Avea apoi conducerea ceremoniilor
Curtii si controla departamentul special (Officium ad-missionum), care se ocupa cu ntocmirea
ceremoniilor si cu audientele imperiale. Receptia ambasadorilor strini intra de asemenea n atributiile
sale, si el era seful corpului de interpreti ai limbilor strine. Avea, prin urmare, functiile unui Ministru al
Afacerilor Externe. Ca Director al Postei Statului (.cursuspubli-cus), el ornduieste cltoriile
ambasadorilor strini n capital. Avea apoi puterea de a supraveghea administratia, avndu-i sub ordinele
sale pe Agentes in rebus, un corp de functionari care forma serviciul secret al statului, un fel de curieri
imperiali ntrebuintati pentru tot felul de misiuni confidentiale. Erau pretutindeni n provincii, spionndu-i
pe guvernatori, raportnd despre reaua purtare a functionarilor si
62 Officium era termenul pentru corpul functionarilor civili (officiales), care constituia statul major al
unui ministru sau guvernator, si magister officiorum era numit astfel de la autoritatea pe care o exercita
asupra serviciului civil, dar n special asupra departamentelor secretariale (scrinid) ale palatului. V. Bury,
op. cit., voi. I, p. 29. [Tratare mai recent a acestor aspecte de ctre G. Purpura, IImagister officiorum" e
la schola agentium in rebus", n Labeo", 25 (1979), pp. 202-208; M. Clauss, Der magister officiorum in
der Sptantike, Miinchen, 1980].
84
veghind s nu se foloseasc ru Posta. Ei erau n Rsrit n numr de 120063.
Alturi de quaestor si de magister officiorum, se mai aflau n Consistorium cei doi conductori ai
Finantelor: comes sacrarum largitionum, un fel de Ministru al veniturilor publice64, si comes rerum
privata-rum, Ministrul veniturilor particulare, al veniturilor scoase din domeniile particulare ale
mpratului, n sfrsit, mai fceau parte din Consistorium si cei doi mari comandanti militari, magistri
militum praesenta-/es65, care si aveau resedinta n capital, si, probabil, si Prefectul Pretoriului.
63 Bury, op. cit., vo7.I, pp. 29-30; E. Stein, op. cit., pp. 172-173-[Merit adugate aici si alte contributii,
precum O. Seeck, n Paulys Real-Encyclopdie der classischen Altertumswissenschaft, voi. I, 1894, pp.
775-779; E. Stein n Opera Minora selecta, Amsterdam, 1968, pp. 71-115; G. Purpura, I curiosi e la scuola
agentium in rebus, n Annali del Seminario giuridicio di Palermo", 34 (1973), pp. 165-275; P J.
Sijpesteijn, Another Curiosus, Zeitschrift fur Papyrologie und Epigraphik", 68 (1978), pp. 149 si urm (cf.
A. Kazhdan (= Ka dan) n ODB, voi. I, New York-Oxford, Oxford Lfniversity Press, 1991, pp. 36-37)].
M Sacrae largitiones nsemnau cheltuieli imperiale", cci, dup rnduiala lui Constantin, cheltuielile
acestui birou de finante consistau mai ales din darurile n bani ale mpratului, printre care donativul pltit
trupelor era partea cea mai important (Stein, op. cit., pp. 174-175).
65 n privinta lor, v. A. Hoepffner, Les magistri militum prae-sentales" au IV-e siecte, Byzantion", XI
(1936) 483-498. Autorul combate prerea lui Ensslin, dup care magister equitum praesentalis era, n
veacul al IV-lea, superior celui al infanteriei (pedi-tum), contrar prerii lui Mommsen, pentru care
magisterpeditum praesentalis era superior celuilalt. Hoepffner produce serioase argumente, care-1 fac s-i
considere pe ambii praesentales, initial egali. . . . , ...,.,. ... ....'.-,..,
85

Marea reform administrativ a lui Diocletian fu nsotit de nmultirea sarcinilor functionarilor, de crearea
birocratiei caracteristice monarhiei absolute, birocratie amplificat de Constantin. Scriitorii relev
multimea enorm a dregtorilor care umpleau n aceast epoc micile districte si orasele. Marii demnitari
aveau n subordine un personal extrem de numeros si ierarhizat. Officium era biroul functionarului civil
sau militar. Teoretic, officiale?', fie civili, fie militari, erau presupusi soldati ai mpratului, o fictiune cu
att mai uimitoare, cum att de bine observ Stein, cu ct, n acelasi timp, se ndeplini separatia puterii
civile de cea militar66. Serviciul lor era militia, semnul lor distinctiv era centura, pe care la expirarea
serviciului o aruncau; retragerea din functie era numit cu un termen militar honesta missio (retragere,
liberare onorabil)67.
Organizarea statului birocratic bizantin si afla ncoronarea n ierarhia rangurilor, ntocmit n liniile sale
mari de Diocletian si desvrsit de Constantin. Locul cel mai nalt n aceast ierarhie l detineau membrii
familiei imperiale, mpodobiti cu titlul de nobilissimi. Dup dnsii, o ntreag scar de ranguri, precizate
cu scrupulozitate si nsotite fiecare de anumite ceremonii. Toti marii dregtori ai Statului erau nvestiti cu
rangul uneia din urmtoarele trei clase: illustres (viri), spectabiles si darissimf8.
66. E. Stein, op. cit., p. 105.
67. Bury, op. cit., I, p. 31.
68. [Despre aceste titluri onorifice (cu respectivele lor echivalente grecesti, anume iXôvoipiov,
jtEpipXeTttoi si
86

La nceput, n timpul simplicittii romane, claris-simus era o expresie vag de respect. Ea ajunge acum un
titlu particulai care se ddea membrilor Senatului si, prin urmare, tuturor celor luati dintre dnsii pentru
guvernarea provinciilor si pentru alte posturi mai mici. Titlul de spectabiles se acorda celor care, prin locul
ce-1 ocupau, pretindeau o distinctie mai mare dect aceea a unui simplu senator: proconsulii, vicarii,
guvernatorii militari ai provinciilor, magistri scriniorum. Capii ministerelor centrale, comandantii sefi ai
armatelor, marele sambelan69 (praepositus sacri cubiculi) erau illustres.
c. Organizarea militar, nmultirea provinciilor trebuia s aduc o sporire a numrului legiunilor, a cror
trie era ns mai mic dect nainte. O parte a legiunilor proveni acum din detasamentele cavaleriei
(vexillationes), desfcute din legiunile vechi si organizate n corpuri separate, independente de infanterie.
Importanta cavaleriei a fost determinat de felul de
Taica), se poate consulta: R. Guilland, Recherches sur Ies institu-tions byzantines, 2 voi. Berlin-
Amsterdam, 1967, aici voi. I p. 23-27, 65-72 si 155; Idem, Titres etfonctions de l'Empire byzantin,
Londra, VR, 1976 studiul nr. I, p. 17-40; O. Hirschfeld, Kleine Schriften, Berlin, 1913, reeditare, New
York, 1975), p. 663-671; A. Berger si W. Ensslin n RE 9 (1914), 1070-1085 si 3 (1929), 1552-1568;
Jones, LRE, voi. II, p. 528 si urm.].
69 [Despre praepositus Sacri cubiculi, v. R. Guilland, Recherches..., voi. I, p. 26, 177, 333 si 337; A. S.
Dunlap, The of-fice of the Chamberlain in the late Roman Empire, n Roman and Byzantine Studies.
Studia human.", Univ. of Michigan, XIV (1924) (studiu greu accesibil pentru bibliotecile romnesti)].
87

lupt al imperiului nou al Sassanizilor, ale cror forte militare constau mai cu seam din trupe clri.
n organizarea, veche militar exista o lacun mare, si anume lipsa unei armate mobile de campanie, pe
care mpratul s o poat misca oriunde se ntmpla s fie amenintat. Aceast armat, a fost creat de
Diocletian si dezvoltat de Constantin cel Mare.
Fortele militare ale imperiului constau acum din dou categorii de oameni: 1) trupele mobile de escort
sau campanie, comitatenses (n care cele mai bune era Palatini, care nlocuiau vechile grzi pretoriene):
ele l nsoteau pe mprat n miscrile sale si formau un fel de suit sacr" (comttatus); 2) trupele de
frontier sau limitanei, militia de trani asezati pe pmntul din regiunea limes-ului si comandati de duci
(duces).
Constantin alese cele mai bune trupe din comitatenses si fcu din ele garda imperial, strns legat de
persoana mpratului, asa-zisele scholae palatinat. Ele erau conduse de tribuni si puse sub comanda
naltului demnitar magister qfficiorum71. n epoca mai trzie, comandantul tuturor era donecmKoq i&v
G%o>v72. Odat cu aceast creatie, Palatinii au fost
70 Scholae, dup scolile filosofice, care stteau n portice la Atena, si un portic era destinat grzilor n
palat, ca s fie gata la ordinele mpratului. [R.I. Frank, Scholae Palatinae, Roma, 1969; J. Haldon,
Byzantine Praetorians, Bonn, 1984].
71 [R. Guilland, Titresetfonctions..., Londra, VR, 1976, studiul VI (Matres du IV-e et du V-e siecles,
dup ADSV (Sverdlovsk, a2i Ekaterinburg), 10 (1973 = Mdlanges Sjuzjumov", p. 44-55)].
72 [Se pare c primul domestikos ton scholon a fost patrikios Antonios, mentionat de ctre cronicarul
Theophanes Confessor (Cbronograpbia, ed. C. de Boor, voi. I, Leipzig, 1883 (si Hildesheim, 1963),
p. 442, 25-26) la anul 767].
88
scosi din servicuL persoanei mpratului si pusi sub comanda sefilor militari din capital (magistri militum
praesentales). Recrutate la nceput din barbari (mai mult germani, sub Leon - armeni, sub Zenon -
isaurieni), n secolul al V-lea scholele erau n numr de sapte n Orient si cinci n Occident. Fiecare schola
const la nceput din 1000 de oameni, mai trziu din 500, toti clri, deosebiti prin arme si solda mai
mare73. Cnd mpratul nu mai iesea n fruntea trupelor la rzboi, si pierdur caracterul militar, si chiar
paza palatului le fu luat si ncredintat trupei de ex-cubitores, al cror sef, comes excubitorum, era un
mare demnitar74.
Strns legat de scholae era un corp de grzi, candidati, astfel numiti fiindc aveau uniforma alb. n
majoritate barbari, ei se strngeau n lupt n jurul mpratului, si s-au pstrat pn trziu n epoca
bizantin75.
73 Bury, op. cit., p. 37; Louis Brehier, Les institutions de Vem-pire byzantin (L'evolution de l'humanite),
Paris, 1949, Cartea III, cap. V.
74 Mommsen, Da& romiscbe Militrwesen seit Diocletian, n Idem, Hist. Schriften, ICI. Bd., p. 206 si
urm. [Creat de Leon I (457-474), mica gard de corp a mpratului, format din 300 excubitores (sau
exkoubitores), eia condus de un comes excubitorum, care mai trziu a devenit domestikos ton
exkoubiton. Primul detintor al acestei calitti, mentionat n izvoare, este spatbarios Strategios pentru anul
765 (c/ Theophanes, ed. cit., I, p. 438, 10-11; Cf. Jones, LRE, voi. II, p. 658; J. Bury, The Imperial
Administrative System in the Ninth Century, Londra, 1911, p. 57; despre raportul ntre scholae si
excubitores, v. Jones, op. cit., voi. II, pp. 657-659].
75 [Mrturiile privitoare la candidati n toat istoria bizantin au fost adunate de R. -Guilland, Titres et
fonctions..., 1976, studiul nr. II, p. 210-225].
89

Pe cnd scholarii si candidatii erau stricto sensu grzi ale persoanei imperiale si nu prseau niciodat
Curtea, dect pentru a-i nsoti pe mprati, mai era un corp de grzi, domestici, compus din cavalerie si
infanterie, care stationa la Curtea imperial, dar putea fi trimis oriunde pentru scopuri speciale. Comanda
lor o aveau comites domesticorum, independenti de magistri militam.
Infanteria armatei de campanie se alctuia din legiuni mici, de cte 1000, si din corpuri de infanterie
usoar, auxilia; cavaleria, sub comand separat, consta din escadroane, vexillationes (500 de oameni).
Toate aceste unitti erau comandate de tribuni, n unele cazuri de praepositi.
Izvoarele recrutrii erau multiple: 1) erau, mai nti, aventurierii numerosi, romani sau strini, care se
ofereau voluntar si primeau pulveraticum (moned mrunt sau cheltuieli de cltorie); 2) recrutii
procurati de proprietari funciari; 3) fiii soldatilor, obligati a urma profesiunea tatlui. Aceast militie
ereditar czu n desuetudine nainte de lustinian; 4) strinii asezati nuntrul imperiului erau alt izvor de
trupe. Acesti strini (gentiles) erau mai ales germani si sarmati, organizati sub controlul ofiterilor romani;
n Gallia, ei aveau numele special de laetf6.
La nceputul imperiului, toat armata sa, afar de gard, sttea la frontier (Jimes). Din secolul al IV-lea
pn n al Vl-lea, soldatii de frontier apar ca o militie de trani asezati. Proprietatea, care mai nainte era
nu-
Bury, op. cit., p. 39.
90
mai dreptul veteranilor, ajunge acum general. Soldatii primesc lotul lor de pmnt (fundi limi-totrophi),
ca o rsplat pentru aprarea frontierei. Sub aceast conditie, propriettile sunt mostenite de copii si libere
de impozit.
Poate, cum sugereaz R. Grosse, denumirea primitiv a soldatilor de frontier e ripenses sau riparienses;
mai trziu, apare denumirea de limitanei, care predomin n secolul al Vl-lea. Cele dinti se potrivesc
pentru trupele de pe Rin, Dunre si Eufrat. Limitanei, n bun parte, se afl n interior (n Isauria, n
Egipt); erau mprtiti n regiune pe castra si castella, de aceea li se zice si castriciani, castellani, castriani,
castresiani. Se mai chemau si duciani, fiindc erau comandati de duci (duces).
Limitanei apar n tot timpul existentei lor ca soldati de clasa a doua, cci cei mai buni soldati se alegeau
pentru armatele comitatense si palatine, restul mergea la limitanei. Ei erau pltiti mai putin si aveau scutiri
de impozite mai mici. Serveau timp de 24 de ani, pe cnd n armatele de campanie serviciul tinea numai
20 de ani; concediu obtineau numai exceptional77.
77 R. Grosse, Romische Militrgeschichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen
Themenvetfassung, Berlin, 1920, capitolul despre organizarea armatei. Gibbon a relevat defectele
organizatiei militare a lui Constantin, descurajarea trupelor de frontier prin conditiile de inferioritate n
care erau puse fat de cele palatine, slbirea disciplinei acestora din urm, abuznd de situatia lor
privilegiat, si de aceea stigmatizate de Ammianus Marcellinus, care le socoteste teroarea concettenilor,
dar fricoase si slabe n fata dusmanilor (Ferox erat in suos miles et ra-pax, ignavus vero in hostes et
fractus) - op. cit., cap. XVII.
91

Frontiera era mprtit, din punct de vedere militar, n prti, dup regiunile provinciilor si, de la
Diocletian, comandantul fiecrei portiuni poart titlul de dux limitis provinciae illius. Fiecare dux fiind
si comes de primul rang, i se d uneori si denumirea din urm, alteori cea de comes et dux. El avea, pn
la Constantin, rang de perfectissimus, n epoca lui Theodosius cel Mare clarissimus, de la nceputul
secolului al V-lea spectabilis (greceste nepidêmoq); ctre sfrsitul secolului al Vl-lea devine magnificus,
glorio-sus, iar n papirii egipteni apare ca patrikios19.
Comanda suprem a armatei si jurisdictia cea mai nalt erau n minile mpratului. Afar de el, comanda
superioar o avea, nainte de Diocletian, praefectus praetorio. Sub acest mprat, situatia rmase aceeasi;
dar Constantin a retras prefectilor puterea militar si a creat pentru comanda armatelor o nou categorie
nalt de generali: magistri militum. Sub Constantin au fost numai doi: unul comandnd infanteria - mag-
isterpeditum, cellalt cavaleria - magister equitum.
[Aspectele militare au fost reluate de ctre D. van Berchem, L'armee de Diocletien et la reforme
constantinienne, Paris, 1952 si J.F. Haldon, Recruitment and Conscription in the Byzantine Army C. 550-
950: A Study of the Origins of the Stratiotika Ktemata, Viena, 1979, pp. 21-28].
78 Mommsen, op. cit., p. 272.
79 Grosse, op. cit., cap. IV. [Ansamblul acestor aspecte a fost reluat de ctre R. Guilland, Recherches sur
Ies institutions..., voi. II, pp. 132-169; Idem, Titres etfonctions..., studiile cu numerele VII-XIV; W. Heil,
Der Konstantinische Patriziat, Basel-Stuttgart, 1966].
92
Curnd ns dup Constantin cel Mare, numrul acestor magistri militum a fost ridicat, si, de pe la
mijlocul secolului al IV-lea, aflm n Orient cinci magistri ai cavaleriei si pedestrimii, doi dintr-nsii
magistri militum praesentales (sau in praesenti), rezidnd la Constantinopol si comandnd fiecare jumtate
din palatini; ceilalti trei comandau n provinciile mari: Orient, Thracia si Illyricum.
n Occident gsim doi magistri militum in praesenti, unul al infanteriei si altul al cavaleriei, acesta din
urm coordonat de cel dinti, ntocmirea aceasta a fost apoi modificat, si comandantul infanteriei fu
investit cu autoritate si asupra cavaleriei, fiind astfel comandant al infanteriei si cavaleriei, magister
equitum etpeditum, sau magister utriusque militiae. n ultimii ani ai lui Theodosius cel Mare aceast
suprem comand a armatelor Occidentului, se stie, fu concentrat n minile lui Stilicho, concentrare care
conferi o putere enorm unui singur om.
sefii trupelor de frontier, duces, erau n Occident subordonati comandantului infanteriei; n Orient, ei
ascultau de magister militum n circumscriptia cruia se aflau80.
80 Bury, op.cit., pp. 36-37. [A se aduga aici A. Demandt n RE, suppl. 12 (1970), 556-790; D. Hoffmann,
Der Oberbefehl des sptromischen Heeres im 4.Jahrhundert n. Chr., n Actes du 9e Congres International
d'etudes sur Ies frontieres romaines", Bucuresti-Koln, 1974, pp. 381-397.
Despre annona (dvvrva) si annona militaris, nu poate fi ignorat studiul lui A. Cerati, Caractere annonaire
et assiette de l'im-pot foncier au Bas-Empire, Paris, 1975].
93
NICOLAE BANESCU
Statul roman nu si-a aprat frotierele numai cu armatele sale regulate. El s-a sprijinit ntotdeauna pe
aportul micilor state vecine cu imperiul si aflate n raporturi de dependent fat de acesta, obligate a apra
teritoriul roman mpotriva dusmanilor externi cu fortele lor proprii, uneori si a contribui cu osti la
rzboaie, n schimbul acestor servicii, ele primeau protectia roman si erau scutite de tribut. sefii acestor
state (indicate ca gentes, iar locuitorii lor ca gentiles sau barbari) se legau prin tratat de aliant, foedus, si
erau pentru imperiu federati, foederati. n timpul din urm, tratamentul acesta a suferit o schimbare: seful
statului clientelar avea s priveasc o subventie anual (annonae foederaticae, gr. mtriGeiq), presupus a fi
plata soldatilor adusi n campanie. Astfel de federati au fost, n secolul al V-lea, etiopienii, la frontiera de
sud a Egiptului, arabii la Eufrat, tzanii, lzii, abasgii n Caucaz. Pe baza unui astfel de contract au fost
asezati la sudul Dunrii vizigotii de ctre Theodosius cel Mare si, prin contracte similare, cele mai multe
popoare germane, care aveau s dezmembreze provinciile din Occident; ele vor fi asezate ca foederati pe
pmntul imperiului81.
81 Ibidem, p. 42. Asupra federatilor cf. J. Maspero, &oi5epmi et Ztpatitai dans l'armee byzantine au Vf
siecle, BZ, 21 (1912), pp. 97-109. [G. Wirth, Zur Frage derfoederierten Staaten in der spteren Romischen
Kaiserzeit, n Historia", 16 (1967), pp. 231-251; M. Cesa, Uberbegungen zur Foderatenfrage, Mittei-
lungen des Instituts fur osterreichische Geschichtsforschung", 92 (1984), pp. 307-316]. . ;
^ ..,..
94

d. Decderea economic si reforma financiar.
Dezvoltarea birocratiei centrale si provinciale, luxul Curtii imperiale si sporirea armatei reclamau
cheltuieli mari, si Diocletian se ngriji de aceast necesitate cu mult energie si ingeniozitate, printr-un nou
sistem de impozite, n ridicarea veniturilor a fost de-acum nainte predominant tendinta de egalizare si
uniformitate. Italia, mai nainte scutit de sarcinile impuse celorlalte provincii, si pierdu aceast situatie
favorizat. Principalul izvor de venit era impozitul funciar pe pmnt si munca agricol. Diocletian
decret o revizie general a valorii pmntului, un nou cadastru, cum s-ar zice astzi, si introduse un nou
regim de impozite, care tinea seam de calitatea pmntului si de productivitatea lui. Pmntul putea fi de
natur si de ntindere diferit, dar avea o valoare identic si ddea aceeasi contributie. Astfel, 5 jugera de
vie erau identice ca valoare cu 20 jugera de pmnt cultivabil de calitatea nti, cu 40 de jugera pmnt de
calitatea a doua si cu 60 de calitatea a treia82. Toate formau o singur unitate, jugum. Sistemul
impozitului creat de Diocletian, jugatio-capitatio, strnse impozitul pe cap si pe proprietate ntr-o unitate.
Unitatea, jugum, era presupus c reprezint portiunea de pmnt necesar ntretinerii unui om (capul);
cap ut nseamn puterea de munc uman corespunztoare unui jugum. Marele proprietar numra attea
cpita sau juga cti oameni putea ntretine pmntul su. Impozitul loveste deci proprietatea. A. Piganiol a
dovedit c sis-
82. Gugliemo Ferrero, La ruine de la civilisation antique, Paris, 1921, pp. 125-130; Bury, op. cit., I, p. 47.
'
95

temui jugatio-capitatio presupune c n nici un caz omul nu poate fi impus fr pmnt; impozitul lovea
unitatea fiscal compus din tran si pmntul su83. Orseanul nu reprezenta un caput; de aceea, de la
Constantin cel Mare, populatia oraselor care exercita negot sau mestesuguri pltea o contributie, auri lus-
tralis collatio, la fiecare 5 ani.
Un jugum avea nevoie, pentru a fi impus, de un caput corespunztor, si fiscul se silea s afle pentru fiecare
jugum disponibil un caput. Lipsa de brate era mare, si sarcina fiscului nu era usoar. Tulburrile secolului
al III-lea nimiciser proprietatea Statului. Acesta fu amenintat de pericolul ca multe ocupatii laborioase,
att de necesare, s fie prsite si pmnturile lsate necultivate din lips de brate de munc, n aceast
epoc, fiecare se simtea apsat de conditia sa si cuta s scape de ea: tranul dezerta de la tar, lucrtorul
si prsea mestesugul, decurionul fugea de senatul municipal. Acestei grave situatii autoritatea i-a
83. L'impot de capitation sous le Bas-Empire romain, Chambery 1916, chap. IV. Cf. G. Ostrogorsky,
Gesch. des byzan-tinischen Staates, ed. a II-s, Munchen 1952, pp. 33-34, care si nsuseste toate aceste
excelente consideratii ale nvtatului francez. [Trebuie adugate aici contributiile lui J. Karayannopulos,
Die Theorie A. Piganiols uber die lugatio-Capitatio und die neueren Auffassungen uber die Entwicklung
der sozialen und fi-nanzwirtschaftlichen Institutionen in Byzanz, Byzantinisch-Neugriechische
Jahrbucher", 19(1966), pp. 324-349; Idem, Dieiu-gatio-capitatio-Frage und die Bindung der
Agrarbevolkerung an die Scbolle, Actes du VIP Congres de la Fede"ration Internationale des
Associations d'Etudes Classiques", Budapesta, 1984, voi. II, pp. 59-72.]
,
96

aflat un singur remediu: constrngerea, tintuirea fiecruia n conditia sa84. Administratia fcea totul ca s
lege fiecare caput de jugum atribuit lui. Astfel, pturi de populatie rural tot mai largi ajunser nctusate
de brazd.
Numele lui Constantin cel Mare e legat de primul text legislativ (octombrie 332) privitor la celebra
institutie a colonatului. Colonul devine un arendas perpetuu si ereditar. Regimul n-a fost inventat, el a
existat, desigur, n vechile monarhii din Asia si Egipt, n Grecia veche si n Gallia independent; dar pe
solul Occidentului, cum arat Lot85, el a fost rezultatul sistemului de exploatare agrar roman. De la
finele Republicii, mica proprietate rural dispruse. Rmneau marea proprietate si cea mijlocie. Pentru
cultivarea lor, erau dou sisteme: unul direct, ncredintnd aceste proprietti intendentilor si lucrndu-le cu
ajutorul sclavilor, cellalt, arendarea, ntiul sistem fu prsit prin scderea numrului sclavilor. Micii
arendasi liberi, care nchiriau pmntul pe termen scurt, se rrir foarte mult de la Traian ncoace.
Proprietarii nu putur atunci dect s-si divid pmntul, rezervndu-si o parte si mprtind restul n loturi,
date la arendasi zisi liberi, coloni, si mai rar sclavilor asezati (.casati). La sfrsitul secolului al III-lea,
imperiul se afla ntr-o criz agricol. Multi coloni ajung insolvabili si venitul fiscal sufer. Pentru a
dezlega
84 F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge (Bibliotheque de synthese historique,
L'evolution de l'humanite), Paris, 1927, p. 115 si urm.
85 Ibidem.
97

aceast problem agrar., legislatia lui Constantin creeaz, dup expresia lui Buiy, o nou cast": ea i
face pe coloni arendasi cu forta. Acestia sunt legati de pmnt, si copiii lor dup dnsii86. Pltesc n bani
si mai ales n natur o zecime din produse. Colonii sunt trecuti n rol pe domeniul de care tine parcela lor;
de aci numele de adscripicii (censibus adscripti), greceste evand'Ypaqtoi. Ei continu a face parte din
clasa liber, dar sunt de fapt neliberi, legati de pmnt. Dac fug, sunt revendicati precum sclavii si
pedepsiti, mpreun cu cel care i-a primit. Pmntul i tine legati din tat n fiu. Colonatul devine deci o
stare, o condi-tio intermediar ntre libertate si sclavie.
Constrngerea a fost aplicat si membrilor senatului municipal. Declinul vietii municipale e una dintre
faptele sociale cele mai importante din secolele al IV-lea si al V-lea. Legea lui Caracalla, care conferea
dreptul de cettean tuturor provincialilor, anihila privilegiile distinctive ale coloniilor romane, ale vechilor
municipii si cettilor libere grecesti. Treptat, o nou organizare municipal, mai convenabil unui
despotism central, a fost introdus n ntregul imperiu. Legislatia lui Constantin cel Mare a pecetluit
institutiile municipale ale imperiului conferindu-le caracterul fiscal pe care ele l pstreaz pn la sfrsitul
imperiului.
Proprietarii de pmnt n provinciile romane locuiau n general n orase. Fiecare oras avea un district
agricol, care forma teritoriul su, iar proprietarii de pmnt, care posedau 25 de jugere, constituiau corpul
din care erau alesi magistratii municipali. Toat
Bury, op. cit., voi. I, pp. 55-57.
98
autoritatea administrativ era ncredintat unui senat oligarhic numit Curia, constnd, probabil, din cei mai
bogati proprietari de mosii din oras sau district, numiti curiali (curiales) si decurioni (decuriones). Ei i
alegeau pe functionarii municipali si ocupau vacantele ivite n corpul din care fceau parte. Erau
independenti de proprietarii din mijlocul crora fuseser luati. Curia, si nu corpul proprietarilor de mosii
forma reala municipalitate roman si era ntrebuintat de guvernul imperial ca un instrument de stoarcere
fiscal si ca un mijloc de mpiedicare a eventualelor opozitii mpotriva administratiei centrale n
strngerea drilor87.
Dup reformele financiare ale lui Diocletian, responsabilittile Curiilor cresc. Decurionii trebuiau s
distribuie totalul de juga sau cpita impuse orasului (civitas) ntre possessores si s procedeze la ridicarea
impozitului funciar, de care, de la Constantin cel Mare, erau rspunztori cu averea lor personal.
Sarcinile lor devin covrsitoare si, de la nceputul secolului al IV-lea, nu se mai afla nimeni dispus a primi
cu drag inim cariera senatorial de provincie. Se ia atunci o msur extraordinar: conditia curialului
sau decurionului devine ereditar. Li se interzice a-si prsi locul nasterii88.
87 G. Finlay, A history ofGreecefrom its conquest by the Romans to the present time, ed. To2er, Oxford,
1877, t. I, pp. 108-109.
88 [De adugat aici W. Schubert, Die rechtliche Sonderstellung der Dekurionen (Kurialen) in der
Kaisergesetzgebung des 4-6 Jahrhunderts, Zeitschrift der Savigny - Stiftung fur
Rechtsgeschichte: Romanistische Abteilung", 86 (1969), p. 287-333; G. Kurbatov, Osnovnye problemy
vnutrennego razvitija
99
NICOLAE BANESCU
Constrngerea s-a aplicat apoi profesiunii de care atrna hrana capitalelor, serviciului armatorilor care
efectuau transporturile maritime de gru din Africa si Egipt. Navicularii sunt organizati n corporatii
(colle-gia), si fiul fu legat de profesia tatlui. Era o organizare coercitiv, pe cale de rechizitie, si
Constantin recurse la aceast msur fiindc transporturile libere 1-ar fi costat foarte mult. Preturile erau
exorbitante n secolul al IV-lea. Faimosul edict al lui Diocletian, De pretio rerum venalium, care taxeaz
toate mrfurile, fixnd preturile, ne-o dovedeste89.
Aceeasi criz agricol fcu s se introduc n finantele bizantine sistemul asa-zisei emdori (.adjectio
sterilium). Msura si are originea n Egipt, unde, din epoca Ptolemeilor, pmntul nelucrat al Statului era
atribuit n chip fortat cultivrii proprietarilor particulari, ndatorati a plti impozitul pentru portiunea
respectiv. De la sfrsitul secolului al III-lea, aceast msur a fost aplicat n tot imperiul si ea a privit nu
numai pmnturile Statului, ci si bunurile prsite ale particularilor.
Pentru viata economic a imperiului, foarte nsemnat a fost asanarea sistemului monetar, ndeplinit de
Constantin cel Mare. Baza acestui sistem, care s-a bucurat multe veacuri n toat lumea de mare vaz, o
alctui
vizantijskogo goroda v IV - VII w., Leningrad, 1971, p. 120 si urm.; I. Hahn, Immunitt und Korruption
der Curialen in der Sptantike, n Korruption im Altertum, Miinchen-Viena, 1982, p. 179-199].
89 Asupra organizrii economice, v. Gugliemo Ferrero, op. cit., pp. 178-186.
100
moneda de aur (aureus), pe care Constantin o numi solidus, cntrind 4,48 gr de metal pretios, nct o livr
de aur valora 72 de solidf0. Alturi sttea siliqua^de argint, care cntrea pe jumtate ct solidus, 2,24 gr,
ct timp argintul fat de aur era n raport de 1:12, astfel c 72 de solidi din livra de aur valorau 144
siliquae din livra de argint. Siliqua reprezenta 1/24 din solidus. Acest solidus constantinian, gr. vouia^La,
mai trziu vnepnvpov, a format mult timp baza sistemului monetar bizantin.
4. Actiunea de aprare a imperiului.
n fruntea ostilor, Constantin cel Mare si-a cstigat un merit deosebit pentru energia cu care a reprimat
atacurile barbarilor. El a asigurat frontiera Rinului si a desfsurat o vie activitate Ie aceea a Dunrii, unde
ncepuse presiunea serioas a gotilor, mpratul si-a afirmat astfel vointa energic de a pune capt
consolidrii stpnirii gotilor n stnga fluviului. L. Schmidt socoate c sub domnia lui Constantin cel
Mare aceast consolidare si-a aflat sfrsitul91.
90 Valoarea modern a lui solidus era de 15,43 franci aur. [tinnd seama de avntul nregistrat de
numismatica ultimelor decenii, mentionm doar abordrile mai sintetice, precum A.R. Bellinger, P.
Grierson, Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks Collection and in the Whittemore
Collection, voi. I-III, Washington, 1966-1973, aici voi. II, pp. 10-17 si voi. III, pp. 19-62; Cerile
Morrisson et alii, L'ormonnaye, I. Purifications et alteration de Rome Byzance, Paris, 1985.]
91 L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stmme bis zum Ausgang der Volkerwanderung. Die
Ostgermanen, II. Aufl., Miinchen, 1934, p. 225.
101

n anul 322 se produse atacul sarmatilor de vest sau iasygilor92 mpotriva cettii de la Dunre -Campona.
ntr-o scurt campanie, Constantin respinse atacul si-i urmri pe barbari pn n lasygia.
n 323, ncepu a doua nvlire a gotilor n rsritul Peninsulei Balcanice. Ei ptrunser, sub ducele
Rausimod, prdnd n Moesia de Jos si Thracia. Constantin porni n persoan mpotriva lor, i arunc peste
Dunre, trecu dincolo de fluviu si nvinse, n tinuturile noastre, pe Rausimod, care pieri n aceast
ciocnire. Biruinta lui Constantin avu drept rezultat unirea ntregului limes de la Dunrea de Jos ntr-o
singur mn, si aceasta aduse o schimbare n politica roman fat de goti. Acestia avuseser pn acum
initiativa; dup nfrngerea suferit, ei au fost reprimati n propria lor asezare93, n campania aceasta,
Constantin negociaz cu chersonitii, care intervin, usurnd sarcina generalilor lui Constantin94.
92 Gibbon i consider pe acesti sarmati asezati nc din vremea lui Plinius n cmpiile Ungariei de Sus,
de unde i-au alungat pe dacii de pe Tisa pe nltimile Carpatilor, drept descendenti ai iasygilor, tribul cel
mai numeros si mai rzboinic al acestei natiuni (op. cit, ed. Bury, t. II, p. 229).
93 Cari Patsch, Beitrge zur Volkerkunde von Sudosteuropa, III: Die Volkerbewegung an der unteren
Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius, 1. Teii, Bis zur Abwanderung der Goten und Taifalen aus
Transdunavien (Akad. der Wiss. in Wien, Philos.- hist. Kl. Sitzb., 208, Bd., 2. Abhandl.), Wien und
Leipzig, 1928, p. 13 si urm.
94 V. Constantin Porphyrogennetos, De adm. imperio, ed. Moravcsik, Budapesta, 1949, p. 264 si urm.
[nsotit de traducerea englez a lui R.J.H. Jenkins, scrierea are si o a doua editie, mbunttit, aprut la
Washington, 1967, reprezentnd primul volum al colectiei Corpus Fontium Historiae Byzantinae".]
102

Constantin ntreprinse apoi la aceast frontier, att de amenintat acum, lucrri tehnice militare menite a
asigura respectul autorittii imperiului din partea germanilor. El construi anume peste Dunre dou treceri
permanente, care, mpreun cu ntririle corespunztoare de pe trmul de miaznoapte, fceau cu putint
un control al activittilor de dincolo de fluviu si o interventie rapid a imperiului. Una din aceste treceri
privea Oltenia, ndreptat mpotriva taifalilor (nruditi cu gotii), cealalt Muntenia, mpotriva gotilor.
n anul 328, Constantin construi la nord de Oescus, n dreapta gurilor Iskerului (la satul bulgar actual
Gigen), un pod de piatr95, n fata cettii Sucidava (aproape de Celei). Al doilea loc pe Dunre, neobisnuit
de prielnic pentru legturile dintre cele dou maluri, era la Transmarisca - Turtucaia. n fata acestei vechi
cetti a times-ului, n locul Oltenitei de azi, unde Patsch presupune vechea asezare Marisca, la vrsarea
Argesului, mpratul ridic Constantini-ana-Daphne, care, prin situatia ei, asigura legtura cu
Transmarisca96. Identificat de Tocilescu si Prvan cu Spantov, la 10 Km est de Oltenita, Patsch gseste
aceast localitate prea abtut din drum si pune cetatea lui Constantin mai degrab la Ulmeni. Impor-
95. Asupra acestui pod, An. Inst. de Studii clasice, I, p. 156 si urm. [D. Tudor, Podurile romane de la
Dunrea de Jos, Bucuresti, 1971 (si versiunea francez a crtii: Idem, Lesponts ro-mains du Bas-Danube,
Bucuresti, 1974); O. Toropu, Noi contributii privitoare la podul lui Constantin cel Mare de peste Dunre,
Analele Universittii din Craiova, Ist.-Geogr.-Filos.", I (1972), pp. 20-33-1
96. Prokopios, DeAedif., IV, 7, 7 si urm. . . ..-,.,
103
NICOLAE BANESCU
tanta mare pe care mpratul o ddea acestei treceri a Dunrii o arat nu numai numele mprtesc al
acestui cap de nord al podului, dar si faptul c a btut, pentru aceast creatie, monede97.
Rezultatele acestor puternice ntriri, legnd cele dou maluri ale Dunrii, n-au ntrziat a se produce, si
un savant de talia lui Cari Patsch le apreciaz ndeosebi cnd afirm c amndou aceste treceri asa de
bine alese, strnser att de tare tinuturile de dincolo de fluviu cu imperiul, nct dusmanul se putea socoti
ca nvins, iar vechea provincie a Daciei ca ncorporat imperiului (dass der Feind- wie ihn auch die
Munzbilden darstellen - als uberwunden und die alte dazische Provinz als dem Imperium angegliedert
angesehen werden konnten)9S. Puterea imperiului, afirm el, legtura statornic pe care o aveau
garnizoanele romane de dincolo de Dunre cu anexa lor civil exercitar acolo nu numai o influent
militar. Pe lng faptul c n Dacia, prsit n anul 271, se pstraser prti din vechea populatie roman,
care acum puteau gravita ctre sud, crestinismul prinsese rdcini printre goti. ntre dnsii se aflau crestini,
nc din a doua jumtate a secolului al III-lea, n urma convertirilor fcute de preotii greci adusi n anul
264, ca
91 Patsch, op. cit., p. 20. [Localizarea cettii Constantiniana Daphne este nc viu disputat, cf. I. Barnea,
O. Iliescu, Constantin cel Mare, p. 115 si urm, p. 143, n. 78 si 86; P. Diaconu, n cutarea Daphnei,
Pontica", 4(1971), pp. 311-317 si Idem, Sur l'emplacement de l'ancienne Daphne, Studia balcanica.
Recherches de geogr. historique" (Sofia), 10 (1975), pp. 87-93.1
fj
98 Ibidem, pp. 22-23. --t j? .'..-:/;,yiu^fe.K^/.u.^jiui/iv, ,,..;,
104
prizonieri din Cappadocia, probabil si din Phrygia ori Galatia, si, cum presupune amintitul erudit, n urma
influentei exercitate din tinuturile Pontului si Dunrii colonizate cu goti, a celei a multor provinciali trti
din prima jumtate a secolului al III-lea din trile balcanice, ca si n urma cstoriilor mixte ori a
serviciului n armata roman".
La nceputul anului 332, gotii, nemaiputnd ataca n sud, unde frontiera era att de bine pzit, i atac pe
sarmatii Argaragante^00, n Banatul actual. Acestia cer ajutorul lui Constantin, care trimite pe fiul su
Constantin al II-lea si-i zdrobeste (20 aprilie 332): aproape 100.000 de goti au pierit de foame si de frig.
Salvati de imperiu, sarmatii sunt atacati de Limigantes, servii lor revoltati, care-i bat si-i silesc la emigrare,
mpratul primeste n imperiu 300.000 (!) colonizati ntre Belgrad si Orsova (334)101.
Linistea n Balcani n-a mai fost tulburat pn la moartea mpratului (337).
^ 5. Ultimele evenimente ale domniei
1 n anul 326, Crispus fusese ucis de Constantin cel Mare la intrigile sotiei sale a doua, care voia s asi-
Ibidem, pp. 23-24.
100 La Eusebius: Acraragantes".
101 Ibid., p. 28 si urm. Cf. N. lorga, Histoire des Roumains et de la Romnite orientale, voi. II,
Bucarest, 1937, pp. 45-46. [Volumul romnesc al acestei sinteze are n prezent o a doua editie,
ngrijit de Editura Enciclopedic, 1991; G. Bichir, Sarmatii si relatiile lor cu geto-dacii, n Studii.
Revista de istorie", 38 (1985), pp. 1043-1057 si pp. 1164-1177.] ; :'
105

gure tronul propriilor si fii. Mama lui Constantin, Elena, deschise ochii fiului su si Fausta fu atunci, la
rndul ei, ucis.
Aceste intrigi puseser la ordinea zilei chestiunea succesiunii imperiale. Constantin vru s crute imperiului
criza ce prea inevitabil. El stabilise n folosul su unitatea imperial sfrmat de Diocletian, dar si
ddea seama c mprtirea imperiului, sub o form sau alta, era de acum o necesitate. De aceea, n 335, cu
prilejul aniversrii a treizeci de ani, proced la o mprtire definitiv a imperiului ntre cei trei fii ai si si
doi din nepoti, Dalmatius si Hannibalianus.
Constantin al II-lea, cel mai mare dintre fii, primi lotul printesc primitiv: Britannia, Gallia, Spania;
Constantiu lu Orientul (Asia Mic, Siria, Egiptul);
Constans lu Italia, Illyricum, Africa;
Dalmatius avu Peninsula Balcanic (Macedonia, Thracia, Achaia), cu misiunea de a apra trmul gotic al
Dunrii;
Hannibalianus primi Asia Mic Oriental (Cappa-docia, Pontul, Armenia Mic), cu titlul de Regele
Regilor, n asteptarea cuceririi Statului persan.
Aceast ornduire a lui Constantin favorizeaz, fireste, pe fiii si, mostenitorii prezumtivi; dar, alturi de
dnsii, ea fcea loc si Cezarului Dalmatius si fratelui su Hannibalianus, o asociatie care fu consolidat si
prin dou aliante: o fiic a lui luliu Constantiu, semi-sora lui Iulian, Constantia, deveni sotia lui
Constantiu, iar Hannibalianus lu n cstorie pe fiica mpratului Constantin cel Mare, numit tot
Constantia si care va ajunge apoi sotia lui Gallus. S-a cutat a se realiza astfel buna ntelegere ntre
diferitii reprezen-
106

tanti ai dinastiei. Dar mprejurrile aveau s rstoarne n curnd, cum vom vedea, toate aceste previziuni.
n Orient, dusmanul iranic al imperiului, dup decenii de liniste, ridic din nou capul.
Cnd puterea prtilor fu dobort ele Artasir I, la a-^ nul 226, Statul iranian a fost rennoit de o serie de
monarhi ai dinastiei sassanide102, care au renviat gloria vechilor Achemenizi. El era o putere recunoscut
de Imperiul roman ca un stat de rang egal. Una din trsturile caracteristice ale acestui Stat era nobilimea
ereditar, n care se deosebeau dou clase: nobilimea nalt, stpn pe vaste domenii, n care exercita
puteri princiare, si nobilimea inferioar, partea sntoas a natiunii, de asemenea proprietari, cunoscuti ca
dikhani. Un fel de relatii feudale, socoteste Bury, au existat ntre aceste dou clase ale nobilimii, si
organizatia militar pare a fi fost n legtur cu obligatiile feudale. Alt trstur caracteristic a statului
persan era religia, controlat de o preotime cu imense puteri si exercitnd o influent conservatoare.
Fiecare district, n provinciile Pers iei, se afla sub controlul spiritual al unui mare preot mag
(corespunznd episcopului), si n capul ntregii ierarhii sacerdotale sttea supremul arhi-mag. Odat cu
stabilirea crestinismului, Statul roman prezint si el o preotime puternic, organizat ca o ierarhie,
intolerant si zeloas de persecutii103.
102 Numit astfel dup bunicul lui Artasir. [=Ardasir I, 224-241, ntemeietorul dinastiei sasanide, 224-
651].
103 J. Buiy, History ofthe Later Roman Empirefrom tbe death ofTheodosinsetc.,l,p.90. -UJnnr '
i : ,,;<:'\r
107
NICOLAE BANESCU
Conflictul ntre aceste dou puteri spirituale era inevitabil. Crestinii fur adesea prigoniti n Persia; ceva
mai trziu, secta Nestorienilor, urmrit de bizantini, si gsea refugiul la persi, care de obicei i ocroteau.
n fruntea Statului persan se afla acum Sapor al II-lea, fiul lui Hormisdas, un monarh cu mari nsusiri
politice si militare.
El trimise, n 336, lui Constantin cel Mare o ambasad insolent, cernd evacuarea provinciilor de la
Tigris cucerite sub Diocletian. mpratul rspunse c va veni s exprime n persoan sentimentele sale lui
Sapor. ntr-adevr, odat cu primvara (337), el porni n fruntea armatei. O comet de mrime
extraordinar se art atunci pe cer, aruncnd nelinistea n spirite. Putin mai n urm, mpratul se simti
ru. Trecnd aproape de apele termale de la Helenopolis, n Bithynia, el se opri acolo, s fac o cur; dar
nu se simti mai bine. n prada unei febre violente, fu transportat n vila sa din Akyron, lng Nicomedia,
unde, dup cteva zile, si ddu sufletul (22 mai 337), dup ce primise botezul.
Disparitia neasteptat a suveranului produse o emotie adnc. Ofiterii si i depun trupul fr viat ntr-un
cosciug somptuos si-1 duc la Constantinopol, unde fu expus acoperit de purpur si cu diadema pe cap,
ntr-una din slile cele mai frumoase ale palatului sacru. Mult vreme fu vegheat de o gard, n timp ce
dinaintea lui se desfsura ceremonialul de rigoare.- la ora obisnuit a audientei lor, senatori, magistrati si
demnitari veneau s salute cadavrul mblsmat, pentru a paraliza astfel intrigile pn la sosirea unuia
dintre mostenitorii tronului. s -*
108

l
Informat de cele ntmplate, Constantiu nu putu sosi ndat la Constantinopol. n ziua de 2 august 337, se
promulga nc o lege n numele defunctului. Dup aceast dat avur loc cu pomp funeraliile, si trupul
mpratului, care troneaz pn azi n istoria crestinismului, fu cobort n mormnt, n bazilica. Sfintilor
Apostoli, cldit de el104.
104 J. Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, Les Belles Lettres, 1930, pp. 12-14. !
-
109
NICOLAE BANESCU
B.
URMAsULUI CONSTANTIN CEL MARE
1. Reconstituirea unittii imperiului
Sistemul de familie care nlocuia artificialul colle-gium ntocmit de Diocletian era menit s aib o soart
identic. Mai repede dect regimul tetrarchiei, el se va nimici n rzboaie civile. Procesul care fcuse din
Constantin stpnul unic al lumii se va rennoi, dup moartea sa, n favoarea celui cle-al doilea fiu,
Constantiu; dar imperiul a fost mntuit de dezmembrare, cum observ att de bine Finlay, numai prin
exterminarea celei mai mari prti a familiei imperiale105.
Cei trei fii ai lui Constantin vzuser cu ochi ri mprtirea din 335, care atribuise o parte de imperiu
colateralilor, ndat dup nmormntarea tatlui lor, ei se proclamar Augusti (9 septembrie 337), conside-
rndu-se singurii stpni ai imperiului, si provocar o revolt militar la Constantinopole mpotriva
rudelor.
Perfidia lui Constantiu dase cu jurmnt asigurri verilor si alarmati. El nscoci totusi un pretext al
crimei puse la cale. Dup cte relateaz Philostorgios, unul din continuatorii lui Eusebiu, Constantiu ar fi
primit din minile episcopului de Nicomedia un rulou continnd ultimele vointe ale lui Constantin. Acesta
si exprima bnuiala de a fi fost otrvit de fratii si si cerea fiilor s-1 rzbune si s ia msuri pentru sigu-
Op. cit., voi. i, p. 105.
110
ranta lor. Trupele instigate provoac un mcel groaznic, n care pier cei doi frati ai lui Constantin, mai
multi nepoti, ntre care Dalmatius si Hannibalianus, si totodat unii dintre naltii demnitari ai Statului.
Singuri Gallus si Iulian, n vrst de 12 si respectiv 6 ani, scpar din acest mcel, poate din cauza vrstei,
care-i fcea inofensivi.
Cei trei frati au apoi o ntrevedere la Sirmium si procedeaz la o nou mprtire teritorial, care adause la
lotul lui Constantiu provinciile celor doi veri ucisi.
Dar armonia dintre ei nu tinu mult vreme. Constantin al II-lea, ambitios, vru s urmeze exemplul tatlui
si s reconstituie unitatea imperiului n folosul su. El se ridic mpotriva fratelui su Constans, ale crui
state erau limitrofe cu ale sale, merse asupra Romei, dar, atras ntr-o curs, pieri (340). Provinciile sale
fur anexate de Constans.
Nu mai erau acum dect doi mprati. Aceast di-archie tinu 10 ani, Constans era un vicios si nemultumi
elementul militar. O conspiratie se urzi mpotriva lui. Magnentiu, un soldat de origine german, care se
ridicase prin serviciile sale n vrful ierarhiei, se proclam mprat la banchetul dat de intendentul
finantelor Marcellinus, la Autun. Informat, Constans, care se afla la vntoare n apropiere, cut scparea
fugind ctre Spania; dar, ajuns de o trup de clreti franci la poalele Pirineilor, el fu omort106.
Magnentiu rmase stpn pe Occident.
O alt uzurpare, a lui Vetranion, unul din generalii armatelor de la Dunre, se produse n Illyricum. Sora
1 Zosimus (Bonn), II, 42.
111

lui Constantiu, Constantia, vduva lui Hannibalianus, l ndemnase s se proclame Caesarn primvara
anului 350. Vetranion era bun militar, iubit de soldati, din rndurile crora se ridicase; era ns un om
simplu, fr nici o cultur. El si lu rolul n serios si scrise lui Constantiu pentru a-i promite alianta si a
cere mna sorei sale. Aceasta scrise si ea fratelui su, explicndu-i c alegerea lui Vetranion s-a fcut
numai spre a mpiedica armatele de la Dunre s treac de partea lui Magnentiu.
Constantiu veni din Orient, unde purtase fr succes rzboiul cu persii. El cut mai nti s-1 loveasc pe
Vetranion nainte ca uzurpatorii s se uneasc si izbuti s nsele simplitatea lui, atrgndu-1 n cursa unor
tratative amgitoare. Se alese un loc la frontiera provinciilor limitrofe, pentru o ntrevedere, spre a se
asigura, prin jurmnt reciproc, si a pune la cale operatiile rzboiului civil. Locul ales a fost Sardica (Sofia
de azi), unde trupele amndurora se ntrunir la 25 decembrie, ntr-o vast cmpie, n mijlocul lor se
ridicase tribuna de pe care mpratii obisnuiau s vorbeasc trupelor. Constantiu propuse s se ia de arbitru
armata nssi, ceea ce Vetranion primi, nteles cu sefii fortelor acestuia, Constantiu, care avea ntietatea,
tinu un discurs dibaci, n care aminti soldatilor de gloria si libertatea tatlui su, de jurmintele ce legau
legiunile de dinastia sa. Soldatii, ntetiti de ofiterii din jurul tribunei, izbucnir n aclamatii puternice
pentru fiul lui Constantin. Impresionat, Vetranion se arunc la picioarele lui Constantiu, cernd iertare,
mpratul se multumi a-1 dezbrca de purpur, apoi l mbrtisa, l primi politicos la mas si-1 trimise la
Prusa, n
112

Bithynia, ntr-un palat, unde putu s-si duc, timp de sase ani, o viat confortabil107.
Rmnea Magnentiu, puternic, fiidc fusese recunoscut de Britannia, Gallia, Spania si Italia. El nainta, n
marsuri grbite, n fruntea unei impuntoare armate de provinciali si barbari. La Mursa, pe Drava, armata
lui Constantiu l zdrobi, dup o btlie teribil, n care 50.000 de oameni rmaser pe cmpul de lupt.
Ceea ce a contribuit la victorie a fost trecerea la imperiali a francului Silvanus, general renumit, mpreun
cu corpul su de cavalerie. Scpnd de ncierare, Magnentiu se refugie la Aquileia, ntrind trecerile
muntilor. Dar aparitia flotei romane pe coastele Italiei produse multe defectiuni. Roma, unde Magnentiu
necase n snge tentativa lui Nepotianus de a-1 nlocui (iunie 351), era ostil uzurpatorului. Cnd armata
imperial reusi a trece Alpii lulieni, Magnentiu fugi cu putinele-i trupe dincolo de Alpi, la Lugdunum
(Lyon), ncerc a trata, renuntnd la purpur, dar, urmrit de aproape, nu-i rmase, pentru a nu cdea n
minile dusmanului, dect a se sinucide108. Aceste evenimente ocupar anul 352 si jumtate din 353.
Represiunea fu nemiloas. Unitatea imperiului era cu aceasta reconstituit.
107 Ibidem, II, 44.
108 Detalii asupra, nversunatei lupte si a sfrsitului ei la Zosimus, II, 46-53. [A. se vedea si studiul lui J.
Sasel, The Struggle between Magnentius and Constantius II for Italy and Illyricum, Ziva antika", 21
(1971), pp. 205-216.]
113

2. Constantin al II-lea
(singur mprat: 353 - 3 noiembrie 361)
a. Tribulatiile lui Gallus si Iulian. Educatia lor. Gallus naintat Caesar, executia lui. Dup masacrul din
care singuri scpaser, cei doi veri ai lui Constantiu al II-lea si duser mult timp o viat retras, ntr-un
adevrat exil, urmriti necontenit de vigilenta bnuitoare a mpratului, supravegheati de oamenii si de
ncredere, nconjurati de spioni, care l tineau la curent cu tot ce putea interesa suspiciunea stpnului lor.
Gallus rmase, probabil, un timp n capital sau, cum cred unii, undeva n Asia, dar pe Iulian l regsim n
palatele pustii din Nicomedia, n fundul Golfului Astakos, pe coasta asiatic a Propontidei. Acolo trimise
noul stpn al Orientului pe orfan, si Eusebiu, episcopul orasului, era nsrcinat a-i supraveghea educatia.
Nu departe se afla mama Basilinei, bunica lui Iulian, bucuroas a-si regsi n acest copil amintirea fiicei
sale, care murise curnd dup nasterea lui. Ea i drui un domeniu cu o vil si vaste dependinte n preajma
orasului Chalkedon, si Iulian era fericit s-si petreac acolo vacantele, gustnd n acel mediu cmpenesc
bucurii de care si va aduce aminte mai trziu cu nduiosare. Pedagogul Mardonius, un btrn eunuc scit
foarte nvtat, fost lector al Basilinei, plin de buntate si de foc sacru pentru profesiunea sa, se ngrijea de
educatia copilului. El i destept gustul pentru literatura clasic, admiratia pentru frumusetile lui Homer si
Hesiod. Iulian i va pstra o amintire scump si o adevrat veneratie109.
114
De aici, dup moartea lui Eusebiu (341-342), Iulian fu transferat la Macellum, domeniu imperial din
Cappadocia, unde veni si fratele su Gallus. Bnuitorul despot simtise nevoia de a-i interna ntr-un loc
sigur. Aici nu mai era vorba de studii profane; s-a urmrit a se mplini instructia religioas a tinerilor prin
lecturi si explicatii din Vechiul si Noul Testament, pelerinaje si rugciuni la mormintele martirilor,
cntece sacre la biseric. Gallus n-avea educatia lui Iulian si nu era pregtit pentru asemenea lucruri, fiind
si o fire brutal; Iulian ns si ddu obisnuita silint si fcu progrese repezi. Impresionabil cum era,
nclinat spre misticism, fu initiat n practicile crestinismului, pe care mai trziu le va recomanda ca
exemplu.
El cunoscu acolo pe George de Cappadocia, episcopul arian, care avea s sfrseasc att de tragic n
Alexandria Egiptului. George avea o frumoas bibliotec si-i permise lui Iulian s-o cerceteze.
Constantiu poposea adesea la Antiochia Siriei, unde, sub influenta unor prelati piosi, cum era episcopul
Leontios din acel oras, ncepu a avea remuscri
109 Excelenta monografie nchinat vietii lui Iulian de J. Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, Belles
Lettres, 1930, e lucrarea fundamental n aceast privint. [Trebuie adugat ns bibliografia de limb
englez si german a iltimelor decenii, pentru care se poate face trimitere la The Oxford Dictionary of
Byzantium, prepared at Dumbarton Oaks, sub ndrumarea lui A.P. Ka dan, voi. I-HI = ODB), New York -
Oxford, 1991, s.v. Julian", n voi. II, p. 1079, de unde mentionm pe R. Browning, The Emperor Julian,
Berkeley-Los Angeles, 1976 si E. Pack, Stdte undSteuern in der Politik Julians: Untersuchungen zu den
Quellen eines KaiserbUdes, Bruxelles, 1986.]
115
MCOLAE BNESCU
pentru singurtatea n care se afla, nconjurat numai de strini. La sugestia acestor prelati, exilul verilor si
si afl acum sfrsitul.
Ctre finele anului 347, un ordin sosi la Macellum, dispunnd trimiterea la Curte a lui Gallus, care fu un
timp nc supravegheat. Iulian, absorbit de crti, era mai putin de temut, si el putu prsi Macellum si veni
la Constantinopol, unde afla toate mijloacele pentru a se adnci n studiile sale. Prin directia dat de
Constantiu acestor studii, e putin probabil s fi urmat altceva dect gramatica si retorica. El frecventa n
acelasi timp bisericile. Spionii mpratului nu-1 pierdeau ns din ochi. Iulian avea vreo douzeci de ani.
Firea sa vioaie, sincer, lipsit de orgoliu, l fcea s se apropie de oricine, fr consideratie de rangul su,
si-i atrase simpatiile capitalei. Alarmat de popularitatea ce si-o cstiga, Constantiu i ddu ordin s
prseasc ndat Constantinopol si s se retrag la Nicomedia.
Pentru a doua oar Iulian trecu Bosforul, pentru a se nchide n vechea resedint imperial. El avu norocul
s gseasc acolo pe Libanios, care-si preda atunci n acel oras nvtmntul. Desi i se interzise de a urma
cursurile celebrului retor, care putea cltina educatia crestin a tnrului, Iulian gsi mijlocul de a-si
procura zilnic copia lectiilor lui. ntre celebrittile sofisticii a doua, Libanios rspundea ntru totul
cerintelor spiritului superior al noului su discipol, care, dup expresia lui Bidez, n mediul acesta fu pus
pentru ntia oar n comunicatie cu zeii. Iulian a fost u-nul dintre cei mai entuziasti discipoli ai lui
Libanios. Acesta ntri ntr-nsul cultul pentru literatura antic, n care l initiaser primii si educatori110.
116

Evenimentele politice aduc deodat o schimbare neasteptat n regimul tinerilor exilati.
La nceputul anului 350, se produse n Occident uzurparea lui Magnentiu, proclamat mprat la Au tun.
Constans pieri de mna emisarilor si, n fuga-i ctre Spania. Frontiera Orientului era n acel moment
serios amenintat. Situatia grav l sili pe Constantiu a ntelege c trebuie s-si asocieze pe unul din
singurii membri ce mai erau n viat din dinastia sa. La 15 martie 351 el l ridic pe Gallus la rangul de
Caesar, i ddu de sotie pe sora sa Constantia si schimb cu el jurminte solemne de bun ntelegere
naintea epis-copului-misionar Theophil Indianul, unul dintre familiarii mpratului. Gallus primea sarcina
de a guverna Orientul si pleca, mpreun cu sotia sa, la Antiochia. n drumul ctre resedint, avu la Nico-
media o ntrevedere cu fratele su Iulian, care obtinu de la Constantiu libertatea de a merge, dup voie, s-
si desvrseasc studiile.
La retori, Iulian nu mai avea ce cuta. Ceea ce-1 atrage acum e misticismul, pe care-1 ntrevzuse la
Nicomedia. De mult vreme ceva se pregtea n filosofic, ncetul cu ncetul, vechile doctrine se
apropiaser, ele tindeau a se topi unele n altele, absorbind ce mai rmsese din anticele religii elenice si
atrgnd unele elemente ale credintelor noi. O sintez era necesar, si ea se ndeplineste n prima jumtate
a secolului al III-lea, cu Plotin. Condensnd ntr-un larg sistem de eclectism elemente ale teologiei
mprumutate din toate filosofiile si din toate religiile elenismu-
110. Bidez, op. cit., pp. 16 si urm.
117

lui, Plotin artase c prima ntrebuintare a ratiunii este de a ntelege c omul e captiv n materie, c prima
silint a vointei lui trebuie s fie de a se avnta dincolo", de a se desface de lucrurile pmntesti, de a-si
elibera sufletul de trup. Adevrata virtute este unirea cu Dumnezeu. Avntul ctre Dumnezeu nu-1 cerea
Plotin ratiunii si inimii, fiindc Dumnezeul su era dincolo de sensibil si de inteligibil. Dincolo de ratiune
va fi pentru el intuitia si dincolo de intuitie extazul (ejccrracng), actul de a iesi din sine111. Cnd sufletul
s-a eliberat de tot ce-1 leag de lume, atunci totul se sterge si totul se reveleaz112.
n veacul al IV-lea, pgnismul n pericol recurse la ajutorul fortelor elenismului. Sistemul lui Plotin, ca
toate doctrinele filosofice, prea subtile si delicate, nu era accesibil multor inteligente. Discipolii si cutar
a prezenta speculatiile filosofici sale n imaginile seductoare si vaporoase ale cultelor mistice. Marele
pontif al neoplatonismului mistic a fost lamblichos, metafizician subtil, adorat de discipoli ca o fiint
supranatural, poruncind demonilor si vorbind cu zeii. Pentru Cousin, care ne expune cu mult claritate
111 Alexandrinii au ntrebuintat pentru ntia oar acest cuvnt - care, etimologic, nseamn schimbare de
stare, deviere, rtcire, - pentru a zugrvi ncntarea religioas, nebunia sublim a sufletului pierdut n
unitatea divin". (Vezi Cousin, Hist. generale de la philosophie, Xlle ed., Paris, 1884, p. 179, n. 2). [Vezi
si Infra, n. 497 a ngrijitorului editiei).]
112 Alfred si Maurice Croiset, Hist. de la litter. grecque, t. V, pp. 887-890, dau o succint si excelent
caracterizare a filosofiei acestui spirit original. Cf. Em. Brehier, Plotin, Enneades, Les Belles Lettres,
Paris, 1924, I, Introduction.
118

misticismul alexandrin, lamblichos nu mai e un filosof, ci un preot si un mistagog (initiator n mistere): el
nvat unirea real cu Dumnezeu, face evocatii si minuni113. Elenismul ajunge cu el o religie exaltat, ai
crei credinciosi, desfcuti de interesele pmntesti, triesc n plin supranatural. Spiritul lor pierde din ce
n ce contactul cu realitatea, alunecnd n speculatii extravagante. Ei se arunc n divinatie si theurgie,
vrjitoria secolului al IV-lea.
nvtmntul filosofilor la care alerga Iulian -spune att de bine Gaston Boissier - rspundea unor
trebuinte ale sufletului su pe care crestinismul nu le putuse multumi. Acest nvtmnt era mai mult dect
o metafizic ndrzneat, dect rationamente subtile si reverii semete, afirm eminentul erudit; el pretindea
a pune la ndemn mijlocul de a fi n comunicatie cu Divinitatea, de a. merge spre ea sau de a o atrage la
sine, de a auzi vo cea ei n visuri sau n oracole si de a sti de la ea nssi natura si planurile sale"114.
lamblichos nu mai era n viat, dar la Pergamon se afla Edesios, cel mai venerat dintre discipolii si. La el
alearg Iulian. Fi; osoful, btrn si obosit, l ndreapt ctre Maximus, care se afla n Ephes, ctre Priskos,
care luase drunual spre Atena. Iulian plec atunci la Ephes si acolo l cunoscu pe vestitul Maximus (351),
se initie n theurgie, n practicile religioase ale misterelor neoplatonismului, ntors la Nicomedia, el
continu a se arta crestin, dar, supravegheat cum era,
113 Cousin, op. cit. 190.
114 G. Boisser, La fin du paganisme, t. I, Paris, 1907, chap. III (L'empereur Julien), p. 99.
119
NICOLAE BANESCU
peregrinrile sale la theurgi ajunser la urechile lui Gallus, care trimise pe lng fratele su pe Aetius,
seful arienilor extremisti, un teolog de reputatie al epocii. Iulian l primi cu mult simpatie, i art
ntelegere, si teologul fu convins de credinta sa nealterat.
n acest timp, la Antiochia, Gallus trezi prin purtrile sale nemultumirea general. Cesarul usuratec se
desfta n plceri, se pasiona pentru spectacole si se deda la acte compromittoare. Ammianus
Marcellinus, cel mai pretios izvor al epocii, relateaz c noaptea, ntovrsit de o band de spadasini
travestiti, cutreiera tavernele si rspntiile, ntrebnd, n limba greac, pe care o cunostea bine, ce stie
fiecare despre Cesar, si aceasta o fcea fr rusine n oras, la lumina tortelor, ca ziua115. Constantia
exercita asupr-i o influent funest, si el o ls s terorizeze orasul printr-o serie de executii116.
Rapoartele primite de mprat l alarmar. El i retrase mai nti mare parte din trupe, si apoi l chem la
Milan, sub cuvnt c vrea s se ntretin mpreun asupra afacerilor imperiului. Constantiu insista ca
Cesarul s-si grbeasc venirea si, pentru a nltura bnuielile, i cerea s vin mpreun cu sotia sa, pe
115 Ed. Fr. Eyssenhardt, Berlin, 1871, XIV, l, 19:... et adhibitis paucis clam ferro succintis uesperi per
tabernas palabatur et con-pita quaeritando Graeco sermone, cuius erat inpendio gnarus, quid de Caesare
quisque sentiret et haec confidenter agebat in urbe ubi pernoctantium luminum claritudo dierum solet
imitri fulgorem.
116 Megaera quaedam mortalis, inflammatrix saenientis adsidua, humani cruoris auida nihil mitius quam
maritus (Ibidem, XTV, l, 2).
120
care o doreste mult. Constantia ezit ctva timp, temndu-se de mjiia lui, dar, socotind c influenta ei l
va linisti, ca frate, se decise n cele din urm a porni. Din nefericire, ajunsi n Bithynia, muri de o febr
subit117. Ea iu nmormntat lng Roma, ntr-un mausoleu monumental, care-i poart si astzi numele.
Gallus si continu singur drumul ctre destinul su.
Ajuns la Poetovio, n Noricum, era pus sub gard, despuiat de vesmintele regesti si mbrcat cu tunica si
mantaua comun, urcat repede ntr-o trsur privat (carpento privata) si dus n Histria, lng Pola. Pe
cnd era pzit acolo, sosir Eusebius sambelanul (_cubiculi praepositus), Pentadius notarul si
Mellobaudes, tribun militar, trimisi de tiranul obsedat spre a-i lua un interogatoriu amnuntit cu privire la
omorurile svrsite la Antiochia. Palid de emotie, Gallus ngim c executiile s-au fcut la instigatia
sotiei sale. La aceast insult a memoriei surorii sale, Constantiu, apucat de o mnie fr de margini, nu
mai vzu sigurant pentru sine dect n moartea nefericitului Cesar. Serenianus fu ndat expediat,
mpreun cu alti doi delatori, pentru a-1 executa. Cu minile legate la spate, ca unui hot rufctor", dup
expresia lui Ammianus, Gallus fu decapitat ctre sfrsitul anului 354 ns.
Cunoscnd amnuntele acestei sinistre tragedii, Iulian fu att de impresionat, nct de multe ori prea
117 Ammianus, XIV, 11, 6: cum Bithyniam introisset, in statione quae Caenos Gallicarios appellatur,
absumpta est in febrium re-pentina.
118 XIV, 11, 23:... et ita conligatis manibus in modum noxii cuiusdam latronis cemice abscisa.
121

c vede spectrul trupului decapitat al fratelui su. Odat cu executia lui Gallus, primea si el ordinul de a se
prezenta la Milan. Acolo se gsi n prezenta unei acuzatii formale: i se imputa c prsise Macellum fr
autorizatie, c avusese conciliabule cu fratele su dizgratiat, cnd trecuse prin ConstantinopoF19. Iulian s-
a aprat energic. Suspectat, calomniat de puternicii intriganti de la Curte, el simtea c viata sa e n
primejdie, si Constantiu, sub influenta camarilei, nu voia s-1 primeasc n audient. O interventie
neprevzut si hotrtoare l salveaz, mprteasa Eusebia, care exercita o mare influent asupra sotului
su, se apropie cu simpatie de tnrul nefericit, pledeaz cu ardoare cauza lui si obtine a-1 primi n
audient si a-1 asculta, ntrevederea aceasta avu darul s linisteasc mnia despotului.
Dorinta lui Iulian era s se ntoarc n linistea domeniului mostenit de la bunica sa, si Eusebia i obtinu
autorizatia. Iulian plec, dar la Como fu ntors din drum din cauza revoltei generalului Silvanus n Gallia,
provocat de infamia delatorilor din jurul tronului. Suspiciunea se trezi din nou n sufletul lui Constantiu,
care se temu ca Iulian s nu ntmpine n calea sa pe rebeli. Eusebia, din marea sa afectiune pentru Iulian,
l convinge atunci pe mprat s-1 lase a-si urma un timp nvttura la Atena, unde nu va mai putea fi
periculos.
Aceast hotrre fu primit de Iulian cu o nespus bucurie. El putea s vad n sfrsit orasul viselor sale.
n vara anului 355, si fcea intrarea n Atena, stre-
Ibidem, XV, 2, 7.
122

curndu-se fr zgomot, supravegheat cum era, si descindea la locuinta elegant a unui nobil din
Antiochia, Celsius, prieten intim al lui Libanios120.
Cu toate devastrile pe care le suferise, orasul si pstra vechea splendoare a monumentelor sale.
Acropole, cu atitea minuni ale artei, era intact. Pallas-Athena trona nc n mijlocul Parthenonului;
sacrificiile se ndeplineau si solemnittile cultului pgn se desfsurau n toat mretia lor. Ne nchipuim
usor impresia strecurat n sufletul tnrului setos de marile amintiri ale trecutului. El nu-si pierdea
vremea n distractiile obisnuite ale tineretului zgomotos, ci se lsa n voia entuziasmului su pentru
frumusetile ce-i Fermecau privirea si pentru nvtmntul ce fcea atunci gloria metropolei elenismului.
Universitatea atenian rsuna n acea epoc de elocventa sofistilor celebri, n jurul crora se ngrmdeau
tinerii studiosi din cele mai deprtate provincii ale imperiului. Arta cuvntului era la grecii de atunci o
adevrat desftare a spiritului, prin efectele sale n mare parte muzicale. Oratorul era acum un emul al
poetilor lirici. Aplicnd o prozodie care nu se mai simtea n limba vie, el scotea n relief, ca un virtuos,
timbrul si armoniile elocutiunii sale si exalta pe auditori prin muzicalitatea frazelor, de multe ori pure
sonoritti, lipsite de fond serios.
Aceste lucruri ne fac, poate, s surdem astzi. Dar, cum observ cu drept cuvnt un nvtat care s-a oprit
asupra lor, trebuie s mrturisim c nu le mai putem ntelege. Acest acord absolut al cuvntului si urechii
120 Bidez, op. cit., pp. 108-110.
123

sunt fenomene care s-au pierdut pentru noi. A fost un gen de elocvent si un sistem de educatie de care nu
mai avem azi idee, cci se ntemeiau pe un sentiment care a disprut: iubirea dezinteresat a vorbirii
frumoase121. Apoi, limbile vechi ne sunt att de putin familiare, avem pentru ele un sentiment att de
strin, nct nu ne putem da seama de farmecul pe care-1 gseau ntr-nsele cei vechi, farmec pierdut
pentru noi. C nu erau lucruri att de dispretuit, ne-o arat faptul c crestinii, mari oratori ai Bisericii, n-au
ocolit scoala retorilor greci.
Cursurile cele mai frecventate erau cele ale lui Prohaeresius. Reputatia sa ajunsese pn n Occident si
mpratul Constans l chem s-1 asculte. Cltoria sa a fost un triumf22.
Iulian se interesa ns mai mult de filosofic. scoala lui Platon supravietuia n grdinile Academiei, si aici
zbovea tnrul setos de doctrina complex a theurgilor. Eleusis, unde se celebrau nc, n toat mretia
lor, misterele zeitei Demeter, nu era departe, si Maximus recomandase lui Iulian s mearg s-si
mplineasc initierea la hierofantul vestitului sanctuar. Tnrul print ptrunse n veneratul templu al
divinittilor subterane, strbtu toate fazele initierii n misterele lor, mprtsindu-se de naltele adevruri
filosofice desprinse din simbolismul lor complicat.
121 Petit de Julleville, Histoire de la Grece sous la domination romaine, Il-e ed., Paris, 1879, pp. 351-352.
122 Roma i ridic o statuie de aram, cu o inscriptie adesea citat pentru aliteratia de patru ori repetat:
Regina Rerum Roma, Regi Eloquentiae. (Jbidem, p. 350).
124

Reprezentantul neoplatonismului, Priskos, recomandat de Edesias, se afla la Atena. Iulian l cercet, sedus
de ocultismul 5u. Eunapios ni-1 prezint ca un om gelos de ideile sale, ptruns de demnitatea filosofici,
vorbind domol, p un ton ntotdeauna solemn. Iulian i-a pstrat statornic un mare respect, mpreun cu
Maximus, Priskos a stat la cptiul su, n ultimele-i momente, cnd clzu rnit pe cmpul de btaie; ei i-
au dat cele din urm mngieri filosofice nainte de moarte.
Iulian cunoscu la Atena si pe corifeii de mai trziu ai Bisericii, pe lâsile de Caesarea si Grigorie de
Nazianz. Cel din urm, pasionat, si aduce mai trziu aminte de tnrul si originalul membru al dinastiei
si-i schiteaz, dup eroica lui moarte, un portret plin de ur. Ceea ce rmne din aceast schitare este, cum
arat Bidez, timiditatea sa nervoas, notat de Libanios, care ne spune c, naintea numerosilor prieteni ce
fceau cerc n jurul su la Atena, Iulian nu pronunta un cuvnt fr ca o roseat pudic s nu-i coloreze
fata, urmnd apoi debitul vorbirii sale repezi, de care se resimt adesea scrierile lui123.
Fericirea sederii lui Iulian la Atena n-a fost de lung durat. Pe neasteptate, la nceputul toamnei, el primi
ordin s vin la Milan.
Revolta lui Silvanus n Gallia se ncheia cu asasinarea lui; dar imperiul era acum asaltat din toate prtile.
Francii, alamanii si saxonii ocupaser 40 de orase pe Rin, trnd populatia n captivitate si ducnd cu ei o
prad imens; quazii si sarmatii cutreierau Pannonia si Moesia superioar; iar n Orient, persii nu ncetau
de a ataca, tinuturile imperiului. Constantiu si
125
NICO1AE BNESCU
ddea seama ct de greu putea face fat unei situatii att de grave, dar pregeta a-si alege un asociat la
imperiu, din cauza, excesivei iubiri de putere si a suspiciunii fat de toti124. Se gndi totusi, n cele din
urm, a-si asocia pe Iulian. O lupt de influente se ddu atunci n jurul su. Delatorii se sileau a-1 abate de
la acest gnd; singur Eusebia, foarte instruit, si cu o prudent mai presus de sexul femeiesc", cum o
caracterizeaz Zosimus, le tinu piept si convinse pe Constantiu s pun pe Iulian ca Cesar peste natiunile
de dincolo de Alpi, cci, tnr cum este, de o fire simpl, zicea ea, cufundat toat viata n studii si
nestiutor n toate, va fi pentru noi mai bun dect oricare altul"125.
Iulian, care-si astepta soarta ntr-un cartier din Milan, fu chemat n sfrsit la Curte, si ceremonia
nvestiturii sale n calitate de Caesar avu loc la 6 noiembrie 355, n fata trupelor prezente la Milan.
Constantiu pronunt un discurs n care, ludnd nsusirile vrului su, ceru ratificarea armatei pentru
alegerea lui. Trupele l ntrerupser cu un murmur de aprobare, si mpratul puse atunci pe umerii lui
Iulian purpura si-1 proclam Caesarn aclamatiile lor. El i adres apoi lui Iulian o alocutie plin de sfaturi
bune si de asigurri. Armata si lovi zgomotos scuturile de genunchi, semn al bucuriei cu care aproba si al
admiratiei cu care
123 Bidez, op. cit., p. 118; cf. Zosimus (Bonn), III, 1-2.
124 Zosimus, III, 1: iXiaftai Se KOIVCOVOV ij\c, p%fjt oi>K etMppei &i ie (pi'kapx'iut vnepfloXriv
Kal TO nvtaq e%eiv ev vnoyia.
125 Ibidem-. peivcov ie ecrTai navwq erepov nepi r]jJ.q. Cf. Ammianus Marcellinus, XV, 8, 3-
126

primea pe Cesarui strlucind n purpura imperial. Iulian lu dup aceea loc n carul imperial alturi de
suveran si fu introdus solemn n palat126. El a fost fericit a prezenta, din ndemnul mpratului, omagiile
sale mprtesei Eusebia. n panegiricul ce-i nchin mai n urm, Cesarui a consemnat scena memorabilei
ntrevederi. Cnd veni n fata ei, i se pru c vede, ca ntr-un templu, statuia Moderatiei (ayaAjua
acacppoavvrig). Unele - i zise basilissa - le si ai de la noi; celelalte le vei avea de la Dumnezeu numai
dac esti credincios si drept fat de noi". Aproape att a auzit, nici un cuvnt mai mult - urmeaz el -, desi
n elocvent nu era mai prejos de cei mai buni oratori. Iulian iesi de la audient plin de admiratie si uimire,
cu impresia de a fi auzit vorbind Modestia nssi, att de dulce si suav era sunetul vocii sale"127.
mprteasa i fcu un dar, care era pentru Iulian de cel mai mare pret: o mare cantitate de crti de filosofic
si istorici buni, de oratori si poeti, care 1-au nsotit n campaniile sale si pe care, cum declar n
panegiricul amintit, de cte ori le cerceta, n rgazurile sale, nu putea uita pe aceea care i le druise128.
b. Iulian Caesar, aprarea Galliei. Luptele de la Rin cu germanii (355-359). Pregtirile de plecare se
grbeau. Iulian primea comanda Galiilor, Britanniei si
126 Ammianus, XV, <?, 5-15.
127 Elogiul mprtesei Eusebia, p. 97, la Bidez, L'empereur Julien, Oeuvres completez, t.I, 1-ere prtie,
Paris, Les Belles Lettres, 1932.
128 P. 98.
127

Spaniei, dar Constantiu, dup obicei, si lu toate msurile de precautie, punndu-1 pe Cesar sub o
umilitoare tutel. Ursicinus fu nlocuit n comandamentul suprem cu Marcellus, un general mediocru, care
avea si misiunea de a supraveghea de aproape miscrile lui Iulian, n Manifestul su de mai trziu ctre
atenieni, acesta arat situatia de inferioritate n care era pus: a fost trimis n Gallia nu att pentru a
comanda armatele din acea provincie, ct pentru a se supune generalilor de acolo, cci li se scrisese si
poruncise formal s nu spioneze pe dusmani mai mult dect pe el129, ntr-adevr, naltii functionari care
se aflau cu el -Florentius, prefectul Galici, Sallustius quaestorul -aveau s primeasc ordine numai de la
Constantiu. Pentru ca atmosfera ce i se crea s fie complet, mpratul i ddu pe sora sa Elena de
sotie130.
La l decembrie 355, Iulian iesi din Milan, petrecut o bucat de drum de mprat. La Turin afl stirea unui
dezastru ce i se ascunsese: Colonia czuse n minile barbarilor, dup un crncen asediu. Aceast veste fu
pentru tnrul Cesar o prevestire rea; dar, aclamat n calea sa de populatie, el si ntri ncrederea. Sosind
la Vienna, pe Ron, toti i iesir nainte din oras si din mprejurimi, aclamndu-1 clduros, n timpul cnd
Iulian intra n Gallia, aceasta oferea o priveliste trist, nu mai avea nimic din prosperitatea de odinioar.
Pe urma
129 Ctre Senatul si poporul atenian, n aceeasi editie a lui Bidez; 1.1, partea I, p. 224.
130 Desigur, mai n vrst dect Iulian, care avea 24 de ani. Elena a avut n aceast cstorie un rol sters
si a murit curnd dup declararea conflictului dintre sotul si fratele su.
nvlirilor slbatice din veacul al III-lea, orasele erau ruinate, cmpiile rmase n paragin, populatia
rrit. Lutetia Parisiorujn (Parisul) se refugiase n L'le de la Cite, Bordeaux si mutase portul n estuarul
unui modest ru (Deveze), spre a rezista surprinderilor, la adpostul fortificatiilor131.
Manifestul ctre atenieni ne arat situatia dramatic aflat de Iulian n Gallia. O foarte mare multime de
germani, spune e33 locuiau fr team n jurul oraselor devastate ale celtilor. El socoteste la 45 numrul
oraselor deschise, ale cror ziduri fuseser nimicite de nvlitori; o fsie de pmnt exploatat de barbari
dincoace de Rin (jLm TSe TOV 'Privov) se ntindea de la izvoarele lui pn la ocean".
tinut pn acum departe de orice initiere n afacerile publice, Iulian era cu totul strin de cunostintele
reclamate de noua sa situatie. Constient de marea misiune ce i se ncre dintase, el se sili, n iarna petrecut
n palatul din marginea Ronului, a-si dobndi aceste cunostinte. Sallustius, spirit luminat si onest,
administrator excelent, l initie n afacerile Statului; n acelasi timp, Cesarul si fcu rbdtor educatia
militar, studiind exercitiile soldatilor si pregtindu-se alturi de ei pentru rzboi.
Odat cu vara <356), alamanii si reluau incursiunile. Iulian primi ordinul mpratului de a-si duce armata
la Reims. n drumul su pn acolo, Cesarul curt locurile de bandele prdalnicilor germani. La Reims,
fu pus la curent cu planul operatiunilor. Un corp de armat condus de mprat trebuia s treac
Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, 1930, p. 136.
129
NICOLAE BANESCU
Rinul aproape de lacul Constanta, spre a face o diversiune ctre Pdurea Neagr, n timp ce alte trupe, sub
comanda lui Marcellus si Ursicinus, aveau s execute o miscare paralel dincoace de frontier, spre a
mpiedica pe barbari a trece n Gallia. Programul acesta fu executat ntocmai.
Iulian, aflnd c mai multe orase czuser n minile dusmanului, cuceri Brumath si se ndrept direct la
Colonia, ocupat mai nainte de germani si o recuceri aproape fr lupt; el si duse apoi trupele la
Senones (Sens), pentru a petrece acolo iarna132.
Dar campania anului 356 nu avusese mari rezultate, n iarn, bandele barbarilor ncepur iarsi jafurile lor
ca mai nainte, si Iulian fu nevoit a-si rspndi putinele trupe ce le avea pentru a apra pe locuitori.
Informati de slaba lui garnizoan la Sens, Cesarul fu asediat de o mas de barbari. Marcellus, care se afla
n apropiere, nu-i veni n ajutor, dar Iulian, cu putinii si soldati, apr energic zidurile, stnd cu
ndrtnicie la creneluri, nct barbarii se vzur siliti a prsi asediul dup o lun133. Informat de
indolenta lui Marcellus, mpratul l recheam, n raportul ce-i face, incapabilul general caut s-1
compromit pe Iulian, si acesta scap numai prin devotamentul sambelanului su, eunucul Eutherios, care
demasc toat calomnia, garantnd pentru credinta Cesarului134 si prin sosirea la Curte, tocmai Ia timp, a
celor dou panegirice compuse de Iulian n onoarea lui Constantiu si a mprte-
132 ttridem, pp. 141-142.
133 Ammianus, XVI, 4, 2, 3. IM Ibidem, XVI, 7, 1-4.
130
sei Eusebia1*5. Marcellus fu trimis la Sardica, si n locul su fu numit n Callia Severus, general cu
experient si disciplin, care a fost pentru Iulian un pretios colaborator.
n 357, Cesarul primeste ncuviintarea, obtinut pentru el de Eusebia, de a comanda personal trupele136.
Dar, n locul vrednicului Ursicinus, Constantiu i trimitea pentru comanda infanteriei pe un dusman,
Barbation, care avusese un rol n uciderea lui Gallus.
n primvara anului 357, relund campania mpotriva germanilor, Iulian porni ctre Vosgi, n timp ce
Barbation trebuia s mearg spre Bale, planul fiind s-i prind pe dusmani ca n cleste. Iulian nimiceste o
band de germani care prdaser n interior si se opreste la fortul Saverne, pe care cuta s-1 pun n stare
de aprare. Barbation, care opera pe seama sa, vru s treac Rinul, dar nu izbuti, fu atacat de barbari n
retragerea sa si urmrit pn dincolo de Bale, pierznd o mare parte din bagaje, cu animalele si oamenii de
serviciu, Aceast biruint i ncuraja pe ala-mani, care se coaHzar, n frunte cu regii Chnodomar si
Velstrap, pentru a-1 ataca pe Cesar, stiind de la un transfug c e izolat la Saverne, cu o trup numai de
vreo 13-000 de oameni137. Iulian nu astept a fi atacat, ci porni cu armata sa de-a lungul cii romane ce
ducea spre Argentoratum (Strassbourg), si n apropiere de acest oras iscoadele descoperir de pe o coli-
135 Bidez, op. cit, p, 145.
136 Zosimus, III, 2, 5.
137 Ammianus, XV], 12, l, 2 [Velstrap apare ns sub forma Vestralp]. c t ; :>: '...'.
"y \ .-v.-- '.
131
NICOLAE BANESCU
na armata barbarilor. La adpostul colinei, Cesarul si aseaz ndat trupele n ordine de btaie si le arunc
asupra dusmanilor. Lupta a fost crncen si s-a terminat, n jumtate de zi, printr-o nfrngere nimicitoare
a barbarilor, de trei ori mai numerosi. Escadroanele romane, risipite la nceput, au fost ntoarse Ia atac prin
energia lui Iulian, care stiu s le nflcreze, si infanteria, desi covrsit de dusmani, tinu piept vitejeste.
Toat cavaleria alamanilor, n frunte cu Chnodomar, fu decimat si pus pe fug. Alamanii, urmriti pn
la Rin, se necar cu miile, Chnodomar fu capturat, si Iulian l trimise trofeu lui Constantiu. Cesarul obtinu
o victorie strlucit, care avu un mare rsunet: armata germanilor confederati fu nimicit138.
Iulian nu se opri ns aici: el vru s-si desvrseasc victoria ducnd rzboiul pe teritoriul dusmanului.
Trecnd ndat Rinul, i fugri pe barbari n fumul incendiilor pn n pdurea Hercynian, n care
ptrunse, ntrindu-se ntr-un fort n ruine, ridicat de Traian. Acolo se prezent o solie a alamanilor
implornd pacea. Iulian le acord un armistitiu de 10 luni. Putin mai n urm, regii nsisi se prezentar,
dnd cu jurmnt asigurri139. Iulian se ntoarse n Gallia cu armata sa. Severus se afla la avangard si
surprinse aproape de Meusa o band a francilor prdnd tinutul, n fata fortelor pe care nu le bnuiau, ei se
nchid n dou fortrete pe malul fluviului, unde sunt blocati
138 Descrierea pe larg a acestei mari biruinte la Ammianus, XVI, 12, si la Bidez, op. cit., pp. 149-154.
139 Ammianus, XVII, l, l, 2, 3 si 11, 12, 13.
132
si siliti s se predea. Iulian i trimise lui Constantiu, care-i nrola n trupele sale140.
Dup aceste grele operatii ncununate de succes, Iulian si duse d-e ast dat trupele s ierneze la Lutetia
ParisiorumL4!.
Cu toate succesele avute, Iulian socotea c primejdia nu era nc nlturat pentru Gallia, c trebuia
consolidat frontiera Rinului, asigurat n special cursul inferior al fluviului. Pentru restaurarea regiunilor
devastate, trebuia s obtin de la dusman reparatii n natur si mai cu seam repatrierea celor trti n
captivitate. De aceea, fr a astepta timpul obisnuit al operatiilor militare, n mai 358 se arunc asupra
francilor salieni din Toxandria142, silindu-i s semneze un tratat de supunere ctre imperiu si obligndu-i
s-1 apere. Trecu apoi Meusa si ptrunse n tara chamavi-lor, alt trib al francilor, impunndu-le aceleasi
conditii si cerndu-le ostatici. Izvoarele bizantine au nregistrat memorabila scen a barbarilor care, la
cererea lui Iulian de a i se da ostatec fiul regelui, au nceput a plnge amarnic mpreun cu regele lor,
jelindu-se c fiul regal pe care-1 cere a pierit n lupt, nduiosat, Iulian, care-1 avea captiv, l prezent
deodat barbarilor, descoperindu-le intentia de a-1 creste cum se cu-
140 Bidez, op. cit., pp. 154-155.
141 Ammianus ne spune c toate aceste izbnzi ale lui Iulian erau luate n rs la palatul lui Constantiu,
unde Cesarul era numit n batjocur Victorinus, fiindc n rapoartele sale vorbea mereu de nfrngerea
germanilor.
142 Ammianus, XVE, 8. Toxandria era o tar de pduri si blti ce se ntindea de lng Tongres, pn la
vrsarea rului Vahal n
Rin. .. .,,,.-. .:......,..,,.,, ;,;............ ...
133

vine, pe lng el, strnind prin aceasta bucurie mare si ncrederea lor si impunndu-le astfel conditiile
pcii143.
Iulian ncepu, de asemenea, s ridice fortrete pe cursul inferior al Rinului, iar pentru a le aproviziona,
repar flota britanic si o spori cu 400 de brci construite n pdurea din Ardennes, spre a aduce n
Britannia grul necesar144, n sfrsit, spre a repopula cmpurile deserte ale Galici, Iulian impuse
alamanilor eliberarea miilor de captivi. El trecu Rinul la dnsii, si regii dusmani, intimidati, predar
prizonierii, pe care Iulian i avea nsemnati de secretarii si, demascnd prin acest control trucurile
ntrebuintate de alamani spre a nu-i elibera pe toti. n 359, trecu din nou Rinul n acest scop si constrnse
pe ultimii recalcitranti a restitui prizonierii145.
Rezultatul celor patru ani de rzboi cu germanii la frontiera Rinului a fost rezumat de nsusi Iulian, n
Manifestul su ctre Senatul si poporul atenienilor. a trecut de trei ori Rinul, a obtinut repatrierea a 20.000
de prizonieri retinuti de germani dincolo de fluviu; n dou btlii si un asediu (btliile de la Strassbourg
si din Toxandria si asedierea forturilor de pe Meusa) a fcut multime de captivi, oameni n toat puterea.
A trimis lui Constantiu patru batalioane de pedestrasi dintre cei mai tari, si altele trei mai putin bune
(TCT-
143 Eunapios, n Excerpta de Legationibus (ed. Bonn), l, pp. 41-45. Zosimus l rezum. Cf. Petros
Patrikios, Excerpta de Legat. (Bonn), 16.
144 Ctre Senatul si poporul atenian, ed. Bidez, 8.
145 Bidez, La vie de l'empereurJulien, pp. 156-161. ,s;;i
134
tapat pi&noix; r&v KpaTiatcov netv, tpeq T<3v EarTOVtov), dou escadroane foarte pretuite de
cavalerie (iitneav -rtficcra Svo TO evrifioTara) si a recucerit, ca Cesar aproape 40 de orase pierdute146.
Trei ierni la rn-d dup btlia de lng Strassbourg le petrecu Iulian la Lutetia. nainte de el, Augustii sau
Cesarii care guvernaser Gallia au locuit de cele mai multe ori la palatul din Treves. Iulian a preferat
Lutetia pentru pozitia sa mai central, de unde, fr a fi prea departe de Rin, putea supraveghea mai bine
administratia Galiei si a Britanniei. Splendida capital a Frantei ocupa atunci o mic insul n mijlocul
Senei si n-avea intrare dect pe dou poduri de lemn. L'le de la Cite era asezat la rspntia drumurilor ce
duceau n attea prti; apele Senei si afluentilor si serveau de mult vreme pentru transporturi.
Iulian si ducea n aceast resedint viata sa simpl de ostas, de care ntotdeauna a tinut s se nconjoare, si
care i atrase devotamentul trupelor. Dormea n asternuturi tari, se destepta, obisnuit, la miezul noptii si se
aseza la lucru, la lumina unei lmpi, ocupndu-se de afacerile imperiului, dup care trecea la ocupatiile
spiritului, simtind nevoia de a se cultiva, cci, dup cum mrturiseste unor prieteni, e de mirare c mai
vorbeste greceste, ntr-att s-a barbarizat din cauza trilor n care se afl147. Citea din Caesar, din Plutarch
sau din alti scriitori, studia tratate de art militar sau
146 Ctre Senatul si poporul atenian, p. 227.
147 Ei Kai ptfeyyof/jrjv 'JEAATjvicrri, dav^^siv twv.ovTcog eo/iev etceSapSapcofievoi Sm r
%<npia (Scrisoarea 8, ctre Eumenios si Pharianos., ed. Bidez, p. 15).
135

se adncea n speculatiile filosofici. Scrisul, marea sa pasiune, nu lipsea din aceste preocupri ale
spiritului: redacta relatia diferitelor sale ntreprinderi, compunea un nou panegiric al lui Constantiu,
Despre faptele mpratului sau despre Regalitate, redacta n sfrsit corespondenta trimis prietenilor
deprtati sau colaboratorilor si, invitnd pe unii, ca Priskos, la el.
C. Iulian proclamat Augustus. Conflictul cu Constantiu. Atacurile necontenite ale persilor n Orient,
neputinta lui Constantiu de a nfrnge cerbicia rzboinicului Sapor contrasta izbitor cu faptele de arme ale
lui Iulian, care zdrobise pe barbari la Rin si asigurase n ctiva ani linistea si prosperitatea Galici. Faima
tnrului Cesar, rspndit pretutindeni, l chinuia pe mprat148. Eusebia murise (359) si Constantiu
rmase prada delatorilor din jurul su, ngrijorati de o glorie ce-i ameninta. Ei ntretineau atmosfera de
invidie si suspiciune a Curtii. Amenintarea persilor, dup cderea Amidei, a fost pretextul de a slbi
puterea militar a Cesarului, aducnd n Orient trupele viguroase de veterani, care biruiser belicoasele
natiuni ale Germaniei.
Un secretar al mpratului, Decentius, sosea n Gallia n ianuarie 360 cu dou ordine ale suveranului:
148 Ammianus, XX, 4, 1: Properantem Constantium orienti ferre suppetias turbando prope diem
excursibus Persicis... urebant luliani virtutes, quas per ora gentium diuersarum fama celebrior effundebat;
Zosimus, III, 8, 14, 15: Kai T<V rov Kawapoq Karop-(OficcT:cav ev wg nviatv ord/zacriv, 5eivq 6
crweamj ta cpvovcp.
136

unul ctre generalul Lupicinus, cernd a-i aduce imediat, pentru campania de primvar, trupele sale de
heruli si batavi, precum si auxiliarii celti si petulanti; altul ctre Sintula, tribunus stabuli, nsrcinat a lua
cu el pe cei mai buni soldati ai grzii de corp.
Lupicinus fusese ns trimis ctre sfrsitul anului 359 n Britannia, unde nvliser pictii si scotii, si
Decentius trebui s trateze cu Iulian, cerndu-i a transmite soldatilor un ordin de mobilizare, ntr-o
mprejurare att de grav, Cesarul vru s se consulte mcar cu prefectul Florentius, care era atunci la
Vienna, si-i scrise acolo, dar el, viclean cum era, nu rspunse. Trimisul mpratului insista pe lng Iulian
s se grbeasc, fcndu-1 rspunztor de orice ntrziere, Sintula se simtise dator s plece cu trupele
grzii. Iulian, neavnd cu cine se consulta, cci Sallustius fusese si el rechemat de invidia lui Constantin,
fu nevoit a recunoaste c datoria sa era de a se supune. El ddu, prin urmare, ordin ca trupele s ias n
grab din statiunile de iarn149, si soldatii ncepur a murmura. Germanii de dincolo de Rin, nrolati ca
auxiliari, primiser numai cu conditia c nu vor trece Alpii, iar camarazii lor, care aveau o familie, nu erau
bucurosi a fi transportati la captul lumii. Familiile se tineau, gemnd, dup dnsii. Bilete incendiare
circulau printre soldati, plngnd situatia lor si soarta Galici lipsite de aprare. Impresionat, Iulian nstiinta
c sotiile si copiii soldatilor i pot urma, punndu-li-se la dispozitie posta public.
' Ammianus, XX, 4, 9.
tmsw
137
NICOLAE BANESCU
Concentrarea trupelor avea loc la Lutetia, cum ceruse Decentius, desi Iulian nu fusese de aceast prere.
Dup obicei, Cesarul iesi n ntmpinarea lor si, urcndu-se la tribun, n Cmpul lui Marte, le tinu o
cuvntare clduroas, ludndu-i pentru isprvile lor si felicitndu-i pentru onoarea ce vor avea s
serveasc unui suveran puternic si generos, la care vor afla recompensele meritate. El invit apoi pe ofiteri
la un banchet de rmas bun, si acestia se retraser la sfrsit cu prerea de ru de a fi siliti s se despart de
un sef att de binevoitor150, n cursul noptii, soldatii agitati gsir mijlocul de a rmne n patrie cu seful
pe care-1 iubeau. Ei se narmar, alergar la palat si ncepur a striga : Iulian August! Cesarul, uimit, se
nchise n apartamentul sotiei sale nc n viat, rugndu-se lui Zeus s-i dea un semn n aceast fatal
mprejurare, n somn, geniul imperiului i apru ncurajndu-I. Cnd se fcu ziu, Iulian se art soldatilor
si-i rug s se linisteasc, s renunte la o ntreprindere att de primejdioas, s se ntoarc la datoria lor,
fgduindu-le c va obtine de la mprat iertarea, lor si revocarea ordinului de plecare. Dar soldatii si
ddeau seama de toat gravitatea faptei lor si, rennoindu-si mai tare strigtele, 1-au ridicat pe Cesar pe un
scut, n aclamatiile ntregii armate. Un lncier si scoate colierul ce-i mpodobea gtul ca stegar151 si-1
pune ndrznet pe capul lui Iulian n chip de dia-
150 Ibidem, XX, 4, 12, 13-
151 Ibidem, 4, 18: abstractum sibi torquem, quo ut draconarius utebatur, capiti luliani imposuit
confidenter. Istoricul ne-a pstrat si numele acestui stegar, Maurus, ajuns apoi comes. [Dup unele opinii,
obiceiul de a pune pe capul noului mprat un
138
dem, mplinindu-se astfel riturile de proclamare a noului Augustus. Acesta, urmnd obiceiului, promite
soldatilor cte cinci solidi de aur si o livr de argint de fiecare, apoi intr n palat, unde rmne tot restul
zilei. Nemaivzndu-1, soldatii se agit, temndu-se de o crim, dau buzna narmati n palat, ameninttori,
si nu se potolesc dect atunci cnd l vd pe Iulian aprnd, strlucitor, n costumul imperial, n sala
Consistoriului152. Putin mai n urm, Decentius pleca din Gallia, pentru a-i duce lui Constantiu stirea
evenimentelor. Florentius l urm, prsindu-si sotia si copiii, pe care Iulian are grij a-i trimite cu posta
public. El izbuti s asigure si fuga spionilor si delatorilor, pe care furia soldatilor i-ar fi sacrificat.
La vestea celor ntmplate, corpul grzii, care era pe drum, se grbi a veni ndrt la Lutetia, cu Sintula n
frunte. O zi mai n urm, dinaintea tuturor trupelor adunate n Cmpul lui Marte, Iulian se urc la tribun,
decorat cu steaguri, si tinu o cuvntare solemn, recapitulnd victoriile lor si ludndu-le curajul,
promitnd c de acum nainte la orice promovare, n ordinea civil si militar, meritul personal singur va
trage n cumpn. Soldatii, entuziasmati de aceste cuvinte, lovir zgomotos cu lncile n scuturi153.
asemenea torques (gr. /zavidiciov, aipentog), probabil de origine scandinav, ar fi disprut dup veacul al
Vl-lea n Bizant; despre acest detaliu si semnificatia lui, O. Treitinger, Die ostromiscbe Kaiser-und
Reichsidee nach ihrer Gestaltung im hofischen Zeremoniell, Darmstadt, 1956 (=Jena, 1938), pp. 20-22; K.
Wessel n Reallexikon zur byzantinischen Kunst, voi. III, 417-420.]
152 Ibidem, 4, 22.
153 Ibidem, 5, 1-8. , '-' -^ '? ** .!.,-<Ptf w* **
139
NICOLAE BANESCU
Rmnea ca Iulian s-si clarifice situatia fat de Constantiu. El ar fi voit s evite calamittile unui rzboi
civil si s nu fie nvinuit de ingratitudine; de aceea, cut s negocieze cu mpratul. Trimise n acest scop
o ambasad bine aleas, compus din Pentadius, unul din spionii lui Constantiu pe lng Iulian, si din
Eutherios, sambelanul. Ei duceau din partea noului August o scrisoare plin de deferent fat de suveranul
su, oferindu-i pentru rzboiul contra persilor trupele grzii si contingente de tineri Leti {adolescentes
Laetos quosdam), precum si cai de curse din Spania (equos currules Hispanos)m. Pentru prefecturile
pretoriului accepta numirile lui Constantiu, dar si rezerva numirea n celelalte posturi, spre a avea oameni
cunoscuti din propria-i experient, n semntur, Iulian ntrebuinta titlul su de Caesar. La aceast
scrisoare deschis, el a adugat, spune Ammianus, altele secrete, dojenitoare si musctoare (objurgatorias
et mordaces), pe care istoricul nu le-a vzut si care, cum sugereaz Gibbon, n-au existat, poate,
niciodat"155.
Solia lui Iulian a ntmpinat mari dificultti n drumul su, nimeni nefiind bucuros a nlesni cltoria
emisarilor unui rebel. Ei trecur n cele din urm Bosforul si aflar pe Constantiu la Caesareea Cappa-
dociei. La citirea scrisorii, mpratul cuprins de mnie porunci ambasadorilor s ias. Apoi, linistindu-se,
le ddu voie s plece, ncredintnd rspunsul su quaestorului Leonas. Acesta, sosind la Lutetia, fu condus
de Iulian dinaintea unei adunri la care convo-
154 Ammianus, XX, 8, 13. .
155 Op. cit., ed. Bury, t. II, p. 428, n. 17.
140
case populatia orasului si trupele, si acolo ddu citire rspunsului implacabil al lui Constantiu, care nu
admitea nimic din doleantele lui Iulian, ci pur si simplu i cerea, spre a se mntui pe sine si a mntui si pe
intimii si, s renunte la sforiturile trufase si s se mrgineasc la sarcina de Caesar156. La auzul
pasajului n care se osndea actul de la Lutetia, asistenta ntrerupse, exclamnd din toate prtile n sunet de
voci teribile: Auguste luliane, dup cum decretaser provinciile, soldatii si autoritatea Statului restaurat,
dar temndu-se nc de nvlirile barbarilor renviati !157.
Corespondenta celor doi adversari se urm pe acelasi ton pn la sfrsitul anului 360. Misiunea
episcopului arian al Galici, Epictet, unul dintre favoritii lui Constantiu, n-avu nici un rezultat.
Preocupat de paza Rinului, Iulian trecu fluviul mpotriva francilor attuarii, i btu si le impuse pacea. Urc
apoi Rinul, asigurnd buna stare a cettilor pn la Bale, de unde se ndrept spre Besancon. De acolo, pe
Saone si pe Ron se cobor la Vienna, unde-si stabili cartierele de iarn. Sotia lui Iulian muri n acest timp,
si rmsitele sale fur trimise la Roma, spre a fi depuse lng cele ale sorei sale Constantia, n vestitul
mausoleu din Via Momentana.
n fata conflictului inevitabil, Iulian consulta zeii. ntr-o noapte, o fantom luminoas i apru, repetn-du-i
versurile unui oracol care anunta moartea apropiat a lui Constantiu pe pmntul Asiei. Ctre primvara
anului 361, si ddu seama de pregtirile fcute
156 Ammianus, XX, 9, 4.
157 Ibidem, XX, 9, 6, 7.
141

de adversarul su n vederea campaniei: el recruta trupe si concentra aprovizionri la poalele Alpilor
Cottieni si pe trmul lacului Constanta, l nsrcina pe agentul su Gaudentiu s pun n stare de aprare
Coastele Africii si s-i asigure grul acelor regiuni. Se zvonea c are ntelegere cu unii sefi germani, ceea
ce prea a confirma atacul alamanilor lui Vadomar la hotarele Retiei. Iulian trimise mpotriva lor pe
cornitele Libinon, care pierdu ns lupta, pierind el nsusi. Se descoperi si o scrisoare a lui Vadomar ctre
Constantiu. Regele trdtor trecnd mai trziu Rinul, la comandantul roman, care-1 retinu la mas, fu
arestat de un trimis al Cesarului si deportat n Spania.
Iulian hotr s porneasc repede, s intre n Illyricum, lipsit atunci de trupe, nainte de sosirea lui
Constantiu. El tinu o cuvntare trupelor, care, prin tunete de aclamatii, l asigurau de ncrederea lor. Pentru
accelerarea naintrii, si mprti fortele n trei corpuri: Nevitta, generalul cavaleriei, avea s-si duc trupa
sa de 10.000 de oameni prin Retia si Noricum, ntre Alpi si Dunre; Jovinus strbtea, cu alt corp, pe cile
serpuitoare ale Alpilor, Italia de sus; iar Iulian, cu o avangard de 3.000 de soldati de elit, se ndrepta prin
Pdurea Neagr spre Dunre, unde trebuia s-si mbarce trupele pentru a le transporta la Sirmium. Acolo,
celelalte corpuri de armat aveau s-1 ajung ct mai repede posibil158. Pe drumuri impracticabile, peste
munti, peste ape si mlastini, Iulian si conduse oamenii cu o energie neobosit, trecnd toate obstacolele, si
ajunse la Dunre, n locul unde, din ordinul
158 Bidez, La ine de l'empereurjulien, pp. 192-193-
142
su, astepta flotila n care toti se mbarcar. Fiindc miscarea vslelor era potrivit cu iuteala cursului apei
si ajutnd si vnturile favorabile, observ Zosimus, flota a ajuns n unsprezece zile la Sirmium159. Iuteala
cu care Iulian a strbtut distantele i-a impresionat pe contemporani: dusmanul s-a trezit cu el la Sirmium
fr s fi auzit de pornirea lui din Gallia160.
Trupele sunt debarcate, n seara de 10 octombrie, la Bononia161, la 19 mile de Sirmium. Acest oras era
resedinta prefecturii de Illyricum. n apropiere, generalul Lucillianus, care comanda fortele din Illyricum,
adunase n grab cteva trupe, pentru a apra orasul, dar e surprins de Dagalaiphus cu detasamentul su,
trimis ca s-1 aduc. Trupele garnizoanei s-au predat si au fost expediate, ca suspecte, n Gallia; dar, cnd
au ajuns la Aquileia, nu mai voir a-si continua drumul. Instigate de tribunul Nigrinus, apreciind pozitia
tare a cettii, au ocupat-o, ntrindu-se ntr-nsa. Dup un asediu ndelungat si lupte nversunate, ei s-au
predat numai cnd au aflat c a murit Constantiu162.
159 III, 10.
160 Ammianus, XXI, 9, 6: sed iile ut fax uel incensus malleolus voluciter ad destinata festinans.
161 [ntruct mai multe localitti din Imperiul roman purtau acest nume, este evident c aici nu poate fi
vorba nici de Bologna actual, situat n nordul Italiei, dar nici de actualul Vidin din nord-vestul Bulgariei,
situat n antichitate n Moesia superioar. Este vorba de o alt Bononia, aflat n Pannonia secunda,
(provincie n care se afla si metropola Sirmium (azi Sremska Mitrovica), centru cu care Bononia de aici
avea legtur direct, dup cum reiese si din descrierea lui Ammianus (cf. Cari Patsch n Real-
Enzyklopdie der classischen Altertumswissenschaft, voi. III, Sturgart, 1899, col. 703)1.
162 Ammianus, XXI, 11, 12. :<
143

Dup ce intr n Sirmium, aclamat de populatie, Iulian oferi acesteia a doua zi o curs de care; apoi, ndat
ce Nevitta sosi cu trupele sale, si relu marsul pe calea ce ducea la Constantinopole. El ocup Naissus
(Nis) si un defileu din Haemus, care-i asigura naintarea. La Naissus redacta manifestele sale trimise n
orasele Illyriei, Helladei si pn la Roma, spre a-si cstiga simpatiile.
Ocupat n Orient cu persii, Constantiu, aflnd c Sapor s-a retras din teritoriul imperiului, se hotr a-si
duce fortele militare n Europa, spre a-1 pedepsi pe rzvrtit. El porni, n apropierea iernii, din Antiochia
spre Asia Mic. La Tarsos simti nceputurile unei febre; si continu totusi drumul pn la Mopsucrene,
ultima statiune a Ciliciei. Febra i se agrava si simti c sfrsitul i se apropie, ntr-un moment de luciditate,
dup cte ne relateaz Ammianus, Constantiu, care se gndea si la soarta tinerei sale sotii, nsrcinate163,
1-ar fi indicat pe Iulian ca succesor. Dup o grea agonie, si ddu sufletul n ziua de 3 noiembrie 361.
Eunucul Eusebius ncercase a provoca alegerea unui nou mprat, dar nu izbutise. Doi ofiteri fur
expediati ndat la Naissus, s asigure pe Iulian c toti soldatii imperiului erau gata s mearg sub
steagurile sale.
Astfel si ncheie viata mpratul Constantiu, care -zice att de bine Gibbon - mostenise toate defectele
tatlui su, dar n-avu nici una din calittile sale. Caracterul su a fost un amestec de slbiciune si trufie,
de superstitie si cruzime"164.
163 Ibidem, XXI, 15, 5, 6.
164 Op. cit., ed. Bury, t. II, pp. 439-440.
144
. rij|Mrtte{fejirttA|
'JBIPP::

Jovian, care avea s urmeze la tron lui Iulian, acum un simplu protector domesticus, primi ordin s
transporte cu mare pomp trupul decedatului la Constan-tinopol, spre a fi nmormntat lng ai si.
Constantiu se botezase, ca si tatl su, pe patul de moarte, si rmsitele sale pmntesti au fost urmate de o
procesiune de crestini cu fclii n mini, intonnd zi si noapte cntece religioase pentru odihna sufletului
su.
Iulian ddu n curnd ordinul de plecare la Con-stantinopol. Strbtnd Thracia repede, ajunse la
Herakleia-Perinthus, pe trmul Propontidei. ndat ce se stiu la Constantinopol despre sosirea sa, populatia
se repezi dincolo de ziduri, si Iulian si fcu intrarea (11 decembrie 361) n capital n aclamatiile unanime
ale poporului, escortat de trupe si de multimea celor ce-1 ntmpinaser. Orasele imperiului trimit delegati
pentru a-1 felicita si a-i prezenta coroana de aur165. Vestea ajunge la popoarele vecine si la natiunile cele
mai ndeprtate, si din toate prtile vin ambasade spre a-1 saluta.
Curnd dup venirea lui Iulian, sosi n Constan-tinopole si galera care aducea rmsitele lui Constantiu.
Iulian cobor n port cu trupele sub arme, si, descoperit, merse n fruntea convoiului pn la Sfintii
Apostoli, unde cosciugul fu cobort n cripta ce-1 astepta.
Eunapios, n Excerpta de Leg. (Bonn), 3, p. 46.
145
NICOLAE BANESCU
s 3 Domnia mpratului Iulian . (3 noiembrie 361 - 26 iunie 363)
a. Actele administratiei sale interne. Odat stpn pe imperiu, Iulian ncredinta devotatilor si
comandamentele militare si marile demnitti. El institui apoi un tribunal exceptional, constituit ca nalt
Curte de Justitie, pentru a stabili responsabilitatea crimelor svrsite n domnia ce se ncheiase. Msura a
fost cerut noului mprat, cum rezult din scrisoarea acestuia ctre Hermogenes166, ex-prefect al
Egiptului167. Judectorii fur alesi din snul autorittilor indicate prin jurisdictia lor civil sau militar
pentru asemenea afaceri. Au fost numiti Mamertinus, prefect de Illyricum si Italia, Sallustius, chemat la
comanda prefecturii Orientului168, si patru generali, comandanti supremi ai armatelor: gotul Nevitta,
Jovinus, Arbetion, magistri ai cavaleriei, si alamanul Agilon, comandantul infanteriei.
166 Bidez, L'empereurJulien, Oevres completes, t. I, 2-e prtie, Lettres etfragments, Paris, 1924, scris. 33,
p. 60.
167 O, eu, care am fost mntuit peste orice asteptare, o, care fr nici o sperant am auzit c ai scpat de
hidra cu trei capete! Nu vorbesc, jur pe Zeus, de Constantiu (acela a fost cum a fost), ci de fiarele din jurul
su, care si aruncau privirile de invidie asupra tuturor, care-1 fceau si pe acela mai nenduplecat, ne-fiind
prin firea sa nicidecum blnd, desi multora le prea astfel. Dar aceluia, fiindc a devenit fericit (rposat),
fie-i trna usoar! - cum se zice. Ct despre acestia, n-as vrea s sufere pe nedrept, martor e Zeus. Fiindc
ns multi acuzatori se ridic mpotriva lor, s-a instituit un tribunal". ..... ----
168 Care nu trebuie confundat cu cel din Gallia. itfii.;
146
Sallustius fu nsrcinat a prezida sedintele, iar Arbetion a conduce instructia. Pentru a nu fi supus la
influentele Curtii sau orasului, naltul tribunal si lu resedinta dincolo de strmtoare, la Chalkedon. Spre a
da toat importanta spiritului militar, ofiterii celor dou corpuri ale grzii, Jovienii si Herculeanii, erau
autorizati a urmri dezbaterile.
Pedepsele cele mai grave s-au pronuntat contra celor care, la Curtea lui Constantiu, organizaser si
exploataser serviciul de spionaj. Paul, zis Catena, al crui nume singur nfiora, Apodemius, agens in
rebus, complicele su, eunucul Eusebius, fur condamnati a fi arsi de vii; altii, osnditi la pedeapsa
capital. Cei vinovati de nalt trdare nu fur atinsi de acest tribunal, si mpratul se vzu nevoit a aplica
el nsusi unor asemenea criminali pedeapsa capital1.
Iulian pstr si pe tron sobrietatea vietii sale de ascet, cu care, ca Cesar, i deprinsese n Gallia pe cei ce-1
nconjurau.
Cu educatia sa filosofic, el dispretul onorurile si luxul care nsoteau n mod obisnuit viata suveranului.
Modelul su era Marc Aureliu, pe care n satira-i filosofic Cesarii l socoate superior tuturor
predecesorilor, preferat de zei ca unul care a practicat pe tron lectiile filosofici, ndat ce intr n palatul
imperial, decis a readuce lumea roman la anticele sale traditii, Iulian lu msuri pentru reducerea
personalului extrem de numeros, expulznd toat acea domesticitate excesiv ce se nghesuia zilnic n
jurul persoanei mpratului sub naintasii si, si pstrnd numai pe cei
169. Bidez, La vie de l'empereurjulien, pp. 207-211. ,>
147
NICOLAE BANESCU
strict necesari. Reduse considerabil si personalul serviciilor sale, multumindu-se pentru cancelarie cu patru
secretari si cu 17 agentes in rebus, pentru transmiterea ordinelor sale. n acelasi timp, el dezbrc pe acesti
curieri de rolul lor de spioni si politisti, care-i fcea att de temuti n timpul domniei lui Constantiu.
Firea vioaie si sincer nu putea suferi aparatul complicat al ceremonialului asiatic, pe care l observau cu
ostentatie si strictete naintasii; n-a voit s fie numit cu titlurile sonore si zadarnice de dominus si despotes.
Atent fat de orasul su natal, el conferi Senatului din Constantinopol privilegiile si onorurile de care se
bucura pn acum numai Senatul Romei170.
Exceptional de activ, ntr-o domnie care numr mai putin de doi ani, Iulian a mbrtisat aproape toate
domeniile vietii Statului, ngrijindu-se a le asigura o functiune ct mai bun. A pus ordine n administratie,
revocnd functionarii nedemni si aseznd n fruntea ei cele mai bune elemente. A pus fru fiscalittii
"abuzive, a redus impozitele si a cutat s le repartizeze echitabil. Consiliile municipale ale provinciilor,
reduse la rolul de adevrate agentii ale fiscului, s-au bucurat de atentia sa deosebit. Peste msur de
mpovrati, curialii se sustrgeau tot mai mult obligatiilor la care erau chemati, si Iulian a suprimat prin
edictele sale scutirile nedrepte, care nlesneau evaziunea de la ndatoriri, n acelasi timp, pentru a asigura
mai bine functiunea curiilor, le-a usurat sarcinile att de apstoare.
Iulian s-a ngrijit, de asemenea, a reduce la normal folosirea Postei publice, care devenise o mare povar
pentru municipalitti. El retrase clerului crestin dreptul de a o folosi pe cheltuiala Statului (pe vremea lui
Constantiu episcopii erau mereu pe drumuri, spre a participa la sinoade); apoi, afar de prefectul
pretoriului, functionarii nu mai avur dreptul de a elibera permise de cltorie.
n ce priveste justitia, mpratul se ngriji a o face mai expeditiv si prevzu pedepse pentru cei ce
provocau ntrzierea proceselor.
Armata a avut si acum toat atentia sa. Exemplul pe care-1 ddea el nsusi i-a atras iubirea soldatilor si
disciplina lor. Comandamentele au fost ncredintate celor ncercati171.
Tnrul mprat era prin educatia sa un partizan entuziast al vechilor traditii ale elenismului. Cnd a ajuns
la tron, pgnismul se afla ntr-o situatie critic. Constantiu luase o serie de msuri aspre, care interziceau
sacrificiile si hotrau nchiderea templelor. Aceste msuri au provocat, mai cu seam n Asia Mic si
Egipt, distrugerea multor monumente ale cultului pgn si spolierea bogtiilor pe care le posedau. Ca
urmare, preotii vechilor sanctuare se aflau n mare decdere. Iulian nu putea s rmn indiferent la
aceast prsire a traditiilor strbune, ta nipia. n ultimele zile ale anului 361, el intervine promulgnd
primele edicte generale n materie de religie. Din prudent, s-a mrginit a proclama c pretutindeni se
putea relua vechiul cult al zeilor care fcuser mrirea
171 Ibidem, p. 236 si urm. > n s; :
149
NICOLAE BANESCU
Greciei si a imperiului. El acorda totodat o tolerant universal, anulnd sentintele de exil pronuntate pe
chestiuni de dogme de ctre Constantiu172. Convocnd pe episcopii dizidenti - ne spune Ammianus -, i
invit a renunta la discordiile lor si a profita de toleranta ce li se oferea pentru a-si practica fiecare religia
sa fr team173. Prin aceast larg tolerant, Iulian putea crede ntr-o renastere a elenismului.
Bidez a stabilit c ostilittile lui Iulian mpotriva crestinismului au nceput numai din iunie 362, de la data
pornirii sale spre Antiochia, adic din momentul n care a luat contact cu realitti ntristtoare pentru el.
Atunci ncepe, dup expresia savantului belgian, era unui pontificat care tine s transforme elenismul ntr-
o teocratie174.
La 17 iunie 362, Iulian promulga o lege care lovea direct n crestinism. Legea cerea pentru numiri n
nvtmnt un decret al Senatului municipal atestnd moralitatea candidatului; dar decretul trebuia s
ntruneasc unanimitatea curialilor celor mai competenti si s obtin ratificarea mpratului. O circular
care interpreta legea preciza ns ce ntelegea mpratul prin moralitate. Crestinii nu puteau, dup Iulian,
s ntrebuinteze scriitorii clasici n lectiile lor, fiidc ei vedeau n clasicii greci o testur de inventii
diabolice, si educatia tinerimii trebuia ncredintat profesorilor de o-nestitate nendoioas. Se proclama
astfel o stare de incompatibilitate ntre elenism si credinta crestin.
172 Ibidem, pp. 225-229.
173 XXII, 5, 2 si urm.
174 Bidez, op. cit, p. 310.
150

O alt lege, care-i obliga pe crestini s repare pagubele pricinuite prin distrugerea templelor n timpul
domniei lui Constantiu, produse n imperiu, n special n Orient, mare tulburare. Violentele crestinilor
ncurajati n domnia precedent fur acum rzbunate, de multe ori cu cruzime, de adversarii lor. Cu toat
toleranta proclamat de Iulian, n materie de credint, el i proteja pe adeptii vechiului cult si crestinii fur
n mod treptat lipsiti de functiile lor n administratie si armat. Caracterul lui Iulian l fcea s deteste
cruzimea, si grija fat de reputatia sa l ndemna la respectul legilor justitiei; dar cei care exercitau
autoritatea sa n provincii erau mai putin sub privirile publicului si ei urmau, dup expresia just a lui
Gibbon, mai degrab dorintele, dect ordinele suveranului lor175.
b. Apostazia lui Iulian. Faptul cel mai nsemnat al domniei mpratului Iulian a fost reactia sa mpotriva
crestinismului. El e cunoscut istoricilor bizantini sub numele de apostatul" (renegatul) 6 napa6rrig. N-
am putea ns afirma categoric c avem a face la el cu o adevrat renegare a credintei. stim cum si-a
fcut, nc de copil, educatia, sub privegherea episcopului de Nicomedia, arianul Eusebius. Dar Mardonius
deschisese de la nceput spiritului su receptiv tezaurele cugetrii elenice. Practicile crestinismului, n care
Iulian a fost initiat, nu 1-au putut convinge, cum n-au convins, n acea epoc, pe attia altii.
Bidez ne-a dat, n excelenta sa monografie adesea amintit, explicatia just a fenomenului, cnd arat c
175 Ibidem,, ed. Bury, t. II, p. 489. >-,-<& qq JK^- V
151

apostazia" era un lucru destul de obisnuit n epoca lui Iulian, n care o criz de ndoial ntorcea din nou
spiritele la politeism. Nu trebuie s uitm apoi c n veacul al IV-lea n multe regiuni ale Occidentului
opera convertirii crestine era putin naintat, n toate marile familii ai cror copii erau instruiti de retori
crestinii erau putin numerosi. Mult timp posturile nalte au fost acolo ocupate de pgni. Cazul lui
Synesius, prietenul vestitei Hypatia, initiat n misterele neoplatonismului si nltat la episcopatul
Cyrenaicei, cu rezerva din partea lui de a putea profesa unele dogme ale primei sale credinte, e
caracteristic n aceast privint176.
Apostazia lui Iulian a fost nainte de toate, cum o caracterizeaz att de bine nvtatul belgian, actul unui
mistic sedus de promisiunile de nemurire cereasc si de viziuni de fericire". Dar pentru a putea ntelege
jocul complet al influentelor care au dus la aceast convertire - adaug el - trebuie s ne amintim c Iulian
n-a fost numai mistic: a fost, n acelasi timp, si un om de actiune si un om de Stat. El si simte o vocatie
supranatural, recunoaste c zeii au nteles s fac dintr-nsul mntuitorul lumii, artndu-i relele
pricinuite imperiului prin alianta sa cu o religie subversiv. Trebuiau deci restaurate vechile traditii ale
strbunilor, TCC ntpia. ntreprinderea care-1 seduse pe Iulian prea att de ispititoare pgnilor, nct, de
la Magnentiu ncoace, timp de dou secole, ea ddu loc la necurmate tentative de contra-revolutie.
Procopios, curnd dup disparitia lui Iulian, tnrul Theodor, se
Ibidem,, pp. 82-83.
152
lsar trti de aceleasi ambitii; apoi Lucius, generalisimul care vru s-1 ucid pe Theodosius pentru a
restabili idolatria, Eugenius si Maximus n Occident, conspiratorii grupati mai trziu n jurul egipteanului
Pamprepios, au fost pgni care, ca si Iulian, con-cepur un plan de reactie mpotriva progreselor
crestinismului177.
Aversiunea fat de crestinism era ntretinut si de privelistea pe care o oferea nssi Biserica: erezia lui
Arius mprtise lumea n tabere, iar episcopii si disputau de attea ori Scaunele.
Dar ncercarea lui Iulian n-a reusit, cu tot zelul sufletului su entuziast. Biserica se organizase, si ea putu
opune o serioas rezistent operei de restaurare religioas ntreprinse de mprat, n schimb, cum conchide
Bidez, instrumentul pe care secolul su i-1 oferea nu mai era, n minile sale, dect un corp putin capabil
de a vibra. Pentru ca s ncerce a rensufleti un cler inert, Apostatul fu redus la starea de a-1 ruga s imite
institutii foarte deosebite de cele ale scumpei sale Hellade"178.
c. Expeditia mpotriva persilor. sederea n An-tiochia. Moartea mpratului Iulian. Iulian impusese, prin
gloria armelor sale mpotriva germanilor, un mare respect popoarelor dimprejur. Un singur rival temut
rmnea n fata imperiului: regele persilor. Tnrul suveran hotr s ia ofensiva, s loveasc Persia n
inima regatului si s pedepseasc astfel trufia
177 Ibidem, p. 84.
178 Ibidem,, p. 314.
153
NICOLAE BANESCU
dusmanului care insultase n attea rnduri maiestatea Romei. Mari pregtiri de rzboi se fcur, si Sapor
al II-lea gsi prudent a scrie mpratului, propunnd trimiterea de negociatori; dar Iulian respinse
propunerea, socotind inutil o ambasad, cnd el nsusi avea s vin n Persia. Ctre solstitiul de var al
anului 362 el trecu Bosforul, ndreptndu-se spre Antiochia, unde hotrse a-si concentra toate fortele, n
apropiere de metropola Siriei, Iulian fu aclamat de o mare multime care iesise n ntmpinarea sa. Libanios
se afla printre cei trimisi de oras naintea suveranului, si acesta se ntretinu cu el, l invit la palat si o mare
prietenie se leg ntre dnsii, nct celebrul retor fu, pe tot timpul sederii lui Iulian n Antiochia, consilierul
su influent, pstrndu-i dup aceea o amintire ne-stears.
Pentru a le face plcere, mpratul ddu antiohie-nilor spectacolul unei curse de Hippodrom, si ceru lui
Libanios s pronunte un discurs, care ni s-a transmis. Discursul e o glorificare a suveranului, a tineretii
sale studioase, a convertirii lui la cultul elenismului179.
Antiochia veacului al IV-lea, cu porticele sale mrete care strbteau orasul de la un capt la cellalt, cu
strlucirea palatelor ncrustate n marmur si fildes, a monumentelor ridicate de mprati, cu pietele n care
toat ziua se nghesuia multimea, cu vestita dumbrav Daphne, xayKri Acpvij - cum o numeste
Libanios n Panegiricul nchinat orasului su natal180 -
179 Ibidem,, p. 278.
og, pronuntat cu prilejul jocurilor olimpice din a-
nul 360.
154

era un centru de bogtie si de lux rafinat, a crui populatie amestecat se rsfta n viata-i usuratic,
pasionat de plceri, de curse de cai, de jocuri si dansuri obscene, de srbtoriri si bacanale. Acolo, chiar
plebea nu numai c nu vegeta, dup afirmatia retorului, ci cu desftare si ducea viata". Predicile
Sfntului loan Chrysostom, care, timp de douzeci de ani, a biciuit cu verbul su inspirat pcatele
societtii frivole a Antiohiei, ne nftiseaz n toat cruzimea ei privelistea moral a marii si lascivei
metropole a Orientului.
ntr-o asemenea atmosfer, mpratul auster si modest nu putea fi popular. El si fcea sacrificiile sale n
temple si, ntr-o vreme de criz alimentar, hecatombe de animale jertfite erau consumate de trupe, n timp
ce locuitorii sufereau de foame. Iulian a luat msuri ca s usureze populatia, a adus si gru din Egipt, spre
a fi vndut mai ieftin, dar el a ncput pe mna acaparatorilor. La Daphne se afla un templu celebru al
zeului solar Apollo, si Iulian se duse la srbtoarea anual a zeului, creznd c va vedea acolo pompa unei
mari ceremonii, dar nu gsi dect indiferenta autorittilor si a publicului. Dezgroparea osemintelor fostului
episcop Babylas si transportarea lui n cimitirul orasului, pentru purificarea din jurul sanctuarului, a
indignat pe crestini, care au condus moastele sfntului cntnd un psalm insulttor la adresa lui Iulian.
Curnd dup aceea, crestinii dau foc ntr-o noapte templului, care se mistui mpreun cu statuia de ivoriu a
lui Apollo, oper a sculptorului Bryaxis.
Iulian nu putea fi indiferent la aceast crim, si biserica cea mare din Antiochia fu atunci nchis,
mpratul se retrase tot mai mult n palatul su, nconju-
155
N1COLAE BNESCU
rt de ctiva intimi. Cu prilejul Saturnaliilor, pe strzile orasului multimea impertinent l sfideaz,
cntnd cuplete care luau n btaie de joc religia, legile, tinuta si chiar barba mpratului, numindu-1 tap si
ciclop. Iulian rspunse acestor invective ale populatiei n chip inocent, compunnd sub form de satir o
apologie ironic intitulat Misopogon, adic dusmanul brbii". Se va rzbuna prin insulte, dar nu
mpotriva altora, ci a sa nsusi. Cu o exagerare de un comic bufon, mrturiseste cusururile ce i se imput,
aminteste antio-hienilor tot binele ce a voit s le fac si si aduce aminte cu regret de timpul fericit n care
galii rspundeau bunei sale vointe, si d aerul de a glumi si a rde, dar o adnc amrciune se desface
din aceast apologie. El adreseaz ingratei populatii o singur amenintare: va prsi un oras care 1-a
nteles att de ru, pentru a merge aiurea. Se gndea, desigur, la Tarsos.
La nceputul lui martie 363, Iulian prsi Antiochia, pentru nceperea campaniei, pornind ctre Hierapolis.
Gloria lui Alexandru cel Mare i nflcra ambitia, si el urm n expeditia sa itinerariul marelui cuceritor al
Asiei, n momentul plecrii, o multime de locuitori de toate conditiile l conduse, urndu-i o ntoarcere
glorioas si rugndu-1 s uite neplcerile ce avuse, dar el, jignit de batjocurile lor, rspunse c-1 vedeau
pentru ultima oar si c se va ntoarce, dup campanie, pe cel mai scurt drum la Tarsos. Membrii Senatului
Antiohiei l nsotir pe mprat pn la Litarba, unde obtinur o ultim audient si ncercar s-1
nduplece181.
Bidez, op. cit., pp. 316-318.
156
La 13 martie, prsind Hierapolis, trecu Eufratul pe un pod de vase si ajunse n mars fortat la Carrhae
(Harrn), n Osroene, unde se opri cteva zile. Iscoade venir n grab s anunte o nvlire a escadroanelor
lui Sapor ntr-un punct al frotierei, si Iulian trimise n acea directie 30.000 de oameni sub comanda lui
Procopios si a lui Sebastian, fost duce de Egipt. El le ddu instructiuni s manevreze dincoace de Tigru,
pzindu-se de orice surprindere, s opereze jonctiunea lor cu Arsak, regele Armeniei, care si oferise
ajutorul, apoi, trecnd prin Corduene si Moxo-ene (la sudul lacului Van), s devasteze regiunile fertile ale
Mediei occidentale si s se ntoarc dup aceea pentru a ajuta operatiunile din Assyria, n momentul
decisiv.
Iulian, cu restul armatei, cobor pe Eufrat spre sud, sosind la 27 martie la Callinicum (Rakka). A doua zi,
primi vizita seicilor nomazi arabi, care si ofereau concursul lor. Apoi sosi si flota pornit din Samosata, o
mie de vase, purtnd provizii, arme si masini de rzboi, cincizeci de galere de lupt si cincizeci de
pontoane182. De aici grbi apoi mai departe si, la o lun de la plecarea din Antiochia, ajunse la Circesium,
ultima cetate a imperiului, pozitie strategic la vrsarea rului Chaboras n Eufrat. Trecnd n urm
dincolo de Chaboras, care separa cele dou imperii, Iulian intra n tara dusman. El distrugea podul n
urma sa, artnd armatei c trebuia s-si pun speranta numai n izbnd. Asezat pe o nltime, nconjurat
de ofiterii principali, tinu trupelor un discurs elocvent,
182 Ibidem, pp. 318-319.
157
NICOLAE BANESCU
spunndu-le c au prea multe de rzbunat pentru a sovi s rspund la apelul patriei. Soldatii aclamar
zgomotos.
Iulian si lu msurile dictate de experienta sa militar, trimitnd pe front si pe flancuri iscoade pentru
recunoasterea terenului si prevenirea surprinderilor. El se asez la centru cu infanteria, avnd la dreapta sa
pe Nevitta cu cteva legiuni de-a lungul Eufratului, la stnga escadroanele de cavalerie, sub comanda lui
Arinthaeos si a lui Hormisdas, fratele lui Sapor refugiat la bizantini. Victor si germanul Dagalaiphus
comandau ariergarda. Secundin, ducele de Osroene183, nchidea coloana.
Armata nainta astfel, ocupnd toate pozitiile ntrite pn la Ozagardana, care fu incendiat, si unde
aprur ntia oar persii; ei fur atacati energic si pusi pe fug. Intrnd apoi ntr-o regiune tiat de canale
pentru ajutarea agriculturii, fortele lui Iulian trecur peste toate piedicile si ajunser la Perisabor, cetate la
50 de mile de capital, aprat de apele ce o mpresurau. Dup un asediu puternic, ea cade n minile lor si
e prefcut n cenus, naintarea se face acum printr-o cmpie inundat, pn la Maioza-malcha184,
situat la unsprezece mile de Ctesiphon, cetate puternic, fcut pentru a nchide drumul ctre
MS [prOvincie istoric din nord-vestul Mesopotamiei, desprins din Regatul seleucid sub forma unui
regat independent cu capitala la Edessa, care timp de peste trei veacuri a fost stat tampon ntre Imperiul
roman si Regatul part. Diocletian a transformat-o n provincie roman].
184 La Gibbon: Maogamalcha. <.
158
capital. Printr-un asediu greu, n care Iulian a desfsurat toat arta sa de militar cu experient, cetatea a
fost luat cu asalt si drmat la pmnt. Trei palate mrete, ridicate pe malul Tigrului, cu parcurile lor de
vntoare servind regelui, n preajma capitalei, au fost nimicite n aceast continu naintare. Decis a pune
mna pe capitala dusmanului, Iulian izbuti a-si trece ntr-o noapte trupele pe malul stng al Tigrului, unde
o lupt furioas se ncinse cu persii generalului Surena, care, n cele din urm, sunt fugriti pn la zidurile
orasului, lsnd mai bine de dou mii de morti pe locul de lupt. Ctesiphon era puternic fortificat. Iulian
tinu un consiliu de rzboi, spre a hotr dac trebuie s se ntreprind asediul capitalei. Soco-tindu-se c el
avea s fie lung, c Procopios si Sebas-tian, pe care Iulian i astepta aici, nu se artau, amgiti de regele
Armeniei, se decise a renunta la asediu si a ptrunde n interior, urcnd Tigris. Dar curentul fluviului era
prea repede si flota nu-1 putea urca usor, ceea ce l fcu pe .Iulian s-o ard. Armata nainta cu greu, pe o
arsit grozav, si nu ntlni ajutoarele promise de Arsak, nici trupele lui Sebastian si Procopios. n tot acest
mars ea era hrtuit mereu de cavaleria persan, care, ntr-o regiune acoperit de coline, aprea si disprea
pe nesteptate. Proviziile ncepur a lipsi, cci bande de persi incendiau pretutindeni dinaintea nvlitorilor
recoltele, si armata lui Iulian trecea pe ntinderi pustii.
n ziua de 16 iunie 363, mpratul se afla ntr-un mars din zorii zilei, cnd un nour de praf se ridic n
deprtare, vestind aparitia armatei considerabile a lui Sapor al II-lea, care ncepea urmrirea dusmanului.
159
NICOLAE BANESCU
Cteva zile n sir avur loc lupte de hrtuial, n care armata lui Iulian se tinu bine, stpn pe teren. Dar
trupele erau extenuate de cldura arztoare, de privatiuni si de boli, si a trebuit s li se acorde trei zile de
odihn. La 26 iunie aveau s-si reia marsul, n noaptea care preceda acea zi, mpratul, nchis n cor+ tul
su, avu o viziune fatal: geniul imperiului i apru, ca odinioar n palatul din Lutetia, dar cu capul
acoperit de un vl si, n loc s ndrepte spre Iulian o privire ncurajatoare, ca atunci, el se ntoarse si iesi
ncet din cort185.
A doua zi, armata se urni din loc. Atacat de persi, care ocupau colinele, mpratul e nstiintat c la una
din aripi centrul a fost aproape zdrobit de cavaleria dusman. Fr a tine seam c, din cauza cldurii, si
scosese platosa, Iulian smulse scutul unui soldat si alerg cu un ajutor de trupe n locul primejduit, unde
printr-o miscare dibace puse cavaleria dusman pe fug. Pe cnd si ncuraja trupele n urmrirea
escadroanelor persane, acestea aruncar n urma lor o ploaie de sgeti si sulite. Una se nfipse ntre
coastele mpratului, rnindu-1 adnc. El vru s-o trag afar, dar si tie degetele de muchiile ascutite si
czu de pe cal n nesimtire. Dus n cort, fu pansat de medicul Oribasius. n acest timp, btlia si urma
cursul, si strigtele soldatilor ajungeau pn la cort. Iulian si ceru calul si armele pentru a se ntoarce la
lupt, si, agitndu-se, si provoc o hemoragie care-i grbi sfrsitul. Dusmanii fuseser n aceast btlie
aproape zdrobiti si, dac Iulian ar fi trit, izbnda trupelor sale
1 Ammianus Marcellinus, XXIV, 8, 5.
160
ar fi avut urmrile unei victorii decisive. Persii prsir cmpul de lupt n care si lsaser doi generali,
cincizeci de satrapi si o multime din cei mai bravi soldati, mpratul Iulian avu un sfrsit care a fost
comparat cu al lui Socrate, n mijlocul discipolilor: aceeasi trie naintea mortii, aceeasi senin filosofic n
fata misterului ei. Moartea sa e povestit n amnunt de Ammianus, martor ocular186. Filosofia - spunea,
n apropierea ultimelor sale momente, Iulian - m-a convins c sufletul nu este cu adevrat fericit dect
cnd s-a eliberat de legturile trupului si c trebuie mai degrab s te bucuri, dect s te ntristezi cnd cea
mai nobil parte din noi se desface de cea care-1 degradeaz si-1 umileste... Multumesc Zeului vesnic187
c n-a ngduit s pier nici printr-o conspiratie, nici prin durerile unei lungi boli, nici prin cruzimea unui
tiran. Ador buntatea lui pentru mine, c m smulge din lume printr-o moarte glorioas". Puterile ncep
apoi a-1 prsi. Gndindu-se la alegerea unui succesor, spuse celor
186 XXV, 3.
187 [De inspiratie neoplatonic, sintagma numen sempiternum, echivalent cu numen caeleste sau chiar
Deus caelestis, vdeste si influenta exercitat de gndirea crestin asupra filozofiei pgne a acelei vremi,
asa cum o ntlnim si la Ammianus (cf. T. Teoteoi, Ammien Marcellin, precurseur de l'historiographie
byzantine, Etudes byzantines et post-byzantines", voi. III, Bucuresti, Ed. Enciclopedic, 1997, p. 26-
27); cu privire la aceast ntreptrundere ntre crestinism si pgnism n partea de apus a Imperiului
roman, pagini frumoase pot fi citite n P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident. De Macrobe
Cassiodore, Paris, 1943 si H.-I. Marrou, Saint Augustin etlafin de la culture antique, ed. a IV-a, Paris, E.
de Boccard, 1958, lucrare tradus recent si n limba romn]. ,
161
NICOLAE BANESCU
prezenti c nu vrea s dea indicatii, dar, ca bun cettean, doreste s fie nlocuit printr-un demn urmas,
ntreb dup aceea de Anatolius, unul dintre intimii si, pe care-1 iubea mult, si cnd Sallustius i rspunse
c a czut n lupt, mpratul ncepu a plnge pierderea acestui bun prieten. Cei din jurul su, miscati,
izbucnesc si ei n plansete, dar, n fata acestei privelisti, mpratul si revine si-i conjur s nu umileasc
prin lacrimi de slbiciune moartea unui suveran care n curnd se va uni cu cerul si cu stelele. Toti tcur,
si Iulian ncepu o convorbire metafizic asupra naturii sufletului, cu filosofii Priskos si Maximus. Toate
acestea l obosir, si rana se redeschise. El simtea c se nbus, ceru ap si, dup ce bu, si ddu ndat
sufletul. Era ctre miezul noptii (26 iunie 363).
Astfel prsi viata acest om extraordinar, care ls n istoria lumii un rsunet att de mare.
Corpul su fu transportat la Tarsos, spre a fi nmormntat dup dorinta sa. Procopios, care afl armata n
retragere, fu nsrcinat a escorta convoiul pn la destinatie.
Cnd stirea mortii lui Iulian ajunse n imperiu, bucuria crestinilor, care vedeau n aceasta mna
rzbuntoare a divinittii, a fost un delir si reactia lor violent. Pretutindeni inscriptiile care glorificau
numele tnrului mprat fur nimicite. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. Grigorie de Nazianz l
batjocoreste pentru meritele, ca si pentru defectele sale. La Constantinopol, o revolt izbucni mpotriva
prefectului. La Antiochia, pgnii fur huiduiti si Libanios se
162
simti un timp n primejdie. Colaboratorii mpratului au fost urmriti: Maximus, theurgul din Efes, fu
executat, Oribasius exilat la goti. Teroarea fu att de mare, nct sotii de arme ai lui Iulian si martorii
ultimelor sale victorii se temur a publica ceva. ntr-o scrisoare ctre prietenul su Aristophanes,
recomandat mai nainte mpratului, Libanios mrturiseste de ce este silit, n marele su doliu, s pstreze
tcerea fat de calomniatorii gloriosului disprut188.
Cnd mnia crestinilor se mai potoli, datorit si tolerantei lui Jovian, pgnii putur aduce omagiul cuvenit
suveranului care czuse pentru aprarea patriei. Mai nti, ctiva ofiteri participanti la ultima campanie, n
care si luaser nsemnri (Seleucus, Magnus, Callistus), putur redacta o naratiune a rzboiului. Abia
dup cinci ani de la moartea lui Iulian, Libanios putu compune o monodie, si apoi o lung oratiune
funebr n care l prezent ca ales al zeilor si binefctor al lumii189, n rezumatul su de istorie roman,
Eutropius, care-1 nsotise pe Iulian n Persia, ne-a lsat asupra mpratului filosof pagini de judecat
neprtinitoare, re-cunoscndu-i meritele, cultura ntins, calittile deosebite si devotamentul su pentru
interesul public. Putin nainte de sfrsitul secolului al IV-lea, Ammianus Marcellinus si public istoria sa,
cel mai complet, cel mai amnuntit, mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care i putem consulta
pentru a sti ce idee si fcur despre Iulian cei ce-1 cunoscuser de aproape"190. Cam
s Bidez, op. cit., pp. 332-335.
' Ibidem, pp. 336-337.
} Ibidem, p. 337. .........
163

prezenti c nu vrea s dea indicatii, dar, ca bun cettean, doreste s fie nlocuit printr-un demn urmas,
ntreb dup aceea de Anatolius, unul dintre intimii si, pe care-1 iubea mult, si cnd Sallustius i rspunse
c a czut n lupt, mpratul ncepu a plnge pierderea acestui bun prieten. Cei din jurul su, miscati,
izbucnesc si ei n plansete, dar, n fata acestei privelisti, mpratul si revine si-i conjur s nu umileasc
prin lacrimi de slbiciune moartea unui suveran care n curnd se va uni cu cerul si cu stelele. Toti tcur,
si Iulian ncepu o convorbire metafizica asupra naturii sufletului, cu filosofii Priskos si Maximus. Toate
acestea l obosir, si rana se redeschise. El simtea c se nbus, ceru ap si, dup ce bu, si ddu ndat
sufletul. Era ctre miezul noptii (26 iunie 363).
Astfel prsi viata acest om extraordinar, care ls n istoria lumii un rsunet att de mare.
Corpul su fu transportat la Tarsos, spre a fi nmormntat dup dorinta sa. Procopios, care afl armata n
retragere, fu nsrcinat a escorta convoiul pn la destinatie.
Cnd stirea mortii lui Iulian ajunse n imperiu, bucuria crestinilor, care vedeau n aceasta mna
rzbuntoare a divinittii, a fost un delir si reactia lor violent. Pretutindeni inscriptiile care glorificau
numele tnrului mprat fur nimicite. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. Grigorie de Nazianz l
batjocoreste pentru meritele, ca si pentru defectele sale. La Constantinopol, o revolt izbucni mpotriva
prefectului. La Antiochia, pgnii fur huiduiti si Libanios se
162
simti un timp n primejdie. Colaboratorii mpratului au fost urmriti: Maximus, theurgul din Efes, fu
executat, Oribasius exilat la goti. Teroarea fu att de mare, nct sotii de arme ai lui Iulian si martorii
ultimelor sale victorii se temur a publica ceva. ntr-o scrisoare ctre prietenul su Aristophanes,
recomandat mai nainte mpratului, Libanios mrturiseste de ce este silit, n marele su doliu, s pstreze
tcerea fat de calomniatorii gloriosului disprut188.
Cnd mnia crestinilor se mai potoli, datorit si tolerantei lui Jovian, pgnii putur aduce omagiul cuvenit
suveranului care czuse pentru aprarea patriei. Mai nti, ctiva ofiteri participanti la ultima campanie, n
care si luaser nsemnri (Seleucus, Magnus, Callistus), putur redacta o naratiune a rzboiului. Abia
dup cinci ani de la moartea lui Iulian, Libanios putu compune o monodie, si apoi o lung oratiune
funebr n care l prezent ca ales al zeilor si binefctor al lumii189, n rezumatul su de istorie roman,
Eutropius, care-1 nsotise pe Iulian n Persia, ne-a lsat asupra mpratului filosof pagini de judecat
neprtinitoare, re-cunoscndu-i meritele, cultura ntins, calittile deosebite si devotamentul su pentru
interesul public. Putin nainte de sfrsitul secolului al IV-lea, Ammianus Marcellinus si public istoria sa,
cel mai complet, cel mai amnuntit, mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care i putem consulta
pentru a sti ce idee si fcur despre Iulian cei ce-1 cunoscuser de aproape"190. Cam
f Bidez, op. cit., pp. 332-335.
' Ibidem, pp. 336-337.
} Ibidem, p. 337. ;" '......
163
NICOLAE BANF.SCU
n acelasi timp, Eunapius ne-a povestit domnia lui Iulian dup jurnalul medicului Oribasius, si, dup el,
Zosimus 1-a prezentat cu simpatie, ca suveran model.
De la nceputul Evului Mediu, legenda Apostatului a preocupat fantezia hagiografilor, trecnd si n drama
religioas. Eruditul Bidez le-a schitat n ultimul capitol al amintitei sale monografii (Histoire et legende),
si ne-a expus opera de reabilitare ntreprins, mai cu seam n Franta, odat cu dezgroparea manuscriselor
ce cuprindeau scrierile suveranului att de calomniat.
nregistrnd prerile contradictorii ale modernilor, savantul belgian proclam un mare adevr cnd afirm
c, pentru a ntelege atitudinea lui Iulian, nu trebuie s uitm c Apostatul pretinse a reprezenta partida
traditiei si c ntotdeauna el mrturisi oroarea pentru spiritul de noutate. Ceea ce-1 distinge si face
mrimea lui nu e nici ideea conductoare, nici ntreprinderea pe care o concepu: sunt naltele calitti ale
inteligentei sale si ale caracterului su. Este ardoarea, entuziasmul si sinceritatea credintei sale; e, de
asemenea, efortul prodigios al vointei lui". Dac Iulian n-a izbutit, nu trebuie luat n rs si calomniat: el
merit respectul datorat nobletei moralittii sale"191.
Ibidem, pp. 349-351.
164
C.
CONTINUATORII DINASTIEI CONSTANTINIENE. IOVI AN, VALENTINIAN sI VALENS
1. lovian (27 iunie363- 17februarie 364)
Cu moartea lui Iulian, dinastia lui Constantin cel Mare se stingea cu totul, n dimineata zilei de 27 iunie,
ofiterii armatei tinur sfat pentru a alege un urmas. Dup lungi discutii, ei se nteleser a oferi tronul lui
Sallustius, prefectul pretoriului. Acesta ns, invocnd vrsta, nu primi, si atunci fu ales Jovian, cornitele
grzii.
Pannonian de origine, fr nsusiri deosebite, el cut s asigure ndat pacea cu persii, situatia armatei
fiind destul de precar, lipsit de provizii si hrtuit necontenit n retragerea ei pe teritoriul dusmanului.
ndat ce aflase de moartea lui Iulian, Sapor al II-lea, socotindu-se biruitor, ncepuse urmrirea
imperialilor. Dar, la prima ciocnire, persii fur respinsi cu mari pierderi. Pn la Dur, n stnga Tigrului,
urmrirea a fost continu, desi mrginindu-se la hrtuieli, fr ca cele dou armate s se prind ntr-o
adevrat lupt, n cele din urm, Sapor, gndindu-se la pierderile mari pe care le suferise, fcu propuneri
de pace, pe care Jovian, fat de situatia critic a armatei sale, se grbi a le primi n conditii cu totul
umilitoare pentru imperiu. El trebui s retrocedeze persilor cele cinci provincii transtigritane cucerite de
Galeriu, cele mai puternice dou cetti ale Meso-potamiei, Nisibis, din care locuitorii puteau pleca, si
165
N1COLAE BNESCU
Singara, n sfrsit, s prseasc n minile persilor Armenia. Un tratat pe 30 de ani fu semnat ntre cele
dou puteri, ntrit prin jurminte si ostateci. Istoricii epocii vorbesc cu durere si indignare despre aceast
pace dezonorant, necessariam quidem, sed igno-bilem, cum o caracterizeaz Eutropius192.
Cedarea cettii Nisibis produse o mare jale printre locuitori, siliti a emigra, n zadar fruntasii orasului se
aruncar la picioarele mpratului n trecere, rugndu-1 s nu-i dea prad dusmanului furios din cauza
celor trei nfrngeri suferite. Jovian nu se ls nduplecat, ci ddu porunc de evacuare. Cei mai multi
locuitori s-au refugiat la Amida, mai putini n alte orase. Descurajarea fu mare pretutindeni, fiecare oras
so-cotindu-se expus nvlirii persilor, odat ce Nisibis era cedat193.
Dup ce asigur pacea cu dusmanii, Jovian cut s restabileasc linistea Bisericii, zguduit n timpul
predecesorului su. El transmise o circular guvernatorilor de provincii, n care si mrturisea credinta si
asigura stabilirea legal a religiei crestine. Vestitul Athanasios iesise din retragerea sa la vestea mortii lui
Iulian si, aclamat de multime, si reocupase Scaunul arhiepiscopal din Alexandria194. El avusese mai
nainte; o ntrevedere cu noul mprat n Antiochia.
192 Citat de Gibbon, ed. Bury, t. II, p. 550, n. 115.
193 Zosimus, III, 34: navra Se fjv otjucoyfjg Kai dprivcnv /leord,
LKaTt\q EKKeaSai mc, nepav eq>68oiq, Niaiwt avmt, oofievcov. 194 [La bibliografia existent n
manualele de patristic, asupra acestei personalitti pot fi adugate titluri mai recente: Politique et
theologie chez Athanase d' Alexandrie, ed. C. Kannengisser,
166

Spiritul moderat al lui Jovian proclam o tolerant universal fat de agitatia sectelor numeroase n snul
Bisericii. Themistius, trimis de Senatul capitalei s exprime noului suveran devotamentul su loial, a putut
vorbi cu elocventa sa obisnuit de principiile tolerantei filosofice195.
Domnia cea nou avu un sfrsit neasteptat, nainte ca titularul s ajung n capitala sa. De la Antiochia,
Jovian si-a luat calea, grbit, ctre Constantinopol, trecnd pe la Tyana si Ankyra. Oprindu-se la Dada-
stana, un oras obscur ntre Galatia si Bithynia, dup o mas copioas, mpratul se culc si fu gsit a doua
zi dimineata (17 februarie 364) mort n patul su. Cauza acestei morti neasteptate a fost explicat n
diverse feluri. Unii o atribuie urmrilor unei indigestii pricinuite sau de cantitatea de vin, sau de calitatea
ciupercilor consumate seara; dup altii, a fost asfixiat n somn de crbunii aprinsi imprudent ntr-o camer
cu peretii de curnd vopsiti. N-au lipsit ns nici zvonurile de otrvire196. Corpul decedatului suveran a
fost trimis la Constantinopol, spre a fi nmormntat.
Tronul rmase vacant timp de zece zile. Alegerea avu loc la Niceea, n Bithynia. Adunarea solemn a
puterilor civile si militare ale imperiului oferi din nou coroana lui Sallustius, prefectul pretoriului, dar
acesta pentru a doua oar refuz. Atunci, dup mai multe
Paris, 1974; M. Tetz, Zur Biographie des Athanasios von Alexandrien, Zeitschrift fur
Kirchengeschichte", 90 (1979), p. 304-338; H. A. Drake, Athanasius' First Exile, Greek, Roman and
Byzantine Studies", 27 (1986), p. 193; v. si Supra, n. 31)].
195 Gibbon, op. cit., ed. Buiy, t. III, pp. 2-4.
196 Ibidem, p. 6. , .,...,.. ........ ,,,, ..... :
167
NICOLAE BANESCU
propuneri respinse, numele lui Valentinian, un pan-nonian, ofiter de merit, seful unei schole a grzii197,
ntruni sufragiile ntregii adunri.
t-
"; 2. VALENTINIAN I
(2 7februarie 364 -17 noiembrie 3 75)
Noul ales era fiul comitelui Gratian, cunoscut pentru meritele sale militare n Africa si Britannia.
Valentinian I avea o nftisare maiestuoas si se deosebea prin energia sa fr margini si devotamentul
pentru binele public. El fu ndat nvestit solemn, n mijlocul aclamatiilor trupelor (27 februarie 364).
Armata i ceru s-si asocieze un coleg la imperiu, n cuvntarea ce tinu, Valentinian si art de la nceput
energia, spunnd armatei c, odat ce ncrederea ei 1-a nltat pe tron, e datoria sa s se gndeasc la
siguranta si interesul imperiului. Recunoaste ct de mare e greutatea acestui imperiu pentru minile slabe
ale unui muritor, dar alegerea unui prieten sincer cere o matur deliberare si aceasta l priveste. Armata,
surprins, se linisteste, si mpratul, o lun mai n urm, venind la Constantinopol, acord titlul de
Augustus fratelui su Valens (28 martie 364). Acesta era n vrst de 36 de ani si n-avea talentele fratelui
su. El i arta un mare devotament, recunoscndu-i superioritatea geniului si ascultndu-1, dup expresia
lui Ammianus, ca un subaltern (in modum apparitoris).
197 Cedrenus, I, 541 (Bonn), ne spune c era mare de trup, rosu, cu prul blond si ochii frumosi, putin
albastri, nct multi ziceau c seamn cu David".
168
Imperiul fu mprtit ntre cei doi frati. Valentinian oferi lui Valens prefectura Orientului, de la Dunrea de
Jos pn la hotarele Persiei, cu resedinta la Constantinopol, pstrnd pentru el Illyricum, Italia si Gallia, cu
resedinta la Milan.
a. Administratia imperiului. Valentinian I era un brav soldat, care tinea la disciplin n armat si la ordine
n Stat, dar avea o fire violent, fiind dur pn la cruzime. Ammianus Marcellinus a nregistrat attea din
executiile lui sumare, sentintele dictate de multe ori glumet, semnalnd si cusca celor dou ursoaice
enorme, de lng camera lui de culcare, pe care le privea adesea cu plcere devornd bucti din trupurile
celor executati. Calamittile care bntuiau imperiul n-au fcut dect s sporeasc ferocitatea congenital a
inimii sale.
Acest om teribil s-a artat, prin anumite acte de guvern, un suveran ntelept. El interzise expunerea
copiilor nou-nscuti si stabili n cele 14 cartiere ale Romei 14 medici cu stipendii si privilegii. Valentinian
ntemeie si o institutie liberal pentru educatia tinerilor si sprijinul stiintelor n declin. Intentia sa era ca
retorica si gramatica s se nvete n limbile greac si latin n metropola oricrei provincii; scoala din
Roma si cea din Constantinopol aveau, fireste, ntietate. Se reglementa disciplina studentilor n chip
serios.
Spre a asigura linistea si prosperitatea oraselor, Valentinian a creat functia defensorilor {defensor civi-
tatis), care aveau sarcina de a ocroti pe cei slabi, a le sprijini drepturile si a le expune plngerile naintea
tribunalului magistratilor civili sau chiar la picioarele
169
NICOLAE BANESCU
tronului. Era numit de Praefectus praetorio; Theo-dosius I transfer curialilor numirea lui198.
Dar unul din marile sale merite a fost, ntr-o epoc de aprige lupte religioase, toleranta general garantat
de el n materie de credint. Protectia legii era asigurat tuturor, pgnilor, ca si sectelor crestinismului.
Valentinian permise toate cultele, afar de practicile care ascundeau vicii sau dezordini sub masca religiei.
Tot astfel se sili, cu energia-i cunoscut, a nbusi abuzurile din administratie si justitie.
b. Aprarea imperiului. Mai presus de toate ns, marea grij a lui Valentinian I a fost aprarea imperiului.
Situatia era atunci extrem de critic. Moartea lui Iulian att ndat poftele de prad si de cucerire ale
barbarilor. Ammianus Marcellinus, un martor ocular, ne spune c trmbita de rzboi rsuna de la un capt
la cellalt al lumii romane, si barbarii ddeau asalt la toate frontierele: alamanii devastau Galiile si Raetia,
sarmatii si quazii Pannoniile, pictii, scotii si saxonii Britannia; getulii si maurii cutreierau Africa, bandele
prdalnice ale gotilor Thracia, iar n Orientul deprtat regele persilor punea mna pe Armenia199, si
Proco-pios, o rud a mpratului Iulian, ncerca s uzurpe tronul lui Valens.
198 Buiy, History of the Later Roman Empire..., Londra, 1923, p-60.
199 Ammianus, XXVI, 5: Hoc tempore uelut per universum orbem Romanum betticum canentibus
bucinis excitae gentes sae-vissimae limites sibi proximos persultabant. Gallias Raetiasque simul
Alammani populabantur, Sarmatae Pannonias et Quadi...
170
n toamna anului 365, Valentinian prsi Milan si merse la Lutetia, Reims si Treves, resedintele Galliei de
Nord, unde petrecu timp de zece ani pentru aprarea, si ntrirea frontierelor.
nc din acel an, alamanii si reluau invaziile n Gallia. Revoltati de purtarea trufas a lui Ursacius,
magister officiorum, fat de ambasadorii lor si de micsorarea darurilor ce li se acordau la o nou domnie,
alamanii nvlesc n Gallia nainte de trecerea lui Valentinian peste Alpi. Ei dau foc satelor si trsc
captivi n pdurile lor.
La nceputul anului urmtor, trec n mas Rinul, n toiul iernii. Trupele imperiului fur nvinse, sefii lor
rniti mortal, steagul Herulilor si Batavilor czu n minile barbarilor. Valentinian i pedepsi aspru pe
Batavi, degradndu-i n fata ntregii armate, lundu-le armele si hotrnd s fie vnduti ca sclavi. Batavii
se aruncar atunci la picioarele lui, cernd iertare si fgduind a-si spla onoarea ntr-o nou ncercare.
Valentinian consimti cu o prefcut repulsie200, n curnd, Jovinus, n fruntea unei puternice armate
disciplinate, surprinse n regiunea Metz o armat a ala-manilor si alta pe malurile Mosellei. Atacati
energic, multi pierir, si cei care scpar fugir la a treia si mult mai importanta armat, aflat la Chlons-
sur-Marne. sefii barbari, alarmati, se pregtir a da piept cu Jovinus ntr-o lupt decisiv, ncierarea fu
aprig, ea tinu o ntreag zi de var (366), cu egal bravur de ambele prti, n cele din urm, armata
imperiului
200 Ibidem, XXVII, 1. Cf. Gibbon, ed. Bury, t. III, p. 34. .,-,
171
MCOLAE BNESCU
nvinse cu o pierdere de 1.200 de oameni. Alamanii lsar pe cmpul de lupt 6.000 de morti si 4.000 de
rniti201. Jovinus alung resturile acestei invazii pn la trmul Rinului si veni apoi la Lutetia, spre a
primi demnitatea de consul pentru anul urmtor.
Barbarii nu se intimidar, cu toat marea nfrngere ce suferiser, n 368, ei surprind Moguntiacum
(Mayenta) n timpul unei srbtori crestine, care atrsese populatia de la ziduri. Alamanii trsc cu dnsii
o multime de captivi. Valentinian, hotrt a da o lectie dur dusmanului, porunci comitelui Sebastian s
ptrund prin Raetia cu trupele din Italia si Illyricum, n timp ce el trecea Rinul n fruntea unei puternice
armate. Alamanii, neputnd opri devastarea satelor, s-au asezat n lagr, pe vrful unui munte aproape
inaccesibil, unde Valentinian cu generalii si i luar cu asalt, nimicindu-i n mare parte (368)202.
ntorcndu-se la Treves, mpratul si ndrept toat atentia la ntrirea frontierelor Galliei, dndu-si seama
c are a face cu o natiune de temut, care pare intact, rennoindu-se mereu203. De aceea, fortific malurile
Rinului cu mari constructii pe tot cursul su, de la Raetia pn la strmtoarea Oceanului (Mnecii)204. Cu
toat opunerea barbarilor germanici, Valentinian cldi
201 Ammianus, XXVII, 2.
202 Ibidem, XXVII, 10; Gibbon, loc. cit., t. III, pp. 36-37.
203 Ammianus, XXVIII, 5: Immanis etiam natio... ita saepius adolescit, utfuisse longis saeculis
aestimetur intacta.
204 Ibidem, XXVIII, 2, l: Rhenum omnem a Raetiarum exordio ad usque fretalem Oceanum magnis
molibus communiebat.
172

aceast barier a Rinului, care asigur linistea Galliei pentru tot restul domniei sale.
El ncerc s-i atrag si pe burgunzi (370) mpotriva alamanilor, acestia avnd cu dnsii contestatii pentru
niste mine de sare. Dar cnd burgunzii vin la Rin n numr de 80.000, reclamnd subsidiile promise,
mpratul i purt cu vorba pn se retraser, cci nu avea interes s contribuie la distrugerea uneia din
cele dou natiuni pe care le putea manevra una contra alteia.
Dac fortificatiile ridicate de Valentinian aprau interiorul trii, coastele Galliei si Britanniei rmneau
ns expuse atacurilor piratilor saxoni, n 371, acestia au atacat provinciile maritime ale Galliei, si
comandantul care avea aprarea coastelor a cerut ajutorul lui Severus, seful infanteriei. Saxonii au fost
ncercuiti si aproape nimiciti, ceea ce s-a datorat si perfidiei generalului roman, care s-a prefcut a primi,
la nceput, capitularea saxonilor.
Britannia se afla si ea prad incursiunilor ndrznetelor triburi de la nord, ale pictilor si scotilor205, cu
care se uneau uneori si piratii saxoni. Aceste triburi nordice nu puteau suferi stpnirea roman si, uitn-
du-si certurile, se aruncau mpreun asupra provinciilor, dup prad. Avaritia comandantilor militari, care
lsau trupele nepltite, ncuraja dezertrile si dezorganizarea armatei.
205. Pictii locuiau n Caledonia oriental, regiune de cmpii ntinse pn la mare, si triau din cultura
pmntului si din pescuit; scotii ocupau nltimile muntilor n partea occidental a Caledoniei, trind din
pstorit. ., },,
173

nstiintat la Treves c cei doi sefi militari ai Brita-nniei au fost surprinsi si ucisi de barbari si provincia
aproape pierdut, Valentinian trimite ndat pe spaniolul Theodosius, general abil si energic, ca s scape
Britannia. Acesta trece strmtoarea cu o armat de veterani, debarc n Britannia si, n drumul pn la
Londra, bate mai multe trupe de barbari si libereaz multi captivi. Apoi, cu dibcia sa, readuce sub drapel
soldati rtcitori si acord o amnistie general, n dou campanii succesive (368 si 369), prin talentele sale
militare, el curt provincia de barbarii dusmani, alungndu-i n coltul de nord al insulei. Ca omagiu
pentru suveranul su, Theodosius constitui o nou provincie, pe care o numi Valentia. Totodat, prin
restaurarea fortificatiilor, ddu oraselor mult sigurant, mpratul l rsplti numindu-1 comandant
suprem al cavaleriei206.
Acest brav general nvinse armatele alamanilor pe Dunrea de Sus, nainte de a fi trimis n Africa, spre a
nbusi rscoala lui Firmus.
Africa roman se afla de multi ani n minile unui guvernator militar rapace, cornitele Romanos, care, prin
crimele sale, se fcuse odios ntregii populatii. Toate plngerile rmneau fr efect, cornitele stiind s
cumpere ntotdeauna cu bani constiinta anchetatorilor. Sub o astfel de ocrmuire, nu e de mirare c
populatia s-a strns repede n jurul unui rebel.
Firmus era fiul unui sef mauritan puternic, care lsase o mare avere, n cearta dintre fiii si pentru
mostenire, Firmus l ucise pe unul din frati si fu atunci
Gibbon, ed. Buiy, t. III, pp. 47-48.
174
urmrit cu un zel neobisnuit de cornitele Romanos. Temndu-se pentru viata sa, Firmus provoac rscoala
poporului su, care l privea ca pe un eliberator (372). O armat destul de mare se adun n jurul
revoltatului. Caesarea e prefcut n cenus. Numidia si Mauri-tania cad n puterea lui Firmus.
Valentinian trimise pe cel mai bun general, pe Theodosius, s pacifice Africa, mbarcndu-se cu o mic
trup de veterani la gurile Ronului, Theodosius debarc n Africa (372-373)- Provincialii lui Firmus, ru
narmati, fr disciplin, nu fur n stare s reziste talentului militar al lui Theodosius. Firmus cut s
nsele vigilenta generalului printr-o supunere aparent, dar acesta, voind probe evidente, nu-si ntrerupse
operatiile, ptrunznd n interior si biruind orice rezistent. Refugiat la un rege maur (Igmazen), acesta fu
somat a-i preda pe fugar, care, neavnd nici o scpare, se spnzur n timpul noptii. Cu aceasta, rzboiul se
ncheia (373)207.
Ultima campanie a lui Valentinian a fost mpotriva quazilor. Pentru aprarea provinciilor sale Illyricum si
Raetia, el ncepuse a ridica si pe Dunrea de Sus fortificatii, ceea ce i provoc pe quazi. Acestia se plng
c o fortreat se cldea pe terenul lor, si Equitius, guvernatorul de Illyricum, suspend atunci lucrrile,
spre a-1 informa pe mprat. Prefectul Galliei, Maxi-min, profit de ocazie spre a-1 determina pe mprat
s ncredinteze provincia Valeria fiului su Marce-llianus, care va face lucrrile fr ca barbarii s-1 mai
inoportuneze cu protestele lor. Marcellianus l invit
101 Ibidem, pp. 50-52. - <;v ;, :, ,, ..v..-. , ,=,u.
175
NICOLAE BANESCU
cu perfidie pe Gabinius, regele quazilor, la el si-1 asasineaz. Quazii se ridic pentru a-1 rzbuna si obtin,
ca de obicei, concursul cavaleriei sarmatilor (374). Acestia, neputnd ataca Sirmium, aprat de ziduri, se
ciocnesc cu trupele lui Equitius, pe care le nimicesc n mare parte. Interventia tnrului Theo-dosius,
ducele Moesiei (viitorul mprat), salveaz situatia, acesta semnalndu-si talentele militare de care va da
dovad mai trziu ca mprat.
Aflnd la Treves cele ntmplate, Valentinian se mnie aprig asupra barbarilor si, n primvara 375, porni
cu mare parte din fortele Galliei mpotriva lor. O ambasad a sarmatilor l ntmpin pe cale, si el i
rspunse c se va pronunta dup ce va examina lucrurile la fata locului. Sosind la Sirmium, ddu audient
deputatilor provinciilor din Illyricum. Monarhul, prezumtios, nu vzu n toate cele ntmplate dect vina
barbarilor si ntreprinse o expeditie de rzbunare sngeroas mpotriva quazilor. Trecnd Dunrea n
tinuturile lor, le devasta cu o furie implacabil, arznd si omornd tot ce ntlni n cale. Atta groaz bg
n barbarii refugiati n munti, nct trecu Dunrea napoi fr a fi pierdut un om208!
Plnuind a-si completa actiunea ntr-o a doua campanie, si asez cartierul de iarn la Bregetio, pe Dunre.
Acolo i se prezent o ambasad a quazilor, care ncercau, umilit, s potoleasc mnia dezlntuit a
suveranului. Dar acesta le rspunde cu o violent extrem, insultndu-i cu cele mai grele cuvinte. Vocea,
privirea, gesturile trdau furia sa nestpnit.
Ammianus, XXX, 6, 3 si urm.
176
Aceast explozie de mnie i provoac ruperea unui vas sanguin, nct el se prbusi n bratele celor de fat
si si ddu peste putin sufletul.
Vajnicul soldat avu, la 54 de ani, un sfrsit vrednic de viata sa209.
Valentinian I lsa dup el doi fii, nscuti din dou cstorii: pe Gratian, de vreo 18 ani, fiul Severei, pe
care o repudiase, si pe Valentinian al Il-lea, un copil de 4 ani, fiul Iustinei, cea de a doua sotie a sa.
Gratian primise nc de la vrsta de 8-9 ani, din minile tatlui su, mantia de purpur si diadema, cu titlul
de Augustus (n august 367), si asocierea sa la imperiu fusese ratificat de armatele Galliei. Numele su
fusese adugat la numele lui Valentinian I si Valens n actele publice. Prin cstoria sa cu Con-stantia,
fiica lui Constantiu al Il-lea, el dobndea drepturile ereditare ale familiei Flavia.
Gratian urm deci la tron tatlui su, dar pasiunile, suspendate prin energia fostului mprat, renviar
acum. sefii militari Merobaudes si Equitius, n ambitia lor de a conduce n numele unui copil, invitar n
lagr pe Iustina cu fiul su, care fu prezentat trupelor si nvestit, prin aclamatiile lor, cu titlurile si
insignele puterii supreme. Pericolul unui rzboi civil fu mpiedicat numai de atitudinea moderat a lui
Gratian. El primi alegerea armatei si declar c l va socoti pe fiul Iustinei ca pe un frate si nu ca pe un
rival. Gratian fix mprtesei si fiului su Valentinian al Il-lea
209 V. asupra lui si A. Alfoldi, Valentinian f, le dernier des grands Pannoniens, Revue d'histoire
comparee", 4 (1946), p. 7 si urm.
177
NICOLAE BANESCU
resedinta la Milan, n provincia Italiei, rezervndu-si pentru sine comanda trilor de dincolo de Alpi.
Lumea roman era acum condus de Valens si de cei doi nepoti ai si. .>
3- mpratul Valens l (28 martie 364 - 9 august 3 78)
a. Revolta lui Procopios. Evenimentele din Asia. Asociat la imperiu de fratele su, Valens n-avea nici una
din nsusirile acestuia, nc de la nceputul domniei, Orientul a fost tulburat de o rscoal de mari
proportii.
Fostul general Procopios, nrudit cu Iulian si despre care se spunea c fusese mbrcat de acesta cu
purpura, la Carrhae, n cursul ultimei sale expeditii, simtin-du-si viata amenintat, se revolt mpotriva lui
Valens, disputndu-i tronul (septembrie 365). El afl la Constantinopole prieteni care i dau sperante,
ntemeiate pe nemultumirea general. Dou cohorte de gali, care nu puteau uita amintirea lui Iulian, fur
atrase n conspiratie. Soldatii l aclamar pe Procopios, jurndu-i credint. tranii din mprejurimi,
nemultumitii, mresc numrul acestei armate, la care se adaug Jovienii si Herculienii, trupele din orasele
Thraciei si din cettile de la Dunre. Gotii dau si ei uzurpatorului cteva mii de auxiliari, nct Procopios
se afla n curnd n fruntea unei mari ostiri stpn pe Constantinopole. Fiul lui Hormisdas mbrtisa si el
cauza rebelului, care l investi cu puterile unui proconsul roman, iar Faustina, vduva lui Constantiu, se
178

cstori cu Procopios, mrind prestigiul acestuia n ochii populatiei.
Valentinian I primi vestea revoltei din Orient, dar nu putu interveni, avnd s apere tocmai atunci frontiera
de nord, amenintat de o invazie. Valens se afla la Caesarea, pentru a observa miscrile persilor, cnd i se
aduse vestea rscoalei si, intimidat, se gndea s renunte la coroan, spre a nu-si expune viata. El fu salvat
ns de energia generalilor si. Lupicinus alerg cu legiunile Siriei n ajutorul suveranului su, iar
Arinthaeos, care, prin forta si valoarea sa, era mai presus de toti, cu o mic trup ce comanda atac un
corp numeros de rebeli. Cnd vzu printre acestia soldati care serviser sub comanda sa, le strig, cu o
voce de tunet, s-si predea pe propriul lor comandant, si att de mare era autoritatea sa, nct ei se
supuser fr a sovi. Arbetion, veteranul marelui Constantin, iesi din retragerea sa si primi comanda unei
armate, n toiul unei lupte, si scoase casca, spre a fi recunoscut, i salut pe soldatii lui Procopios,
numindu-i copiii si si ndemnndu-i s vin alturi de btrnul general, care de attea ori i dusese la
victorie, n dou lupte ce avur loc, trupele lui Procopios l prsir si el rtci un timp n Phrygia, pn ce
fu trdat de ai si, descurajati, si pieri decapitat (366)210.
Fat de persi, Valens avu o atitudine prudent, cutnd s nu le dea pretext de ostilitate prin clcarea
tratatului rusinos ncheiat de Jovian. La adpostul acestui tratat, persii fac din Armenia si Iberia ade-
210. Fazele acestei aventuri sunt relatate de Ammianus, XXVI, 6-10. Vezi si Gibbon, ed. Bury, t. III, pp.
12-17.
179
NICOLAE BANESCU
vrate provincii ale lor. Regele Armeniei, Arsak, fu ridicat si nchis de Sapor al II-lea, care conduse acolo
o expeditie cu mari forte militare. Nefericitul rege pieri n Turnul Uitrii din Ecbatana (367)211. Iberia
avu o soart identic. Regele Sauromaces fu alungat de persi, care pun n locul su o creatur a lor.
n Armenia se form un partid numeros n favoarea lui Pap (Papa), fiul lui Arsak, recunoscut ca suveran
legal. Valens contribui a-1 restaura pe tron (369), dar n urm l trda, de teama persilor. Regele, invitat s
se consulte cu mpratul, veni pn la Tarsos, unde fu mpiedicat a merge mai nainte, si atunci, simtindu-
se amenintat, scp cu fuga, strecurndu-se n patrie. El fcu ns greseala s rspund invitatiei comitelui
Traian, care comanda mpreun cu Vadomar fortele romane stationate la hotarul Armeniei, n mijlocul
banchetului ce i se ddu, regele fu asasinat (374).
n Iberia, o armat a lui Valens l restaura pe Sauromaces, pe malurile fluviului Cyrus (372). Numai la
moartea neastmpratului Sapor al II-lea (380), persii, ocupati cu tulburrile lor interne si cu rzboiul la
hotare, nu putur mpiedica regatele Armeniei si Iberici de a-si recpta neutralitatea ntre cele dou
imperii.
211 Gibbon, Ed. Bury, t. III, pp. 55-56. [Evenimentele, legate si de domnia regelui persan Sapor al II-lea
(310-380) sau sapur, sunt cunoscute att din izvoare latine (Ammanus) sau grecesti (Prokopios), ct si din
cele armenesti (Moise din Choren). Informatia urmtoare, privitoare la nlocuirea regelui iber (ivir)
Sauromaces prin ruda sa apropiat Aspakures este bazat tot pe textul lui Ammianus, XXVII, 12, 4 si 16 si
XXX, 2, 2.]
180

b. Rzboiul cu gotii. Moartea lui Valens. Dar
Valens avu mai cu seam s-i nfrunte pe goti la Dunrea de Jos, cci acum ncepe presiunea puternic a
barbarilor germani la aceast frontier. Pericolul german va fi timp de cteva decenii marea problem a
prtii de Rsrit a imperiului.
Gotii triau, la nceputul erei crestine, pe malurile Balticei, de unde, la sfrsitul secolului al II-lea, pentru
motive ce nu se cunosc, ei emigrar n tinuturile de sud ale Rusiei, pn la trmurile Mrii Negre, ntre
Don si Dunrea de Jos. Pe la jumtatea secolului al III-lea, ptrund n Crimeea, si de atunci pornesc o serie
de incursiuni nimicitoare pe mare, ca pirati. De mai multe ori ei devasteaz litoralul caucazian, ajungnd
pe trmul asiatic. Corbiile lor ptrund chiar prin Bosfor n Propontis si Marea Egee, nimicind orasele
prospere de pe coastele Greciei, si nainteaz pn n insulele Rodos, Cipru si Creta. Expeditiile acestea se
mrgineau la prdciuni, si ntotdeauna gotii se ntorceau, pe acelasi drum, pe trmul de nord al Pontului
Euxin212.
212 Cele dou ramuri ale gotilor sunt, se stie, vizigotii si ostro-gotii. Aceste nume nu trebuie traduse cum
se obisnuieste: gotii de Apus si gotii de Rsrit. Vizigotii nseamn gotii ntelepti", cci wisi se leag de
tema germanic al crei sens e ntelept, prudent"; ostrogotii sunt gotii strluciti" (radicalul austr). V. F.
Lot, Decomposition de l'empire (395- 751), n Histoire de Moyen ge, par F. Lot, Chr. Pfister et Fr.
Ganshof, 1.1, Paris, 1928, p. 120, nota 90. [Opinii mai nuantate la E.A. Thompson, The Visigoths in the
Time ofUlfila, Oxford, 1966; D. Claude, Geschichte aer Westgoten, Stutgart, 1970; H. Wolfram, op. cit.
Infra, n. 224, Munchen, 1979; Th. S. Burns, A history of the Ostrogoths, Bloomington, 1984.]
181
NICOLAE BANESCU
Ei vin ns n atingere cu imperiul si pe uscat. Profitnd de anarhia veacului al III-lea, ncepur a trece
Dunrea si a prda n imperiu, mpratul Decius pieri n luptele cu dnsii (251); Claudiu al II-lea a cstigat
asupra lor, la Naissus, o mare biruint (269), fcnd o multime de prizonieri, pe care i nrola n parte n
armat, coloniznd pe ceilalti. Claudiu al II-lea lu pentru aceasta epitetul de Gothicus"; dar Aurelian, se
stie, retrase ostile si administratia din Dacia, lsnd-o n voia lor.
n veacul al III-lea, crestinismul se introdusese la gotii din Crimeea; Theophilos, episcopul gotilor213, a
participat la Sinodul de la Niceea (325). n secolul al IV-lea, Ulfila (Wulfila) a fost evanghelizatorul
gotilor din prtile Dunrii. El fusese ordonat episcop de arianul Eusebius al Nicomediei, la Antiochia,
unde venise n anul 341 n ambasad la Constantiu. ntors n patria sa, dincolo de Dunre, el rspndi
printre goti arianismul. Dup vreo sapte ani, o mare perse-
213 [Reiese c Bnescu nclina spre opiniile care considerau c acest Theophilus a fost episcop al Gothiei
din Crimea, precumpnitoare atunci n istoriografie; ulterior, au nceput s capete tot mai mult
consistent argumentele care admit c n cazul de fat este vorba mai degrab de Gothia situat n partea.
sud-estic a Romniei de azi. Acest punct de vedere, nsotit de toat informatia bibliografic a subiectului,
este sustinut de Emilian Popescu, Theophilus Gothiae, Bischofin der Krim oder an der unteren Donau ?, n
Idem, Christianitas Daco-Romana, Bucuresti, Ed. Academiei romne, 1994, p. 178-186. Studiul acesta a
aprut mai nti n limba romn n Studii teologice", 38 (1987), 5 p. 73-81, apoi n german n
Byzantina" (Thessalonic), 14(1988), p. 237-2491. ; . ,_ . . ..:. ..
182

cutie i sileste pe goti mpreun cu Ulfila a cere adpost n imperiu, pe la 348. Ei sunt primiti si asezati
lng Nicopolis, n Moesia. Aceasta a fost, cum arat Jacques Zeiller, prima ptrundere a gotilor n
imperiu214. Pentru a-i face s nteleag scrierile sfinte, Ulfila compuse cu ajutorul literelor grecesti
alfabetul gotic si traduse Biblia n limba got.
Nu trebuie s ne nchipuim toat Gothia arian fiindc Ulfila era arian. Cum arat un nvtat bollandist,
Ulfila n-a fost un episcop al gotilor, ci al tmorgoti, pe care i-a putut converti. Au fost n Gothia centre de
crestinism diferite, cel putin trei comunitti cunoscute: niceeni, arieni si audieni (sectarii lui Audius,
relegat n Scitia)215. Gotii pgni de dincolo de Dunre erau, sub Constantiu, federati; n anii 348 si 360,
contingente ale lor au luat parte la luptele mpotriva persilor216.
Valens avu de luptat nc de la nceputul domniei cu gotii de peste Dunre. Trecerea fluviului, asigurat de
Constantin cel Mare ntre Transmarisca si Constan-tiniana-Daphne, era nc pstrat n 367, cnd Valens
si trecu pe acolo trupele, n iunie, pe un pod de vase.
214 J. Zeiller, Le premier etablissement des Goths chretiens dans l'empire d'Orient, n Melanges offerts
Gustave Schlumbergef, Paris, 1924.
215 Joseph Mansion, Les origines du christianisme chez Ies Goths, An. Boli., t. XXXIII, pp. 5 si urm.
216 Cari Patsch, Beitrge zur Volkerkunde von Siidosteuropa. III Die Volkerbewegung an der unteren
Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius. l Teii: Bis zur Abwanderung der Goten und Taifalen aus
Transdunavien. (Akad. der Wiss. in Wien, Philos.-hist. KL, Sitzb., 208 Bd., 2 Abhandl). Wien und
Leipzig, 1928, pp. 36-37.
183

Gotii au fugit dinaintea lui, si mpratul trecu Dunrea napoi, apropiindu-se iarna. Ploile au mpiedicat
orice actiune n anul urmtor, si Valens a rmas n lagrul su din Marcianopolis.
n vara anului 369, el si relua actiunea, trecnd Dunrea pe la Isaccea n prtile Basarabiei, unde
Athanaric si avea resedinta. Gotii urmar aceeasi tactic din anul 367, retrgndu-se n fata armatei
romane; dar trimit ambasad pentru pace. Trebuind s vin la tratative, Athanaric observ c el a jurat s
nu pun piciorul pe pmntul imperiului si s-a hotrt atunci ca ntrevederea sa cu mpratul s aib loc n
mijlocul Dunrii, care desprtea teritoriile lor. Valens si judele vizigotilor venir, fiecare n barca sa si
nsotit de un numr egal de oameni narmati, pn n mijlocul fluviului, unde tratar despre conditiile
pcii. Themistius ne spune c mpratul a stat toat ziua sub cldura soarelui n barc217.
Valens petrecu n Marcianopolis si iarna 369-370, si, dup ratificarea tratatului si primirea ostatecilor, se
ntoarse la Constantinopol. Gotii se tinur de acum linistiti timp de sase ani, pn cnd revrsarea
furtunoas a hunilor i arunc n provinciile imperiului.
n stnga Dunrii, gotii pgni i prigonir aprig pe crestini, si Sf. Sava, din tribul Atharid, fu atunci necat
(12 aprilie 372) n rul Museos, identificat cu Buzul nostru218. Persecutia a continuat si a fost violent:
26 de persoane fur ucise ntr-un sat. Principesa catolic
217 e<p' rjico cmc, em tfjg vecoq, f\viKa nîara ECCVTOV <po-toSecrTepot; fjv... et eco HL%pi
Seihrig oi/fiag (Patsch, loc. cit., 54-55).
184
Gaatha, cu fiica sa Dulcilla, au condus resturile populatiei la Kyzikos, unde se aflau alti goti. Ea e
mentionat n secolul al VlII-lea, si roTÔtpaKOi e expresia pentru acesti goti grecizati n urma unei
lungi simbioze219.
n anul 375, hunii, revrsndu-se ca o tromb din Asia, mping ctre vest neamurile barbare. Imperiul
alanilor, ntre Tanais (Don) si Volga, czuse cel dinti n ciocnirea cu hunii. Regele lor pieri n lupt, si o
parte dintr-nsii fugir pn la trmul Balticii, de unde vor porni apoi cu neamurile germanice n Gallia si
Spania; altii scpar n muntii Caucaz, pstrndu-se acolo (osetii)220, dar marea lor majoritate fu anexat
de
218 [ntr-adevr, forma Mousaios este apropiat de hidronimul Buzu, ca s mai poat fi pus la ndoial
(v. H. Delehaye, Saints de Thrace et de Mesie, n An. Bol!., Bruxelles), t. 31 1912, p. 216-221, text
reprodus si n Fontes Historiae Daco-Romanae, voi. II, Ed. Academiei, 1970, p. 710-714; P.S. Nsturel,
Ies Actes de Sint Savas. Histoire et arcbeologie, Revue des etudes sud-est eu-ropeennes", VII (1969), p-
175-185; Em. Popescu, Le christian-isme dans la diocese de Buzu jusqu 'au VIF siecle, n Idem,
Christianitas Daco-Romana, Bucuresti, 1994, p. 157-177; aici este vorba de versiunea francez a studiului
aprut n limba romn n volumul Spiritualitate si istorie la ntorsura Cariatilor, I, Buzu, 1983, p. 259-
277), Atharid din izvor este ns cpetenia pgn a locului].
219 C. Patsch, op. cit., p. 59- [Iul. Kulakovskij, Istorija Vizantii, voi. III, Kiev, 1915, pp. 414-416; E.
Chrysos, To Bvtvnov Km oi FOTÔI, Thessalonic, 1972; G. Ostrogorsky, Histoire de l'Etat byzantin, p.
183J
220 [n sens similar, v. Gh. I. Brtianu, Marea Neagr. De la origini pn la cucerirea otoman, editie
ngrijit de V. Spinei, traducere de Michaela Spinei, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1988, voi. I, p. 218; n
acelasi volum, notele editorului (spre ex., p. 199, n. 2 si p. 233, n. 25) indic si alte surse bibliografice ale
subiectului si tematicii nrudite cu el].
185
NCOLAE BNESCU
huni, care i trsc cu dnsii n viforoasa lor naintare spre vest. mpreun cu ei, hunii se aruncar asupra
ostrogotilor vecini. Btrnul si vestitul rege al acestora, Hermanrich, n disperarea sa, se sinucide.
Withimer, ales rege, cade n lupt. Fiul su Witheric, un copil, e salvat de doi generali energici, Alatheus
si Saphrax, care, neputnd nfrunta primejdia, se retrag pe malurile fluviului Danastris (Nistrul)221.
Cpetenia thervingilor (vizigotilor), Athanaric, care purta titlul de jude(nervingorumjudex), cut s
reziste pe Nistru, dar, atacat fr veste de huni, care trecuser fluviul si-1 amenintau din spate, izbuti a-si
face loc printre dnsii, retrgndu-se ntre munti si siret, unde voia s se apere printr-o linie de ntriri; dar
compatriotii si nu-1 urmar, ngroziti, ei se gndir s se retrag dincolo de Dunre, punnd ntre dnsii
si dusman bariera puternic a fluviului222. Sub comanda lui Fritigern si Alavivus, vizigotii ocupar malul
Dunrii si cerur protectia mpratului. Izvoarele ne arat ca ei implorar cu lacrimi autorittile imperiului
s-i lase a trece Dunrea, fgduind s fie linistiti, s cultive cmpiile Thraciei si s dea, la nevoie, trupe
auxiliare. Valens, nemaiavnd sfaturile lui Valentinian I, se consult cu ministrii si, si cei mai multi se
artar ncntati de aceast cerere. Ei vedeau n asezarea gotilor o sporire a populatiei rurale si a fortelor
militare. Noii supusi ar apra imperiul, si locuitorii indigeni, n locul recrutrii anuale, puteau plti un
impozit, care ar spori considerabil veniturile tezaurului. Valens ddu, prin urmare,
221 Ammianus Marcellinus, XXXI, 3, 1-3.
222 Ibidem, XXX, 3, 7. ,,
186

ordin s se ia msuri pentru trecerea gotilor n imperiu si pentru subzistenta lor pn cnd li se va defalca
un teritoriu suficient. Romanii se luptar cu valurile ziua si noaptea - dup expresia bine informatului
Ammianus - pentru a trece peste Dunre, n Moesia, multimea fr numr a vizigotilor, cu Fritigern si
Alavivus (376)225. Valens puse conditia de a preda armele si copiii n vrst, care s fie dusi n orasele
Asiei, unde vor primi educatie. Gotii ns stiur a profita de vanitatea functionarilor, pentru a-si pstra
armele.
n aceeasi vreme, Alatheus si Saphrax, mpreun cu Witheric, regele Gruthungilor (ostrogotilor), si, de
asemenea, Farnobius, au venit la trmul Dunrii, trimitnd o solie mpratului, cu rugmintea de a-i primi
si pe dnsii. Rspunsul a fost negativ, si ei nu stiau ce s fac. Ct despre Athanaric, temndu-se de un
refuz la fel, amintindu-si c tratase cu ngmfare pe Valens, cnd, sub pretext c s-a legat prin jurmnt s
nu calce niciodat pe teritoriul roman, silise pe mprat s iscleasc pacea n mijlocul Dunrii, din aceast
cauz s-a retras cu ai si n Caucaland, regiune inaccesibil din pricina multimii de pduri si a muntilor,
gonindu-i de acolo pe sarmati224.
223 Ammianus, XXXI, 4, 1-5, 8.
224 Ibidem, XXXI, 4, 12-13- Caucaland poate fi ns regiunea muntoas a Banatului, si nu muntii
Buzului, cum cred unii, nici ai Coziei, din moment ce istoricul spune c au ocupat regiunea gonind de
acolo pe sarmati (Ad Caucalandensem locum altitudine siluarum inaccesum et montium, cum suis
omnibus decli-navit, Sarmatis inde extrusis). n toat expunerea luptelor cu acesti barbari, ei sunt situati n
prtile Banatului, pn la Tisa.
187

Lupicinus si Maximus aveau conducerea militar a Thraciei. Oameni hrpreti, n loc s respecte
poruncile mpratului, ei caut s profite de situatie, provocnd, prin rapacitatea lor, nfometarea gotilor.
Acestia se plng de lipsurile ce ndurau, si cei doi generali se gndir a-i deprta de frontier, mprstiin-
du-i n diferite provincii, n atare mprejurri, slbind paza la Dunre, Alatheus si Saphrax se folosesc de
acest lucru si trec fluviul n imperiu, cu ostrogotii si regele lor225.
Fritigern se impusese ca sef al vizigotilor si i tinu n fru pn la momentul prielnic de a se ridica
mpotriva stpnirii romane, n acest scop, el cultiv prietenia cu ostrogotii si si duse ncetul cu ncetul
armata la Marcianopolis, unde ura dintre goti si romani va izbucni ntr-o revolt general (377).
Lupicinus i invitase pe sefii gotilor la un mare banchet, si suita lor rmsese sub arme la poarta palatului,
n curnd, o ceart se isc ntre goti si soldatii romani, clin pricin c acestia nu-i lsau s se foloseasc de
piata bine aprovizionat a orasului. De la ceart s-a ajuns la lovituri, si Lupicinus fu nstiintat c mai multi
dintre soldatii si si-au pierdut armele si
[Ipoteza respins de Bnescu este ns cea mai probabil, ntruct Caucaland poate fi legat de Gothia
nord-dunrean, situat n regiunea respectiv (v. si Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romniei,
voi. I, coordonator C. Preda, Bucuresti, Ed. Enciclopedic, 1994, p. 265, cf. si H. Wolfram, Geschichte der
Goten. Von den Anfngen bis zur Mitte des sechsten Jahrhimderts. Entwurf einer historischen
Etbnographie, Munchen, 1979).] .
225 Ibidem, XXXI, 5, 3- .., ,.. .... ,.<..,.. ,. .....>.
188
viata. Ametit de butur, el ddu porunc s se ucid grzile lui Fritigern si Alavivus. La zgomotele si
tipetele auzite, Fritigern si ddu seama de pericolul ce-1 ameninta si, pstrndu-si calmul, spuse pe un ton
linistit c o ceart se pare c s-a ncins afar ntre cele dou natiuni si poate avea consecinte mari dac nu e
imediat potolit cu autoritatea prezentei sale. Cu aceste cuvinte, el si nsotitorii si traser sbiile si-si
deschiser drum prin multimea care umplea curtile palatului si strzile, pn la portile orasului, unde
nclecar si se fcur nevzuti. Ajunsi n lagr, fur primiti cu aclamatii si ei hotrsc rzboiul226.
Lupicinus porneste mpotriva lor n fruntea trupelor ce putu aduna. Gotii l asteptau la nou mile de
Marcianopolis. Fritigern, printr-un atac strns si impetuos, sfrm legiunile romane; Lupicinus, prsind
steaguri si trupe, fugi de pe cmpul de lupt. Biruitori, gotii si sporesc ndat fortele cu compatriotii lor
comandati de Suerid si Colias, care, nainte de emigratie, fuseser primiti n serviciul imperiului. Ei se
aflau sub zidurile Adrianopolei, si ministrii lui Valens doreau s-i treac Hellespontul, pentru a nu fi atrasi
n revolt. Gotii cerur un rgaz de dou zile, dar comandantul Adrianopolei le ddu ordin s plece
imediat, armnd contra lor populatia. Insultele si provocarea acestei improvizate armate i fac pe goti s se
repead asupra ei, punnd-o pe fug si smulgndu-i armele. Ei l ntlnesc apoi pe Fritigern si trec sub
steagurile sale. mpreun atac Adrianopole, unde se refugiaser res-
226 Ibidem, XXXI, 6, 2 si urm. lordanes, XXVI. Acesta pune n descrierea faptelor pasiunea sa de got.
189

turile armatei lui Lupicinus. Dar orasul se apr energic, si barbarii, dndu-si seama c-si pierd vremea n
zadar, ridic asediul si ncep a devasta cumplit Thracia. Gotii ucid pretutindeni, fr deosebire de vrst si
sex, afirm Ammianus, toate sunt nimicite prin foc si sabie227, n cuvinte dramatice, nu fr exagerare, ne
nftiseaz si Sf. Ieronim pustiirea tinuturilor (Pannonia sa, Illyricum si Thracia), unde, zice el, n afar
de cer si pmnt, toate au pierit"228. Calamitatea din provinciile europene a trezit temerea ca ea s nu se
ntind si n Asia, unde fiii gotilor fuseser rspnditi n orasele provinciilor. La ordinul lui lulius,
magister militum, tineretul got adunat n capitalele provinciilor fu masacrat de trupe n aceeasi zi dinainte
hotrt.
Valens, aflnd grozviile din Thracia, s-a hotrt a prsi Antiochia si a merge s pun capt rebeliunii
gotilor. El a fcut atunci pace cu persii, a rechemat trupele de veterani din Armenia si a trimis n Europa,
pn la sosirea sa, pe Traian si Profuturus, ca s conduc rzboiul contra gotilor229. La sosirea lor n
Thracia, cei doi generali s-au unit cu Richomer, cornitele domesticilor, trimis cu auxiliarii si de Gratian
din Gallia, si au hotrt mpreun s-i atace pe barbari. Gotii se aflau n lagr, nchisi n cercul lor de care,
carrago - obisnuita fortificatie a barbarilor -
227 Sine distantia enitn aetatis vel sexus, caedibus incendio-rumque magnitudine cuncta flagrabant
(XXXI, 6, 2 si urm.).
228 ubipraeter caelum et terram... cunctaperierunt. Apud Gibbon, ed. Bury, t. III, p. 122, n. 103.
229 Ammianus, XXXI, 7, l, 2. ,,.,,, ,
190
n localitatea Salices din nordul Dobrogei. Acolo a avut loc btlia crncen, care a durat o zi ntreag, si
n care, de ambele prti, au czut multime de lupttori. Ctiva ani mai trziu, Ammianus Marcellinus a
vzut cmpul acestei nversunate btlii nlbit de oase230. La sfrsit, cele dou armate s-au retras fiecare
n lagrul su, fr a se sti care a biruit. Gotii au fost ns att de impresionati de neasteptata rezistent a
trupelor imperiului, nct s-au nchis n cercul lor de care, de unde n-au mai iesit timp de sapte zile.
Generalii romani cutar s izoleze lagrul gotilor, mpiedicndu-i s ias din tinutul unde se gseau, ca
s-i nfometeze. Comandantul Cavaleriei, Saturninus, bar n acest scop iesirile din Haemus, pzindu-le
strict; dar aflnd c un nou val de barbari (huni, alani s.a.) au trecut Dunrea, se temu s nu fie el nsusi
blocat si se retrase cu trupele sale. Gotii s-au revrsat atunci care ncotro au apucat, devastnd slbatec
totul, de la Dunre la Rodope231. Alatheus si Saphrax recunosc acum sefia lui Fritigern, cimentnd
alianta os-trogotilor cu el.
Gratian se pregtea a-si duce trupele n Rsrit, pentru a ajuta lui Valens, dar alamanii, informati despre
acest lucru, nvlesc peste Rin, si mpratul a trebuit s ias mpotriva lor. n lupta cu dnsii, el a cstigat
o mare biruint la Horburg, lng Colmar (mai 378).
Cam n aceeasi vreme, Valens sosea la Constan-tinopol. El era ntmpinat cu manifestatii ostile la
Hippodrom, populatia indignata cerndu-i s ias m-
230 Albentes ossibus campi (XXXI, 7).
231 Ibidem, XXXI, 8, 1-3 si urm.
191

potriva barbarilor. Valens porneste atunci din capital n fruntea trupelor. Gratian, liber acum pe miscrile
sale, venea n ajutorul colegului su, trimitnd nainte pe Richomer cu o scrisoare, n care l sftuia s-1
astepte, s nu se expun singur ntr-o situatie att de periculoas232. Dar Valens, gelos pe victoria
tnrului nepot, nerbdtor a da o lovitur dusmanilor singur, ncurajat n aceast atitudine de lingusitorii
din jurul su, fiind sigur de biruint, nu-1 mai astept pe Gratian. Asa se ajunse la memorabila lupt de
lng Adrianopol, din ziua de 9 august 378.
Lsndu-si bagajele si proviziile lng zidurile Adrianopolei, Valens ajunge, pe o mare arsit, la carele
gotilor, asezate n cerc. Comandantii si orn-duiesc trupele n linii de btaie. Fritigern nsceneaz o
ambasad, n asteptarea lui Alatheus si Saphrax, cu cavaleria lor. Dup aceea, s-a produs ncierarea.
Lupta a fost lung si sngeroas. Ammianus ne-a de-scris-o n stilul su nflorit. Din pricina prafului ce se
ridica - spune el - nu se mai putea vedea cerul, care rsuna de strigtele ngrozitoare233. Pmntul se
acoperise de ruri de snge (humus rivis operta san-guineis), nct soldatii, nemaiputnd merge, se sileau
cel putin s nu-si dea viata nerzbunat. La cderea noptii, mpratul, aflndu-se ntre soldatii de rnd,
dup cum se crede - continu Ammianus -, cci nimeni n-a afirmat c 1-a vzut sau c ar fi fost de fat, s-
a prbusit, grav rnit de o sgeat, si a murit n
232 Ammianus, XXXI, 12, 4, 5.
233 Ibidem, XXXI, 13, 10: nec iam obiectupulveris caelum patere potuit adprospectum, clamoribus
resultans horrificis.
192

curnd, dndu-si ultima suflare, si n-a fost apoi gsit nicieri". Altii sustin, adaug istoricul, c Valens nu
si-a dat sufletul ndat, c s-a dus cu ctiva candidati" si eunuci la o cas trneasc din apropiere, cu
etaj, si, pe cnd era bandajat, a fost nconjurat de dusmani, care nu stiau cine este. Fiind primiti de la etajul
casei cu sgeti si nevrnd s piard ocazia de a prda, au ngrmdit n jurul casei mnunchiuri de paie si
lemne si, dndu-le foc, au ars cldirea cu oameni cu tot. Unul dintre candidati, scpat pe o fereastr, ar fi
povestit cele petrecute234.
A fost un mcel din care abia a treia parte din armat a scpat. Dup analele istorice, n afar de lupta de la
Cannae - ncheie Ammianus - n-a fost dezastru
mai mare235.
Gotii au atacat apoi Adrianopolul, unde resturile armatei au luptat cu disperare pentru a-si salva viata,
ngrmdind la ntrituri masinile de rzboi. Locuitorii se unir cu soldatii n aceast nversunat aprare.
Dup grele pierderi, gotii s-au convins de neputinta lor de a cuceri orasul si s-au retras, mpreun cu hunii
si alanii, au strbtut atunci pe ndelete cmpiile Thraciei, n mijlocul masacrelor si incendiilor236,
ajungnd pn la Constantinopol, unde i-au uimit tria zidurilor, frumusetile ce se desfsurau privirii lor si
multimea imens a locuitorilor. Alungati de o iesire
234 Ibidem, XXXI, 13, 12 si urm. 233 Ibidem, XXXI, 13, 19-
236
Ibidem, XXXI, 16: Itineribus lentis, miscentes cunctapopu-lationibus et incendiis, nullo renitente,
pergebant. v
193

furioas a arabilor sositi de curnd din Asia, barbarii s-au mprstiat n tinuturile nordice237.
Gratian, prea tnr, nu avea experienta si priceperea cerute de o situatie att de grav. El simti nevoia de a-
si asocia un coleg n locul lui Valens, si avu meritul de a alege pe cel mai bun general, pe Theodosius, al
crui tat, generalul cu acelasi nume, luptase glorios n Britannia si Africa, si fusese executat n chip las,
ceva mai nainte, de ministrii care abuzaser de tineretea suveranului lor.
Noul ales nvtase arta rzboiului sub conducerea ilustrului su tat si, n calitate de dux Moesiae primae,
se dovedise un comandant excelent. Dup executia printelui su, el se retrsese n patria sa spaniol,
ducnd viata de particular n domeniul su de la Caucha. Chemat ia Curte, la Sirmium, Theodosius fu
nltat de Gratian n ziua de 19 ianuarie 379, n aclamatiile trupelor, la rangul de Augustus. El primea
Orientul, pe care-1 avusese Valens; dar, nsrcinat n special cu conducerea rzboiului gotic, dou din
diecezele Illyricum-ului, Dacia si Macedonia, trecur n stpnirea sa238.
237 Ibidem, XXXI, 14.
238 E. Stein, Gesch. des sptromischen Reiches, l, Wien, 1928, pp. 295-296.
- ......
194
[DINASTIA THEODOSIANA. TRIUMFUL ORTODOXIEI]
A.
THEODOSIUS CEL MARE (19 IANUARIE 379-17 IANUARIE 395)
1. Luptele cu gotii.
Theodosius avea 33 de ani cnd fu chemat din singurtatea sa de la Caucha, n Calicia, si ridicat pe tron.
nftisarea sa maiestuoas, nsusirile deosebite de care dduse dovad fceau s fie asemnat cu cei mai
mari mprati.
Noul Augustus nu avea o armat ndestultoare si disciplinat, spre a nfrunta bandele unite ale gotilor. De
aceea ntrebuinta o metod potrivit situatiei, aplicnd-o cu toat energia. Cu putinele trupe pe care le avea
la ndemn, si deschise drum de la Sirmium pn la Thessalonic, unde si stabili cartierul general. De
aici putea supraveghea miscrile barbarilor si distribui ofiterilor si operatiile pe tot cuprinsul peninsulei,
de la portile Constantinopolului pn la trmul Adriaticii. El se ngriji a ntri fortificatiile si garnizoanele
oraselor, ncurajnd trupele a face dese iesiri mpotriva barbarilor care cutreierau mprejurimile.
Detasamentele garnizoanelor se uneau, treptat, n mici armate, care ncepur a avea succese asupra
barbarilor mprstiati. Disensiuni ncep a se produce ntre goti si aliatii lor, ncurajate de mprat, care stiu
s atrag pe unii din sefii principali ai gotilor, ca acel Modares, de neam regal, care trecu n serviciul
imperiului, luptnd hotrt mpotriva compatriotilor si.
197
NICOLAE BANESCU
Izvoarele ne expun confuz toat aceast actiune militar a lui Theodosius, care tinu patru ani, pn la
supunerea total a gotilor. Am adoptat, n expunerea noastr, cronologia stabilit de Ifland239 si admis
de Bury240, confruntnd aceast cronologie si cu datele lui E. Stein2"'1.
La mijlocul lui iunie 379, Theodosius se afla la Thessalonic, unde si organiza armata si si distribuia
fortele. O parte se ndreapt mpotriva gotilor din Dacia si Moesia, alta, sub conducerea lui Modares,
opereaz n Thracia si obtine n iulie o mare victorie asupra barbarilor. Gotii, alanii si hunii sunt aruncati
ctre sfrsitul anului peste Balcani.
n februarie 380, Theodosius czu greu bolnav la Thessalonic si, simtindu-si viata primejduit, ceru s fie
botezat. Desi nscut ntr-o familie crestin, el ntrzie, dup obiceiul de atunci, initierea sa n noua
credint, si astfel primi botezul la 28 februarie 380, la Thessalonic, din minile episcopului Ascholius, un
niceean. Odat cu aceasta, Theodosius public un decret prin care fixeaz regulile credintei pentru supusii
si.
Boala lui Theodosius i ncurajeaz pe goti, care rencep ostilittile. Ele se ndreapt n dou directii:
vizigotii, sub Fritigern, au pornit n Epir, Thessalia si Achaia; ostrogotii, cu Alatheus si Saphrax, n Panno-
nia si Moesia superioar. Theodosius, neavnd forte
239 DerKaiser Theodosius der Grosse, 1878, lucrare publicat mpreun cu A. Giildenpenning. [A.
Lippold, Theodosius der Grosse una seine Zeit, ed. a II-a, Munchen, 1980.1
240 n t. III, Appendixl, al editiei operei lui Gibbon. . f ' ; M1 Gesch. des sptromischen Reiches, I,
p. 298. ( ,
198

suficiente, cere ajutorul lui Gratian, care trimite trupe cu generalii Bauto si Arbogastes.
n a doua jumtate a anului 380, Fritigern dispare. Ct timp fusese n viat, gotii au fost uniti; cu moartea
lui, disciplina lor slbeste, si ei se desfac n bande de prad fr ordine. Vechea gelozie dintre ostrogoti si
vizigoti se trezeste din nou. Theodosius, prin danii si promisiuni, caut s atrag n serviciul su pe sefi.
Gratian vine n Pannonia mpotriva gotilor. La sfrsitul verii, cei doi mprati se ntlnesc n conferint la
Sirmium (n septembrie 380). La 24 septembrie, Theodosius intr triumftor n Constantinopole.
Provinciile de la Dunre scpaser de gruthungi sau ostrogoti, fiindc Alatheus si Saphrax plecar de aici
ctre vest, n cutarea altor regiuni pentru actiunea lor de jafuri. Cunostintele noastre asupra aventurilor
ostro-gote din acele prti sunt nendestultoare. Se pare c ostrogotii respinser unele triburi germane pn
n Gallia, c au ncheiat cu Gratian un tratat pe care 1-au clcat repede242 si au naintat spre nord. Dup
un timp, s-au ntors pe malurile Dunrii de Jos, cu forte sporite, recrutate dintre cei mai feroci rzboinici ai
Germaniei si Scitiei243. Ei ncercar s treac ntr-o noapte Dunrea n imperiu, dar comandantul
Thraciei, bine informat, i atac viguros cu flota, necndu-i n mare parte. Alatheus pieri atunci n apele
fluviului (380)244. Cei care scpar se predar imperiului.
242 lordanes, XXVII.
243 "Etvog n ZKviKdv naiv yvcocTTOv, i caracterizeaz Zosimus (La Gibbon, ed. Bury, t. III, p.
134, nota 130).
244 Data e propus de Bury, ed. operei lui Gibbon, t. III, p. 133.
199

Athanaric, care privise de departe succesele gotilor, se vzu silit s prseasc refugiul su din Caucaland
si s treac Dunrea. Mare parte din trupele lui Fritigern, care simteau relele anarhiei, recunoscur n
Athanaric pe regele natiunii si se strnser n juru-i. Dar vrsta potolise ndrzneala vechiului lupttor, si
el se gndi la obtinerea unui tratat avantajos. Avnd o ntrevedere cu Theodosius, n apropiere de Constan-
tinopol, mpratul l invit n capitala sa. Regele got rmase uimit de frumusetea orasului pe care ntia
oar l vedea, de pozitia lui minunat, ele multimea corbiilor si de puternicele fortificatii. lordanes afirm
c, privind soldatii n linie de btaie, Athanaric ar fi exclamat: mpratul e fr ndoial un zeu pe
pmnt, si cine si ridic mna asupra lui e rspunztor cu sngele su"245, n curnd, slbit de vrst, el
se mbolnveste si moare la sfrsitul lui ianuarie 381. Funeraliile sale au avut loc cu mare solemnitate n
capitala, imperiului, si un monument fu ridicat n memoria lui. ntreaga sa armat, tratat cu mult curtenie
de Theodosius, se nroleaz sub steagurile imperiului. Supunerea unui corp att de nsemnat al vizigotilor
fcu impresie printre barbari si decise si pe altii, mprstiati si mputinati, gotii, obositi de attea lupte,
cerur pacea, pe care o obtinur la 3 octombrie 382. Un tratat fu ncheiat cu imperiul, stipulndu-se
obligatiile si privilegiile lor. O colonie numeroas a vizigotilor fu asezat n Thracia, la nord de Balcani,
245 Deus, inquit, sine dubio terrenus est imperator et quisquis adversus eum mnu moverit, ipse sui
sanguinis reus existit (XXVIII).
200

avnd deplina autonomie si scutire de impozite; multi au intrat n rndurile armatei246. Resturile
ostrogotilor fur transportate, ca federati, n Phrygia si Lydia. Triburile si familiile lor si pstrau sefii, dar
demnitatea regal a fost desfiintat, si generalii gotilor erau numiti si depusi dup placul mpratului.
Aceasta n-a mpiedicat totusi ca, n 386, un sef, Odotheus, s treac Dunrea cu o band de ostrogoti care
fu aproape nimicit de Promotus. Resturile lor au fost si ele colonizate n Phrygia. Ei sunt identici cu
gruthungii care se rscoal mai trziu cu Tribigild. nc din vremea lui Constantin cel Mare, barbarii
intraser n armata imperiului, care a numrat ntre sefii ei multi mercenari, unii militari de valoare.
Recrutarea elementelor indigene devenise o dificultate tot mai mare pentru imperiu si, de la mijlocul
secolului al IV-lea, cnd toate frontierele sunt luate cu asalt, nevoile aprrii cereau un mare numr de
soldati. Dar provinciile, din care mai nainte se scoteau cei mai vigurosi ostasi, erau acum sectuite, si
barbarii sunt tot mai cutati pentru serviciul militar. Theodosius nu fcea dect s urmeze n aceast
privint procedeul obisnuit al naintasilor. Introducerea masiv a gotilor n armat a fost judecat cu
asprime de istorici (lordanes l numeste pe mprat amicul poporului got", amator generis Gothorum), si
stim c ea a fost att de funest pentru urmasii imediati ai lui Theodosius, nct pericolul german"
formeaz un capitol obisnuit al acestor domnii la istoricii moderni. Stein socoteste c, acum, barbarizarea
armatei romane
E. Stein, op. cit., p. 229. ,,,;.
201
NICOLAE BANESCU
si atinge punctul culminant247. Trupele cu care Theodosius si duce mai departe rzboaiele au fost n
majoritate germani. Un cercettor recent, si dintre cei mai buni, al mostenirii lsate de Theodosius cel
Mare, socoteste de asemenea c acesta a deschis larg barbarilor armata", c barbarizarea armatei" si-a
atins n domnia lui Theodosius adevrata ei ncoronare. Barbarii au impus moravurile lor, armele
legionare au fost prsite si anticele signa, vulturii legionari si imaginile imperiale, suspecte de idolatrie.
Dragonul a devenit drapelul pentru numeri.
Aceast politic a lui Theodosius I si-a avut reversul ei si n ordinea economic si social. Ea produse,
prin solda nsemnat ce se pltea, o mare sporire a cheltuielilor si, cu aceasta, o crestere apstoare a
sarcinilor financiare. Populatia fu aruncat n mizerie; patronatul, mpotriva cruia luptaser n zadar
naintasii energicului mprat, se ntinse n tot imperiul. tranul, ruinat economiceste, cufundat n datorii si
lsat la discretia functionarilor abuzivi, fu nevoit a se pune sub patronatul unui puternic latifundiar.
Pierzndu-si libertatea, el ajunse serb al patronului su. n aceast epoc se desvrsi n tot imperiul
legarea colonilor de brazd249. Srcia Thraciei ruinate
247 Ibidem, p. 299. [M. Parvan, La politica gotica di Teodosio nella pubblicistica delsuo tempo, Roma,
1964.]
248 E. Demougeot, De l'unite la division de l'empire romain, 395-410. Essai sur le gouvernement
imperial, Paris, 1951, pp. 22-31-
249 E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I, Wien, 1928, p. 299 si urm; G. Ostrogorsky,
Gesch. des byzantiniscben Staates, ed. a Il-a, Miinchen, 1952, pp. 43-44.
202

l fcu pe Theodosius s suprime (3 aprilie 393) capi-tatio humana n aceast diecez250.
2. Uzurparea lui Maximus n Occident. Interventia lui Theodosius.
Evenimente grave se petrec n curnd n Occident si ele aduc interventia militar a lui Theodosius.
Gratian si pierduse ncrederea poporului si a armatei. Neglijndu-si datoriile de suveran, el se pasionase
de vntoare, nconjurndu-se de favoriti ai distractiilor sale. Parcuri imense fuseser nchise si umplute
cu tot soiul de animale slbatice; un corp de alani se afla n serviciul militar al palatului, si admiratia
mpratului pentru iscusinta lor n mnuirea armelor fcuse dintr-nsii garda sa favorit. Tnrul mprat
obisnuia acum s apar n costumul si cu armele lor, ceea ce i nstrina simpatia cu care mai nainte l
nconjurase armata. Favoritii abuzau de puterea lor si aceasta i nstrina si simpatiile populatiei, n 383,
trupele din Britannia se revolt si l proclam mprat pe Maximus, un spaniol. Acesta nvleste ndat n
Gallia cu fortele sale. Gratian, prsit de trupe, fuge din resedinta sa, Lutetia, nsotit de 300 de clreti,
ndreptndu-se ctre Lugdunum (Lyon). Ajuns acolo, guvernatorul provinciei l ddu n minile lui
Andragathius, generalul cavaleriei uzurpatorului, sosit pe urmele fugarului. Andragathius, potrivit
instructiilor pe care le primise, l execut imediat (25 august 383). Maximus trimise apoi un am-
1 E. Stein, op. cit., p. 311. -^ ,
203
NICOLAE BANESCU
basador mpratului din est pentru a se justifica, afirmnd c uciderea lui Gratian s-a fcut fr stirea sa. El
ar fi bucuros, afirm totodat solul su, s-si ntrebuinteze fortele n comun pentru aprarea imperiului;
dar, dac prietenia sa e respins, va disputa cu armele puterea imperial.
Orientul fusese sleit de luptele ndelungate cu gotii si, cu toat dorinta de a rzbuna asasinarea
binefctorului su, Theodosius fu silit s-si ascund sentimentele si se prefcu a consimti la cele
ntmplate. El hotra numai ca Maximus s se multumeasc a stpni regiunile de dincolo de Alpi; n
Italia si Africa rmnea mai departe Valentinian al II-lea, sub tutela mamei sale Iustina, care guverna.
Dup ctiva ani, uzurpatorul, profitnd de nemultumirea populatiei fat de msurile Iustinei n favoarea
arianismului, se ridic mpotriva tnrului mprat, n august 387, el nvleste cu forte puternice n Italia.
Valentinian al II-lea, cu mama si cu sora sa Galla, abia avur timp s fug la Aquileia, s se mbarce
repede pe o corabie, care-i duse la Thessalonic. Ei implor sprijinul lui Theodosius. Acesta, vznd cum
ucigasul lui Gratian se face stpn pe ntregul Occident, nu mai ezit. Vine numaidect la Thessalonic si
si uneste cauza cu a lui Valentinian, cstorindu-se cu Galla251, distins prin frumusetea ei rar252.
Aceasta i drui, n anul urmtor, pe Placidia, menit unei vieti de stranii aventuri. Ostilittile nu ncepur
imediat, iarna fiind
251 mprteasa Flacilla murise cu putin timp nainte.
252 'Etaiaia Sioaipenovcav JcdAei (Zosimus, IV, 14). >t
204
apropiat si cei doi rivali avnd nevoie de timp pentru pregtirile de rzboi.
Theodosius si asigur pacea cu persii253, apoi, n primvara urmtoare (388), porni din Thessalonic cu o
puternic armat recrutat dintre barbari (goti, alani, huni), si se ndrept spre Valea Savei. Siscia, postul
cel mai naintat al lui Maximus, cade n minile sale. La Pcetovio avu loc apoi ciocnirea celor dou
armate. Dup o lupt grea, Maximus e nvins. El fuge si se nchide n Aquileia. n dimineata urmtoare,
Theodosius ajunge n fata cettii. Descurajati si indiferenti la ambitia uzurpatorului, soldatii si populatia
grbir cderea lui. Maximus e smuls de soldati, dezbrcat de ornamentele imperiale si trt n lagrul lui
Theodosius. mpratul l las n voia soldatilor si, care l duc din fata lui si-1 decapiteaz (iulie sau august
388)254. Fiul su Victor, asociat mai nainte Ia tron, pieri odat cu cderea sa.
Theodosius ajunse astfel stpn pe ntregul imperiu. El restabili n Occident pe Valentinian al II-lea si
rmase n Italia timp de trei ani, pentru restaurarea autorittii imperiului si ndreptarea abuzurilor svrsite
n anii uzurprii, n acele prti.
Theodosius vizit n acest timp, mpreun cu Valentinian al II-lea, Roma, vechea capital a lumii romane
(iunie 389). Cu prilejul acestei vizite, care a tinut cteva luni, el emise mai multe legi. Zosimus pune
aceast vizit a Romei dup btlia de la Frigidus, m-
253 mprtind Armenia: regiunea eufratesian, la vest, rmnnd lui Theodosius, Persarmenia, la
est, Sassanizilor.
254 Stein d data de 28 august 388.
205
NICOLAE BANESCU
potriva celui de-al doilea uzurpator, Eugenius. Dar Bury socoate c e la mijloc o confuzie ntre suprimarea
lui Maximus si suprimarea lui Eugenius, si c vizita la Roma dup al doilea rzboi e un duplicat al celei de
dup ntiul rzboi255.
Cnd prsi Italia (iulie 391), Theodosius trimise pe Valentinian al II-lea n Gallia, ca s vegheze la
Frontiera Rinului, unde francii ripuari nvliser n timpul rzboiului cu Maximus. El avu astfel n mna
sa ntreg Occidentul, sub tutela efectiv a lui Theodosius.
3- Politica religioas a lui Theodosius.
De la moartea lui Constantin cel Mare pn la suirea pe tron a lui Theodosius I, s-au scurs patru decenii, n
care crestinismul, desi era religia mpratilor si a unei nsemnate prti a supusilor lor, n-a fost totusi religia
statului, n provinciile de vest pgnismul era predominant, iar n cele din est partidul crestin era slbit de
secte rivale. Arienii si ortodocsii se aflau unii fat de altii ntr-o rivalitate mai mare dect fat de
pgnism256.
n politica sa intern, Theodosius se sili mai cu seam a dezlega definitiv chestiunea religioas. Erezia
arian rupsese unitatea moral a imperiului. Pgnismul ncepuse si el, dup reactia lui Iulian, a renvia.
Pentru a pune capt acestor disensiuni religioase, Theodosius avu drept program s fac a triumfa cre-
255 T. III al ed. iui Gibbon, Appendix9-
256 Finlay, op. cit., t. I, p. 134.
206
dinta ortodox si, pentru a realiza acest lucru, urmri struitor persecutia cultelor dizidente, a arianismului
si a pgnismului.
nc din 380, cnd, grav bolnav, se hotr a primi botezul, suveranul ddu un edict solemn, prin care
definea credinta sa si o impunea imperiului. Distinctia ntre catolic" si eretic" fu stabilit acum definitiv
prin lege. Sub termenul de catolic" se ntelegeau aderentii credintei niceene: reprezentantii tuturor
celorlalte tendinte religioase fur declarati eretici". Pgnii (pa-gan) fur asezati ntr-o categorie
special. Prin acest decret din 28 februarie 380, mpratul invita toate popoarele din imperiu s adere strict
la religia pe care Sf. Petru a propovduit-o romanilor si a crei traditie s-a pstrat si e acum profesat de
pontiful Damasus si de Petru al Alexandriei. Potrivit disciplinei Apostolilor si doctrinei Evangheliei,
trebuie s credem n singura divinitate a Tatlui, a Fiului si a Sfntului Duh, sub o maiestate egal si o
pioas Trinitate". Aderentii acestei unice doctrine se vor chema crestini catolici", si fiindc socotim -
declara Theodosius - c toti ceilalti sunt nebuni extravaganti, i vestejim cu numele infam de eretici. Ei
n-au dreptul s numeasc adunrile lor cu numele venerabil de biserici". Theodosius i ameninta apoi cu
pedepsele ce le-ar socoti necesare257. Nicean convins, mpratul ncepu o adevrat lupt mpotriva
ereticilor si pgnilor. Pedepsele cu care i lovi crescur progresiv. Ereticii
257 Edictul e dat n traducere de Gibbon, op. cit., ed. Bury, t. III, pp. 148-149. 'j^ *-< '
...*': ;jîi-r n AL
207

suferir restrictii grave n drepturile lor civile (n privinta testamentelor, mostenirilor s.a.).
Dup intrarea sa n Constantinopol (noiembrie 380), Theodosius puse n vedere patriarhului arian
Demophilos s aleag ntre subscrierea Crezului nicean si retragerea sa din Scaun. Patriarhul prefer a se
retrage, si mpratul conduse la catedral pe Grigorie de Nazianz si-1 asez n Scaunul arhiepiscopal. Dar
Grigore nu putu rezista partidelor care luptaser contra lui si fu silit a-si prsi curnd Scaunul, din cauza
canonului invocat, care oprea pe episcop s treac de pe un Scaun pe altul, si fu nlocuit de un laic,
Nectarios.
Dorind s aduc pacea n Biseric, Theodosius convoc, n mai 381, un Sinod la Constantinopole, prezidat
de Nectarios. Completnd opera Sinodului de la Niceea, el a formulat definitiv dogma credintei catolice.
Singuri reprezentantii din Orient ai Bisericii participar la acest Sinod, cunoscut sub numele de al doilea
Sinod ecumenic. Actele sale nu se cunosc, si la nceput nu i s-a dat numele de ecumenic"; n Sinodul de
la Chalkedon (451) a primit o sanctiune oficial.
Chestiunea principal dezbtut n acest al doilea Sinod, n domeniul credintei, a fost aceea a ereziei lui
Macedonius, care, dup dezvoltarea natural a arianismului, admitea creatia Sfntului Spirit. Sinodul,
stabilind doctrina consubstantialittii Spiritului cu Tatl si cu Fiul, condamn erezia lui Macedonius si o
serie de alte erezii n legtur cu arianismul. El confirm Simbolul de la Niceea n privinta Tatlui si a
Fiului, si i adaug un articol asupra Sfntului Spirit. Acest arti-
208
col stabilea dogma identittii si consubstantialittii Sfntului Spirit, a Tatlui si a Fiului.
n acest Sinod se stabili si rangul patriarhului dq Constantinopol n raport cu episcopul Romei. Al treilea
canon al Sinodului declar c Episcopul Constantinopolului e cel dinti dup episcopul Romei, cci
Constantinopol e Noua Rom". Decizia aceasta era ndreptat mpotriva tendintelor Patriarhului de
Alexandria, care nzuia a-si ntinde autoritatea asupra ntregului Orient, cum o avea Papa asupra
Occidentului.
Odat cu aceast lupt mpotriva ereticilor, Theodosius lu msuri tot att de hotrte fat de pgni.
Demougeot arat c, pn ctre 391, mpratul a tolerat oarecum pgnismul, cum o probeaz pledoaria
lui Libanios Pro templis, scris ntre 388 si 390, ca si indulgenta lui Theodosius fat de celebrul retor, pe
care 1-a numit prefect onorar258. De la victoria sa asupra lui Maximus, cresterea autorittii sale si
influenta lui Ambrosius l ndeamn s nu mai tolereze pgnismul. n februarie 391, Theodosius interzise
n Roma sacrificiile, n iunie 391, ntinse aceast interdictie asupra Egiptului259. Se oprea chiar vizitarea
templelor pgne. La Antiochia au fost prohibite distracti-
258 Op. cit., p. 67. Dar nainte de 388 prefectul pretoriului Cynegius (care moare n acest an) primise
ordin s nchid templele (Zosimus IV, 37). [Exist si studii mai noi privind politica religioas a lui
Theodosius, precum: W. Ensslin, Die Religionspolitik des Kaisers Theodosius d. Gr., Miinchen,
1953; N. King, The Emperor Theodosius and the Establishment of Christianity, Londra, 1961.]
259 E. Stein, op. cit., I, 323-
209

ile licentioase Maiuma, n cinstea zeitei Venus si a lui Bacchus, att de populare, nct Arcadius le-a
restabilit260.
n urma acestor msuri, templele se nchid; dar adesea ele fur nimicite si prdate, cu toate bogtiile si
comorile lor artistice, de populatia fanatic. Asa a fost ruinat faimosul templu al lui Serapis din Alexandria
(vestitul Serapeum), centrul cultului pgn din agitata metropol a Egiptului. S-a crezut c, odat cu
minunile de art ce mpodobeau celebrul sanctuar, a fost distrus si vestita bibliotec, nimicindu-se astfel
attea opere ale geniului antic. Lucrul nu e ns sigur261.
Ultimul edict, din noiembrie 392, interzicea definitiv sacrificiile, libatiunile, ofrandele de parfumuri,
suspendarea coroanelor, prevestirile, tratnd vechea religie de superstitie pgn (gentilicia
superstitia)262.
Un episod celebru al luptei deschise contra pgnismului a fost suprimarea altarului Victoriei (Nike) din
Senatul roman. Acesta si ddu acum mari silinte pentru restaurarea lui. Senatorul Symmachus,
personalitate considerabil a epocii, bogat si elocvent, cel mai fervent aprtor al pgnismului, a fost
ambasadorul Senatului pe lng mprati. Dar elocventa lui s-a lovit de rezistenta arhiepiscopului de
Milan, Ambrosius, a crui mare autoritate a impus suveranilor.
Spre a ntri pozitia Bisericii, Theodosius lrgi privilegiile clerului, cutnd n acelasi timp a face aceste
260 Demougeot, op. cit., p. 79-
261 V. observatiile lui Bury, ed. lui Gibbon, t. III, Appendix 10.
262
Cod. Theod., XVI, 10, 12, 21.
210

privilegii inofensive fat de Stat. Astfel, mpratul oblig printr-un edict Biserica s suporte sarcinile
extraordinare de Stat {extraordinaria munerd). Mrgini apoi, din cauza abuzurilor ce se fceau, obiceiul de
a se recurge la dreptul de azil al Bisericii, care-i proteja pe vinovati. S-a interzis debitorilor Statului a se
sustrage de la datoriile lor refugiindu-se n biserici, si clericilor de a-i ascunde.
Politica religioas a lui Theodosius cel Mare a fost salutat cu entuziasm de scriitorii bisericesti, n ce
priveste sectele, ea n-a dat ns rezultatele asteptate. Ereziile continu si dup el; ele se vor nmulti chiar si
vor agita mereu spiritele, tulburnd unitatea religioas a imperiului. Dar unde actiunea lui Theodosius avu
o victorie complet, a fost n lupta pe care a dus-o mpotriva pgnismului. De aceea ruina religiei pgne
e descris de sofisti ca un cataclism, care acoperi pmntul de ntuneric si restabili vechea domnie a
haosului.
4. Conflictele mpratului cu Ambrosius.
Energia cu care Theodosius si impunea vointa, cnd era n joc respectul ordinii publice, l fcu s impun
uneori msuri excesive, care 1-au pus n conflict cu arhiepiscopul de Milan, Ambrosius, unul din
reprezentantii cei mai eminenti ai Bisericii din Occident.
Ambrosius se trgea dintr-o familie nobil: tatl su ocupase postul nsemnat de prefect al pretoriului n
Gallia. Fiul primise o educatie aleas si ajunsese, trecnd prin treptele obisnuite, pn la rangul de
consular al Liguriei. La 34 de ani fu ales, fr voia sa,
211

episcop, si nc nu primise botezul, n zdar ncerc s refuze aceast functie spiritual, pentru care nu se
simtea chemat: aclamatiile entuziaste ale populatiei l silir s-o primeasc. De cincisprezece ani
Ambrosius exercita la Milan puterile unui adevrat suveran al Bisericii, cluzind constiinta mpratilor.
Respectat de Gratian, temut de Iustina, protectoarea arianismului, marele prelat se bucura de toat
ncrederea mpratului Theodosius.
Conflictul ntre dnsii se produse ntia oar din cauza incidentului iscat ntre crestini si evrei la
Callinicum; a doua oar, cu ocazia, mcelului din Thessalonic.
La Callinicum, mic cetate pe Eufrat, evreii, numerosi, aveau o sinagog. Ei nu triau n general bine cu
crestinii. La ndemnul episcopului, clugrii arser sinagoga, la l august 388. Cultul ebraic nu era interzis,
si magistratul provinciei l oblig pe episcop s recldeasc sinagoga sau s plteasc pagubele.
Theodosius aprob sentinta, ceea ce l fcu pe Ambrosius s-i scrie, protestnd. El declar apoi de la
amvonul bisericii c nu va mai oferi sfnta jertf la altar pn ce nu va obtine declaratia suveranului
asigurnd impunitatea episcopului si a clugrilor de la Callinicum. Fat de aceast hotrt atitudine,
Theodosius, care tinea la prelat, a revocat sentinta.
O fapt mai grav se petrecu doi ani mai trziu Ia Thessalonic, provocnd un nou conflict ntre mprat si
arhiepiscop.
Orasul Thessalonic era aprat de o garnizoan got, comandat de Botheric. Populatia nu-i putea suferi pe
goti, fiind gata a se ncaier cu dnsii, n a-
212

nul 390, Botheric a arestat un vizitiu de la Hippodrom, favorit al publicului. Multimea ceru cu zgomot
eliberarea lui si, nefiind satisfcut, se rscul. Garnizoana, slab, nu putu mpiedica uciderea lui Botheric
si a ctorva ofiteri, trupurile lor mutilate au fost trte pe ulite. Primind vestea celor ntmplate,
Theodosius, n mnia sa, hotr s rzbune moartea locotenentului su prin uciderea locuitorilor vinovati.
Ordinele fur expediate, si, cnd ncerc apoi a le opri, era prea trziu. Populatia orasului a fost chemat la
cursele de Hippodrom, si cnd acesta se umplu, gotii, ascunsi mprejurul su, nvlir nuntru,
mcelrind populatia. Cteva mii de oameni pierir n acest mcel.
Informat despre asasinatul n mas, Ambrosius expuse mpratului, ntr-o scrisoare privat, enormitatea
crimei, ce nu se putea sterge dect prin lacrimile pocintei. Cnd apoi suveranul veni n catedrala din
Milan, s-si fac rugciunile, episcopul l opri n prag, spunndu-i c pocinta privat nu era de ajuns spre
a ispsi o greseal politic si a potoli justitia lui Dumnezeu, mpratul se retrase si numai dup opt luni de
pocint fu admis iarsi n comunitatea Bisericii.
Aceste fapte ne arat autoritatea moral la care se ridicase Biserica, prin slujitorii si exceptionali, ntr-o
vreme n care aceast autoritate moral aproape dispruse din lumea civil263.
263 [Pentru autoritatea lui Ambrosius de Milano, la lucrrile ceva mai vechi ale lui J.R. Palanque (Saint
Ambroise et l'Empire ro-main, Paris, 1933) si F.H. Dudden (The Life and Times of St. Ambrose, 2 voi.
Oxford, 1935), se adaug A. Paredi, Snt' Ambrogio, Milano, 1985; D. Williams, Ambrose of Milan and
the

5. Arbogast si uzurparea din Occident. \
* Interventia lui Theodosius. Moartea sa.
La un an dup ntoarcerea lui Theodosius n Orient, se produse o nou uzurpare n Occident. Francul
Arbogast fusese nsrcinat de Theodosius, cu titlul de magister militum, s apere Occidentul. El trecuse
Rinul si-i adusese la ascultare pe franci, care nvliser n Gallia pe timpul revoltei lui Maximus. Arbogast
se dovedise un brav soldat, devotat intereselor Statului, a crui credint fusese probat sub doi mprati.
Tnrul Valentinian al II-lea n-a stiut s si-1 apropie. Curtea sa de intriganti nu-1 putea suferi pe general;
usor influentabil, Valentinian fu ndemnat s scape de tutela lui suprtoare, ntr-o zi, cnd Arbogast veni
n Consistoriu, mpratul i ntinse un rescript prin care l destituia. n fata acestui act ndrznet, barbarul
se nfurie, arunc la pmnt rescrip-tul, strignd c, numit de Theodosius, nu putea fi revocat dect de el.
Tnrul mprat, mnios, l amenint cu sabia. Dup cteva zile, Valentinian al II-lea fu gsit spnzurat de
un copac, asasinat, desigur, de cel amenintat (15 mai 392)264.
Arbogast sovi a lua imperiul pentru el, gsind mai prudent a domni sub numele unui roman, si ridic pe
tron pe un functionar al Curtii, roman de origine, fost retor, Eugenius.
end of the Arian-Nicene conflicts, Oxford, 1995; C. Pasini, Ambrogio di Milano, Azione e pensiero di
un vescovo, Milano, 1996; alte studii si titluri n EPLBIP, voi. II, Athena, 1997, p. 83]. 264 L. Homo,
L'empire romain, p. 127 si urm

Arbogast era pgn, si uzurparea aceasta produse o trectoare reactie a pgnismului, care avu rsunet n
armat, compus din barbari, si la Roma, orasul vechilor amintiri, unde totul vorbea despre zei.
Eugenius ncerc a fi recunoscut de Theodosius, dar nu reusi. Anul 393 a fost ntrebuintat de ambele prti
n pregtiri de rzboi. Eugenius strnse o armat de alamani si franci; Theodosius avea cu el, afar de gotii
si, pe alani, pe huni si iberii din Caucaz. ntre ofiterii si principali se gseau ctiva dintre barbarii care
aveau s joace un rol nsemnat n evenimentele domniilor urmtoare: Gainas, Alaric, Stilicho.
n 394, Theodosius lu ofensiva, pornind pe valea Dunrii. Arbogast se feri de Pannonia, fatal altor
uzurpatori, si-1 astept pe adversar pe linia Alpilor lulieni. mpratul izbuti s forteze trecerea si ntlni
armata inamic nu departe de Aquileia. n ziua de 5 septembrie 394 avu loc btlia, la Rul Rece (Frigidus
amnis), afluent al fluviului Sontius (Isonzo), n valea Wipbach265. Btlia a fost crncen si a tinut dou
zile. n prima zi, Theodosius fusese aproape biruit; zece mii de goti czur n ncierare, si situatia pru
att de compromis, nct generalii l sftuir pe mprat la retragere, pentru a-si reface armata. Dar
Theodosius refuz a se recunoaste nvins. Noaptea, Arbitrio, trimis de Arbogast, ocup nltimile din
spatele armatei mpratului, ceea ce agrava situatia acestei armate. Arbitrio ns trecu, nu se stie cum, de
partea lui
265 prjn aceast vale trece drumul militar care duce de la Aquileia la Emona (Laybach). V. Demougeot,
op. cit., p. 108, nota 71. .

Theodosius, si cnd a doua zi rencepu lupta, un vnt glacial se abtu pe valea strmt a rului, izbind n
fat trupele uzurpatorului si nlesnind astfel victoria imperialilor. Pentru scriitorii eclesiastici, ea a fost
determinat de o minune266.
Eugenius czu prizonier si ceru iertare mpratului, dar soldatii, nenduplecati, l decapitar. Arbogast
scp din lupt, rtci cteva zile prin munti si, n disperare de cauz, se sinucise267.
Cu aceast victorie, Theodosius reuni n minile sale imperiul, dar numai pentru cinci luni. Curnd dup
nlturarea ultimei uzurpri, mpratul se mbolnvi de hidropizie, l aduse pe fiul su cel mic Hono-rius la
Milan si depuse n minile sale sceptrul Occidentului, n Orient, el l ornduise mprat pe Arcadius, fiul
su mai mare.
La 17 ianuarie 395, Theodosius cel Mare si ddu sfrsitul. Odat cu disparitia sa, imperiul se gsi
desfcut pentru totdeauna n dou prti: cea de Rsrit (pars Orientis) si cea de Apus (pars Occidentis).
Corpul marelui Theodosius fu mblsmat si transportat la Constantinopol, unde fu nmormntat la Sfintii
Apostoli.
266 Demougeot, op. cit., pp. 107-108.
267 loan de Antiochia, HG, ed. C. Mtiller, voi. IV, [Paris, 18851,
fragm. 187.

B.
URMAsII LUI THEODOSIUSI
l. mpratul Arcadius
(l 7 ianuarie 395 - l mai 408)
a. Stilicho si Rufinus. Revolta vizigotilor. Ala-ric. Theodosius I e cea din urm mare figur istoric
roman. Urmasii si au fost, si n Rsrit si n Apus, tot att de incapabili si, ndat dup moartea lui,
decderea imperiului se accentueaz repede. De aceea, Ferdinand Lot a putut socoti c odat cu moartea
lui Theodosius I ncepe istoria Evului Mediu268.
n existenta sefului Statului se constat acum o schimbare profund. Pn la aceast dat, viata mpratului
e o alergare continu, n fruntea ostilor, de la un capt la cellalt al imperiului. Succesorii luiTheodosius I
se nchid ntr-o viat sedentar. Ei nu mai apar n fruntea armatelor, triesc retrasi, ascunsi" la
Constantinopol si Ravenna, duc, dup expresia unui eminent medievist francez, existenta de fantom a
suveranilor din Extremul Orient. Viata mpratului e concentrat n palat, el e jucria celor ce stau n jurul
su, femei, eunuci, episcopi, demnitari servili, sefi de oaste barbari. Toat aceast lume se urste si se de-
268 Histoire du Moyen ge, par F. Lot, Chr. Pfister et Fr. Ganshof, t. I, Paris, 1928.
217

nunt; ea provoac adesea prbusiri de situatii si dramatice suprimri de vieti269.
Theodosius voise s asigure copiilor si prea tineri un protector, si cel mai firesc protector era unul legat
de dnsii prin legturi de familie. Pe patul de moarte, el i recomand deci grijii lui Stilicho, un brav ofiter,
vandal de origine, ridicat pentru meritele sale la rangul de magister utriusque militiae. ntors din misiunea
pe care o avusese la persi pentru ncheierea pcii (387), Theodosius l socotise vrednic de o aliant cu
familia sa si-i dduse de sotie pe nepoata si fiica sa adoptiv Serena. Stilicho putea pretinde, ca membru al
familiei, s exercite influenta sa asupra lui Arcadius, cci, n ce-1 priveste pe Honorius, se pare, afirm
Bury, c Stilicho ar fi fost numit regent al prtii de vest nc de pe timpul minorittii acestuia270. Primul
su act de administratie arat tuturor vigoarea si spiritul su vrednic de a comanda. El trecu n toiul iernii
Alpii, puse ordine la frontiera Rinului, inspecta garnizoanele si se ntoarse la Milan.
Arcadius era de 17-18 ani la moartea tatlui su. Slab la minte, fr initiativ, era menit a fi stpnit de
oamenii energici ai Curtii sale. Un astfel de om era prefectul pretoriului din Orient, Flavius Rufinus, un
aquitan inteligent si activ, ambitios si avar, fr principii. Izvoarele timpului ni-1 descriu ca pe un monstru
269 F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge, Paris 1927, p. 233 si urm.
270 J. Bury, History of the Later Roman Empire..., I, London, 1923, p. 107. [Chestiunea a fost reluat
apoi de Emilienne Demougeot, op. cit., pp. 99-105.] , ,

ambitios si rapace, ducnd o viat de plceri si urmrind a strnge o imens avere, nutrind gndul de a
ajunge la tron ca asociat al lui Arcadius si a-1 cstori pe mprat cu fiica sa. Dar eunucul Eutropius i
ncurc planurile, determinndu-1 pe Arcadius a o lua pe Eudoxia, o fat de mare frumusete, fiica
puternicului general Bauto. Mama sa era o roman.
Ambitia lui Rufinus l aduse n conflict cu Stilicho, suspectat a urmri aceleasi planuri, dac nu pentru
sine, cel putin pentru fiul su Eucherius, pe care dorea s-1 cstoreasc cu sora vitreg a mpratului, cu
Galla Placidia. Stilicho era iubit de soldati; el avea la ndemn cele mai multe forte ale imperiului. O
lupt era iminent ntre aceste dou personalitti271.
Conflictul dintre dnsii izbucneste cu prilejul revoltei vizigotilor. Asezati de Theodosius I n Moesia de
Jos, ntre Dunre si Balcani, ndatorati a lupta pentru imperiu cnd nevoia o va cere, ei l nsotir pe
mprat n campania contra lui Eugenius si suferiser n acea campanie pierderi grele. Aceasta a fost,
poate, cum presupune Bury, principala cauz a revoltei lor; ceea ce ns este sigur e c pornirea lor
mpotriva imperiului a fost stimulat de Alaric. Acesta a fost ales
271 Portretele lor la Buiy, op. cit., p. 106 si urm., si la Demougeot, op. cit, p. 199 si urm. [Pe lng
lucrarea lui S. Mazzarino (.Stilicone, Roma, 1942), se pot aduga aici studii ca Al. Cameron, Theodosius
the Great and the Regency of Stilico, Harvard Studies in Classical Philology", 73 (1969), pp. 247-280 si
A.S. Kozlov, Borba mez du politic eskoj oppoziciej i pravitel'stvom Vizantii v 395-399gg., ADSV,
Sverdlovsk (astzi Ekaterinburg), 13 (1976), pp. 69-74.] : .. , , ,
219

seful ntregii armate a vizigotilor, si miscarea pe care a condus-o a fost o adevrat miscare national2^2.
Gotii pustiir Thracia si Macedonia, naintnd ctre zidurile Constantinopolului. Alaric se pare c a voit
s-si atrag prietenia lui Rufinus, fiindc domeniile acestuia, situate n preajma capitalei, au fost crutate de
barbar. El trateaz cu el, iar rezultatul negocierilor a fost c Alaric s-a retras din vecintatea orasului si s-a
ndreptat spre vest. Dar n Thessalia el se gsi deodat n fata lui Stilicho, care alergase n calea barbarului,
cci chestiunea Illyricului oriental l interesa de aproape.
nainte de 379, prefectura Illyricum, care cuprindea Grecia si trile centrale din Balcani, fcuse parte din
jumtatea de Apus a imperiului, iar n acel an Gratian o cedase lui Theodosius. Linia desprtitoare ntre
Est si Vest mergea de la Singidunum (Belgrad), ctre vest, pe Sava, si cobora spre sud pe Drina pn la
Adriatica, lng lacul Scutari. Stilicho pretindea c vointa lui Theodosius fusese ca fiii si s se ntoarc la
vechea situatie si ca autoritatea lui Honorius s se ntind pn la hotarele Thraciei. Cauza principal
pentru care Stilicho reclama acest teritoriu era faptul c Peninsula Balcanic ddea pe atunci cei mai buni
lupttori273.
Temndu-se de o victorie ce ar fi cstigat rivalul su asupra lui Alaric, Rufinus smulse lui Arcadius
ordinul ca acela s expedieze ndat la Constantinopol
272 Bury, op. cit., pp. 109-110.
273 Ibidem, pp. 109-111. Cf. Idem, Note sur la politique orientale de Stilicon, Byzantion" 20 (1950), p.
27 si urm.
220

trupele Orientului, care luptaser n Occident mpotriva lui Eugenius, si s nceteze orice actiune, ntorcn-
du-se napoi pe unde venise. Ordinul acesta sosi tocmai cnd Stilicho se pregtea s-i atace pe vizigoti n
valea Peneiului. Fortele sale erau superioare gotilor si victoria asigurat, dar el se supuse ordinului. S-a
cutat a se explica aceast atitudine, si cea mai probabil explicatie a ezitrii lui Stilicho, desi stpn pe
situatie, a fost c Serena si fiul su se aflau atunci la Constantinopole. Stilicho trimise deci trupele
Orientului cu un ofiter devotat, Gainas, si se retrase cu armata sa la Salona, lsndu-1 pe Alaric s-si duc
nainte opera de pustiire cu vizigotii si.
Gainas ajunse, pe Via Egnatia, la Constantinopol. Dup obicei, mpratul si Curtea iesir s salute trupele
n Campus Martius, la Hebdomon. Pe cnd le treceau n revist, la un semn al lui Gainas, un barbar l
strpunse cu sabia pe Rufinus, sub ochii mpratului (27 noiembrie 395). Asasinarea lui a fost desigur
instigat de Stilicho. Ea fu primit cu demonstratii de bucurie de populatia tiranizat de atotputernicul
ministru, n locul su, Arcadius l alese pe eunucul Eutropius, marele sambelan, si acesta va fi acum
principalul ministru al imperiului n Orient.
n acest an, nu numai prtile europene ale stpnirii lui Arcadius au fost devastate de barbari: hoardele
hunilor transcaucazieni nvlir prin portile Caspicei si pustiir tinuturile nalte ale Armeniei si cmpiile
Mesopotamiei, ajungnd pn n Siria. Sf. Ieronim era n Palestina, si n dou scrisori descrie ororile
svrsite de huni. Eutropius conduse o expe-
221

ditie mpotriva lor n 398, aruncndu-i dincolo de Caucaz277'.
Molatecul Arcadius trecu sub influenta eunucului Eutropius, zugrvit n culori tot att de negre ca si
Rufinus. Tot att de avid, ntrebuinta toate mijloacele de jefuire, spionii si erau pretutindeni. El privea cu
gelozie si suspiciune pe prefectul Orientului, cel mai puternic n administratie dup mprat. Bury
socoteste c eunucului i se datoreaz, poate, inovatia introdus de Arcadius, de a lua din atributiile
prefectului pretoriului administratia general a postelor, cursuspubli-cus, si supravegherea fabricilor de
arme si a le trece asupra marelui demnitar magister officiorum275.
La nceputul anului 396, Alaric nvli n Grecia, devasta Beotia, trecu n Attica si ocup Pireul. Atena fu
crutat, pltind o grea rscumprare. Marele templu al Demetrei si Persephonei din Eleusis fur prdate.
Megara czu la prima somatie. Istmul de Corint era ultima barier si ea fu trecut. Dup ce cuprinse
Corintul, Alaric lu Argos si strbtu Peloponesul pn la Sparta, care cade n minile sale fr
rezistent276, n tot acest mars triumfal, gotii n-au ntmpinat un singur om narmat pentru a li se opune.
Un an ntreg petrecu Alaric n Pelopones, si Curtea lui Arcadius nu lu nici o msur spre a-si proteja
supusii.
Stilicho astepta s fie chemat pentru a-i izgoni din Grecia pe nvlitori, si ar fi fcut-o cu bucurie, ar fi
restabilit ordinea n Orient, cum o restabilise n
274 Idem, History..., pp. 114 si 126.
275 Ibidem, p. 115.
276 Demougeot, op. cit., p. 166 si urm.
222

Occident, dar aceast chemare nu veni. Eutropius se temea, ca si Rufinus, de interventia Occidentului.
Stilicho porni totusi s elibereze Grecia. Claudian spune c el primi ordin de la Honorius. n primvara
anului 397, se mbarc n Italia si debarc la Corint fr nici o piedic, ndreptndu-se spre Arcadia, unde
Alaric se refugiase, incapabil de a mpiedica debarcarea. Cteva ciocniri avur loc n aceast regiune
muntoas, apoi Stilicho, manevrnd cu prudent, dup tactica sa, sfrsi prin a nchide pe Alaric ntr-un
cerc de ntrituri pe platoul Pholoe, n Elis, pregtin-du-si o victorie care nu putea ntrzia. Dar, nu se stie
cum, barbarul se putu strecura ntr-o bun zi, retrgndu-se n Epir.
Bury nregistreaz cele trei preri exprimate cu privire la scparea lui Alaric: 1. Neglijenta lui Stilicho
(dup Zosimus); 2) Arcadius si ministrii si, gelosi de interventia lui Stilicho, au tratat cu Alaric si i-au
asigurat retragerea (sugestia lui Claudian); 3) Stilicho se presupune a fi ncheiat o ntelegere secret cu
Alaric, pentru scopurile sale. Toate aceste trei preri contin, dup nvtatul englez, cte o parte de adevr.
Scopul lui Stilicho n expeditiile sale illyrice - zice el - nu poate fi ndoial c a fost desfacerea Illyricului
de Rsrit din stpnirea lui Arcadius277.
Demougeot afirm c e aproape sigur c Stilicho ls de bun voie pe Alaric s plece, din motive
277 Nota 12 la ed. operei lui Gibbon, voi. III, Appendix.
278 Op. cit., p. 172. [E.A. Thompson, Romans and Barbarians: The Decline ofthe Western Empire,
Madison (Wisconsin), 1982; N.I. Golubcova, Italija v nacale Vveka i vtorzenie Alariha vRim, Vestnik
Drevnej Istorii", 1949, 4, pp. 62-74.]
223

politice pe care nu le cunoastem278. Capitularea lui Alaric era sigur, si el nu trecuse n serviciul lui
Stilicho - adaug Demougeot - fiindc ndat dup aceea devasteaz Epirul, la hotarele Occidentului, si se
ntelege cu Eutropius. Atitudinea lui Stilicho se poate explica, sugereaz acelasi autor, prin politica de
loialism dinastic a generalului respectuos de autoritatea imperial n Orient ca si n Occident". Oricum,
un lucru e n afar de ndoial: ostilitatea Curtii din Constantinopole fat de Stilicho, n aceast
mprejurare. Alaric primeste de la Arcadius titlul rvnit de magistermilitum per Illyricum ($98-399), si
Eutropius l convinse pe mprat si Senatul s-1 declare pe Stilicho dusman public, hostis publicus. Curtea
lui Arcadius ncurajeaz apoi, cum vom vedea, revolta comitelui Africii, Gildo, care profita de lipsa
armatei de Occident, care era ocupat n Grecia.
b. Revolta maurului Gildo. Pericolul german n Est. Cderea lui Eutropius si Gainas. Stilicho era prea
prudent pentru a provoca un conflict ntre cele dou Curti. El se retrase din Illyricum, lsnd pe Arcadius
favoritilor si nedemni si ocupndu-se de consolidarea Occidentului. Pentru aceasta, hotr a pune capt
revoltei din Africa, unde Maurul Gildo stpnea insolent, jignind maiestatea imperiului si teroriznd de 12
ani provincia cu tirania sa: Ziua e spaima bogatilor, noaptea temut e de soti", l caracterizeaz Claudian,
panegiristul lui Stilicho279.
Divitibusque dies et nox metuenda mritis.
224

Cu 18 ani mai nainte (379), Maurul Firmus ncercase a-si crea un regat n Africa, dar ncercarea fusese
nbusit de armele lui Theodosius, avnd un ajutor pretios de la Gildo, fratele si dusmanul lui Firmus.
Gildo a fost numit, ca rsplat, comite al Africii, cu titlul exceptional de magister militum, si, pentru a-1
apropia mai mult, mpratul unise n cstorie pe Salvina, fiica lui Gildo, cu nepotul mprtesei Aelia
Flaccilla. Dar credinta Maurului n-a tinut mult timp. El refuz a trimite trupe lui Theodosius n expedita
acestuia contra lui Eugenius, pstrnd o suspect neutralitate, iar dup moartea mpratului se pregti a
deveni independent.
n orice mprtire a imperiului, cele cinci provincii ale Africii erau inevitabil atribuite Occidentului, iar
Gildo primise tinutul n numele lui Honorius. Vznd acum relatiile ncordate dintre cele dou Curti, el se
gndi s dea rebeliunii sale forma unei treceri a Africii de sub autoritatea lui Honorius sub aceea a lui
Arcadius. Intr deci n tratative cu Constantinopolul, unde propunerile sale sunt bine primite, Eutropius
reclamnd Africa pentru Orient. O tranferare a diecezei Africii sub Arcadius prea un rspuns la
propunerea de a se transfera prefectura de Illyricum sub autoritatea lui Honorius280. Pentru Roma, o
rebeliune n Africa era mai serioas dect oriunde, fiindc Africa era grnarul su. n vara anului 397,
Gildo nu permise corbiilor cu gru s plece la Tibru, ceea ce nsemna o declaratie de rzboi. Energia lui
Stilicho lu msuri repezi pentru a asigura aprovizionarea Romei. El aduse grul adunat n Gallii,
mbarcndu-1 pe Ron
Bury, History..., p. 121.
225

si transportndu-1 n apele Tibrului si aduse si din Spania, prevenind la timp calamitatea ce ar fi lovit
populatia capitalei, ncepu, n acelasi timp, pregtiri pentru suprimarea lui Gildo, cci Stilicho, cutnd s
evite un conflict ntre cei doi mprati, n-a voit s vad n Gildo dect un rebel. Pentru a mguli Senatul,
ntorcndu-se la un vechi uz, i ceru s-1 declare solemn pe Maur inamic public, n tot timpul iernii o flot
se adun la Pisa, unde, n primvar (398), zece mii de oameni fur mbarcati pentru a trece n Africa.
Stilicho nu putea prsi Italia si ddu comanda lui Mascezel, un frate al lui Gildo, care fugise nu se stie de
ce si ceruse azil mpratului. Gildo se rzbunase omorndu-i fiii, si Mascezel era dornic acum de rzboi
mare.
Rebelul fu nvins aproape fr vrsare de snge n provincia Byzacene, pe rusorul Ardelio, aproape de
drumul militar ce ducea pe coast la portul Tabraca. n armata lui, foarte numeroas, s-au produs mari
dezertri. Se pare c unii din aliatii lui Gildo au fost corupti de Mascezel. Gildo fugi pn la Tabraca,
ncercnd s scape pe o corabie. Vnturile 1-au aruncat ns la trm si a fost capturat. El nu fu executat
ndat, ci condamnat la moarte dup o nftisare n proces281.
Mascezel, ntors n Italia biruitor, pieri si el n curnd. Succesul su repede a displcut, poate, lui
281 Demougeot, op.cit., pp. 185-186. [HJ. Diesner, Gildos Herrschaft und die Niederlage bei Theueste
(Tebessa), Klio", 40 (1962), pp. 178-186; T. Kotula, Der Aufstand des Afrikaners Gildo und seine
Nachwirkungen, Altertum", 18 (1972), pp. 167-176.]
226

Stilicho, cum au pretins dusmanii acestuia, ori a pierit printr-un simplu accident.
n primvara anului 398, Stilicho si ntrea pozitia prin cstoria fiicei sale, Mria, cu Honorius. n anul
399, marele sambelan Eutropius era numit consul si aceasta strnea indignarea nobilimii senatoriale. Italia
fu scandalizat la primirea acestei stiri: un eunuc consul nu se mai auzise. Occidentul refuz a-1
recunoaste. Pozitia sambelanului se cltina acum serios. Stilicho era dusmanul su si el si afla un aliat n
persoana Eudoxiei, ostil vechiului ei protector. Gainas, ntors la Constantinopol, fusese ridicat la rangul
de magister militum; el ntretinea probabil relatii cu Stilicho si tintea rsturnarea eunucului. Partidul
roman antibarbar, creat de mprejurrile critice ale stersei domnii a lui Arcadius, era si el potrivnic lui
Eutropius, ca si sporirii puterii germane n imperiu. Senatori si demnitari legati de traditiile romane erau
indignati de nltarea unui eunuc la consulat si alarmati de a vedea importante comenzi militare tinute de
germani. seful acestui partid antibarbar era Aurelian, fost prefect al orasului. ,.
Revolta ostrogotilor din Phrygia, instigati probabil de Gainas, a fost prilejul care a dus la cderea lui
Eutropius si a provocat n acelasi timp lupta mpotriva influentei germane n Orient. Miscrile au nceput
n primvara anului 399, dar Eutropius nu le-a dat mare ; atentie, creznd c are a face cu dezordinile
ctorva bande de coloni germani. Theodosius I, se stie, dup campaniile sale mpotriva ostrogotilor
(gruthungi), n 386, instalase n Phrygia, cu titlul de coloni, o parte din acesti barbari, care capitulaser, si
ei ddeau un escadron de cavalerie armatei romane. Comandantul
227

lor, Tribigild, purta ur sambelanului si-i att pe os-trogoti la revolt. Aceasta se ntinse usor, cci
provincia era fr aprare. Tribigild se ndrept spre Con-stantinopol pentru a-1 intimida pe mprat, si
Eutropius, vznd pericolul, organiz aprarea. El trimise contra rebelilor pe gotul Gainas si pe generalul
roman Leon. n muntii dintre Pisidia si Pamphylia s-au dat lupte, Gainas 1-a ajutat pe Tribigild, care
scap; Leon si pierde viata ntr-o lupt. Gainas, care-si da aerul c e loial, comunic la Constantinopol c
nu se putea face pace cu Tribigild ct timp e la putere Eutropius282.
Dusmanii eunucului profitar de acest moment critic pentru a-1 ataca, fcndu-1 rspunztor de victoria
gotilor. Eudoxia, geloas de marea ascendent a sambelanului asupra sotului su, fcu presiuni, si
Arcadius l dizgratie. Amenintat de soldati, Eutropius se refugie la Sfnta Sofia, de unde voir s-1
smulg, si numai Chrysostom i scp viata, printr-o emotionant cuvntare. Eunucul, degradat din rangul
de patriciu, fu exilat n insula Cipru, confiscndu-i-se averea. Cteva luni mai n urm, acuzat c aspirase
la imperiu, fu adus n fata unui tribunal prezidat de Aurelian si condamnat la moarte. El fu decapitat la
Chalkedon283.
Cderea lui Eutropius (august 399) atrase si pe a prefectului pretoriului, Eutychian, creatura sa. Aurelian
fu numit n locul su, si aceasta a nsemnat biruinta partidului antigerman. Era totodat si o lovitur adus
lui Gainas, care, simtindu-se amenintat de
282 Ibidem, p. 223, si urm., Bury, op. cit., p. 126 si urm.
283 Demougeot, pp. 230-231.
Aurelian si prietenii si, schimb negocierile sale cu Tribigild n rebeliune si nainteaz mpreun cu el,
prdnd la trmul Propontidei. Panica din Constan-tinopol l ndeamn pe Arcadius a negocia, dar gotul
pune conditii: nu primea negocierile dect cu mpratul n persoan si ntr-un loc afar din capital; cerea
apoi s i se predea ca ostateci trei antibarbari notorii: Aurelian, sprijinitorul su principal, Saturninus si
loan, favoritul mprtesei; s i se acorde intrarea n Constantinopol cu toti soldatii si; s-si pstreze
postul de magister militum inprasenti si s se numeasc Caesarius, fratele lui Aurelian, n functia de
prefect al pretoriului284, ntlnirea avu loc la Chalkedon si Arcadius primi toate conditiile. Chrysostom
interveni pentru viata ostatecilor, care scpar numai cu exilul. Gainas si fcu intrarea solemn n
capital, cu armata, Tribigild ns nu veni. Caesarius fu instalat prefect al pretoriului. Gainas fu, de fapt,
stpn pe guvernul de Rsrit vreo sase luni; episodul acestei tiranii germane si afl sfrsitul n iulie
400285.
Un document interesant pentru spiritul ce stpnea acum n cercurile nalte si mijlocii ale imperiului e
discursul lui Synesios Uepi ficcaieiat {Despre suveranitate), naltul prelat african venise n 399 la
Constantinopol spre a cere pentru Kyrene o usurare de impozite mpratului, si e probabil c a publicat
acest
284 Ibidem., pp. 249-253; Bury, op. cit., pp. 129-132.
285 Bury, op. cit., pp. 132-133- [G. Albert, Goten in Konstantinopel, Paderborn, 1985; A.D.
Kozlov, Osnovnye certy politiceskoj oppoziciipravitel'stvu Vizantii v 399-400 gg., ADSV, 16 (1979), pp.
23-31-] ' ......'
229

discurs-program, care poate fi privit ca manifestul antigerman al partidului lui Aurelian, cnd acesta se
afla prefect al pretoriului, la sfrsitul anului 399 sau nceputul anului 400. Demougeot, care se ocup pe
larg de ideile discursului-program, crede c aceste cuvinte ndrznete n-au putut fi pronuntate niciodat.
Synesios, dup ce a obtinut, datorit lui Aurelian, satisfacerea cererii sale pentru Kyrene, trebui s se
mrgineasc a publica discursul. El rmase ns credincios partidei antigermane si astept cderea lui
Gainas si ntoarcerea lui Aurelian pentru a face s apar, n toamna anului 400, o poveste alegoric,
Povestirea egiptean, Uepi npovoiaq 77 Aiyvntwq, aprut dup 12 iulie 400, data alungrii gotilor din
Constantinopol, dar redactat mult mai nainte. Sub trsturile lui Osiris, regele Egiptului, el l glorifica pe
Aurelian, nvingtor al fratelui su Caesarius, rufctorul Typhon, care izbutise a uzurpa provizoriu
puterea, spijinit de seful mercenarilor sciti"286.
286 Op. cit., p. 234 si urm. [Ca si n sursele bizantine de mai trziu, numele de sciti" este aplicat tuturor
popoarelor migratoare care au trecut prin spatiul nord-pontic pn la Dunre (n-treprinznd adeseori
incursiuni si la sud de marele fluviu, n zona balcanic; apelativul e folosit pentru a-i desemna pe goti, mai
trziu pe slavi, apoi pe pecenegi, cumani, ttari (cf. Gy Moravcsik, Byzantinoturcica, ed. a Il-a, Berlin,
1958, voi. II, pp. 279-283, I. Dujcev, Slavjani-skiti, Slavia", 29 (1960), pp. 109-104), ca si crestinismul
romanic din stnga Dunrii de Jos si din Skythia Minor = Dobrogea (cf. E. Lozovan, Byzance et la
romnite scythique, precum si Idem, Aux origines du christianisme da-co-scythique, n F. Altheim,
Geschichte der Hunnen, voi. II, Berlin, 1960, pp. 197-224 si voi. IV, Berlin, 1962, pp. 146-165.]
230

Ideile conductoare ale manifestului, potrivit suveranului ideal, adunau, cum bine observ nvtatul
francez, locuri comune scolare, familiare tuturor pane-giristilor imperiali de la Traian ncoace. La
Synesios apar ns noutti, revendicri pe care generatia dinainte de el nu le cunostea. Ideile politice
generale ale partidului reprezentat de Aurelian nsufleteau discursurile lui Themistius, preceptorul ales de
Theodosius pentru educatia lui Arcadius287. Programul acestui regim ideal era stabilit n liniile sale mari.
Mai nti, respectul privilegiilor aristocratice, suveranul trebuind s ia sfat de la senatori, nsrcinati a-1
ajuta s guverneze. Apoi, grija fat de starea supusilor, grij material, prin usurarea impozitelor,
ncurajarea agriculturii, reducerea scielilor administrative, grij moral prin rspndirea filosofiei. Dup
aceea, grija fat de ordinea public prin libertatea de constiint si toleranta religioas, n sfrsit, grija
pentru aprarea imperiului amenintat de barbari, infiltrati n armat si magistraturi. Autorul l sftuie pe
suveran s curete armata de goti, s recruteze armat national (romanii n-ar putea s se apere ei nsisi, ca
n primele veacuri ale istoriei lor ?) si pe goti s-i sileasc la munca pmntului, invitndu-i s se ntoarc
de unde au venit, dac nu le convine.
Tirania lui Gainas n-a putut tine mult; populatia roman l detesta. Gotii si fceau rugciunile ca arieni,
afar din oras. Ei ncercar a ocupa cteva biserici din
287 Demougeot schiteaz (p. 239 si urm.) o interesant paralel ntre ideile conductoare ale lui
Themistius si cele ale lui Synesios. , . ^. ?* .u.
231

capital si ddur nastere la dezordini. Gainas se hotrste deodat a prsi capitala sub pretextul unei
indispozitii si se duce, cu o mic escort, s-si fac rugciunile ntr-o biseric cldit de Theodosius, la
Hebdomon, afar din oras288. Cnd gotii aflar de plecarea sefului lor, fur cuprinsi de panic si pornir,
n nvlmseal, noaptea, lundu-si tot ce aveau. Tumultul gotilor arunc spaima n populatie, nestiind ce
planuri aveau. S-a ntmplat c o cersetoare se afla la una din portile de Vest si, vznd atta mbulzeal,
crezu c a venit ziua din urm a Constantinopolului si ncepu a se ruga cu voce tare. Un got, mnios, vru
s-o ucid, un roman interveni si-1 omor. Un tumult general se produse, si orsenii, izbutind a nchide
portile, gotii care nu apucaser a iesi sunt atacati de populatia nfuriat. Ei si aflar repede refugiul ntr-o
biseric aproape de palat. Acoperisul bisericii fu smuls, si gotii ucisi cu pietre si crbuni aprinsi (12 iulie
400). Aurelian fu restabilit n fruntea prefecturii. Gainas, declarat dusman public, porni n Thracia cu
armata ce-i mai rmsese, jefuind. Orasele Thraciei se aprau ca cele din Asia mpotriva lui Tribigild. Ru
aprovizionat si descurajat, Gainas veni la Hellespont, decis a trece n Asia. Dar pe cellalt trm, la
Abydos, se aflau trupe sprijinite de corbii de rzboi. Aceste trupe erau co-
288 Dup O. Seeck, citat de Demougeot (p. 253), o slbiciune nervoas periculoas (psihastenie) ar
explica toate nesocotintele lui Gainas. El se crezu prada unui demon si se duse s se roage pentru
libertatea lui la moastele Sfntului loan Boteztorul, pstrate n capela cldit de Theodosius la
Hebdomon. [Demougeot expune aceste consideratii la pp. 255-262 din op. cit.]
232

mandate de Fravitta, un got pgn, cstorit cu o roman, si care, n ultimii ani ai lui Theodosius, avusese
un rol mare n politica natiunii sale ca sef al partidei filoromane. El fusese, sub Arcadius, naintat magister
militum si curtise Mediterana de pirati, din Cilicia pn n Palestina. Gotii se asezar n tabr pe trmul
european si, cnd nu mai avur provizii, hotrr a ncerca s treac strmtoarea pe niste plute grosolane,
lsndu-se a fi dusi de curent. Flota lui Fravitta i ntmpin si-i scufund, Gainas privind neputincios de
pe trm dezastrul gotilor si. Cu mica trup ce-i rmsese, porni n fug spre nord, dincolo de Haemus, si
chiar dincolo de Dunre, unde ar fi voit s-si recruteze soldati. El czu n minile lui Uldin, regele hunilor,
care-1 ucise si-i trimise capul lui Arcadius. Fravitta avu onoarea unui triumf si fu numit consul pentru anul
401.
Cu pieirea lui Gainas, pericolul got si gsea sfrsitul n provinciile Orientului. Episodul acestei grave
crize a imperiului a fost celebrat la Constantinopol: scene de revolt au fost reprezentate n sculpturile ce
mpodobesc columna lui Arcadius, ridicat n 403 n Forum, si care-i poart numele289.
c. loan Chrysostom si Curtea lui Arcadius.
Eudoxia. Nectarius, patriarhul Constantinopolului, muri n 397. Eutropius avu atunci o excelent inspiratie
aducnd n Scaunul de patriarh pe loan Chrysostom (Gur de Aur) din Antiochia. Eunucul trecuse putin
mai nainte prin acel oras, spre a merge n
Bury, op. cit., pp. 133-137; Demougeot, op. cit., pp. 256-266.
233

Egipt, si fusese uimit de elocventa si popularitatea marelui predicator. Chrysostom, adus la Constan-
tinopol, fu ntronat la 26 februarie 398.
Nscut n capitala Siriei, dintr-o familie nobil si bogat - tatl su, Secundus, avusese un rang n armat -
Chrysostom a fost crescut de o mam iubitoare care, vduv la 20 de ani, s-a nchinat cresterii ngrijite a
copiilor si. El urm cursurile de retoric la scoala vestitului Libanios, care descoperi talentele
extraordinare ale discipolului su, urmrindu-1 cu admiratia si iubirea sa dincolo de anii de scoal. S-a
pstrat o scrisoare de la el, prin care l felicita pentru succesele sale de barou. Libanios socotea geniul lui
Chrysostom ca un dar al muzelor si sperase s-1 cstige pentru cauza vechilor credinte ale Greciei. Se
spune c, ntrebat de prieteni pe patul de moarte pe cine las n locul su, ar fi rspuns c 1-ar lsa pe.Ioan,
dac crestinii nu i 1-ar fi smuls290.
Episcopul Antiohiei, Meletios, se sili a-1 atrage la crestinism, si loan, obosit de pledoariile de barou, primi
botezul si fu numit lector al bisericii din marele oras. Episcopul Flavian l fcu preot, nsrcinndu-1 cu
predica, si astfel si-a nceput loan Chrysostom cariera ilustr n metropola Siriei. Faima elocventei sale se
rspndi n tot Orientul. Pentru el, interesul suprem nu sta n controversele teologiei, ci n morala practic.
El socotea c datoria sa principal era s lupte m-
290 Sozomenos, Hist. Eccles., VIII, Cap. II. [Despre cele dou personalitti ale epocii, v. mai recent G.
Dagron, Naissance, Index general, pp. 561 (s.v. Jean Chrysostome") si 562 (s.v. Libanios").]
,,, , ...
234

potriva volupttii claselor bogate, s denunte risipa de bogtii care ar fi putut usura clasele srace. Bogat
te-a fcut Dumnezeu pentru ca s ajuti pe sraci -proclama Chrysostom -, ca s te mntui de pcate prin
milostenie". El se indigna de luxul peste msur al femeilor care mergeau la biseric n car aurit, tras de
catri albi, cu hamuri mpodobite si n mijlocul u-nui alai de sclavi si eunuci, mbrcate n haine de
mtase, gtite cu lanturi de aur, cu prul frizat strlucind de perle si diamante, ca femeile care joac n
teatru", ele veneau fr sfial naintea altarului, insultnd n mod crud mizeria attor sraci. Biserica nu e
fcut spre a expune ntr-nsa asemenea bogtii", le striga predicatorul.
Strlucirea palatelor, a splendidelor lor portice, cu ziduri ncrustate n marmur si fildes, cu pardoseli n
mozaic; luxul fr fru al meselor, multimea sclavilor care formau cortegiul celor avuti, dnd n lturi
lumea pe uliti dinaintea lor; spectacolele cu dansuri lascive si cntecele obscene; superstitiile, cu practicile
lor grosolane, cu amulete si vrjitorii; trufia filosofilor, care si purtau brbile lungi pe sub portice, toate
trec, ca ntr-un film de cinematograf, pe dinaintea ochilor nostri, sub biciuirea nemiloas a cuvntului su
naripat. Toat viata artificial, frivol, ce caracterizeaz societatea metropolei siriene n aceast epoc de
agonie a lumii pgne, e trt la marea tribun a predicii lui Chrysostom, ca s-si aud osnda.
La Constantinopol naltul prelat gsea toate viciile Asiei, sporite nc de apucturile unei Curti trufase,
dominate de Eudoxia. Chrysostom era om de un ascetism mpins pn la extrem, de o fire aspr, putin
235

curtenitoare. Bury l aseamn cu socialistii moderni, n aceast pasionat denuntare a celor bogati291. N-
avea nimic din geniul mpciuitor al unui Ambrosius sau al unui Augustin. Scopul su era reforma moral
a lumii si temperamentul su aprins de sirian i ddea n aceast misiune un avnt pasionat292.
Desi condamna inegalitatea social, nu pe cea politic - si nimic nu era mai departe de gndurile sale dect
faptul de a rsturna ordinea stabilit a lucrurilor, observ att de judicios Bury -, spiritul cuvntrilor lui
tindea, desigur, s-1 ridice pe srac mpotriva bogatului si le-a fost usor dusmanilor si s-1 acuze c
seduce multimea".
Chiysostom atac nu numai viciile si extravagantele celor avuti, dar si senzualitatea, lcomia si avaritia
clerului si clugrilor. El se ridicase de la amvon mpotriva femeilor care serveau clerul capitalei sub
numele de surori, cenzurase aspru spiritul de desfru si simonie al prelatilor.
ntre femeile din nalta societate dusmane patriarhului, Palladius citeaz cteva intime ale Eudoxiei:
Marsa, vduva lui Promotus, n casa creia crescuse Eudoxia; Castricia, fiica lui Saturninus, Eugraphia, n
casa creia se ntlneau vrjmasii lui Chrysostom293.
n politica sa religioas, patriarhul comise imprudente care-i strnir noi adversari. Cercetnd abuzurile
mai multor biserici din vestul Asiei Mici (401), el proced cu asprime si depuse vreo 13 episcopi, care
291 Vezi frumoasa-i caracterizare, la Bury, op. cit., pp. 138-140.
292 Demougeot, p. 298
293 Ibidem, p. 300, n. 383.
236

trecur n tabra dusmanilor si. Altii, temndu-se de aceeasi soart, nteleser c siguranta lor nu se putea
bizui dect pe ruina primejdiosului arhiepiscop, n care vedeau un tiran al Bisericii. Severian, episcopul de
Gabala, n Siria, venise la Constantinopol, unde fusese bine primit de Chrysostom, care l puse s predice,
si, n timpul lipsei sale din capital, l ls a-i tine locul. Severian stiu s cstige sferele Curtii si pe multi
din adversarii lui Chrysostom. Cnd acesta se ntoarse din Asia, diaconul Serapion, devotat patriarhului, l
nvinui de erezie pe Severian, care ceru pedepsirea lui. Nemultumit cu pedeapsa usoar aplicat de
patriarh, el prsi capitala, dup ce preveni Curtea, mprteasa, nemngiat de plecarea predicatorului ei
favorit, l recheam si impune lui Chrysostom s se mpace cu el. O rceal se produse din aceast cauz
ntre patriarh si Eudoxia.
Cel mai nversunat dusman al lui Chrysostom era Theophil, patriarhul de Alexandria, un mare ambitios,
ndrznet si impulsiv, rvnind a-si ntinde hegemonia spiritual asupra ntregului Orient. La moartea lui
Nectarius, voise s-si impun la Constantinopol un preot alexandrin, Isidor, si nu-i putea ierta lui
Chrysostom faptul c-i nlturase protejatul. Theophil mprtsise pn acum prerea eretic a lui
Origenes, care aruncase conceptia antropomorfic a divinittii. Aceeasi doctrin stpnea printre clugrii
numerosi din pustiul Nitriei, n Egipt, n fruntea crora se aflau patru clugri numiti pentru statura lor
nalt Fratii lungi". Ei strnesc mnia arhiepiscopului prin interventia lor n favoarea lui Isidor, care
intrase acum n conflict cu Theophil pe o chestiune de bani si fusese
237

condamnat de un Sinod de clerici servili ai prelatului. Acesta cut s se scape de fratii inoportuni si
declar rzboi origenismului, dnd, n 401, o pastoral n care-1 osndea pe Origenes si discipolii si. Un
Sinod al su i condamn pe clugrii din Nitria si-1 anatemiza pe Origenes; trupe obtinute de la prefect
fur trimise s-i aresteze pe suprtorii clugri. Fratii lungi", nsotiti de 300 de clugri origenisti, iau
drumul Palestinei, unde, preveniti de Theophil, episcopii refuz a le da adpost. Ei vin atunci, ctre
sfrsitul anului 401, la Constantinopol, s cear protectia lui Chrysostom. Acesta i primeste bine, dar nu
vru s comunice cu dnsii pn ce nu le va examina cauza. Ei o ntlnesc pe Eudoxia, care venise s se
nchine la capela Sfntul loan Boteztorul, si ea le promite a interveni pe lng augustul su sot pentru a le
face dreptate. Clugrii dau o cerere mpratului, acuznd pe Theophil, si, la ndemnurile Eudoxiei,
Arcadius l cheam pe patriarhul Alexandriei la Constantinopol ca s rspund la acuzatiile ce i se aduc, n
fata unui Sinod prezidat de episcopul capitalei.
Epiphanios de Cipru fusese instigat de Theophil si adunase un Sinod al episcopilor si, care condamnase
prerea lui Origenes. El fu ndemnat s vin la Constantinopol pentru a lua si semntura lui Chrysostom,
iar Eudoxia i fcu o primire clduroas, ceea ce-1 jigni pe Chrysostom, cruia Epiphanios i artase o
mare ostilitate. Mnios, el tinu (403) o predic plin de violentele sale de limbaj obisnuite, cu aluzii
transparente, n care se auzi cuvntul de lezabel. Eudoxia, simtin-du-se ofensat, ddu ascultare intrigilor
partizanilor lui Theophil.

Chrysostom fcu greseala de a refuza s prezideze Sinodul ce avea s-1 judece pe Theophil, sub cuvnt c
e vorba de lucruri petrecute n alt diecez, si atunci acuzatul se transform n acuzator. O list de
nvinuiri mpotriva lui Chrysostom fu prezentat mpratului, care, sub influenta mprtesei, invit
Sinodul s se ocupe de ele294, n vara anului 403, Theophil, sigur de protectia Curtii, convoc Sinodul
su, ferindu-se a-1 tine n Constantinopol, unde populatia era de partea lui Chrysostom. Acest Sinod se
ntruni dincolo de Bosfor, n Palatul Stejarului {Dryas), construit de Rufinus. Majoritatea episcopilor erau
egipteni, iar Chrysostom refuz a se prezenta naintea unui Sinod compus din dusmanii si si de patru ori
repet refuzul su, cu toat porunca mpratului de a se supune. El a fost judecat n lips, acuzat de lucruri
foarte diferite, din care nici unul nu era de ajuns spre a depune un episcop: c vnduse marmura pus de o
parte de Nectarius pentru a decora biserica Sfnta Anastasia; c pedepsise un clugr care lovea pe sclavul
su; c si lua masa singur, ca un ciclop; c insulta sau defima pe clerici, c rezervase pentru uzul su
bile palatului episcopal; c numise pe Epiphanios nebun si demon; c a intrigat contra lui Severian; c a
primit vizite ale femeilor s. a. Acuzatiile erau prea usoare si s-a invocat refuzul de a se prezenta dinaintea
episcopilor. Sinodul 1-a condamnat, iar Arcadius a ntrit sentinta printr-un decret care pronunta exilul.
Furia multimii care nconjura Marea
i
239

Biseric mpiedic ofiterii de a-1 ridica timp de trei zile.
Chrysostom, care nu voia s-1 nfrunte pe mprat sau s provoace o revolt, se furis, ntr-o noapte, din
palat, si se pred. Populatia, aflnd aceast deportare, se revolt. Un cutremur de pmnt se produse si se
vzu ntr-nsul un semn al mniei dumnezeiesti. Eudoxia, nspimntat, ceru lui Arcadius s-1 recheme
pe patriarh. Ea scrise acestuia, dezvinovtindu-se si fcndu-i declaratii care o pun ntr-o frumoas lumin.
Chrysostom se ntoarse n capital n mijlocul bucuriei generale, ntr-o procesiune solemn, care se opri la
Sfintii Apostoli, unde poporul i ceru s predice. Duminica urmtoare, oficiind la Sfnta Sofia, el tinu o
mare predic, n care chem binecuvntarea lui Dumnezeu asupra poporului credincios, a mpratilor si
pioasei mprtesc, mpcarea aceasta dintre prelat si Curte n-a putut fi durabil din pricina
temperamentului nestpnit al lui Chrysostom. n curnd, un incident comun l mpinge la o grosolan
impolitete", cum o caracterizeaz Bury, fat de mprteas.
Cteva luni dup ntoarcerea sa, Simplicius, prefectul orasului, a dedicat basilicii o statuie de argint, n-
ftisnd-o pe Augusta si asezat n vrful unei coloane de porfir n mijlocul pietei Augusteon, aproape de
Sfnta Sofia. Ceremoniile inaugurrii aveau un caracter pgn, nsotite de dansuri si muzic. Cntecul si
zgomotul tulburar serviciul divin de la Sfnta Sofia. Chrysostom nu-si putu stpni mnia si se plnse
prefectului, aruncnd invectivele sale obisnuite mpotriva vanittii celor mari. Aceste excese de
240

limbaj fur raportate la Curte si exploatate de dusmanii episcopului influenti pe lng mprteas.
Prietenele Eudoxiei, Eugraphia si Castricia, mai ales favoritul loan, ddur proportii incidentului. Eudoxia
si manifest suprarea si Chrysostom agraveaz situatia printr-o nou predic lipsit de msur. Cu
prilejul unei ceremonii n cinstea patronului su, n capela de la Hebdomon, aproape de vila Eudoxiei, el
si ncepu predica, al crei text s-a pierdut, prin cuvintele295: Din nou Herodiada se nfurie, din nou
danseaz, din nou cere capul lui loan pe tav". De ast dat, aluzia, era prea transparent pentru ca
Eudoxia s nu se simt insultat296.
Chrysostom ceruse insistent convocarea unui Sinod general, care s anuleze acuzatiile ce i se aduseser n
septembrie 403 si invitatiie erau trimise. Eudoxia era acum bucuroas ca Sinodul s fie compus din
adversarii patriarhului, nct rezultatul s fie confirmarea hotrrii Sinodului de la Dryas. Theophil fcuse
o experient care nu-1 putea ncuraja la o a doua vizit.; multi din episcopii si au venit ns si au fost
instruiti s fac uz de canonul Sinodului de la Antiochia din 341, dup care, dac un episcop depus de un
Sinod ar apela la puterea temporar, depozitia sa rmnea definitiv si irevocabil.
Sinodul se ntruni la nceputul anului 404. Dusmanii lui Chrysostom i cstigar pe episcopi prin
convingere, coruptie sau constrngere. Sinodul de la Antiochia fusese ns ptat de arianism si dusmanii
lui
Repetate la Socrates si Sozomenos. Demougeot, op. cit., pp. 325-326.
241

Chrysostom se aflar ntr-o pozitie dificil, care fcu s se trgneze lucrurile cteva luni. Dar mpratul
persist n refuzul su de a se mprtsi cu patriarhul. Pastele se apropia, Arcadius i interzise lui loan s
prseasc palatul episcopal, n ziua de Pasti (17 aprilie 404), o ciocnire avu loc ntre credinciosi si
armat, n thermele lui Constantin, unde aceia veniser de la Sfnta Sofia, asteptndu-1 pe loan si clerul
su. Ea se ncheie cu ctiva morti. A doua zi, alt ncierare se produse cu publicul adunat afar din
biseric, pentru serviciul divin. Iarsi morti si rniti. loan, exasperat, fcu apel la Pap. Trimise o lung
scrisoare lui Innocentiu, povestind toate cele ntmplate de la afacerea Fratilor lungi" si cernd un Sinod
ecumenic. Theophil, prevenit, ttrimise Papei actele Sinodului de la Dryas, dar Papa se pronunt de partea
lui loan si aprob tinerea unui Sinod ecumenic. Rspunsul sosi ns dup ce Chrysostom plecase n exilul
su definitiv, cci, la insistentele adversarilor, Arcadius, pentru a pune capt conflictului, i poruncea lui
Chrysostom s plece, escortat, n exil. El se supuse, spre a evita o nou revolt. Iesind pe o poart dosnic,
ca s nsele vigilenta credinciosilor (20 iunie), fu mbarcat n ascuns si dus pe coasta Bithyniei. n aceeasi
noapte, focul izbucni la Sfnta Sofia si, alimentat de un vnt puternic, se ntinse la cldirile vecine,
cuprinse Senatul si edificiile palatului imperial dinspre sud. Pagubele au fost imense. Cercetrile ordonate
de Arcadius atribuir focul aderentilor lui Chrysostom, si o mare prigonire se dezlntui mpotriva lor297.
242
I
O grindin teribil se abtu asupra orasului, si se vzu n ea un semn al mniei divine. Curnd dup aceea,
la 6 octombrie 404, mprteasa Eudoxia muri.
Chrysostom a fost transportat la Kukusos, orsel aflat la hotarul Cappadociei si Armeniei, n muntii
Taurus, cel mai pustiu loc de pe tot pmntul", cum scrie exilatul ctre un prieten al su. Aici si petrecu
ilustrul prelat cei din urm trei ani, ntretinnd, din adncul singurttii sale, o corespondent activ cu
prietenii si admiratorii si din toate prtile crestinttii, si trimitnd tuturor cuvntul de mbrbtare pentru
credint. Dusmanii se temur nc de el, socotind c e prea aproape de capital si gsir prudent a-1
strmuta ntr-un loc mai deprtat. Ei smulg lui Arcadius un nou ordin prin care Chrysostom era transferat
la poalele Caucazului, la Pityus (azi Pitzunda), pe trmul Pontului Euxin. n drumul ctre aceast nou
destinatie a exilului su, Chrysostom, slbit de puteri, si ddu sfrsitul la Comana Pontului, n ziua de 14
septembrie 407298.
297 Demougeot, op. cit., p. 351. [K. Holum, Theodosian Empresses, Berkeley, 1982; F.
van Ommeslaeghe, Jean Cbrysostome en conflit avec l'imperatrice Euduxie, Ana. Boli., 97 (1979), pp.
131-159.]
298 [Acest exil al lui loan Chrysostomos apare uneori n hagiografia bizantin, ca si n cea post-bizantin:
pentru aceasta din urm, dm ca exemplu traducerea romneasc a Vietii lui Nifon, redactat n veacul al
XVI-lea de ctre protosul athonit Gavriil: Deci i veni (lui Neagoe Basarab n.n. - T.T.) cuget si gnd
bun, dumnezeiesc n inima lui, ca si mai demult (lui) Teodosie cel Mic mprat, s mute moastele sfntului
loan Hrisostom de la Cucus (subl. ns. - TT) n tarigrad, ca s dea iertare si tmduire maicei sale Evdoxiei
mprtesei, ntr-al aceluia chip se asemn si crestinul Neagoe Vod" (n Literatura romn veche
(1402-1647), voi. I, Bucuresti, 1969, p. 86)].
243
NICO1AE BNESCU
Aceste frmntri religioase au avut urmri pentru relatiile dintre Curtile de la Constantinopol si Rave-
nna. Stilicho l ndemn pe Honorius s adreseze fratelui su n dou rnduri scrisori de imputri, la care
guvernul oriental nu ddu nici un rspuns. Papa Innocentiu adun la Roma un Sinod de episcopi italieni,
care declar condamnarea lui Chrysostom ilegal, cernd tinerea unui Sinod general la Thessalonic. O
ambasad de episcopi romani si ctiva orientali, prieteni ai lui loan, servind drept cluze, fu expediat de
Pap s-i duc lui Arcadius aceste decizii. Dar ambasada fu maltratat: Anthemios, ministrul atotputernic
n Orient si dusmanul lui Stilicho, i mpiedic s ptrund n palat, i interneaz ntr-un fort si, n cele din
urm, i trimite napoi n Italia. Episcopii orientali veniti cu dnsii fur arestati si deportati. Toate acestea
duser la o ruptur ntre cele dou Curti.
Memoria marelui patriarh a fost totusi reabilitat datorit tenacittii lui Innocentiu si episcopilor
occidentali. Papa se ncptna s nu reia relatiile cu Orientul atta timp ct numele lui loan nu fu nscris
pe dipticele n care figura lista episcopilor de Constantinopol. Spre a-1 mpca, patriarhul Atticus satis-
fcu dorinta Papei. Apoi Cyril, nepotul si urmasul lui Theophil n Scaunul Alexandriei, se hotr la rndul
su a nscrie numele lui loan pe diptice. El ndeplini acest lucru, dup Battifol, nainte de 419, dup Mgr.
Duchesne, ctre 429-430, iar dup treizeci de ani de la moartea lui Chrysostom, la cererea pioas a
populatiei si clerului capitalei, rmsitele ilustrului lor pstor fur aduse n orasul imperial (ianuarie 438).
mpratul Theodosius al II-lea merse ntru ntmpinarea
244

lor la Chalkedon si conduse el nsusi procesiunea solemn la mormntul episcopilor de Constantinopol.
mpratul se rug naintea sicriului pentru printii si. loan Chrysostom a rmas pn astzi una din cele
mai strlucite figuri ale Bisericii de Rsrit, cci, asa cum l caracterizeaz att de lapidar N. lorga,
rareori o viat, un grai si un scris au fost mai strns unite ntr-o personalitate vrednic de respectul tuturor
timpurilor"299.
d. Prima invazie a lui Alaric n Italia (401-403)
Cnd s-a retras din Peloponez (397), Alaric a ptruns cu vizigotii si n Epir. Timp de patru ani, el a rmas
n acele prti, cu titlul magister militum per Illyricum, obtinut de la Arcadius. Profitnd de aceast situatie,
barbarul si-a echipat trupele cu arme din arsenalele romane ale diecezei Daciei, si apoi, deodat, se
hotrste a nvli n Italia. Illyricum nu-i oferea mare lucru, Thracia fusese stoars; apoi soarta lui Gainas
i dduse de gndit. Italia, pe care o cunoscuse, l atrgea. E probabil c nu se gndea s dureze acolo un
regat, ci, cum crede Bury, s obtin de la Honorius un teritoriu si concesii n provinciile Dunrii.
Momentul prielnic a fost pentru el nvlirea n Noricum si Raetia a unei mase de triburi germanice,
pornite dinspre Baltica, la sfrsitul anului 401, sub un
299 Crti reprezentative n viata omenirei, Bucuresti, 1916, p.115. [Lucrarea a avut o a doua editie, n 5
volume, tiprite la Bucuresti n perioada 1924-1935, precum si una recent, ngrijit de M. Gherman,
aprut n dou volume la Bucuresti, Ed. Enciclopedic, 1991.l
245

sef slbatic, Radagais (Radagaisus), pe urma unei mari furtuni strnite, pe la 400, n acele locuri, de o
miscare urias, dezlntuit de la extremitatea de rsrit a Asiei. Lupte mari, provocate n China de Tulun,
sau selun, sau Zarun, seful unui numeros popor jen-jen (gengen)300, care se ntinsese din Coreea pn
dincolo de Irts, i silir pe huni s fug dinaintea lor. Ei se ndreptar spre tinuturile Pontului Euxin, mai
dinainte ocupate de triburi nrudite. Nvala lor mpinse toate aceste neamuri ctre nord, pn la Marea
Baltic, n fata acestei mari migratii, locuitorii din preajma Mrii Baltice sunt siliti s-si prseasc, la
rndul lor, locurile. Astfel ptrunde Radagais n provinciile imperiului, si Stilicho si duce trupele peste
Alpi, ca s resping nvlirea, ceea ce reuseste. De acest moment, n care Italia se gsea fr aprare, se
foloseste Alaric. El trecu Alpii, n noiembrie 401, asediind Aquileia, care czu repede.
Intrarea gotilor n Italia produse consternare. Barbarii erau un ntreg popor, toate triburile vizigote care
ocupau Illyricum oriental. Honorius voia s fug n Gallia si cu greu fu convins c va fi n sigurant ntre
zidurile Milanului. n cele dou luni urmtoare, orasele Venetiei deschiser portile naintea lui Alaric si
acesta era gata s mearg a asedia Milanul. Stilicho
300 [Acest popor, ortografiat si jouan-jouan, si crease un imperiu efemer ntre Coreea si Turkestan,
nimicit de tiurci prin 552; faptul s-ar fi aflat la originea migratiei avare spre vest, dar dup alte opinii
avarii ar fi diferiti de jouan-jouan (L. Musset, Les inva-sions. Les vagues germaniques, Paris, Presses
Univ. de France, 1965, p. 61-62)].
246

avea putine trupe. El sftui pe mprat si Curtea s reziste la Milan pn cnd va strnge trupe la frontiera
cea mai apropiat, n decembrie 401, plec n acest scop n Raetia si Noricum, recrut soldati mercenari
vandali si alani, la care adug armata din Raetia si trupe rechemate de la Rin si din Britannia. El soseste
la timp, la sfrsitul lui februarie 402, si scap Milanul asediat de Alaric. Acesta, atacat n lagrul su,
ridic asediul si o apuc pe valea Tanaro spre vest, silindu-se s ajung la sud de Turin, la drumul ce
ducea n Gallia. Stilicho l urmri, si Alaric, temndu-se a nu fi ncercuit, de la Asti (Hasta) o lu spre sud.
Stilicho se grbi si czu asupra lagrului barbar, asezat ntr-un punct strategic la Pollentia (Pollenza). El
nu mai astept armata din Gallia si lupta se ddu n ziua de Pasti (6 aprilie 402), sustinut cu mare curaj de
ambele prti; dar Stilicho putu ocupa lagrul got, iar familia lui Alaric si bogtiile lui czur n minile
sale. Vizigotii coborr de-a lungul trmului liguric n directia Etruriei. Stilicho deschise negocieri, si
Alaric primi s prseasc Italia. Conditiile nu le cunoastem301. Nemultumit de rezultat, Alaric rmase n
apropierea hotarelor si, la nceputul verii 403, trecu iarsi n Italia, atacnd Verona. Dar Stilicho, care-i
spionase miscrile, l ncercui sub zidurile Veronei, atacndu-1 din toate prtile. Alaric se btu cu
nversunare, dar suferi un dezastru complet. El apuc atunci, cu restul trupelor, drumul spre nord, urmrit
de nvingtori. Stilicho trateaz din nou. Se ncheie un foedus, prin care i se permite lui Alaric s se aseze
n districtele de
101 Buiy, op. cit., pp. 160-162.
247

frontier, pe Sava302, de unde i putea fi de ajutor pentru a-si realiza planul de a anexa Illyricum de Est.
nvins de attea ori, regele vizigot rmase nemiscat ctiva ani.
Senatul l invit pe mprat s celebreze aceste mari biruinte odat cu al saselea consulat al su, n 404.
Procesiunea trecu pe sub un arc de triumf impuntor; Stilicho fu aclamat pe carul triumfal alturi de
Honorius. mpratul sttu atunci la Roma cteva luni, dnd populatiei jocuri de circ. Suprimarea luptelor
de gladiatori, de care vorbesc unii cu acest prilej, nu se documenteaz303.
Pericolul ce-1 amenintase pe mprat la Milan l face s-si caute un adpost mai sigur fat de invaziile
germanice, astfel c el si-a dus Curtea si guvernul de la Milan la Ravenna, care, situat n mijlocul
lagunelor si insulelor, la 10-12 mile de gura sudic a Padului, putea nfrunta un dusman, cum au probat-o
evenimentele, mai bine dect orice alt oras al peninsulei.
nainte de Augustus, Ravenna fusese un obscur oras provincial. Augustus 1-a ales spre a f i o statiune
naval, construind un port, Classis, la trei mile deprtare de oras, cu care a fost unit printr-o sosea solid
peste lagune. Portul putea adposti 250 de corbii de rzboi. Printr-un canal, Augustus aduse aici apele
Padului prin mijlocul orasului pn la port. Aceeasi ap fu introdus n santul ce mprejmuia zidurile si era
distribuit apoi pe o mie de canaluri
302 Stein, op. cit., pp. 378-379.
303 Demougeot, op. cit., p. 284, n. 298.
248

mai mici n toate prtile orasului, mprtindu-1 n insule. Comunicatia se fcea pe poduri si cu
corbiile304.
Orasul s-a populat repede, locurile goale s-au umplut.de cldiri, mprejurimile, pe o ntindere de mai multe
mile, erau acoperite de blti, care nlesneau aprarea. La apropierea dusmanului, calea artificial care lega
Ravenna de continent se putea strica.
Marea s-a retras cu ncetul la patru mile de orasul modern, nc din secolul al Vl-lea, cnd scrie lordanes,
portul lui Augustus era o grdin foarte ntins, plin de pomi305. Aceast schimbare fcu si mai grea
apropierea de oras, iar mica adncime a apelor mpiedica intrarea corbiilor de rzboi.
Ravenna ajunse astfel resedinta mpratilor, care se nchiser ntre zidurile ei, iar regii goti si vice-regii
sau exarchii bizantini care le urmar fcur dintr-nsa, pn la mijlocul secolului al VUI-lea, sediul
guvernului si capitala Italiei.
Atractia mare a Ravennei erau operele artistice cu care suveranii au mpodobit-o pe rnd. Unele din acele
monumente au pierit, dar altele s-au pstrat, si ele ne arat dezvoltarea artei crestine n Italia, ptruns de
influenta Bizantului, n secolele al V-lea si al Vl-lea, sub auspiciile Placidiei, ale lui Theodoric Ostrogotul
si lui lustinian cel Mare. Cldite din crmid, aparenta lor exterioar nu face impresie; dar marea lor
frumusete artistic,.sunt decoratiile n mozaic, de o rar bogtie, ce
304 lordanes, XXIX, spune c a saptea parte din apele fluviului" curgea prin mijlocul cettii.
305 Ibidem.
249

mpodobesc zidurile si pe care ni le-a prezentat, cu eruditia si talentul su, nvtatul francez Charles Diehl.
e. Invaziile germane n Italia, Gallia si Spania.
n toamna anului 405, imperiul avea liniste la frontiera Rinului si Alaric sttea nemiscat n Savia306, cnd,
deodat, n ultimele luni ale anului, valuri de barbari germanici se npustesc la granita de nord-est a Italiei,
sub conducerea aventurierului Radagais. Era o mbulzeal de bande furioase, prdalnice, de triburi fugare
n cutare de pmnturi. Cei mai numerosi erau, cum a artat L. Schmidt, ostrogotii, care, n fata presiunii
hunilor, au trebuit s-si prseasc tinuturile lor de la Dunrea de Jos. C. Patsch crede c erau si vizigoti
pgni, rmasi n regiunile din Caucaland, adic ale Banatului307, ceea ce a determinat pe unii istorici s
fac din Radagais un rege al gotilor. Se aflau apoi vandali, suevi, burgunzi, alani.
Aceast formidabil emigratie iesea din aceleasi regiuni ale Balticei, care vrsaser odinioar multimea
cimbrilor si teutonilor asupra Romei. Hoardele lui Radagais devastar Raetia si Noricum, apoi, prin
Brenner, se revrsar n cmpia fluviului P6 (Padus). O mare spaim i cuprinse pe italieni n fata numru-
306 Provincia roman Savia e Slavonia de azi, situat ntre Drava si Sava. E numit gresit la Cassiodor si
lordanes, Suavia (v. Hodgkin, Italy and her invaders, voi. III, pp. 20-21, n. 1).
307 Demougeot, op. cit., p. 354, n. 8. [Pentru opiniile care predomin azi n ce priveste localizarea
regiunii Caucaland, v. Supra, cap. I, n. 224.]
250

lui imens al barbarilor, 400.000 dup unii, 200.000 dup altii, ceea ce e mai probabil308.
Situatia imperiului era att de slab, nct Stilicho prsi provinciile, mrginindu-se la aprarea Italiei. El
rechem trupele si recrut cu mari silinte altele noi. Barbarii se desfac n trei corpuri. Regele
confederatilor germani ls la o parte pe Honorius n bltile Ravennei. Stilicho, temndu-se ca acesta s n-
apuce calea spre Gallia, cut a-i nchide drumul, asezndu-si cartierul general la Ticinum (Pavia).
Radagais nu ndrzni s-1 atace, ci apuc drumul spre Roma, trecnd Apeninii n Toscana. El asediaz mai
nti Florenta, unde pierde destul timp pentru ca Stilicho s-1 ajung, venind pe calea litoralului.
Comandnd singura armat ce-o mai avea, Stilicho nu vru s-o expun ntr-o lupt deschis cu furioasele
multimi ale germanilor. Metoda nchiderii dusmanului ntr-o linie tare de valuri, pe care o ntrebuintase de
dou ori mpotriva lui Alaric, fu aplicat pe o scar mare si cu un efect mai puternic. Germanii fur
respinsi din jurul Florentei si strnsi n cercul de ntrituri pe colina Faesule (Fiesole). Proviziile fur astfel
oprite si apa tiat. Disperarea-i fcea pe barbari s se arunce adesea asupra ntriturilor lui Stilicho, iar
auxiliarii acestuia se aruncar, la rndul lor, asupra lagrului dusman. Multe incidente sngeroase au avut
loc n cursul acestui memorabil asediu. Trufasul rege al confederatiei germane n-avu alt scpare dect
aceea de a capitula. El ncerc s fug, dar fu descoperit si capturat. Stilicho l pstr, ca s-i
mpodobeasc triumful si-1
Ibidem, p. 356.
251
NICOLAE BANESCU
execut dup srbtorile victoriei, la 23 august 406. Prizonierii cei mai buni fur nrolati n armata
imperiului, ceilalti vnduti ca sclavi.
Aceast mare biruint fu srbtorit de italieni prin pompe oficiale si monumente votive. Pe frontonul u-
nui arc de triumf, Senatul si poporul proclamar recunostinta lor ctre mprati. Numele nvingtorului
figura si el pe monument, dar dup cderea eroului el fu sters de dusmanii si. Stilicho primi omagiul unei
statui de bronz si argint, ridicat, prin favoare exceptional, lng rostre (in rostris)m, n Forum. Armata
victorioas avu partea sa de onoruri: inscriptia ce i s-a nchinat pe un alt monument, n Forum, glorifica de
asemenea curajul si prudenta generalului; dar si aici dusmanii lui i sterser numele310.
Dup dezastrul bandelor lui Radagais n 406, cele^ lalte dou corpuri ale confederatiei conduse de el, care
treceau de 100.000 de oameni, rmneau nc sub arme ntre Apenini si Alpi sau ntre Alpi si Dunre.
Italia era bine pzit de Stilicho, iar spre Balcani vizigotii lui Alaric le nchideau drumul. Nu le rmnea
dect s se ndrepte prin nord-est ctre Gallia. Vandalii asdingi, alanii si suevii ajung la Main, unde
vandalii silingi se unesc cu ei. n decembrie 406, alanii atinser cei dinti Rinul. Asdingii se lovir de o
armat de franci si fur nvinsi, regele lor, Godegisel, pierind n lupt. Alanii, cu regele lor Respendial, le
w Tribunele pentru cuvntri.
310 Episodul acestei mari lupte la Demougeot, pp. 358361 si
la Bury, op. cit., pp. 167-168.
252
vin n ajutor si vandalii, cu noul lor rege, Gunderic, i atac din nou mpreun cu dnsii pe franci, i nving
si, astfel, toti, vandali, alani si suevi, trec Rinul si inund Gallia. Ei pornesc, devastnd, peste Meusa, peste
Aisne, apoi grosul nvlitorilor o apuc spre sud peste Seine, n Aquitania, pustiind tinuturile pn la
poalele Pirineilor. Alte dou bande, mai putin numeroase, apucar una la vest, alta spre valea Ronului.
Galii n-au cunoscut un asemena dezastru din secolul al III-lea: Sf. Ieronim descrie incendiile, masacrele,
mizeriile populatiei ajunse prad barbariei311.
Situatia afl o schimbare n vara anului 407, cnd vin n Gallia trupele din Britannia. n aceste trupe
ptrunsese spiritul de revolt. Ele proclamar mprati. Zosimus povesteste c au proclamat mprat mai
nti pe Marcus, pe care soldatii 1-au ucis repede, pentru c acest civil era incapabil si avar; apoi pe
Gratianus, care nu se mentinu dect patru luni si czu sub loviturile trupelor, n cele din urm, acestea l
ridicar la imperiu pe Constantin, un simplu soldat, care pretinse, datorit numelui su, c descinde din
Constantin cel Mare.
Acesta, pentru a scpa de soarta tragic a celor doi naintasi, se gndi a nu-si tine trupele n actiune si,
aflnd c bande de vandali, alani si suevi pustiiser Belgia a Il-a si se apropiau de Canalul Mnecii, se
hotr a trece strmtoarea mpotriva lor, vznd n aceasta mijlocul de a-si mri prestigiul, de a aprea ca
liberator al Galliei si a constrnge astfel pe indolentul Honorius s-1 recunoasc de coleg. Ctre sfrsitul
Demougeot, p. 383.
253

iernii 406-407, Constantin debarc deci la Boulogne cu forte considerabile si repurta cteva succese
asupra barbarilor, siliti a se retrage spre sud. Orasele Galliei neocupate de barbari l recunosc pe uzurpator.
Populatia spera de la un mprat roman asezat n Gallia s fie aprat de barbari. La sfrsitul anului 407,
Constantin ocup Arles (Arelate), capitala Galliei, unde-si stabileste resedinta. El si constitui o Curte si
proclam pe fiii si, Constans si Iulian, caesari.
n toamna anului 407, Stilicho ncepu lupta cu uzurpatorul. El ncredinta germanului Sarus expeditia
contra lui Constantin. Armata trimis de acesta n calea lui e nvins. Cu toate acestea, Sarus nu putu
ajunge la capt si se ntoarse n Italia (408) fr rezultat. Pentru a-si ntri pozitia, Constantin l trimise pe
cel mai bun general, Gerontius, mpreun cu fiul su Constans, s cucereasc Spania. Acolo se aflau
rudele marelui Theodosius, care obtinuser mari posesiuni de la el si se simtir datori a rezista. Erau patru
frati si armata lor fu distrus n Pirinei. Doi frati fur executati la Arles de Constantin, ceilalti doi scpar
pe mare n Italia sau n Orient.
Honorius trimite n Gallia pe Constantin, un om cu mult prestant si care avea o mare pasiune pentru sora
vitreg a mpratului, pentru Galla Placidia, acum captiv n minile gotilor. Armata lui Gerontius, care
venise din Spania, fuge dinaintea trupelor imperiale; el se ntoarce apoi n Spania, unde propriile-i trupe se
ridic mpotriva lui. Constantin, cu fiul su Iulian, fur mpresurati la Arles. Ei rezistar cteva luni,
asteptnd ca generalul Edobich, trimis peste Rin s aduc ajutoare, s-1 scape. Acesta vine cu o puternic
armat,
254

dar n btlia pe care o ddu lng zidurile cettii fu biruit, el nsusi pierind prin trdare. Constantin nu
mai avu alt scpare dect s dezbrace purpura imperial si s caute refugiu ntr-un sanctuar, unde fu
sfintit preot. El s-a predat, lund jurmntul biruitorilor pentru siguranta vietii sale. Trimis, cu fiul su, lui
Hono-rius, acesta, urndu-1 pentru uciderea verilor si din Spania, porunci, mpotriva jurmntulu dat, s
fie ucisi amndoi (septembrie 411).
n 409, vandalii asdingi, cu regele lor Gunderic, silingii, suevii si alanii trec peste Pirinei n Spania.
Asdingii si suevii ocupar Gallaecia, la nord de Duro, silingii, Baetica de Sud, iar alanii se asezar n
Lusitania (Portugalia de azi). Putin mai n urm (413), burgunzii ntemeiar n Gallia, la Rin, primul lor
regat, cu resedinta la Wbrms, sub regele Gundahar312.
2. Cderea lui Stilicho. A doua nvlire a lui Alaric n Italia. Soarta vizigotilor
Situatia lui Stilicho devine din ce n ce mai nesigur, steaua lui ncepuse s apun. Fiica sa, mprteasa
Mria, murise (404) si Honorius fu convins s o ia pe sora ei, Thermantia. Stilicho spera s uneasc si pe
fiul su, Eucherius, cu Placidia, sora lui Honorius; dar popularitatea lui sczuse. Nenorocirile Galliei,
ocupate de un uzurpator si prdate de barbari, erau atribuite incapacittii sau trdrii sale. Legturile
312 [Rul Douro se vars n Oceanul Atlantic pe teritoriul Portugaliei, dar cea mai mare parte a traseului
su trece prin Spania, unde este cunoscut sub numele Duero].
255

cu Alaric, planurile asupra Illyricului oriental ddeau loc la bnuieli; i se atribuia ambitia de a voi s
mpart imperiul n trei prti, punndu-si pe Eucherius ca al treilea mprat. Aristocratia Romei l ura, ca si
pe sotia sa, Serena. Antigermanismul, victorios n Orient, si avea aderenti si n Occident, iar acestia l
influentau mult pe mprat.
O mprejurare nou provoc manifestarea acestor sentimente ostile. Alaric, din lagrul su de la Emona
(Laybach), expedie o ambasad lui Stilicho, cernd o indemnitate pentru lunga lui sedere n Epir. Stilicho
sustinu n Senat pretentia regelui got si strni dezbateri aprinse, multi socotind ca o dezonoare a imperiului
pacea cu acest barbar. Sinodul, de teama lui Stilicho, afirm Zosimus, aprob lui Alaric 4000 livre de aur,
pentru pace (vnep tf\c, Lipr\vr]t) si Lampadius, unul dintre cei mai ilustri senatori, strig atunci, n limba
strmosilor, tfj natpico (pavfj aceste cuvinte, care au trecut n istoria lui Zosimus: Non est ista pax, sed
pactio servitutis!" (Aceasta nu e pacea, ci pactul servitutii)313. Stilicho avea un mare dusman n Olimpius,
un perfid demnitar si favorit al mpratului, pe care stiu s-1 alarmeze prin calomniile sale, ndemnndu-1
s scuture tutela suprtoare a socrului.
n anul 408, Honorius, n drum spre Ravenna, ajunse la Bononia, cnd primi stirea mortii fratelui su
Arcadius, decedat la l mai. El se gndea s mearg Ia Constantinopol, ca s protejeze interesele nepotului
su Theodosius si se consult n aceast privint cu Stilicho. Acesta combtu ideea suveranului, artnd cu
Zosimus, ed. Bonn, p. 288.
256

drept cuvnt ce primejdie ar fi pentru mpratul legitim s prseasc Italia, cnd un uzurpator e n Gallia.
Stilicho se oferi a merge n locul su n Orient, si, pentru ca Alaric s nu fie un pericol, sftui s i se dea
sarcina de a pacifica Gallia. Honorius se convinse de aceste prudente sfaturi si scrisorile necesare erau
gata semnate, mpratul se duse la Ticinum (Pavia), unde erau adunate trupele care aveau s plece n
Gallia. Un complot se urzi ndat mpotriva marelui general. Olympius i denunt mpratului n mod
perfid planurile ce le-ar fi nutrit Stilicho de a-1 nltura pe Theodosius din Orient si a aseza acolo pe tron
pe propriul su fiu. La Ticinum intrigantul instig trupele cu aceleasi calomnii si, la sosirea lui Honorius,
ele se revoltar si cei mai buni generali, prietenii lui Stilicho si nalti demnitari fur ucisi sub ochii
nspimntati ai indolentului mprat (13 august).
Cnd Stilicho afl la Bononia cele petrecute, creznd c si Honorius a fost ucis, tinu sfat cu sefii, ca s
mearg, n fruntea barbarilor, s-i pedepseasc pe revoltati. Dar aflnd apoi c mpratul e n viat, el
preget a merge cu barbarii si asupra romanilor. Aceasta i nstrina pe sefi si-i aduse pieirea. Stilicho se
decise a merge la Ravenna ca s se asigure de garnizoan, dar resedinta era n puterea dusmanilor si.
Honorius, la instigatia lui Olympius, trimise ordin comandantului Heraclian s-1 aresteze pe Stilicho.
Acesta se refugiase ntr-o biseric, dar, asigurat prin jurminte, se pred n minile comandantului. A doua
zi, o nou scrisoare a mpratului poruncea executia. Stilicho opri pe devotatii si de a-1 apra si se ls a
fi decapitat (22 august). Curnd dup aceea, Eucherius
257
NICOLAE BANESCU
fu ucis la Roma, Thermantia repudiat si averea eroului confiscat. Prietenii lui, scpati din mceleul de la
Ticinum fur urmriti de ura implacabil a lui Olympius. Claudian, poetul care celebrase gloria ilustrului
general, nu scp nici el de furia rzbunrii314.
Astfel pieri, prin intrigile Curtii deczute a lui Honorius, ultimul mare general roman, cum l
caracterizeaz, cu dreptate, Gibbon. Uciderea lui ls o pat nestears asupra stersei domnii a lui
Honorius. Despotismul, care, dup ce i-a luat viata fr cercetare, i-a vestejit memoria fr probe"315, n-
are nici un drept la sufragiul impartial al posterittii" - declar marele istoric englez; Serviciile lui
Stilicho sunt mari si evidente, crimele sale, vag enuntate de vocea urii sau lingusirii, sunt obscure, putin
probabile"316. Cum arat el att de plauzibil, se acuza ministrul atotputernic de a fi predat Italia
barbarilor, pe care i nvinsese pe rnd la Pollentia, la Verona si sub zidurile Florentei. Pretinsul su
proiect de a pune diadema pe capul fiului su nu se putea face fr complici si fr pregtiri; si un tat
ambitios, cu asemenea vederi, n-ar fi lsat pn la douzeci de ani n postul obscur de tribun al notarilor pe
un tnr destinat imperiului.
nregistrnd la rndul su acest dramatic sfrsit, Demougeot nu sovieste a afirma c Stilicho ar fi putut
reactiona si birui, cci avea ncrederea armatei,
314 Bury, op. cit., pp. 170-173, p. 400 si urm.
315 Patru luni dup executia lui Stilicho, un edict publicat n numele lui Honorius restabilea ntre cele
dou jumtti ale imperiului comunicatia atta timp ntrerupt de uzurpatorul public (praedopublicus).
258
dar nu se putea decide a dezlntui rzboiul civil n Italia, att de amenintat pe atunci. El si ddu seama c
se afl ntr-o situatie fr iesire si se ngrozi. Tot trecutul su si obisnuintele sale de om de stat l
mpiedicar de a lua el nsusi initiativa dezordinilor, n chip obscur, mndria sa de roman de adoptie,
credinta sa n valorile care fcuser caracterul su si reusita sa, repugnar unei convertiri ce ar fi
transformat pe mostenitorul lui Theodosius, pe socrul lui Honorius, pe tutorele moral al mpratilor, pe
regentul att de mult timp atotputernic ntr-un simplu rebel". El respinse acest rol si prefer moartea317.
Cu disparitia lui Stilicho, Italia se cufund n nenorocire. Alaric nu mai avea de cine s se team. El se afla
n Noricum si ceru s se retrag n Pannonia, n schimbul unei plti. Nefiind satisfcut, n toamna anului
408, ptrunse n Italia si, dup ce prad Aquileia, Altinum, Cremona, trecu Apeninii si asedie Roma.
Pentru a-1 intimida, Serena fu executat, acuzat de ntelegere cu barbarul. Foametea si epidemiile se
ntinser n cetate si Senatul a fost nevoit s fac propuneri de pace.
Alaric ceru tot aurul si argintul din oras, toate averile si toti sclavii care pot proba calitatea lor de barbari.
Propunerile acestea fur respinse, n cele din urm regele got consimte a ridica asediul, predndu-i-se
imediat 5000 livre de aur, 30000 de argint, 4000 haine de mtase, 3000 bucti de piele colorat rosu si
3000 livre de piper. Senatul se obliga a-1 sili pe mprat la
316 Tomul III, ed. Bury, pp. 296-297.
317 Demougeot, op. cit., p. 426. .-. :-.
259
ii ir

pace. Dar Honorius nu fcu nimic, trimise numai sase mii de soldati din Dalmatia s apere Roma. Pe
drum, ei sunt surprinsi de Alaric si n mare parte ucisi sau prinsi. Jovius, prefectul pretoriului, care-1
nlocuise pe Olympius, se sili a ncheia pace, dar nu izbuti.
La sfrsitul anului 409, Alaric se ntoarce iarsi la atacul Romei. El ocup portul si blocheaz orasul. Cere
apoi Senatului un nou mprat si-1 proclam pe Priscus Attalus, prefectul Romei. Se trimite o expeditie
contra Africii si ea d gres. n urm, Alaric caut o ntelegere cu Honorius, l depune solemn pe Attalus la
Rimini si ncepe tratative lng Ravenna, n iulie 410. n acest moment gotul Sarus, un dusman al lui
Alaric aflat n serviciul romanilor, intr n scen si schimb mersul lucrurilor. El atac ndrznet lagrul
lui Alaric si acesta, bnuind o perfidie a Curtii, rupe negocierile ncepute si porni a treia oar asupra
Romei, pe care o asediaz din nou. Populatia e redus la foamete si, n noaptea de 24 august 410, gotii
ptrund n Roma prin poarta Salaria, deschis naintea lor de sclavi. Procopius povesteste c regele dduse
ca sclavi senatorilor ilustri 300 de tineri goti valorosi si de neam nobil, care, n ziua fixat luar armele,
masacrar n timpul noptii garnizoana si deschiser asediatorilor poarta Salaria. Istoricul mai povesteste c
o nobil ilustr, Anicia Proba, vduva extrem de bogat a prefectului Probus, crestin fervent si
corespondenta Sfntului Ieronim, a crei activitate caritabil era neobosit, tulburat de moartea si
mizeriile produse de foamete, convins c Roma era inevitabil pierdut, s-ar fi decis a scurta ororile
asediului, des-
260

chiznd orasul n fata gotilor. Ceea ce e sigur, e c a fost la mijloc trdare.
Alaric permise armatei sale trei zile de jaf. Grozyiile svrsite de barbari n acele zile au fost o adevrat
catastrof. Scriitorii crestini ncearc s atenueze aceste grozvii, fiind vorba de barbari crestinati. Dar
aceiasi autori - cum arat convingtor Demougeot - n ciuda bunelor intentii ce-i animau, au zugrvit
mceluri si scene teribile. Incendiile completar opera jafului si a violentelor: ele mistuir palate si
monumente somptuoase, mai cu seam n cartierele aristocratice318.
Simtindu-se prea slab spre a se aseza statornic n Italia, Alaric iesi din Roma a sasea zi, n fruntea armatei
ncrcate de przi, ducnd pe Galla Placidia, sora lui Honorius, captiv. El nainteaz pe calea Apian n
provinciile de sud ale Italiei, nimicind tot ce se opunea n drumul su si prdnd numai tinuturile ce nu i se
mpotriveau. Ajuns la captul extrem al peninsulei, se gndi a trece n Sicilia, spre a se stabili n Africa. La
Regium, flota sa e ns risipit de furtun si aceasta schimb destinul vizigotilor. Alaric se ndrept ctre
nord, spre Neapole, dar la Cosentia (Cosenza) se mbolnvi subit si muri, nainte de sfrsitul anului 410.
El fu nmormntat sub albia torentului Busento. O multime de captivi fur pusi a abate cursul apei, si n
albia ei se construi mormntul regal, mpodobit cu trofeele luate de la Roma; apoi apa a fost adus din nou
n albie. si pentru ca locul unde au fost depuse rmsitele regelui got s rmn ascunse pentru tot-
Op. cit., pp. 470-477. ;,'-,.
261
NICOLAE BANESCU
deauna, nefericitii captivi care lucraser acolo au fost mcelriti.
Astfel se ncheie viata aventurosului rege vizigot, care frmntase atta timp provinciile ambelor prti ale
imperiului. Athaulf, cumnatul su, fu ales rege si el rmne un timp n sudul Italiei; apoi gseste mai
prudent s-si caute loc n alt parte si porneste pe coasta de vest spre nord, poate pentru a-si ncerca
norocul n Gallia. n 412, Athaulf trecu Alpii. El ducea cu el pe Galla Placidia, fiica marelui Theodosius si
a Gallei, luat ostatic de Alaric. Jovinus, un gallo-roman, se proclam mprat. Sarus, dusman de moarte
al lui Athaulf, intr n scen de partea uzurpatorului. Ei se ncaier si Sarus cade luptnd eroic. Jovinus e
prins apoi si el si ucis, n toamna anului 413, iar capul su e trimis lui Honorius.
mpratul hotr s-o recapete pe Placidia. Athaulf ceru gru pentru gotii si si o provincie n Gallia, ca
federati. Dar n Africa, Heraclian, ucigasul lui Stilicho, oprise transportul grului, cznd n rebeliune, si
el sfrsi prin decapitare. Gotii nu putur fi deci aprovizionati si Athaulf nu ndeplini obligatiile sale. El
puse stpnire pe Narbonne, Toulouse si Bordeaux si n ianuarie 414 o convinse pe Placidia s-1 ia de sot.
Cstoria se celebr la Narbonne, n forma roman. Athaulf trece n sfrsit n Spania, pentru a se aseza n
Tarraconensis. El fcuse greseala de a lua n serviciul su pe unul din sotii lui Sarus si acela l ucise, spre
a-1 rzbuna pe seful su (septembrie 415).
Wallia i urm ca rege. Acesta, nsufletit de un spirit national gotic, nu era nclinat la o atitudine de pace
fat de Roma. Strmtorat n Spania, unde oamenii si
262

erau amenintati de foamete se gndi, ca mai nainte Alaric, s scape trecnd n Africa. Dar parte din
corbiile sale fur nimicite de valuri, n strmtoare la Gades, cum pierise si flota lui Alaric n strmtorile
Siciliei. Silit a-si prsi planul, a trebuit s negocieze cu Constantiu. Un acord a fost ncheiat (416), prin
care mpratul se obliga a preda gotilor 600.000 de msuri de gru, Wallia ndatorndu-se a o repatria pe
Placidia si a face rzboi barbarilor din Spania n numele imperiului.
Galla Placidia se ntoarse astfel n Italia si, la l ianuarie 417, ziua cnd Constantiu intra n al doilea
consulat, ea se cstori cu el. Constantiu (al III-lea) e asociat apoi ca mprat de Honorius si fu ncoronat
Augustus n ziua de 8 februarie 421. Curnd dup aceea fu ncoronat August si Galla Placidia. Din
aceast cstorie se nscur doi copii: Justa Grata Hon oria (n 417 sau 418) si Valentinian (al III-lea), n
iulie 419.
Wallia i extermin pe silingi, al cror rege captiv fu trimis lui Honorius. Ceilalti barbari, alarmati, trimit
ambasade la Ravenna, spre a fi recunoscuti ca fede-rati. Asdingii si suevii au fost recunoscuti, ceilalti nu.
Gotii au fost rspltiti pentru serviciile lor, dndu-li-se locuri n Gallia si anume Aquitania secunda, ntre
Garonne si Loire, cu orasele Bordeaux si Toulouse. Narbonne si coasta Mediteranei au fost rezervate
imperiului319. Erau acum prin urmare dou regate teutonice sub autoritatea roman pe pmntul Galliei:
regatul burgund la Rin (Burgundia din Niebelungenlied)
Bury, op. cit., p. 204. ;
263
NICOLAE BANESCU
si regatul vizigot la Atlantic. Wallia n-a trit s-si vad aceast asezare a poporului su: el muri cteva luni
dup ncheierea pactului si un nepot al lui Alaric, Theoderic I, fu ales la tron (418)320.
Theodosius al II-lea si Pulcheria, mpratii din Bizant, refuzar a-i recunoaste pe Constantiu al III-lea si pe
Placidia ca Augusti, poate - cum observ Bury -fiindc Placidia fusese cstorit cu Athaulf, poate si
fiindc socoteau c, dup moartea lui Honorius, ntreg imperiul va fi reunit sub sceptrul mpratului din
Bizant321.
Constantiu muri dup o domnie de 7 luni (2 septembrie 421). Dup disparitia sa, Honorius intr n ceart
cu sora sa vitreg si la Ravenna se formeaz dou partide, sustinnd cauza fiecruia dintre ei. Disensiunea
sporind, Placidia fu izgonit, cu copiii si, din Ravenna. Ea cut refugiu la Constantinopol (423). Cteva
luni mai n urm, domnia lui Honorius si afla sfrsitul: el muri de hidropizie, la 15 august 423.
320 Ibidem, n. 5.
321 Ibidem, pp. 209-210.
264

3- Theodosius al II-lea (cel Tnr) (l mai 408- 28 iulie 450)
a. Minoratul su. Guvernarea lui Anthemios. Pulcheria Augusta. Arcadius lsa dup el un fiu de vreo sapte
ani, pe Thedosius al II-lea, asociat mai dinainte la tron si imperiul avu norocul s aib n fruntea
administratiei sale un om superior, pe Anthemios, prefectul Orientului, care condusese afacerile statului n
ultimii ani ai domniei celui disprut, nvestit cu cele mai nalte titluri si demnitti - patrikios, prefect al
pretoriului, consul - Anthemios, prin nsusirile sale deosebite, avu o mare ascendent asupra
contemporanilor si. Synesius, Sfntul loan Chrysostom n-au dect cuvinte de laud pentru el.
El restabili armonia ntre Curtea din Constantinopol si cea din Ravenna si asigur, printr-un nou tratat,
pacea la frontiera Persiei. O invazie a regelui hun Uldin n Moesia de Jos fu respins de el, fcnd
prizonieri o hoard numeroas de skiri, aliati ai hunilor, coloniznd-i n Asia Mic. Pentru asigurarea
frontierei de nord mpotriva viitoarelor nvliri, Anthemios lu msuri ca o flotil s stationeze n apele
Dunrii. El se ngriji apoi de restaurarea oraselor din Illyricum, devastate de incursiunile barbarilor. Lui i
se dator si constructia marelui zid ce nconjoar ctre uscat Constantinopolul, completat apoi printr-un al
doilea.
Fundatia lui Constantin cel Mare se ntinsese de la ntemeierea sa, n chip considerabil, n mai putin de o
sut de ani, populatia orasului se nmultise att de mult, nct trecuse dincolo de zidul lui Constantin, fiind
expus urgiei barbarilor, care cutreierau ndrznet
265
NICOLAE BANESCU
tinuturile pn sub zidurile capitalei. Spre a o pune la adpost, Anthemios ridic, n 413, cam la o mil de
zidul cel vechi, zidul interior al centurii de ntriri, completat n urm, zid flancat de 96 turnuri puternice.
Kyros, prefectul orasului, ntinse n 439 acest zid de-a lungul Mrii Marmara si Cornului de Aur. Ruinat
apoi de un cutremur, Constantin, prefect al pretoriului, l restaura si ntri, n 447, ridicnd naintea lui un
al doilea zid cu turnuri.
Fortificatia se alctuia din cinci elemente. Zidul interior, cea mai puternic aprare, de o grosime de 14
picioare, era ntrit de 96 de turnuri de cte 60 de picioare nltime. Fiecare turn avea dou camere, din
care cea de sus, cu intrare de pe parapetul zidului, era plin de munitii si ntotdeauna ocupat de paznici,
ntre zidul interior si cel exterior se ntindea o teras, larg de la 50 pn la 64 de picioare. Zidul exterior
era numai de dou pn la 6 Vi picioare grosime si construit, n cea mai mare parte, n arcuri. Era si acesta
prevzut cu 96 de turnuri, de la 30 pn la 35 de picioare nltime, n partea din afar a zidului se afla un
rambleu lung de 61 de picioare si dincolo de el un sant de adncime variat, tot de 61 de picioare lrgime
si mprtit prin stavile. santul avea legtur cu marea, care-i furniza apa.
Zidurile erau strbtute de zece porti, dintre care cinci erau folosite n scopuri exclusiv militare. Intrarea
principal si cea mai renumit era Poarta de Aur, lng Marea Marmara, pe unde intrau triumfal mpratii
ntorsi din expeditii. Ea a putut fi ridicat de Theodosius cel Mare ca un arc de triumf, n memoria
266
I
victoriei sale asupra rebelului Maximus. Avea trei bolti si era zidit din blocuri enorme de marmur
lustruit322.
Regiunea a XlII-a, dincolo de Cornul de Aur, cunoscut sub numele de Sycae si apoi de Galata, nu era
fortificat. Comunicatia cu aceast regiune se fcea cu luntri, dar Cornul de Aur se trecea pe un pod de
lemn, al crui capt de sud era la Blachernae. lustinian va cldi acest pod din piatr.
Fortificatia aceasta s-a pstrat neschimbat n tot cursul vietii Bizantului. Ea a nfruntat eroic, timp de o
mie de ani, asalturile furioase ale attor barbari. Resturile acestei formidabile ntrituri, cunoscute sub
numele de Zidul lui Theodosius, sunt si astzi n picioare, aproape n starea n care au rmas pe urmele
cuceririi turcesti, constituind unul din cele mai grandioase monumente ale Bizantului323.
La 4 iulie 414, Theodosius al II-lea ridic pe sora sa, Pulcheria, la rangul de Augusta. Desi numai n vrst
de 16 ani, ea lu n minile sale regenta pentru fratele su. Numele lui Anthemios nu se mai ntlneste de
acum nainte. E probabil c nu mai era n viat,
322 Descrierea amnuntit la Bury, op. cit., I, pp. 70-72 si la Van Millingen, Byzantine Constantinopole,
p. 46 si urm.
323 A fost un moment vorba, n timpul nostru, s se drme aceste glorioase resturi si interventia
constiintei europene a putut opri impietatea. Ce minunat ar fi ns si o oper de restaurare a acestui imens
monument, spre a-1 apra de continua ruin si a-1 asigura mpotriva atingerii fatale a timpului si
oamenilor! O contributie solidar international n-ar putea fi refuzat unei asemenea initiative. Ea poate
veni din partea unui congres international al bizantinistilor.
267

fiindc i aflm un succesor si n postul de prefect al pretoriului.
Pulcheria, mai mare cu doi ani dect Theodosius, a dovedit o energie de care n-a fost niciodat capabil
indolentul su frate. Ea conduse de fapt imperiul, n numele su, aproape 40 de ani. Foarte instruit,
vorbind si scriind greceste si latineste, lucru rar pe atunci la Constantinopol, Pulcheria lu asupr-si
educatia tnrului basileu, dndu-i cei mai buni profesori si instruindu-1 n arta de a guverna. Foarte
evlavioas, nchinat Bisericii, ea se ngriji ca fratele su s fie crescut n principiile crestine. Fiul lui
Arcadius n-avea ns posibilittile si entuziasmul marilor avnturi ale spiritului si ocupatii inutile l
absorbeau n orele sale libere, si petrecea de obicei timpul cu pictura si gravura, i plcea a transcrie, ntr-
o frumoas caligrafie, manuscrisele vechi si a le mpodobi cu miniaturi. Pentru aceste nclinatii, el a trecut
n istorie cu porecla de caligraful", KocAAvypacpoc;.
b. Athenais-Eudokia. Pulcheria s-a ngrijit a afla pentru fratele su si o sotie, dup dorinta pe care acesta i-
o exprimase.
Cronica lui Malalas ne-a transmis povestea romantic a acestei cstorii, care nlt pe tronul Bizantului o
frumoas si instruit provincial.
Theodosius cerea surorii sale s-i afle nainte de toate o fat de o frumusete fr pereche. Nu-1 interesa
dac era nobil ori de snge mprtesc sau bogat. O mprejurare neasteptat aduse la Curtea imperial
minunea care nu putuse fi gsit pn atunci, cu toate cercetrile fcute n toate prtile: o fat de o fru-
268
musete extraordinar, inteligent si foarte instruit, cu numele Athenais, fiica filosofului athenian
Leontios".
Atena veacului al V-lea era mai cu seam vestit prin scolile sale. Toat viata ei palpita n jurul acestor
scoli, n care declamatiile retorilor ntretineau nc viu cultul literaturii clasice a Greciei. Studiul
antichittii stpnea, n aceast epoc, ntreaga educatie. Academia lui Plato, ultimul refugiu al cugetrii
elene, aduna n jurul su la Atena tineri din toate provinciile, atrasi de reveria mistic si de speculatiile
subtile ale neoplatonismului. Leontios a fost unul din nvtatii care au ocupat la Atena tronul sofistilor",
cum se spunea nvtmntului public al artei oratorice. El strnse o avere imens si se ngriji a da fiicei
sale o nvttur aleas.
nsusirile deosebite ale fetei, frumusetea ei fr seamn l fcur pe Leontios s-o cread predestinat unui
viitor strlucit. Avnd si doi bieti, cnd fu aproape de moarte, printele ls acestora prin testament
ntreaga avere. Athenais avea s primeasc numai o sut de monede de aur, cci i ajunge - zicea prin
testament tatl - norocul su, care e mai presus de norocul oricrei femei". Athenais se rug n zadar de
fratii si s nu-i rpeasc dreptul; acestia fur nenduplecati si o alungar chiar din casa printeasc. O
sor a mamei o primi la ea si o duse la Constantinopol, la alt mtus, sora lui Leontios, si amndou o
ndemnar s se plng la Curte mpotriva nedrepttii ce i se fcuse. Astfel ajunge Athenais n audient la
Pulcheria. Era de 20 de ani. Frumusetea ei mare, miscrile-i pline de gratie, inteligenta-i sclipitoare,
elocventa cu care-si pleda cauza fcur o im-
269
NICOLAE BANESCU
presie adnc asupra Augustei. Aceasta puse cteva ntrebri mtuselor privitoare la copila care-o
fermecase, le porunci s astepte, lu din minile lor plngerea si alerg la fratele su. Pulcheria trezi
curiozitatea tnrului mprat prin descrierea entuziast a frumusetii fiicei lui Leontios, prin admiratia
pentru inteligenta si instructia ei. Theodosius chem pe prietenul si confidentul su Paulinos si amndoi se
ascunser dup o perdea, n apartamentul surorii sale, unde aceasta o introduse pe strin. Efectul acestei
confruntri fu decisiv: mpratul se declar hotrt a o lua de sotie. Retinut la Curte, frumoasa atenian
renunt la cultul pgn si, botezat de patriarhul Attikos, primi numele crestin si mprtesc de Eudokia,
iar n ziua de 7 iunie 421 ea si celebr, cu strlucirea fastului obisnuit, cstoria cu Thedosius al II-lea.
Athenais-Eudokia nscu, dup un an, pe Eudoxia si, n anul urmtor, fu proclamat Augusta. Ea tri mult
vreme n armonie cu Pulcheria, care exercita nc marea sa influent asupra lui Theodosius. n octombrie
437, Eudokia avu bucuria de a-si vedea fiica pe tronul glorios al Romei, prin cstoria sa cu Valentinian al
II-lea. Dup un an, ea pleca n pelerinaj la Ierusalim, nsotit de o suit strlucit, ca s aduc multumiri la
mormntul Mntuitorului pentru norocul fiicei sale. mprteasa rmase acolo timp de un an, vizitnd
bisericile si adornd moastele pretioase pstrate n orasul sfnt.
Cnd se ntoarse la Constantinopol, n 439, norocul frumoasei ateniene ncepu a se ntuneca. Nentelegerea
intrase n familia imperial si Eudokia czu n curnd n dizgratia mpratului. O intrig n jurul prie-
270
teniei dintre Eudokia si Paulinos, povestit tot att de romantic de acelasi cronicar, ne d singura
explicatie a acestei dizgratii. Dar eunucul Chrysaphios, foarte influent pe lng Theodosius, n-a fost,
poate, strin de aceast intrig. Cum presupune Bury, el a putut s despart pe cele dou Auguste, pentru a
le scoate apoi, pe rnd, din afectiunea mpratului si a-si asigura atotputernicia324. Pierzndu iubirea si
ncrederea lui Theodosius, Eudokia ceru voie a se retrage la Ierusalim (443), unde si petrece n
amrciune cei din urm ani ai vietii sale odinioar att de fericit. Sufletul su pasionat afl adesea
motive de agitatie. Ea se arunc n bratele monofisismului, att de puternic n acele regiuni, cutnd,
poate, n aceasta si o rzbunare mpotriva Curtii, care-i nimicise viata.
n singurtatea trist a exilului, Eudokia si afl o mngiere n operele de caritate si n ocupatiile literare,
nvtata fiic a lui Leontios cultivase cu iubire poezia si avusese la Curte cenaclul su de literati, printre
care Kyros din Panopolis se distingea prin talentul su de poet. Din primii ani ai ridicrii sale pe tron,
Eudokia cntase n versuri eroice biruintele armatelor imperiului asupra persilor. Relundu-si aceste
ndeletniciri, basilissa si puse acum talentul n serviciul credintei. Ea traduse, n acelasi metru epic, prti
din Vechiul Testament si un critic de reputatia patriarhului Photios are frumoase cuvinte pentru aceast
oper, caracterizat ca vrednic de laud pentru o femeie si mprteas". Eudokia traduse apoi Profetiile
lui Daniel si Zacharia, compuse asa-numitele cen-
324 Cf. Cedrenus, I, p. 601 (Bonn).
271
NICOLAE BANESCU
toane din Homer", povestind episoade din viata Mntuitorului, cu ajutorul versurilor din Homer,
combinate n chip ingenios. Dar opera sa de seam a fost poemul n trei cnturi nchinat Sf. Cyprian,
povestea minunat a tinerei crestine Justina si a ispitelor celebrului vrjitor, spre a o face s cad n
mrejele iubirii ce apelase la el. Legenda vrjitorului din Antiochia, convertit la crestinism n puterea
credintei, a martiriului ce ncununeaz viata sa si a Justinei, tria n amintirea oamenilor. Ea pare a oglindi,
n multe privinte, propria istorie a fiicei de filosof325. Verificnd-o, Athenais-Eudokia a pus n ea ceva
din propriul su suflet. Photios nu preget a luda mult poemul.
Soarta a fost crud cu frumoasa Athenais. Dup ce i zmbise att de radios n splendida-i tinerete, a f-
cut-o apoi s guste pn la fund din paharul amrciunilor. Supravietuind tuturor catastrofelor familiei
sale, ea se stinse din viat n orasul patimilor lui Christos la 20 octombrie 460. Istoria ne-a pstrat un
amnunt care ptrunde ca o raz de dincolo de mormnt n misterul dramaticei cderi a basilissei: Cnd
fu s-si dea sufletul scrie Malalas326- ea jur c a fost nevinovat de acuzatia pentru Paulinos".
t
c. Evenimentele politice din Occident, n Orient, domnia lui Theodosius al II-lea avu cteva timp liniste;
dar Orientul fusese zguduit de mari tulburri.
325 F. Gregorovius, Athenais, III AuflL, Leipzig, 1892, p. 248. Cf. Ch. Diehl, Figures byzantines, I-ere
serie, Paris, 1909, p- 48. [v. si K. Holum, op. cit., pp. 112-224.]
326 P. 358 (Bonn), Cf. Cedrenus, I, p. 607 (Bonn).
272

nainte de moartea lui Honorius, Galla Placidia, vduva lui Constantiu al III-lea, izgonit din Ravenna, n
urma disensiunilor din familia imperial, si aflase refugiul, cum am vzut, mpreun cu copiii si, la
Constantinopol. Dup moartea lui Honorius (august 423), se ridicase n Apus un uzurpator, loan (primi-
cerius notariorum) si aceasta schimb cu totul atitudinea Curtii bizantine fat de Placidia. Theodosius se
decise a interveni n favoarea rudelor sale, hotrn-du-se totodat si cstoria viitorului mprat al
Occidentului cu fiica celui din Orient, cstorie care avea s se celebreze, din cauza vrstei lor, mult mai
trziu. Theodosius trimise deci n Occident, cu o mare armat, pe generalii Ardaburius si Aspar, fiul su,
alani de origine, sefi militari dintre cei mai buni. Placidia si copiii si nsoteau aceast armat. Ajunsi la
Tessa-lonic, Valentinian al III-lea fu ridicat la rangul de Cesar (octombrie 424). loan a fost prins la
Ravenna. ncercnd n zadar a cstiga de partea sa pe Ardabur, el fu trimis n lagrul Placidiei, la Aquileia,
unde a fost executat (mai-iunie 425). Cteva zile mai apoi, sosi Aetius, cu nsemnate trupe de huni, la care
fusese trimis de loan, pentru a primi ajutor. El si ddu seama c interesul su era s se nteleag cu
Placidia. Hunii, bine pltiti, fur trimisi napoi, iar el, primind titlul de comes, fu nsrcinat cu aprarea
Galliei mpotriva vizigotilor. La 23 octombrie 425, Valentinian al III-lea fu ncoronat la Roma
mprat327.
327 F. Lot, Decomposition de l'empire (395-751), Colectia Histoire de Moyen Age", Paris, 1928, t. I, p.
52 si urm. Cf. E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I, pp. 428-429.
273
NICOLAE BANESCU
Galla Placidia conduse ca regent Occidentul, n primii 12 ani ai domniei lui Valentinian si autoritatea sa
n-a fost contestat. Numai rivalitatea marilor generali i-a creat dificultti. Comanda militar suprem de
generalisim (magister utriusque militiae) o avu la nceput Felix timp de patru ani (425-429). Aetius fu apoi
nvestit de Placidia cu aceast comand, pentru succesele sale n Gallia, unde adusese la ascultare pe
Theodoric I al vizigotilor. La instigarea sa, se crede, Felix pieri ntr-o revolt la Ravenna (429). Aetius,
menit a avea o situatie predominant, era fiul lui Gaudentius din Moesia de Jos (ofiter subaltern al lui
Stilicho)328 si ridicarea lui repede n cariera sa se da-toreste relatiilor strnse cu regele hunilor, la Curtea
cruia sttuse n copilrie ca ostatic. Legnd prietenie cu Rugila si cu urmasii si, el putu dobndi la
nevoie trupe de huni, cu care si cstiga izbnzile. Un alt general de frunte al epocii a fost Bonifaciu,
trimis s crmuiasc Africa. Devenind suspect, prin intrigile lui Felix, el fu chemat a se justifica si aceasta
l mpinge la revolt (427). Se zice c atunci ar fi chemat pe vandali din Spania, ca s-si mpart Africa,
dar faptul nu se adevereste. E mai probabil s fi fost chemati, s fi apelat la ei, cum presupune Brooks,
amndoi beligerantii (Sigisvult, comandantul armatei imperiale, ca si rebelul).
Simpla coincident a ntmplrilor a dus, poate, la aceast prere, cci doi ani mai trziu avu loc invazia
328 Aetius se nscuse la Durostorum. [L. Varady, Das letzte Jahrhundert Pannoniens, 376-476,
Amsterdam, 1969, pp. 257 si urm., precum si alte titluri n EPLBIP, voi. I, pp. 127-128.] ;,
274
vandalilor n Africa. Destinul lor istoric e cum nu se poate mai bine caracterizat de Bury, cnd spune c
vandalii, poate cei dinti care au trecut Baltica dintre popoarele est-germane, au fost ursiti s-si afle
ultima lor locuint si mormntul lor n Africa"329.
nc din 409, patru popoare barbare trecuser Pirineii n Spania, ocupnd diferite provincii. Vandalii
asdingi, sub regele lor Gunderic, mpreun cu suevii, ocupar Gallaecia, la nord de Duro; alanii se asezar
n Lusitania (azi Portugalia), iar vandalii silingi n Baetica de Sud. Vizigotii fur apoi adusi si ei n Spania
de regele Athaulf. Dup moartea acestuia, Wallia, care-i urm, aduse servicii imperiului zdrobind pe
silingi, ale cror resturi, pentru a scpa, se alipir as-dingilor. Dup plecarea vizigotilor n Gallia, vandalii
se ncaier cu suevii si interventia comitelui Asterius al Spaniei i sileste pe vandali s se coboare n
Baetica, unde imperiul nu-i recunoaste330. Gunderic si lu titlul de rege al vandalilor si alanilor"; el
cucereste Noua Cartagin si Hispalis (Sevilla). Murind n 428, fu urmat la tron de Geiserich (n form
romanizat Genseric), cel mai nsemnat si mai abil dintre sefii germani din acel timp. Spania nu multumea
ambitia sa. El plnui, cum fcuser mai nainte regii vizigoti, s treac n Africa, mprejurrile trebuiau s-
1 ncurajeze: stpnirea roman era acolo zguduit de revoltele maurilor, de schisma ereticilor donatisti si
de separatismul guvernatorilor. Genseric nu avea, prin urmare, nevoie -
329 Bury, op. cit., p. 244.
330 Ibidem, pp. 202-209.
275

observ pe drept cuvnt F. Lot - s fie invitat spre a trece n Africa331.
n mai 429, tot poporul vandalilor si alanilor se mbarc si trecu n Africa. Placidia cut s-1 cstige din
nou pe Bonifaciu, care primi iarsi comanda. Ciocnindu-se cu Genseric n Numidia, el fu nvins si se
nchise n Hippo, aprndu-se cu ndrjire timp de un an (430-431). Sfntul Augustin muri acolo la
nceputul asediului. Genseric ridic asediul n iulie 431. Forte noi se trimit din Italia si de la
Constantinopol, sub conducerea lui Aspar, dar ele fur zdrobite n btlia care avu loc. Bonifaciu se
ntoarce n Italia si e bine primit de Placidia, care-i d comanda suprem n locul lui Aetius. Dar acesta nu
se supune si cei doi rivali se ciocnesc lng Ariminum, Bonifaciu fiind nvingtor. El muri ns curnd
dup aceea, poate din cauza unei rni (432). Aetius scp n Dalmatia si se duse la Curtea prietenului su
Rugila, regele hunilor. Cu ajutorul su se ntoarse n Italia, dict conditii Curtii din Ravenna si obtinu
restaurarea sa n comanda ce i se luase, precum si rangul de patriciu (434). El guvern douzeci de ani
Occidentul, sub numele lui Valentinian al III-lea.
n timpul acesta, vandalii si ntind cuceririle n Numidia. Ei s-au purtat cu o ferocitate care a ntrecut-o pe
cea a tuturor barbarilor. Dorind a-si consolida stpnirea n provinciile cucerite, Genseric cuta acum
pacea cu imperiul. Astfel se ncheie tratatul din
331 Op. cit., pp. 5556. [C. Courtois, Les Vandales et l'Afrique, Paris, 1955, ed. a Il-a, Aalen, 1964;
F.M. Clover, Geiseric and Attila, Historia", 22 (1973), pp. 104-114.]
276

11 februarie 435, prin care se cedau vandalilor Mauritaniile si o parte a Numidiei. Genseric consimtea a
plti imperiului un tribut anual, recunoscnd astfel autoritatea Romei.
Dar acest tratat n-a fost de lung durat, n octombrie 439, Carthagina cdea n stpnirea lui Genseric,
care si pregti n curnd o flot mare, atacnd Sicilia. Panormus fu asediat (440), dar se apr energic.
Flota vandal se ntoarse n Africa, poate din cauza pregtirilor mari de la Constantinopol pentru a elibera
Carthagina. n 441, expeditia bizantin sosea ntr-ade-vr n Sicilia, dar invazia hunilor n imperiu l sili pe
Theodosius s recheme fortele sale din Occident si s-a ncheiat atunci o pace nefavorabil. Prin tratatul din
442, imperiul pstra Mauritaniile, Tripolitana si o parte din Numidia; vandalii obtineau regiunile cele mai
bogate: Zeugitana cu Carthago, Byzacena si restul din Numidia. Ei s-au asezat n Zeugitana si au fcut din
Carthagina capitala lor. si-au creat o flot, exercitnd, pn la moartea lui Valentinian (455), pirateria, iar
ndat dup aceea par a fi ocupat cele dou Mauritanii si a fi anexat Balearele, Corsica si Sardinia. Ca
arieni, si-au luat de la nceput o atitudine ostil credintei catolice, alungnd clerul din Carthagina si
confiscnd bisericile pentru erezia lor332. Aetius socoti c cea mai bun politic a imperiului fat de
Genseric era s ntretin cu el relatii prietenesti si el convinse pe Valentinian al III-lea s consimt a-si
logodi fiica mai mare, Eudokia, cu Huneric, fiul lui Genseric.
02 Bury, op. cit., pp. 257-258. ! .-'- '> "- '"
277

n Gallia, vizigotii fur tinuti n fru. Theodoric asedie Narbonne, n 436, dar orasul fu eliberat de Litorius,
magister militum n Gallia. Burgunzii nvlir n Belgia de Sus si fur nimiciti n 436 de hunii lui Aetius.
Se spune c 20.000 de burgunzi au fost ucisi, mpreun cu regele lor Gundahar. Astfel pieri primul regat
burgund din Gallia, cu resedinta la Wbrms. Resturile lor au fost transportate de Aetius n Sapaudia
(Savoia), la sud de lacul Geneva.
d. Armenia, Persia si Imperiul Bizantin. Theo-dosius cel Mare fcuse o mare greseal fat de Armenia.
Prin tratatul din 387 cu Sapor al III-lea, tratat negociat de Stilicho, Armenia a fost mprtit n dou state
clientelare, dintre care cel atribuit Persiei (Per-sarmenia) cuprindea patru cincimi ale teritoriului si numai o
cincime statul vasal Bizantului. Clientul bizantin Arsaces muri n 390 si guvernul trecu atunci n minile a
cinci satrapi, mpratul nu impuse nici un succesor, ci ncredinta supravegherea asupra satrapilor unui
comandant militar, cornitele Armeniei, care se pstr pn n secolul al VI-lea333.
Vechea dusmnie politic dintre lumea iranic si cea roman era sporit prin opozitia lor religioas, n
Armenia persan crestinii fur prigoniti de suverani si de preotii mazdeeni, iar influenta religioas
greceasc energic combtut, persii cutnd s impun armenilor influenta religioas sirian. Dar armenii
se mpotrivir cu ndrtnicie acestor presiuni si se produse o miscare n timpul domniei lui Theodosius al
II-lea
Bury, op. cit., p. 94.
278
pentru crearea unei culturi religioase nationale, n fruntea acestei miscri au fost Mesrob si meritosul
catholicus Sahag. Cel dinti descoperi scrierea armean si traduse Biblia n limba trii. Curtea bizantin
sprijini din toate puterile scoala de traduceri a acestor initiatori, ntemeiat pe literatura greac.
lezdegerd se simti dator a nfrna miscarea plin de viitor a nationalismului armean, si n 415 el numi rege
al Armeniei pe propriul su fiu, Sapor. n tulburrile ce se iscar, templul focului din Susiana fu ars si fat
de msurile aspre luate mpotriva lor multi crestini si cu-tar refugiul pe teritoriul Imperiului bizantin.
Pulcheria i ocroti, refuznd a-i preda, ceea ce aduse rzboiul ntre cele dou imperii. Cnd lezdegerd si
Sapor fur ndeprtati de Bahram, alt fiu al regelui (420), aceasta nu schimb situatia si generalul bizantin
Ardabur deschide ostilittile printr-o nvlire victorioas n Arzanene (Armenia de Sud), n august 421.
Luptele tinur un an fr vreun rezultat, cci nici bizantinii nu putur cuceri Nisibis, nici persii fortreata
de hotar Theodosiopolis, situat n nordul Armeniei bizantine.
Nvlirea peste Dunre a hunilor n 422 i sili pe bizantini la tratative cu persii. Se ncheie pacea pe o sut
de ani, dar ea nu aduse nici o schimbare teritorial si nu avu lung durat. Cu toate promisiunile persilor,
prigonirea crestinilor se va relua, n 428, dinastia national a Armeniei e rsturnat si tara incorporat ca
simpl provincie persan, administrat de functionari trimisi de la Ctesiphon334.
334 Stein, op. cit., pp. 424-425.
279

n ordinea moral ns literatura de traduceri sprijinit de Bizant, scoase definitiv Armenia din sfera
orientalismului, legnd-o de civilizatia greco-roman, si acesta e meritul domniei lui Theodosius al II-lea
fat de poporul armean.
e. Nvlirea hunilor n Peninsula Balcanic. Attila. [Svrsit de mna unei cpetenii hunice de la nord de
Dunre, uciderea lui Gainas arta nc o dat Imperiului roman proportiile noului pericol hunic, venit din
vecinttile Chinei si ajuns pn la Dunre, dup ce n ultimul sfert al veacului al IV-lea si croise o
stpnire care ngloba o mare parte din Europa rsritean, ntins din Caucaz pn n Pannonia. Hunii
supuseser pe alani si triburile germanice ntlnite la nord de Marea Neagr si de Dunrea de Jos
(ostrogoti, gepizi, heruli, rugi si altii), silindu-i pe vizigoti, n rndurile crora crestinismul de orientare
arian fcuse progrese rapide si considerabile, s solicite instalarea la sud de marele fluviu, chiar pe
teritoriul Imperiului, n calitate de federati. Elementul gotic nregistrase astfel prima sa afirmare n viata
Imperiului de Rsrit si chiar la Constantinopol, cu urmri deosebit de periculoase pentru stpnirea
roman. La acestea se aduga acum revrsarea hunilor, care la mijlocul ultimului deceniu al veacului al
IV-lea trecuser prin psurile Muntilor Caucaz, jefuind teritoriile nord-estice ale Imperiului, ba chiar si
Asia Mic, ajungnd pn n Siria si Mesopotamia. n primul sfert al veacului al V-lea, hunii s-au
organizat sub o formul statal incipient, sub conducerea lui Rua sau Rugila, astfel
280

c Theodosius al II-lea a fost silit s le acorde considerabile subsidii anuale.
Apogeul puterii hunice a fost atins sub regele Attila (434 - 453), fiu al lui Mundiuch, fratele lui Rugila. n
prima jumtate a domniei sale, Attila a crmuit mpreun cu fratele su mai mare, Bleda, pe care 1-a
asasinat, rmnnd singur stpnitor. ntre timp, printr-un acord favorabil ncheiat cu Imperiul la Horreum
Margi, acesta din urm consimtea s-i plteasc un tribut anual de cel putin 350 de livre aur pentru ca
avansul ameninttor al hunilor n unele directii ale Peninsulei Balcanice (ajungnd n Thracia si chiar n
Grecia continental, dup ce au pus mna pe Ratiaria, Viminacium, Singidunum, Sirmium si Naissus) s
sileasc autorittile de la Constantinopol la un tribut de 2100 livre de aur, crora li se adugau initial alte
4000 de livre, cu titlu de arierate.
n asemenea mprejurri, Thodosius al II-lea a tratat cu hunii prin intermediul mai multor ambasade, cea
mai cunoscut fiind condus de Priskos (448-449), a crui relatiune de cltorie pn la curtea lui Attila
constituie o surs pretioas de informatie pentru cunoasterea strilor de lucruri de la Dunrea de Mijloc si
chiar de la nordul acesteia: conglomeratul de popoare sau etnii aflate sub stpnirea hunic ofer
elementele unei civilizatii de mixtur euro-asiatic, n care limba latin continu s reprezinte o lingua
franca", nteleas de mai multe etnii, ceea ce nseamn c era vorbit de o populatie din regiune.
Stpnirea hunic a premers astfel statele medievale de step, dar efemeritatea ei impune rezerve n
privinta unor concluzii de prea mare generalizare335.
281
NICOLAE BANESCU
f. Disputele religioase. Nestorianismul si mono-fizismul. Asaltat de primejdia barbar din exteriorul, ca si
din interiorul su, Imperiul cunostea, tocmai n partea de rsrit, unde se plasa centrul su vital,
escaladarea celui de-al doilea val al disputelor cristologice.
nsotit de majoritatea migratorilor germanici trecuti la crestinism, arianismul, ca prim val care marcase
aceste dispute n veacul al IV-lea, ncetase de a mai reprezenta o chestiune de prim important pentru
statul roman. Dar controversele religioase nu ncetaser ctusi de putin n interiorul su, discutii pasionate
de dogm purtndu-se n Capitala bizantin pretutindeni si n toate situatiile, fie ele chiar si din cele mai
putin potrivite, conform ptrunztoarei remarci a Sfntului Grigore de Nyssa336. De aceast dat,
disputele vizau natura lui Christ, pe care scoala din Antiohia l considera drept omul nscut dintr-o simpl
femeie, dar care prin virtutiile sale se dovedise vrednic de a se uni cu Verbul dumnezeiesc, n vreme ce
scoala din Alexandria, mult mai aplecat spre misti- \ cism, sustinea c n toat viata sa de pe pmnt
Christos a rmas Dumnezeu, fr nici un amestec cu
335 [Franz Altheim, Geschichte derHunnen, 5 voi. Ed. a Il-a, Berlin, 1969-1975; E. A. Thompson, A
History ofAttila and the '' Huns, Oxford, 1948; G. E. Write si O. Maenche-Helfen n BZ, 60 (1967), p. 41-
69 si resp., 61 (1968), p. 270-276; L. Varady, Dos let-zteJahrhundertPannoniens, 376-476, Amsterdam,
1969; alte ti- , tluri n EPLBIP, voi. III, Athena, 1998, s.v. Attila", p. 288.
336 [Hesseling, Essai sur la civilisation byzantine, p. 24; A.A. Vasiliev, Histoire de l'Empire byzantin,
voi. I, Paris, 1932, p. 100-101; L. Brehier, Le monde byzantin, voi. I (Vie et mort de ' Byzance), ed. I-a,
Paris, 1948, p. 18]. , ,
282

firea omeneasc. Att prima doctrin, mai rationalist, ct si cea de a doua, puneau n pericol dogma
ntruprii, asa cum fusese ea definit prin Conciliul de la Niceea. Rod al scolii din Antiohia, a celor dou
persoane si dou naturi, nvttur sustinut de Nestorios, elev al lui Theodor din Mopsuestia, apoi
patriarh de Constantinopol n perioada 428-431, a fost condamnat de ctre al treilea Conciliu ecumenic
de la Ephes (431). Ea nega calitatea de Nsctoare de Dumnezeu (Theotokos) a Maicii Domnului,
sustinnd c Mria era doar mama lui Christos (Christotokos"). Exilat la nceput n regiunile unde
Imperiul se nvecina cu lumea arab, apoi n Egipt, unde avea s moar mai trziu (451), Nestorios a avut
adepti care i-au dus nvttura n Persia sassanid, creind o biseric de sine stttoare si rspndindu-i
doctrina pn n China si Extremul Orient, unde a supravietuit pn n zilele noastre.
Produs al scolii din Alexandria, doctrina naturii unice a lui Christ, sau monophysit, a fost sustinut la
Constantinopol de arhimandritul Eutyches. Excomunicat de ctre un sinod patriarhal (448), acesta a fost
ns reabilitat n anul urmtor de ctre un sinod ulterior, tlhresc" (brigandajul de la Ephes", august
449), convocat de ctre Dioscor, urmasul faimosului Kyril al Alexandriei (412-444), care obtinuse la
Ephes condamnarea lui Nestorios, avnd si sprijinul papei Coelestinus. Papalitatea nu s-a lsat ns sedus
de succesele doctrinare ale scaunului alexandrin, declar-ndu-se de acord cu sinodul de la Constantinopol,
care 1-a condamnat pe Eutyches (448), iar papa Leon I (440-461) a elaborat celebrul su Tom doctrinar,
unde
283
NICOLAE BANESCU
se sustinea c si dup ntrupare trebuie s distingem dou naturi perfecte n unica persoan a lui Christos.
Tomul papei Leon I era de fapt o scrisoare dogmatic adresat patriarhului Flavian de la Constantinopol
(Epistola dogmatica ad Flavianum), prin care s-a pregtit condamnarea monophysismului de ctre con-
ciliul de la Chalkedon (451), convocat de noul mprat Marcian si soldat cu un mare triumf al ortodoxiei].
Nestorios venea din cercul teologilor din Antiohia, adversari Bisericii din Alexandria. Dogmaticii
secolului al IV-lea au provocat o vie discutie privitoare la christologie. Antiohienii sustineau prezenta a
dou naturi deosebite n Christos, una desvrsit divin si alta desvrsit uman. Dup aceast conceptie,
numai omul s-a nscut n Christos din Fecioara Mria si numai el a suferit pe cruce. Biserica din
Alexandria vedea ns n cele dou naturi ale lui Christos, mai ales supranaturalul si ddea precdere
naturii divine a Mntuitorului, sustinnd c cele dou naturi formeaz o unitate indivizibil.
Nestorios cut s-i abat pe credinciosii si si clerul de la veneratia exagerat care-i fcea s o socoteasc
pe Fecioara Mria Nsctoare de Dumnezeu", OeoroKog; n predicile sale, el nu se sfia a o numi
Nsctoarea lui Hristos", XpiaioTOKog. Un preot, Anastasios, adus cu el din Antiochia, proclama, n
predicile pe care le tinea, ca nimeni s nu o mai numeasc pe Mria Nsctoare de Dumnezeu", cci
Mria a fost un om si dintr-un om nu se poate naste Dumnezeu, ceea ce produse agitatie n populatia
capitalei. ' \
284

Crestinismul si deschisese larg portile credintelor si cultelor similare, cu care convertitii erau obisnuiti,
toate religiile - cum observ att de just Bury - avnd un fond comun de superstitii. O legiune de sfinti si
martiri nlocuiau vechea legiune a zeilor si eroilor337. Tot astfel, fat de popularitatea ce o avea n lumea
pgn cultul zeitei naturii, Biserica fcuse o concesie acestei nclinri a multimii, dnd o nsemntate
deosebit cultului mamei lui Dumnezeu. Mria nlocuia, deci, pentru aceast multime, divinittile
feminine, n privinta adaptrii credintelor si ceremoniilor pgne la obiceiurile crestine, sunt instructive
faptele semnalate de Rev. H.F. Tozer, n editia dat de el operei lui Finlay (Oxford, 1877). El ne arat c
mai mult de opt biserici n Attica au fost cldite pe locul templelor pgne si numele dedicatiei lor
amintesc, de obicei, numele acelor temple. Caracteristic este c altarul celor 12 zei e nlocuit printr-o
biseric a celor 12 Apostoli; templul zeitei Ilithya este acum biserica Panaghiei Blastike (a Fecundittii); o
biseric a Sfntului Nicolae, patronul marinarilor, ocup locul unde se afla templul lui Poseidon; templul
lui Tezeu e nchinat Sfntului Gheorghe, sfntul rzboinic. Pe locul unui templu al lui Asclepios e o
biseric a Sfintilor Anargyri (Cosma si Damian)338.
337 Bury, History..., I, pp. 372-373-
33s p 424_ n. i. [o constatare asemntoare se poate face si pentru biserica Sfintei Fecioare sau a Maicii
Domnului de la Ephes, n legtur cu existenta anterioar a unui templu pgn nchinat Zeitei-Mame.]
285

Nestorios si atrase dusmnia pioasei Pulcheria, atotputernic la Curtea lui Theodosius, dar el si afl mai
ales un mare dusman n Kyrillos, patriarhul Alexandriei. Disputele religioase ale veacului al IV-lea
dduser Bisericii metropolei egiptene un mare prestigiu. Sfntul Athanasios avusese un rol nsemnat n
victoria credintei ortodoxe asupra arianismului, la Niceea. De acest prestigiu se foloseau patriarhii
Alexandriei, care, gelosi pe rivalul lor de la Constan-tinopol, rvneau la suprematia Bisericii orientale. Ei
aveau o mare autoritate asupra clerului si aflau n clugrii numerosi din mnstirile desertului o armat
credincioas si fanatic. Kyrillos, om foarte ambitios si autoritar din punct de vedere dogmatic, era un
dusman nversunat al christologiei antiohiene si, n conflictul cu Nestorios, cut s divid familia
imperial, dar nu reusi. El scrise la Constantinopol mpratului, Pulcheriei, Augustei, sustinnd c
expresia eoroKog e sacr prin traditie si christologia antiochian desparte cele dou naturi ale lui
Christos. Pulcheria era de prerea lui, dar Theodosius si Eudokia spijineau pe Nestorios. n rspunsul ctre
patriarhul de Alexandria, mpratul i imput c seamn discordia n Biseric si n familia imperial si-i
fcea cunoscut c va aduna un Sinod, care s pun capt discutiei.
Astfel se ntruni, la 7 iulie 431, Sinodul din Efes, numit Al Treilea Sinod Ecumenic339. Candidianus
reprezenta la acest Sinod pe mprat si el avea ordin a
339 [C. Hefele - H. Leclercq, Histoire des conciles, voi. II, Paris, 1907, p. 287-377; P.T. Camelot, Ephese
et Chalcedoine, Paris, 1962].
286
se abtine de la orice manifestare, lsnd Sinodului deplin libertate de a decide. Fr a astepta sosirea lui
loan al Antiohiei si a legatilor papei Coelestinus, Kyrillos deschise Sinodul si 200 de episcopi l judecar
pe Nestorios si-1 condamnar ca eretic, excomu-nicndu-1 si depunndu-1 din Scaunul su.
Cteva zile mai trziu, sosi loan al Antiohiei, cu episcopii sirieni si se adunar n contrasinod, prezidat de
Candidianus, se declarar singurul Sinod ndrepttit si, ca atare, l excomunicar si-1 depuser pe Kyrillos
si pe mitropolitul Memnon de Efes. Legatii papei, veniti si ei, trecur de partea lui Kyrillos. Candidianus a
raportat lui Theodosius n favoarea lui Nestorios, dar Kyrillos stiu s cumpere prin gratificatii si daruri de
tot felul pe functionarii palatului, care-1 influentar pe mprat. Acesta i ceru lui Nestorios s abdice; n
acelasi timp, confirm si depunerea pronuntat de minoritate mpotriva lui Kyrillos si a lui Memnon. Dar,
sub influenta celor din jurul su, a clerului si populatiei agitate de clugrii lui Kyrillos, mpratul l
sacrific pe Nestorios si aprob ntoarcerea n Scaun a lui Kyrillos si a lui Memnon.
Nestorios, retras la Antiochia, unde se bucura de popularitate, deveni inoportun patriarhului loan, care
ajunsese la ntelegere cu Kyrillos, printr-o formul ce proclama unirea fr amestec a celor dou naturi
ale lui Christos". Nestorios fu exilat, n 436, la Petra, n Arabia. Pulcheria l decise n urm pe fratele ei a-
1 transfera ntr-o oaz din Thebais, unde fostul patriarh muri n anul 451.
n Biserica Alexandriei, ca o reactie mpotriva nestorianismului, si fcu drum un nou curent religios,
287
NICOLAE BANESCU
care atribuia naturii divine a lui Christos precderea, socotind c natura uman a Mntuitorului se pierde
n natura divin. Un partizan al teologiei alexandrine, arhimandritul Euthyches din Constantinopol,
profesnd doctrina doketismului (dup care natura de om a lui Christos e numai aparent), fu pedepsit de
patriarhul Flavian. Papa Leon I cel Mare aprob, printr-o scrisoare dogmatic340, msura colegului su,
dar urmasul lui Kyrillos, Dioskoros, tot att de ambitios, se declar pentru cel pedepsit. La insistentele
sale, Theodosius al II-lea adun, la 8 august 449, un nou sinod la Efes, care a trecut n istorie, dup
expresia papei Leon I, cu numele de sinodul briganzilor". Era un nou triumf al Egiptului si el va da
extensie doctrinei cunoscute sub numele de monofizitism (juia tpvcrig, o singur natur divin). O mare
teroare se dezlntui mpotriva lui Flavian, depus mpreun cu Ibas de Edessa si Theodoret de Kyrros, ca
eretici.
340 [Epistola dogmatica ad Flavianum a papei Leon I a fost invocat si mai trziu ca document cu valoare
dogmatic de ctre papalitate, spre exemplu n cursul tratativelor de mpcare care au pus capt schismei
akakiene dintre Roma si Constantinopol, la nceputul domniei lui Iustin I (518-527), n vremea papei
Hormisdas (514-523). n cursul acestor tratative, clugrii sciti", proveniti adic din Scythia Minor, au
pus n circulatie o nou formul de conciliere ntre ortodocsi si monofiziti; numit si theopaschit",
aceast formul n-a obtinut ns sustinerea din partea paplittii, care avea propria ei formul de mpcare
si avea tot interesul s o promoveze. Aceast formul fusese definit de papa Leon I tocmai n scrisoarea
dogmatic adresat patriarhului Flavian de la Constantinopol].
288

Flavian muri pe drumul exilului. Slabul mprat ntri asemenea decizii.
Aceste delicate, subtile chestiuni religioase au tulburat adnc linistea si autoritatea Statului bizantin n
secolul al IV-lea. Dar, cum observ att de just Ch. Diehl, nu trebuie s vedem n ele numai certuri de
teologi, disputnd asupra unor formule dificile si de attea ori zadarnice, ci sub aparentele religioase pare
c se ascund interese, programe, aparitii politice si c antipatia veche si profund a Egiptului si Siriei
semite mpotriva lumii grecesti si a capitalei sale, Constantinopol, a gsit bucuros n aceste certuri prilejul
de a se manifesta". De alt parte, raporturile Bisericii si Statului n Imperiul bizantin si-au avut rolul lor n
aceste dezbateri religioase541.
Slbiciunea mpratului nu putu impune cu autoritate o solutie crizei ce frmnta Biserica si luptele
continuar. Un an mai n urm, la 28 iulie 450, Theodosius al Il-lea prsea aceast lume, lsnd ur-
'masului su sarcina grea de a concilia preri att de nempcate.
g. Organizarea nvtmntului superior la Constantinopol. Codex Theodosianus. n timpul domniei lui
Theodosius al Il-lea s-au realizat dou lucruri de mare nsemntate pentru civilizatia bizantin: ntemeierea
Universittii din Constantinopol si publicarea unei culegeri a edictelor imperiale sub numele mpratului,
Codex Theodosianus.
Ch. Diehl, G. Marcais, Le monde oriental, cap. IV, 21-22.
289
NICOLAE BANESCU
n ce priveste nvtmntul superior, adevratul su centru n imperiu fusese pn acum orasul Atena,
unde catedrele vestitilor si retori si filosofi aveau atta rsunet. Triumful crestinismului, n secolul al IV-
lea, atinsese n chip serios prestigiul acestui nalt nvtmnt, din care se mprtsea entuziast tinerimea
din toate provinciile imperiului. Invazia pustiitoare a lui Alaric, n ultimii ani ai acelui secol, zdruncinase
la rndul su mult viata intelectual a metropolei elenismului. Ea primea acum o nou lovitur, prin
Universitatea ornduit de Theodosius al II-lea la Constan-tinopol.
Strmutarea capitalei imperiului n orasul ntemeiat de marele Constantin atrsese aici o multime de retori
si filosofi, care initiar, ca mai nainte n attea mari centre ale Orientului, nvtmntul superior.
Theodosius ddea acum acestui nvtmnt o organizare care-1 consolida.
mpratul publica, n 425, un edict prin care ntemeia Universitatea din Constantinopol, fixnd numrul
profesorilor la 31. Materiile predate de ei erau: gramatica, retorica, dreptul si filosofia.
Edictul stabilea 10 profesori de gramatic pentru limba latin si 10 pentru limba greac, 3 retori (ora-tores)
pentru nvtmntul n limba latin si 5 retori sau sofisti (.sophistae) pentru cel n limba greac. Se nfiinta
apoi o catedr de filosofic si dou de drept342.
i42 Vezi Fr. Fuchs, Die hoheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, Leipzig, 1926; L. Brehier,
Notes sur l'histoire de l'en-seignement superieur Constantinople, Byzantion", 3 (1926), p. 82 si urm. [O
serie de aspecte au fost reluate de ctre P. Lemerle, Le premier humanisme byzantin. Notes et remarques
sur en-
290

Crearea catedrelor de limba greac si numrul mai mare al retorilor greci arat rspndirea pe care o avea
aceast limb n capital si n provinciile din Orient. Noua Universitate fu instalat ntr-un loc special, cu
vaste sli de studiu (n bazilica theodosian, lng Capitoliu). Profesorii fur opriti de a mai da lectii
particulare; ei primeau acum onorarii de la Stat, purtau un costum special si formau o asociatie.
Fundatia lui Theodosius al II-lea, menit a avea un rol nsemnat n viata intelectual a imperiului, s-a
resimtit de multe ori de mprejurrile grele prin care a trecut statul; ea s-a ridicat ns iarsi, prin grija
marilor suverani, care au reorganizat-o de mai multe ori n cursul veacurilor, punnd n fruntea ei nvtati
celebri prin vasta lor eruditie si prin activitatea ce au desfsurat-o.
Domnia lui Theodosius al II-lea ne-a lsat si o culegere a constitutiilor imperiale, de care adesea se simtise
nevoia. Multe constitutii, promulgate izolat, nu se mai pstraser sau czuser n uitare, ceea ce pricinuia
neajunsuri pentru jurisconsulti. A fost deci nevoie a se remedia nesiguranta n aplicarea dreptului si,
nainte de Theodosius, se alctuiser dou culegeri juridice: una, cunoscut sub numele de Codex
Gregorianus, din epoca lui Diocletian (c.300), iesit probabil din ndemnul acestuia, cuprindea constitu-
seignement et culture Byzance des origines au X-e siecle, Paris, Presses Univ. de France, 1971 si P.
Speck, Die Kaiserliche Universitt von Konstantinopel, accentul cznd ns asupra unei perioade istorice
ulterioare.] <> > -
291

tiile de la Hadrian pn la Diocletian (294); cealalt, compus sub urmasii acestuia, n secolul al iV-lea,
era intitulat Codex Hermogenianus, cuprinznd constitutiile de la sfrsitul secolului al III-lea (296) pn
la 324. Amndou aceste culegeri nu ni s-au pstrat; le cunoastem numai din fragmentele ce ni s-au
transmis.
Sub Theodosius al II-lea se simtea nevoia unei noi culegeri si mpratul hotr a se aduna ntr-un
compendiu edictele mpratilor crestini de la Constantin cel Mare pn la el inclusiv. Aceast nou
culegere, Codex Theodosianus, trebuia s se aplice si n Occident, exprimnd astfel unitatea imperiului.
Ea fu publicat n Orient, la 15 februarie 438, de Theodosius al II-lea, mpreun cu Valentinian al III-lea, a
crui vizit la Constantinopol, pentru cstoria sa cu fiica lui Theodosius, Eudoxia, a nlesnit aceast
cooperare343. La 23 decembrie acelasi an, la o ntrunire a Senatului Romei vechi, Codul, redactat de
legistii Romei Noi, a fost recunoscut n mod public344.
Redactat n limba latin, acest Codex e mprtit n 16 crti, mprtite, la rndul lor, n titluri (titult).
Decretele aprute dup publicarea Codexului fur numite novelle (leges novellae).
Codul theodosian e un izvor pretios pentru cunoasterea istoriei interne a imperiului n secolele al IV-lea si
al V-lea. El a servit ca baz legislatiei lui lustinian. Introdus n Occident n epoca invaziilor ger-
343 Cu prilejul acestei vizite, se alipi Orientului si Illyricum occidental (Pannonia si Dalmatia), cu capitala
sa Sirmium.
344 Actele oficiale au fost date n traducere de Bury, History..., I, pp. 233-234.
292

mani ce, a exercitat o mare influent asupra legislatiei barbare. Faimoasa Lex romana visigothorum,
destinat supusilor romani ai regatului vizigot, nu e dect un rezumat al Codului theodosian. E numit si
Breviarium Alariciamim, dup numele rezumatului publicat de regele vizigot Alaric al II-lea, la nceputul
secolului al Vl-lea. Importanta acestui Breviarium n viata european a veacului al IX-lea se vede si din
faptul c, la cererea bulgarilor ctre papa Nicolae I de a H se trimite legile lumii", acesta a trimis regelui
Boris (866) legile venerabile ale romanilor", care, dup prerea unor nvtati bulgari, n-au fost altele
dect vestitul Breviarium^.
4. Marcian
(28 august 450- sfrsitul lui ianuarie 457)
a. ntronarea. Politica intern. Problema religioas: Sinodul de la Chalkedon. Theodosius al II-lea nu
lsase nici un urmas si, la moartea sa, conducerea jumttii de est a imperiului trebuia s treac asupra
colegului din vest, dar aceasta cu greu ar fi ad-mis-o supusii Bizantului, si Bury socoteste ca probabil
ntelegerea mpratului Theodosius cu Pulcheria n privinta alegerii senatorului Marcian. ndat dup
moartea fratelui su, Pulcheria 1-a nltat pe tron pe Marcian, oferindu-i mna pentru o cstorie
platonic, spre a-si tine legmntul ce-1 fcuse, consacrndu-se Bisericii, mpreun cu surorile sale.
345 Vezi A.A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, t. I, pp.
130-131. O ; .::
293
NICOLAE BANESCU
Unii istorici au vzut n Marcian ntiul mprat bizantin ncoronat de patriarh, dar W. Ensslin, examinnd
de aproape izvoarele, infirm aceast prere si arat c Leon I a fost de fapt cel dinti mprat ncoronat de
patriarh si ncoronarea lui n-a fost, dup el, o legitimare, prin calitatea functiei celui ce ncoroneaz, si nici
o ncoronare bisericeasc", n ce-1 priveste pe Marcian, Ensslin nu exclude posibilitatea ca augusta
Pulcheria s fi tinut locul celui ce ncoroneaz3''6. Patriarhul Anatolios a luat, probabil, parte la
ceremonie, ntruct Theophanes ne spune c basilissa a trimis dup patriarh si Senat si a proclamat ca
mprat al romanilor pe Marcian.
n exercitiul puterii sale, noul mprat s-a dovedit un bun si energic suveran. Primul su act a fost
executarea lui Chrysaphios, atotputernic n domnia indolentului Theodosius. n politica intern, Marcian s-
a silit a nfrna cheltuielile, evitnd a impune noi sarcini populatiei si iertnd si rmsitele de plat. El a
cutat a pune capt sistemului de a se vinde functiunile administrative si a desfiintat impozitul numit
follis, ce apsa asupra propriettii senatorilor, multumind astfel si clasa nalt a societtii. O msur de
interes obstesc a fost si aceea prin care hotra ca, n loc s distribuie bani populatiei, consulii trebuiau s
contribuie la reparatia apeductului orasului. Printr-un decret din 454, Marcian a anulat si msura lui
Constantin cel Mare, prin care acesta interzicea cstoria unui sena-
346 Zur Frage der ersten Kaiserkronung durch den Patriarchen und zur Bedeutung dieses Aktes in
Wahlzeremoniell, Wurzburg,
1947. V. si BZ, 42 (1942), pp. 101-115. ..;
294
tor cu o sclav sau cu o femeie de conditie social inferioar.
n problema religioas, care agita att de mult societatea, mpratul a stiut s ia o atitudine hotrt,
cutnd a restabili autoritatea compromis a Statului fat de Biseric.
Roma veche l sustinuse la nceput pe ambitiosul Cyril, dar, odat cu ridicarea lui Leon I n fruntea
Bisericii romane, situatia se schimb radical. Marele pontif luase atitudine mpotriva ereziei lui Eutyches
si, ntr-o scrisoare dogmatic, adresat patriarhului de Constantinopol, Flavian, el fixa doctrina ntruprii
Mntuitorului, proclamnd dou naturi ntr-o singur persoan, a cror actiune era n perfect armonie.
Documentul acesta a fost numit mai trziu Tomul lui Leon. Dup deciziile Sinodului din 449, Leon I primi
favorabil protestul prelatilor condamnati n acel Sinod si rupse orice relatii cu Dioskoros.
Avnd acum concursul episcopului Romei Vechi, Marcian convoc al IV-lea Sinod ecumenic, la Chalke-
don, n ziua de 8 octombrie 451. Acest sinod impuse o mrturisire a credintei mpotriva teologiei
alexandrine, adoptnd formula christologic a lui Leon. Sinodul recunoaste un Christos unic n dou
naturi, fr confuzie sau alteratie, diviziune sau separatie. Dioskoros fu depus, Theodoret si Ibas
reintegrati n Scaunele lor, iar clugrii partizani ai celui depus, supusi autorittii episcopilor.
Sinodul de la Chalkedon a fost un triumf al papalittii; marile ambitii ale patriarhilor alexandrini, rvnind
la dominatia Orientului, au fost nlturate. Iar Sinodul ddu o lovitur si influentei Romei Vechi n
295

Orient, acordnd, prin canonul 28, patriarhului de Constantinopol aceleasi privilegii ca si episcopului
roman, ntinznd jurisdictia sa n diecezele Pontului, Asiei si Thraciei547.
La Chalkedon a triumfat, de fapt, politica imperial, care-si impune de acum autoritatea n materie
religioas. Hotrrile Sinodului avur ns consecinte politice nsemnate pentru Bizant: provinciile
Orientului, strns legate de prerile condamnate de Sinod, se nstrineaz tot mai mult de imperiu348.
b. Atitudinea mpratului n politica extern. Nvlirea lui Attila n Occident. Prbusirea stpnirii bunice,
n ce priveste politica extern, o actiune militar avu loc, la nceputul acestei domnii, la frontiera de Sud a
Egiptului, expus la nvlirile barbarilor din acea regiune, cunoscuti sub numele de blemmyi si novadae.
Theodosius al II-lea, spre a ntri acolo aprarea, mprtise n dou provincia Thebais (de Sus si de Jos) si
unise n aceleasi mini puterea civil si militar a provinciei de Sus. Florus, comandantul acelei provincii
sub Marcian, a respins n pustiu pe acei barbari, care nelinisteau tinutul. Blemmyi au ncheiat atunci tratat
cu imperiul, acesta permitndu-le a vizita insula Philae, pentru a se ruga zeitei Isis349.
Dar primejdia cea mare pentru imperiu erau acum, la frontiera de nord, hunii. Am vzut de cte ori de-
347 Beck, Kirche, p. 30, n. 4.
348 Vezi Charles Diehl, op. cit., pp. 33-34.
349 Bury, op. cit., pp. 237-238.
296

l
vastar barbarii lui Attila provinciile din acele prti sub Theodosius al II-lea. Marcian avu o atitudine plin
de energie fat de ei. Cnd ambasadorii lui Attila se prezentar, la nceputul domniei lui Marcian, spre a-si
reclama tributul", btrnul suveran stiu s rspund cu demnitate c pensia vrsat obisnuit cpteniei lor
nu putea fi socotit ca un semn de supunere si se mrgini a trimite lui Attila o ambasad cu daruri.
Orientul scp de rzbunarea regelui hun datorit mprejurrilor, care-1 determinar pe barbar a se arunca
de ast dat asupra Occidentului.
Regele vandalilor trimisese multe daruri lui Attila, silindu-se a-1 strni mpotriva vizigotilor. Genseric se
temea de rzbunarea lui Theodosius, pentru tratamentul rusinos al fiicei sale, repudiate de Huneric. Attila,
cruia i plceau formele, cuta pretexte, pentru a porni asupra Occidentului si gsi unul de ordin
sentimental, cu ocazia unui incident de la Curtea lui Valentinian al III-lea.
Justa Grata Honoria, sora lui Valentinian al III-lea, era o femeie ambitioas, nainte de cstoria fratelui
su, ea avusese la Curte o situatie nsemnat; acum ns nu mai putea juca dect un rol sters si aceasta o
irita. Compromis n relatii cu intendentul su, fu ndeprtat de la Curte si logodit cu sila cu un senator
bogat, Herculanus, om linistit, de care mpratul putea fi sigur c nu va unelti cu sora sa mpotriv-i.
Exasperat de perspectiva acestei cstorii, Honoria recurse la protectia lui Attila, trimitndu-i printr-un
eunuc credincios, Hyacinthus, o sum de bani si inelul su, cerndu-i s-i vin n ajutor, s-o scape de
cstoria nedorit. y<
297
NICOLAE BANESCU
Mesajul a sosit, probabil, n primvara anului 450. Honoria trimisese inelul su pentru a arta c mesajul
era autentic, dar Attila a preferat a-1 socoti o propunere de cstorie. El o pretinde imperiului ca logodnica
sa si cere ca jumtate din teritoriile peste care domnea Valentinian al III-lea s fie predate ei350. Cererea
fu adresat mpratului senior la Constan-tinopol si acesta scrise lui Valentinian, sftuindu-1 a o da pe
Honoria regelui barbar. Dar Valentinian, furios, l execut pe Hyacinthus, si Honoria scp numai prin
silintele Placidiei. Attila, auzind de cele ntmplate, trimise o ambasad la Ravenna, pentru a protesta si a
declara c va veni s impun dreptul Honoriei la o mprtire a imperiului.
n primvara anului 451, Attila trecu Rinul. Armata sa era compus nu numai din huni, ci si din fortele
tuturor supusilor si germani. Erau gepizii, cu regele lor, Ardaric, ostrogotii, sub cele trei cpetenii ale lor,
,. Walamir, Theodemir si Widimir, rugii din regiunile Tisei de Sus, skirii din apropiere, herulii, turingii,
quazii, alanii. Cnd atinser Rinul, li se adugar bur-gunzii, care locuiau la estul fluviului si o parte a
francilor ripuari. Aceast armat formidabil se revrs n provinciile belgice. La nceputul lui aprilie,
Metz fu nconjurat si distrus, mai multe alte orase cucerite.
Aetius nu avea trupe cu care s nfrunte nvlirea. El se grbi a-si ridica o armat dintre barbarii federati ai
Galliei: francii salieni, unii din ripuari, burgunzii federati si celtii din Armoricum, saxonii de pe Loire si
alanii din Orleanais. Dar ajutorul cel mare l astepta
Bury, op. cit,, pp. 288-290.
298

de la vizigoti si Avitus, bine vzut la Curtea din Toulouse, fu trimis n misiune la Theodosius si izbuti.
tinta lui Attila era Orleans. Se pare c Aetius cu fortele sale si Theodoric cu vizigotii si sosir la Orleans
nainte de Attila si acesta nu ndrzni s dea asalt lagrului lor puternic fortificat. El gsi prudent a se
retrage si apuc drumul spre Troyes. nainte de a ajunge acolo, e silit a se opri, pentru a se opune armatei
confederale, care-1 urmrea de aproape. Astfel se ajunse, n vara anului 451, la memorabila lupt de la
Campus Mauriacus, vreo 20 de kilometri la vest de Troyes. Ea ncepu la amiaz si tinu pn noaptea. Dat
cu o rar ndrjire de ambele prti, lupta a fost un teribil mcel. Curajul vizigotilor si strategia iscusit a
generalului roman i zdrobir pe huni. Regele vizigot Theodoric pieri n ncierare. A doua zi, romanii l
gsir pe Attila puternic ntrit n dosul carelor sale. Thorismud, fiul regelui Theodoric, aprins de dorinta
de a rzbuna moartea tatlui su, sta gata s dea asalt ntriturii, dar Aetius l opri. El nu avea interes s
distrug puterea hunilor, de care, n lunga sa carier, se folosise necontenit n favoarea imperiului. Nu
voia, n acelasi timp, s mreasc prestigiul aliatilor si vizigoti. Convinse deci pe Thorismud s se
ntoarc n grab la Toulouse, unde, n absenta sa, fratii i-ar putea contesta succesiunea la regat. Convinse
de asemenea si pe franci s se ntoarc ndat n tara lor351. Aetius l ls astfel pe Attila s scape cu
restul armatei sale, fugrit pn n valea Dunrii, pe unde intr n Pannonia.
Ibidem, pp. 291-292. , '".
299

n anul urmtor (452), Attila se ntoarse pentru a rzbuna umilirea ce suferise. Trecnd Alpii lulieni, se
arunc de ast dat asupra Italiei, sub pretext de a-si reclama logodnica. Aquileia fu nimicit, dup o
rezistent eroic. Populatia Venetiei cut un azil n insulele Adriaticei352.
Valentinian al III-lea nu avea armat. Marcian expe-die cteva trupe cu care Aetius nu putea risca o
btlie, multumindu-se a-i hrtui pe huni. Toat Italia de Nord czu n minile lui Attila, care intr n
Pavia (Ticinum) si Milan (Mediolanum). Drumul Romei era deschis, dar negocieri ncepur ndat.
Ambasadori distinsi fur trimisi s trateze cu barbarii: consularul Avienus, Trygetius, praefectuspraetorio
si Leon, episcopul Romei. Ei venir n lagrul hunilor, lng trmul sudic al lacului Garda. Dup
ntrevederea avut cu Attila, acesta se retrage imediat din Italia, pentru un tribut anual353. Nu se cunosc
consideratiile care au determinat aceast subit retragere. S-a vorbit de o team superstitioas a regelui
hun, care anevoie se poate ntelege - cum observ Bury - la acest pgn. Alte motive au hotrt atitudinea
neasteptat a barbarului victorios: armata sa era bntuit de boli si ea ducea si o mare lips de hran, cci,
n iarna anului 450-451, Italia a suferit greu de foamete354.
352 Legtura ce se face ntre fundatia statului venetian si invazia lui Attila nu are baz istoric real. Cum
spune Bury (ed. Istoriei lui Gibbon, t. III, Appendix 26), asezri n lagune au fost si n epoca preistoric si
n epoca roman.
353 lordanes, Getica, XLII.
300
STORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Cruntul rege al hunilor era ursit s-si ncheie, curnd dup aceea, viforoasa-i viat. Intrat n tara sa, ntre
Tisa si Crisuri, el se cstori, la un an dup expeditia sa n Italia (453), cu o frumoas german, Ildico, si,
n noaptea nuntii, muri de o hemoragie. Pe cnd, obosit de vin si de somn - scrie lordanes - sta culcat pe
spate, sngele ce de obicei i curgea pe nri npdindu-1, n-a putut iesi pe cile obisnuite, ci, apucnd pe o
cale nenorocit n gt, 1-a sufocat". Tnra-i sotie a fost bnuit de aceast moarte npraznic.
Imperiul su, o adunare heteroclit de popoare, tinut numai prin marea lui personalitate, se prbusi odat
cu el. ntre numerosii fii ai lui Attila n-a fost nici unul care s ia n minile sale cu energie mostenirea
tatlui. Vasalii germani profitar de aceast mprejurare. Ardaric, cpetenia gepizilor, conduse n Panno-
nia (454) coalitia acestor vasali gepizi, ostrogoti, rugi, heruli - si-1 ucise pe Ellac, fiul mai mare al lui
Attila, pe fluviul Nedao, care n-a putut fi identificat. Hunii fugir spre Marea Neagr. Hernac, cel mai mic
dintre fiii lui Attila, se stabili la extremitatea Scitici Mici, Dingizech la nordul Dunrii355.
354 Bury, op. cit., op. 295, n. 4. [R.L. Kohlfelder, Marcian's Gamble. A Reassessment ofEastem Imperial
Policy toward Attila, A.D. 450-453, American Journal of Ancient History", 9 (1984), pp. 54-691.
355 C.A. Macartney socoteste, prin interpretarea pasajului din lordanes (C. 50), c ei se ntoarser mai
trziu n locurile lor si aceasta i-a silit pe goti s caute refugiu pe teritoriul imperiului, de team s nu cad
iarsi sub jugul hunilor (The End of the Huns, n Byz. Neugr. Jahrbucher", X, 1933, pp. 106 si urm.).
301

Prbusirea imperiului hun a produs o modificare fundamental n asezarea geografic a barbarilor din
regiunea Dunrii. Gepizii si-au ntins stpnirea asupra Daciei. Marcian profit de aceast nou asezare a
barbarilor, spre a-i tine n dusmnie unii cu altii. El pare a fi fcut o aliant cu gepizii, care primir un
subsidiu de la imperiu si a asigurat ostrogotilor o asezare permanent n nordul Pannoniei, ca federati ai
imperiului. Rugii si aflar noi locuinte pe trmul de nord al Dunrii, n fata Noricului, skirii s-au asezat
acolo mai departe, la est, si herulii n aceeasi vecintate, poate - cum crede Bury - ntre skiri si rugi336.
nvtatul englez a caracterizat foarte bine functia de mare nsemntate pe ca a avut-o imperiul hunilor n
istoria european. EI a ajutat s se ntrzie ntregul proces al dezmembrrii germanice a imperiului roman.
A realizat acest lucru pe dou ci: n primul rnd, prin controlul multora din popoarele germanice de est de
dincolo de Dunre, de care imperiul a avut mai mult team; si n al doilea rnd, prin constanta ajutorare a
generalilor romani cu auxiliari, un nepretuit izvor n lupta cu dusmanii germani. Aceast ntrziere a
procesului dezmembrrii, care a fcut s se mentin stpnirea imperiului n trile destinate n cele din
urm a ajunge regate teutonice, a fost - dup prerea lui Bury - cu totul n interesul civilizatiei.
c. Situatia grav a Occidentului. Moartea lui Aetius. Aetius aprase tronul lui Valentinian al III-lea
356 Bury, op. cit., p 297. Cf. . Baudrillart, Saint Severin apotre du Norique (453-482), Il-e ed., Paris,
Lecoffre, 1908. >-_ ......s
302

aproape 30 de ani. Gelos de atta glorie, nevrednicul suveran 1-a ucis cu propria sa mn.
Consularul Petronius Maximus era pe atunci un mare personaj la Roma. Influenta si prestigiul su se
datorau mai cu seam imensei sale averi. El purta o mare dusmnie lui Aetius si, ajutat de eunucul
sambelan Heraclius, l convinse pe mprat de pericolul ce-1 ameninta din partea ilustrului general, dac
nu-1 va suprima el mai nainte, ntr-o zi, pe cnd Aetius fcea raport dinaintea suveranului, acesta sri
deodat de pe tron, acuzndu-1 de trdare si, trgndu-si sabia, se npusti asupra lui, fr a-i da timp s se
apere. Atacat, n acelasi moment si de eunuc, marele general fu ucis miseleste (21 septembrie 454).
Asupra lui Aetius s-au exprimat multe preri. Contemporanii 1-au pretuit si 1-au ludat foarte mult. A
fost, desigur, un general capabil si un dibaci mnuitor de oameni; trise ani de zile ca ostatic, pe lng
Alaric si Rugila, si-i cunoscuse bine pe barbari. Fr ndoial, cu el pieri cel din urm sprijin al prtii de
Occident a imperiului. Marcellinus l socoteste magna Occidentalis reipublicae salus157.
Petronius Maximus sperase s obtin locul de frunte alturi de mprat, dar intriga sambelanului fcu s nu
reuseasc. El urzi atunci alt complot, atrgnd doi ofiteri barbari, Optila si Traustila, fosti partizani ai lui
Aetius, si ndemnndu-i s-si rzbune stpnul. Pe cnd Valentinian se ducea clare la curse, n ziua de 16
martie 455, n Campus Martius, cu o mic gard si nsotit de Optila si Traustila, ndat ce
' Ibidem, p. 300.
303

descleca, fu atacat de acestia si ucis. Cu moartea sa, familia marelui Theodosius se stinge, nemaifiind nici
un membru de sex brbtesc al acestei familii.
A doua zi dup asasinat (17 martie 455), Maximus fu nltat pe tron. Pentru a-si consolida situatia, o
constrnse pe Eudoxia s-1 ia de sot si s-si dea fiica, pe Eudokia, fiului su Palladius, ridicat la rangul de
Caesar. Eudoxia ns l ura prea mult, stiind c instigase la moartea sotului ei si, dup o traditie poste -
rioar, 1-a chemat pe Genseric, ca s-1 rstoarne pe tiran. Apelul la Genseric avea si un motiv particular,
cci stim c Eudokia, la sfatul lui Aetius de a dezarma ostilitatea regelui vandal printr-o aliant
matrimonial, fusese promis fiului acestuia, Huneric. stirea c Genseric pornise cu flota strni panic
printre populatia Romei si un exod general se produse. Prsit de garda sa si de prieteni, Maximus se
gndi s fug. Pe cnd iesea clare din oras, un individ l lovi cu o piatr n tmpl si lovitura l ucise pe
loc. Multimea l sfsie apoi n bucti (31 mai 455).
Trei zile mai trziu, Genseric intr n Roma. Papa Leon I i iesi nainte la porti, dar nu reusi s protejeze
orasul mpotriva jafului si violentei. Timp de dou sptmni, vandalii prdar Roma, metodic. Palatul de
pe Palatin fu scotocit peste tot, pretioase opere de art fur smulse, n prada imens adunat de jefuitori se
aflau si odoarele de aur aduse de Titus de la templul din Ierusalim. Dup ce strnser astfel toat bogtia
public si privat a Romei, vandalii si ncr-car corbiile si se ntoarser n Africa, trnd dup ei
multime de captivi. Eudoxia si fiicele sale, Eudokia si
304

Placidia, se aflau printre ei. Eudokia se cstori acolo cu Huneric.
Singura fort n Occident erau vizigotii. Theodoric al II-lea, regele lor, ca federat si aliat, a proclamat
mprat, la Toulose (9-10 iulie), pe Avitus, un nobil si literat, bun prieten cu el. Acesta vine n Italia si
Roma l primeste, fiind acceptat si de mpratul Marcian. Dar nu era bine vzut la Roma, unde Ricimer,
fiul unui print suab, avea comanda suprem si, cstignd o victorie asupra flotei vandale (456), n apele
Corsicii, stpnea situatia. Timp de 16 ani exercit o autoritate pe care n-o avusese nimeni mai nainte; el
fu creator de mprati n Occident, n acest timp, Theodoric al II-lea trecu n Spania si-i zdrobi pe suevi.
La sfrsitul anului 456, Ricimer, nteles cu un nobil roman, Majorian, l depuse pe Avitus, care deveni
episcop si n curnd muri. Majorian fu proclamat mprat, la l aprilie 457, recunoscut de urmasul lui
Marcian, Leon I, care-1 numise generalisim.
Orientul avu mult liniste n vremea n care Occidentul era nvlit din toate prtile de barbari, mpratul
Marcian se stinse din viat la sfrsitul lui ianuarie 457 si cu el dinastia lui Theodosius si ncheie
destinul358.
Pulcheria murise mai nainte, n 453- Ea trise o viat de pietate si de mult caritate, meritnd elogiile
358 [B. Croke, The Date and Circumatances of Marcian's Decease, A.D. 457, Byzantion", 48 (1978), p.
5-9. Nscut pe la anul 392, Marcian si ncepuse domnia la 25 august 450, ncetnd din viat la 27 ianuarie
457 (P. Devos, Saintjean de Lycopolis et l'empereurMarcien, An. Boli., 94 (1976), p. 303-316)].
305

Bisericii, n cursul lungii sale conduceri, a ridicat la Constantinopol mai multe lcasuri de rugciune,
dintre care trei au fost nchinate Maicii Domnului: una, Theotokos din Chalkoprateia (cartierul
negustorilor de bronz), aproape de Sfnta Sofia, alta Theotokos Hodegetria (care duce la Victorie"),
cldit pe trmul de est al orasului si renumit prin icoana Fecioarei, trimis de cumnata sa de la
Ierusalim359, si cea mai celebr din toate, nltat la Blachernae, cu putin naintea mortii sale. Aici se
pstra un vesmnt al Fecioarei, adus de la Ierusalim n domnia urmasului lui Marcian, care a cldit o
capel special pentru a-1
359 Aceast pictur e atribuit Sfntului Luca.
360 [Adunarea sau depunerea Cinstitului Vesmnt al Maicii Domnului n Biserica de la Blachernai (sau
Vlacherne) ar fi avut loc, potrivit altor opinii, n vremea mpratului Leon I (457-474). Oricum,
evenimentul este imortalizat de ctre Sinaxarul constanti-nopolitan, fiind serbat pn astzi la data de 2
iule n calendarul ortodox. Se continu astfel o traditie atestat pn la sfrsitul statului bizantin, ntre
altele si de ctre disertatiile canonice ale mitropolitului Macarie de Ankyra (cf. V. Laurent, Le
trisepiscopat du pa-triarcheMatthieu f (1397-1410). Un grandproces canonique Byzance an debut du XV
siecle, REB, 30 (1972), p. 155, publicat si n FHDR, voi. IV, Bucuresti, 1982, p. 327, sub numrul 4).
Referitor la acest aspect, L. Brehier, Civilizatia bizantin, Bucuresti, Ed. stiintific, 1994, p. 206 (cartea
reprezentnd traducerea romneasc a volumului al III-lea al sintezei Le monde byzantin", care a vzut
pentru prima oar lumina tiparului la Paris n anii 1948-1950), scria c La Constantinopol moastele
Fecioarei, patroana orasului, aveau o important imens. La Sfnta Mria a Blachernelor se pstrau
giulgiul si tunica sa (maphoriori), iar la Sfnta Mariaa din Chalkopratia, centura Sa, ÔOVT). Aceste
relicve, privite ca un paladium (subl. ns. - T.T.) aprtor al orasului, erau
306
primi (77 jia aopog). Aceast sacr relicv a fost pentru populatia Constantinopolului, n ultimele zile ale
orasului, un fel de Paladium protector al capitalei360.
plimbate pe metereze ori de cte ori Constantinopolul era asediat, iar aceast manifestare exercita o
influent binefctoare asupra moralului aprtorilor cettii" (n traducerea lui N. Spincescu). Brehier
fcea trimitere la J. Ebersolt, Sanctuaires de Byzance, Paris, 1921, p. 44 si urm. Pentru acelasi maphorion
sau omophori-on, v. si voi. Rscoala si statul Asnestilor, Bucuresti, Ed. Enciclopedic, 1989, p. 91, n.
95].
307
m.
URMAsII DINASTIEI THEODOSIENE. DISPUTA N JURUL DOGMEI CHALKEDONIENE
1. Leon IThracul" (7/ebr. 457- 3febr. 474)
a. ncoronarea. Recrutarea trupelor de isau-rieni. Situatia Lazicei. Suprimarea lui Aspar. Cu
stingerea dinastiei lui Theodosius, alegerea unui nou mprat trebuia fcut de armat si Senat. Aspar,
nvestit cu rangul nsemnat de patricius, sprijinit pe trupele sale germane, avea atunci cea mai mare
autoritate n armat. Fiind arian si un barbar, nu se putea gndi s urce pe tronul imperiului. S-a multumit
deci cu rolul pe care-1 avea n acelasi timp, n Italia, Ricimer, acela de a ridica mprati pe care s-i
domine, n acest scop, el l alese pe Leon, originar din Thracia361 si crestin ortodox, care servise ca
domesti-cus sub Aspar362. Senatul n-a putut dect aproba
361 Cedrenus, I, 608, (Bonn): ovrot 6 BacnAeug &pt fjv TO yevog, rptjSouvog TTJV tiav.
362 Supranumele de cel Mare", cu care apare la unii istorici, nu poate fi luat n sensul pe care
posteritatea 1-a acordat marilor mprati. Acest titlu si are la el originea, cum arat Bury (op. cit., p. 323,
n. 1), n faptul c, dup ncoronarea nepotului su (Leon al II-lea), cei doi Leon au fost deosebiti ca Aecov
6 /xeyag si Aecov 6 niKpoq. Tot asa Theodosius al II-lea era numit cel mic", fiindc n copilrie era
cunoscut ca 6 /nxrpot Baaihevg, spre a fi deosebit de Arcadius. [W.E. Kaegi Jr., Byzantium and tbe
Decline of Rome, Princeton, 1968, pp. 31-48.]
309

aceast alegere si Leon fu ncoronat n palatul Hebdomon, la 7 februarie 457. Nefiind un Augustus sau o
Augusta, pentru a ndeplini ceremonia ncoronrii, ea fu ndeplinit de patriarhul Anatolios363, fiind, cum
s-a mai spus nainte, ntiul mprat ncoronat de patriarh.
Pericolul german, att de agresiv n timpul lui Arcadius, renvia acum, desi ntr-o form mai putin
violent. Aspar era un alan, dar reprezenta interesele germane (sotia sa era o ostrogot). Pozitia lui, dup
ntronarea lui Leon I, era puternic. El avea comanda de magister militum inpraesenti, iar fiul su, Arda-
burius, a fost numit, dup proclamarea noului mprat, magister militum per Orientem.
Spre a neutraliza puterea lui suprtoare, rzimat pe germani si strini, Leon I si recrut regimente din
supusi indigeni si anume din isaurieni, vestiti prin vigoarea si vitejia lor. mpratul si apropie n acelasi
timp pe unul din conductorii lor, numit Tarasi-kodissa364, care veni la Constantinopol si cruia Leon i
ddu de sotie pe fiica sa Ariadne (466-467). seful isaurian si schimb atunci numele su neobisnuit n
acela de Zenon, n amintirea unui cettean care a ajuns la mrire n Statul roman365.
363 Descrierea ceremoniei, dup Constantin Porphyrogennetos, la Bury, op, cit., pp. 315-316. [Opinie
sustinut si de G. Ostrogorsky, Histoire de l'Etat byzantin, p. 90, n. 2, cf. W. EnsslinJ
3M 'Poucro'DjLijSAaSeroTou (Candidus, p. 473, ed. Bonn), cum sugereaz Brooks: "nscut din
Rusumblada". ;<
365 Hodgkin, op. cit., III, p. 36. . . , .>
310
Leon I institui si un nou corp al grzii, Excubitorii, cci l ntlnim ntia oar n domnia lui. E probabil s
fi fost recrutati dintre isaurieni, pentru a fi opusi mercenarilor strini366.
n primii ani ai domniei, o interventie n Lazica l sili pe regele Gobazes (sau Goubazes) s abdice n
favoarea fiului su. Primindu-1 apoi la Constantinopol, Gobazes se declar supus imperiului, dar fiind
atacat de Peroz al Persiei (468), Leon I, ocupat cu expeditia n Africa, nu 1-a putut ajuta si, astfel,
autoritatea n Lazica fu pierdut.
Aspar nu putea vedea cu ochi buni aducerea n capital a trupelor de isaurieni si a sefului lor, devotat
mpratului. El a ncercat, cu soldati de-ai lui Zenon, s-1 asasineze pe acesta, pe cnd se afla n Thracia
pentru a respinge o nvlire a hunilor. Cnd Zenon, numit magister militum per Orientem, a plecat n
Isauria, unde a suprimat un periculos brigand, Indakos, n lipsa lui, mpratul a mplinit o veche
promisiune fcut lui Aspar, nltnd la rangul de Caesar pe fiul-su Patrikios (469-470). Dar ridicarea
unui arian la un rang recunoscut ca o treapt spre tronul imperial, a produs o revolt general la
Constantinopol si manifestatii zgomotoase au avut loc la Hippodrom. mpratul a cutat s linisteasc
multimea, declarnd c Patrikios era gata s treac la adevrata credint. Noul Caesar a fost logodit cu
Leontia, fiica mai mic a mpratului.
366 Bury, op. cit., p. 318. Cf. Brooks, The Eastern Provinces, p.
471. - - ,, ' ;;
311

n acest timp, un german, Anagast, magister mili-tumper Thraciam, amenint cu rebeliunea. Trimisi ai
Curtii l conving s renunte la ntreprinderea sa si el pretinde c a fost instigat de Ardaburius. n fata attor
intrigi, Zenon se ntoarce n grab la Constantinopol, unde se hotrste distrugerea lui Aspar si a familiei
sale (471). Aspar si Ardaburius au fost ucisi de eunuci n palat. Caesarul Patrikios a fost numai rnit.
Pentru aceast fapt, Leon I a fost stigmatizat cu porecla de makelles (mcelarul)367.
b. Situatia n Occident. Rzboaiele cu vandalii si ostrogotii. Majorian, ales n Pars Occidentalis, la l aprilie
457, a fost un mprat de seam, iubitor al binelui public, n scurta-i domnie de patru ani, el a dat o
legislatie nsemnat. Fat de barbari a avut o atitudine energic: a pacificat Gallia, a trecut n Spania si a
voit s se mbarce pentru recuperarea Africii. Dar flota roman fu capturat si proiectul su zdrnicit.
Cnd se ntoarse n Italia, n 461, nsotit de putine trupe, ntre Genova si Pavia fu nvluit de oamenii lui
Ricimer, care se temea de el si, dup cteva zile, de-
367 (J.B. Bury, LRE, voi. I, Londra, 1923, p. 529-534; E. Stein, Geschichte des sptromiscbem Reichhes,
voi. I, Viena, 1928, p. 316-320; A. Kozlov, Osnovnye napravlenija politiceskoj oppozicii pravitel'stvu
Vizantii v 50 - nacale 70-h gg. V v., ADSV, 20 (1983), p. 29-30; bibliografia privitoare la Aspar si la fiul
su Ardaburius exist n EPLBIP, voi. III, Athena, 1998, p. 252 si resp. p. 150].
363 Vezi F. Lot, Decomposition de l'empire (395-751) (n L'histoire du Moyen Age", par Lot, Pfister et
Ganshof, t. I-er), Paris, 1928, p. 82 si urm. i'"*>
312

capitat368. n fruntea imperiului fu pus un om obscur, Libius Severus. Constantinopolul nu-1 recunoscu.
El domni pn n noiembrie 465, cnd muri. A urmat un lung interregn de doi ani, dup care Leon I l
trimite ca mprat pe Anthemios, descendent al lui Proko-pios, vrul lui Iulian, care-i disputase imperiul
lui Va-lens. Bunicul su fusese vestitul Anthemios din timpul adolescentei lui Theodosius al II-lea. Alesul
era cstorit cu Euphemia, fiica lui Marcian; putea fi deci considerat un reprezentant al familiei lui
Theodosius, pentru a fi opus lui Olybrius, sotul Placidiei, candidatul lui Genseric. Mai trebuia ns si
consimtmntul lui Ricimer, fr care nu se putea nimic n Occident. Acest consimtmnt a fost asigurat
prin cstoria barbarului atotputernic cu Alypia, fiica lui Anthemios. Noul ales sosi n Italia si fu
proclamat mprat n ziua de 12 aprilie 467.
Genseric relua ostilittile contra Italiei, flotele sale debarcau si prdau. Diplomat, spre a dezarma Orientul,
el trimise la Constantinopol pe Eudokia si Placi-dia. Cea din urm se cstori acolo cu senatorul Anicius
Olybrius, cu care era logodit nainte de cucerirea Romei.
Dar regele vandalilor rupse n curnd pacea cu Orientul, n 467 el fcu o incursiune n Peloponez. Vandalii
amenintau astfel comertul Mediteranei. Leon I se hotr a porni o actiune decisiv, pentru a-i nimici pe
vandali, n unire cu fortele Italiei si Dalmatiei.
369 G. Finlay, History ofGreecefrom its conquest by the Romans to thepresent time, ed. H.F. Tozer,
Oxford, 1877, I, p 178.
313

Expeditia fu organizat pe o scar vast (468), cea mai costisitoare si mai puternic ntreprindere naval
pe care au pregtit-o romanii: flota numra nu mai putin de 1113 corbii369. Din nefericire Leon, sub
influenta Verinei si a lui Aspar, puse n fruntea ei ca sef pe Basiliskos, fratele sotiei sale, Verina, un om
incompetent si nesigur. Aspar, pentru a nu ntri pozitia lui Leon printr-o victorie att de mare, impusese
aceast numire.
Planul era s-i atace pe vandali din trei prti: Basiliskos avea s mearg direct la Carthagina, generalul
Heraclius cu fortele Egiptului avea s debarce n Tripolitana si s mearg pe uscat asupra Cartaginei;
Marcellinus, magister militum Dalmatiae, cu fortele italiene, trebuia s-i atace pe vandali n Sardinia si
apoi s se uneasc la Carthagina cu ceilalti. Heraclius si Marcellinus si-au executat fr dificultate
misiunea, dar Basiliskos, mprstiind flota lui Genseric n apropierea Siciliei, n loc s loveasc imediat
Carthagina, s-a oprit ntr-un port, la oarecare distant si a dat cteva zile lui Genseric, n care acesta a
putut scoate alt flot si ataca prin surprindere, nimicindu-i jumtate din flota imperial. Basiliskos fugi cu
restul flotei n Sicilia si de acolo la Constantinopol. Urt de populatie, el s-a retras la Herakleia370.
Ctre sfrsitul domniei sale, Leon I avu de lucru cu ostrogotii, care se revrsar din Pannonia n imperiu .
si devasteaz tinuturile de la Dunre pn n Thessalia.
Edw. Gibbon, Decline and Fli, ed. Bury, t. IV, pp. 37-40.
314

Am vzut c, dup lupta de la Nedao, ostrogotii si dobndir neatrnarea. Ei apar mprtiti n trei grupe,
sub trei frati din neamul regesc al amalilor: Walamer, Widimer (Widemir) si Thiudimer (Theodemir). Cu
ei puterea regal e ntia oar divizat la goti si T. Hodgkin, n pretioasa-i oper asupra nvlitorilor
Italiei, presupune c aceast diviziune a puterii a fost ncurajat, dac nu poruncit, de Attila, ca s aduc
natiunea ntr-o stare de slbiciune si dependent. Cel mai mare dintre frati, Walamer, avea un fel de
suprematie asupra fratilor si mai tineri371. Ei au luptat cu credint sub stegurile lui Attila, n marea
btlie din Campus Mauriacus, dar, dup moartea puternicului suveran hun, luptar la Nedao, scuturnd
jugul hunilor si umplur golul lsat de ei n Pannonia. mpratul Marcian i admisese ca federati.
lordanes nu e clar n descrierea mprtirii acestei provincii ntre frati. Dup Hodgkin, Walamer a ocupat
Slavonia, Croatia de Nord ntre Drava si Sava, Thiudimer, o lung regiune ntre Dunre si lacul Pelso
(Platen See, Balaton), iar triunghiul de nord-vest, ntre lacul Pelso, Sava si Dunre, a fost atribuit fratelui
mai tnr, Widimer372.
Theodoric, care avea s joace un rol att de mare n Italia, se nscu tocmai n momentul n care Thiudimer
primea vestea biruintei lui Walamer asupra hunilor, care ncercaser a se ntoarce n locurile de
371 Italy and her invaders (476-535), ed. a Il-a, Oxford, 1896, t. III, pp. 10-11.
372 Ibidem, p. 13.
373 Dat admis n general pentru nasterea lui Theodoric.
315

unde fuseser alungati (454)373. Cnd el era n vrst de 7 ani, fratii ostrogoti descoper c indemnitatea,
pe care sub eufemismul de strenuae sau strenae (dar de anul nou"), o primeau de la Bizant, era n
ntrziere si trimit o ambasad la Constantinopol, ca s lmureasc lucrurile. Rspunsul adus n-a fost
multumitor.
La Curtea din Constantinopol era atunci un sef got, Theodoric, fiul lui Triarius, supranumit Strabo
(Sasiul), nepotul sotiei lui Aspar. Acest got e probabil s fi fost, cum presupune Hodgkin, n legturi de
prietenie cu Leon I, pe timpul cnd acesta era un simplu subaltern al patronului comun. Cobortor dintr-un
neam inferior, fr nici o legtur cu neamul regesc al Amalilor, se bucura totusi de prietenia Bizantului si
si primea regulat onorariul anual, n timp ce Amalii erau lsati n srcie si dispret374. Indignati, ei ridic
armele, nvlesc n Moesia si o devasteaz n lung si n lat. Leon I s-a vzut silit a ncheia pace cu ei
(461), pltin-du-le rmsita subventiei dintr-o dat si garantnd-o pentru viitor. Ostrogotii, la rndul lor, s-
au obligat a nu mai cutreiera regiunile din sudul Dunrii si, drept garantie a fidelittii lor, au trimis ostatic
la Constantinopol pe cel mai n vrst dintre mostenitorii Amali, pe Theodoric, fiul lui Thiudimer, un copil
de 7 ani. Bine nzestrat, acest copil s-a fcut repede iubit de Leon I.
374 Missa legatione ad imperatorem Walamir ejusque Germani... vident Theodericum Triarii filium...
omnino flo-rentem cum suis, Romanorumque amicitiis junctum et annua solennia consequentem et se
tantum despici" (lordanes, citat de Hodgkin, loc. cit., p. 76, n. 2).
316

Timp de zece ani, ct a stat Theodoric la Constan-tinopol, ostrogotii au pstrat cu credint pacea. Ei au
purtat unele lupte cu vecinii de la nord si est; atacati de Dingizech, care trecu Dunrea cu hunii si,
ostrogotii i bat strasnic si-i alung din Pannonia. Au avut apoi lupte cu suevii. O parte dintre ei trecuser
mai nainte, am vzut, cu vandalii si alanii, n Spania. Suevii cu care aveau acum de a face locuiau n
coltul sud-vestic al Germaniei, n regiunea cunoscut azi sub numele de Pdurea Neagr. Ei erau
amestecati cu ala-mannii. Pentru a prda n imperiu, suevii au fost nevoiti s treac peste ostrogoti,
jefuindu-le vitele. Ostrogotii i-au atacat noaptea n lagr, lng lacul Pelso (Balaton), capturndu-1 pe
regele Hunimund si trnd n sclavie mare parte din armat. Dup moartea lui Hunimund, au dat drumul
fiului su si captivilor, trimitndu-i n patria lor, Suabia, fiindc era greu s-i hrneasc sau socoteau
riscant a robi un popor asa de mare375.
Dup un timp, probabil pe la 470, fiul lui Hunimund, spre a rzbuna nfrngerea suferit, i-a atacat pe
ostrogoti, aliindu-se cu skirii. Walamer, aruncat de pe cal n timpul btliei ce avu loc lng Sava, fu
strpuns de lncile suevilor si lordanes afirm c ostrogotii au sters de sub soare numele skirilor. Oamenii
lui Walamer au recunoscut acum autoritatea lui Thiudimer. Acesta ddu o lupt sngeroas cu suevii si
skirii care aveau o confederatie si cu gepizii,
375 Hodgkin, op. cit., pp. 18-22.
376 Ibidem, pp. 22-23.
317
NICOLAE BANESCU
rugii si sarmatii. Aceast mare confederatie fu nvins de ostrogoti, rzbunnd moartea lui Walamer376.
n 471, Thiudimer ntreprinse o alt campanie, iarna. Trecnd Dunrea, strbtu Moravia si Boemia si i
lovi din spate pe suevi si pe confederatii lor alamanni. Cnd se ntoarse din aceast campanie, Thiudimer l
afl acas pe fiul su Theodoric, un tnr de vreo 17-18 ani, ntors de la Constantinopol. mpratul Leon I
l pusese n libertate, ncrcat de daruri.
Theodoric se pregti ndat pentru ntia sa fapt de arme. Strnse n jurul su o trup de vreo zece mii de
oameni si se strecur, fr stirea tatlui, smulgnd Sirmium din minile regelui sarmat Babai, care fu ucis.
Nu mult nainte de moartea lui Leon, ostrogotii, socotind Pannonia prea strmt pentru ei, cereau s fie
dusi la rzboi. Widimer si Thiudimer hotrr s plece. Thiudimer, ca mai puternic, si lu sarcina mai
grea de a se stabili pe teritoriul Imperiului bizantin, lsndu-1 pe Widimer s nvleasc n Italia.
Thiudimer trecu Sava cu o armat considerabil, care impuse sarmatilor de la frontier neutralitatea, o
apuc pe valea Moravei si ocup Naissus (Nis). Theodoric fu trimis ntr-un mars rapid spre sud. El trecu
peste Balcani n valea fluviului Axios (Vardar). Stobi, Monastir, n Macedonia, posibil si Larissa, n
Thessalia, czur n minile sale. Aflnd de succesele fiului su, Thiudimer porni de la Naissus spre
Thessalonic (primvara anului 473). Patriciul Hilarianus, comandantul de Thessalonic, vzndu-se asediat,
negociaz cu seful ostrogot si se ncheie o conventie prin care barbarii se oblig a nceta jafurile, primind
n schimb o regiune fertil, cu o grup de orase, lng Marea Egee.
318

Curnd dup aceste evenimente, Thiudimer muri (474)377 si Theodoric, un tnr de 20 de ani acum, lu
succesiunea ca rege, iar mpratul trebui s-i cedeze alt regiune, Moesia de Jos cu Novae, unde
cantonase, 75 de ani mai nainte, Alaric.
Widimer porni n 473 ctre Italia, dar, abia ajuns acolo, se mbolnvi si muri. Glycerius nu fu n stare s
lupte cu ostrogotii si intr n tratative cu ei, pltindu-i pentru a trece, ca federati, n Gallia. Fiul lui
Widimer i conduse si, renuntnd la demnitatea regal, si-a unit fortele cu ale lui Euric, regele
vizigotilor378.
c. Anthemios si Ricimer. Politica religioas a lui Leon L Moartea sa. Pacificarea Galliei era o problem tot
att de grav pentru Anthemios cum fusese pentru Majorian. Situatia era acum si mai rea. Euric, regele
vizigotilor, se gndea a-si ntinde stpnirea asupra ntregii Galii si asupra Spaniei. Vznd primejdia,
galo-ro-manii cerur protectia lui Anthemios, trimitnd la Roma o deputtie. Cunoscutul literat Sidonius
Apollinaris fcea parte din misiune, si el a compus un panegiric mpratului, cu ocazia consulatului su.
Anthemios a cutat a-si asigura concursul burgunzilor mpotriva gotilor, dar n-a putut rezista agresiunii lui
Euric.
ntre Anthemios si Ricimer erau acum relatii dusmnoase. Italia era mprtit n dou, n 472 mpratul
domnea la Roma, iar patriciul la Milan. Olybrius, pe atunci la Constantinopol, fu trimis de Leon I la
Roma, ca s-1 mpace pe Anthemios cu
377 Dat indicat de Stein, Geschichte..., p. 528. Ibidem, pp. 25-27.
319

Ricimer. Dar mpratul trimise si un mesager lui Anthemios, cu o scrisoare n care l ndemna s-1
suprime pe Olybrius. Scrisoarea czu n minile lui Ricimer, care-1 proclam n aprilie pe Olybrius
mprat, asedie ndat Roma si o cuceri cu usurint. Anthemios fu prins si decapitat, la 15 iulie 472379.
Dar Ricimer nu supravietui nici dou luni socrului su: el muri de hemoragie, la 18 august, n noiembrie
se stinse si Olybrius, de hidropizie. Tronul Romei fu ocupat de Glycerius, proclamat mprat la Ravenna.
n chestiunea religioas, Leon I a mbrtisat ortodoxia stabilit de Sinodul de la Chalkedon, continund
astfel politica naintasului su. Dup moartea lui, evenimente grave s-au ntmplat n Biserica Alexandriei.
Patriarhul Proterios, fiindc servea interesele adversarilor, fusese ucis de alexandrini, care-1 nltaser n
Scaun pe Timotheos, zis Aeluros, partizan zelos al lui Dioskoros. Leon I nu tolera acest lucru. El l scoase
pe uzurpator din Scaun, lund avizul episcopilor din fiecare eparhie si-1 exila la Gangra, apoi de acolo la
Cherson, unde muri. n locul su fu numit alt Timotheos, zis Basilikos, care a fost un prelat blnd si
tolerant380.
Leon I trecu din viat n ziua de 3 februarie 474. Temndu-se a-1 declara ca succesor pe Zenon, din cauza
impopularittii isaurienilor, ls imperiul nepotului su Leon al II-lea, de vreo sase ani, fiul lui Zenon si al
Ariadnei, asociat mai dinainte la tron. Dar acesta, la ndemnul mamei sale, l asociaz pe tatl su la
domnie,
379 Bury, History, I, p. 377, si urm.
380 Theoph., pp. 172-173 (Bonn).
320
punndu-i pe cap diadema imperial n Hippodrom (9 februarie 474). Tnrul mprat muri dup nou luni
si Zenon rmase n fruntea imperiului singur.
2. Zenon (9 februarie 474-9 aprilie 491)
a. Uzurparea lui Basiliskos. Revoltele lui Mar-cian si Illos. Zenon era un om lipsit de nsusiri. Mal-chos ne
spune c nu avea n firea sa cruzimea lui Leon I, nici mnia nempcat care-1 stpnea pe acesta
ncontinuu, dar n multe era ambitios si cele ce le svrsea, le fcea pentru glorie si pentru a-si atrage
admiratia, mai mult din ostentatie dect cu adevrat". Nici experienta afacerilor publice n-o avea, nici
stiinta prin care domniile pot fi conduse n sigurat381. Finantele se aflau n cea mai mare penurie, cci
cele pe care le lsase Leon I, cnd a murit, n tezaurul public, toate se goliser iute de Zenon, multe fiind
druite de el amicilor, la ntmplare"382. Dac la acestea adugm c trupele de isaurieni, pe care el se
sprijinea, se fcuser tuturor nesuferite prin violentele si grosolnia lor, ntelegem lipsa de popularitate a
noului mprat si multele rebeliuni ce-i disputar attia ani tronul.
El si-a inaugurat totusi domnia cu un mare succes, punnd capt rzboiului vandal att de pgubitor.
Ultimul act al acestui rzboi a fost ocuparea orasului Nicopolis, curnd dup moartea lui Leon. Zenon l
trimise pe Severus s trateze pacea si acesta, refuznd
382
Ibidem, pp. 275-276 (ed. Bonn). Ibidem, p. 275.
321

darurile ce i se fceau, spuse c cel mai bun dar ar fi libertatea captivilor. Genseric i-a predat atunci pe toti
captivii si si ai fiului su si i-a ngduit lui Severus s rscumpere cti a putut dintre ceilalti, ndat dup
aceea s-a ncheiat o pace perpetu (474), care a fost confirmat, dup moartea lui Genseric (477), de fiul
383
sau
Abia ncepuse, sub aceste bune auspicii, domnia lui Zenon si o conspiratie se urzi mpotriva sa, condus
de mprteasa vduv Verina (475-476). Ambitioas, ea nu putea suferi s se vad aruncat pe planul al
doilea si se gndi a ridica la tron pe favoritul su Patrikios, mai nainte magister officiorum. Verina-1
atrase n conspiratie si pe fratele ei Basiliskos, iar acesta izbuti a-i cstiga de partea lor pe isaurianul Illos
si pe fratele su Trocundes, oameni de ncredere ai mpratului. Cnd toate pregtirile fur gata, Verina l
convinse pe Zenon c Senatul si poporul s-au unit n hotrrea de a-1 rsturna si c singura sa scpare e
fuga. Speriat, mpratul si ia sotia si mama, bani din tezaurul imperial si, nsotit de putini isaurieni, se
strecur dincolo de Bosfor, la Chalkedon (9 ianuarie 471), ndreptndu-se spre patria sa Isauria, unde se
simtea mai n sigurant, regiunea, situat la poalele muntelui Taurus, fiind greu de strbtut de armate.
Verina nu rmase, cum sperase, stpn pe situatie. Basiliskos, tot att de ambitios ca si ea, fu proclamat
de Senat si ncoronat mprat. El o ncoroneaz ndat pe sotia sa, Zenonis, ca Augusta, si ridic pe fiul
su
383 E.W. Brooks, The Eastem Provinces, p. 472.
384 Zonaras, t. III, p. 128 (Bonn); Bury, I, pp. 390-391.
322
Marcus la rangul de Caesar, ncoronndu-1 apoi si Augustus. Ca precautie mpotriva intrigilor Verinei, l
suprim n acelasi timp pe Patrikios384.
Dar Basiliskos nu se putu mentine mult timp. El ajunse cu totul impopular, sprijinind monofizitismul.
Trimitndu-1 pe Illos cu fratele su mpotriva lui Zenon, acestia l nving un timp, dar deodat trec de
partea lui, fie ademeniti de banii si promisiunile lui Zenon, fie primind scrisori de la Senat, informndu-i
c nebunia lui Basiliskos e insuportabil si ndemnn-du-i s ajute la ntoarcerea lui Zenon. Acesta, unin-
du-si fortele cu ale lor, se ndrept ctre Constan-tinopol. Zenonis, o femeie foarte frumoas, avea si ea un
favorit, pe Harmatios, nepotul sotului su. Sub influenta ei, Harmatios fusese numit magister militum n
Thracia. Basiliskos l trimite acum s-i ntmpine pe adversari n Asia. La Niceea, unde se afla cartierul lui
Zenon, Illos reuseste s-1 despart pe Harmatios de Basiliskos. Armatele unite merg la Constantinopol si
Zenon intr astfel fr rezistent n vechea sa resedint (august 476). Basiliskos, mpreun cu familia sa,
fiind scos din Sfnta Sofia, unde se refugiase, a fost exilat ntr-o fortreat din Cappadocia. nchis ntr-un
turn a crui poart a fost zidit si turnul dat n paza unei trupe sigure, rebelul pieri acolo de foame, cu sotia
si copiii si385.
384
Zonaras, t. III, p. 128 (Bonn); Bury, I, pp. 390-391. 385 Zonaras, III, pp. 129-130. Dup Bury, ei au fost
decapitati. [E.W. Brooks, The Emperor Zenon and the Isaurians, English Historical Review", 8 (1893),
pp. 209-238.]
323

Dup vreo trei ani se produse a doua ncercare de a-1 rsturna pe Zenon, aceea a lui Marcian. El era, dup
mam, nepot al fostului mprat cu acest nume si fiul lui Anthemios, mpratul din Occident, deci fiu de
mprat. Cstorit cu Leontia, fiica mai mic a mpratului Leon I, o porphyrogenet, nscut dup ce tatl
su se urcase pe tron, pe cnd Ariadne fusese nscut nainte de domnia lui Leon, Marcian se socotea mai
ndrepttit s ocupe tronul. Ca atare, el si ridic trupe si mpreun cu fratele su, Prokopios, atac palatul
cumnatului su si casa lui Illos. O btlie crncen avu loc si victoria era aproape cstigat, dar Marcian
nu sustinu mai departe atacul si amn pn a doua zi rezultatul final, n acest timp, Illos trecu Bosforul cu
isaurienii si si risipi armata lui Marcian, n parte atrgnd-o prin daruri. Marcian trebui s-si caute azil la
Sfintii Apostoli, de unde fu scos, surghiunit n Asia Mic si hirotonisit preot. Leontia se retrase si ea ntr-o
mnstire.
Cel din urm revoltat mpotriva domniei lui Zenon, ceva mai trziu, a fost cel mai de seam si mai nobil
dintre dusmanii si, concetteanul su Illos. Zenon i datora o deosebit recunostint pentru serviciile ce-i
fcuse, ajutndu-1 s-si recapete tronul. Dar femeile din familia imperial l urmreau cu nepotolita lor
ur. De trei ori viata i fusese n primejdie prin uneltirile lor. Verina era cea mai vinovat dintre toate, ntre
altele, ea l ndemnase pe prefectul pretoriului Epinikos s-1 asasineze si acesta, exilat n Isauria, i fcu
aceast
Hodgkin, III, pp. 52-52.
324
destinuire. Illos se retrase atunci de la Curte. Dar fu rechemat n curnd si mpratul i iesi nainte cu o
suit impuntoare, dincolo de Bosfor386. Mai nainte de a intra n capital, probabil la sfrsitul anului
478, Illos i descoperi lui Zenon intrigile Verinei mpotriva vietii sale, declarndu-i c nu se simtea
niciodat n sigurant ct timp aceast femeie va rmne n Constantinopol. Zenon o prsi la discretia lui
Illos, care o trimise cu o mare suit n Isauria, silind-o a se clugri n biserica din Tarsos387, apoi o
nchise n fortreata din Dalisandos.
Printre nsotitorii lui Illos, n acea zi de triumf, se gsea si un om cu mult reputatie printre contemporani,
egipteanul Pamprepios din Panopolis, n Thebaida, ntrunind n persoana sa calitatea de gramatic, poet si
filosof. Dup ce predase literele la Panopolis, apoi la Alexandria, el se dusese la Atena, unde studiase
filosofia la scoala neoplatonismului mistic a celebrului Proclus. Atenienii 1-au considerat cel mai eminent
dintre discipolii divinului maestru.
Hodgkin ne-a schitat n cteva pagini cariera acestui interesant tip al pgnismului388. Dar un studiu
excelent asupra lui, de o informatie impresionant, pe care n-a avut-o savantul englez, ne-a dat Henri
Gregoire389. Acest studiu, att de sugestiv, probeaz
Kd'iepo,'
387 loan de Antiochia:ev Tt? Kat Tapaov Lf ap. Hodgkin, III, p. 53, n. 1.
388 P. 53 si urm.
389 H. Gregoire, Au cmp d'un Wallenstein byzantin. La vie et Ies vers de Pamprepios aventurier paien,
n Bulletin de l'Association Guillaume Bude", nr. 24 din iulie 1929, pp. 22-38.
325
NICOLAE BANESCU
cooperatia elenilor pgni, atrasi de Pamprepios, la revolta lui Illos, cu speranta de a revedea, multumit
omului de ncredere al acestuia, zilele lui Libanios si Iulian". Pamprepios si asimila artele secrete ale
magiei, ale profetiei si theurgiei. El cuceri mna unei ateniene si o catedr de filologie390, avnd un mare
protector n arhontele Theagenes, adevratul Mecena" al Universittii ateniene. Arhontele era ns un
mare nfumurat si pretindea de la protejatii si o adu-latie permanent, neadmitnd nici o independent. El
avu cu Pamprepios un conflict de amor propriu" -cum l caracterizeaz, nvtatul belgian - iar filosoful
nostru demisiona si prsi Atena, plecnd la Constantinopol.
n acest oras plin de crestini, el nu fcea un secret din pgnismul credintei sale, ci n toat libertatea si-1
manifesta391, nct duse la bnuiala c stie si alte lucruri ale ntelepciunii secrete", ntr-o mprejurare
nregistrat de Suidas, dup Damascius, Pamprepios l cunoscu pe Illos, de care si leg apoi viata.
Generalul, un iubitor de literatur, aflndu-se odat cu oameni nvtati, dori s aud vorbindu-se despre
suflet. Multi dintre cei prezenti filosofar, fiecare n felul su, asupra acestui delicat subiect, dar discutia a
lsat confuzie n spirite din pricina contradictiilor. Atunci Marsos, prieten intim al lui Illos, spuse c
Pamprepios, un sofist egiptean despre care se spun
390 Ibidem, p. 24.
391 Suidas, s, v., pasaj din Malchos: To '
iat; OVK L%ov vnoKpiaiv, SeiKvvfievov.
vrov Tg nappr\Giaq Jipo8r\)i(og
326
minuni, poate lmuri fr gres chestiunea n discutie, si-1 aduse la Illos. Pamprepios a tinut cu mare
elegant despre suflet un discurs mult meditat. Fermecat de cele auzite, Illos 1-a proclamat mai ntelept
dect toti profesorii din Constantinopol, prin ngrijit lui vorbire fluent392 si 1-a numit profesor, cu un
mare salariu pltit de Stat. El fu ridicat de atotputernicul su prieten la nalta functie de quaestor al
palatului sacru. Creditul lui Pamprepios se ntemeia pe prezicerile ce le fcea ministrului protector.
Ca si dasclul su Proclus, Pamprepios era un grec, deci un pgn n credinta sa si invidiosii uneltir a-1
compromite, artndu-1 ca practicnd magia si profetiile, neferindu-se a-i face lui Illos preziceri mpotriva
mpratului. Ei l convinser pe Zenon si Verina s-1 exileze. Illos trimise dup el si-1 lu n Isauria,
fcn-du-1 sfetnicul su, cci era plin de ntelepciune politic (?ccd TJV jap noiriKfjg avvaewq
e/iÂeog)393.
Dup loan de Antiochia, disensiunea dintre Zenon si Illos a fost nceput de cel dinti, mpratul cernd cu
insistent eliberarea fratelui su Longinus, nchis de Illos de mai multi ani ntr-o fortreat din Isauria.
Ariadne ceru si ea struitor lui Zenon rechemarea mamei sale, dar mpratul i spuse s-o cear lui Illos.
Acesta nenduplecndu-se, Ariadne cstig pe unul din garda scholarilor s-1 asasineze, dar atentatorul nu
reusi dect s-1 rneasc, tindu-i o ureche. Illos ceru
392 Suidas, s.v.-. (pevaKia&eig "7/Uoug /iL/zLpi/iv?#fLvj7 Ao/tfflTepov avmv nvucav eicpivs
tv naiSsvrv KcovoTavrivov.
TO Ibidem. ''''"'" ' ' '
327

s mearg n Orient spre a se reface si Zenon l numeste magister militum per Orientem. Illos se instaleaz
la Antiochia, urmat de credinciosul Pamprepios si de alti prieteni si aderenti. Era n 481-482. ntre el si
suveran mocnea acum dusmnia si un conflict era inevitabil. Dar nainte de a lua ofensiva, Illos cut s-si
creeze o partid n imperiu. Pamprepios, prin abilitatea si relatiile sale, era omul care s realizeze acest
proiect. S-a negociat cu dusmanii Bizantului: n Orient cu persii, n Occident cu Odovakar. S-a cutat a se
atrage toti nemultumitii. Elenii sperau o renviere a epocii lui Iulian, catolicii, rsturnarea ereziei
monofizite triumftoare a Edictului de unire al lui Zenon.
Pn la nceputul anului 484, mpratul, prins n ostilittile cu ostrogotii, nu putu lua nici o msur, dar
cnd avu minile mai libere, i ceru lui Illos s-1 libereze pe Longinus. La refuzul su, Zenon l revoc din
comandamentul Orientului, nlocuindu-1 cu loan Scitul, n acelasi timp, el i expulza din Constantinopol
pe prietenii rebelului, confiscndu-le propriettile. Astfel se dezlntui rzboiul care tinu patru ani394.
Illos l scoate din nchisoare pe Marcian si-1 proclam mprat; se aliaz apoi cu Verina, pe care o aduce
din fortreata isauric n care zcea, si ea, n costum imperial, ca dispunnd de coroan, l proclam, la
Tarsos, mprat pe patriciul Leontios, ales de Illos. La 27 iunie 484, uzurpatorul intr solemn n
Antiochia395. Pamprepios e nltat de acesta la nsemnata demnitate de magister officiorum.
! Bury, I, pp. 395-396. ' Gregoire, st. cit., p. 29.
328
mpotriva isaurienilor, Zenon i mobilizeaz pe barbarii lui Theodoric Amalul, auxiliari rugi comandati de
fiul lui Aspar, Ermenric. n btlia care avu loc, isauriefiii sunt nvinsi. Rebelul se nchide atunci n
fortreata isauric Cherreas (Cherris) mpreun cu aderentii si principali: Leontios, Marsos, Pamprepios,
mprteasa Verina. Fortreata sustinu un asediu eroic timp de patru ani si czu n cele din urm prin
trdarea sotiei lui Trocundes, n 488. Ea s-a oferit mpratului n acest scop si, sub cuvnt c aduce o
propunere de iertare, se introduce n cetate si deschide portile dinaintea trupelor imperiale. Verina murise
curnd dup nceperea asediului. Marsos murise si el; Pamprepios pierise cu trei ani mai nainte, ucis din
ordinul lui Illos, pentru trdare. Textul unui horoscop anonim al lui Pamprepios, stabilit dup lovitur, nu
las nici o ndoial n aceast privint396. Illos si Leontios fur decapitati si capetele lor trimise la
Constantinopol, unde fur purtate n vrful unor prjini n Hippodrom. Cu aceasta, seria revoltelor se
ncheie definitiv. Situatia grea n care 1-au pus pe mprat, 1-a mpiedicat s intervin n Africa n ajutorul
crestinilor, prigoniti de fanatismul arianului Huneric.
396 H. Gregoire, an.cit., p. 31; cf. loan din Antiochia, ed. Carolus Muller, HG, voi. V, Paris, Firmin Didot,
1870, fragm. 214, pp. 27-28. [D. Pingree, Politicul Horoscopes from the Reign of Zeno, DOP, 30 (1976),
pp. 133-150.]
329
NICOLAE BANESCU
b. Politica intern a lui Zenon. Reforme administrative. Noul formular al credintei (ffenotikori).
n politica intern, Zenon nu avea pregtirea necesar pentru a conduce Statul. Oamenii de care se
nconjurase, n mare parte isaurieni, neavnd nici ei vreo cunostint de administratie, mpratul a fost
nevoit a ncredinta prefectura pretoriului, marea masin pentru procurarea banilor", cum o caracterizeaz
E. Stein397, unui om priceput n afaceri. Asa se explic ndelungata functiune a lui Sebastian n acest
nsemnat post, el fiind deosebit de dibaci n materie de finante, desi punea la mezat functiunile si
guvernmintele398. Zenon introduse ns n administratie unele inovatii care aveau s rmn. El a creat
noua demnitate aulic de consul onorar sau ex-consul, ano VJKXTCOV, conferind astfel calitatea fictiv
de consul persoanelor care nu exercitaser de fapt consulatul. Acesti fosti consuli" au format timp de
secole o clas de demnitari bizantini, care a supravietuit disparitiei consulatului propriu-zis. Rangul lor era
inferior numai patriciatului. Cu timpul, s-a depreciat ns din ce n ce mai mult. n sarcina lor era
ntretinerea conductelor de ap ale capitalei.
Zenon a modificat apoi jurisdictia senatorial. Cnd cei distinsi cu rangul de clarissimi si aproape toti
spectabiles au pierdut dreptul de a lua loc n Senat, li s-a permis a rezida afar din capital. Prefectul
orasului nu mai avu asupra lor jurisdictia civil si o nou jurisdictie fu stabilit de acum pentru senatorii
vinovati
397 Hist. du Bas-Empire, t. II, p. 7.
398 MaJchos, p. 276: Kanêvcav, coanep e| atOpq, navta,
rai
npcc'cov ev ev Tt\ paaicog ccvfj 5ianpTTLO"&cci
330

de un delict grav: Senatul din Constantinopol particip n larg msur la jurisdictia asupra membrilor si.
Stein a stabilit c, la nceputul secolului al V-lea, Consistoriul imperial, ale crui sedinte se numesc
silentia, si Senatul, ale crui sedinte se cheam con-ventus, se ntrunesc ntr-o sedint comun, silentium et
conuentus, consacrat uneori procesului unui membru al Senatului399.
Faptul cel mai nsemnat al domniei lui Zenon, n ce priveste politica intern a fost ncercarea de a restabili
pacea n snul Bisericii. Provinciile Orientului fuseser pierdute pentru imperiu, prin politica religioas a
predecesorilor. sefii Bisericii simtiser nevoia de a le readuce n snul ei si a cuta, prin urmare, o formul
mpciuitoare. Patriarhul Akakios propuse atunci o nou formulare a credintei, pe placul monofizitilor. La
ndemnul su, Zenon ddu celebrul Edict de unire, 'EVGJTIKOV (482).' Scopul principal era de a nu jigni
nici pe monofiziti, nici pe ortodocsi cu privire la unirea celor dou naturi ale lui Christos. Noul formular al
credintei fu semnat, n timpul pstoririi lui Akakios si a urmasului su Anastasios, de toti episcopii
Orientului. Acest Henotikon plcu mai cu seam egiptenilor. Se expune n el, n mod exact, doctrina
catolic asupra ntruprii, fr a adopta si fr a respinge termenii particulari sau opiniile sectelor
vrjmase. O anatem solemn se pronunt mpotriva lui Nestorios si a lui Eutyches, mpotriva tuturor
ereticilor care l mpart sau
399 Op. cit., p. 70 si urm.
* Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, t. III (1911), p. 500 si urm.
331

l confund pe Christos. Se hotra c Mntuitorul e de aceeasi natur cu Tatl, n natura Sa divin, si de
aceeasi natur cu noi, n natura Sa de om. Se ocoleau ns expresiile o natur" si dou naturi"400.
Deciziile celui de al patrulea Sinod de la Chalkedon se eludar si, astfel, aceast nou formulare a
credintei putea strnge la un loc pe prietenii si pe dusmanii Sinodului al IV-lea. Patriarhii monofiziti de
Alexandria si Antiochia au prilejul de a intra iarsi n snul Bisericii imperiului. Numai papa vechii Rome,
Felix al III-lea, se desparte de ea. E cel dinti act al schismei dintre Occident si Orient si, dup cteva
decenii, Bizantul va cuta iarsi apropierea de Roma.
c. Politica extern, nceputul dezagregrii stpnirii romane din Apus. Luptele cu gotii. Odovakar si
Theodoric. Regatul ostrogot. Fapte politice de o gravitate exceptional se ntmpl n aceast domnie n
jumtatea de apus a imperiului.
Orestes, roman din Pannonia, fost n serviciul lui Attila, intrase n Italia si fusese nltat la rangul de
generalisim (magister militum). El merse asupra Ravennei, alungndu-1 pe Nepos (impus de Leon I) la
Salona si proclamndu-1 augustus pe fiul su, Romulus (29 octombrie 475), zis Augustulus, din cauza
tineretii sale.
Armata Italiei era n acest timp compus din elemente barbare, recrutate din micile popoare de la Dunre,
eliberate de jugul hunilor si sfrmate de os-
* Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, t. III (1911), p. 500 si urm. , ,...... . ,-,
, ,...., .,,
332

trogoti: rmsitele skirilor, herurilor, turkilingilor, la care se adugau rugii refugiati n Italia. Trupele
barbare erau cantonate n Liguria, n cmpia fluviului P6, gzduite de locuitori si hrnite din magaziile
Statului. Ele nu erau multumite de aceast situatie, invidiau soarta federatilor ostrogoti, vizigoti, burgunzi,
vandali, crora li se distribuiser pmnturi si care si pstrau legile, sub autoritatea regelui de natiunea
lor.
Nemultumirea era attat de un ofiter, Odovakar (Odoacru), un skir, fiul vestitului Edecon, regele skirilor,
consilierul favorit al lui Attila. Cnd poporul su fu nimicit de ostrogoti (pe la 470), el veni n Italia si lu
serviciu n garda imperial. Originea sa regal i ddea o mare autoritate asupra armatei. Pe la mijlocul
verii anului 476, trupele reclamar lui Orestes o treime din pmnturile Italiei. Cererea fu respins si
ndat izbucni revolta. Orestes se nchide n Pavia, care e cuprins si ars. El fugi la Piacenza, unde fu
prins si decapitat (august 476). Fratele su Paul e ucis n Ravenna. Odovakar crut pe tnrul Romulus
Augustulus, multumindu-se a-1 despuia de purpur si a-i hotr ca resedint, cu familia sa, vila lui
Lucullus din Campania401, cu o pensie de 6000 aurei.
Armata barbar l alese pe Odovakar rege, nu al Italiei, ci rege al natiunilor, al mercenarilor refugiati n
Italia. El si lu prenumele de Flavius, care apartinea dinastiei imperiale.
101 Hodgkin a propus identificarea acestei viile cu Castel dell'Ovo de la Neapole, pe vremea aceea ntins
si pe continent, cuprinznd o parte din cartierul modern Santa Lucia (Op. cit., III,
p. 173). ..,,.,.. ,,,... > ......-. , -<- . i
333
NICOLAE BNESCU
Evenimentele din 476 au fost de obicei socotite drept cderea Imperiului de Apus", expresie pe care Bury
o consider cu dreptate ca inexact si nefericit, cci, dup cum afirm el, nici un imperiu n-a czut n
476 si nu era un imperiu de Apus care s cad. Era numai un Imperiu roman, care uneori era guvernat de
doi sau mai multi augustf. Situatia creat n 476 a fost similar celei a domniilor mpratilor ridicati de
Ricimer. Apusul a ajuns n cele din urm, cum s-a mai ntmplat temporar, sub unica suveranitate a
mpratului din Orient.
Revolutia italian din 476 a fost un eveniment nsemnat, afirm nvtatul englez, fiindc reprezint un
stadiu important n procesul dezmembrrii imperiului. El apartine - adaug Bury - aceluiasi catalog de
date cronologice care cuprinde anul 418, cnd Honorius i-a asezat pe goti n Aquitania, si anul 435, cnd
Valentinian a cedat trile Africii vandalilor, n 476 acelasi principiu al dezintegrrii a fost ntia oar
aplicat Italiei. Asezarea germanilor de est ai lui Odovakar, cu consimtmntul lui Zenon, ncepu procesul
prin care pmntul italian avea s treac n minile ostrogotilor si longobarzilor, ale francilor si
normanzilor"402.
Odovakar s-a dovedit un crmuitor inteligent. El si-a dat seama c fortele sale militare (vreo 15.000 de
oameni) nu-i puteau da autoritatea de a stpni aristocratia italian si relatiile cu strinii. De aceea, cut
s triasc n bun ntelegere cu vecinii. El distribui a
im Op. cit., pp. 408-409.
334

treia parte a pmnturilor italiene (.tertia) soldatilor si, ceea ce refuzase guvernul imperial; dar numrul
propriettilor ce puteau fi mprtite n toat Italia era considerabil si multe rmseser nedistribuite. O
treime a veniturilor financiare a fost atunci ncasat n natur pentru cheltuielile militare, probabil, cum so-
coate Stein, pentru acordarea unei solde anuale soldatilor (donativum).
Fat de Senat avu o atitudine binevoitoare. El i restitui puterile monetare de odinioar si, din ordinul
Senatului, s-au btut atunci monede de aram curat. Odovakar ddu de asemenea celui mai vechi ex-con-
sul, numit prior sau caput senatus, anumite atributii, desfcute n parte din prefectura urban403. Stein
vede n aceast msur intentia de a-1 renvia pe princeps senatus al Romei republicane, voind, poate, a
face din Senat un sprijin al stpnirii sale, mprtind cu el mostenirea puterii imperiale a Occidentului si s
fac oarecum autoritatea sa legitim. El trimisese, la sfrsitul anului 476, o ambasad la Constantinopol,
ca s duc acolo insigniile imperiale, declarnd c, n mprejurrile de fat, un singur mprat e de ajuns
pentru Occident si Orient si s cear lui Zenon s-1 numeasc pe Odovakar patrikios si s-i ncredinteze
guvernarea Italiei404. La Curtea din Constantinopol se afla atunci si o solie a lui lulius Nepos, venit din
Dalmatia ca s cear s-1 ajute pentru restaurarea sa. Verina, nrudit cu el, sprijinea aceast cerere. Zenon
fu ns prudent. El nu-i acord nici un sprijin efectiv,
403 E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, p. 44.
404 Malchos, p. 235.
335

dar spuse ambasadei lui Odovakar c mprat al Occidentului era Nepos si seful ei de la acesta trebuie s
cear titlul de patrikios. Dar, n scrisoarea ce-i trimise, Zenon l numeste patrikio^.
n 479 pozitia lui Odovakar se ntrise. El nu se ntelesese cu Nepos; Verina fusese nchis si Illos era
puternic la Curte. Zenon se decise deci a recunoaste lui Odovakar anumite prerogative imperiale, mai ales
dreptul de a numi functionarii. De la 480 nainte, barbarul numi un consul care fu recunoscut si n
Orient406. Odovakar a tinut seam de principiul n virtutea cruia baterea monedelor de aur era rezervat
mpratului.
Nepos dispru n curnd, asasinat n primvara a-nului 480 de doi din oamenii si, care uzurpar
stpnirea Dalmatiei.
Aprarea Italiei a fost asigurat. Dac pierduse Proventa meridional cu Arles si Marsilia, cedat lui Eurik
al vizigotilor, Odovakar ncheie cu Genseric al vandalilor un tratat favorabil, prin care acesta i lsa, n
schimbul unui tribut, Sicilia, afar de fortreata Lilybea. Aprovizionarea Romei era, prin aceasta, n
sigurant. El reusi a recupera si Dalmatia, executnd pe asasinii lui Nepos si fcu o campanie mpotriva
rugilor din Noricum, care fur aproape exterminati. Regele lor, Feva (s. Feletheus) fu luat captiv si
executat. Aceasta contribui la cderea lui Odovakar, cci Frederic, fiul lui Feva, fugi n Moesia inferior la
ruda sa, Theodoric, si-1 att mpotriva aceluia.
405 406
Ibidem, p. 236.
E. Stein, op. cit., p. 47.
336

Ostrogotii se revrsau nencetat din locuintele lor din Pannonia si erau din nou un pericol pentru imperiu.
Un got, pn atunci n serviciul imperiului, Theodoric, fiul lui Triarius, supranumit Strabo (Sasiul), pustia
Thracia, la sfrsitul domniei lui Leon I. Acesta i ddu cantonamente, o pensie anual si postul de magister
militum in praesenti, cu titlul de rege al gotilor. Pentru a se apra mpotriva gotilor, Zenon a cutat s pun
n conflict pe cei doi Theodoric. El trimise pe Theodoric Amalul mpotriva lui Strabo. Acesta stiu ns a-1
convinge c face jocul romanilor, care urmresc distrugerea lor. Amalul se mpac atunci cu el si amndoi
trimit ambasadori la Bizant. Strabo cerea s i se ndeplineasc cele stabilite cu Leon I, Amalul pretindea
concesia unui teritoriu pentru poporul su si gru pentru armata sa pn la epoca recoltei, avertiznd c,
dac cererea sa nu va fi satisfcut, el nu-i va putea opri pe ai si de la jafuri. Zenon ncearc a atrage pe
Theodoric Amalul de partea sa, fgduindu-i 1.000 de livre de aur si 40.000 livre de argint si, deosebit, un
venit anual de 10.000 nomisma-ta si mna unei fiice a lui Olybrius si a Placidiei sau a altei nobile din oras,
dac va face rzboi omonimului su407. Dar promisiunile n-au folosit si Theodoric devasta prtile
Thraciei din vecintatea muntelui Rodope. mpratul se ntoarce atunci iarsi spre Strabo si ncheie cu el
un acord. Amalul, nemultumit de aceast
407 Malchos, pp. 240-241. [A. Karamaloude, Ol CTTTJV ;roAm?aj TOV Zfivcovog ner TT)V nrcbar]
rov SVTIKOV 'PcofiaiKov Kpmvt... (476-481), Symmeikta", 6(1985), pp-73-90.]
337

atitudine fat de adversarul su, se strecur prin Rodope n Macedonia si se opri n fata Thessalo-nicului,
unde l ajunse un ambasador al lui Zenon, cu propuneri de tratative. El ceru un plenipotentiar si mpratul
l trimise pe Adamantios, spre a oferi gotilor un teritoriu n Pautalia (Kiistendil) si 2.000 de livre aur
pentru acel an. Theodoric trimise mesaj lui Sidimund, un ostrogot fost n serviciul lui Leon si care tria la
proprietatea sa lng Dyrrachion, ndemnndu-1 a pune mna pe cetate. Acesta izbuti a evacua orasul, n
acest timp Theodoric avu ntrevederea cu Adamantios lng Dyrrachion. Ambasadorul bizantin i fcu
imputri pentru purtarea sa si-i atrase atentia asupra pericolului la care se expune, nconjurat cum este din
toate prtile de forte romane, sftuindu-1 la o atitudine prietenoas fat de mprat, prsind Epirul si
orasele acestei regiuni si mergnd n Dardania, unde se afl un mare teritoriu, cu pmnt bogat, suficient
pentru ntretinerea armatei sale. Theodoric, pretextnd oboseala trupelor, ceru s petreac iarna la
Dyrrachion si s plece n Dardania n primvar, dnd ostateci si declarndu-se gata a face rzboi lui
Strabo si a-1 restaura n Dalmatia pe Nepos. Adamantios plec s-1 consulte pe Zenon pentru toate acestea
si, ntre timp, Sabinianus, care comanda Illyricum, repurta o victorie asupra unei prti din armata lui
Theodoric. El exagera victoria sa, trimitnd vorb mpratului s nu ncheie acordul408. Sabinian i tinu
pe goti n fru n Epir, timp de un an si jumtate; din nefericire, el fu asasinat de un sef ingrat, n 481.
Malchos, pp. 245-258.
338
Cu prilejul revoltei lui Marcian, cellalt Theodoric se apropie de Constantinopol, simulnd c vrea s-1
ajute pe mprat si, intrnd din nou n conflict cu imperiul409, Zenon i aduce mpotriva lui pe bulgari,
care sunt ns btuti (481).
Moartea neasteptat a lui Strabo schimb iarsi situatia. El coborse cu sotia, cu fiul su Recitach si cu
30.000 de goti spre Grecia; dar pe Via Egnatia, Ia locul numit Staulul lui Diomede, ntr-o dimineat, calul
su l arunc ntr-o lance pus cu vrful n sus, lng cort. Accidentul i-a fost fatal (481)"". Aceast
ntmplare l apropie din nou pe Zenon de Theodoric, fiul lui Thiudimer. n 482, acesta prda Macedonia
si Thessalia si ocupa Larissa. mpratul se hotr a face cu el o nou ntelegere. El ddu ostrogotilor prti
din Moesia si Dacia Ripensis, iar apoi (484) fu numit ma-gister militum in praesenti (483); Theodoric fu
ridicat la rangul de consul si-1 asist pe mprat mpotriva rebelului Illos.
Dar o nou ruptur avu loc, iar Theodoric devasta Thracia (486) si se ndrept ctre Constantinopol (487).
Regiuni fu ocupat, Melantias, de asemenea si capitala, amenintat. Apoi, la interventia surorii sale, care se
afla n Constantinopol, se retrase n Moesia, la Novae, pe care avea s-1 prseasc pentru totdeauna, cci,
n 488, la apelul poporului su, care suferea de foame si cerea alte cantonamente, barbaria se trezi n el si
se decise brusc a-si aduna o armat si a porni
409 Ibidem, pp. 258-259.
410 Fiul su, care lu conducerea, svrsind prdciuni, czu, la rndul su, ucis de cellalt Theodoric,
trei ani mai n urm.
339
NICOLAE BANESCU
asupra Constantinopolului, prdnd totul n calea sa. O idee trecu atunci prin mintea lui Zenon sau a
sfetnicilor si: c 1-ar putea pedepsi pe Odovakar si elibera provinciile illyrice de amenintarea
ostrogotilor, dnd lui Theodoric nsrcinarea de a-1 nltura pe guvernatorul Italiei. O ntrevedere avu loc
cu mpratul, o conventie se ncheie si Theodoric obtinu concesia trii Hesperiei". Zenon era bucuros a se
scpa de un barbar greu de mblnzit; el si rezerva drepturile teoretice ale suveranittii imperiului4".
Reputatia lui Theodoric si natura expeditiei trezir o nflcrare general. Toti alergar sub steagurile sale.
Aventurierul ducea cu sine nu numai armata, ci tot poporul ostrogot, mpreun cu resturile rugilor lui
Frederic. Marsul su trebuie privit, dup expresia lui Gibbon, ca emigratia unui ntreg popor, cu femeile,
copiii, btrnii si averea lor. Cele dou mii de care pierdute ntr-o singur actiune rzboinic dau o idee
despre bagajele ce urmau armata ostrogotilor n aceast campanie a Italiei412.
n toamna anului 488 Theodoric se puse n miscare, apucnd drumul Pannoniei, pe cursul Dunrii. tinutul
acesta era ocupat de gepizi, instalati la Sirmium. Regele lor, Traustila, ncerc s se opun, dar fu zdrobit
si pieri n lupt. Biruind toate obstacolele, Theodoric trecu Alpii lulieni. Odovakar l astepta pe Sontius
(Isonzo), lng ruinele Aquileei, unde se ddu prima btlie (28 august 489). nvins, el fugi la Verona. La
sfrsitul lui septembrie, avu loc o
411 Bury, I, pp. 416 si urm.
412 Gibbon, Decline and Fli, ed Bury, t. IV, p. 190 si urm.
340
nou btlie, sngeroas, pe Athesis (Adige), lng Verona, pierdut de Odovakar dup un mare mcel. El
se nchise atunci n Ravenna, care nu putea fi cucerit dect printr-un lung asediu. Theodoric prefer a
supune rnai nti Italia de Nord. El intr fr greutate n Milan, apoi se nchise n Ticinum (Pavia), a crei
pozitie era mai puternic. Odovakar se ntoarce asupr-i, cuprinde Cremona si Milan si asediaz Pavia.
Ajutat de vizigoti, Theodoric scap de asediu, n 490, el iesi din Pavia si Odovakar se retrase n spatele
rului Adda, la est de Milan, unde se desfsur a treia btlie nversunat (11 august 490). nvins din nou,
Odovakar se nchise n Ravenna. Acolo e asediat de ostrogoti ctiva ani. Ca s sfrseasc, Theodoric i
propune mprtirea puterii. Ostrogotii fur primiti la Ravenna, n baza unui tratat (5 martie 493) si sefii
dusmani consimtir, sub jurmnt, a guverna provinciile Italiei n comun, dar zece zile mai trziu,
Odovakar e ucis de mna chiar a lui Theodoric, la un banchet, sub pretext de complot, si familia sa e
exterminat413.
Stpn pe situatie, Theodoric se ngriji mai nti sasi aseze poporul su n tar, acordnd gotilor o treime a
domeniilor romane. Se gndi ns a nu-i risipi n toat peninsula, masnd cea mai mare parte la nord de
P6. El si lu resedinta la Ravenna. Timp de sase ani mpratul Anastasios, care urmase lui Zenon, a sovit
a defini situatia noului stpn al Italiei. Mai
413 L. Schmidt, Gesch. der deutschen Stdmme bis zum Ausgang der Volkerwandeung. Die Ostgermanen,
II. Aufl., Miinchen, 1941, pp. 295-296. , ,.;-.. -;,. ,.,, : , . (:{
341
NICOLAE BANESCU
multe ambasade trimise din Roma n-avur nici un rezultat. La rndul su, Theodoric s-a abtinut a lua vreo
msur care s fie incompatibil cu pozitia unui vicerege, sau care s fi ngreuiat o recunoastere ulterioar,
n cele din urm se ajunse la o ntelegere, n 497. mpratul Anastasios trat cu emisarul regelui, Festus,
prior senatus, stabilind definitiv raporturile de drept public ntre regatul Italiei si imperiu. Theodoric fu
recunoscut ca generalisim roman (magister utriusque militiae) si guvernator al Italiei, sub anumite
conditii, care determinar pozitia sa constitutional. Prin aceast ntelegere, Italia rmnea parte a
imperiului, ntr-un sens, Theodoric era un crmuitor independent, dar puterea sa avea anumite limite, care
implicau suveranitatea mpratului si pe care el le-a observat cu loialitate.
Pozitia regelui ostrogot ca delegat reiese din faptul c n-a uzat de anii domniei sale n datarea oficial a
documentelor. Reiese apoi din faptul c n-a pretins dreptul de a bate moded dect ca subordonat al
mpratului. Numele acestuia continua a figura pe avers; pe revers era gravat numai monograma lui
Theodoric, nu efigia sa. Pozitia subordonat a regelui reiese nainte de toate din faptul c nu avea puterea
de a face legi, rezervat ca prerogativ suprem mpratului. Ordonantele lui Theodoric nu erau leges, ci
edicta. Dreptul de a numi consuli, acordat de Zenon lui Odovakar, fu transferat acum lui Theodoric, dar cu
restrictia c nu putea numi un got, ci numai un roman. Excluderea se ntindea si la toate functiile civile
(Prefectul pretoriului, vicarul Romei, guvernatorii provinciilor, magister officiorum, cei doi ministri ai fi-
342
nantelor, questorul palatului). Gotii erau exclusi si de la demnitatea onorific de patrikiostU.
Theodoric se art binevoitor fat de lumea roman, fr concursul creia nu putea administra. Senatul fu
tratat cu respect; el continu a functiona ca mai nainte, n schimb, posturile militare erau ncredintate
numai gotilor. Calitatea lor de soldati strini determin caracterul Curtilor de judecat a ostro-gotilor: curti
militare erau instituite pentru dnsii. Lng, guvernatorul civil roman era n fiecare provincie unul militar
got: comes Gothorum provinciae si, n fiecare oras, pe lng defensorul si curatorul roman, se afla cte un
comandant de piat got, comes Gothorum civitatis. Pe lng acesti comitesprovincia-rum si comites
civitatum, un corp de officiales goti era alctuit din asa-zisi saiones (sing. saio), echivalent gotic al
curierilor imperiali, acei agentes in rebus, care executau ordinele emanate de la suveran415.
Pe lng titlul su de magister utriusque militiae, fat de armata ostrogot Theodoric era si regele
poporului su. El a adoptat titlul de Rex (nu Rex Gothorum), fiindc strini n Italia nu erau numai os-
trogotii, ci si germanii rmasi ai lui Odovakar si rugii, care recunosteau toti regalitatea lui.
d. Guvernmntul lui Theodoric. Politica sa extern. Personalittile literare ale epocii. Elementul roman a
predominat n Statul lui Theodoric; el a pre-
414 Bury, op. cit., I, p. 453 si urm.
415 Stein, Hist. du Bas-Empire, II, p. 122. Cf. Hodgkin, t. III, pp. 253-254.
343

dominat chiar n personalitatea regelui416. Pe cnd n Gallia, n Spania, n Africa, barbarii stpni rmn
credinciosi traditiilor lor nationale, n Italia, zice un savant francez, se vede un got silindu-se a sustine
vechiul edificiu imperial, care se clatin din toate prtile417.
Theodoric a fost un rege constructor, ngrijindu-se a repara ruinele Italiei. A construit palate la Ravenna,
therme la Pavia si Verona; a mprejmuit aceste dou orase cu ziduri noi si a restaurat apeductele de la
Ravenna si Verona. La Ravenna a secat bltile pentru a planta arbori fructiferi, a cldit bisericile Sn
Apollinare Nuovo a palatului lui Theodoric si Santa Mria in Cosmedin, precum si Mausoleul su,
mrturii ale avntului artistic pe care orasul 1-a cunoscut n domnia lui418.
n primvara anului 500, celebrnd la Roma tricen-nalia, treizeci de ani de domnie, a acordat cu acest
416 Vezi L. Schmidt, Theoderich, romischer Patricius undKonig derGoten, n Zeitsch. f. schweizerische
Gesch.", 19 (1940), pp. 404-414. Aceeasi prere e mprtsit si de W. Ensslin, Das Romerreich unter
germanischer Waltung von Stilicho bis Theoderich, n Das neue Bild der Antike", Bd. II, Rom-
Berlin, 1942, pp. 411-432. Urmrind etapele influentei germane, sporite n continuu de la Constantin cel
Mare, autorul arat cum toti sefii militari germani, pn la regele got, au rmas legati de idea imperiului.
417 L. Halphen, Les barbares (Peuples et civilisations), V, IlI-e ed., Paris, 1936, chap. IV.
418 Asupra bisericilor cldite la Salona, v. art. lui Ejnar Dyggve, L'influence des Goths Salone,
Byzantion", t. XIX (1949), pp. 73-77, , , .....
344

prilej 200 de livre de aur pe an pentru ntretinerea zidurilor si a anticului palat imperial, unde a descins. A
acordat apoi poporului din Roma distribuirea gratuit a 1.20.000 de modii (10.500 hi) de gru anual.
Pe plan religios, puse capt agitatiilor ce stpneau de ctiva ani populatia roman, dup moartea papei
Anastasius al II-lea (498), n legtur cu alegerea urmasului su. Theodoric l impuse n cele din urm pe
Symmachus, nlturat mai nainte (502), din cauza plngerilor primite mpotriva vietii sale scandaloase,
desi fusese ales de majoritatea alegtorilor419.
n politica extern dovedi energie, consolidnd situatia Italiei. Relu Proventa de la vizigoti si Dalmatia de
la uzurpatori si anex Pannonia Secunda, n Spania si Septimania exercit o dominatie efectiv, ca bunic
al lui Amalaric, fiul minor al ginerelui su, Alaric al II-lea. Theodoric a asigurat o lung perioad de pace,
cutnd a-si ntri situatia prin aliante matrimoniale. Cu Clovis, agresivul rege al francilor salieni, stabili
legturi de familie, lund-o n cstorie pe sora lui, Audofleda. O fiic a lui Theodoric l lu de sot pe
regele vizigotilor, Alaric al II-lea; alta, Ariana, se cstori cu Sigismond, regele burgunzilor. Thrasamond,
regele vandalilor, o lu de sotie pe sora lui Theodoric, Amalafrida. n sfrsit, o nepoat a regelui ostrogot,
Amalaberga, se cstori cu regele turingilor.
Dup Anonymus Valesianus, Theodoric era un agramat care se folosea de un sablon pentru semntur,
ceea ce nu e verosimil, dat fiind cresterea ce o
419 Stein, Hist. du Bas-Empire, II, p. 132 si urm.
345
NICOLAE BANESCU
primise la Constantinopol, unde a stat atta vreme ca ostatic. E mai probabil c pasajul acesta se refer,
cum socoate Ensslin, la mpratul Iustin I, al crui nume a putut fi nlocuit mai trziu, n chip arbitrar, cu
al regelui got420.
Lunga sa domnie a fost ilustrat de cteva distinse personalitti literare. Magnus Felix Ennodius a fost u-
nul dintre ei. Nscut n sudul Galliei, si-a trit copilria n Italia de Sus. Nobil de origine, a trebuit s intre,
din cauza srciei, n clerul din Milan, la ndemnul lui Faustus. Episcopul de Milan, Laurentiu, ajutat de
Theodoric, s-a silit a face din acest oras un centru intelectual. Ennodius a fost reprezentantul su principal.
El a desfsurat o activitate variat pe terenul literelor si s-a deosebit mai cu seam n arta epistolar.
ntre devotatii lui Theodoric se numr si Cassio-dorus (Flavius Magnus Aurelius), fiul ministrului
Cassiodorus al lui Odovakar, servindu-1 apoi credincios si pe Theodoric. Adept al politicii regelui
ostrogot, Cassiodorus a scris dou opere istorice nchinate regalittii si trecutului poporului got: l. O
cronic scurt, n care prezint stpnirea lui Theodoric si trecutul gotilor n lumina cea mai favorabil; 2.
Istoria gotilor, din care s-a pstrat numai un fragment tradus de lordanes, originar din Balcani, poate el
nsusi got4".
Anicius Manlius Severinus Boethius a fost un opozant al regelui ostrogot. El mprtsea cu socrul su,
Symmachus, antipatia, care stpnea n mediul
420 Rex Theodoricus inlitteratus ?, n Hist. Jahrbuch", 1940, pp. 391-396.
421 Hodgkin, op. cit., t. III, p. 284 si urm. -......
346

lor, din motive nationale si sociale, fat de goti. Amndoi erau reprezentantii cei mai autentici ai
romanittii pe care Theodoric voia s-o asocieze la opera sa. Dar cu toate c acesta se sili a-i cstiga
covrsindu-i de onoruri, ei pstrar o atitudine rece. Symmachus a fost prior senatus, dar n-a exercitat sub
Theodoric nici o functie public. Boethius a fost consul n 510 si, n 522, ndeplini functia de magister
officiorum.
Boethius cunostea limba greac la perfectie. El trecea drept omul cel mai nvtat al epocii sale, din punctul
de vedere al istoriei ideilor. Stein l situeaz exact n pragul Evului mediu, cci se poate zice c stiinta
medieval din Occident a avut ca baz tratatele sale de aritmetic si de teorie muzical, comentariile sale
asupra diferitelor opere filosofice ale antichittii si mai ales traducerea operelor lui Aristotel privitoare la
logic"422.
El plti cu viata nobila sa atitudine fat de barbarii uzurpatori. Murind papa Hormisdas, la nceputul lui
august 523, amic politic credincios al lui Theodoric, loan I a fost ales ca succesor. Regele got nu s-a
amestecat n alegere, dar n-a putut fi multumit de rezultat, loan fiind prieten personal al lui Boethius. n
corespondenta ce se tinea de obicei cu Occidentul, cu prilejul alegerii, s-au interceptat scrisori ctre
mprat de la senatorii cei mai de vaz si care fceau s fie bnuit Albinus, prefect al pretoriului si consul,
ca favoriznd proiecte ndreptate mpotriva guvernului os-trogot. Albinus fu citat dinaintea regelui, ca s
se apere mpotriva acuzatiei de nalt trdare. Boethius,
122 Op. cit., p. 131.
347

n calitatea-i de magister officiorum, ncercnd a clasa afacerea care ameninta s-1 compromit pe
Albinus, a fost acuzat la rndul su si arestat. Pn s se hotrasc sentinta, Boethius compuse n celebrul
turn din Pavia, unde fusese nchis, vestita sa lucrare asupra mngierilor filosofici, De
consolationephilosophiae, vrednic de meditatiile antichittii. Punctul ei de plecare e problema a crei
expresie celebr e Cartea lui Iov: cum se acord ideea Provindetei cu faptul c de attea ori pe pmnt
triumf cel ru si cel bun e covrsit. Rspunsul dat de Boethius nu e contrariu nvtmntului Bisericii.
Originalitatea operei st mai cu seam n stilul si n compozitia ei.
La sfrsitul anului 524, Boethius a fost condamnat la executia capital si confiscarea bunurilor. Symma-
chus, socrul su, fiindc se declarase solidar cu el, a fost executat de asemenea. Aceste acte de cruzime
ntunec domnia lui Theodoric, apreciat, de altminteri, elogios de un istoric ca Prokopios423.
3. Anastasios I (11 aprilie 491 - 9 aprilie 518)
a. Alegerea. Personalitatea sa. Cnd Zenon muri de dizenterie, n ziua de 9 aprilie 491 si se proced la
alegerea viitorului mprat, s-a putut constata puterea simtului dinastic ce stpnea populatia. Alegerea e
povestit n toate amnuntele sale n lucrarea Despre Ceremonii a mpratului Constantin al Vll-lea
Porphy-rogenetul.
Debellogoth., I, 1.
348

naltii demnitari, membrii Senatului si patriahul s-au adunat n porticul dinaintea Marelui Triklinos, iar
poporul si soldatii (grzile palatului) n Hippodrom. Demnitarii au fost de prere ca Augusta Ariadne s
mearg la Hippodrom si s vorbeasc poporului, mprteasa a aprut atunci n Hippodrom, n hlamida
imperial, cu suita ei, si multimea a primit-o cu aclamatiile obisnuite, cerndu-i s dea imperiului un
mprat ortodox: op&oSotov acnea tr\ ojcou/ievrj! Augusta a rspuns, prin vocea unui libellisios,
aflnd frumoase cuvinte pentru devotamentul si ordinea bun a poporului fat de maiestatea imperial.
Multimea a izbucnit din nou n aclamatii, cernd un mprat roman si Ariadne rspunse c, nainte de a
auzi cererile ei, a poruncit factorilor constitutionali s aleag un crestin, roman si plin de toat virtutea
imperial". Dar Senatul si demnitarii nu se pot ntelege asupra persoanei mpratului si atunci Urbicius,
praepositus Augustae, i sftuieste s-1 trimit pe patriarh pentru a cere Augustei s aleag ea nssi pe
viitorul mprat, ceea ce se admite. Ariadne se pronunt n favoarea unui bun functionar al Curtii,
silentiarul424 Anastasios, si toti fur bucurosi de aceast alegere si-1 aduser pe Anastasios, care fu
aclamat de popor si armat'125, n ziua de 11 aprilie 491, noul ales fu ncoronat de patriarhul Euphemios,
dup ce-i lu mai nti n scris un document prin care se lega cu mari jurminte a pstra credinta neatins,
a nu schimba nimic n Biseric. Documentul a fost depus n Arhivele
424 Pstrtorul ordinii n procesiunile si adunrile mpratului.
425 De Cerim., cap. 92. [R.-J. Lilie, Die Kronung des Kaisers Anastasios I, BS1, 56(1995), l, pp. 3-12.]
349

Marii Biserici, n grija lui Macedonios, conservatorul tezaurului sacru (o'Ksvcxpti.cct;). Noul basileus se
cstorea apoi, n mai, cu mprteasa vduv Ariadne. Anastasios nu era un personaj prea mare; corpul
silentiarilor din care fcea parte avea un personal de mna a doua. Originar din Dyrrachion, era de 60 de
ani cnd s-a urcat pe tron, si cunoscut pentru pietatea sa, pasionat pentru chestiunile religioase. Era, ca s
ntrebuintm expresia lui Duchesne, ceea ce se chema la Constantinopol un SiaKpivonsvog, unul din acei
scrupulosi cu tendinte monofizite, care nu primeau fr ezitare comuniunea patriarhului, ortodoxia oficial
neoferindu-le suficiente garantii"426. Anastasios, nalt de talie, avea o nftisare plcut si o particularitate
a ochilor, unul fiind negru, cellalt albastru, motiv pentru care i s-a zis Sitcopog (ceacr)427. El se bucura
de o bun reputatie; un scriitor de la mijlocul secolului al Vl-lea l laud pentru ntelepciunea, educatia
bun si generozitatea sa428.
b. Frmntri si lupte interne. Politica religioas a lui Anastasios. Domnia noului ales, n comparatie cu a
lui Zenon, a fost mai linistit; n-a fost totusi scutit de rzboaie si de serioase tulburri interne. De la
nceput, ea avu s nfrunte rscoala isaurienilor, care a frmntat provinciile Asiei Mici mai bine de sase
ani; iar atitudinea mpratului fat de Biseric i-a
s M-gr. L. Duchesne, L'Eglise au Vl-e siecle, Paris, Fonte-moing et C-nie, 1925, p-5.
427 Zonaras, t. III, p. 133 (Bonn).
428 Lydos, Demagistr., t. III, 46, 49, 51. uUu< ,icti A'
350

atras ostilitatea populatiei capitalei, punndu-i uneori tronul n primejdie. Conflictul religios continuu
dintre mprat si supusii si a nlesnit revolta lui Vitalian, care urmri cu tenacitate gndul de a smulge lui
Anastasios imperiul.
Trupele de isaurieni pe care se sprijinise Zenon ajunseser, prin protectia acestuia, atotputernice,
teroriznd populatia. Ele erau acum o adevrat primejdie pentru imperiu si mpratul se vzu nevoit a se
scpa de o tutel periculoas, ndeprtndu-i pe isaurieni din capital, retrgndu-le si dotatia anual pe
care o primeau din timpul predecesorului su. Trupele se revoltar, attate de sefi, si dezlntuir un
crncen rzboi civil, purtat n prtile sudice ale Asiei Mici. n fruntea revoltei, care lu un caracter
national, se aflau sefi dintre cei mai populari: Linginines (Lingis), guvernator al Isauriei, Longines din
Cardala, un alt Longinos, din Selinus, Athenodor si episcopul de Apamea, care nlocuise Evanghelia cu
sabia si avea s piar n aceste sngeroase hrtuieli. Trupele imperiale, conduse de loan Gotul si de loan
Kyrtos (Ghebosul), repurtar asupra rebelilor o mare biruint la Kotyaeion, n 492. n acele regiuni de
munte rzboiul se transforma ns ntr-un rzboi de guerill si de asedii. Imperialii cstig cteva mari
victorii, n care sefii rebeli cad n mare parte, iar n 498 loan Gotul pune mna pe ultimii sefi si-i
decapiteaz, trimitnd mpratului la Constantinopol capetele lor, care fur purtate dinaintea multimii n
Hippodrom. Cu aceasta, Isauria a fost supus definitiv; o bun parte a populatiei sale fu strmutat n
Thracia si de atunci puterea sa politic n-a mai nsemnat nimic429.
351

Politica religioas a lui Anastasios i-a creat, n tot cursul domniei, mari dificultti. Sinodul de la
Chalkedon fusese un triumf al politicii imperiale si papale, dar el strni n provinciile de est, unde mono-
fizitismul era n crestere, o lupt aprig n jurul credintei si ea dinui o lung perioad de timp. Cum
observ, cu destul dreptate, un recent cercettor al politicii religioase a lui Anastasios, mpratul si-a dat
seama mai mult dect predecesorii si c interesele vitale se aflau pentru imperiu n est, si aceasta a
determinat ntreaga sa politic religioas430.
Anastasios era, de altfel, cunoscut pentru sentimentele sale monofizite nainte de a fi fost ales mprat si
aceasta explic atitudinea hotrt a patriarhului, silindu-1, spre a-1 ncorona, a-i preda promisiunea scris
c nu va schimba nimic din credint si va respecta deciziile Sinodului de la Chalkedon431. Legturile
avute apoi ca mprat cu corifeii doctrinei monofizite, cu Philoxenos (Xenaias), episcop de Hierapolis432,
si Severos din Sozopolis, n Pisidia, eruditul teolog al monofizismului433, 1-au ntrit n aceste
429 Brooks, The Eastern Provinces, pp. 479-480.
430 peter charanis, Church and State in the Later Roman Empire. The Religious Policy ofAnastasius the
First (491-518), Madison, Wisconsin, The University of Wisconsin Press, 1939-Prefata. [O a doua editie a
lucrrii a fost realizat de ctre Centrul de Studii bizantine din Thessalonic, 1974, n cadrul colectiei
Byzantina Keimena kai Meletai", 11.].
431 M-gr. L. Duchesne, L'Eglise au Vl-e siecle, Paris, Fon-temoing et C-ie, 1925, p.5-
432 Numit de obicei Philoxenos de Mabbugh, dup numele sirian al orasului su. /.
i,-1 ,\ ; : ,
352

sentimente. Doctrina ce o profesa el reiese n chip evident din negocierile cu papa Gelasius.
n 492, Theodoric, regele ostrogot, trimise o ambasad la Constantinopol, condus de senatorul Faustus, ca
s negocieze cu mpratul n privinta situatiei lui politice n Italia. Gelasius profit de aceast ocazie si
scrise lui Faustus s discute cu mpratul si aspecte religioase. Ambasadorul n-a uitat a pune chestiunea si,
dup cte a relatat, Anastasios a fost bucuros s-o asculte. Charanis, de la care lum aceste amnunte, crede
c mpratul ar fi sugerat un compromis rmas necunoscut434. Fiindc nu obtinuse recunoasterea sa ca
rege al Italiei, Theodoric trimise la Constantinopol, n 496, o nou ambasad, cu aceeasi misiune, condus
de senatorul Festus. O solie papal fu expediat n acelasi timp, ducnd mpratului o scrisoare a papei
Anastasius al II-lea (urmasul lui Gelasius), propunnd reluarea negocierilor pentru nlturarea schismei.
Festus obtinea recunoasterea lui Theodoric si ddea mpratului promisiunea c-1 va face pe pap s
accepte decretul de uniune, Henotikon. Aceasta ar fi nsemnat ns recunoasterea de ctre pap a dreptului
ce-1 avea mpratul de a hotr politica si doctrinele Bisericii prin edict si asa ceva, cum vom vedea, nu
era cu putint.
mpratul se asteptase ca Gelasius s-i trimit cu prima ambasad a regelui o scrisoare de salut, ceea ce
433 E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, p. 157 si urm., care cuprind o expunere luminoas a politicii
religioase a lui Anastasios.
434 Charanis, op. cit., p. 19. [=ed. a Il-a, Thessalonic, 1974, p. 48.]
353

nu fcuse. De aceea, cnd acea ambasad plecase la Constantinopol, mpratul insistase ca Faustus s
cear papei s-1 onoreze cu o astfel de scrisoare. Gelasius a rspuns atunci dorintei mpratului si, la
nceputul anului 494, i trimise scrisoarea asteptat, un document extraordinar", cum o calific pe drept
cuvnt Charanis, care o reproduce n lucrarea sa. Pretentiile papale privitoare la autoritatea spiritual si
temporal sunt precizate lmurit n aceast scrisoare. Suprematia spiritual a Scaunului roman era atestat
de canonul printilor si de traditie; ceva mai mult, autoritatea sa spiritual implic pe cea temporal:
Fiindc, de fapt, sunt, mprate auguste - scria Gelasius -, dou lucruri de care aceast lume e mai cu
seam guvernat: autoritatea sacr a pontifului si puterea regal. Dintre acestea, autoritatea preotului e
mult mai mare... stii, de fapt, prea clementul meu fiu, c, desi ntreci n demnitate restul omenirii, totusi,
ca un om al cuceririi, n lucruri ale credintei ti pleci grumazul tu prelatilor si de la dnsii astepti cauzele
mntuirii tale, iar n primirea si administrarea sacramentelor ceresti tu stii cu dreptate c trebuie s fii
supus ornduirii religiei mai degrab dect s o prezidezi... si dac e drept ca inimile pline de credint s
fie supuse tuturor preotilor care trateaz lucruri drepte divine435, cu att mai mult se cuvine s i se
435 [Traducerea mai precis a textului Et si cunctis generaliter sacerdotibus recte (subl. ns. - T.T.) divina
tractantibus fidelium convenit corda submitti", adic si dac se cuvine ca inimile credinciosilor s se
supun ndeobste tuturor preotilor care profeseaz n chip drept lucrurile dumnezeiesti, arat c Gelasius
se
354

arate aceeasi consideratie prelatului acestui Scaun, pe care Preanalta divinitate 1-a rnduit ca s
predomine asupra tuturor preotilor si care, n consecint, a onorat pietatea ntregii Biserici'"136.
Anastasius al II-lea, urmasul lui Gelasius (decedat n noiembrie 496), nu admise a devia de la politica
naintasilor si, implacabili fat de edictul lui Zenon, iar dup moartea sa (noiembrie 498), partida
dusman acestui edict triumf la Roma n persoana papei Symmachus si n tot cursul domniei lui
Anastasius nu mai putu fi vorba de o ntelegere cu Roma. n interior ns mpratul se sili a-si impune
doctrina, lovindu-se de o statornic opozitie pe care n-a pregetat a o nbusi prin msuri extreme. O serie
de patriarhi czur victime acestor msuri.
Cel dinti a fost Euphemios, patriarhul de Constan-tinopol, adept fervent al Sinodului din Chalkedon.
Cnd o revolt serioas izbucni n 491, la Hippodrom, si statuile mpratului si sotiei sale au fost smulse
de pe piedestalul lor si trte pe strzi de multime, insti-gatia revoltei a fost atribuit trupelor de isaurieni,
iar ei au fost ndat expediati din capital, n timpul ndelungatului rzboi ce a urmat, patriarhul, care si-ar
fi exprimat regretele pentru lunga campanie mpotriva
dovedea nu numai un aprtor al ortodoxiei, n confruntarea acesteia cu orientrile heterodoxe si mai ales
cu monofizismul protejat de mpratul Ariastasios I, ci si un promotor al doctrinei numite gelasiene" de
ctre istoriografie, pe care a urmat-o papalitatea n decursul evului mediu (n acest sens, v. F. Dvornik,
Pope Gelasius and emperor Anastasius, BZ, 44 (1951), p. 111-116; C. Capizzi, L'imperatore Anastasia
I(491-518), Roma, 1969)]. 436 Ibidem, p. 22. [ed. a Il-a, p. 51.]
355

isaurienilor437, a fost suspectat de simpatie fat de rebeli, ceea ce a mrit antipatia dintre el si mprat.
Euphemios era apoi si n posesia documentului prin care mpratul garanta deciziile Sinodului de la
Chalkedon si acest lucru a fost socotit ca una din cauzele de cpetenie ale frictiunilor dintre ei438. Anas-
tasios tinea s-si exercite n plin libertate judecata sa asupra conditiilor religioase n imperiu. El ceru s i
se restituie documentul si nu-1 obtinu dect cu forta, n privinta Sinodului din Chalkedon, suveranul pare a
fi insistat c nu trebuie s fie proclamat si nici nlturat n mod public439, n cele din urm, bnuiala
intrigilor patriarhului cu sefii isaurieni pare a-1 fi determinat pe Anastasios s nu-1 mai tolereze, n
noiembrie 495, un Sinod al episcopilor adunati n Constantinopol gsi c doctrinele lui Euphemios nu erau
strine de nestorieni si-1 depuse din Scaun. Macedonios, conservatorul tezaurului sacru (.skevophylax) al
Marii Biserici, fu numit succesorul su440. El semn ndat, n interesul pcii religiei, edictul Henotikon.
Relatiile noului patriarh cu mpratul au fost un timp bune. Ostilitatea clugrilor chalkedonieni din
capital, din cauz c
437 A. Fliche et V. Martin, Histoire de l'Eglise, t. 4. (De la mort de Theodose l'election de Gregoire le
Grand), 1937, p. 304.
438 Evagrius afirm acest lucru. Cf. Duchesne, op. cit., p. 12, n. 1: Evagrius, dans un endroit ou son
recit est singulierement rapide (III, 32), raconte que Macedonius (sic!) requis de restituer le document
signe par Anastase au moment de son couron-nement s'y serait refuse et que depuis lors l'empereur lui
aurait voulu tout le mal possible".
439 Cf. Charanis, op. cit., p. 27.
440 Theoph., 140 (de Boor); cf. Charanis, op. cit., 27.
356

semnase edictul lui Zenon, l decise a tine, n 499, cu permisiunea mpratului, n speranta mpcrii
clugrilor, un Sinod local n Constantinopol, care confirma doctrinele Sinodului din Chalkedon corect
formulate". Dar clugrii nu s-au mpcat, unele doctrine fiind, dup dnsii, ru formulate (iiv
KO,KK>C,
n acest timp Egiptul denunta oficial Sinodul de la Chalkedon, politic initiat de Mongos si mentinut
credincios de urmasii si. mpratul a intervenit ct mai putin n afacerile religioase ale Egiptului si, cnd a
intervenit, a ntrebuintat o politic a moderatiei, avnd n vedere tendintele hotrt monofizite din Egipt.
Siria era n schimb sfsiat de partide. Situatia religioas era acolo cea mai grea pentru Anastasios.
Politica sa n acea regiune a fost o politic de energie, favorabil monofizitilor. Cu nltarea lui Flavian n
Scaunul Antiohiei, lupta religioas n Siria ia o form violent. Partida monofizitilor era condus de
Philoxenos. Rzboiul cu Persia, ntre 502-505, suspend pentru un timp lupta. Monofizitii fugiti din
Persia, unde erau urmriti, au ntrit opozitia din Siria si mpratul, vznd n ei o aprare mpotriva
pericolului persan, i ocrotea441.
n 507, Philoxenos fu invitat de mprat la Constantinopol, poate n legtur cu situatia religioas din Siria.
El avu ns parte de o primire ostil n capital, unde monofizitul agresiv era foarte urt de clugri si de
populatie; la rndul su, patriarhul n-a acceptat a-1
Charanis, op. cit., pp. 30-31.
357

primi si mpratul a trebuit s-1 strecoare n secret afar din capital, n anul urmtor, un clugr,
Nephalios, de la patriarhatul din Ierusalim, fost monofizit, dar acum aderent al Sinodului din Chalkedon,
strni, probabil cu consimtmntul patriarhului Elias, o persecutie aprig a clugrilor monofiziti din
Palestina, alungndu-i din mnstirile lor. Cnd instigatorul veni la Constantinopol, patriarhul l primi cu
simpatie, aprobndu-i actiunea. Clugrii prigoniti hotrr a se plnge mpratului si, nainte de sfrsitul
anului, un numr de dou sute dintre ei fur condusi de Severos n capitala imperiului. seful monofizit
sttu trei ani la Constantinopol (508-511), lucrnd mpotriva persecutorilor si influentnd cursul
evenimentelor, cci avea mare trecere pe lng mprat, a crui politic religioas coincidea cu interesele
religioase ale lui Severos. Anastasios i primi cu cinste pe clugrii condusi de Severos si se ntretinu cu
acesta despre starea Bisericii.
Interventia insistent a mpratului n lupta religioas din Siria avu o serioas repercusiune n capital.
Patriarhul Macedonios n-a putut privi indiferent strnsa legtur a iui Anastasios cu sefii monofiziti; el
anatemizeaz pe Flavian pentru slbiciunea atitudinilor sale. Monofizitii sirieni, socotind pe Macedonios
nestorian, i cer o profesiune de credint n scris, mpratul le sustine cererea si patriarhul i supuse, n vara
anului 511, profesiunea de credint prin care recunoaste primele dou sinoade, trecnd sub tcere pe cele
din Efes si Chalkedon. Era deci o nou confirmare a edictului Henotikon, dar, dup izvoarele monofizite,
Macedonios ar fi mers mai departe, condam-
358

nnd public Sinodul din Chalkedon, fapt confirmat si de Evagrios. Charanis socoteste cu mult
probabilitate c, fat de presiunile mpratului, patriarhul a putut face concesii nsemnate, care au prut
extremistilor din ambele prti ca o condamnare a Sinodului din Chalkedon"2. n urm, ngrijorat de
alarmarea clugrilor ortodocsi ai capitalei, Macedonios a repudiat profesia de credint dat mpratului
declarnd n mod public, n mnstirea lui Dalmatius, c rmne credincios Sinodului din Chalkedon, iar
cei ce-1 resping sunt eretici. Aceasta-1 decide pe Anastasios s-1 depun pe Macedonios. Mai nti i cere
protocoalele originale ale acelui Sinod, dar el refuz a le preda si, pentru sigurant, sigileaz manuscrisul
depus n altarul Marii Biserici443, de unde le ia apoi Kalopodios, economul Marii Biserici si le duce
mpratului, care le distruge. La 27 iulie 511, Anastasios adun Sinodul si reuseste s cstige sprijinul
membrilor si. La 7 august d ordin lui Celer, magister officiorum, s-1 aresteze pe patriarh si s-1
deporteze din capital. Marele demnitar l duse, n puterea noptii, la Chalkedon, ca s evite tulburrile n
capital si, spre a da o sanctiune legal depunerii patriarhului, un Sinod local, tinut la Claudiopolis, din
porunca mpratului, l depune formal. Macedonios a fost apoi exilat la Euchaita si n locul su a fost
nltat ca patriarh Timothei, presbiter si schevophylax al Marii Biserici, un monofizit.
Flavian, patriarhul Antiohiei, czu si el n urma noii ofensive monofizite, n 508-509, el tinu, la cererea
m-
442 Op. cit., p. 40.
443 Duchesne, op. cit., p. 24.
359

paratului, un Sinod local n Antiochia, la care au participat si cpeteniile monofizitilor, care au suferit ns
o mare nfrngere: partida lui Flavian a iesit n acest Sinod nvingtoare. Desi patriarhul subscrise din nou
la Henotikon si recunoscu primele trei sinoade ecumenice, trecnd sub tcere pe cel de la Chalkedon, desi
denunt pe marii teologi compromisi n erezii si introduse patru capitole ce ddeau impresia c era
mpotriva Sinodului din Chalkedon, n general, si a expresiei dou naturi" n particular, monofizitii n-au
fost multumiti. Ei voiau respingerea fr limite a Tomului lui Leon si a actelor de la Chalkedon,
concretizate de dnsii sub forma unui Typos, trimis de mprat lui Flavian spre a-1 semna. Patriarhul
ncearc a evita acest lucru printr-o nou profesiune de credint; nu 1-a putut ns multumi pe mprat si
pe monofiziti, nct, la presiunile suveranului, a anatemizat Sinodul att de contestat. Dar era prea trziu;
adversarii au determinat depunerea lui. mpratul le porunci s procedeze conform cu planurile lor.
Philoxenos si asum conducerea si intr n Antiochia cu o multime de clugri, ncierri mari avur loc
ntre populatia ortodox si clugrii monofiziti adusi de cpetenia lor n oras. Multi si pierdur viata n
aceste ncierri. Flavian fu avizat s prseasc orasul pn la restabilirea ordinii. El plec, dar nu se mai
ntoarse niciodat, petrecndu-si restul vietii la Petra, la captul extrem al Palestinei, n 512, la 6
noiembrie, Severos fu hirotonit patriarh al Antiohiei.
Capitala imperiului a fost zguduit adesea de revoltele populatiei indignate de politica religioas a m-
360

paratului. De dou ori tronul su a fost amenintat de aceste revolte n chip serios.
ntia oar cnd grupa clugrilor veniti cu Severos, ntrit de alti solitari, din jurul Antiohiei, mai
exaltati dect cei palestinieni, n duminica de 4 noiembrie 512, intercala n Trisagion, cntat la Sfnta
Sofia, clauza monofizit 6 aTavpcotfeiq 81' 77/ig(care ai fost rstignit pentru noi"), ceea ce strni o
mare emotie n publicul ortodox444, care rspunse cntnd acelasi imn n forma ortodox. O ncierare se
produse apoi, n care unii si pierdur viata. Tulburrile se repetar a doua zi n biserica Sfntul Theodor,
iar n ziua urmtoare, 6 noiembrie, ziua alegerii lui Severos ca patriarh al Antiohiei, miscarea lu
caracterul unei periculoase revolutii, punnd n mare primejdie tronul lui Anastasios. Un adevrat lagr
ortodox se instala n Forum Constantini, pzit energic de clugri. Multimea strbtea furioas orasul,
sfrmnd orice rezistent, smulgnd statuile mpratului de pe piedestalul lor si trndu-le pe strzi.
Senatorii Celer si Patricius, trimisi de mprat s potoleasc dezordinea, abia scpar cu viat; prefectul
orasului, Platon, fugi si se ascunse. Multimea se npusti asupra casei lui Marinos445 si, gsind acolo un
clugr sirian fr ajutor, i tie capul, l nfipse ntr-o prjin si-1 purt prin oras, strignd n btaie de joc:
Iat conspiratorul mpotriva Treimii!". Casa lui Marinos fu incendiat si lucrurile de pret mprtite
444 Cedrenus, I, 631 (Bonn).
w [Marinos era ministrul de finante al lui Anastasios I (cf. Charanis, op. cit., ed. a Il-a, Thessalonic, 1974,
p. 78)].
361
NICOLAE BANESCU
populatiei. Apoi, n strigtul: Alt mprat pentru romani !", gloata fr fru se opri n fata casei lulianei
Anicia Olybria, cunoscut ortodox, fiica mpratului Olybrius si a Placidiei celei tinere, unind n
persoana sa traditiile familiilor Anicia si Theodosius. Sotul su, Areobindos, era reclamat zgomotos s
mbrace purpura, dar acesta, prudent, fugi peste Bosfor.
n cele din urm, mpratul, convins c violenta rscoalei face imposibil restabilirea ordinii cu forta, se
decise la un gest ndrznet, ntr-un costum foarte simplu, fr coroan pe cap si fr nsemnele
suveranittii, apare fr veste n loja imperial a Hippo-dromului, rsunnd de strigtele populatiei: unii
intonau Trisagion n forma ortodox, altii vociferau pentru viata lui Marinos si a lui Platon. Prin glasul
unui crainic, Anastasios declar c e gata s renunte la tron, dar adug, n acelasi timp, c numai unul
poate fi ridicat la mprtie si urmeaz deci s-si aleag un mprat. Aceste cuvinte neasteptate ale
btrnului suveran dezarmar furia multimii, care l invit a-si relua coroana, i promise a se purta bine de
acum nainte si se mprstie apoi n liniste446.
Dar un an mai trziu o nou primejdie amenint iarsi tronul lui Anastasios.
Vitalian, originar din Scythia (Dobrogea actual)447, exercitnd functia de comes foederatorum (el
comanda o parte din regimentele federale stationate n dieceza Thraciei), se ridic, n 513, din provinciile
de la Dunre, n fruntea trupelor sale de huni si bulgari si
446 Bury, History, I, pp. 438-439; Duchesne, op. cit., pp. 21-22; Charanis, op. cit., pp. 49-50.
362
apare sub zidurile Constantinopolului pentru a-1 rsturna pe mprat. Spre a-si cstiga simpatia populatiei,
el declar c vine s apere hotrrile Sinodului de la Chalkedon.
loan din Antiochia ne-a schitat n cteva trsturi caracteristice portretul fizic al ambitiosului rebel: un
omulet scurt, cu voce blbit si cu extremittile pleoapelor aprinse, fiu al lui Patriciolus"448.
Anastasios, abil diplomat, ncepu tratative cu rebelul. El l trimite pe Patricius, magister militum in
praesenti, un general ce se distinsese n rzboiul cu persii, s negocieze. Acesta se ntlneste cu Vitalian si
se nteleg ca ofiterii sefi ai acestuia s vin n capital, s trateze direct cu mpratul, n ziua urmtoare,
ofiterii intr n Constantinopol si afl un mprat binevoitor care-i copleseste cu daruri si promite a
satisface doleantele trupelor lui Vitalian (Anastasios voise a reduce proviziile federatilor - annonae foeder-
447 Unii 1-au socotit got, dar E. Stein arat (.Hist. du Bas-Empire, II, p. 178, n. 2) c, dac e numit de
Marcellinus Comes Scytha, aceasta nseamn c era originar din Scythia (Dobrogea actual). Tatl su are
un nume (Patriciolus) care n-are nimic gotic. Evagrios i zice lui Vitalian 0pa| si expresia indic, dup
Stein, pe unul din autohtonii latinizati din Balcani. [Pentru o serie de aspecte ale politicii lui Anastasios I
n Scythia Minor, care n multe privinte a fost precursoarea celei duse de lustinian I la linia Dunrii, v. I.
Barnea, Contributions to Dobrudja History un-der Anastasius I, Dacia", n.s., 4 (1960), pp. 363-374.]
448 XpoviK, ed. C. Muller, FHG, t. V, pars prior, Paris, 1870, fragm. 214 e: Av&pwniaKoc, Ppaxvg Kai
rpauAog TT)V qxovrjv Kai tdg itpaq rov Be<pccpoiv vxoKLKaviJ.Lvo<;, vog v
363

aticae), a ndrepta greselile lui Hypatios""9 fat de dnsii si a ajunge la ntelegere cu papa n problema
religioas. Multumiti, ofiterii jurar credint mpratului si prsir capitala. Vitalian n-avu alt alternativ
dect s se retrag si s astepte urmrile.
Anastasios ns nu se mai gndi s-si tin promisiunile. Hypatios fu rechemat de la comanda n Thracia si
n locul su fu trimis Kyrillos, un illirian cu mult experient, care fu asasinat, pe cnd dormea, de
Vitalian, corupndu-i pe paznici, mpratul ceru senatului s-1 declare pe Vitalian dusman public al
Statului roman si o armat mare fu trimis mpotriva lui, sub comanda lui Hypatios. Dup un prim succes,
armata imperial se ntri la Akra, pe trmul mrii, unde, atacat, lupt cu bravur, dar, covrsit de masa
barbarilor de huni", suferi o nfrngere dezastruoas. Hypatios si alti sefi czur prizonieri si a fost
nevoie de expedierea unei ambasade pentru rscumprarea lor, dar ambasadorii fur prinsi la Sozopolis si
banii rscumprrii (1000 pfunzi de aur) confiscati, ntr-acestea, o revolt se ntmpl la Constantinopol,
cnd mpratul interzise celebrarea unor anumite festivitti. Spernd a se folosi de nemultumirea
populatiei, Vitalian se decide a ataca din nou capitala, pe uscat si pe mare. El echipeaz o flot de 200 de
corbii si o trimite, n 514, n Bosfor, iar armata de uscat, pe care o
449 [Cum reiese si din expunerea ulterioar, Hypatios detinea comanda trupelor din Tracia; avea s lupte
ulterior cu Vitalian, mai apoi s ntreprind un pelerinaj la Ierusalim, iar n vremea rscoalei Nika" (532)
a sfrsit n chip tragic, fiind proclamat mprat, n calitate de nepot al lui Anastasios I].
364
conducea el nsusi, veni de-a lungul coastei, la Con-stantinopol. Avnd si nemultumirea intern, Anas-
tasios fu silit a negocia si-1 expediaz pe loan al Vale-rianei, care stabileste mpreun cu rebelul termenii
pcii, aprobate de mprat. Hypatios fu eliberat n schimbul unei importante rscumprri si Vitalian,
numit comandant al Thraciei. Anastasios se obliga apoi s-i recheme pe episcopii depusi si s adune un
Sinod general la Herakleia Thraciei, n iulie 515, pentru unirea Bisericilor. Vitalian se retrase linistit.
n iulie 514, pontiful Romei, Symmachus, nenduplecat adversar al politicii religioase a lui Anastasios, si
ncheia viata, urmnd-i n scaun Hormisdas. Cu el deschise mpratul negocierile, n acord cu promisiunea
fcut lui Vitalian. La sfrsitul lui decembrie 514, mpratul i expedie o scrisoare destul de simpl, in-
vitndu-1 a astepta Sinodul ce avea s fie convocat la Herakleia Thraciei. Scrisoarea a ajuns n minile
papei dup patru luni si jumtate, iar pn atunci a doua scrisoare a mpratului, trimis la 12 ianuarie 515,
scris n alt ton, a sosit papei n martie 515, nainte de cea dinti (mpratul vorbea acum de mijlocirea ce
poate face n privinta tulburrilor din Scythia, n urma crora a crezut potrivit s se adune un Sinod, ca
prin aplanarea disputelor, s se poat restabili unitatea Bisericii")- Singura explicatie satisfctoare a
sosirii att de trziu a primei scrisori, dup Charanis, este c ea a fost plnuit"450. Cnd a fost predat
papei, era prea trziu ca s fac pregtirile spre a asista la importanta adunare. Hormisdas rspunde, ca
urmare, la a
P. Charanis, op. cit., ed. a H-a, p. 88.
365
NICOLAE BANESCU
doua scrisoare a mpratului, cernd s fie mai exact informat asupra obiectului Sinodului asteptat. Apoi
scrise din nou pentru cea dinti, nstiintnd c a decis a trimite o ambasad s negocieze cu mpratul, si-j
cerea a da toat atentia instructiunilor pe care le aveau ambasadorii.
Conditiile aduse de legati erau pentru Anastasios inacceptabile. Papa cerea neted acceptarea Sinodului din
Chalkedon si a Tomului lui Leon, condamnarea n mod public a memoriei unei lungi serii de prelati,
rechemarea episcopilor catolici exilati, spre reexaminare de ctre Scaunul roman, semnarea de ctre
mprat si episcopii din Est a unui Libellus adus de legatii papali, a crui acceptare ar fi nsemnat absoluta
supunere fat de pap.
Anastasios era interesat de pacea intern a imperiului si nu putea, pentru satisfacerea papei, s provoace o
mare discordie a populatiei, ntre altele, rspunde lmurit c Nestorius si Eutyches au si fost anatemizati
mai nainte; nu poate fi ns de prerea papei n ce priveste condamnarea celorlalte persoane, inclusiv
Akakios: o anatemizare public a acestora ar provoca desigur tulburri si vrsare de snge si unitatea
Bisericii, svrsit cu valuri de snge, nu poate fi plcut lui Dumnezeu". Respingnd astfel propunerile
papei, mpratul n-a nchis totusi poarta negocierilor, ci promitea a scrie din nou, angajndu-se c o
ambasad alctuit din persoane de rang ecclesiastic va fi trimis pentru a discuta cu pontiful Romei451.
451 Ibidem, p.92.
366
n 516 capitala avu s nfrunte a treia revolt a lui Vitalian. El a fost nlturat n acest an de la comanda
Thraciei. Motivul acestei msuri nu se cunoaste. Anastasios stia c ntre Hormisdas si Vitalian a fost o
corespondent si c Theodoric se afla n legturi prietenesti cu el. n 515 s-a ntmplat un fapt care a putut
determina pe mprat la msura luat. Hunii sabiri nvlir n provinciile pontice si le prdar n acelasi
timp. Unii istorici moderni au conchis c parte dintre huni au servit n armata lui Vitalian n timpul primei
sale rebeliuni si erau acum ncurajati s devasteze provinciile din Est, n momentul cnd el se pregtea s
atace n Vest. Pretextul lui Vitalian era c Anastasios nu-si ndeplinise promisiunile religioase din 514.
Revolta sa a fost de data aceasta scurt, mpratul ncredinta operatiile militare lui Marinos, care nu mai
era prefect al Pretoriului. La intrarea Cornului-de-Aur, Marinos obtinu o izbnd decisiv asupra flotei
rebelului compus din goti si huni,-nimicit aproape total printr-o compozitie chimic similar focului
grecesc de mai trziu452, iar armata de uscat i fu zdrobit la Sykai (Galata). Vitalian se refugie, cu
sfrmturile armatei sale, la Anchialos. Trei din principalii si aderenti czur n minile imperialilor,
printre care si hunul Tarrach, care-1 asasinase cu propria-i mn pe Kyrillos. Ei fur executati la
Constantinopol. Vitalian
452 Aceast compozitie chimic a fost procurat lui Marinos, dup cte relateaz (pp. 402-405) Malalas,
de un nvtat atenian numit Proclus (nu neoplatonicianul). Cronicarul bizantin o numeste sulf natural"
(t9efov itvpov). Cf. Bury, op. cit., p. 452, n. 1; Charanis, op. cit., pp. 63-65.
367

fu depus din comanda sa asupra Thraciei. Slbit mult dup aceast nfrngere, el a fost silit s stea de
acum linistit453.
Scpat astfel de pericolul din afar, Anastasios reia negocierile cu papa. Situatia din Illyricum si Grecia,
unde episcopii se desfcuser de Thessalonic si cereau papei s-i ia napoi n snul Bicericii romane, l
ndemna pe mprat s dea toat atentia problemei religioase. El decise s se adreseze si senatului, n
speranta c-1 va determina prin influenta sa pe pap, s primeasc un compromis. Doi ambasadori fur
trimisi la Roma cu dou scrisori: una adresat papei, alta senatului, datate 28 iulie 516. Dar senatul era sub
influenta papei, care se bucura si de sprijinul lui Theodo-ric, nct ambasadorii n-au putut ajunge la nici o
ntelegere, mpratul continu prin urmare schisma. Ct pentru Hormisdas, acesta cut a exploata situatia
din Siria, nemultumitoare imperiului.
Un numr de epicopi din Siria si Palestina refuzar a-1 recunoaste pe Severos ca patriarh al Antiohiei. Doi
dintre ei 1-au depus chiar din Scaun. Dificulttile acestea l fcur pe Anastasios s cheme Sinodul de la
Tyr al episcopilor orientali, ntre octombrie 514 - 30 septembrie 515454, n care rolul principal l avu
Severos. El interpret edictul Henotikon ca o adevrat abrogare a Sinodului de la Chalkedon. n august
516, Elias al Ierusalimului fu exilat la Aila, fiindc nu-1 recunoscuse pe Severos, si nlocuit cu loan. Ctre
sfrsitul acestui
453 E. Stein, op. cit., p. 184; Ch. Diehl, Hist. du Moyen Age, t. III, Le monde oriental", 1944, p. 45.
Chabanis, op. cit., p. 76.
368

an, clugrii din Syria Secunda, nemultumiti de persecutiile lui Severos, apeleaz la pap, recunoscndu-1
de cpetenie a lor. n Peninsula Balcanic situatia nu era mai bun. Cum am vzut, multi episcopi din
Illyricum si Grecia iesiser din comuniunea episcopului de Thessalonic, Dorotheos si apelaser la pap.
ncurajat de aceast situatie, papa se decide a trimite a doua ambasad la Constantinopol. Ennodius,
episcop de Pavia, si Peregrinus, episcop de Misenum, plecar din Roma n primvara anului 517. Ei
duceau o scrisoare ctre mprat, dar si un numr de scrisori ale papei menite a crea n Orient o opinie
public favorabil pozitiei romane. Anastasios, neizbutind a-i atrage pe delegati, i expedie napoi sub
gard, cu ordinul strict de a nu se opri n vreun port al imperiului. Scrisorile papei fur ns rspndite de
clugri ortodocsi n orasele Orientului, fapt pentru care mpratul i scrise (11 iulie 517), condamnnd
apucturile sale trufase.
c. Administratie si reforme. Dac politica religioas a lui Anastasios a tulburat imperiul n cursul lungii
sale domnii, administratia avu ns ntr-nsul un excelent crmuitor si o serie de reforme salutare se leag
de numele su.
Politica sa financiar a asigurat statului o prosperitate fr de care s-a putut zice c apogeul puterii si
civilizatiei bizantine din secolul al Vl-lea n-ar fi fost cu putint. Fr buna administratie a lui Anastasios,
isto-
369
NICOLAE BANESCU
ria bizantin n-ar fi cunoscut rzboaiele glorioase ale lui lustinian, nici uriasa oper a constructiilor
sale455. El a lsat la moartea sa, observ att de just Stein, cel mai mare tezaur nregistrat de istoria
financiar a Bizantului: 320.000 livre de aur (adic 23.040.000 de nomismata), cu toate c a usurat
sarcinile fiscale care apsau asupra celor sraci si a executat nsemnate lucrri publice. E de subliniat mai
nti faptul c mpratul a redus cheltuielile personalului de prisos al Curtii. El a fixat un nou tarif pentru
taxele pe care vasele ce treceau prin Hellespont si Bosfor le plteau flotilei imperiale nsrcinate a
supraveghea aceste strmtori. A promulgat apoi ordonante pentru provinciile limitrofe din dieceza
Orientului si pentru Libia, scznd n parte sumele pe care soldatii limi-tanei trebuiau s le verse
autorittilor militare.
Anastasios a realizat si o nsemnat reform monetar, aducnd moneda de cupru, follis, care suferise mari
deprecieri, ntr-un raport stabil fat de aur si argint. El a demonetizat toate monedele conventionale ce
invadaser piata si a reluat baterea monedei de bronz456.
Introduse, de asemnea, o reform de ordin financiar, dup care grija strngerii impozitelor n-o mai aveau
curialii, cu totul srciti, ci ea trecu n fiecare
456 nvtatul numismat romn M. Soutzo, n comunicarea fcut la Congresul de studii bizantine de la
Belgrad, a expus n amnunt sistemul monetar al lui Anastasios si mprejurrile care 1-au impus (.Les
origines du sesterce et du miliarense et leur conti-nuite jusqu'aux temps byzantins, n Buletin de la
section his-torique de l'Acad. Roum.", XIII (1927), pp. 54-58. [Vezi si Ev. Chrysos n Byzantina",
3(1971), pp.93-102.]
370
civitas asupra unui functionar, vindex, numit de prefectura pretoriului. Atributiile sale fur mult lrgite.
Alt reform nsemnat a fost abolirea, n 498, a impozitului cunoscut sub numele de cbrysargyron,
vechea auri lustralis collatio, impozit pltit n aur si argint. De la nceputul secolului al IV-lea acest
impozit lovea comertul si toate profesiile, fr a-i excepta pe servitori, pe prostituate si cersetori'157.
Oficial, el se ridica la fiecare trei ani, dar, de fapt, administratia i ddea un caracter arbitrar si neregulat.
Abolirea lui a fost primit cu o bucurie general n tot imperiul. Att de hotrt a fost Anastasios n
msura ce-o luase, nct panegiristul su afirm c, spre a mpiedica si n viitor impozitul odios" (.cpopog
Tig 5vaxLpr\Q, cum l calific, mpratul a dat prad focului orice nscris privind acest impozit, nimicind
astfel si amintirea celor suferite458. Dar, spre a compensa golul produs, Anastasios introduse, n locul
acestui impozit, Xpvaoiekeia (impozitul de aur), care intra n casa prefectului pretoriului, pentru cerintele
armatei si el apsa greu asupra populatiei rurale.
O institutie care avu o mare aplicare n aceast epoc a fost asa numita coemptio. Contributiile n natur
pentru annona se puteau nlocui prin bani, ceea ce a fcut ca primirile n natur s nu mai fie suficiente
pentru cheltuielile n natur, printre care se afla n primul rnd ntrtinerea armatei. Situatia era agravat de
problema locurilor sterile459. Spre a pren-
457 Bury, History, I, p. 49; A.A. Vasiliev, Hist. de l'Empire Byzantin, t. I, p. 144.
458 Prokopios din Gaza, Panegiricul lui Anastasios, 13, p. 505 (Bonn).
371
NICOLAE BANESCU
tmpina acest neajuns, se recurse la un mijloc foarte simplu: statul i obliga pe supusi, n cazuri de nevoie
extraordinar, s-i vnd mrfuri la preturi fixate de autoritate. O astfel de cumprare se numea coemptio.
Desi n principiu ea nu trebuia aplicat dect exceptional, ajunse, de fapt, s fie repetat n fiecare an.
Anastasios lu si n aceast privint msuri. El permise rscumprarea n bani, adugnd ceva la annona.
Nimeni nu putea fi ns constrns a transporta la biroul de receptie produsele ce i se cumprau sau a plti
cheltuielile de transport si aceast msur fu primit cu multumire de contribuabili.
Semnalm si alte reforme de ordin financiar, mpratul, doritor a pstra pe ct posibil unittile fiscale
existente, a decretat c acei arendasi, care pn atunci nu fuseser nc legati de brazd, nu mai puteau
prsi pmntul unde rezidau fr ntrerupere de mai mult de 30 de ani, dar sublinia s statutul lor de
oameni liberi rmnea intact*50.
De asemenea, pentru a nu pierde unitti fiscale, guvernul lui Anastasios se sili a face ct mai eficace
institutia adiectio sau emfiori, fr a permite totusi ca ea s devin insuportabil, nc din epoca
anterioar se fcea distinctie ntre adiectio n interiorul marilor domenii (ejiif$okri o/io5ouAwv) si
adiectio n teritoriile oraselor (em[lo,ri qÔK^vcrov), astfel nct nu se putea atribui unei seniorii
funciare pmnturi necultivate apartinnd curialilor sau tranilor liberi, nici unei proprietti de curial sau
de tran liber pmnturi seniori-
Bury, op. cit., pp. 444-445.
Stein, Histoire du Bas-Empire II, pp. 207-208.
372

ale necultivate. Dispozitiile edictate de Constantiu al II-lea n 361 par a fi la baza acestei distinctii461. Ea
avea, poate, la origine, si scopul de a opri progresul marii proprietti n paguba celei mici. A fost ns
ineficace, marii proprietari funciari avnd si alte mijloace de a-si mri propriettile.
Trebuie s adugm la acest capitol c msurile mpratului Anastasios nu s-au mrginit la asigurarea
prosperittii finantelor. Unele privesc ordinea moral a societtii, ca interzicerea traficului functiunilor
publice, practicat pe o scar att de ntins pe timpul mpratului Zenon462. Tot astfel Anastasios
interzise, n 499, luptele sngeroase cu animalele slbatice n circuri463, precum si rmsite ale
pgnismului, ca srbtorile numite Brytae, care se celebrau cu executri de dansuri de origine cultual si
erau adesea prilej de lupte aprige ale factiunilor Hippodromului. Ele fur suprimate n anul 502464
d. Politica extern a lui Anastasios. Rzboaiele. Moartea sa. n ce priveste politica extern, popoarele
barbare aciuate dincolo de Dunre ncep a trece fluviul n imperiu, devastnd provinciile de nord.
Anastasios a avut s nfrunte de multe ori lupte grele cu acesti barbari.
461 Stein, op. cit., p. 209- Cf. Piganiol, L'impot de capitation, 1916, 32, 46 si urm., la care autorul trimite.
462 Prokopios din Gaza, Panegiricul, 11, pp. 502-503.
463 Ibid., 15, pp. 506-507: -&eaq nav$p<nnovq le numeste panegiristul.
464 Stein, op. cit., p. 81 ,
373
NICOLAE BANESCU
n anii 493, 505, 507, izvoarele pomenesc de incursiunile getilor", sub care se nteleg grupuri eterogene
de popoare, ntre care se crede c se aflau probabil si unele triburi slave, preludiul marii lor imigratii din
secolul al Vl-lea. Armatele imperiului n-au putut opri pe nvlitori si ei au ptruns pustiitor n Thracia,
Macedonia si Tessalia. n acelasi timp bulgarii, popor hunic (turco-ttar), veniti ntia oar n atingere cu
bizantinii sub domnia lui Zenon, care-i aduse mpotriva ostrogotilor, trec acum Dunrea n imperiu n 499.
Ei repurtar o victorie asupra bizantinilor la fluviul Tzurta si n 502 devastar Thracia.
n natiunea bulgar a acestei epoci se aflau reuniti, cum au stabilit cercetrile mai noi, huni occidentali
alungati din cmpia Ungariei si elemente turcesti venite din Asia central nc de la mijlocul secolului al
V-lea. Kutrigurii, n Rusia meridional, si utigurii, ntre Don si Cucaz, erau rude foarte de aproape ale
bulgarilor465.
Aceste incursiuni slave si bulgare n Peninsula Balcanic pe timpul lui Anastasios n-au avut, n afar de
jefuirea populatiei, alt rezultat, cum vor avea mai trziu, fiindc bandele lor, orict de numeroase, dup ce
devastau o bucat de vreme tinuturile, se ntorceau n locurile de unde veniser. Dar mpratul simti
nevoia s-si protejeze capitala amenintat de barbarii de la nord, care de multe ori ajungeau pn sub
zidurile ei. El construi n acest scop prea marele zid si ntrecnd orice nchipuire" (TO /leytorov KCCI
xpentov Jtarig evvoiag reôg) ntins de la o mare la
*' Stein, op. cit., p. 6l; Gy. Moravcsik, Ungar. Jahrb., X (1930), pp. 52-90.
374

cealalt", cum l caracterizeaz panegiristul lui Anastasios4615, si cunoscut la scriitori sub numele de
Zidul cel Lung" âKpov TEiôt)467. Spturile fcute la Constantinopol si n mprejurimi (de la 1936
pn la 1951), al cror rezultat a fost publicat de E. Mamboury468, ne dau interesante informatii, scoase
dintr-un articol dat publicittii de Feridan Dirimtekin469 asupra constructiei si strii actuale a acestei
faimoase aprri, ruinate cu totul astzi. Zidul lui Anastasios avea o lungime de aproape 52 km si se afla la
50-60 km de centura vechilor zidiri ale lui Theodosios. El ncepea de la Marea Neagr la Avcik Iskelesi si
se termina la vest de Silivri (v. Selymbria), la capul Karinca, pe Marmara. Zidul era construit din pietre
patrunghiu-lare legate cu ciment si nu mai are nici un turn, desi n 1898 nvtatul german Schuchardt
numrase multe turnuri, a cror nltime atingea 10 metri. Se vd nc locurile unor porti si dou lagre
ntrite, care nconjurau n interior dou treceri din cele mai importante, ntr-un loc, un segment din zid
prezint nc o nltime de 5,25 metri si o grosime de 3,15 metri, care permit s ne dm seama de vechea
stare a mprej-
*6 Prokopios din Gaza, op. cit., 11, pp. 502-503.
467 Stein, op. cit., p. 89, n. 4, crede c Anastasios a restaurat si ntrit numai zidul care ar fi existat de mai
nainte, cum a probat Ed. Schwartz.
468 Les fouilles byzantines Istanbul et ses environs, Byzantion", XXI (1951), 425-459. Voir p.
442: 1947 - Le mur anastasien. [Constructia zidului ar fi nceput prin 503-504, cf. B. Croke n GRBS, 23
(1982), p. 73 si urm.]
469 Membru al Comisiei pentru conservarea monumentelor istorice, care a cercetat acest zid n 1947.
375

muirii. Dar, afar de cteva crmpeie asemntoare, ce mai exist, zidul lui Anastasios merge spre
disparitia sa total. Un sat, Kurfalli, spune Feridan, a fost n ntregime cldit cu pietre din zid, care de
mult vreme a devenit o adevrat carier de piatr. S-au ntrebuintat pn si la constructia drumurilor. Ce
pcat c nu se gseste mijlocul de a se cruta de la distrugere urmele arheologice ale unui mare trecut, de
mai bine de un mileniu!
Cu mult mai nsemnat a fost rzboiul purtat de Anastasios cu persii (502-506). Interesele acestora se
atingeau n Caucaz cu ale Bizantului. Zenon a fost cu persii n nentrerupt pace, desi le suprimase plata
pentru ntretinerea fortificatiilor caucaziene, suspendat nc de Leon I.
n fruntea Statului persan se afla acum unul din cei mai destoinici sasanizi, Kavadh I, fiul lui Peroz
(Firuz), urcat pe tron dup moartea indolentului Valakh (Balas), n 488. El a avut multi ani de luptat
pentru restaurarea autorittii regale, mrginite de magi si de nobilimea latifundiar. Imensele proprietti
ale nobilimii se bucurau de mari privilegii, iar puterea central nu se putea exercita nemijlocit asupra lor.
Aceast situatie se datora structurii imperiului si armatei sale, cci atta timp ct regele era redus pentru
purtarea rzboiului la chemarea nobilimii latifundiare, drepturile ei nu puteau fi atinse470. Kavadh I n-a
mai
470 F. Altheim u. R. Stiehl, Staatshausha.lt der Sasaniden, n La Nouvelle Clio", Bruxelles, t. V, N-os 5-
6 (mai-juin 1953), p. 281 si urm.
376

voit s suporte tutela acestei nobilimi si o mprejurare ce-1 putea ajuta s-o zdrobeasc era rscoala
popular provocat tocmai atunci de un comunist cu numele Mazdak si de aderentii si mpotriva clasei
nalte. tranii, attati de ei, erau partizanii naturali ai regelui contra nobilimii, cci asupra amndurora
apsa greu jugul clasei care dobndise puterea. Dup cte ne relateaz Tabari471, mazdakitii cereau
mprtirea egal a averilor; ei voiau s ia de la bogati, ca s dea sracilor. Cererile se ntinser la bani si la
proprietate, la femei si unelte, n scurt timp, mazdakitii, a cror chemare a fost urmat de mase, fur att
de puternici, nct ei intrar n casele nobililor si luar femeile si banii. Urmrile acestei comunitti a
femeilor si bunurilor au fost dezastruoase pentru nobili.
Kavadh era prea slab pentru a face fat n acelasi timp si nobililor si mazdakitilor. El se mrgini a arunca
pe cei din urm mpotriva celor dinti. A fost o lupt de ctiva ani, ale crei amnunte nu se cunosc.
Nobilii au izbutit a-1 nchide pe rege (496) n vestitul Turn al tcerii" (Lethe). Dup vreo doi-trei ani,
prin siretenia sa, Kavadh izbuti s scape din nchisoare si fugi la heftaliti. Dup o lung asteptare,
cstignd interventia sotiei haganului, obtinu de la acesta o armat de heftaliti, care s-1 ajute, ntorcndu-
se cu acest ajutor (498 sau 499), regele si reocup tronul, asigurndu-si suprematia. Predominarea
nobilimii feudale fusese zdrobit de mazdakiti. Ea nu mai era n stare a opune nici o rezistent si Kavadh
putu initia
471 Ibidem, cap. IV, p. 300 si urm.
377
NICOLAE BANESCU
marea reform a impozitului funciar pe baze mai sigure si mai juste472.
Cnd se simti destul de tare, Kavadh se ntoarse mpotriva sectei mazdakite antisociale, pe care, de
asemenea, o zdrobi, spre a-si asigura ntreaga autoritate regal. Pentru aceea el ridic la succesiunea
tronului pe al treilea fiu al su, Chosroes, izgonindu-1 pe cel mai mare, care trecea drept adept al lui
Mazdak. Chosroes i dobor sngeros pe mazdakiti, n ultimii ani ai lui Kavadh.
Astfel a fost prezentat interesantul episod al sectei lui Mazdak, precursoare a comunismului473. Dar
cercetri ulterioare au adus multe si noi precizri n aceast privint. Pretioasa contributie a nvtatilor
Franz Altheim si Ruth Stiehl, Mazdak und Porpbyrios, aprut n revista La nouvelle Clio" de la
Bruxelles474, arat lmurit fazele acestor interesante cercetri. Th. Noldeke are meritul de a fi vzut n
Mazdak un reformator, care se deosebeste de toti urmasii prin caracterul su religios, iar A. Christensen,
cu mult perspicacitate a mers mai departe, prin descoperirea scrierilor originale maniheice n
Turchestanul chinez si mai cu seam prin rezultatele deosebit de interesante ale cercetrii maniheice. El
subliniaz c doctrina lui Mazdak e cldit pe fundamentul pus de Mani, c sistemul su reprezint numai
o dezvoltare special a celui maniheic475.
472 Ibidem, pp. 268-269 si 305.
473 Asa si de ctre Bury, Historyll, pp. 9-10.
474 Tomul V, Nr. 7-10 (iulie-dec. 1953), pp. 356-376.
378
De mare nsemntate a fost descoperirea unui fragment original dintr-o scriere a lui Mazdak, unicul ce ni
s-a pstrat, n traducere arab. Christensen 1-a analizat si Altheim-Stiehl adaug consideratiile lor erudite,
lmurind pe deplin caracterul actiunii lui Mazdak. Acesta a avut un precursor n maniheul Bundos, care,
desprtit de doctrina lui Mani, propovduia la Roma, n epoca lui Diocletian, lupta si biruinta
Dumnezeului bun asupra principiului ntunericului din sistemul dualist al lui Mani.
Se probeaz c fragmentul lui Mazdak oglindeste si ideile lui Porphyrios din scrierea sa asupra Soarelui.
Acesta ocup la el acelasi loc pe care l are Stpnul Luminii la Mazdak.
Programul lui Mazdak e gndit mai mult religios dect social, n fragment aflm nnoiri hotrtoare fat de
doctrina lui Mani si ele sunt determinate de neoplatonism, care si-a avut influenta sa n lumea iranic. Cea
mai nalt posibilitate a omului e s devin asemenea lui Dumnezeu. Atingerea acestui ideal presupune ca
el s se dezbare mai nainte de particularitatea sa proprie, s se elibereze de Ru, de amestecul cu
ntunericul, ceea ce nseamn mortificarea Individualittii. Rul, amestecul cu ntunericul, Individualitatea
sunt, ca si Condradictia, Ura si Lupta, tot attea piedici, a cror pricin Mazdak o vedea de cele mai multe
ori n femei si proprietate. Oamenii aveau
^5 L 'Iran sous Ies Sasanides (1944) si Le regne du roi Kavadh I et le communisme mazdakite, Kgl.
Danske Vidensk. Selsk., hist.-filol. Medd." IX, 6.
379

deci s se mprtseasc de femei si proprietate n acelasi chip ca de ap, de foc si psune.
Kavadh I avu o lung domnie (488-531) si a fost un mare suveran, ndat ce-si consolida autoritatea regal
n interior, deschise diferendul ce-1 avea de lmurit cu Bizantul. El ceru mpratului reluarea pltilor
stipulate prin tratatul din 442, pentru ntretinerea fortretelor din Caucaz, aprarea comun mpotriva
barbarilor de dincolo de munti. Anastasios ntelegea s acorde regelui un mprumut, dar acesta nu vru s
renunte la ceea ce socotea un drept al su. Kavadh deschide deci ostilittile, n vara anului 502 si cucereste
Theodosiupolis (Karin, Erzerum), capitala Armeniei romane. La nceputul anului 503, cade n minile
persilor si Amida, fortul principal la granita Mesopotamiei, dup un asediu de trei luni. Lupte necontenite
avur loc, pustiind crunt Mesopotamia bizantin si cea persan, n cele din urm Anastasios puse n
fruntea unei armate puternice pe Celer, un il-lyrian priceput, care, secundat de alti buni comandanti,
devasta tinuturile persilor si asedie Amida, silin-du-1 pe Kavadh la ncheierea unui armistitiu, n 505, prin
care se ngduia persilor s prseasc Amida. n 506 se ncheia si tratatul de pace pe sapte ani476,
mpratul obligndu-se a plti anual persilor 550 de livre de aur.
Anastasios profit de ncurcturile ce le aveau persii cu hunii la nord, pentru a termina puternica cetate
Dara, la cinci kilometri de frontier. Ea trebuia s tin n respect Nisibis, pierdut de bizantini.
Pentru detalii, v. Brooks, op. cit., pp. 481-483-
380
Vorbind despre aceast cetate mare si puternic a Mesopotamiei, asezat ntre hotarele romanilor si
persilor", Cedrenus adaug c Anastasios fcu acolo biseric si magazii de grne, cisterne, tribune
(rostre) si dou bi publice", o numi Anastasiopolis si-i ddu privilegii de oras477. Resedinta ducelui de
Mesopo-tamia fu transferat de la Constantina n noua cetate, mpratul complet si ntriturile de la
Martyropolis si Theodosiupolis.
n privinta relatiilor cu Occidentul, am vzut c Anastasios, dup sase ani de sovire, spre a defini situatia
regelui ostrogot Theodoric, l recunoscu ca delegat al imperiului pentru guvernarea Italiei si-i ntoarse
nsemnele imperiale trimise de Odovakar. Clovis si constituise regatul franc n Gallia, pe teritoriul care
nominal era al imperiului. Anastasios i acord titlul de consul478, un fel de recunoastere a legitimittii
puterii sale. Amndou aceste acte sunt o afirmare a ideii unittii imperiului.
n noaptea de 9 spre 10 iulie 518479, dup o lung domnie plin de mari osteneli, se stinse din viat, n
vrst de optzeci de ani. Basilissa Ariadne murise cu trei ani mai nainte. El nu lsa nici un fiu si n-a luat
nici o msur spre a asigura succesiunea, desi ar fi putut ridica pe unul din cei trei nepoti: Probus,
Pompeius si Hypatios.
4771, p. 630, (Bonn).
478 [Pentru surse si bibliografia discutiilor privitoare la consulatul lui Clovis, v. Ev. Chrysos n DOP,
XXXII (1978), p. 56].
479 Stein, Histoire du bas-Empire, II, pp. 216-217.
381

IV.
VIA tA INTELECTUAL DE LA CONSTANTIN CEL MARE PN LA IUSTINIANI
1. Literatura crestin
n aceast prim perioad a istoriei bizantine, literatura crestin tine un loc nsemnat. Nu trebuie s credem
ns c aceast literatur e strin de spiritul elenismului. Autorii crestini se folosesc de forme ale
literaturii grecesti, ei accept si rspndesc idei din literatura profan480.
a. Istoriografia e reprezentat prin Eusebios din Caesarea (n Palestina), unde s-a nscut (c. 265) si unde a
exercitat episcopatul de la 313 pn la moartea sa, n 340. El este ntemeietorul istoriografiei bisericesti si
izvorul principal pentru domnia lui Constantin cel Mare, de ncrederea cruia ntotdeauna s-a bucurat.
Eusebios a scris o Cronic, n care schiteaz pentru fiecare popor succesiunea cronologic a marilor
evenimente ale istoriei sale pn la 325, si desface din diferitele serii de fapte sincronismul care era
obiectul ultim al lucrrii sale. Din aceast oper ni s-au pstrat
480 Schmid-Sthlin, Griechische Litteratur, cap. IV, Christliche Schriftsteller, Einleitung". [ntre
completrile ce se pot face, din seria aparitiilor mai recente, se pot mentiona W.E. Kaegi, Byzantium and
the Decline of Rome, Princeton, 1968; Al Cameron, Literature and Society in the Early Byzantine Period,
Londra, 1985; Z.V. Udai cova, Idejno-politieeskaja bor'ba v ran-nej Vizantii (po dannym istorikov IV-VII
v.v, Moscova, Ed. Nauka, 1974; Eadem, Vizantijskaia kul'tura, Moscova, Ed. Nauka, 1988.1
382

numai fragmente. Dar opera sa cea mai important este Istoria ecleziastic, n 10 crti, un fel de dezvoltare
a celui din urm capitol al cronicii, de care se apropie prin aceea c ntregul material adunat trebuia s
intre ntr-un cadru cronologic. Obiectul su era, cum o spune n prefat, de a nsemna fazele ntinderii
crestinismului, perioadele de persecutie si calm, de a stabili pentru fiecare Scaun apostolic seria
episcopilor, de a face cunoscuti pe marii martiri si pe marii doctori, faptele si scrierile lor, de a nota, n
sfrsit, aparitia ereziilor, tinerea sinoadelor si ntemeierea bisericilor.
Ca scriitor, Eusebios n-are nsusiri deosebite: povestirea e uscat si putin coerent, fr nici o art. Nu
aflm ntr-nsa o expunere dramatic a evenimentelor, dar faptele relatate au o valoare documentar de
prim ordine, si ideea singur de a alege acest subiect si a-1 pune n istorie era n sine nou si
fecund"481.
Viata lui Constantin, n patru crti, e un encomion, un panegiric al marelui mprat. Ea nu ni s-a pstrat n
forma original, si autenticitatea sa, asa cum ni s-a transmis, e si azi contestat482.
Pe lng opera de istoric, Eusebios a dat si numeroase scrieri de exegez, relative la diferite prti din
Vechiul si Noul Testament, si dou mari opere apologetice, si a lsat un numr de scrisori, care au ajuns
pn la noi.
Istoria lui Eusebios a avut continuatori. Socrates, un avocat din Constantinopol, a reluat, ctre mijlocul
sec-
481 Vezi frumoasa caracterizare la Croiset, Litterature grecque, voi. V, pp. 911-912.
482 Cf. domnia lui Constantin cel Mare, l. [V. ns Supra, cap. I, n. 30, a editorului.]
383
NICOLAE BANESCU
olului al V-lea, povestirea de unde acela o lsase si a dus-o mai departe, sub acelasi titlu de Istoria
eclesias-tic, n 5 crti, de la 305 pn la 439. El si scoate informatia din scrieri, scrisori sau amintiri
lsate de oamenii epocii.
Sozomenos, avocat din Constantinopol, ca si Socra-tes, trateaz acelasi subiect n a sa Istorie ecleziastic,
n 9 crti, dar mbrtiseaz epoca de la Sinodul din Niceea pn la 425. El l urmeaz de aproape pe
Socrates, pe care uneori l transcrie.
Theodoret, episcop de Kyrros, n Siria de Nord, ne-a lsat si el Istoria eclesiastic n 5 crti, compus ctre
450, si duce povestirea de la Sinodul din Niceea pn la 428, independent de ceilalti doi.
Trebuie s amintim alturi de acestia si pe Philostorgios, care expune faptele pn la 428. El ni s-a pstrat
fragmentar.
b. Teologia numr n aceast epoc cteva mari figuri ale literaturii crestine. Cappadocia a dat, n a doua
jumtate a secolului al IV-lea, pe cei mai ilustri reprezentanti ai acestei literaturi. Caesarea, metropola
provinciei, era unul din marile orase ale imperiului, renumit prin scolile sale. Arianismul a strnit acolo
pasiunile; n aprarea Ortodoxiei se ilustrar n primul rnd cei trei cappadocieni": Vasile cel Mare,
Grigorie de Nazianz si fratele lui Vasile, Grigorie de Nyssa.
Nscut n Caesarea, n anul 331, dintr-o veche familie bogat si crestin, Vasile si fcu prima educatie
intelectual n Neo-Caesarea Pontului, unde tatl su tinea scoala de retoric; si complet apoi aceast
educatie la Caesarea, la Constantinopol si Atena, unde l cunoscu pe Iulian si leg prietenie cu Grigorie de
384
Nazianz. Ei l audiar pe Himerios si pe Libanios, vestitii retori ai epocii, ntors n patrie, se simti atras
ctre Biseric. Botezat de episcopul de Caesarea, vizit Siria si Egiptul, unde cunoscu viata monahal
aflat acolo, atunci, n floare. La ntoarcere, ncepu a organiza n Pont comunitti religioase, crora le d
exemplul si regula, si aceasta va fi una din operele principale ale vietii sale. Hirotonit preot n 364 de
Eusebios de Caesarea, a fost timp de sase ani consilierul su si cnd, n 370, muri Eusebios, el fu ales, nu
fr dificultti, a-i urma n Scaun. De atunci Mitropolit de Cappadocia, Vasile exercit timp de opt ani o
mare autoritate n mijlocul luptelor si primejdiilor, fiind, dup disparitia lui Athanasios (373), sprijinul
Ortodoxiei n Orient.
Opera sa cuprinde: 1) dou scrieri dogmatice {Contra lui Eunomios si Asupra Sfntului Spirit); 2) o serie
de omilii, dintre care cele mai nsemnate sunt: Hexaimeron (nou cuvntri asupra operei celor sase zile),
cincisprezece cuvntri Asupra Psalmilor, omiliile Contra cmtarilor si cea Ctre tineri asupra felului de
a trage folos din autorii profani; 3) scrierile zise ascetice; 4) o culegere de scrisori, n numr de 365, cele
mai multe din epoca episcopatului su (370-379) si constituind unul din cele mai interesante documente
pentru istoria secolului al IV-lea. Un mare numr de alte opere ale sale nu ni s-au mai pstrat.
Vasile cel Mare a fost, prin temperament, un orator. Hrnit cu filosofia greac, n special cu doctrinele lui
Platon si Plotin, el le foloseste n form crestin cu mult dexteritate, n interpretarea textelor biblice
nltur orice alegorie, cci aceste texte trebuie luate n-
385
NICOLAE BANESCU
tocmai, totul fiind real n povestirea biblic. Stilul su e al unui scriitor de ras. Plin de reminiscentele
literaturii clasice si de acelea ale Scripturii, el a mbinat aceste dou elemente cu mult gratie si
usurint'83.
Grigorie de Nazianz a fost n strns prietenie cu Vasile cel Mare, apropiati prin comunitatea de idei si
prin geniu. Se deosebesc totusi unul de altul prin caracter si spirit. Vasile era un om de actiune, Grigorie
un meditativ, cutnd retragerea departe de lume. El si-a fcut mai nti nvttura n scolile din Caesarea,
a cercetat apoi pe maestrii cu renume la Caesarea Palestinei, la Alexandria si la Atena, unde rmase vreo
zece ani si unde strnse prietenia cu Vasile. ntors n Cappadocia, cu tot talentul su de orator, cut
singurtatea. Tatl su, episcop de Nazianz, voia s-1 aib de ajutor si-1 decise a primi preotia (361), dar a
trebuit s treac un timp pentru a se consacra sacerdotiului, n 371, Vasile, atunci episcop n Caesarea,
ridic la rang de episcopat trgul Sasima, obiect de litigiu cu episcopul Anthim de Tyana, si-1 convinse pe
Grigorie a primi s fie numit acolo episcop. Trgul zgomotos si grosolan l scrbi si el fugi n singurtate.
Tatl su l aduse ca ajutor la Nazianz si, n 374, Grigorie i urm n Scaun. Dar, dup un an, si prsi
episcopatul si plec s triasc n retragere la Seleucia Isauriei. Acolo afl, n 379, de moartea lui Vasile,
si-i pronunt elogiul funebru.
ncurajati de venirea la tron a lui Theodosius I, ortodocsii din Constantinopol, oprimati de arieni, l
chemar s le fie conductor. Grigorie veni n capitala
I8H Croiset, op. cit., p. 934 si urm.
386
imperiului si, timp de doi ani, avu de luptat cu adversarii. Cnd, n 381, Sinodul ecumenic se adun la
Constantinopol, cei dinti episcopi sositi l aleser patriarh al metropolei, dar regularitatea alegerii sale fu
contestat de noii sositi. Atunci, descurajat de lupt, Grigorie prseste nalta demnitate (iunie 381) si se
retrage la Nazianzos, relundu-si ocupatiile de episcop. Dar, n 383, el face s se aleag alt episcop si se
retrage definitiv din viata activ, la 53 ele ani, pe-trecndu-si cei din urm ani la domeniul su printesc,
unde muri ctre 390.
Opera sa se compune din discursuri, scrisori si poezii. Sunt vestite ntre discursuri elogiile funebre tinute
la moartea lui Athanasios si a Iui Vasile cel Mare si cele cinci Discursuri de teologie, expuneri ale
doctrinei ortodoxe, care triumfase la ntiul Sinod ecumenic din 325. Scrisorile sunt aproape toate din
epoca retragerii si se refer la incidente private, interesante pentru cunoasterea omului. In ultimii ani, a
compus o ntins oper poetic, pe care editorii moderni o mpart n dou crti: Poeme teologice si Poeme
istorice. La acestea se adaug 129 epitafe si 94 mici bucti gnomice sau epigrame. Grigorie a ntrebuintat
n poemele sale metrul clasic, dar s-a exersat si n versificatia zis ritmic", ntemeiat nu pe cantitatea
silabelor, ci pe numrul lor si pe accent. Dar, cum arat Croiset, nu n poezie aflm geniul su, ci n
oratorie. Elocventa sa are mai mult amploare si strlucire dect a lui Vasile cel Mare484.
Un loc mai mic ocup, alturi de aceste genii, Grigorie de Nyssa. El este mai mult teolog dect orator sau
scriitor, nchinat Bisericii, a fost numit de fratele
387
NICOLAE BANESCU
su (371) episcop al micului oras Nyssa din Cappadocia. Sub Valens, a avut de luptat mpotriva arienilor,
iar la Sinodul din Constantinopol apare ca unul din teologii cei mai ascultati ai Orientului.
Scrierile sale numeroase se refer mai ales la exegez. Avem de la el si vreo cincizeci de discursuri tratnd
mai mult despre moral. A lsat si scrisori. Reputatia sa se ntemeiaz nainte de toate pe opera-i
dogmatic.
Antiochia Siriei, care se numra n aceast epoc ntre marile metropole intelectuale ale Orientului, vestit
prin scolile sale, ne-a dat strlucita figur a lui loan Chrysostom (Gur-de-Aur), care trebuie asezat alturi
de marii cappadocieni. Viata sa att de agitat a fost schitat, n liniile sale mari, mai nainte485. El a lsat
n urma sa o oper considerabil, care cuprinde trei feluri de scrieri: tratate, discursuri si scrisori.
Tratatele privesc chestiuni de moral religioas (Asupra penitentei, Contra adversarilor vietii monastice,
Asupra sacerdotiului, Despre cstoria unic, Celor ce ntretin la dnsii fecioare, Unei tinere vduve s.a.).
Discursurile cuprind toat seria omiliilor, n care intr minunatele predici tinute fie la Antiochia, fie la
Constantinopol.
Scrisorile sunt aproape toate din perioada exilului. Scrise n cea mai mare parte la Kukusos, ele se
adreseaz numerosilor prieteni lsati n urma sa si au
484 Ibidem, pp. 940-948.
485 Vezi capitolul privitor la Domnia lui Arcadios.
388

ca scop s le sustin curajul. Unele privesc misiunile pe care le ncuraja sau le punea la cale.
n toat aceast oper imens, Chrysostom nu se preocupa att de dogm, ct, mai presus de toate, de
moral. Silindu-se a trezi n fratii si virtutile crestine, el a biciuit ndrznet viciile, relele moravuri,
prejudecti ce rodeau la temelia societtii n aceast epoc de lung agonie a pgnismului. Rareori o
elocvent a fost att de spontan si att de puternic. Ea a smuls ntotdeauna admiratia asculttorilor si ne
captiveaz si ast2i numai la simpla lectur.
scoala Antiohiei era, n opozitie cu cea din Alexandria Egiptului, scoala exegezei literare. Reprezentantul
de frunte al acestei scoli a fost Theodor de Mopsuestia, nscut ctre 350 la Antiochia. El a urmat acolo
lectiile lui Libanios, a fost apoi atras de Chrysostom la viata ascetic si, la 20 de ani, s-a retras n
mnstirea organizat de Diodor din Tarsos, unde si-a continuat studiile sub directia acestuia, n 383, a
fost hirotonit preot, si timp de zece ani a predat nvtmntul la Antiochia. n 392 a fost chemat la
episcopatul din Mopsuestia, n Cilicia, unde a rmas pn la sfrsitul vietii (428).
Ca scriitor, a dat o serie de Comentarii asupra Scripturii si diferite opere de controvers teologic, ntre
care un mare tratat Asupra ntruprii. Nu ni s-au pstrat din toate acestea dect fragmente si traduceri n
limba latin si sirian. El tine un loc nsemnat n istoria dogmelor si a literaturii prin explicarea
ndrzneat a principiilor de exegez ale nvttorului su. A fost un adversar al exegezei alegorice,
caracteristic scolii alexandrine si a deosebit n Christos
389
NICOLAE HNESCU
dou persoane, pentru a nltura credinta c o persoan divin a putut suferi si muri, fiind astfel initiatorul
direct al nestorianismului. De aceea, Sinoadele care au condamnat pe Nestorius 1-au lovit si pe el cu
anatema, dup moarte486.
Alexandria Egiptului era de asemenea una din marile metropole culturale ale Orientului. Ea a dat Bisericii
figura impuntoare a Sf. Athanasios cel Mare, care umple jumtate din secolul al IV-lea cu zgomotul
luptelor sale pentru adevrata credint. Arianismul, fcnd din Fiul lui Dumnezeu o creatur, agita adnc
n aceast epoc spiritele credinciosilor. Printele ereziei, Arios, fusese osndit n Sinodul de la Niceea si
trimis n exil. Adversarul su principal fusese Athanasios, care contribuise mai mult dect altii la
formularea dogmei consubstantialittii" (6/ioouaia). Ales episcop de Alexandria n 328, el strbtu sub
cinci mprati o viat de lupte ndrjite, alungat de cinci ori din Scaunul de patriarh, n care totusi si-a
ncheiat viata.
Athanasios a desfsurat o mare activitate literar, care e n strns legtur cu luptele sale teologice.
Discursul Contra gentililor combate politeismul pgn n stilul vechilor apologeti. Cel Despre ntruparea
Verbului apr credinta n ntruparea lui Christos. Celelalte scrieri sunt aproape toate mpotriva doctrinei
arienilor. Biografia Sf. Anton, ntemeietorul clugrimii egiptene, schiteaz icoana ideal a vietii ascetice.
Ea s-a bucurat de timpuriu de traduceri n limba latin si n limba sirian.
Croiset, op. cit., pp. 927-928. ,!, ;.\:4. jjji ii!
390
Ca gnditor, Athanasios ptrunde n miezul lucrurilor; el cere ca sufletul omenesc s mearg drept la
Dumnezeul unic din care totul purcede.
Energicul teolog e si un abil orator, prin temperament. El stie perfect s construiasc o demonstratie, s
pun faptele povestite n argumente si s le conduc metodic la concluzia pe care o impun.
Prin implacabila sa lupt n aprarea ortodoxiei, el a trecut la urmasi ca un adevrat atlet al lui Christos,, si
a fost supranumit cel Mare".
Alexandria 1-a dat si pe patriarhul Cyril, dusmanul nempcat al lui Nestorios. El a compus un mare
numr de scrisori si cuvntri, tratate dogmatice, opere de polemic si de exegez, care alctuiesc un izvor
din cele mai nsemnate pentru istoria eclesiastic a secolului al V-lea.
Egiptul 1-a produs si pe Synesios din Kyrene, un om exceptional, pgn mai nti, orator si filosof, trecut
apoi la crestinism si devenit episcop.
Nscut ctre 370 dintr-o distins familie pgn din Pentapolis, el si-a primit cultura n scolile superioare
din Alexandria, unde fu initiat n filosofia neoplatonismului de renumita Hypatia, fiica matematicianului
Theon. Scrisorile ce ni s-au pstrat de la Synesios mrturisesc recunostinta duioas si admiratia adnc ce
i-a pstrat-o tot timpul vietii.
n 399, Synesios a fost trimis de patria sa la Con-stantinopol, ntr-o misiune pe lng mpratul Arca-dius.
Cu acest prilej compuse cunoscuta-i cuvntare Despre suveranitate (Jlepi jSamAeta^), oper plin de
nobile sentimente si de sinceritate. Dup ce a stat acolo ctva timp, se ntoarse la Kyrene, se cstori cu o
391

crestin si petrecu mai multi ani la domeniul su, la sud de Kyrene, n marginea pustiului, ocupndu-se cu
economia propriettii sale, cu vntoarea si cu studiile filosofice, participnd si la luptele cu briganzii
Libiei, care nvleau n tinut, n anul 411, Synesios fu chemat de toti n fruntea episcopatului de
Ptolemais, n care fu ntrit de patriarhul Alexandriei, desi fcuse, cu mult loialitate, rezervele sale asupra
doctrinei si disciplinei.
Opera lui Synesios formeaz o tranzitie ntre literatura pgn si cea crestin a acestor din urm secole, si
sunt o mrturie a studiilor sale multilaterale. Ea se compune din discursuri, scrisori si imnuri.
Printre scrierile de tinerete trebuie citat cuvntarea menit a fi citit dinaintea lui Arcadius, la care fusese
n misiune, spre a cere pentru patria sa o usurare de impozite. Aceast cuvntare, intitulat Despre
suveranitate (Flepi Paaikeiaq) e privit ca manifestul anti-german al partidei nationaliste din capitala
imperiului. Demougeot, care-i analizeaz ideile, crede c aceast ndrzneat cuvntare n-a putut fi
pronuntat niciodat, si Synesios s-a mrginit a o publica487. Elogiul cheliei e o compozitie sofistic,
spiritual. Povestirile egiptene povestesc lupta lui Osiris si a lui Typhon, sub care n realitate se ascund
prefectul pretoriului
487 Vezi domnia lui Arcadius, 3- [Se poate aduga aici Chr. Lacombrade, Synesios de Cyrene, hellene
et chretien, (These...), Paris, Les Belles Lettres, 1951 si Idem, Le discours sur la royaute de Synesios de
Cyrene l'empereur Arcadios, traducere, nsotit de note si comentarii (These complementaire...), Paris,
Les Belles Lettres, 1951.1 '.fftfe' ' "R'Hxr^'i t/ .''.o;; i.vjb <>
392
Aurelian si relatiile dintre el si fratele su Caesarios. Tratatul Despre vise e un document al superstitiilor
neoplatonice.
Dar o important cu mult mai nsemnat dect toate acestea o are corespondenta lui Synesios. Ea cuprinde
peste 150 de scrisori, ctre prieteni si ctre Hypatia, foarte instructive, fiindc ne introduc n viata epocii.
Ca poet, Synesios a compus zece imnuri n dialectul doric si n metru antic.
c. Hagiografia. Oientul a produs si pe cel mai nsemnat istoric al monahismului egiptean, pe Palladios,
originar din Asia. El s-a nscut n 364, n Galatia, si a dobndit o cultur clasic temeinic, n ,388, a fcut
o cltorie n Egipt pentru a cunoaste pe clugrii vestiti acolo, si s-a ntors n Asia Mic trecnd prin
Palestina. Ales episcop de Helenopolis, n Bithynia, a fost amestecat n cearta origenistilor si exilat de
Arcadius n Egiptul de Sus, unde petrecu mai multi ani. La ntoarcere, avu episcopatul de Aspuna, n
Galatia.
Scrierea sa fundamental e AavaiaKov (Historia Lausiaca), scris pe la 420 si numit astfel dup
sambelanul imperial Lausos, cruia i-a fost nchinat. Cunosctor perfect al vietii solitarilor egipteni si
palestinieni, el ne nftiseaz n prima linie n aceast oper, parte din experienta proprie, parte din cele
auzite de la altii, istoria clugrimii din Egipt si Palestina. Lucrarea constituie deci pentru noi un izvor de
cpetenie pentru cunoasterea vechii istorii a monahismului. Ea a avut o ntins rspndire mai ales n
mn-
393
NICOLAE BANESCU
stiri, si a fost de timpuriu tradus n limba latin si n mai multe limbi orientale.
Alt scriere a lui Palladios, compus n exilul su din Egipt, e Dialogul istoric despre viata Sf. loan
Cbrysostom, al crui devotat admirator a fost. Scrierea, n forma unui dialog, e un izvor nsemnat pentru
viata ilustrului prelat488.
d. Poezia religioas, n aceast prim perioad a istoriei bizantine, apare si poezia religioas ritmic, ale
crei nceputuri au fost schitate cu mult eruditie de K. Krumbacher189.
Aceast poezie crestin nu mai mbrac versul clasic, construit dup cantitatea silabelor, cci vocalismul
nou nu mai cunoaste vocale lungi si scurte, ci numai isochrone. Principiul formei noi este numrul
silabelor si accentul. Krumbacher deosebeste trei epoci principale n dezvoltarea istoric a poeziei
religioase: epoca pregtirii, n care cntecele ce-1 glorificau pe Dumnezeu erau compuse din cuvinte ale
Sfintei Scripturi; epoca de nflorire, n care imnurile religioase de larg cuprins ajung la desvrsire; si cea
din urm, care ncepe cu o nou form arhitectonic de poezie, asa-zisele Kanones.
n cadrul expunerii noastre ne intereaseaz epoca imnurilor religioase care ncepe n secolul al V-lea si
nfloreste mai cu seam n secolele al Vl-lea si al VII-lea. Reprezentantul ei principal a fost Romanos,
supranumit Melodul (6 Mecodog), care a dat imnului religios, dup expresia lui Krumbacher, caracterul
cel
** N. Turchi, La civilt bizantina, Torino, 1915, p. 153-
489 Geschichte der byzant. Litteratur, ed. a Il-a, p. 963 si urm.
394
mai solemn si mai sublim. Putinele date asupra vietii sale se afl aproape numai ntr-o veche legend
cuprins n Minee, la data ele l octombrie, ziua srbtorii sale. Pstrat n patru diferite versiuni
mentionate de Krumbacher, ea ne povesteste c Romanos s-a nscut ntr-un oras din Siria, a slujit ca
diacon n biserica nvierii din Berytos, a venit apoi, sub mpratul Anastasios, la Constantinopol, unde a
fost, ca preot, n legtur cu biserica Theotokos ev rog Kvpov, si a obtinut printr-un vis miraculos darul
poetic al imnurilor, compunnd aprox. 1000 de kontakia. Manuscrisul de mna sa a fost pstrat n biserica
Theotokos, si n aceeasi biseric vestit a fost srbtorit ndeosebi aniversarea sa.
Faptul c legenda nu precizeaz sub care anume din cei doi Anastasios a venit Romanos la Constan-
tinopole a fcut ca unii savanti s pun acest eveniment n timpul domniei lui Anastasios al II-lea (713-
715), pe cnd altii l pun n cea a lui Anastasios I. O lung discutie a mprtit pe cercettori n aceast
privint. Dar argumentele produse de Krumbacher ne fac a admite c Romanos si-a nceput cariera poetic
sub Anastasios I (491-518). Foarte mult pretuit ele ntemeietorul bizantinologiei, Romanos caracterizeaz,
dup cum spune acesta, cea mai nsemnat faz a istoriei poeziei grecesti a imnurilor, si ntr-nsul acest
gen apare n perfectiunea sa cea mai nalt"490.
490 Ibidem, p. 669. Bibliografia asupra celebrului imnograf la p. 671.
395
NICOLAE BANESCU
2. Literatura pgn.
n aceast epoc de triumf al crestinismului, exista nc alturi pgnismul. Persistenta sa se datoreste
multor cauze, rezumate att de bine de Brooks: patriotismul roman, care vedea nc n adorarea zeilor
unica salvare a cettii eterne; cultul Cybelei si Isidei, al lui Mithra si Orpheus, cu visurile lor de nemurire;
traditia puternic a mpratului stoic Marc Aureliu; idealurile nalte ale neoplatonismului, care nsufletea
miscarea intelectual a epocii.
a. Sofistica. Dar cea mai trainic si mai persistent influent conservatoare era aceea a retoricii, a
sofisticii", cum se chema elocventa de aparat, care stpnea educatia tinerimii. Ea i deschidea calea ctre
succes n viat, si instrumentele cu care forma spiritele erau pentru profesor mitologia si istoria
pgn491.
nc din secolul al II-lea d.Hr., ceea ce ne izbeste n istoria literaturii grecesti e popularitatea de care se
bucura sofistica. Odat cu pierderea liberttii grecesti, elocventa nu-si mai putea afla loc n agora; ea si-a
cutat refugiul n scoli, unde a continuat a se exercita si a se produce chiar n afar, dinaintea unui public
ales, sau n ceremonii. Sofistica rspundea unei trebuinte profunde a elenismului de atunci, i procura
iluzia frumusetii literare. Toti reprezentantii si ilustri au fost profesori de retoric. Erau sofisti" n toate
491 Vezi interesantele consideratii ale lui Brooks, Thoughts and ideas of the Period, n Cambridge Med.
History", voi. I, p. 568 si
urm.
396

prtile imperiului roman, n Occident ca si n Orient, n toate orasele care aveau institutii analoge cu
faculttile sau universittile noastre492. Cele mai vestite din aceste asezminte se gseau n Orient, adic
n lumea greac. Ele erau ndeosebi nfloritoare n Constan-tinopol si Atena. Odat cu strmutarea
centrului politic n noua capital a lumii, aceasta dobndise o important fireasc, si ea se manifesta si n
domeniul intelectual; dar Atena, cu mretia monumentelor ce o mpodobeau, cu limba si traditiile sale, era
privit ca adevratul centru al clasicismului, n epoca lui Constantin si a urmasilor si, ea tria spiritual din
mostenirea strlucit ce i-o lsase antichitatea. Nu e de mirare deci c din toate prtile imperiului tinerii
setosi de a-si ntregi educatia se mbulzeau n metropola cugetrii elene, unde aflau profesori eminenti si
un mediu literar distins. La scolile ei nu veneau numai pgnii: crestinii nsisi erau atrasi de farmecul
nvtmntului lor, si reprezentanti din cei mai ilustri ai literaturii religioase, un Vasile cel Mare, un
Grigorie de Nazianz au fost printre elevi; iar la Antiochia Siriei, loan Chrysostom a fost elevul admirat al
celebrului Libanios.
ntre marii sofisti ai timpului, ale cror opere ni s-au transmis, Himerios, Libanios si Themistios formeaz
treimea vestit a veacului al IV-lea.
Himerios din Bithynia s-a nscut n Prusias (Brusa), la o dat nesigur (dup unii, ctre 315) si a urmat la
scolile din Atena, unde apoi si-a avut catedra sa de re-
492 Em. Burnouf, Histoire de la litterature grecque, t. IP, Paris,
1885, p. 389. :.-*." l> ;';.: .
397
N1COLAE IUNESCU
tor. La 362, si-a ntrerupt activitatea, chemat de mpratul Iulian pe lng el. Dup moartea acestuia, si-a
reluat nvtmntul la Atena si 1-a continuat pn la sfrsitul vietii. El si-a cstigat acolo o mare
celebritate ca profesor, prin strlucirea formei. Libanios l caracterizeaz pentru aceast calitate TOV
ecr$T]/jacri 'ka.ti-npov. Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz au putut fi astfel atrasi printre auditorii si.
Himerios a fost numai om de scoal, a stat departe de viata politic. El a compus 80 de cuvntri, din care
s-au pstrat integral numai 24, unele, simple amplificri ele scoal asupra unor subiecte fictive, altele
opere ele circumstant.
Libanios s-a nscut la 314 n Antiochia Siriei, din printi bogati. Pasionat de elocvent, a studiat la Atena,
dar s-a pregtit mai ales pentru oratorie, citind si recitindu-i pe oratorii attici. A profesat un timp la Atena,
apoi la Constritinopole, la Niceea, la Nicome-dia, unde a stat cinci ani, si n cele din urm se ntoarse n
orasul su natal, Antiochia, exercitndu-si acolo nvtmntul pn la sfrsitul vietii (c. 393). El a fost
recunoscut ca cel dinti dintre maestrii elocventei n Siria greac. Elevii si cei mai distinsi au fost
crestinii: loan Chrysostom, pe care 1-ar fi lsat urmasul su, dac crestinii nu i 1-ar fi smuls", cum s-a
exprimat el nsusi, Vasile cel Mare, Theodor de Mopsuestia, Grigorie de Nazianz. S-a bucurat de mare
credit sub mpratul Iulian, care-1 numi quaestor. Moartea neprevzut a tnrului suveran a fost pentru el
o mare lovitur, l plnse ca prieten si ca aprtor al elenismului, cele mai scumpe sperante ale sale
risipindu-se odat cu disparitia lui. , .Y8fc .q ,?Mi
398

Libanios a scris mult, si din scrierile sale ni s-au pstrat o mare parte. Scrieri de scoal, amplificri pe o
tem fictiv (jueAerai), modele ele exercitii pregtitoare (.Kpojv^vajJiaia), descrieri (eKqpaeiq),
povestiri, elogii, monodia la moartea lui Iulian si un epi-taphios nchinat acestuia, rjfiojtoioci, n care se
face a vorbi un personaj istoric sau legendar n anumite situatii, lucrri critice asupra lui Demosthenes,
constnd din Viata oratorului si din argumente (vnofieasu; ) indicnd prilejul si subiectul discursurilor
sale. A compus apoi discursuri, cele mai multe referitoare la evenimente contemporane, celelalte fiind
amplificatii de scoal. Deosebit de interesant e Panerigicul adresat orasului su natal, Avno%iK6q,
compus dup toate regulile artei.
Libanios a lsat si o ntins corespondent, adresat ctre oameni de tot felul: pgni sau crestini, mprati,
demnitari, episcopi, retori, filosofi, si atingnd subiecte foarte variate.
Ca scriitor, a impresionat prin adnca sa cunostint a autorilor clasici. Studiase cu pasiune pe poeti, pe
istorici, pe moralisti, si prin aceasta limba sa prea contemporanilor de o mare bogtie si puritate.
Themistios a fost un mare personaj, amestecat n evenimentele politice ale timpului. Nscut n Paphla-
gonia (c. 317), si-a fcut mai nti educatia pe lng tatl su, care se ocupa cu filosofia si cu literatura
clasic, apoi la Constantinopol, unde deschise o scoal, ntre 345 si 360 compuse Parafraze la operele lui
Aristotel, pentru a face ideile greu de nteles ale marelui filosof accesibile tuturor, n 350, tinu o cuvntare
399

dinaintea lui Constantiu, care, n 355, l numi senator, iar n 358-359 - proconsul.
Themistios stiu s-si atrag, favoarea mpratilor pn la Theodosius I, ajungnd unul din oamenii cu vaz
ai imperiului. El a salutat urcarea pe tron a lui Iulian, spernd un nou Herakles si Dionysos; salut apoi, n
numele Senatului, pe Jovian, cu prilejul Consulatului. Dup aceea, tinu o cuvntare pentru Valens, dup
victoria acestuia asupra lui Prokopios, una pentru consulatul fiului su si alta pentru pacea lui Valens cu
gotii; iar la decenaliile lui Valens si Valentinian (373), el a pronuntat cuvntarea solemn la Antiochia. n
377, trimis la Roma, a tinut discursul la decenaliile lui Gratian. n sfrsit, a rostit sase cuvntri sub
Theodosius cel Mare, care 1-a numit prefect al orasului (384).
Themistios a fost oratorul oficial al Constan-tinopolei. Datorit talentului su, si-a ndeplinit acest rol n
chip onorabil. A stiut s vorbeasc mpratilor cu demnitate si, ntr-o societate sfsiat de lupte religioase,
a reclamat libertatea cultului cu nobil nltime de cuget. Elocventa sa nu e lipsit de gratie si de
strlucire. Expert n literatura clasic, amintirile din Homer si Platon se ngrmdesc n cuvntrile sale. A
fost un orator srbtorit nc din viat: Libanios are pentru el o mare admiratie, Grigorie de Nazianz i
recunoaste titlul de jSacrtAeug Ad/ov, mpratul Iulian se stie ct entuziasm i arat493.
Iulian mpratul are multe afinitti cu acesti reprezentanti ai retoricii, n viata sa att de scurt si
Schmid-Sthlin, Griecb. Litteratur, pp. 1011-1013.
400
att de absorbit de actiunea militar purtat cu mult bravur, el a gsit timp s scrie, si nu tot ce a scris a
ajuns pn la noi.
Avem trei discursuri oficiale: dou panegirice ale mpratului Constantiu, compuse pe vremea cnd era
Cesar, si Elogiul mprtesei Eusebia, binefctoarea sa, cele dinti, cum bine le caracterizeaz Croiset, o
testur de minciuni strlucite, impuse de convenientele oficiale, cel din urm fcnd un mare contrast cu
ele, prin sentimentele sincere pe care le exprim.
Frumoase pagini de sinceritate si nltime de idei aflm si n discursul al Vlll-lea, scris n Gallia, o
consolare ce si-o adreseaz lui nsusi, n momentul desprtirii de prietenul su scump Sallustius, pe care
gelozia lui Constantiu l ndeprteaz de el.
Discursul adresat Regelui Soare (Eig TOV pacrikea "HXwv) e un fel de meditatie, n care autorul scoate
n relief, dintre toti zeii, pe Helios ca cel mai cuprinztor, adevratul mijlocitor ntre lumea de sus si cea de
jos. Discursul ctre Mama Zeilor (Ef TJ)V jUTjTepa t&v $L<yv), o interpretare alegoric a mitului
Cybelei, exprim aceeasi nflcrat pietate.
Dar fondul naturii lui Iulian apare mai bine n operele satirice. Cea mai nsemnat e Contra Crestinilor
(Kar rahiaicov), astzi pierdut, si o cunoastem numai din combaterea ce i-o consacr Cyril al
Alexandriei. Iulian a compus-o nainte de campania n Persia (362-363). Scris repede, pe un ton de
pamflet batjocoritor, el ncearc a demonstra c sunt tot attea mituri n Biblie ct si la poetii greci, c
profetiile n-aveau a face cu evenimentele povestite de Evanghelie, c
401

Dumnezeul Bibliei e nedrept, gelos si violent. Admiratia si pasiunea pentru elenism, conceput ca cea mai
pur expresie a religiei si umanittii, pun n aceast satir virulent, dup expresia lui Croiset, un element
de frumusete.
Misopogon, compus la Antiochia, n 363, e, poate, ca satir, capodopera lui Iulian. Un edict de maximum,
fcnd aprovizionrile dificile, i-a iritat pe antio-hieni, si ei 1-au batjocorit n cntece pe mprat. Acestor
nerusinate cntece, Iulian le-a rspuns ca om de spirit, lundu-i n batjocur pe adversari. Dusmanul brbii
(Microncbyov) e locuitorul Antiohiei, delicat, iubitor de plceri si de moliciune, adversar al filosofilor, si
mpratul, fcndu-se a-i luda calittile, si bate joc amarnic de el, pentru moravurile sale destrblate.
Este, n aceast satir, un spirit cam dur, lipsit uneori de bun gust. Aflm ns ntr-nsa pasaje care nu sunt
lipsite de farmec, ca acela n care Iulian opune Orientului molesit asprimea nativ a celtilor, n mijlocul
crora a trit ani de zile.
Banchetul, Saturnaliile sau Cesarii are aceeasi not satiric. La un banchet dat de Kronos olimpienilor iau
parte si Cesarii divinizati, crora li se adaug si Alexandru. Silen e comicul Olimpului si judec pe fiecare
dintre oaspeti. La sfrsit, are loc un concurs de merit ntre cei mai buni, iar Marc Aureliu obtine cele mai
multe voturi.
Iulian ne-a lsat si o vast corespondent de o mare valoare documentar. El vedea cum se nruie n jurul
su vechile credinte ale Heladei, si n corespondenta sa strbat de multe ori sperantele si deceptiile ce-1
stpneau. Ea ne face s ptrundem, zice att de
402
bine Bidez, n secretul uneia clin vietile cele mai tragice ale istoriei494. Dar, pe lng aceast valoare
documentar, corespondenta se deosebeste si prin umorul si pitorescul att de spontan cu care autorul stie
s schiteze scene si portrete.
b. Istoriografia numr o serie de reprezentanti ai literaturii pgne. Zosimos e singurul istoric cu oarecare
relief n secolul al V-lea. A trit sub Theodosius al II-lea si urmasii si si a scris Istoria contemporan
('IffTopia va) n 6 crti. Cea dinti cuprinde un scurt rezumat al istoriei imperiului de Ia August pn la
Diocletian, ca o introducere la opera propriu-zis, n care autorul si propune a schita evenimentele din
secolul al IV-lea si din timpul su. Celelalte crti duc povestirea de la moartea lui Diocletian pn n
primii ani ai domniei lui Theodosius al II-lea, oprindu-se la cucerirea Romei de ctre Alaric (410).
Istoricul l rezum uneori pe Eunapios, dar Polybios a fost modelul su. Dup cum acesta a artat cresterea
puterii romane ntr-o perioad decisiv a existentei sale, Zosimos voieste s explice declinul ntr-o
perioad tot att de hotrtoare n sens contrar (I, 57). Dar pentru o astfel de tem filosofic el n-are
ptrunderea de spirit necesar, ntre cauzele decderii romane nsenineaz si distrugerea religiei nationale,
afirmnd c zeii renegati si-au retras protectia lor fat de imperiu. De aceea, e sever cu Constantin cel
Mare si Theodosius I, care au protejat crestinismul.
'm L'empereurJulien, oeuvres completes, t. I, 2e prtie (Lettres et fragments), Paris, Belles Lettres 1924,
Preface, p. VII.
403
NICOLAE BANESCU
Totusi, istoria lui Zosimos e una dintre cele mai bune ale epocii, prin informatia sincer ce o cuprinde si
prin claritatea expunerii.
Priskos din Fanion (Thracia), sofist si om de stat sub Theodosius al II-lea si Marcian, ne-a lsat o oper
istoric intitulat Istorie bizantin (loTopia BvtavTiaKr), din care ni s-au pstrat fragmente, unele destul
de mari, ca cel n care ne descrie att de amnuntit ambasada lui Theodosius al II-lea la Attila, ambasad
din care istoricul a fcut parte. Informatiile sale privitoare la viata si moravurile hunilor sunt extrem de
interesante. Photios vorbeste despre Priskos cu mari elogii.
Malcbosnc trebuie amintit pentru opera sa, care, dup Suidas495, nu era lipsit de culoare dramatic.
Ammianus Marcellinus, un grec sirian, nscut la Antiochia, a scris, la sfrsitul sec. al V-lea, Res gestae,
istoria Imperiului roman, n limba latin. Ea prezint evenimentele dintre anii 96-378. Ni s-au pstrat
dintr-nsa numai ultimele 18 crti, care povestesc faptele de la 353 pn la 378. Marcellinus a participat la
campa-
495 [Traditia manuscris a Lexiconului pledeaz pentru forma Suda Cn co\)5a), care ar fi mai ndrepttit
dect aceea de Suidas", ncettenit de la Renastere ncoace; pentru bibliografia discutiei, v. H. Hunger,
Die hochsprachlicheprofane Literatur der Byzantiner, voi. II, Miinchen, Verlag, C.H. Beck, 1978 (voi.
Handbuch der Altertumswissenschaft" XII, 5, 2), p. 40-42].
496 [Pentru alte delalii bibliografice, se poate consulta si EBPB, voi. III, Bucuresti, Ed. Enciclopedic,
1997, p. 19-27. Cititorul romn are acum la dispozitie si traducerea acestui text nsotit de comentarii
(Ammianus Marcellinus, Istoria roman, Studiu introductiv, traducere, note si indice de prof. David H.
Popescu, Bucuresti, 1982)].
404

nia lui Iulian mpotriva persilor si e perfect informat asupra evenimentelor pe care le expune496. Stein l
socoteste ca cea mai mare aparitie literar ntre Tacit si Dante.
c. Filosofia are un reprezentant de frunte n persoana lui Proklos, cel mai de seam dintre neoplatoni-cieni.
Discipolul si biograful su Marinos din Neapolis (Samaria) ni-1 nftiseaz ca un personaj predestinat, pus
sub protectia special a zeilor.
Nscut la Constantinopol (c. 410), dintr-o bogat si nobil familie originar din Lycia, el a nvtat la
Alexandria filosofia lui Aristotel cu peripateticianul Olympiodor si matematicile cu savantul Hieron. A
mers apoi s se perfectioneze la Atena, unde neoplatonismul si-a avut ultima sa strlucire, si a fost initiat
acolo n filosofia greac de Plutarh si mai ales de Syrianos, urmasul su la conducerea scolii
neoplatonicilor. Timp de zece ani a audiat lectiile sale. De la el a primit, probabil, ca o traditie a scolii,
proiectul de a face sinteza filosofiilor si de a le realiza unitatea.
Proklos si fcea lectiile fr pregtire. Vorbirea sa era usoar, ca inspirat. Lucra mult, fr oboseal,
trind cu putin si avnd o purtare exemplar, bun fat de toti. n mitologie, o vast eruditie l fcuse tot att
de familiar cu divinittile strine, ca si cu cele nationale. Pe toate le cunostea si le onora, nct se numea
nsusi preot universal si hierofant al lumii. Tot astfel, n filosofic n-are un singur sistem: el posed la
perfectie si uneste laolalt cele mai bune sisteme.
Afar de vreo douzeci de opere care s-au pierdut, a compus un tratat de matematici, altul de astronomie,
dou scrieri filosofice mai importante: Teologia pla-
405

tonician si Comentariul asupra lui Timaios, apoi alte clou Comentarii, asupra lui Alcibiade si asupra lui
Parmenide.
n Parmenide, Platon proba necesitatea unittii (ev), pentru a explica logic si ontologic multiplul
(TroAAd). Proklos merge mai departe n Comentariul su: de la unitate el se ridic din abstractie n
abstractie, ntr-o imens ierarhie, pn la Unul absolut, superior actului, gndirii, fiintei, Unul, pe care nici
ntelegerea, nici simturile nu-1 pot atinge, si care nu se reveleaz dect n extaz497.
Proklos a sfrsit cu imnuri (Soarelui, Muzelor, tuturor zeilor, Minervei etc.), ntiprite de o adnc
melancolie, n aceste imnuri, el se refugiaz o clip cu gndul n antichitatea venerabil, inainte de a se
pierde n snul unittii absolute, obiect statornic al tuturor gndurilor sale, suprem azil al mizeriilor
sale"498.
Hypatia e de asemenea o figur celebr ntre neo-platonicienii epocii. Fiic a matematicianului Theon,
femeie de o rar frumusete si nzestrat cu talente exceptionale, ea conduse scoala neoplatonic din
Alexandria si ajunse la atta eruditie, nct ntrecea,
497 [Prefatatnd orientarea contemplativ a monahismului bizantin si ortodox de mai trziu, aceast
latur confirm opiniile emise n ultimul veac cu privire la trsturile comune dintre ortodoxia bizantin si
platonismul antichittii trzii (J. Danielou, Platonisme ct theologie mystique, Paris, 1944, ed. a Il-a, Paris,
1954; E. von Ivnka, Ubernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Vter, Einsiedeln,
1964; H.-P. Esser, Untersuchungen zu Gebet und Gottesver - ehrung der Neuplatoniker, Koln,
1967)].
498 V. Cousin, Histoire generale de la philosophie, 2e ed., Paris, 1884, p. 197.
406
dup mrturisirile celor vechi, pe toti filosofii din epoca sa, expunnd cu miestrie asculttorilor nu numai
doctrina lui Platon, ci toate disciplinele filosofici. Synesios s-a aflat printre elevii si si i-a pstrat n toat
viata o adnc veneratie, pe care ne-o atest scrisorile rmase de la el.
Aceast ilustr interpret a filosofici, de o viat exemplar, nconjurat de o sincer admiratie a tineretului
studios, a pierit ucis de plebea fanatic a Alexandriei, condus de lectorul Petru. Ambitiosul Cyril sal
Alexandriei n-a fost, dup unii, strin de aceast oribil crim.
d. Poezia si-a avut si ea reprezentantii si pgni n aceast epoc. Cel mai nsemnat dintre dnsii a fost
Nonnos din Panopolis, n Tebaida499, care, pe la mijlocul sec. al V-lea, a compus faimoasa epopee
mitologic Donysiacele (Aiowaiax), de o lungime considerabil. Ea cuprinde 48 de crti. Toat legenda
lui Dionysos e pus n versuri, de la mprejurrile care au precedat nasterea zeului pn la admiterea sa n
Olimp. Poemul e o mas confuz de povestiri, cci autorul ngrmdeste n subiectul su toate legendele
pe care le stie. Ca poet, Nonnos nu e lipsit de calitti: are o imaginatie bogat si ne d o serie de tablouri
impresionante. Versul su are un efect muzical, prin cderea accentului tonic n general pe silaba
penultim de la sfrsit, ca n versul bizantin de mai trziu.
4W [Numit n grecesteTbebais, Tebaida a fost o regiune istoric a Egiptului de Sud, situat n jurul
metropolei faraonice Teba. n secolul al IV-lea d. Hr., regiunea a devenit un puternic centru de iradiere al
monahismului crestin].
407

Panopolis ne-a mai dat un poet, n persoana acelui Kyros, admirat n cercul literar al mprtesei Eudokia,
datorit creia a ocupat, sub Theodosius al H-lea, nalte demnitti, cznd apoi n dizgratia suveranului
odat cu protectoarea sa si sfrsind ca episcop de Kotyaeion, n Asia Mic. Ni s-au pstrat de la el
epigrame500.
e. Arta este bine reprezentat n aceast perioad a nceputurilor. Crestinismul triumftor n secolul al IV-
lea aduse o mare activitate artistic. El avea nevoie de vaste edificii ale cultului, mpodobite de un nou
decor, care trebuia s aib alt rol si alt nteles. Lungile frize care acoper acum zidurile bisericilor,
nftisnd scene ale Vechiului Testament si ale Evangheliilor sunt, dup expresia unui excelent istoric al
artei, ca o carte, n care cei care nu puteau citi Sfnta Scriptur aveau sub ochi marile evenimente ale
istoriei crestine501. Decoratia monumentelor sacre si pierdu prin urmare caracterul simbolic, pentru a lua
un caracter narativ si istoric. Tipurile actorilor principali ai dramei sacre tind a se fixa, a se individualiza.
Astfel se formeaz o iconografie nou, care nu mai seamn cu aceea a catacombelor si ale crei trsturi
esentiale apar mai ales n Orient502, ntr-adevr, Siria, Egiptul,
500 [Cyrus sau Kyros, grec din Panopolis, a fost si prefect al orasului Constantinopol, probabil cu
ncepere din 438, pn la dizgratia sa, survenit n 441; ntre realizrile sale, unele surse-i atribuie si
iluminarea Capitalei pe timpul noptii; alte detalii despre el n Dagron, Naissance, p. 268-272].
501 Ch. Diehl, L'art chretien primitif et l'art byzantin, n Bibliothque d'histoire de l'art", Paris et
Bruxelles, Les editions G. Van Oest, 1928, p. 10.
408

Asia Mic au jucat un rol nsemnat n formarea acestei arte primitive.
Constantin cel Mare a ridicat Sfnta Treime si Sfintii Apostoli din Constantinopole; Sf. Sofia a fost
nceput de el si terminat de Constantiu, reconstruit apoi, n toat splendoarea ei, de marele Justinian.
Bazilica Sf. " loan Boteztorul, din mnstirea lui Studios, att de "' celebr mai n urm, a fost ridicat de
acest nalt demnitar, fost consul, n secolul al V-lea, aproape de Poarta de Aur, n cartierul Psamathia503.
Bisericile din "" Thessalonic sunt si ele frumoase monumente ale artei primitive bizantine.
n Occident, numeroase bazilici de tip elenistic se ridic de asemenea n aceast epoc: Sf. loan din
Laterano, Sf. Paul-afar-din-Ziduri, Sf. Pudentiana, de la sfrsitul secolului al IV-lea, n care stilul istoric
apare n mozaicuri n toat strlucirea sa504. Acelasi caracter istoric se manifest n mozaicurile de la
Santa Mria Maggiore (sec. al V-lea). Palatul lui Diocletian, att de monumental, pstrat pn astzi la
Spalato, datnd de la nceputul sec. al IV-lea, Mausoleul Gallei Placidia si Baptiseriul Ortodox din
Ravenna, din secolul al V-lea, sunt alte impuntoare monumente ale acestei arte primitive.
Prin toate aceste creatii, secolele al IV-lea si al V-lea reprezint n istoria artei perioada de pregtire a
epocii strlucite a lui Justinian.
502 Ibidem, pp. 10-11.
503 Ea a fost distrus de turci, curnd dup cucerirea Constan-tinopolei. Pe locul su se afl azi moscheea
Mirakhor Giami.
504 Diehl, op. cit., p. 12.
409
,Y'
P f f- -> ^ c, l!'
^? '4' ? ^ r
s
a

.O
x^
-t
I
g
s
s
O
S
-4*
-w*-v V *fc8f>fi
*)L' *.
/'.V* Av:',i.,
IUSTINI(9IUUE518- l AUGUST527)
1. Alegerea si personalitatea sa. Politica intern. Restaurarea credintei ortodoxe. Influenta lui lustinian
mpratul Anastasios I nu s-a preocupat s asigure succesiunea la tron si nici unul din nepotii si nu i s-a
prut un bun pretendent la coroan1.
A trebuit deci ca organele abilitate s decid n asemenea mprejurri s procedeze la alegerea noului
mprat. Grzile palatului aveau o parte nsemnat n aceast alegere si marele sambelan (praepositus sacri
cubiculi), eunucul Amantios, a ncercat s-1 ridice pe tron pe un anume Theocrit, devotat al su. n acest
scop, el ddu bani lui Iustin, nvestit n acel moment cu comanda de comes excubitorum2.
Cartea despre Ceremonii a Porphyrogenetului ne-a transmis descrierea oficial a acestei alegeri3, n
dimineata zilei de 10 iulie, trupele grzii si poporul se adunar la Hippodrom si aclamau senatul, cerndu-i
s-i
1 [Autorul repet aici o opinie pe care a expus-o si la sfrsitul capitolului anterior, dar ea se cuvine serios
amendat: nepotii si descendentii familiei lui Anastasius I au detinut nsemnate pozitii n viata politic,
vreme de cteva generatii dup moartea sa (cf. A. Cameron n GRBS, 19(1978), p. 25-276).]
2 Acest corp de gard fusese instituit de curnd de Leon I, cum a artat Bury, History I, 318; cf. E. Stein,
Geschichte I, 530, mpratul avnd n creatia sa mai mult ncredere dect n scho-lele palatine.
3 De Cerim., I, cap. 93. f "l C ;v
413
NICOLAE BANESCU
dea un mprat: Multi ani senatului! Senat al romanilor, tu s nvingi! Cerem mprat, dat de Dumnezeu
pentru armat, cerem mprat dat de Dumnezeu pentru oikumenel". naltii demnitari, senatorii si
patriarhul, adunati la palat, n porticul marelui Triklinos, se certau n legtur cu alegerea mpratului.
Fiindc timpul i grbea, Celer, magister officiorum\ le atrase atentia s dea zor cu decizia, ca s nu le ia
altii nainte (armata si poporul). Dar ei continuau s nu se nteleag, timp n care grzile - excubitorii si
schelrii - lucrau n Hippodrorn. Cei dinti proclamau de mprat pe loan, un tribun, prieten cu Iustin,
ajuns mai trziu episcop de Herakleia; dar albastrii nu-1 aprobau si aruncau cu pietre. Scholarii, la rndul
lor, nu-1 acceptau si propuneau un general, pe care excubitorii l respingeau. Propuntorii bteau la poarta
de ivoriu, care unea palatul cu Hippodromul, cernd cubicularilor s le dea vesmintele imperiale pentru cel
aclamat. Aceia ns, auzind despre ce nume era vorba, nu-i luau n seam. In cele clin urm, Senatul sfrsi
prin a hotr alegerea lui Iustin, pe care l sili s mearg pentru a primi vesmintele imperiale. Scholarii
singuri erau mniosi ele alegere, nct unul l si lovi pe Iustin cu pumnul, zdrelindu-i buza. Dar prerea
celorlalti se impuse si Iustin a venit n Hippodrorn, fiind aclamat de ambele factiuni. Cubicularii
trimiseser vesmintele si ncoronarea avu loc imediat n kathisma (loja imperial), fiind svrsit de
patriarhul loan. Apucnd apoi lancea si scutul, Iustin a fost aclamat ide ctre toti cei prezenti n
Hippodrom.
4 History II, pp. 16-17.
414
Schitnd acest episod, dup descrierea Porfirogene-tului, Bury l socoteste ca o foarte probabil punere n
scen a lui Iustin si a prietenilor si. Ei stiau c nu se pot bizui pe scholari si, clac Iustin ar fi fost
proclamat numai de excubitori, reusita n-ar fi fost sigur. Trebuia s se fac deci astfel ca initiativa s vin
din partea Senatului, a crui autoritate, sprijinit de excubitori, ar fi putut atrage consimtmntul general si
nfrnge rezistenta scholarilor. Prin urmare, s-ar fi cuvenit ca excu-bitorii s propun candidati fr
perspectiv de reusit si s intimideze Senatul. Partizanii lui Iustin puteau n acest chip s sileasc naltul
corp s urgenteze, pentru a nu i se impune o persoan indezirabil. Dar situatia cerea ca senatul s indice o
persoan acceptabil pentru excubitori si Iustin ndeplinea aceast conditie5. Astfel ajunse la tron soldatul
norocos, care avea s dea imperiului domnia strlucit a nepotului su lusti-nian.
Noul mprat era un tran illyrian6, nscut n satul Bederiana, nu departe de Scupi, capitala Dardaniei,
5 Ibidem.
6 Izvoarele l numesc cnd trac", cnd illyrian". Pentru ambele posibilitti sunt indicii, afirm B. Rubin
(Zeitalter lustinians, I Bd., Berlin, 1960, p. 81), dar predomin mrturiile privitoare la originea sa illyric.
Aceasta e explicabil, locul de origine al familiei fiind n Dardania, provincie a diecezei Dacia, care,
mpreun cu dieceza Macedoniei, tineau ele prefectura Illyricum. Asupra acestei domnii a lui Iustin I
avem ntinsa lucrare recent a lui A.A. Vasiliev, Justin the First, An Introduction to the Epoch of Justinian
the Great, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1950 (Dumbarton Oaks Studies, I). Vezi cu
privire la ea recenzia lui E. Honigmann, n Byzantion, t. XX (1950), p. 337-351.
415

actualul Skopje (fost Uskiib). Limba sa natal era latina. Ca attia altii dintre tinerii si compatrioti, el
venise cu traista n bt la Constantinopol, nsotit de doi prieteni, ctre sfrsitul domniei lui Leon I, ca s-si
caute norocul nrolndu-se n armat7. Pentru calittile lor fizice, fuseser primiti cu totii n garda
palatului, corpul nou creat cu titlul de excubitori. Iustin se remarcase ca militar sub Anastasips I, luase
parte la rzboiul cu isaurienii si la cel cu persii sub acest mprat si ajunsese la treapta de comes
excubitorum. Se distinsese si n lupta mpotriva lui Vitalian. Nu avea ns nici o calitate pentru conducerea
imperiului. Desi se impusese ca brav soldat, era lipsit de cea mai elementar cultur si Prokopios afirm c
nu stia nici mcar s scrie, folosindu-se, pentru a semna documentele, de o tblit de lemn n care se
tiaser patru litere8, iar
7 Prokopios, Anecdota, 6. [Pasajul respectiv afirm c pe cnd stpnea n Bizant mpratul Leon, trei
tineri trani din prtile ilirilor, anume Zimarh, Ditibist si Iustin, acesta din urm din Bederiana, luptnd
nencetat cu greuttile srciei si ca s scape si de dnsa, au hotrt s intre n oaste. Au pornit pe jos si s-
au ndreptat spre Bizant, purtnd pe umeri desagii n care nu luaser de acas nimic altceva dect pine
coapt n spuz. Dup ce au ajuns si au fost primiti n rndurile ostenilor, mpratul i-a pus de paz la
palat, cci se ntmpla c erau tineri chipesi si cu trupurile vnjoase." (Procopius din Caesarea, Istoria
secret, ed. critic, traducere si introducere de H. Mihescu, Bucuresti, Ed. Academiei, 1972, col.
Scriptores Byzantini", VIII, p. 63, 6, 2-4).]
8 Ele compuneau cuvntul legi (am citit"). [Acelasi text din Anecdota sau Historia arcana (= Istoria
secret) scrie c Iustin a pus mna pe domnie. Ajuns btrn, cu un picior n groap, el nu cunoaste deloc
scrisul si se dovedea, cum zicem noi, un analfa-
416

mna mpratului, tinnd condeiul, era condus de : acest tipar.
Vasiliev contest aceast afirmatie a istoricul bizantin, mpratul avnd o lung si distins carier la
urcarea pe tron9, dar Honigmann observ cu drept cuvnt, . n favoarea unei asemenea posibilitti, c n
sinodul din 449 se aflau printre episcopi mai multi agramati si t era, desigur, mai necesar pentru un
episcop s stie s scrie si s citeasc dect pentru un rzboinic10.
Iustin se cstorise cu o captiv, Lupicina, care, ncoronat ca August, lu numele de Euphemia. Cu
putina sa cunoastere a administratiei civile, ar fi fost covrsit de nalta-i pozitie dac n-ar fi avut lng el
pe
bet, lucru ce nu se mai ntmplase pn atunci n mprtia roman. Era obiceiul ca mpratul s-si pun
semntura pe hotrrile luate n numele su, dar Iustin nu putea scrie asemenea hotrri si nici nu
ntelegea ceva din cuprinsul lor. Sfetnicul care l ndruma si avea n seam dregtoria scrisorilor, anume
Proclos, le fcea pe toate dup mintea lui; dar ca s aib o mrturie din mna mpratului pentru cei care
urmau s duc la ndeplinire aceste hotrri, oamenii de la curte s-au gndit la cele ce urmeaz. Au
pregtit anume pentru asa ceva o buctic de lemn n care au spat patru litere n limba latin; nmuiau
condeiul n cerneala cu care obisnuiau s scrie mpratii si l puneau n mna acestui mprat; potriveau
scndurica amintit deasupra hotrrii, apoi luau mna mpratului si o plimbau mpreun cu condeiul
peste cele patru litere; iar dup ce o treceau prin toate cele patru guri ale lemnisorului, o lsau slobod; n
chipul acesta dobndeau semntura mpratului" (Prokopios, Istoria secret, ed. cit., p. 65, 6, 11-16).
Proclos din acest fragment era quaestor Sacri Palatii"(KoiaioTrop la Prokopios, loc. cit., 6, 13-14, p.
64).]
' Justin the First, 82-83-
10 Recenzia asupra crtii lui Vasiliev, Byzantion", t. XX, 1950,
p. 342. . ' - ti>-ia$ !<i|.-,, '.'K'*,' > , .st: 11 ;; i r /-k.iMa , > ,M
417

cineva care s-1 ajute si cluzeasc, si acesta a fost fiul surorii sale, Flavius Petrus Sabbatius lustinianus.
Ca si unchiul su, el se nscuse ntr-un sat obscur, Tauresium, n mprejurimile actualului Skopje (Uskub).
Ne-avnd copii, Iustin se interes de aproape de acest nepot, pe care-1 aduse de timpuriu la
Constantinopol, ngrijindu-se a-i da o bun educatie roman. Tnrul si prsi numele de Petrus si
Sabbatius si a rmas cunoscut cu acela de lustinianus. Asupra copilriei, tineretii si educatiei sale, ca si
asupra momentului nsemnat al sosirii sale n capitala imperiului, nu avem, afirm cu drept cuvnt
savantul Rubin11, nici o stire; dar totul spune n aceast privint, adaug el, c Iustin s-a ngrijit de
timpuriu n cariera lui de ofiter de soarta rudelor sale rmase la Bederiana si Tauresium. La
Constantinopol, lustinian a fost nrolat ntre candidati. Cnd Iustin se ridic pe tronul imperiului, nepotul
su era de vreo 36 de ani, avea mult experient politic; el ajunge una din cele mai nsemnate
personalitti ale Curtii.
ndat ce ia conducerea imperiului, Iustin cut s scape de inoportuni: Amantios si candidatul su The-
ocrit au fost executati12. El i rechem pe patriciul Appion, pe Diogenianus si Philoxenos, senatori exilati
de mpratul Anastasie. Appion a fost numit n demnitatea de prefect al pretoriului, Diogenianus, magister
militwn per Orientem, (arpccTri-atrig AvccTokfjg), iar
11 Das Zeitalter Justinians, I. Bd., Berlin, Walter de Gruyter et Co., 1960, p. 83.
12 Malalas, p. 410 (Bonn). [Pentru informatii mai noi, cu bibliografie, v. EPLBIP, voi. II, Athena, 1997, p.
80-81.]
418

Philoxenos, nu mult mai n urm (525), a fost ridicat la consulat. Iustin cut s si-1 apropie si pe Vitalian,
care amenintase tronul naintasului su si l chem de asemenea la Constantinopol13. A fost numit ndat
ma-gister militum in praesenti si, n 520, a fost avansat la consulat n Vest17'.
Reluarea legturilor cu Roma, prin urmare prsirea politicii religioase a lui Zenon si restaurarea
hotrrilor sinodului de la Chalkedon, a fost marele act care inaugureaz noua domnie.
lustinian a inspirat, desigur, aceast atitudine. El nu se putea mpca, n felul su ortodox, cu desprtirea
religioas dintre cele dou prti ale imperiului. Populatia capitalei a determinat, prin manifestarea sa
energic, grbirea hotrrii. Cteva zile dup moartea lui Anastasie I, multimea adunat la Sfnta Sofia
cerea zgomotos s se arunce anatema asupra eutychienilor, manicheilor si a patriarhului Severos al
Antiohiei, capul miscrii monofizite din Orient, s se declare formal recunoasterea sinodului de la
Chalkedon si s se convoace un sobor al episcopilor pentru restabilirea unittii bisericesti. Vasiliev
reproduce15 o serie de acte contemporane privitoare la adunarea credinciosilor din acele dou zile
memorabile (15 si 16 iulie 518). Patriarhul, n neputinta de a linisti multimea, a fost silit s-i satisfac
doleantele: el a aruncat anatema cerut, iar soborul a avut loc la 20'iulie cu episcopii pre-
" Ibidem, p. 411.
14 Bmy, History, II, p. 20. j{
15 Justin the First, pp. 136-144. .;, . ,- B
41$
NICOLAE BANESCU
zenti n Constantinopol16, si edictul imperial privitor la hotrrea luat a fost rimis n tot Orientul, primit
cu simpatie pretutindeni, afar de Siria a doua, unde stpnea erezia monofizit. O ambasad trimis papei
Hormisdas i cerea s expedieze legati la Constantinopol, pentru confirmarea restabilirii unittii religioase.
Legatii au fost primiti cu mari onoruri. Ei aduceau profesiunea de credint ortodox stabilit de pap.
Patriarhul loan si un mare numr de episcopi ai Orientului au semnat aceast profesiune de credint
ortodox. Numele lui Akakios si ale altor patriarhi eretici, mpreun cu ale mpratilor Zenon si
Anastasios, au fost sterse de pe dipticele bisericesti. La cererea legatilor, care au rmas n Orient 18 luni, o
aprig persecutie se dezlntui mpotriva monofizitilor din imperiu, n Siria, Severos de Antiochia a fost
depus si anatemizat de sinodul de la Tyr (518) si mai mult de 30 de episcopi monofiziti ai patriarhului de
Antiochia au fost izgoniti din scaunele lor. Persecutia tinu trei ani (518-521); mnstiri au fost nchise,
clugrii urmriti, siliti s fug n pustiuri. Reactia ortodox a fost mai blnd n Egipt, unde multi exilati
si-au aflat adpost. Aceste msuri provocar si protestul lui Theodoric al ostro-gotilor, care l trimise pe
patriarhul loan al Romei la Constantinopol, spre a duce protestul lui. El n-a fost fr rezultat, cci gotii au
fost exceptati de la actiunea edictelor.
16 Vasiliev, op. cit., pp. 220-231; E. Stein, Hist. du Bas-Empir&, II, p. 231; cf. I. Kulakovskij, Istorija
Vizantii, t. II, Kiev, 1912, p. 8 si urm. . . ...*..* .<,:.* ',*>.., .:* v.m.;-.v .
420

n timpul acestei domnii ncet si prigonirea ortodocsilor din Africa, unde regele Hilderich, constient de
ascendenta sa roman, a rupt cu politica agresiv a naintasilor si si a ntretinut relatii prietenesti cu
Bizantul. El i-a rechemat pe toti episcopii calcedonieni exilati de predecesorul su.
nsusirile intelectuale si capacitatea politic a lui lustinian i-au cstigat o influent preponderent asupra
mpratului. Iustin, dup expresia att de potrivit a lui Ch. Diehl, l aduce treapt cu treapt mai aproape
de picioarele tronului17. Rnd pe rnd comes al domesticilor, illustris, patrikios, a fost numit comandat al
trupelor care tineau garnizoan n capital, magister militum in praesenti. Detractorii! si afirm c n-a
avut nici un scrupul pentru a nltura pe cei care i puteau fi rivali, prin influenta pe care o exercitau.
Executarea eunucului Amantios e atribuit instigatiei sale. Vitalian era un rival mai serios si, n a saptea
lun a consulatului su (iulie 520), el a fost ucis n palat, lustinian era fcut rspunztor si de aceast
crim, n 521, el obtinea consulatul si ddea vietii capitalei o mare strlucire, ntretinnd poporul cu
spectacole grandioase. Cnd a fost apoi nltat la rangul de nobi-lissimus (nainte de 525, cnd a devenit
caesar) s-a recunoscut prin aceasta calitatea sa de mostenitor al tronului, n tot timpul domniei lui Iustin I,
el a fost adevratul conductor al imperiului. Puterea sa era sprijinit de ortodocsi, dar se spune c a cutat
si alte
17 Justinien, n Cambridge Medieval History", t. II, p. 2.
. . 421
NICOLAE BANESCU
mijloace de sustinere, prin atragerea factiunii albastrilor. Anastasios I, se stie, i sprijinise pe verzi.
n timpul domniei lui Iustin, factiunile au provocat mari dezordini, nu numai la Constantinopol, ci, cum
afirm Malalas18, n toate orasele, iar instigatorii lor erau Albastrii, n 524, un mare scandal a avut loc n
capital: Albastrii ucid o persoan de rang si Iustin d ordin s se pedepseasc aceast crim. Prefectul
orasului, Theodotus Kolokynthios, i execut pe culpabili. lusti-nian se afla n acel moment bolnav, dar,
cnd se nsntosi, l scoase pe Theodot din functie si-1 trimise n exil la Ierusalim. Lectia administrat
Albastrilor a prins ns bine si, n cei din urm ani ai acestei domnii, linistea a stpnit att n
Constantinopol, ct si n pro-
vincii19.
2. Politica extern. Interventia n Caucaz, rzboiul cu persii. Relatiile cu Regatul de Axum
Domnia lui Iustin I a avut frumoase rezultate n ceea ce priveste politica extern. El a stiut s stabileasc
relatii strnse la frontierele imperiului cu popoare care au devenit aliati pretiosi ai Bizantului n conflictul
permanent ce exista ntre Imperiu si persi.
Imperiul pierduse, n timpul lui Leon I, autoritatea sa n Lazica, ai crei regi se numrau ntre vasalii
persilor, n 522 o schimbare nsemnat se produse n situatia acelei deprtate tri. Malalas ne relateaz c
regele lzilor, Tzathes (Ztathios), ndat ce a murit tatl
18 P. 416 (ed. Bonn).
19 Bury, History II, pp. 21-23- ><,'
422

su, Damnazes, s-a ferit s cear nvestitura lui Ka-wad, spre a nu fi obligat s-si nsuseasc riturile
credintei persilor si a venit la Constantinopol, cernd s fie nvestit de ctre mprat. Iustin l botez si-i
ddu o sotie bizantin, Valeriana, fiica patriciului Nomos, si-1 ncorona cu diadema de aur roman, i puse
hlamida de mtase alb prevzut cu un tablion de aur, pe care se afla brodat portretul mpratului Iustin,
tunica alb (anpov TrapatavSiov), brodat cu medalioane de aur, n care se aflau, de asemenea, efigii ale
suveranului, ncltmintea ns era adus din patria sa, mpodobit cu mrgritare, dup obiceiul persan
(m ttayya). Cingtoarea (77 tvr/) era, de asemenea, mpodobit cu mrgritare20. Primind multe daruri
de la mprat, Tzath si sotia sa se ntoarser n Lazica si aceast tar rmase de acum n strnse legturi cu
Bizantul.
Consolidarea puterii bizantine n Lazica avea o mare nsemntate, fiindc Lazica nchidea persilor accesul
Mrii Negre si, n acelasi timp, oprea intrarea n imperiu a barbarilor de la nordul Caucazului. Kawad nu
putea privi cu indiferent aceast imixtiune a mpratului n regiunile ce-1 interesau att de mult. El a
protestat, dar fr rezultat. Regele persan mai dorise ca mpratul s adopte pe Chosroes, destinat la
succesiune, dar nici aceasta nu i-a reusit21.
Popoarele crestine ce se ntindeau de la Marea Neagr la Marea Caspic, de-a lungul versantului de sud al
Caucazului - lzii, la rsrit de ei, iberii si, la rsrit de acestia, albanii - gravitnd n sfera influentei
i
20 Malalas, pp. 412-413.
21 Prokopios, Bell. Pers., I, 11.
423
NICOLAE BANESCU
bizantine, nelinisteau Persia. Pentru a contrabalansa ntinderea imperiului n Lazica, Kawad a cutat s
strng legturile de vasalitate ce uneau Iberia cu Persia si a vrut s-1 forteze pe regele Gurgen s adopte
riturile persilor. Dar Gurgen s-a revoltat si a cerut ajutorul mpratului Iustin. Acesta trimite atunci pe
patriciul Probus cu multi bani la Bosporos, oras autonom al Crimeei, care cu putin mai nainte
recunoscuse autoritatea lui Iustin I, ca s ridice acolo auxiliari huni si s-i aduc n ajutorul iberilor. Dar
Probus n-a reusit si Iustin 1-a trimis pe strategul Petros cu ceva huni n Lazica, s-1 ajute pe Gurgen.
Observnd acestea, Kawad a expediato mare armat n Iberia si Gurgen vznd ajutorul bizantinilor cu
totul insuficient, s-a refugiat cu familia si cu notabilii trii n Lazica. Persii i-au urmrit, dar nu i-au putut
ajunge din cauza dificulttilor terenului. Astfel, s-a provocat reluarea ostilittilor dintre persi si bizantini,
dup un armistitiu de mai mult de douzeci de ani22.
Petros a fost revocat si alte trupe au fost trimise de Iustin, sub comanda lui Ireneu, n Lazica, pentru a
ocupa cettile de la granita ei cu Iberia. Dar aprovizionarea anevoioas a acestor cetti i-a silit pe bizantini
s le prseasc si ele au fost ocupate de persi, n acest timp, Belisarios si Sittas, amndoi tineri din garda
lui lustinian, au nvlit n Persarmenia, ptrunznd adnc n interiorul trii, au devastat tinuturi pe o mare
ntindere si s-au ntors din aceast campanie cu o prad imens. Dar ntr-o a doua expeditie ei au suferit o
mare nfrngere, surprinsi de armata persan, condus
Ibidem, I, 11.
424
de fratii Narses si Aratius, si au fost siliti s se retrag. Lahmidul Mundhir, aflat n serviciul persilor,
rencepu aprigele sale incursiuni n regiunea oraselor Emesa, Apamea si Antiochia. Alt armat bizantin,
condus de Libelarius tracul, magister militum per Orientem, si de Timostrat, ducele Mesopotamiei, atac
cetatea Nisi-bis, dar din pricina cldurii insuportabile este nevoit s se retrag. Libelarius a fost apoi
revocat si n locul su a fost trimis n fruntea Orientului Hypatios, iar Belisarios a fost numit duce de
Mesopotamia, n locul lui Timostrat, care nu mai era n viat23.
Deosebit de importante sunt n istoria acestei domnii legturile strnse dintre imperiu si regatul etiopian de
Axum, legturi care au fcut din acest regat un pretios aliat al Bizantului si al politicii sale n prtile Mrii
Rosii.
nvtatul german A. Dillmann ne-a schitat nceputurile statului axumit ntr-o lucrare de la sfrsitul
secolului trecut24. El a artat c poporul pe care grecii l
23 Ibid, cf. E. Stein, Hist. du Bas-Empire, II, p. 267 si urm.
24 liber die Anfnge des Axumitischen Reiches, n Abhandl. der Konigl. Akad. der Wissenschaften zu
Berlin", 1878. Berlin, 1879. [Pentru acest subiect, mai pot fi consultati si alti autori ca: C. Conti Rossini,
Storia d'EUopia, Bergamo, 1928,; E. Wallis Budge, History ofEthiopia and Abyssinia, 2 voi., Methuen,
1928 si ed. anastatic, Oosterhout, 1970; Idem, The Queen of Sheba and her only son Menzelik I, being
the Book of the Glory of Kings (Kebra Nagast), Oxford, 1932; Th. Papadopoullos,
Africanobyzantina: Byzantine influences on Negro Sudanese cultures, Athena, 1966; S. H. Selassie,
Ancient and medieval Ethiopian History to 1270, Addis Abeba, 1972; B. Hendricks, Official documents
written in Greek illustrating the ancient histo-
425

numeau ATioneq era numit de egipteni Kus sau Kes. Prin acest nume egiptenii ntelegeau popoarele
negre de la sudul Egiptului, n Vechiul Testament avem mentiuni despre etiopieni sub numele Kus.
Scriitorii greci i amintesc, ncepnd cu Homer, care ne vorbeste despre ei ca despre un popor foarte pios,
bogat n jertfe si iubit de zei. i aflm si la Herodot si Strabo, dar stirile ce ni le dau acestia despre etiopieni
sunt vagi.
Numele Axum e de raportat, afirm Dillmann, la a%an al lui Herodot, care i pomeneste ca fiind niste
rzboinici egipteni, fugiti sub Psammetich si primiti de regele etiopienilor. Ei sunt numiti la Herodot avro-
(J.OOI, cu numele egiptean acrâ/i.
Abisinia a fost cunoscut mai bine odat cu asezarea stpnirii grecesti n Egipt (urmasii lui Alexandru cel
Mare). Atunci s-au explorat trmurile Mrii Rosii si au fost cunoscute mai cu seam populatiile de pe
trm, descrise ca populatii aflate n stare natural (la Aga-tharchides si Artemidor).
Din veacul I crestin ncepem a avea stiri mai precise. Dup un Periplus datat cu probabilitate nainte de 75
dup Christos25 rezult, cum arat Dillmann, urmtoarele:
1. Axum era atunci resedinta unui regat (77 Aôu/rrj, ev 77 jSacriAeiov), care se ntindea de-a lungul
Mrii Rosii; 2. Regatul nu purta numele de etiopian, ci pe
ry of Nubia and Ethiopia, 3nd cent. B.C. - 6th cent. A.D., Johannesburg, 1984; D. Letsios, Bvtvno KCCI
Epvdp QKacca, Athena, 1988; UNESCO general History of Africa, voi. II, Berkeley, 1981, p. 362-380
si 401-422].
25 Ed. Miiller, Geogr. graeci minores. (Vv-..
426

acela de axumitic; 3. Axum era piata principal pentru negotul de fildes n nord-estul Egiptului si Adulis
antrepozitul stpnirii, prin care se fcea exportul si importul pe mare, pentru negustorii arabi si pentru cei
romani; 4. Denarii romani si monedele de cupru aveau acolo curs; 5. Regele Zoscales era avid de cstig,
dar un barbar de cultur greceasc, de unde putem conchide c el a nteles folosul legturilor comerciale
cu grecii, pentru cultura poporului su.
Acest regat de Axum a avut relatii cu imperiul bizantin n timpul domniei lui Iustin I, relatii dictate de
politica religioas a mpratului. A.A. Vasiliev s-a oprit pe larg asupra acestui interesant episod, cu mult
nainte de aparitia crtii sale nchinate lui Iustin I26. Eruditul nvtat arta c nainte de convertirea la
crestinism, n secolul al IV-lea, regatul abisinian de Axum, asezat n marginea lumii elenistice, a fost atras
n oarecare msur de influentele acestei lumi prin Ptolemeii din Egipt. Dup convertirea sa, regatul a fost
legat de Bizant si a luat parte, mai mult sau mai putin activ, la miscrile politice si religioase ale epocii,
precum si la interesele economice din sud-est. Dup autor, Bizantul socotea Abisinia un stat vasal, n
adoptarea crestinismului, regele abisinian n-a fost condus, socotea el, numai de simpatii religioase, ci si de
motive politice, fiindc a cstigat pentru statul su prietenia si ajutorul imperiului, ntia jumtate a
secolului al Vl-lea a fost, dup Vasiliev, ultima pagin strlucit" a istoriei regatului axumitic, cnd
regele, efectiv sprijinit de mpra-
26 Justin I (518-527) and Abyssinia, n BZ, 33, (1933), pp. 67-77. Chestiunea e tratat apoi n Justin the
First, cap. V.
427
l

tii bizantini Iustin I si lustinian, puse puternic piciorul n Yemen, n Arabia de Sud-Vest. Dup vreo 50 de
ani, stpnirea axumitic din Yemen a fost nimicit de Chosroes al Persiei, episod al ndelungatului rzboi
dintre Bizant si Persia, cum caracterizeaz foarte bine nvtatul istoric prbusirea acestei stpniri. Mai
departe, Vasiliev urmreste pe scurt destinele statului abisinian n decursul veacurilor. Ele nu pot intra,
fireste, n cadrul expunerii noastre.
Ceea ce ne intereseaz este numai interventia mpratului Iustin I pe lng regele de Axum pentru a face
rzboi lui Dhu-Nuwas (Nowas), regele himyariti-lor (homeritilor) din Yemen. Protector al iudaismului,
acesta ntreprinsese o aprig persecutie mpotriva crestinilor din Yemen, n special a celor din orasul Na-
djran.
n lucrarea sa privitoare la epoca lui Justinian27, nvtatul Rubin a schitat lmurit soarta vecinilor Mrii
Rosii n aceast epoc.
Misiunile crestine au fost, afirm el, mult vreme active n Yemen, si existenta crestinismului printre hi-
myariti era bine cunoscut la nord, n Siria si Mesopo-tamia. Comunitatea din Nagran (Nadjran), nainte
de masacrul crestinilor, era cel mai important centru crestin n Arabia de Sud. Dar Yemenul nu era
exclusiv crestin: alturi de crestinism existau acolo si iudaismul si vechiul pgnism, care pierdea ns din
ce n ce teren. Interventia imperiului n aceste prti nu pornea numai din grija pentru crestinism, ci mai
ales din inte-s
27 Das Zeitalter Justinians, Erster Bnd, Berlin, Walter de Gruyter et Co., 1960.
428

resele politice si comerciale, ca si din primejdia ptrunderii persilor n Arabia de Sud. Regele Abisiniei
era, n timpul lui Iustin, Ela Asbeha pe numele su etiopian, n izvoarele grecesti Elesboas, iar n alte
izvoare Kaleb.
Dusmanul lui Elesboas n Yemen era, dup cum arat traditia arab, Dhu-Nuwas, de credint iudaic.
Pentru evenimentele acestea dintre anii 521-525, opera lui Prokopios nu ne d stiri, ntre izvoarele scrise
privitoare la aceste ntmplri avem, nainte de toate, Cartea Himyaritilor, anonim, transmis n limba
sirian, de asemenea stirile ce ni le dau Martyrium Are-thae si Inscriptiile lui Dbtt- Nuwas, cuprinznd
rapoarte de campanii si detalii topografice, cele dinti ca mijloc de intimidare a crestinilor.
Rubin precizeaz c etiopianul Ezana a fost considerat drept Constantin al Abisiniei: el a putu s fie -
afirm acesta - si n Arabia bratul prelungit al imperiului mondial roman (sub mpratul Constantiu al II-
lea)". Dup raportul istoricului contemporan Rufinus, repetat de istoricii greci, adaug Rubin28,
crestinismul abisinian si datoreaz stimulentul su misionar hotrtor cltoriei unui anume Meropius n
Indii". Meropius a czut victim indigenilor ostili ai coastei etiopiene, dar cei doi nsotitori mai tineri au
scpat cu viat si au ajuns cu timpul, prin nsusirile lor, n demnitti nalte la Curte. Frumentius a putut s
lucreze ca misionar, n calitatea sa de consilier al regentei din timpul minorittii regelui. Cnd acesta a
ajuns la majorat, Frumentius si-a depus functiunea si s-a ntors n Egipt,
28 Ibidem, p. 302. ^
429
NICOLAE I5NESCU
unde a raportat patriarhului Athanasios asupra situatiei tinerei Biserici a Etiopiei. Athanasios a crezut c
nimeni altul nu trebuia s continue lucrarea nceput si 1-a trimis napoi pe misionar n calitate de cel
dinti episcop al Bisericii abisiniene. Influenta lui Frumen-tius n anii minorittii negusului Ezana
lmureste ndestul atitudinea acestuia proroman si prietenoas crestinilor. Aceste ntmplri sunt datate
de autor ntre anii 320-335.29
Rzboiul cu sassanizii a silit Roma la initiativ si pe coasta de est a Mrii Rosii, n Yemen a fost trimis o
solie, sub conducerea lui Theophilos Indianul, nu numai n scop politic si comercial, ci si misionar.
Biserici se ridicau n Zhafar, metropola Arabici de Sud si n Aden. Patriarhul Antiohiei joac un rol
proeminent ca centru spiritual. Misionarii care produc puternicul avnt al crestinismului n a doua
jumtate a secolului al V-lea si nceputul secolului al Vl-lea provin, n cea mai mare parte, din spatiul
sirian.
Am vzut c Dhii Nuwas, regele himyaritilor din Yemen, de credint iudaic, dezlntuise persecutia
mpotriva crestinilor din Yemen, n special din orasul Nadjran, unde pierir familiile de seam, Dhu
Nuwas urmrind n primul rnd exterminarea lor. ntre vic-
29 [Evenimentele au fost reluate ulterior de ctre A. Dihle, Frumentios und Ezana, n Idem, Umstrittene
Daten. Untersuch-ungen zum Auftreten der Griechen am Roten Meer, Koln, Oppla-den, 1965; F. Altheim,
Ruth Stiehl, Die Datierung des Konigs Ezana vonAksum, Klio", 39, 1961, p. 234-248; B. Hendricks,
Ezana basileus d'Axum: quelques consideration prosopographiques et chronologiques, EKKXtiomcmKog
Odpoq", 79, 1997.]
430
time a fost si Harith, emirul tribului, nume care n textele grecesti sun Aretbas.30
Prigonirea s-a ntins, evident, si n alte regiuni ale himyaritilor. Dup o traditie, unul dintre crestini, scpat
din mcel, Daus Dhu Taalaban, s-a nftisat mpratului, nstiintndu-1 despre cele ntmplate n Sudul
Arabici, mpratul, neputnd interveni nsusi, se adreseaz negusului cu rugmintea de a-i da sprijinul
su31. Cercurile crestine din Himyar s-au adresat de asemenea negusului si episcopului su, Euprepios, ca
s ajute trii lor fcnd rzboi lui Dhu Nuwas si au nsotit cererea cu darul unui Evangheliar pe jumtate
ars, pe care negusul l trimise mpratului. Elesboas si petrecu iarna anului 524-525 cu pregtirile.
ntreprinderea expeditiei sale s-a deschis n 525, dup Rusalii, prin cuvntarea ctre trupe si printr-un
serviciu religios solemn n biserica principal din Axum. Apoi trupele s-au pus n miscare n directia
Adulis32, avnd si ajutorul flotei imperiului. Lupta cu Dhu-Nuwas, avocatul intereselor evreo-persane",
se sfrsi prin victoria deplin a regelui de Axum: prsit, n momentul hotrtor, de feudalii oraselor sud-
arabe, el a fost ucis.
30 [Cea mai recent bibliografie asupra acestor episoade n EPLBIP, voi. III, p. 152-153 (s. v. ApeGoct"
si ApeGccq dyioq") si p. 106-109, (s. v. 'A^CDjmrov (AôuiJ.uajv) 8t>vaoteta"), iar cea mai recent
abordare a lor la Irfan Shahid, Byzantium and the Arabs in the 6'" century, Washington, 1995; importante
sunt si studiile nvtatilor rusi, ca N. V. Pigulevskaja, Araby u granic Vizantii Hrana v. IV-VJvv.,
Moscova-Leningrad, 1964].
31 B. Rubin, op. cit., p. 312.
32 Ibidem, p. 314.
431

ndat dup aceast victorie a nceput opera restaurrii crestinismului n Yemen. Episodul a trecut n
hagiografie. Maprvpwv TOV yiov ApeOa, publicat de Boissonade33, povesteste cum mpratul Iustin i
scrie lui Elesboa s intervin mpotriva regelui evreu" al homeritilor (n Sfnta Scriptur, Sabba), care
asediase orasul Nadjrn (M/pa), fiindc era locuit de crestini, ptrunsese n el prin perfidie si-i omorse pe
toti crestinii care nu voiser s-L renege pe Christos. Elesboa sau Elesbaa adun mare multime de osti si
atac pe ap si pe uscat, iesind biruitor. El ridic apoi o biseric, aduse episcopi n Nadjrn si-i converti pe
homeri-tii pgni; apoi l stabili pe fiul lui, Arethas, ethnarches (guvernator), iar la homeriti l puse rege pe
Abramios, foarte bun crestin.
Restaurarea crestinismului n Yemen a dat frumoase rezultate si o sut de ani mai trziu, n epoca lui
Moha-mmed, singura comunitate crestin cu adevrat puternic si organizat" - observ Henri Gregoire -
era cea din Himyar si n special din Nadjrn34. Crestinii himyariti erau, fireste, monofiziti, cci, dup cum
arat nvtatul belgian, dac evanghelizarea Yemenului a fost initiat sub Constantiu (secolul al IV-lea) de
ctre arianul Theophilos, ea a nceput serios sub domnia mpratului Anastasios. Acesta n-a mpiedicat
ns interventia bizantin n favoarea lor, protectia crestinilor fiind n general pentru mprat si o arm
politic dincolo de hotarele imperiului, n acest sens, actiunea ntreprins de Iustin I
33 Anecdota graeca, voi. V.
34 Mahomet et le monophysisme, n Melanges Ch. Diehl", I-er voi. Paris, 1930, pp. 107-119. , ,-.,.,
432

n Himyar, alturi de regatul de Axum, e unul din actele nsemnate ale politicii sale externe35.
3. Asocierea lui lustinian la imperiu. Moartea lui Iustin I
n primvara anului 527, Iustin czu greu bolnav. Ascultnd de sfaturile senatului, l coopta la tron pe
lustinian. n ziua de l aprilie 527, el conferi nepotului su demnitatea de Augustus, iar la 4 aprilie l puse
pe patriarh s-1 ncoroneze. Actul ncoronrii se svrsi n marele Triklinos al palatului, iar ceremoniile
urmtoare avur loc n Delphax, unde se aflau adunate grzile, si nu n Hippodrom. Odat cu el, Theodora,
sotia lui lustinian, a fost ncoronat Augusta, mpratul nu a pregetat s abroge pentru aceasta legea care
interzicea naltilor demnitari ai Statului de a se cstori cu femei de conditie servil.
Iustin se ntrema apoi, dar pentru scurt vreme, si ddu, mpreun cu Justinian, legea ereticilor si a ma-
niheenilor, promulgat ntre 4 aprilie si l august 527.
35 n legtur cu regatul de Axum, trebuie mentionat si studiul colegului C. Marinescu, Le pretrejean. Son
pays, explication de son nom, aprut n Biilletin de la section historique de l'Acad. Roum., t. X (1923),
pp. 73-112. Se cunoaste curiozitatea strnit de misteriosul suveran crestin, fabulos de bogat si puternic,
botezat de oamenii Evului Mediu cu numele enigmatic de Pretre Jean". Autorul l identific n mod
plauzibil cu mpratul Etiopiei. De asemenea si N. lorga, Cenni sulle relazioni tra l'Abissinia e l'Europa
catolica nei secoli XIV-XV con un itinerario inedito del secolo XIV (Estrato del volume primo), Palermo,
1910 (Cente-nario della nascita de Michele Amari). [V. si Supra, n. 24 si 29].
433
NICOLAF. BNESCU
A murit n ziua de l august 527, din pricina unei ulceratii la picior, provenit din rana pe care o primise
ntr-una din campaniile sale.
IUSTINIAN I, ULTIMUL MARE MPRAT ROMAN (527 APRILIE l - 565 NOIEMBRIE 13-14)
1. Personalitatea mpratului*
lustinian I avea 45 de ani cnd s-a urcat pe tronul imperiului. El era, ca si unchiul su, un traco-illyr de
limb latin.
Charles Diehl arat ct e de greu s judecm personalitatea marelui mprat, cu toate c avem multe
izvoare asupra domniei sale.
Istoricul cel mai nsemnat al domniei lui lustinian e, fr discutie, Prokopios din Caesarea Palestinei. El a
nsotit pe Belisarie n toate campaniile sale, a trit la Constantinopol, n societatea nalt a Curtii
imperiale, a fost deci n msur s observe de aproape faptele si oamenii37. Opera sa e, ca atare, foarte
pretioas pentru aprecierea ndelungatei si glorioasei domnii a lui lustinian.
Prokopios ne-a lsat trei lucrri asupra epocii sale: una, n 8 crti, asupra Rzboielor, Ynep i&v
7toh(j.a>v koyoi (cu persii, cu vandalii si cu gotii); una asupra Edificiilor, Ilepi KiicrâTcov (De
Aedificiis) si, n sfrsit,
36 Opere capitale asupra marelui mprat: Ch. Diehl, Justinien et la civilisation byzantine au Vl-e siecle,
Paris, Leroux, 1901, rezumat apoi n The Cambridge Medieval History", voi. II, cap. I-II (pp. 1-50); E.
Stein, Histoire du Bas-Empire II, publiee par Remy Palanque, Paris, 1949; B. Rubin, Das Zeitalter
Justinians, Erster Bd., Berlin, Walter de Gruyter et Co., 1960.
37 Cronologia carierei istoricului a fost stabilit de J. Bury, n Appendix, nr. l, la voi. IV al operei lui
Gibbon, editate de el.
435

un fel de memorii, numite de obicei Istoria secret, fiindc nu s-a publicat dect dup moartea mpratului,
cel mai devreme ctre sfrsitul secolului al Vl-lea. n Suda aceste Memorii sunt intitulate Anekdota
(lucruri inedite"), n cea dinti dintre aceste lucrri, Prokopios e plin de admiratie pentru lustinian si
Belisarie; n a doua, nsirnd constructiile civile, militare si religioase ale domniei, ne face un entuziast
panegiric al mpratului, socotit mai presus de cei mai mari oameni ai Antichittii: el i-a strivit pe barbari,
a redat imperiului provinciile pierdute si a ntemeiat numeroase orase; punnd capt rtcirilor, a ridicat
credinta pe o singur temelie, a pus rnduial n legiuirile nesigure de mai nainte, a iertat dusmanilor si,
dnd pilda unei clemente superioare, a ajutat pe sraci - ntr-un cuvnt, a fcut s domneasc fericirea n
imperiu: eu&xi/iovi )3i<y TJ)V TTOiTeiav (fjuvdmcrev38. Istoria secret e, dimpotriv, o adevrat
cronic scandaloas a Curtii bizantine, n care autorul ne nftiseaz, n toat cruzimea lor, moravurile
deczute, schitnd n cele mai triste culori portretele prezentate mai nainte cu atta admiratie. Descoperit
n 1623 de N. Alemanni n Biblioteca Vaticanului39, Istoria secret a dat loc, de atunci, la multe discutii.
Contrazicerea n care se afl fat de celelalte opere ale lui Prokopios i-a fcut pe multi s-i conteste
autenticitatea, s-o priveasc drept un pamflet
33 De Aedificiis, I, l (ed. Haury).
39 Procopii Caesariensis 'AveKdora, Arcana Historia, qui est liber nonus Historiarum ex Bibliotbeca
Vaticana Nicolaus Alemannus protulit, Latine reddidit, notis illustravit... Lugduni [= Lyon], 1623.
436

iesit din cercul opozitiei dinastice. Dar Feiix Dahn, n Prokopios von Caesarea40, a pus n lumin, destul
de convingtor, analogiile de stil si de gndire dintre Anekdcta si celelalte opere ale istoricului. Studierea
principiilor ritmicii cunoscute a prozei bizantine, care-si afl aplicarea nu numai n scrierea despre
Rzboaie, ci si n pamfletul despre care e vorba, a dus la aceeasi concluzie n favoarea autenticittii41.
Jacob Haury a adus, la rndul su, n sprijinul acestei concluzii, probe evidente, relevnd pasaje din
scrierea despre Rzboaie, ce corespund pasajelor respective din Anekdota si De Aedificiis'*2'. Cutnd o
explicatie a operei de ponegrire, Haury a stabilit c ea a fost scris n 55043, n momentul n care
Propkopios si publica cele 7 crti ale Rzboaielor (a opta a fost adugat n 553-554), si n aceast epoc
istoricul se afla n-tr-o stare de spirit care ne face s ntelegem opera sa. Jignit n patriotismul su, el este
indignat de insuccesele lui Belisarie si de neglijentele lui lustinian. si atunci si va fi vrsat toat
amrciunea n aceste Memorii, n care a pus toat ura si toat patima sa, de neexprimat n public sau n
crtile scrise pentru slvirea domniei. Dar pasiunea 1-a trt s fac din povestirea sa, dup justa expresie
a lui Stein, o satir grotesc" pe soco-
* Berlin, 1865.
41 Vezi A.W. De Groot, Untersuchungen zum byzantinischen Prosarhythmus (Prokopios von Casarea),
Groningen (Holland), 1918.
42 V. articolele: Prokop verweist auf seine Anekdota, BZ, 36 (1936), pp. 1-4; Prokop und der
KaiserJustinian, BZ, 37, 1937, pp. 1-9-
43 Prokopiana, Augsburg, 1892, pp. 9-21
437
NICOLAE BANESCU
teala mpratului si mprtesei, a lui Belisarie si a An-toninei44. Justinian e caracterizat ca un om pervers
si usor de amgit, un amestec de slbiciune si coruptie, de prefctorie si cruzime, un suflet perfid si
mincinos, sperjur, fr loialitate si fr credint. Pare c natura, lund toat perversitatea de la ceilalti
oameni, a pus-o n sufletul acestui brbat"45, n lunga sa domnie, marea preocupare a lui Justinian ar fi
fost s adune bani. Cei nsrcinati a strnge drile, nesuferitii (popo-.OtOI, sunt niste demoni setosi de
snge" 5ai/ioveg Tra/lctyzvafoi, ca aceia pe care poetii i numesc vampiri si care urmresc distrugerea
omenirii si, de aceea, ei mbrac chipul omenesc46, mpratul nsusi e nscut dintr-un asemenea demon,
cci noaptea, dup cte spun servitorii palatului, oameni perfect sntosi", el se ridica adesea de pe tronul
su si rtcea prin apartamente. Apoi capul lui lustinian se fcea deodat nevzut si trupul decapitat
rtcea astfel singur, pn cnd, la urm, capul se ntoarce iarsi la trup. Altii povesteau c, fiind aproape
de mprat, figura sa se prefcea pe neasteptate ntr-o mas de carne inform, cci nici sprncenele, nici
ochii nu se mai vedeau la locul lor si nimic nu mai era de recunoscut, nsirnd aceste' brfe colportate de
prostimea din Constantinopol pe socoteala lui lustinian, Prokopios a fost, totusi, destul.... de prudent spre a
aduga: Acestea le scriu nu vzn-du-le nsumi, ci auzindu-le de la cei ce afirm c le-au vzut atunci".
44 Histoire du Bas-Empire, p. 720.
45 Anekdota, 8, 24 si urm. (ed. Haury).
46 Ibidem, 12, 13-14.
438

Aceste lucruri rspndite n public si culese de istoric n opera sa de ponegrire, aduc pe planul nti ceea
ce s-a numit demonologie* lui Prokopios, iar istoricii din vremea noastr s-au oprit cu interes asupra ei.
Eruditul Berthold Rubin, att de original n expunerile sale,a lmurit, pe baza unui bogat material
documentar, sensul si tendinta politic a expresiei p%cov daiôvaiv din Istoria secret a lui Prokopios:
Der Zweite der Welt nach Goth und allerchristlichste, vie-leicht sogar christusgleiche Kaiser stiirzt in die
Ab-griinde eines infernalischen Hasses und findet wie die gefallene Engel Luzifer seinen standesgemssen
Platz an der Spize der hollischen Hierarchie. Der frommste aller Fiirsten dieser Welt verwandelt sich in
den Furs-ten der Dmonen, Saiîovcov pxcov47.
Citnd aceast interpretare a lui Rubin, nvtatul srb K. Gantar socoteste interesant s cerceteze un alt
motiv al demonologiei lui Prokopios48, motivul demonilor fr cap. El mentioneaz ntre probele naturii
demonice a lui lustinian tocmai acel pasaj n care Prokopios aduce mrturia celor doi servitori de ncredere
care vorbesc despre plimbarea lui lustinian noaptea, fr cap, prin palat. Gantar precizeaz n mod
documentat c teama de cei fr cap era nnscut la cei
47 Der Fiirst der Dmonen, BZ, 44, 1951, pp. 469-481. [Tradus, pasajul sun astfel: Al doilea n lume
dup Dumnezeu, mpratul cel crestin, poate chiar egal al lui Christos, se prbuseste n abisurile unei uri
infernale si, asemenea ngerului czut Luci-fer, si gseste locul cuvenit n vrful ierarhiei iadului. Cel mai
evlavios principe al acestei lumi (se transform n) cpetenia demonilor".]
48 Kaiser lustinian als kopfloser Dmon, n BZ, 54, 1961, pp. 1-3.
439

vechi si chiar la popoarele primitive de astzi; aceast conceptie se ntlnea mai ales la vechii egipteni,
unde era rspndit cultul lui Osiris fr cap, care a lsat urmele sale n papirusuri magice elenistice.
n apreciata sa lucrare asupra lui lustinian, Charles Diehl se ntreab, pe drept cuvnt, despre aceste dou
portrete att de contradictorii unde este adevrul si declar c el st la mijloc: nici n laudele exagerate din
cartea Edificiilor, nici n povestile naive si scandaloase din Anekdota49.
lustinian avea 45 de ani cnd a ajuns pe tron. El a domnit 38 de ani si, cum se ntmpl de obicei, observ
savantul francez, la captul unei lungi domnii, n administratia statului n cei din urm ani ai domniei sale
s-a insinuat destrblarea, mpratul, btrn, se dezinteresa de opera pe care mai nainte o condusese cu
mult energie, lsa armata s decad, fortretele s se ruineze, asista tot mai indiferent la abuzurile
functionarilor si si si petrecea timpul n lungi si sterile discutii teologice.
Sunt n Anekdota, cum s-a spus adesea, si lucruri adevrate ce se pot recunoaste confruntndu-le cu alte
scrieri din aceeasi epoc; dar sunt si nscociri grosolane, iar lucrarea trebuie folosit cu precautie. Spre a
ne face o idee exact despre lustinian, avem afar de Prokopios, pe Agathias, din acelasi timp, pe Eva-
grios, scriitorul bisericesc din a doua jumtate a secolului al Vl-lea, pe Malalas, din epoca lui lustinian, pe
loan din Nikiu, episcop egiptean de la sfrsitul veacu-> lui al VH-lea, oper pstrat ntr-o versiune
etiopia-
49Justinien, p. 12.
440

na50. Cu ajutorul lor putem controla spusele lui Proko-pios si schita mai aproape de adevr portretul
marelui mprat.
n ce priveste fizicul, lustinian, dup descrierea lui Prokopios, era de talie mijlocie, cu fata rotund, pielita
obrazului colorat. Malalas adaug c avea nasul drept, pielea alb, fata mbujorat, prul buclat, figura
rotund, un nceput de chelie, prul si barba crunte31. Spre a-si face o idee apropiat de nftisarea fizic
a lui lustinian, Ch. Diehl compar aceste descrieri cu portretele n mozaic pstrate la San-Vitale si la San-
Apollinare Nuovo din Ravenna, unul din 547, cellalt cu vreo zece ani mai n urm. n portretul de la San-
Vitale, figura mpratului e mai lunguiat, prul ondulat, mustata mic, nasul drept, subtire; n cel de la
San-Apollinare Nuovo, lustinian ne apare mai gras, cu figura rotund, cu o expresie mai molatic. Mustata
a disprut si masca aceasta gras nu mai are nimic din energia figurii dinti. Acesta e, dup Ch. Diehl,
lustinian mbtrnit, asa cum ne apare la sfrsitul domniei52.
nvtatul francez ne schiteaz apoi, n toat amploarea lui, portretul moral al marelui mprat, cum reiese
din mrturiile izvoarelor.
n mijlocul ceremonialului greoi al Curtii, lustinian se deosebeste prin simplitatea vietii si obiceiurilor
sale. Blnd, amabil, oricine se putea apropia de el. Milos fat de sraci, are mult grij de operele de cari-
50 Editia Zotenberg, Notices et Extraits des manuscrits de la Bibliotheque Nationale, XXIV, l, Paris,
1883, pp. 125-605.
51 P. 425 (Bonn).
52 Op. cit., pp. 14-15.
441

tate. Modest n traiul su zilnic, nu bea niciodat vin, mnca putin, mai cu seam legume, socotind, dup
spusele lui Prokopios, un lucru josnic satisfacerea poftelor fizice si, adesea, se ridica de la mas dup ce
gusta de cteva ori din mncare. Cnd religia prescria, se supunea la post o zi si dou nopti. Dormea putin,
se scula odat cu zorile si se culca foarte trziu. Uneori se scula pe la miezul noptii, spre a se apuca de
lucru, loan Lydos, care scrie n veacul al Vl-lea un tratat asupra magistraturilor, l caracterizeaz drept cel
mai neadormit dintre toti mpratii" (TG)V nvicav /3acn-Aecav or/ptOTvoTarov)". Activitatea sa
extraordinar e recunoscut, de altfel, si de Prokopios.
Alt trstur caracteristic a lui lustinian era vanitatea, destul de pronuntat. Ea se manifest n multe
chipuri, dar mai ales n faptul c mpodobea cu numele su orase, functiuni publice (cele create n domnia
sa), ba chiar si o clas de studenti de drept54. Aceast vanitate 1-a fcut s-si atribuie o capacitate
universal, pn si n materie de teologie, scriind tratate si susti-nndu-si prerile n discutii cu naltii
prelati.
n mprejurri grave, mpratul arta adesea un suflet nehotrt si slab. Se stie ct de mult si pierduse
cumptul n timpul rscoalei de la Hippodrom, cunoscut sub numele de Nika. Numai atitudinea energic
a Theodorei i-a salvat atunci tronul.
Curioas la un autocrat ca el era slbiciunea cu care se lsa influentat de lingusitori.
53 De mag., III, 55.
^ Anekdota, 11, 2. Cf. E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, p.
277.
442

Risipa nebun de bani, nu att pentru satisfacerea nevoilor sale, cum observ cu drept cuvnt Stein, ct
spre a mri prestigiul si gloria monarhiei, e nc una din scderile domniei sale, subliniat cu indignare de
Prokopios, mpratul fiind nevoit s tolereze abuzurile celor obligati, prin functia lor, s-i procure banii de
care avea necontenit nevoie.
Alturi de aceste evidente scderi, deosebim ns n personalitatea lui lustinian si nsusiri de prim ordine.
Putini suverani au avut mai mult sentimentul maiesttii imperiale, cultul respectuos al traditiei romane. In
ordonantele sale, lustinian evoc necontenit vechile amintiri ale Romei. Visul su a fost de a reconstrui
unitatea roman de odinioar, n care aventurierii germani si tiaser suveranitti si trebuie s
recunoastem c a izbutit a face din acest vis aproape o realitate55.
Din sentimentul acestei maiestti imperiale a iesit -ca s ntrebuintm expresia fericit a lui Ch. Diehl
una din cele mai mari opere ale istoriei: legislatia lui lustinian, care a dat Europei moderne bazele
dreptului su56, oper imens, pe care Stein o socoteste mai glorioas dect rzboaiele lui Belisarie si
Narses, mai important dect strlucirile Sfintei Sofii57.
Aceeasi nalt idee a maiesttii imperiale a impus mretia de care lustinian a stiut s se nconjoare n lunga
sa domnie. Rareori aparatul imperial a fost mai strlucit.
55 Ch. Diehl, Justinien, 22 si urm.
* Ibidem, p. 24.
57 Histoire du Bas-Empire, II, p. 402.
443

Dar alturi de traditia roman, lustinian ntrupeaz tot att de mult si ideea crestin. El este capul suprem
al Bisericii si campionul religiei, isapostolos, egalul Apostolilor, mpratul se socotea reprezentantul lui
Dumnezeu pe pmnt, rspunztor fat de el de administratia imperiului lui Christos. ntreprinderile sale
militare au ceva din entuziasmul cruciadelor: suveranul nu putea suferi s-i vad pe dreptcredinciosi
supusi ereticilor arieni, n toate operele sale mari el a simtit mna ocrotitoare a Divinittii si proclam
acest lucru n novellele sale58.
Nu putem uita c aceeasi idee crestin a inspirat si misiunile care au dus, n timpul lui lustinian, ortodoxia
si civilizatia Bizantului de la un capt la cellalt al lumii cunoscute pe atunci.
2. Colaboratorii civili ai lui lustinian.
Theodora. Pentru ntelegerea evenimentelor domniei lui lustinian trebuie s cunoastem si cealalt figur
care, alturi de mprat, a avut un loc nsemnat n imperiu si a avut adesea un rol covrsitor n guvernare.
nainte de descoperirea lui Alemanni, se stia putin despre Theodora59. Mrturiile scriitorilor o artau ca o
femeie energic si se stie cu ct hotrre a intervenit n grava criz provocat de rscoala din 532. Se mai
58 Diehl, Justinien, p. 26 si urm.
59 Pentru biografia mprtesei, vezi Charles Diehl, Theodora, imperatrice de Byzance, Paris, 1904;
acelasi, Figures byzantines, I-ere serie, IV ed., Paris, 1909, pp. 51-75; Bury, History, II, p. 27 si urm.
444

stie, din aceste putine mrturii, c Theodora exercitase o mare influent si n certurile religioase. Istoria
secret a lui Prokopios destinuia acum lucruri extraordinare.
n primii ani ai veacului al Vl-lea, tria la Constanti-nopol un srac cu numele Akakios, paznic al ursilor
de la Hippodrom. El era tatl Theodorei. Orfan de timpuriu, a crescut, mpreun cu surorile sale, sub
supravegherea slab a mamei, n lumea suspect a culiselor Hippodromului. Sora sa, Comito, se produse
n teatru si obtinu succese. Theodora, desi mic, a aprut alturi de ea, n roluri de camerist. Cnd ajunse
mare, a fost atras de viata scenei pe care o cunoscuse si a figurat n pantomime, atrgnd atentia prin
vioiciunea sa spiritual.
Prokopios ne povesteste apoi, cu un mare lux de amnunte, aventurile scandaloase ale Theodorei. Dac e
s-1 credem, lumea se ferea de ea ori de cte ori o ntlnea pe strzile capitalei, aceast simpl ntlnire
fiind socotit de ru augur60.
Theodora a prsit o bucat de vreme capitala, spre a nsoti un guvernator, Hekebolus, n provincia
Pentapolis din Africa. Certndu-se apoi cu el, a plecat si a petrecut un timp n obscuritate, prin marile
centre ale Orientului, fiind admirat pretutindeni pentru frumusetea ei. Se ntoarse iarsi n Capital61. Ea
avea atunci ntre 20-25 de ani. Aici s-a ntlnit pe lustinian, mostenitorul tronului. O traditie pstrat mult
vreme pretinde c Theodora ducea n acel moment o viat
60 Anekdota, 9.25 (ed. Haury).
61 Ibidem, 9, 27-28.
445
NICOLAE BANESCU
retras si corect, ntr-o locuint modest unde-si petrecea timpul torcnd ln, ca matroanele din epoca
bun a Romei. Ea i-a plcut lui lustinian, care s-a aprins de iubire pentru ea si nu numai c a coplesit-o de
bogtii, dar a vrut s-o ia chiar de sotie. S-a lovit ns de mpotrivirea hotrt a mprtesei Euphemia,
care nu era ncntat s-o vad pe Theodora urmndu-i la tron. Dar cnd Euphemia muri, n 523, lustinian,
care tinea atta loc n domnia unchiului su, obtinu de la acesta pentru Theodora nalta demnitate de
patriciu. Apoi, cnd lustinian fu asociat la tron, n 527, Theodora a fost ncoronat alturi de el, solemn, de
ctre Patriarh, la Sfnta Sofia, si ea putu atunci primi n Hippodrom, care vzuse debuturile sale,
aclamatiile zgomotoase ale populatiei.
Acesta e romanul Theodorei, povestit de Prokopi-os. De trei secole, el a fcut ocolul lumii.
Bury socoteste c acest capitol al biografiei mprtesei, ntemeiat numai pe mrturiile dusmanilor si, are
mai mult valoare de zugrvire a moravurilor contemporane dect de stigmatizare a moravurilor Theodorei.
Desigur, nu poate fi inventat totul n naratiunea lui Prokopios si - cum observ Diehl - fr a crede c
Theodora, nainte de a urca pe tronul imperiului, a avut o viat necondamnabil, trebuie s admitem totusi
c istoricul a exagerat mult trsturile acestui portret, schitat cu ur si patim. Ceea ce e sigur, dup
mrturisirea chiar a lui Prokopios, este c, odat nltat pe tron, ea a fost cea mai corect si mai auster
femeie.
Ca fizic, Theodora era de o mare frumusete, iar Prokopios se exprim n aceast privint cu mult ad-
446
miratie. Descriind Thermele lui Arcadius din Constan-tinopol, unde mpratul cldi un atrium mpodobit
cu splendide coloane si o multime de statui de bronz si de marmur, Prokopios ne spune c acolo se nlt
si Theodorei o statuie frumoas, dar mai prejos de frumusetea mprtesei, fiindc frumusetea ei este cu
neputint omului a o spune n cuvinte si a o imagina"62. Dar chiar n opera de ponegrire, Prokopios
mrturiseste frumusetea deosebit a Theodorei: era, de altfel, foarte frumoas - scrie el - si plin de
gratie, dar mic de talie si debil nu cu desvrsire, ci numai ct palid, cu o privire totdeauna vioaie si
plin de expresie"63.
Din tot acest farmec, portretul ce ni s-a pstrat la Sn-Vitale, spune Ch. Diehl, unde Theodora apare n
mijlocul doamnelor Curtii, ca lustinian ntre demnitarii si, nu mai are nimic. Sub lunga mantie imperial,
statura mprtesei pare mai nalt si mai subtire, sub greaua diadem ce-i acoper fruntea, sub peruca sub
care abia ghicim prul cel negru, fata delicat, cu ovalul slbit, cu nasul drept si subtire, are o gravitate
solemn, aproape melancolic. Singuri ochii mari, negri, par a avea ceva din vioiciunea de care amintea
Prokopios.
Dar influenta pe care Theodora o exercita asupra lui lustinian era datorat - cum arat Bury - mai mult
62 De Aedificiis, I, 11.
63 Anekdota, 10, 11. [Traducerea fcut de H. Mihescu aceluiasi pasaj sun astfel; De altfel Theodora
avea o nftisare plcut si frumoas, statura mrunt si fata putin cam palid, dar nu prea mult, si o
privire totdeauna slbatic si ptrunztoare" (Prokopios, Istoria secret, ed. H. Mihescu, Bucuresti, 1972,
p. 95)J
447
pw

nsusirilor sale intelectuale dect farmecului su fizic. Aceast influent era recunoscut de mprat n
mod public. lustinian afirm, n adevr, ntr-o novell, semnalat de nvtatul englez, c a avut-o prtas
pe mprteas la msurile pe care le lua. La sfrsitul novellei (ea era privitoare la numirea guvernatorilor
de provincie), se impunea demnitarilor un jurmnt de credint lui lustinian si Theodorei.
Atunci cnd mpratul se afla n dezacord cu dorintele ei, lustinian nu pregeta s lucreze independent.
Vederile lor se deosebeau mai cu seam n ceea ce privea politica religioas. Theodora era o monofizit
devotat si ntotdeauna a cutat s-i protejeze pe monofiziti. Puterea sa, n actiunea pe care o desfsura, se
datora independentei sale economice. Basilissa avea la dispozitie mari mijloace financiare, de care nu
ddea socoteal. Vaste domenii n Asia Mic erau atribuite mprtesei, conduse de un Curator al Casei
divine a Augustei" (Curator divinae domus serenissimae Augustae) si lustinian pare a fi sporit considerabil
aceste domenii, cu prilejul cstoriei sale64.
n ciuda mediului din care venea, Theodora s-a artat la nltimea situatiei sale. Ea s-a acomodat repede cu
maiestatea imperial. Pe cnd lustinian a rmas simplu, ea a stiut s se nconjoare de toate elegantele si a
dus la extrem cerintele etichetei. Dinaintea sa trebuiau s se prosterneze cei mai nalti demnitari. Suverana
a artat ntotdeauna o energie mndr si un curaj brbtesc, sfidnd mprejurrile cele mai critice. A rmas
celebr atitudinea sa cu prilejul teribilei miscri a
M Historyll, p. 30.
448

multimii din 532. Capitala se afla n plin revolt. O mare parte a orasului se mistuia n flcri, 3000 de
soldati credinciosi ai grzii nu erau de ajuns pentru a nfrunta furia multimii si lustinian se pregtea s
fug din Constantinopol. Theodora, de fat la Consiliu, se ridic deodat, indignat de lasitatea general,
chemndu-1 pe mprat la datoria sa. Chiar dac nu i-ar mai rmne alt scpare dect fuga, tot n-ar fugi, a
strigat ea. Pentru cine a domnit e insuportabil s fie un fugar", zise Theodora. Eu n-as mai exista fr
aceast purpur, n-as mai tri n ziua n care lumea nu m-ar saluta ca mprteas". Dac mpratul vrea s
scape, aceasta e usor: bani are multi, are marea si corbii le ndemn. Eu ns tin la o veche maxim, c
purpura e un frumos lintoliu". (<bq KCcA,6v evTOicpiov fj 6aoiA,eioc ecm)65. mbrbtati de
nenduplecata atitudine a suveranei, Belisarie si Mundus au ptruns cu trupele n Hippodrom, necnd
revolta n snge. Theodora salva astfel tronul lui lustinian.
Se ntelege c o astfel de femeie a trebuit s aib un rol nsemnat n guvernarea imperiului. lustinian i-a
artat o iubire fr margini si i-a dat n mod solemn toate onorurile legate de situatia ei de suveran.
Numele Theodorei figureaz alturi de al lui lustinian n inscriptii, chipul su st alturi de al mpratului
n mozaicurile de la Sn-Vitale, si multe orase au fost botezate cu numele su.
Pioas, Theodora, a ntemeiat o multime de fundatii religioase, orfelinate si spitale. Biserica i-a fost to-
65 Prokopios, Bell. Pers., I, 24, 35 si urm. Maxima e din Isokra-tes, Archidamos, 45 (cf. si Bury,
History, voi. II, p. 45, n. 4).
449
NICOLAE BANESCU
tusi ostil, fiindc basilissa era o adept sincer a mo-nofizismului. Cnd a murit, n iunie 548, de un
cancer, lustinian a plns-o nemngiat, si i-a pstrat pn la sfrsitul vietii o amintire nestears.
loan din Cappadocia. Strlucirea domniei lui lustinian n-a adus fericire sau multumire supusilor si.
Hotrrea lui de a mri puterea tronului si a pstra guvernarea ct mai mult n minile sale, a produs
nemultumiri n cercurile senatoriale si a dus inevitabil, la tiranie; planurile lui ambitioase de expansiune au
reclamat cheltuieli, care nu au putut fi acoperite dect prin sporirea sarcinilor financiare care ajunser s
apese prea greu asupra populatiei.
Politica frugal a lui Anastasios lsase urmasului su o rezerv de 320.000 livre de aur (cea. 14 milioane si
jumtate de lire sterline), n timpul domniei lui Iustin aceast economie fusese risipit, ca si suma de
400.000 livre intrat n tezaur pe calea veniturilor. Un impozit greu a fost provocat de cutremurul teribil
din mai 526, care a lsat Antiochia n ruine si a nimicit 250.000 de oameni, n anul urmtor a izbucnit
rzboiul cu persii si cnd lustinian a ajuns pe tron, situatia financiar era foarte critic. Dup mrturisirea
unui scriitor, care fusese mult vreme n birourile prefectului pretorienilor de est, starea aceasta
lamentabil a finantelor se datora incompetentei celor ce ocupaser prefectura sub domnia lui Iustin (loan
Lydus). lustinian, dup ctva timp, gsi un om pentru acest post, capabil s umple tezaurul.
loan, nscut n Caesarea Cappadociei, ncepuse ca functionar n biroul unui magister millitum. n aceeasi
450
calitate, a fost cunoscut de lustinian si a fost apoi naintat logothet, functionar care, sub prefectul
pretoriului, controla operatiile subalternilor si colectorilor de impozite n provincii. (Stein crede c era
echivalentul grec al latinescului scriniarius). El a fost ridicat la rangul unui illustris si ajunsese Praefectus
praetorio nainte de 531. Nu a avut nici o nsusire spre a fi absolut indispensabil pentru acest minister,
pentru c nu primise o educatie liberal si anevoie putea vorbi si scrie. Dar avea calitatea care pretuia mai
mult n ochii mpratului, talent si nesecate mijloace de a stoarce bani. Energia si nendurarea lui erau
enorme. E descris ca cel mai ndrznet si dibaci om al timpului su. Dar era absolut fr scrupul n
metodele sale si, n timp ce procura mpratului banii pe care i-i cerea, el a ajuns, de asemenea, enorm de
bogat si cheltuia averea sa n ospete si orgii. Lydos a nregistrat mijloacele violente prin care storcea bani
de la bogati. Scriitorii contemporani l zugrvesc ca, un monstru grosolan. Recunoscnd partea cuvenit
exagerrilor, putem s credem c el si-a cstigat influenta asupra mpratului nu numai prin dibcia lui n
umplerea tezaurului, ci si prin independenta lui, care s-a afirmat cnd s-a opus pe fat proiectului cuceririi
Africii si, n parte, prin faptul c nu se mpiedica de prejudecti conservatoare. Afar de cresterea
veniturilor prin mijloace curate sau infame, loan recurse la economii care au fost stigmatizate de opinia
contemporan ca vtmtoare interesului public. A redus serviciul postei, cu exceptia liniei mari la
frontiera Persiei. In sudul Asiei Mici si n Siria, de exemplu, a nlocuit caii prin mgari si iuteala cltoriei
a fost micsorat. Rezultatele au fost ndoite:
451

stirile dezastrelor n provincii, care cereau actiuni grabnice, ajungeau ntrziate la Curte. Mai grave au fost
consecintele pentru arendasii din provincii, care, lipsiti de mijloacele publice ale transportului, erau siliti
s-si duc produsele n porturi, pentru a fi transportate la Constantinopol. Mari cantitti de vin se stricau n
magazii si cultivatorii srceau. Functionarii prefectului sileau la plata impozitelor n aur.
n cele din urm, Theodora, care nu-1 putea suferi si stia de nedrepttile sale, se simti datoare a deschide
ochii lui lustinian si a-i arta c, dac acest administrator tiranic continu, propria lui situatie va fi
primejduit. Dac argumentele ei produser un efect asupra mpratului, acesta amna ns hotrrea sa
pn ce izbucni o revolutie, care era s-1 coste tronul (Nika, 532).
Revocat n timpul revoltei Nika (532), a fost restaurat n postul su ndat dup nbusirea rscoalei. Dup
nou ani el a czut n dizgratie printr-o stratagem a Antoninei, pus la cale cu Theodora, dusmana
nempcat a lui loan. Antonina o cstig pe fiica acestuia, o copil naiv, pe care o convinse c Belisarie
e foarte nemultumit de mprat si c, de ar fi ajutat de tatl ei, 1-ar rsturna pe lustinian. loan de
Cappadocia nutrea ambitia de a se nlta pe tron. nstiintat de fiica sa, el czu n curs. Antonina, n drum
spre Orient, unde se afla Belisarie, se opri lng Chalkedon, unde-i ddu lui loan ntlnirea, avnd ascunsi
mai dinainte purttorii trimisi de Theodora: eunucul Narses si comandantul grzii palatului, Marcellus.
Pentru acest complot fictiv, loan de Cappadocia e depus de lustinian, care-1 sileste a se face diacon si-1
exileaz la Kyzi-kos. Dar acolo, episcopul Eusebiu, urt de locuitori, e
452
asasinat si Theodora face ca loan s fie implicat n aceast crim, dus n Egipt si nchis la Antinoopolis.
Numai dup moartea Theodorei, lustinian i d voie s se ntoarc la Constantinopol, n libertate, dar ca
preot66.
Petru Barsymes. ntre 540 si sfrsitul domniei lui lustinian, P. Barsymes a fost de dou ori comes sacra-
rum largitionum si de dou ori prefect al pretoriului, totaliznd 20 de ani si mai bine n aceste 4 exercitii
ministeriale.
El era sirian si servise ca scriniarius la prefectura pretoriului, fcndu-si practica administrativ sub
directia lui loan de Cappadocia. Tot att de lipsit de scrupule ca si acesta, el si atrase protectia Theodorei.
Numit comes sacrarum largitionum ctre 540, el i succed lui Theodort ca prefect al pretoriului, pe la
nceputul anului 543. Prin administratia sa abuziv, Barsymes a strnit nemultumirea general si lustinian
s-a hotrt s-1 revoce, mpotriva vointei Theodorei, care nu a putut face dect s ntrzie demisia
protejatului su pn ctre mijlocul anului 546.
n 547, el a fost numit, prin protectia basilissei, pentru a doua oar, comes sacrarum largitionum. n
aceast calitate, Barsymes comprim puternic pensiunile acordate de mprat. Prokopios l acuz si de
scderea greuttii monedei de aur, care se schimba pe 180 de fotteis, n loc de 210, ct era cursul mai
nainte.
66 J.B. Bury, History of the Later Romane Empire from the death ofTheodosius to the death ofjustinian,
Londra, 1923, II,
pp. 36-39, si pp. 55-59.
453

Problema mtsii, n privinta acestui articol economic imperiul depindea de vecinii si persi, care aveau
absolut nevoie s treac n imperiu mtasea pe care o cumprau pentru a o revinde.
Singuri agentii statului erau autorizati s cumpere mtasea brut de la negustorii barbari. Erau, de la
sfrsitul secolului al IV-lea, comites commerciorum (ce tineau de sacrae largitiones) si, de la nceputul
secolului al Vl-lea, commerdarii prefecturae, care i-au nlocuit, n afar de cantittile destinate
manufacturilor statului, ei o revindeau pe acelasi pret negustorilor de mtase brut, furnizori ai industriei
private, sau direct acesteia, care-si avea centrele cele mai importante la Beirut si la Tyr. Locurile unde se
fcea comertul ntre bizantini si persi erau Callinicus, Nisibis si Dvin. Mtsriile imperiului se
aprovizionau cu stocuri mari, care s tin ctiva ani, date fiind ostilittile continue ale persilor cu imperiul.
lustinian ncearc, n iarna 530-531, s nlture monopolul persilor prin mijlocirea Abisiniei, dar tentativa
nu reusi. Persii urcau pretul si negustorii si fabricantii bizantini se ruinar, obligati a vinde mai ieftin dect
cumprau.
Petru Barsymes rezolv problema n favoarea fiscului, n 542, silind ntreprinderile private s observe
pretul maxim, le-a fcut s dispar si, n locul lor, co-mitiva sacrarum largitiorum s-a nsrcinat a satisface
trebuintele particularilor, fr a fi constrns la pretul maxim. Astfel, a fost stabilit monopolul mtsii.
Neguttorii de mtase s-au ruinat n mare parte, multi mesteri si lucrtori au fost greu ncercati timp de
multi ani
454

si numerosi s-au refugiat n Persia. Dup Prokopios, monopolul a fost pentru Barsymes un prilej de a se
mbogti extraordinar.
Dar toat problema mtsii trebuia s-si schimbe cu totul aspectul n urma unui eveniment care ilustreaz
domnia lui lustinian n istoria economic: introducerea viermilor de mtase n imperiu. lustinian primi
vizita unor clugri care i propuser s-i fac cunoscut mijlocul de a produce mtase n imperiu, fr a o
mai cumpra de la persi, mpratul primi propunerea, clugrii se ntorc n tara Serinda"67, unde au trit
mult timp, si aduc de acolo viermi de mtase, care au fost crescuti n imperiu. Aceast tar, Serinda", a
crei identificare a ridicat multe contestatii, trebuie s fie localizat probabil n Sogdiana (ntre Oxus si
laxarte), unde cultura venit din China exista de aproape jumtate de secol si unde bizantinii se puteau
duce prin nordul Mrii Caspice, fr a trece prin statul persan. Din Sogdiana provenea de asemenea
mtasea pe care o ambasad turc o propunea bizantinilor n 568 si acolo merse n anul urmtor cilicianul
Zemarch, trimis de Iustin al II-lea, s negocieze un tratat de prietenie si de comert cu seful turc Sizabul,
stpnul Sogdianei timp de ctiva ani (+572). Iustin al II-lea a putut arta ambasadorilor turci plantatiile
de duzi din Siria si initiativa lui lustinian se afl la originea producerii mta-sei n lumea mediteranean.68
67 Serinda ar fi, dup unii, Kotan; poate si Cochinchina (Bury II, p. 332 n.).
* E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, pp. 761-773).
455

3. Opera militar a lui lustinian. Armata bizanti-* na n aceast epoc
Domnia lui lustinian se deosebeste, ntre altele, prin marile sale expeditii militare ncununate de izbnd.
Ele au smuls din minile barbarilor provinciile pierdute mai nainte. Occidentul a fost n cea mai mare
parte din nou incorporat la imperiu si Meditera-na a ajuns, astfel, un lac bizantin.
De la moartea lui Theodosios cel Mare (395), lumea roman se mprtise ntre fiii si, Arcadius si Ho-
norius. De atunci aceste dou prti ale imperiului se izolaser tot mai mult una de alta. n Occident,
provinciile czuser rnd pe rnd n minile cuceritorilor germani. Francii si burgunzii se asezaser n
Gallia, vizigotii, n Spania, vandalii, n Africa, n cele din urm, n anul 476, stpnirea roman ncetase s
mai existe si Italia, dup scurta stpnire a lui Odoacru (Odovakar), devenise regatul ostrogotilor.
n momentul n care lustinian a luat conducerea imperiului, acesta nu mai stpnea dect partea de rsrit,
Pars Orientalis. Ea cuprindea n Europa Peninsula Balcanic aproape ntreag, cu exceptia prtii nord-
vestice (Dalmatia), care tinea de ostrogoti, Asia Mic pn n muntii Armeniei, Siria pn dincolo de
Eufrat, iar n Africa Egiptul si Cyrenaica.69 Toate acestea alctuiau 64 de provincii (eparhii) organizate n
dou prefecturi: 1. a Orientului, cu 51 de provincii, grupate n 5 dieceze (n care intra si una din Europa, a
Thraciei, cu capitala la Constantinopol); 2. prefectura Illyricum,
69 Diehl, Justinien, pp. 126-128. 456
cu capitala la Thessalonik (apoi la Justiniana Prima), avnd numai 13 provincii.
A existat ns ntotdeauna n Bizant principiul de a nu recunoaste pierderile teritoritoriale. mpratii nu le-
au socotit niciodat definitive; ei si rezervau asupra lor drepturile de urmasi legitimi ai Cezarilor. Regii
barbari, asezati n diferite provincii ale imperiului, erau priviti ca vasali si mpratii, spre a pecetlui aceast
dependent, obisnuiau a le conferi demnittile ierarhiei aulice. Ei apreau astfel ca suzerani ai lor.
Pe lng aceasta, mpratul crestin, depozitar unic al adevratei credinte, are misiunea de a rspndi
pretutindeni cunoasterea acestei credinte. Ch. Diehl semnaleaz un pasaj caracteristic din Eusebios,
istoricul ecclesiastic din secolul al IV-lea, care formuleaz conceptia imperiului universal ntemeiat pe
religie. Eusebios arat c alt dat lumea era mprtit ntr-un mare numr de domnii, de tiranii si
principate. De aici, rzboaie necontenite, violente si jafuri. Aceast mprtire venea din deosebirea zeilor
adorati; dar acum, cnd Crucea, semnul mntuirii si al biruintei, s-a artat pe pmnt, opera fostilor zei s-a
risipit, dominatiile, tiraniile, principatele si-au ncheiat viata. Astzi, declar istoricul bisericesc, un singur
Dumnezeu S-a anuntat tuturor, un singur imperiu e n picioare, pentru a-i primi si a-i cuprinde pe toti,
imperiul roman. Acest imperiu si aceast credint au menirea de a strnge ntr-o armonie etern neamul
omenesc ntreg, fj oKOVnevri.70
Ideea aceasta stpneste n secolul al Vl-lea. mpratul avea dreptul si datoria s reduc n unitatea im-
457
NICOLAE BANESCU
periului regiunile care, din neglijenta stpnilor lor, czuser n minile necredinciosilor. El nu-i putea
prsi pe supusii si binecredinciosi sub jugul ereticilor. Cea mai mare parte a barbarilor care ocupaser
provincii ale imperiului erau arieni, iar populatia roman subjugat de eretici avea necontenit privirile
atintite spre Bizant, de unde astepta mntuirea. Regii barbari simteau acest fapt ei nsisi, de aceea solicitau
cu struint imperiului recunoasterea, cereau nsemnele demnittilor romane, care trebuiau s dea aparent
de legitimitate stpnirii lor. Ei erau bucurosi s guverneze ca delegati ai suveranului bizantin, se
considerau vasalii si, monedelor de aur purtau efigia mpratului.71 Aceste conceptii au dus, fr
ndoial, la campaniile care ilustreaz domnia glorioas a lui lustinian. Ele se recunosc de attea ori n
actiunea marelui mprat. Dar, alturi de aceste conceptii, necesitatea de a asigura din nou imperiului
dominatia mrilor, acea tha-lassocratia, factor de cpetenie al puterii sale, libera circulatie a marilor ci de
civilizatie, din care N. lorga face principalul motiv al acestor campanii72, si-a avut, de bun seam, partea
sa n determinarea mpratului; cci aceast liber circulatie fusese pierdut prin asezarea ostrogotilor lui
Theodoric n Italia si a piratilor vandali n Africa.
71 Ibidem, pp. 135-139, Cf. E. Stein, Histoire du Bas-Emtrire, II, pp. 278-279.
12 Formes byzantines et realites balcaniques, Bucharest-Paris, Champion, 1922, p. 22 si urm. si Etudes
byzantines, I, Bucharest, 1939, pp. 59-61.
458
Ceea ce ne izbeste de la nceput n opera militar a lui lustinian sunt fortele numeric putine care au cucerit
Africa si Italia. Pentru a ntelege rezultatele campaniilor ntreprinse, trebuie s stim ntocmirea armatei n
epoca lui lustinian.
Marile comenzi ale generalilor numiti magistri mili-tum si deosebirile dintre comitatenses si limitanei s-au
pstrat si acum. La aceste dou clase s-a adugat o nou organizare, foederati.
Unitatea independent militar e acum numerus (numele su grec e dpittyzog sau ltfia; Kai'kojoc,, list,
rol, e ntrebuintat n acelasi sens); ea era comandat de un tribunus.
n afar de trupele grzii, stationate n capital, fortele armate ale imperiului se mprteau n cinci categorii
principale:
1. Limitanei au aceeasi functiune de a proteja frontierele, n aceleasi conditii ca si mai nainte. Ei erau
comandati de duci {duces).
2. Comitatenses, trupe recrutate aproape exclusiv dintre supusii imperiului, n prima linie dintre muntenii
voinici din Thracia, Illyricum si din Isauria. Numele tehnic de comitatenses (trupele de escort, de suit)
este mai putin uzitat; aceste trupe se deosebesc ca c-rpocTitai, 'Pa>{j.aoi oipanxai, soldati romani, de
celelalte sectiuni ale armatei. Se mai numesc oi EK Kaia'YOV si aveau caracter national. Nu erau ntre
ei barbari. lustinian ns a avut si cteva corpuri de persi, goti si vandali.
3. Foederati constituiau partea cea mai ntrebuintat dintre barbari (goti, heruli, huni, sclaveni, anti s.a.) si
erau organizati ca trupe sub ofiteri, cnd romani, cnd
459
NICOLAE BANESCU
barbari. Erau comandati de pxovTEt, deci de tribuni si de comites foederatorum. mprtiti n tagmata, ei
purtau ca semn al serviciului imperial cingtoarea (cingulum, gr. tvn). Li se pltea sold si annona din
tezaurul public.
4. Aliatii ai>nna%oi, bande de barbari (huni, heruli, goti, abasgi, sarceni etc.), care, legati printr-un tratat
cu imperiul, ddeau, n schimbul subsidiilor anuale, forte conduse de sefii lor proprii.
5. n sfrsit, alt clas de lupttori erau bucellarii, soldati din escorta privat a comandantilor militari, n
timpul lui lustinian, toti ofiterii superiori aveau o trup ele escort, legat prin jurmnt de credint.
Numele vine de la bucella, pesmetul militar, o pine de gru fin, si termenul derivat din acesta i desemna
pe soldatii privati, ca oameni care mncau pinea fin a stpnului, n contrast cu cei ce mncau pinea
cazon obisnuit. Erau dou clase distincte: hypaspistai (vnccGTtmrai), purttori de scuturi si doryphoroi
(<5opu-(popoi), purttori de lance, superiori n rang si mai putini ca numr, corespunznd ofiterilor.
Acestia stteau nemijlocit n jurul sefului. Doryphoroi erau obligati a depune jurmnt de fidelitate nu
numai sefului lor, ci si mpratului, ceea ce implic o recunoastere oficial. Erau adesea ntrebuintati n
misiuni confidentiale. Amndou categoriile erau trupe clri. Majoritatea lor erau strini, huni si goti sau
munteni din Thracia si Asia Mic.
Tactica si echipamentul armatelor imperiale se modificaser fundamental, din necesitatea de a se adapta
celor ale dusmanului secular oriental. Lungile rzboaie cu persii au fost, cum arat att de bine Bury, o
460
scoal pentru romani, nvtndu-i a-si transforma n multe directii traditiile si metodele lor militare. Ei au
adoptat ele la dusmanul lor armura defensiv: platose, zale, csti de metal. Infanteristul purta platose si
jambiere de metal, pe dedesubt o za si pe cap casca de metal, n secolul al Vl-lea, cavaleria de fier"
(ferreus equitatus), greu narmat, asa zisii cataphraktarii (KaT(ppaKTOi), era o parte nsemnat a
armatei. Liniile sale puternice, n care om si clret erau acoperiti de fier, aveau o mare soliditate; ele
rezistau celor mai iuti sarje ale cavaleriei persilor. Alt imitatie din Orient a fost tragerea cu arcul.
Cavaleria grea era narmat cu arc si sgeti, cu lance si sabie.73
Astfel organizat, armata bizantin era de o bravur incontestabil. Aceasta nu o mpiedic s comit
uneori la acte de indisciplin. Pentru moralul ei, autoritatea sefului era totul si dac lustinian n-a condus
niciodat trupele pe cmpul de rzboi, el a avut sansa de a fi secundat de un corp de generali eminenti.
Multi dintre ei erau recrutati din mijlocul familiei imperiale, cci mpratul tinea, pentru siguranta tronului
su, s pun n comandamentele de frunte rude apropiate.
Patriciul Germanos, una din figurile epocii, a fost cel mai renumit dintre nepotii lui lustinian. Att erau
73 Bury, History II, pp. 75-78. Asupra armatei n aceast epoc, v. Th. Mommsen, Das romische
Militrwesen seit Diocletian, n Idem, Historische Schriften, III, Bd., p. 206 si urm.; R. Grosse, Romische
Militrgescbichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen Themenverfassung, Berlin, 1920; J.
Maspero, 0oi8epToi et ErpancoTai dans l'armee byzantine an Vf siecle, BZ 21, 1912, pp. 97-109; Ch.
Diehl, Justinien, pp. 146-149; Idem, n Le monde oriental, pp. 73-76.
461
NICOLAE BANESCU
de mare prestigiul su de general si ncredera trupelor n el, nct, dup mrturisirea lui Prokopios, la
singura veste a unei expeditii conduse de el, cei mai destoinici soldati alergau sub steagurile sale74.
Popularitatea lui n armat i-a atras ura Theodorei si adesea a fost tinut la o parte, cu toate marile sale
nsusiri. El a rmas totusi credincios mpratului, care, n clipele grele, apela la talentele sale. n 538, l
trimise cu puteri extraordinare n Africa, zguduit de rzboaie, iar n 550, cnd rzboiul cu ostrogotii n
Italia luase o ntorstur cu totul periculoas, lustinian a apelat de asemenea la el, pentru a merge acolo ca
generalisim. Dar, n mijlocul sperantelor ce se puneau n marile sale talente, Germanos a murit pe
neasteptate la Sardi-ca75. El a lsat doi fii, Iustin si lustinian, amndoi mari generali, ca si tatl lor.
Un alt nepot al mpratului, cu numele de Iustin, fiul Vigilantiei (sora lui lustinian) si al lui Dulcidius, a
jucat un rol nsemnat n aceast domnie, nvestit cu nalta demnitate de curopalates, care i-a deschis
drumul ctre coroana imperiului, n momentul mortii lui lustinian.
ntre generalii de seam nruditi cu familia imperial trebuie amintit si Sittas, cstorit cu Comito, sora
mprtesei Theodora, cunoscut prin succesele sale n Asia; apoi Areobindos, sotul unei nepoate a lui
lustinian, Prejecta, trimis guvernator n Africa, unde sfrsi asasinat, n sfrsit pe loan, nepotul lui Vitalian,
care a
71 Bell. Goth., III, 39.
75 Prokopios, ibid., III, 40, 9. Cariera sa agitat a fost schitat de Diehl, Justinien, 101-102 si de Bury,
History II, 36-39.
462
luat-o n cstorie pe fiica lui Germanos si s-a distins adesea prin energia si talentele sale n rzboaie.
Dar numeroasele comandamente militare ale imperiului reclamau, pe lng acestia, multi alti generali,
proveniti din cadrele armatei sau din rndurile naltilor demnitari, ntre cei mai buni a fost Mundus,
cunoscut n prima parte a domniei lui lustinan, care-1 asez comandant n Illyricum16, Bessas, pomenit
adesea biruitor n luptele cu persii, loan Troglita, pacificatorul Africii, cntat de Corippus, Martinus,
lupttor victorios n Orient, patriciul Solomon, care s-a ilustrat n luptele din Africa, si Artabane, prtas la
aceleasi lupte pentru pacificarea Africii zguduite de revolte.
Dar peste toti acestia se ridic prin geniul lor Beli-sarie si Narses. n istoria militar a secolului al Vl-lea,
ei sunt figurile proeminente.
Belisarie este adevratul erou al domniei. Era frumos si mare la trup, plcut la nftisare mai mult dect
toti, afabil si apropiat celor ce-1 ntlneau, asemnn-du-se omului foarte srac si obscur"77. Ca soldat e
ad-
76 Cedrenus, I, 652 (Bonn).
7? Prokopios, Bell. Gotb., III, l, 6-7. [Mentionnd originea armean a lui Narses, Bnescu nu se refer si
la cea balcanic a lui Belisarie, despre care tot Prokopios, III, 11, 21, scrie c era nscut n localitatea
Germania din provincia Dacia Mediterranea, azi Separeva Banja, situat la frontiera dintre traci si illyri",
n Bulgaria de sud-vest (opîrito 8e 6 BeXvoctpiog EK repimviaq, T\ QpaKcov TE Kcd 'lAAvpicov
]j.LTaJ;t> KEtou). Belisarie era deci cel mai cunoscut trac din timpul lui lustinian I", (V. Besevliev),
Untersuchungen uber die Personennamen bei den Thrakern, Amsterdam, 1970, p. 80), origine atestat si
pentru alti comandanti militari ai perioadei, ca si pentru Comentiolus de la sfrsitul veacului al Vl-lea (cf.
Evagrius, Historia ecclesiastica, VI, 15).
463
NICOLAE BANESCU
mirabil, bravura lui fr seamn, gata a sarja n fruntea escadroanelor sale. Generos fat de soldati ca
nimeni altul, rspltea dup btlie pe cei curajosi, i mngia pe rniti cu mari sume de bani, iar celor ce-
si pierduser n lupt calul sau arcul sau orice altceva le ddea altul n loc78. Soldatii l adorau, dusmanii
chiar i artau o mare admiratie, barbarii se nmulteau sub steagurile sale. n campania din Italia a putut
avea 7000 de bucellari, garda sa personal, un numr care probeaz, cum bine observ Stein, nu numai
bogtia sa, dar si ncrederea ce-i arta mpratul, permitndu-i s ntretin o armat att de puternic79.
Mare tactician, excelent mnuitor al trupelor, Belisarie era superior tuturor generalilor epocii. Iubit de
populatie, la ntoarcerea sa din prima campanie n Italia, lumea se ngrmdea pe ulite n fiecare zi la
trecerea sa, ca s-1 vad si nu se putea stura de privelistea ce-i oferea, cu suita sa de vandali, goti si de
mauri. A fost ntmpinat de un entuziasm popular att de mare, nct Prokopios a putut scrie c, dac ar fi
dat un ordin, nimeni nu i-ar fi rezistat, din respect pentru virtute si team pentru putere"80. Belisarie a
avut, n-
Alte detalii asupra toponimului Germania si a antroponimului Belisarie se afl la LI. Rusu, Elementele
traco-getice n Imperiul Roman si n Byzantium (veacurile HI-VIII), Bucuresti, 1976, p. 107-109 (ap. I.
Barnea, Antroponime traco-dacepe sigilii bizantine, n Thraco-Dacica", VIII, 1987, 1-2, p. 203-206 si
mai ales XVII, 1996, 1-2, p. 203-205)].
78 Ibidem, III, 1,8.
79 Histoire du Bas-Empire II, p. 285.
80 Bell. Goth., III, l, 19. Portretul su la Diehl, Justinien, 158:! 167 si la E. Stein, op. cit., 284-286.
/
464
tr-adevr, meritul de a fi rmas toat viata sa credincios lui lustinian. Dar nu trebuie s credem nici n
ingratitudinea mpratului, despre care vorbeste legenda. Des.'gur, Belisarie a trebuit s trezeasc
neliniste: era prea puternic, prea bogat si acoperit de glorie. A putut fi deci suspectat si adesea a suferit
dizgratia suveranului, dar aceasta nu tinea mult vreme. lustinian a avut ntotdeauna nevoie de el. El i-a
acordat toat ncrederea si 1-a covrsit de onoruri. Marea scdere a lui Belisarie a fost slbiciunea fat de
sotia sa Antonina81, de care s-a resimtit de multe ori n lunga-i carier militar. Dac e s credem
povestile Istoriei secrete, a fost enorm de bogat si, datorit Antoninei, izvorul acestei imense averi era
uneori contestabil. Prin eroismul si mretia faptelor sale, Belisarie a rmas n istorie o figur extrem de
popular. Amintirea isprvilor si dizgratiilor sale a impresionat adnc posteritatea, n jurul numelui su s-a
format un ciclu de legende, nc din secolul al X-lea, circulau asupra sa, n lumea bizantin, istorii
misctoare, povestind nefericirile n care si-a ncheiat viata, orbit din porunca mpratului si nevoit a
ntinde mna, ca cersetorii, pentru a tri. Amplificate, nfrumusetate ntr-un adevrat roman, Airiyrimg
mpaiOTrr] TOV tfaujuacrrou v5pog
81 Despre Antonina, mai recent n Prosopograpby ofthe Later Roman Empire (= PLRE), ed. A. Jones, J.
Martindale, J. Morris, voi. III, Cambridge, 1992, s. v.; I. Karayannopoulos, lawpia TOV Bvtavnvov
Kpwvq, voi. I, Thesalonic, 1978 (reeditare 1991), p. 518, 563 si 570-572; E. Fischer, Theodora and
Antonina in the Historia Arcana, Arethusa", 11, 1978, p. 253-279; A. Cameron, Procopius and the
6"'century, Univ. of California, 1975, p. 70 si urm., p. 157-162. ;
465

TOU eyoiJ.EVov Beiaapiov, aceste povestiri se propag sub form literar pn n Apus. n literatura
popular neogreac avem trei versiuni ale acestei legende, din veacurile XIV, XVI si XVII82.
Alturi de Belisarie trebuie asezat rivalul su, eunucul Narses. Armean de origine, se nscuse n Per-
sarmenia, partea din Armenia dat Persiei prin mprtirea din 384. El si-a nceput cariera n palatul sacru,
n calitate de spatharo-cubicular al mpratului83, n primii ani ai domniei lui lustinian, e nltat la postul
nsemnat de mare sambelan {sacellarius, identic cu primicerius sacri cubiculi, care, ntre atributiile sale
avea si comandamentul spatharo-cubilarilor). Ctre 537, dup ntoarcerea lui Narses din misiunea n care
fusese trimis la Alexandria, sacrum cubiculum a primit o modificare n organizarea sa, schimbndu-se
mult competenta sacellariat-ului, al crui titular a avut de acum rangul si titlul de praepositus sacri
cubiculi*4.
82 Asupra legendei vezi si Finlay, History of Greece, voi. I, Appendix I (On the Blindness of Belisarius)
si mai recent: R. Cantarella, La Airjyrimq ojpawTccrri TOU 6avfj.aarov EKeivov roi) /le/o/ievou
Bekiaapiov (di anonimo autore), n Studi bizantini e neoellenici" din Neapole, si adaug un studiu asupra
istoriei acestui poem, asupra originii si difuzrii sale, adevrat inventar al ecourilor pe care 1-a avut
legenda lui Belisarie n literatura si arta universal. [Mai recent, v. si H-G. Beck, Geschichte der byzanti-
nischen Volksliteratur, Miinchen, 1971.]
83 Garda de corp imperial compus din eunuci.
84 E. Stein, Histoire du Bas-Empire II, 357-358. Bury arat c el exercita probabil o autoritate general
asupra tuturor slujbasilor n legtur cu Curtea si persoana mpratului. Avea si controlul domeniilor din
Cappadocia, bunuri ale suveranului. ' -. mii;
466
Narses a ajuns astfel un illustris si unul dintre cei mai mari, stnd n acelasi rnd cu magistri militum si, n
practic, fiind mai puternic dect oricare dintre ministri, avnd acces continuu si confidential la suveran.
Eunucul era un om nzestrat cu mari nsusiri, foarte inteligent si abil, capabil, cnd mprejurrile o cereau,
de mult energie, n zilele teribile ale revoltei Nika, eunucul sambelan fcuse un nepretuit serviciu
stpnului su. Pe cnd Hypatios, proclamat nou mprat, se afla n Hippodrom, primind felicitrile
prietenilor si ascultnd invectivele multimii mpotriva lui lustinian, Narses se strecoar n strad cu un
sculet n mn, luat din tezaurul imperial, ntlneste ctiva dintre conductorii factiunii albastre, le
aminteste de vechile beneficii primite de la lustinian, de urile de odinioar mpotriva Verzilor, mparte
bogtiile din sculetul su si izbuteste a-i convinge s strige: lustinian imperator, tu vincas!". Coalitia
celor dou factiuni a fost astfel rupt si tronul lui lustinian, mntuit85.
Aceasta a sporit ncrederea de care se bucura pe lng lustinian si Theodora. n 538, Narses era pus n
fruntea trupelor de ntrire trimise n Italia si multi cercettori s-au ntrebat care a fost motivul mpratului
ca s trimit un consilier, desigur credincios, dar soldat fr experient, ntr-o misiune att de rzboinic.
Nu poate fi ndoial, observ foarte bine Hodgkin, c n mintea suveranului lua tot mai mult consistent
ideea c strlucitele victorii ale lui Belisarie pot face
85 T. Hodgkin, Italy and her invaders 476-535, ed. II, Oxford, 1896, t. IV, pp. 273-274. ,r.
467

din el un primejdios rival pentru imperiu, si c era necesar s-1 observe de aproape, nu exagerat ns,
printr-un devotat al dinastiei, un om care, prin vrsta si conditia sa, nu putea aspira niciodat la purpur,
ntocmai ca un consilier aulic n lagrul lui Wallen-stein, sau comisarii Conventiei n lagrul lui Dumou-
riez, a fost Narses n pretoriul lui Belisarius", precizeaz Hodgkin86. Dar atitudinea de independent a lui
Narses, contagioas pentru altii, rupse unitatea de comand a lui Belisarie si, pentru a o restabili, lustinian
a fost nevoit s-1 reclame. Mai trziu ns, cnd situatia din Italia a ajuns critic, Narses, care dovedise
nsusiri militare, a fost din nou trimis, de ast dat spre a lua acolo comanda. El a fost destul de abil spre a
cere si a obtine toate mijloacele pe care nu le obtinuse Belisarie, - bani, oameni, arme - si astfel a putut
zdrobi ultimele rezistente ale ostrogotilor87.
Dar marile sale calitti ale mintii erau ntunecate de sufletul su dur si de aviditatea sa de bani. Rmas n
Italia cu puteri de vice-rege, el a lsat acolo o amintire dureroas. Si n jurul su s-a format de timpuriu o
legend, ca si n jurul lui Belisarie. Ea nu are ns culoarea sentimental pe care o are la acesta, n
amintirea Italiei bizantine, Narses apare ca un acaparator de comori sau ca un trdtor, chemndu-i pe
longobarzi n Italia, spre a se rzbuna. Dar trebuie s recunoastem cu Ch. Diehl c romanul tine n aceste
istorii mai mult loc dect adevrul.
86 Ibidem, t. IV, p. 275.
87 Portretul su schitat de Diehl, Justinien, 167-171.
468

4. Ofensiva militar a lui lustinian
a. Rzboiul cu vandalii. Cucerirea Africii. Domnia lui.Hilderic, fiul lui Huneric si al Eudokiei88, prin
urmare nepot al lui Genseric, provoc, prin slbiciunea ei, o revolt intern. Regele, dup mrturisirea lui
Prokopios, era la rzboi prea molatic89 si maurii ajunseser stpni pe mai toat Mauritania si pe sudul
Nu-midiei, amenintnd Byzacena. O lupt avusese loc n aceast provincie ntre vandali, condusi de
Oamer, vrul lui Hilderic, si Antalas, seful unui trib, pe care l vom mai ntlni adesea. Vandalii au suferit
o mare nfrngere, ceea ce a trezit nemultumiri, exploatate de un rival ambitios, Gelimer, din familia
regal. Hilderic era nvinuit pe deasupra de prietenia cu lustinian, de care nu se simtea strin prin originea
sa pe jumtate roman90, n mai 530 el a fost rsturnat si aruncat la nchisoare, mpreun cu Oamer, un
frate al acestuia si mai multi notabili romani, iar Gelimer a fost ridicat pe tron91.
lustinian interveni, cernd uzurpatorului s-1 pun n libertate pe Hilderic si s-i redea demnitatea regal,
la care avea drept dup legea lui Genseric privitoare la succesiune. Dar ambasada bizantin se ntoarse
fr nici un rezultat, n schimb, Gelimer l orbi pe Oamer si nspri nchisoarea pentru ceilalti, sub pretext
c vor s fug la Bizant.
88 Aceasta era fiica Eudoxiei lui VaJentinian al III-lea.
89 Eig TOV ;roAe/iov /mAtfaxrdg re Aav (Bell. Vnd., I, 9, 5).
90 PiAog L5 ra fihiaTa lovcmviav rai |evo$ eyevero, zice Prokopios (bidem).
91 bidem, I, 9, 9.
469
NICOLAE BANESCU
lustinian expedie o nou ambasad, cernd lui Ge-limer s trimit la Constantinopol pe Hilderic, pe Oa-
mer cel orbit si pe fratele su si artnd, n ncheiere, c nu va tolera un refuz. Dar Gelimer rspunde
insolent si mpratul se gndi atunci s pun capt ct mai repede rzboiului cu persii, pentru a porni
expeditia n Africa. El ncheie n curnd pacea zis etern" cu dusmanul asiatic (532) si tinu un consiliu
pentru rzboiul cu vandalii92.
E interesant s constatm c mpratul nu a aflat la consilierii si ministrii si nici o ncurajare pentru
aceast actiune. Dezastrul marii expeditii a lui Leon I nu se stersese din amintirea lor, iar cei rspunztori
de finantele Statului se speriau de cheltuiala enorm a ntreprinderii. Trupele abia ntoarse clin Orient nu
se entuziasmau nici ele, si nici generalii lor, de perspectiva noilor primejdii ce le asteptau. loan din
Cappadocia, prefectul pretoriului, a avut curajul s expun mpratului, n acest consiliu, riscurile mari ale
ntreprinderii, nregistrate de Prokopios93. Dar lustinian nu tinu seam de aceste preri. Convins de
justetea cauzei, el avea sentimentul unei datorii religioase fat de supusii africani drept-creclinciosi,
sentiment ntrit si mai mult de visul povestit de un episcop sosit tocmai atunci din Orient.
Belisarie a fost nscinat s conduc expeditia. lustinian 1-a nvestit cu puteri nelimitate, ca generalissim al
fortelor trimise n Africa. El a primit, probabil, cum crede Bury, titlul nou de arpa^r/tog avTOKpicop, pe
92 Ibidem, l, 9, 10-15; 24 si urm; 10, 1.
93 Ibidem, l, 10, 8-18.
470
care l vom ntlni de acum adesea, iar
este pentru nvtatul englez echivalentul termenului
de imperator, rezervat mult timp numai mpratilor94.
Armata, mbarcat ctre jumtatea lui iunie 533 n portul din Constantinopol, numra, dup Stein, 18.000
de oameni (nu 16.000, cum se spune de regul) si anume: 10.000 pedestrime, 5.000 cavalerie excelent si,
n plus, 1.000 de aliati" (heruli si bulgari), garda personal a lui Belisarie, vreo mie cinci sute sau dou
mii95. Cinci sute de corbii, escortate de 92 de vase de rzboi, au fost ntrebuintate la transportul acestor
trupe, mpreun cu Belisarie s-au mbarcat si Antonina si Prokopios, istoricul primind a-1 servi si acum ca
asesor civil, cum fusese n Asia.
Flota debarc undeva n Sicilia, lng Aethna, unde bizantinii si rennoir proviziile si-si cumprar cai,
Amalasuntha avnd fat de ei o atitudine amical. Prokopios a fost ndat trimis la Syracuza pentru a
culege stiri96, dac nu cumva vandalii ntinseser vreo curs si pentru a afla unde s-ar putea debarca mai
sigur. Istoricul afl la Syracuza c Gelimer nu se astepta s fie atacat n curnd n Africa. El l expediase
pe fra-
94 HistoryU, 127, n. 2.
95 Asa socoteste Stein, care observ c Prokopios spune clar {Bell. Vnd., I, 11, 2) c cei 5.000 de clreti
erau atpaii&iai (poiSepmi (4 vexillationes si 9 regimente de federati). n aceast cifr nu pot, prin urmare,
intra nici herulii si hunii, nici buccel-larii lui Belisarie. V. Histoire du Bas-Empire II, 313, n. 1.
96 Prokopios, op. cit., I, 14, 3. [Despre Amalasuntha, v. si N. Baynes n English Historical Review" (=
EHR), Londra, 40, 1925, p. 71 si urm; H. Wolfram, Gesch. der Goten, Munchen, 1985, p. 25 si urm., 387
si urm., 409 si urm.]
471

tele su Tzazon, cu 5.000 de soldati si 120 de vase, aproape toat flota sa, n Sardinia, mpotriva gotului
Godas, care se revoltase, pentru a-si face un regat personal, vasal imperiului, cernd n acest scop ajutorul
lui lustinian97. Gelimer nsusi iesise din Carthagina si se gsea la patru zile de coast n Byzacena, luptn-
du-se, fr s bnuiasc nimic, cu maurii. Astfel si pierdu vremea pn cnd se pomeni cu Belisarie pe
coastele Africii.
Flota bizantin trecu din Sicilia n Africa fr a ntmpina cea mai mic rezistent. Trupele debarcar la
Caput-Vada, n Byzacena, la 31 august, ndreptndu-se spre Carthagina. La stirea invaziei, Gelimer ddu
ordin fratelui su Ammatas, aflat la Carthagina, s-1 asasineze pe Hilderic si pe sotii si de captivitate si
s ias naintea bizantinilor, spre a-i ataca din front, n timp ce el i va lovi din spate, ntlnirea era hotrt
de vandali n ziua de 13 septembrie la Decimum, vreo 15 km de Carthagina. Ammatas a executat ordinul
si, sosind cteva ore mai devreme, s-a ciocnit cu mica avangard bizantin. El pieri n lupt si trupele sale
fur urmrite pn sub zidurile Carthaginei. Detasamentele naintate ale lui Belisarie au fost apoi surprinse
de Gelimer si ele fugir n dezordine ctre Belisarie. Acesta restabili repede ordinea si se arunc n goan
asupra vandalilor. Gelimer descoperise cadavrul lui Ammatas si se oprise pentru a-1 plnge si
nmormnta. Surprinsi n dezordine, vandalii o rupser la fug spre Numidia, urmriti energic de bizantini
pn noaptea. La 15 septembrie, Belisarie intr n Carthagina98, pe care ncepe
97 Ibidem, l, 10, 25 si urm. * Ibidem, l, 20, 21.
472
r
imediat s o fortifice. Ptrunde apoi n Numidia si in-I tr n Hippo Regius (Hippona), unde pune
mna pe tezaurul regal". Gelimer s-a refugiat la Bulla Regia, n Proconsularis, unde si pregti o nou
armat. Grosul " ei l formar cei 5.000 de soldati alesi ai lui Tzazon, care se ntorsese n grab, din
Sardinia, unde l suprimase pe Godas.
Belisarie a dat, ctre jumtatea lui decembrie 533, o nou lupt, la Tricamarum, 30 km. de Carthagina.
Gelimer pierdu si aceast lupt, n care Tzazon a czut100. Regele si cut scparea la maurii din muntii
inaccesibili Pappua, n vestul Numidiei. Blocat acolo toat iarna de o trup condus de herulul Pharas,
Gelimer, lipsit de provizii, a fost silit s se predea ctre sfrsitul lui martie 534, dup ce Belisarie i
promisese cu jurmnt un tratament onorabil.
Obisnuit s reflecteze ntotdeauna la marile ntmplri omenesti, Prokopios se opreste asupra unei scene
impresionante provocate de regele vandal. Adus naintea lui Belisarie, aflat ntr-o suburbie a Carthagi-nei,
Gelimer a nceput deodat s rd, nemaiputn-du-se stpni, nct unii dintre cei de fat credeau c, din
prea mare durere, si pierduse mintile. Dar prietenii gseau c omul e plin de spirit, cci fiind din familie
regeasc si nltat la domnie si din copilrie pn la btrnete nconjurat de putere solid si de mari
bogtii, apoi redus la fug si la mult team si ndurnd suferinta din Pappua, iar acum ajungnd prizonier,
n-
99 Ibidem, II, 4, 41.
100 Ibidem, II, 5 si urm. (Detalii asupra acestor lupte la Stein, op. cit., pp. 315-317).
473
NICOLAE UNESCU
cercnd astfel toate bunurile si nimicniciile soartei, a socotit c lucrurile omenesti de nimic alta nu sunt
vrednice dect de mult rs101.
Dus la Constantinopol, Gelimer a fost bine tratat de lustinian, care i-a druit un ntins domeniu n Galatia,
unde si-a petrecut restul zilelor ca mare proprietar funciar102.
Capitularea lui Gelimer nsemna, de fapt, sfrsitul rzboiului vandal, n cursul iernii, detasamente ale
armatei bizantine ocupar Sardinia si Corsica, Caesarea Mauritaniei, insulele Baleare si Pityuse, apoi
Gadeira (Cadix), dincolo de Columnele lui Hercule, cale de 30 zile de Carthagina, si fortreata Septem
(Ceuta), de cealalt parte a Columnelor lui Hercule103. Africa prea cucerit, lustinian anunt aceasta n
mod solemn si si ia n titulatur, dup vechiul obicei, supranumele de Vandalicus, Africanus. n aprilie
534, el a promulgat dou constitutii, schitnd cadrele administratiei civile si militare a provinciilor
cucerite. Archelaus e numit prefect al pretoriului Africii, care se ntindea si asupra Sardiniei, Corsicii,
Balearelor si fortretei Septem. Dup cteva luni, se crea si un magisterium militum Afri-cae, cu sediul la
Carthagina, ca si prefectura, avnd comanda tuturor trupelor circumscriptiei prefectorale104.
Rechemat la Constantinopol, Belisarie se mbarc vara, ducnd cu el o prad enorm, o multime de pri->
101 Prokopios, op. cit., II, 7, 14-16.
102 Ibidem, II, 9, 13.
1M Ibidem, II, 5, 1-8. .>$ iii?;?*, O 101 Stein, op. cit., p. 319.
474

zonieri, printre care si Gelimer cu elita sefilor armatei, numerosi soldati, dintre care unii intraser n
rndurile buccellarilor nvingtorului, iar altii constituiser cinci regimente de cavalerie, Vandali
lustiniani, trimisi sa cantoneze la frontiera Persiei.
lustinian a acordat generalului su credincios si biruitor rsplata extraordinar a triumfului, o onoare pe
care, dup afirmatia lui Prokopios, nimeni n-o mai primise n imperiu de aproape 600 de ani105.
Solemnitatea s-a desfsurat cu mult strlucire. Ore ntregi au defilat dinaintea poporului adunat pe
treptele Hippo-dromului spoliile Africii cucerite: tronurile de aur, vasele de acelasi metal pretios, pietrele
scumpe, vesmintele si trsurile somptuoase, mormane de monede de argint - toate comorile pe care o sut
de ani ele prad le grmdise n tezaurul vandalilor. Intre ele se aflau insigniile imperiului si vasele sacre
ale Templului din Ierusalim, smulse de Genseric la jefuirea Romei106. Veneau n urm captivii, care
uimeau prin talia lor urias; Gelimer se deosebea ntre acestia prin mantaua lui de purpur, ntelegnd c
din toate prtile multimea privea la nenorocirea lui - relateaz Prokopios - regele nu nceta s rosteasc
cuvintele Scripturii: Desertciunea desertciunilor, toate sunt desertciune".
La plecarea lui Belisarie, Solomon, ofiter distins, armean de origine, a fost lsat n fruntea Africii ca
magis-ter militum. El a trebuit de la nceput s nfrunte revolta populatiei indigene (534). Triburile berbere
formau
105 Prokopios, op. cit., I, 9, 2.
106 Aceste sacre relicve au fost trimise de lustinian napoi la Ierusalim.
475
NICOLAE BANESCU
populatia de baz. Dup distrugerea Statului vandal, ele au nceput s se miste mpotriva autorittii
imperiale care se instala, n spatele lor se aflau triburile nomade, gata s prade tinuturile bizantine, n
momentul ; mbarcrii lui Belisarie, berberii nvlir n teritoriile ; cucerite din Byzacena si Numidia,
nimicind trupele i imperiale, putin numeroase107. Solomon a iesit cu armata mpotriva lor si a dat lupta n
cmpia de la Mam-ma, zdrobindu-i108. Dar la nceputul anului 535 nvlesc iarsi. Solomon i urmreste
si n muntele Burgaon obtine o mare victorie asupra lor, curtind Byzacena de dusmani si lsnd numai pe
berberii aliati condusi de Antalas109. Trecu apoi n Numidia, mpotriva altui sef berber, lavdas, stpn n
Aures, dar nu izbuti a-1 nvinge, multumindu-se a ridica n cursul iernii 535-536 o serie de fortrete,
pentru aprarea tinutului de dincoace de Aures110.
Dar n curnd situatia deveni critic prin revolta, cu mult mai grav, a soldatilor. Cauzele nemultumirii
erau numeroase. Solomon, cernd prea mult de la soldati, nu era popular, ntrzierea pltii soldelor trezea
proteste, ca si mprtirea inegal a przii din campania anului 535. Solomon confiscase apoi n bloc
pmnturile posedate de vandali si multi soldati, cstoriti cu captive vandale, erau instigati de acestea s
prind partea lor din pmntul fostilor soti; comandantul ns
107 Ch. Diehl, L'Afrique byzcmtine, p. 65 si urm.; Prokopios, op. cit., II, 10, 6 si urm.
108 Prokopios, op. cit., II, 11, 15 si urm.
109 Ibidem, II, 12, 5 si urm.
110 Ibidem, II, 13, 18-40; Diehl, op. cit., 71-74. " fl
476

ntelegea s-1 pstreze pe seama Statului si a mpratului111, lustinian, convins de aportul divin la
recuperarea Africii, nu tolera cultele neortodoxe, iar soldatii arieni erau persecutati din cauza religiei lor,
ceea ce a fost iarsi un motiv de revolt112. Un incident neprevzut a contribuit la sporirea confuziei.
Unul dintre regimentele de Vandali lustiniani trimise n Orient, ajuns n Lesbos, s-a revoltat, silindu-i pe
mateloti s-1 duc n Peloponnez, de unde a pornit n Africa, debarcnd ntr-un loc pustiu si, intrnd n
relatii cu trupele revoltate, le-a ncurajat n atitudinea lor113. Fu hotrt asasinarea lui Solomon n
catedrala din Carthagina, n ziua de Pasti 536. Conspiratorii nu au avut ns curajul s dea lovitura si
trupele compromise iesir din Carthagina. Celelalte, dup cteva zile de nehotrre, se revoltar si ele si
ncepur s-i ucid pe cei favorabili guvernului, luar cu asalt palatul si Solomon scp de la moarte
ascunzndu-se n capela palatului, de unde a iesit noaptea, mpreun cu Prokopios si cteva persoane din
suit, urcar pe furis ntr-o corabie si trece n Sicilia, unde se afla Belisarie, care ncepuse rzboiul pentru
Italia. Dup prdarea Carthaginei, rebelii prsir orasul, urmnd s se ntruneasc toti la Bulla Regia; de
acest fapt profit Theodor din Cappadocia pentru a ocupa Carthagina. Rzvrtitii pun n fruntea lor pe
Stotzas, fost bucellar al generalului Martin114.
111 Prokopios, op. cit., II, 14, 9-10.
112 Ibidem, II, 14, 22 si urm.
113 Ibidem, II, 14, 18-19-
114 Ibidem, II, 14, 22-42.
477

Ajuns n Sicilia, Solomon ceru ajutorul lui Belisarie, care a trecut ndat cu o mn de bucellari n Africa,
ajungnd la timp spre a scpa Carthagina asediat de Stotzas. Urmrit de Belisariu, Stotzas si rebelii si
fur nvinsi la Membressa si fug n Numidia. Belisarie s-a ntors n Sicilia, lsnd provizoriu comanda lui
Theo-dor din Cappadocia si lui Ildiger, pentru a pacifica provincia115.
Dup plecarea lui Belisarie, Stotzas atrase la el, printr-o cuvntare ndrzneat, trupele imperiale din
Numidia si-i asasin pe generali (vara anului 536)116.
Informat de cele ntmplate, lustinian a trimis n Africa, cu puteri extraordinare, pe Germanos, general
despre care am amintit, nvestit cu cea mai nalt functie pe care o putea avea un general, aceea de prim
magister militum inpraesenti. El si cstigase un bun nume n luptele cu slavii la Dunre. Germanos a
debarcat la Carthagina cu o mic suit, dar nu a putut intra imediat n campanie, trebuind s organizeze
fortele imperiale. Cu un tact deosebit, optnd pentru o atitudine binevoitoare, atrase, putin cte putin, o
parte dintre rebeli. Amnistia acordat rsculatilor care se ntorceau la datoria lor i aduse pe multi napoi.
Stotzas a venit cu armata sa asupra Carthaginei, dar rebelii nu ndrznir s atace si se retraser n
Numidia. In primvara anului 537, Germanos porneste asupra lui n Numidia si, la locul numit (Ad) Cellas
veteres, l btu
115 Ibidem, II, 15.
116 Data e stabilit de Stein, op. cit., 324, n.2.
117 Stein, op. cit., 326. La Prokopios, op. cit., II, 17, 3, numele este Zralag Berepeg. , >,,:=,,
> I.1 w ' ^
478
zdrobitor. Stotzas scp fugind n Mauritania. Cu aceasta, insurectia condus de el a luat sfrsit. Cei care
au scpat din lupt si-au declarat supunerea. Alt rebeliune, instigat de un buccellar numit Maximin, n
538, a fost repede nbusit. Rmneau triburile berbere, intacte si unite.
Dup aceste mari rezultate, Germanos se ntoarce (539) la Constantinopol si Solomon si reia comanda n
Africa, cumulnd din nou functiunile de prefect al pretoriului si de magister militum.
De ast dat Solomon si-a dat toat msura capacittii sale militare, ndrepttind ncrederea ce i-o arta
mpratul. El a curtat armata de elemente rebele, tri-mitndu-le la Bizant si n Italia, lui Belisarie, si-a
recrutat elemente noi, i-a expulzat pe vandalii care dduser arme rebelilor lui Stotzas si a renceput
rzboiul cu berberii printr-o expeditie n Aures. O victorie obtinut la picioarele acestui masiv va sili pe
mauri s se retrag n Mauritania. lavdas a rezistat un timp ntr-o citadel, pe vrfurile prpstioase ale
muntelui, dar, n cele din urm, a fost alungat si a fugit, rnit, n Mauritania. Tezaurul su a czut n
minile lui Solomon; tot platoul nalt al Numidiei a fost ocupat. Solomon construi acolo o multime de
fortrete, pentru a-i tine n respect pe indigeni. Dup aceea atac si supuse toat Mauritania prim, vechea
Mauritanie sitifian, unde ridic, de asemenea, multe fortrete mari si mici118. Astfel, n 540, antica
provincie roman a Africii, de la Tri-politania pn la hotarele Mauritaniei caesariene, de
118 Prokopios, op. cit., II, 19 si 20; Diehl, L'Afrique byzantine, 87-91; Stein, op. cit., 327. ,.....
.< :
479

la mare pn la masivul Aure si la stepele din Hodna, a recunoscut stpnirea lui lustinian. Datorit
energiei lui Solomon, tinutul a avut o perioad de liniste.
n 543, revolta triburilor berbere s-a dezlntuit din nou, provocat de insolenta si incapacitatea lui Sergi-
os, nepotul lui Solomon, trimis ca duce n Tripolitania. Lundu-si resedinta n Leptis Magna, el strneste
revolta tribului numit Levathai, omornd 80 dintre oamenii si, trimisi cu daruri pentru a ntri pacea.
Situatia fiind pentru el grav, veni la Carthagina, spre a cere unchiului su ajutor. Antalas din Byzacena se
revoltase si el, fiindc Solomon i omorse un frate. Ajutat de Cutsina al Numidiei, Solomon l nvinse pe
Antalas aproape de Theveste, dar, cteva zile mai trziu, indisciplina trupelor l fcu s piard btlia de la
Cillium (mai-iunie 544), n Byzacena, n care el nsusi pieri119.
lustinian a fcut o greseal cnd i-a hotrt ca urmas n Africa pe Sergios, ceea ce nu ne surprinde, acesta
fiind logodit cu o nepoat a Antoninei. Sergios s-a artat incapabil s domine situatia. Revolta a luat
proportii, cea mai mare parte a triburilor berbere fiind alturi de Antalas. Stotzas apru si el cu vandalii
credinciosi. Antalas, nevoind s rup cu imperiul, scrise lui lustinian, declarndu-i c maurii sunt gata s
se supun dac l revoc pe Sergios, dar mpratul nu a dat urmare scrisorii. Maurii, din ce n ce mai
numerosi, rspndir peste tot mizeria, jaful si incendiul, uciderea si fuga locuitorilor. lustinian trimise, n
sfrsit, un coleg lui Sergios (545), n persoana lui Areobindos,
119 Prokopios, Bell. Vnd., II, 21, 16 si urm. Data de 544 e stabilit de Stein, op. cit., 548, n.l.
:,;..: ^\- . ..- t*
480

sotul Prejectei, om nobil, cum l caracterizeaz Proko-pios120, dar fr nici o experient a rzboiului. El
soseste nsotit de Prejecta, de Athanasios, ca prefect al pretoriului, si de Artabane, cu putine trupe armene.
Dup ordinul mpratului, Sergios trebuia s lupte n Numidia, unde Cutsina luase si el armele contra
imperiului, iar Areobindos n Byzacena. O lupt a avut loc n Proconsularis, n care loan, fiul lui
Sisinniolus, ofiter brav, lsat singur fat de forte mult superioare, a czut, dup ce 1-a rnit mortal pe
Stotzas121. n urma attor dezastre, lustinian 1-a rechemat pe Sergios, pe care l trimise n Italia;
Areobindos rmne acum sef suprem. Dar n curnd ducele Numidiei, Guntarich, care pregtea o revolt,
pentru a se declara rege, l asasin pe Areobindos (sfrsitul anului 545), gndin-du-se s se cstoreasc cu
Prejecta, a crei nrudire cu mpratul i-ar fi legitimat stpnirea. Soarta lui Gun-tarith era ns, la rndul
ei, pecetluit; el a czut (n iarna 545-546), strpuns la un banchet de sabia lui Artabane, care-i suprim si
pe principalii lui complici, printre care mai multi vandali, n timp ce pe altii i-a trimia la
Constantinopol122. mpratul 1-a rspltit nu-mindu-1 magister militum, dar, dup cteva luni, la cererea
sa, 1-a rechemat la Constantinopol, unde va ajunge la mari demnitti.
120 Ibidem, II, 24, 1-2.
121 Ibidem, II, 24, 9-14.
122 Ibidem, II, 26, 30-33; 28, 29 si urm.; Cf. Stein, op. cit., 551-552. [Numele Guntarith este redat de
Prokopios sub forma Gontharis (v. si Bell Gotb., III, 31, 3 sau III, 32, 6), aflat la originea actualului
Gunter.]
481
NICOLAE BANESCU
Succesorul lui Artabane n Africa a fost loan Trogli-ta, unul dintre cei mai buni conductori ai lui lustini-
an123. El se distinsese ca duce de Mesopotamia, n rzboiul cu persii si nu venea ntia oar n Africa,
unde mai comandase un regiment de federati sub Belisarie, Solomon si Germanos. Troglit a sosit pe mare
la Car-thagina, n toamna anului 546. Cutsina trecuse de partea imperialilor, dar Antalas continua s prade
tara, n vreme ce maurii din Tripolitana, condusi de seful le-vath Ierna, se uniser cu cei din Byzacena. n
iarna 546-547, ntr-o cmpie din aceast provincie, Troglit repurta o victorie desvrsit asupra triburilor
coalizate. Antalas a reusit s scape, dar Ierna si mii de alti berberi au fost ucisi si steagurile lui Solomon,
pierdute n lupta de la Cillium, au fost gsite de bizantini n tabra dusman.
Ordinea prea a fi aproape restabilit, cnd maurii din Tripolitana, pe la mijlocul anului 547, reluar
ostilittile, sub un sef cu numele Carcasan, ndreptndu-se ctre Byzacena. Troglit a pierdut btlia de
lng Marta (azi Mret), n regiunea Syrtei Mici. El si-a reorganizat armata, a cstigat un ajutor nsemnat
de la maurii din Numidia, ncheind un fcedus cu lavdas, l mpac pe Ifisdaias, sef berber important din
Numidia, cu aliatul imperial Cutsina si, n primvara anului 548, porneste n campanie mpotriva lui
Antalas si Carcasan. O lupt sngeroas a avut loc n Byzacena meridional, care a decis soarta rzboiului.
O sulit arun-
123 Dup Stein, supranumele de Troglit, care se ntlneste numai la Jordanes, arat c el era probabil
originar din regiunea numit Tpyihoq situat n Macedonia (op. cit., 554, n.2). '""^'-
482

cat de Troglita asupra lui Carcasan 1-a lovit mortal si biruinta a rmas imperialilor. Antalas a trebuit s se
supun si el. Linistea s-a restaurat, astfel, pentru multi ani n Africa bizantin, care suferise teribil n aceste
ndelungate rzboaie.
loan Troglita a fost nvestit cu demnitatea de patriciu si a rmas comandant n Africa pn n 553- Faptele
lui glorioase au fost citate de poetul Fi. Cresconius Corippus ntr-o epopee, intitulat dup numele su,
lohannis (loaniada).
Pacea a fost, ns, nc o dat tulburat n 563, prin ineptia guvernatorului militar Rogathinus. Btrnul sef
Cutsina, care adusese attea servicii imperiului, era asigurat printr-o pensie anual. Cnd a venit, n 563, la
Carthagina, s-si primeasc banii, Rogathinus 1-a suprimat, nu se stie de ce. Fiii si s-au ridicat atunci n
Numidia si revolta a fost destul de serioas pentru ca lustinian s trimit n Africa pe Marcian, unul dintre
nepotii si, care a pus capt tulburrilor124.
b. Reorganizarea Africii bizantine, nc din aprilie 534, cnd se credea c totul s-a sfrsit odat cu
capitularea lui Gelimer, lustinian a emis cele dou constitutii privitoare la reorganizarea Africii recuperate.
Una privea administratia civil, schitnd noua ornduire ntocmit de mprat. Acesta tinea s
restabileasc n Africa administratia pe care o cunoscuser supusii si. Importanta pe care o atribuia
eliberrii lor se arta, cum observ Diehl, n hotrrea ca Africa s fie administrat, ca Oriens si Illyricum,
nu de un proconsul,
Stein, op. cit., 559; Bury, Historyll, 147-148.
483
NICOLAE BANESCU
ci de un praefectus praetorio si s formeze o diecez special, cu resedinta la Carthagina125. Rescriptul
imperial din aprilie 534 punea n fruntea administratiei cu acest titlu pe Archelaus, care exercitase mai
nainte functia la Bizant si n Illyricum, aflndu-se acum n Africa, n calitate de casier general al corpului
de expeditie.
Prefectul pretoriului era mare dregtor al imperiului, lustinian restabili aceast magistratur n toat
autoritatea sa. Atributiile sale se ntindeau asupra ntregii administratii civile; ele priveau deci legislatia
(prefectul asigura promulgarera tuturor legilor si deciziilor imperiale), administratia (propunnd
suveranului pe guvernatorii diferitelor provincii si numind direct anumiti functionari), justitia (prefectul
avnd o competent considerabil si pronuntnd sentintele fr apel), n sfrsit, finantele, n care
autoritatea prefectului era foarte ntins. Chestiunile religioase nu-i erau nici ele strine: avea politia
cultelor si protectia Bisericii ortodoxe.
Prefectul pretoriului era nconjurat de un numeros personal. Rescriptul din 534 enumera diferitele
categorii de persoane pentru fiecare serviciu, cu apunta-mentele lor: consiliatii, functionari de rang nalt,
bine pltiti, l ajutau pe prefect n administrarea justitiei. Cancellarii, care vin imediat dup consilieri, l
ajutau n aceeasi materie. Alturi de acestia era officium pro-priu-zis, cu un personal foarte numeros,
mprtit n dou categorii: angajatii distribuiti ntr-un numr de birouri, scrinia (commentariensis si ab
actis), birouri
L'Afriqne, Livre II, I-ere prtie, l'administr. civile.
484
l C
nsrcinate cu redactarea actelor si pstrarea arhivelor; libelli, care primeau cererile adresate prefectului;
scri-nium operum, nsrcinat cu lucrrile publice si constructiile; scrinium arcae, avnd administratia
caselor prefecturii si ordonantarea cheltuielilor provinciei etc. si auxiliari grupati n corporatii sau scholae
(exceptores, grefieri administrativi, chartularii, nsrcinati cu socotelile; mittendarii, pentru perceperea
impozitelor; cur-sores, curieri pentru serviciul corespondentei; singularii, un fel de gard personal,
ntrebuintati n misiuni de ncredere; draconarii, purttorii drapelului etc.)126.
Sub autoritatea prefectului erau sapte guvernatori, cu titlul de consulares sau praesides, nsrcinati cu
administratia civil a provinciilor. Provinciile Africii bizantine erau acum: Proconsularis, Byzacium si
Tripoli-tania, comandate de consulares; Numidia, Mauritania I (sitifian), Mauritania II (caesariana,
tingitan) si Sardinia, comandate de praesides.
n ce priveste reorganizarea militar, lustinian pre-scria, de asemenea, prin cealalt constitutie pentru
Africa, modul n care ntelegea s se nfptuiasc ocupatia militar. Trupele de frontier, care consistau n
cea mai mare parte din limitanei, asezate n lagrele ntrite (castra)127 ale frontierei, sub comanda
ducilor, trebuiau s fie n stare, n caz de agresiune, a ajuta ti-
126 Ibidem, pp. 98-106.
127 Charles Diehl (.L'Afrique byzantine, Livre II, I-ere prtie, chap. II) expune principiile sistemului
defensiv al Africii bizantine, distingnd ntre elementele acestui sistem: orase fortificate (civitates), lagre
ntrite (castra), fortrete mari (castella), redute mai putin importante (burgi) si ziduri de baraj (clisurae).
485
NICOLAE BANESCU
nuturile unde erau rnduite fr s astepte ntriri de la armata de expeditie. Limitaneii erau soldati coloni,
care dobndeau terenuri n apropierea frontierei si erau obligati s le cultive128. Armata mobil, cantonat
n interiorul trii, n orase, era compus din milites comitatenses, organizatia n numeri sau KaTdAoyoi,
constituind trupe de infanterie si regimente de cavalerie recrutate din populatiile provinciilor, apoi din
federati (Joederati), n genere clri, regimente de mercenari barbari din natiunile vecine, nu n sensul
primitiv al cuvntului, ca entitti autonome129.
Pe lng acestia, armata mobil cuprindea si contingente de indigeni (gentiles), recrutati din triburile
128 Ludo M. Hartmann a reprodus (Untersuchungen zur Geschichte aer byzantinischen Verwaltung in
Italien, 540-750, Leipzig, 1889, nota de la p. 52-53) pasajul caracteristic asupra acestor trupe din
constitutia din aprilie 534 privitoare la administratia militar a Africii si adresat lui Belisarie: pro
limitaneis vero ordinandis (.quia necessarium nobis esse videtur, ut extra comitatenses milites per castra
limitanei constituantur, qui possit et castra et civitate Hmitis defendere et terras colere, ut aliipro-vinciales
videntas eos perpartes ad illa loca se conferanf) exem-plum fecimus unius numeri limitaneorum, ut
secundum exem-plum, quod nos misimus, per castra et loca, quae provideret tua magnitudo, eos ad
similitudinem nostri exempli ordinet, sic ta-men ut, si inveneris de provinciis idonea corpora, aut de illis,
quos antea milites habebant, limitaneorum constituas numero in uno-quoque limite, ut, si forsitan
commotio aliqua fuerit, possint ipsi limitanei sine comitatensibus militibus una cum ducibus suis adi-
uvare loca, ubi dispositi fuerit, non longe limitem exeuntes nec ipsi limitanei nec duces eorum...".
129 Stein, op. cit., 87.
486
africane. Africa a fost mprtit militar n 4 circumscriptii: Tripolitania, Byzacena, Numidia si Mauritania.
Un magister militam Africae era comandant tuturor trupelor, avnd un ajutor, domesticus (n textele epocii
ulterioare: unoaipa-nyydg). Comanda peste numeri o aveau tribuni sau comites.
tara a iesit cu totul ruinat din ndelungatele lupte purtate n toate provinciile ei si Prokopios nsir
urmrile nefericite ale cuceririi. Administratia bizantin instalat din nou nu a fost dintre cele mai bune,
fiscalitatea abuziv apsa greu asupra populatiei, care a avut de suferit si din cauza intolerantei religioase.
Nu se poate tgdui totusi, cum arat Diehl, grija mpratului de a introduce ordinea si a asigura linistea n
tara eliberat. Ruinele fortretelor bizantine rspndite peste tot n Africa mrturisesc activitatea
desfsurat de lustinian pentru protectia trii; lucrrile de utilitate public n orase, msurile pentru
repopularea regiunilor devastate ne arat interesul suveranului pentru prosperitatea Africii, cu attea jertfe
rencorporat n imperiu"0.
c. Cucerirea Italiei. Rzboiul cu gotii. Africa n minile bizantinilor constituia o admirabil baz de
operatii pentru cucerirea Italiei, mprejurrile aveau s ofere n curnd si aici un pretext interventiei
Imperiului bizantin.
Lui Theodoric i urmase la tron un copil, nepotul su, Athalaric, pe care Amalasuntha, fiica marelui re-
130 V. observatiile savantului francez din Cambridge Medieval History, voi. II, pp. 22-24.
487

ge, l avea din cstoria sa cu vizigotul Eutharic. Ea a luat frnele crmuirii n timpul minoratului fiului
su. Regina primise o educatie roman la Ravenna, stia bine greceste, era curajoas si inteligent131, si
hotr s dea fiului su educatia pe care o primise si ea. l ncredinta deci grijii a trei goti civilizati, care
mprtseau vederile sale. Dar gotii, ca popor, nu ntelegeau civilizatia italian si credeau numai n arta
rzboiului. Ctiva sefi se prezentar reginei, protestnd mpotriva regimului de educatie a regelui, menit s
fac din el un efeminat si las132. Amalasuntha a fost nevoit s primeasc protestele lor, desi nu erau pe
placul ei. Atha-laric a fost scos din pregtirea pedagogilor si, fiind o natur slab, a fost trt de tinerii
asociati acum la educatia sa national n vicii care i ruinar repede sntatea. Ru vzut de goti,
Amalasuntha, amenintat de un complot, lu msuri mpotriva conspiratorilor si simti nevoia s-si
pregteasc retragerea. Ea i scrise lui lustinian, ntrebnd dac ar fi dispus s o primeasc, n caz de
nevoie, mpratul a fost bucuros s o primeasc si i-a pregtit o cas la Dyrrachion, unde s poat poposi
n drumul su spre Constantinopol. n acest timp, trei dintre sefii goti ostili au fost ndeprtati de la Curte,
trimisi n misiuni militare la frontier, unde, mai trziu, aveau s fie ucisi.
Amalasuntha avea o rud apropiat n Italia, Theo-dahad (Theodad), vrul ei (fiu al Amalafridei, regina
vandalilor, o sor a lui Theodoric). El nu avea nimic din nsusirile militare ale rasei sale. Se bucurase de o
131 Prokopios, Bell. Goth., I, 2, 3-4.
132 Ibidem, I, 2, 6 si urm.
488

educatie liberal si se nchinase studiului filosofici lui Platon. Era ns de o mare cupiditate. Avea
numeroase proprietti n Toscana si, prin nclcri asupra vecinilor, se fcuse stpn pe o mare parte a
acestei provincii. Populatia se plnsese mpotriva rapacittii sale si Amalasuntha l silise la restituiri133.
Theodahad nu avea ambitii de mrire. Idealul su era s-si petreac viata n plceri la Constantinopol si a
cutat s-si realizeze aceast dorint ndat ce s-a ivit prilejul. Doi episcopi din Rsrit venir la Roma,
pentru chestiuni de doctrin teologic. Theodahad le ncredinta o scrisoare ctre lustinian, n care i
propunea acestuia s-i cedeze bunurile din Toscana n schimbul unei sume de bani, al rangului de senator
si al permisiunii de a tri la Constantinopol.
Odat cu episcopii venise (n 534) si un agent imperial, Alexandru, spre a aduce regentei plngeri cu
privire la purtarea ei nemultumitoare, cu prilejul jafului de la Gratiana, cnd gotii se luptaser cu gepizii la
Sirmium pentru dezertorii bulgarii si pentru afacerea cettii Lilybaeum. Regenta a replicat acestor acuzatii,
reamintind serviciile aduse mpratului n Sicilia, cu prilejul campaniei din Africa. Dar aceste acuze
urmreau numai s-i amgeasc pe goti. n realitate, Alexandru avea misiunea precis de a ncheia o
conventie secret cu regenta, deoarece situatia ei era mai critic dect oricnd. Viata de plceri l ruinase
cu totul pe Athalaric, care nu mai avea mult de trit. La moartea lui regenta, foarte impopular, nu si-ar fi
putut pstra dect cu greu situatia si ea se gndea s
Ibidem, I, 3, 3-4.
489
NICOLAF. BNESCU
depun puterea n minile lui lustinian134. Ea comunic lui Alexandru intentia sa si acesta se ntoarse cu
episcopii la Constantinopol. Primind mesajul regentei si pe al lui Theodahad, lustinian a trimis un nou
agent n Italia, pe Petrus, un abil diplomat.
n acest timp Athalaric s-a stins din viat (2 octombrie 534). Venind momentul critic, Amalasuntha a
comis o greseal fatal: i-a propus lui Thodahad s mpart cu ea demnitatea regal si 1-a proclamat rege,
n noiembrie 534, lundu-i jurmnt c-i va lsa exercitiul guvernrii. Fur expediate ndat scrisori lui
lustinian despre noua situatie135. Dar dup formalittile ipocrite, Theodahad arunc masca. El a adunat
rudele celor trei goti ucisi de regin, i-a suprimat pe notabilii care-i erau credinciosi si pe ea a nchis-o
ntr-o insul a lacului Bolsena. Amalasuntha a fost apoi silit de ingrat s scrie o scrisoare lui lustinian,
declarnd c totul e bine. Theodahad a scris el nsusi n acelasi sens, trimitnd scrisorile cu doi senatori:
Liberius si Opilio136.
n drumul su pe Via Egnatia, Petru i ntlni pe gotii care duceau scrisorile ce vesteau moartea lui
Athalaric si ridicarea la tron a lui Theodahad. Ajuns n portul Aulona, i ntlni pe Liberius si Opilio, care
l informeaz despre arestarea reginei. El trimise n grab un mesager la Constantinopol si astept ordine
noi. lustinian scrise imediat o scrisoare Amalasunthei, asigurnd-o de protectia sa si-i ddu lui Petru
instruc-
134 Prokopios, op. cit., I, 4, 27-28.
135 Ibidem, l, 4, 1-11. [Despre ansamblul acestor evenimente, v. T. Lounghis, Les ambassades byzantines
en Occident... 407-1096, Athena, 1980, p. 9, 60 si urm.]
136 Bury, History II, 163-164. } ,_ j A\ M
490

tiunii n sensul c trebuia s-i pun n vedere lui The-odahad si gotilor c e pregtit s o sprijine pe
regent. Dar autoritatea mpratului si declaratiile ambasadorului nu O' mai putur salva pe Amalasuntha:
ea a fost ucis n nchisoarea sa (30 aprilie 535), rudele gotilor ucisi convingndu-1 pe Theodahad s-o
execute n interesul propriei sale sigurante. Petru nu a ezitat s-i declare, n numele lui lustinian, c aceast
crima nseamn rzboiul nempcat ntre mprat si goti (cr-novSog PO.CI.E iL KO.I (rcpicnv 6
naêtiot e'crrai)"-137
Aceasta e tragica istorie a Amalasunthei, cum ne-o povesteste Prokopios n istoria rzboaielor. Dar n
Anekdota el o acuz pe Theodora de aceast crim: ea s-ar fi temut de venirea reginei, tnr nc si
frumoas, si i-ar fi cerut lui Petru s l ndemne pe Theodahad s o ucid.
lustinian a socotit omorrea reginei, creia i oferise protectia imperiului, ca un casus belii. Prin
ambasadorul su Petru, el i ceru lui Theodahad s abdice si s-i lase Italia; n caz contrariu, va avea
rzboi, n acelasi timp, mpratul a pregtit expeditia. El trimise asupra Italiei dou armate: una,
comandat de Mundus, magister militum per Ittyricum, trebuia s ptrund n Dalmatia, s ia Salona139;
cealalt, mai mare (avea 7.500 de oameni, afar de garda personal a generalului), era ncredintat lui
Belisarie140, cu titlul nsemnat de avTOKpTOtp. Ea trebuia s urmeze drumul
137 Bell. Gotb., I, 4, 31.
138 16, 1-4. [n editia romneasc a lui H. Mihescu (v. Supra, n. 7), textul respectiv se afl la p. 133J
139 Bell. Goth., I, 5, 2. \ "(0Ibidem, I, 5, 3-4.
: -dl .q ,i \
491

pe mare si s opereze o deschidere n Sicilia. n acelasi timp, diplomatia imperial se silea s atrag
mpotriva ostrogotilor o aliant barbar si cerea, cu bani, sprijinul merovingianului Theodebert. O misiune
cu scrisori si daruri l invita s coopereze mpotriva arienilor goti141.
Theodahad era, ca si Gelimer al vandalilor, un om incapabil s reziste atacului imperial. Ca si regele
vandal, el ne nftiseaz exemplul tipic a ceea ce fcuse civilizatia roman din barbari: nu mai avea nici
una din energiile native ale rasei sale - (ov JJ.EV KCCI cpvaei vavSpot, zice Prokopios. Campania s-a
deschis n 535. Fortele ostrogote din Dalmatia erau slabe; Mundus le-a nvins usor si a luat Salona. Sicilia
a fost cucerit, de asemenea, fr greutate. Singur garnizoana din Pa-normon (Palermo) a opus rezistent,
dar a fost repede nvins de Belisarie. Acesta a trecut apoi n Africa, de unde mpratul i d ordin s vin
n Italia mpotriva gotilor. Belisarie intr n Italia pe la Rhegium, nsotit de Prokopios (mai 536).
Populatia, care i ura pe os-trogoti, l salut ca pe un eliberator, n noiembrie, Belisarie cucerea Neapole,
dup un scurt asediu. Succesele acestea rapide au provocat indignarea soldatilor ostrogoti. O revolutie
militar l rstoarn pe Thoda-had (noiembrie 536)142 si si alege un sef n persoana lui Vitiges, soldat de
origine obscur, dar de o bravur ncercat. Acesta nu avea ns nsusirile unui general.
141 Ibidem, I, 5, 8 si urm.
142 El a pierit ucis pe drum, cnd a ncercat s fug din Roma la Ravenna [Ibidem, 11, 1-10 (traducerea
lui H. Mihescu, Rzboiul cu gotii, p. 46-47)].
492
El si pierdu vremea retras la Ravenna, unde si serba nunta cu o principes din familia lui Theodoric, cu
Ma-tasontha, fiica Amalasunthei. Deoarece a fost o cstorie silit; el si-a fcut din ea o dusmanc
implacabil.
La sfrsitul anului 536, Belisarie, chemat de populatia roman, s-a ndreptat asupra Romei si, fr s
ntmpine din partea garnizoanei ostrogote vreo rezistent, a intrat, la 9 sau 10 decembrie 536, n Roma,
restabilind n ea autoritatea lui lustinian. Dar ndat s-a vzut neajunsul politicii militare a lui lustinian,
care ntreprindea actiuni mari cu mijloace putine. Fortele puse sub comanda lui Belisarie erau cu totul
mediocre. Biruitorul a primit n curnd supunerea Apuliei si Calabriei, n care nu erau goti, si a gotilor din
Samni-um de Sud143. Belisarie s-a silit apoi s pun Roma n stare de aprare contra unui eventual asediu
si a trimis detasamente ca s ocupe Narni, Spoleto si Perusa.
n februarie, Vitiges trece la ofensiv. Armata adus dinaintea Romei era sporit cu cea venit din Proven-
ta, cci el respectase pactul lui Theodahad, care o cedase francilor. Avea, astfel, la asediul Romei cteva
zeci de mii de soldati. Fat de aceast armat formidabil, Belisarie avea n Roma numai 5.000 de soldati.
El a trebuit s ia msuri energice contra unor senatori favorabili gotilor. Papa Silverius, bnuit de
ntelegere cu dusmanii, e ridicat din Scaun (18 noiembrie 537) si nlocuit cu Vigilius.
Vitiges a rmas mai mult de un an (februarie 537 -martie 538) sub zidurile cettii, fr a putea face nimic:
toate silintele sale se sfrmar n fata admirabilei
Bell. Gotb, I, 15, 1-4. n. ;; ,K .-,.^-
493
NICOLAE BANESCU
energii a lui Belisarie. ntr-o scrisoare adresat mpratului, el arat inferioritatea n care se afl, nconjurat
de forte considerabile si, cernd s i se trimit ntriri, face aceast declaratie de credint si de vitejie: Eu
stiu, desigur, c sunt dator Majesttii Tale cu moartea si de aceea nimeni nu m-ar putea scoate viu de
aici"114. Cu att de putini oameni, el a fcut minuni de ingeniozitate strategic si de curaj personal, n cele
69 de lupte dintre asediatori si asediati145, nct nici asalturile furioase ale vrjmasilor, nici tierea
apeductelor, nici bolile si foametea care decimau trupele sale nu au putut s-i biruie rezistenta.
mpratul a fost impresionat de atta bravur si a trimis ntriri n Italia. Unele din aceste ntriri au ajuns
la Roma. n decembrie, alte trupe au fost trimise, sub comanda lui loan, nepotul lui Vitalian, si ele au
debarcat pe coastele Adriaticii. Tot atunci mari cantitti de gru se apropiau de Roma, si acestea 1-au
determinat pe Vitiges s fac propuneri de pace, declarnd, prin solii trimisi lui Belisarie, c cedeaz
Campania si Sicilia si c va plti un tribut anual. Belisarie a respins propunerea, acordnd numai un
armistitiu de trei luni, pentru ca ambasadorii s poat trata cu mpratul146, n februarie 538, armistitiul
expirnd, loan nvlea n Picenum si cucerea Rimini. Matasontha i oferea Ra-venna, cu conditia de a o
lua de sotie147. La stirea cderii cettii Rimini, Vitiges a ridicat asediul Romei
144 Ibidem, l, 24, 17.
145 Stein, op. cit., 350.
146 Prokopios, II, 6, 3 si urm.
147 Ibidem, II, 10, 11.
,^494
(martie 538). Cnd jumtate din trupele lui au trecut Pons Milvius, Belisarie le atac puternic cu toate
fortele sale si gotii au avut pierderi considerabile148. La apelul arhiepiscopului ele Milan, Datius, trupe
bizantine au intrat cu Mundilas n Liguria si au ocupat (aprilie 538) acest oras. Flotele imperiale ddeau n
acest timp lovituri n toate prtile.
Pe la mijlocul anului 538, sosesc n Italia noi ajutoare, 7.000 de oameni din Orient, sub comanda lui
Narses. Dar nentelegerile dintre cei doi generali au slbit autoritatea lui Belisarie si au anihilat unitatea de
conducere. O scrisoare a mpratului ctre Belisarie spunea categoric c, trimitndu-1 pe Narses n Italia,
nu ntelegea a-1 nvesti cu comanda armatei; el dorea ca Belisarie s conduc ntreaga armat cum va
crede si se cuvine ca toti s i se supun n interesul Statului nostru". Narses ns socotea c este sub
demnitatea functiei sale s lucreze ca subordonat al unui general si pretexta, cnd trebuia s colaboreze la
actiunea lui Belisarie, c planul acestuia nu e interesul Statului149, n aceast situatie trupele s-au risipit n
diferite directii. Belisarie cuceri totusi cteva orase, ntre care si Milan, care a fost apoi recucerit de goti,
silit s capituleze si aservit enorm pe urma acestei reocupri. Francii lui Theodebert au profitat de aceste
lupte dintre goti si bizantini pentru a trece Alpii n Italia, pustiind ngrozitor valea Fadului. lustinian s-a
vzut nevoit s-1 recheme pe Narses la nceputul anului 539, lsnd lui Belisarie singur conducerea
operatiilor. Lucrurile s-au
149
Ibidem, II, 10, 12 si urm.; Bury, II, p. 194. Bury, II, pp. 199-200.
495
NICOLAE BANESCU
ndreptat repede: una cte una cettile cad n mna lui Belisarie, Italia central este curtit de dusmani si
Vitiges se nchide n Ravenna. Ctre sfrsitul anului 539, Belisarie l atac n acest ultin al su refugiu;
Ravenna e blocat pe uscat si pe mare. Regele cuta s provoace dificultti din afar imperiului si a izbutit
s trimit o solie la Chosroes al persilor, spre a-1 convinge de primejdia pe care o prezint pentru el
cderea Italiei, dup cea a Africii, n minile lui lustinian, si a-1 decide s fac rzboi imperiului150. Stein
crede c lustinian nu a putut fi strin de interventia lui Vitiges pe lng Chosroes si de aceea s-a decis s
ofere ndat ostrogotilor pacea n conditii neasteptate. Doi ambasadori sosesc din Constantinopol, aducnd
instructiunile lui lustinian pentru pace. El propunea o mprtire a Italiei: trile la nord de P6 vor fi pstrate
de Vitiges, cele de la Sud vor fi ale mpratului. Tezaurul regal din Ravenna va fi mprtit egal ntre prtile
contractante. Gotii, surprinsi de aceste propuneri, mai bune dect ar fi dorit, le-au acceptat fr sovial.
Atunci s-a ntmplat un fapt care arunc o curioas lumin asupra moravurilor bizantine ale veacului al
Vl-lea. Cu toat vointa formal exprimat de suveranul su, Belisarie se opune instructiunilor primite,
nevrnd s renunte la o biruint total pe care o stia att de apropiat. Cnd ambasadorii se ntoarser n
lagrul su, cerndu-i s-si pun semntura pe tratatul de pace pe care gotii o socoteau indispensabil
pentru validitatea lui, Belisarie refuz, cu toate protestele tuturor generalilor. Atunci gotii, n disperare,
luar o hotrre ex-
1 Prokopios, II, 22 si urm.
496

traordinar: proclamarea lui Belisarie ca mprat al Occidentului. Ei trimiser la el n secret emisari, ce-
rndu-i s primeasc domnia. Vitiges a fost constrns s-si dea consimtmntul. Belisarie ntelege s
rmn credincios suveranului su, dar se grbeste s profite de acest neasteptat prilej. Lundu-si
precautiile necesare pentru nlturarea oricrei suspiciuni, el se preface c primeste propunerile si promite
emisarilor goti, care veniser la el n secret, c va ndeplini promisiunile pe care i le ceruser (de a
respecta viata si propriettile gotilor), amnndu-si numai depunerea jurmntului pe care trebuia s-1
fac n calitate de suveran al italienilor si gotilor. Portile Ravennei se vor deschide astfel si Belisarie si
face intrarea n oras n fruntea grzilor sale, n mai 540. n acelasi timp, din ordinul su, flota bizantin
ptrunde n portul Classis, ncrcat de provizii, pentru alimentarea orasului. Cnd vestea cderii Ravennei
se rspndeste, comandanti din multe cetti trimit la Belisariu, spre a-1 ncredinta de supunerea lor.
Singure femeile barbare, care auziser de la sotii lor c dusmanii sunt mari la trup si mult mai numerosi,
si insultau acum sotii, artnd cu mna pe nvingtori, si le imputau lasitatea151. Belisarie l pune pe
Vitiges sub paz, dar cu mult cinste, si permite gotilor care locuiau dincoace de P6 s se duc s-si
cultive pmntul, nct bizantinii se simt mai n sigurant n Ravenna, fiind aproape egali la numr cu
gotii.
151 Prokopios, op. cit., II, 29, 34. [= Rzboiul cu gotii, p. 131.l
traducerea lui H. Mihescu,
497
l

Vitiges a fost transportat apoi cu familia sa la Con-stantinopol, mpreun cu floarea aristocratiei gotice,
lustinian 1-a tratat cu omenie, ca si pe Gelimer, i-a acordat titlul de patriciu si i-a druit un domeniu n
Asia. El va supravietui numai doi ani nfrngerii sale. Vduva sa, Matasontha, 1-a luat mai trziu n
cstorie pe Germanos, nepotul mpratului, privit ca eventual
' succesor.
Rzboiul interminabil cu persii ne explic excesiva
', prelungire a rzboiului n Italia. Imperiul nu avea des-
; tule mijloace ca s sustin lupta pe dou fronturi. Surprinsi un moment de cderea Ravennei, gotii se
, desteptar si, puternici nc n nordul Italiei, i oferir coroana lui Uraas, comandantul unei armate gote
la nord de P6, ns acesta sftui s fie ales Ildibad, care comanda la Verona. Amndoi pierir din pricina
intrigilor n care fost prinsi, iar unul dintre rugi, Eraric, izbuti s fie recunoscut rege si intr n tratative cu
imperiul. Dar Totila, nepotul lui Ildibad, ncepuse si el
i tratative, n momentul n care partida decis la rezis-
, tent i-a oferit coroana, n toamna anului 541. (Eraric
.- fusese atunci asasinat de goti).
n Totila gotii si aflaser un sef tnr, plin de energie si cu mari nsusiri militare. El si schimb ndat
atitudinea si nu se mai gndi dect la salvarea poporului
, su.
Totila porni deci energic la actiune. lustinian l tri-
; mise n Italia pe Artabazes, armean de origine si ofiter
f capabil, ncercarea sa de a cuceri Verona nu izbuteste si imperialii se retraser dincoace de P6. n
primvara anului 542 lupta se d lng Faenza, lupt n care bizantinii au fost nvinsi, iar viteazul
Artabazes a murit
498

din pricina rnii primite n lupta singular cu un got urias, pe care l ucisese152. Generalii romani nu
aveau nici o unitate de actiune si Totila a putut cuceri multe orase n Italia central, iar ctre sfrsitul
anului 546 mpresura Roma, unde comanda Bessas.
Fat de aceast situatie, lustinian se gndi s-1 recheme pe Belisarie din Asia, unde purta rzboiul cu
persii si s-1 trimit iarsi n Italia, n aceeasi calitate de comandat suprem. Dar l trimise fr trupe si fr
mijloace suficiente si bravul general a ncercat n zadar s scape Roma cu putinele trupe aduse de loan
trimis anume de Belisarie la mprat, spre a obtine mijloacele necesare unei actiuni serioase. Roma czu,
dup multe lupte, la 17 decembrie 546, prin trdarea isa-urienilor, care deschiser gotilor, noaptea, poarta
Asinaria.
Totila spera c acest succes va pune capt rzboiului si ncepu negocieri, respinse de lustinian, care-i
punea n vedere c trebuie s trateze cu Belisarie, nvestit cu depline puteri. Ambasadorii lui Totila erau
instruiti s declare c, dac pacea va fi respins, el va drma la pmnt toat Roma, i va nimici pe
senatori si va ataca Illyricum. Belisarie, care se afla la Porto, l opri ns de la acest gnd, printr-o scrisoare
n care-i vorbeste de monumentele care fac gloria Romei si prin care ea apartine posterittii, astfel nct o
insult
152 Prokopios, III, 4, 23-29. [Acelasi izvor l mai mentioneaz pe Artabanes, alt comandat bizantin de
origine armean, pentru care se poate consulta EPLBIP, voi. III, Athena, 1998, p. 219, s. v., ca si Infra, n.
163 a lui N. Bnescu.]
499
NICOLAE BANESCU
asupra ei va fi privit ca o mare nedreptate fcut tuturor generatiilor viitoare153.
Nelinistit de succesele pe care imperiul ncepea s le aib n sudul Italiei, Totila hotrste s ntreprind o
expeditie n acele prti, n acest scop, el drm mai nti o treime din zidurile Romei si hotr s evacueze
orasul, ducnd n Campania populatia care mai exista, trnd n alaiul su senatul captiv; lsnd o bun
parte din armata sa afar din oras, la vest, n lagr, pentru paz, el porni cu restul armatei spre Lucania154.
Totila ocup cea mai mare parte din teritoriile cucerite de loan, care se retrsese la Otranto si-i hrtuia pe
gotii risipiti n toate prtile, astfel nct Totila s-a vzut silit s-i adune la nordul Apuliei, lng muntele
Gargano155. loan ocup apoi Tarent, iar Totila se ndrept spre Italia central.
n aprilie 547, Belisarie ls la Porto, pe care l ocupase mai nainte, soldatii necesari spre a asigura
aprarea si intr cu restul armatei n Roma, fr ca gotii s ncerce a-1 mpiedica, ncepu imediat s
restaureze zidurile, ca s se poat apra, n momentul previzibilei ntoarceri a regelui got. Neputnd
construi ntr-un timp att de scurt ct drmase Totila din mprejmuire, se mrgini s arunce unele peste
altele pietrele, lip-sindu-i cu totul varul pentru a le cimenta, n fata zidului astfel improvizat se afla un sant
adnc, spat mai dinainte. Numai portile sfrmate de goti nu avu vreme s le aseze din nou. Punnd toat
armata la lucru,
153 Bury, II, pp. 243-244.
154 Prokopios, III, 22, 18-19.
155 Ibidem, III, 23, 20-24.
500

a putut repara astfel, n 25 de zile, tot ce drmase Totila. Aduce, n acelasi timp, pe Tibru multe provizii
si toate acestea atraser populatia refugiat n mprejurimi.
ndat ce auzi, Totila se ridic cu toat armata si veni la Roma, asezndu-si tabra lng Tibru. A doua zi,
la rsritul soarelui, gotii se aruncar cu mare furie si zgomot asupra zidurilor. Belisarie i asez pe cei mai
buni lupttori la portile drmate si, dup o lupt crncen, care a tinut pn noaptea, gotii au fost nfrnti.
Ei se retraser n tabr, pentru a ncepe din nou asaltul n zorii zilei urmtoare. Dar si acest atac a fost
respins sngeros. Totila se retrase atunci la Ti-bur156, surpnd toate podurile de pe fluviu, ca s nu-i poat
Urmri imperialii.
Belisarie asez portile zidurilor, mbrcndu-le n fier si trimise iarsi mpratului cheile, la Constantino-
pol157. Totila atac Perusa (vara anului 547), care rezist158, apoi se ntoarse n sudul Italiei, unde loan
dduse o mare lovitur, fugrind trupele gote din Capua, unde erau nchisi senatorii si sotiile lor, pe care i
elibereaz si i trimite n Sicilia. n fata fortelor superioare ale gotilor, loan se retrase n Otranto159.
La insistentele lui Belisarie, lustinian trimite cteva ntriri, numrnd vreo patru mii de oameni si pe Va-
156 [n textul original Tibouris (Prokopios, Bell. Goth., II, 4, 7; III, 10, 23; III, 10, 19-22; III, 24, 32),
astzi Tivoli, oras situat lng Roma, spre rsrit.]
157 Ibidem, III, 24, 8 si urm., 19 si urm.
158 Ibidem, III, 25, l si urm. [n textul lui Prokopios e Perusia, azi Perugia]. . ,
159 Ibidem, III, 26. 4
501
NICOLAE BANESCU
lerian, magister militum al Armeniei, cu o mie de buc-cellari ai si. mpratul, temndu-se pentru Sicilia,
poruncise lui Belisarie s ntreprind o ofensiv n sudul Italiei. Generalul a venit la Crotona cu putine
trupe. Cavaleria sa fu decimat de Totila lng Rossano si Belisarie trecu la Messina, unde si va petrecu
iarna din 547-548. Primvara trecu la Otranto, apoi ncerc s ajute, cu Valerian si loan, Rossano, asediat
de Totila, dar nu izbuti si generalii se desprtir, pornind ctre nord. Rossano a trebuit s capituleze.
Perusa czu, de asemenea, n minile gotilor, ctre primvara anului 549-
Reusita fiind imposibil din pricina mijloacelor extrem de reduse de care dispunea, n iulie 548, Belisarie
a mbarcat-o la Otranto pe sotia sa Antonina pentru a merge la Constantinopol, s intervin prin Theodora,
la care avea mare trecere, ca mpratul s-i trimit ntriri serioase. Dar nainte de sosirea ei, mprteasa
murise de un cancer, n lipsa ajutorului ei, Antonina nu a putut face altceva dect s obtin rechemarea lui
Belisarie. lustinian o admite, avnd trebuint de Belisarie mpotriva persilor160.
Plecarea lui Belisarie nrutti situatia. Italia aproape nu mai avea aprare. Flota ostrogot, condus de
transfugul Indulf, fost buccellar al lui Belisarie, devasta cumplit n primvara anului 549 coasta Dalmatiei,
biruind cu totul trupele guvernatorului de Salona trimise asupra lui si capturndu-le corbiile161. Totila
ata-
160 Prokopios, op. cit., III, 30, 25.
161 Ibidem, III, 35, 23 si urm.
M
502

c din nou Roma si reusi s o recupereze. Belisarie l lsase acolo pe buccellarul su Diogenes, soldat
ncercat, care se apr cteva luni, dar n ianuarie 550, printr-o nou trdare a isaurienilor, care deschid
poarta Sfntul Paul (antica porta Ostiensis), Totila ocup iarsi Roma, n care se instala acum ca un
suveran. El ncepu lucrri de reconstruire si se ngriji de repopularea orasului; n acelasi timp, se adres
din nou mpratului, oferind Sicilia si Dalmatia, un tribut anual si trupe de cte ori imperiul ar cere. Dar
lustinian nu primi ambasada regelui si acesta se hotr s duc rzboi n Sicilia. n drumul su fcu s
capituleze Taren-tul si, trecnd n Sicilia (mai 550), Rhegium czu, de asemenea, n minile sale, n timp
ce, la nord de Apen-nini, gotii ocupau Rimini si repurtau o mare biruint asupra unei trupe imperiale
aproape de Ravenna. Totila a ncercat, fr a izbuti, s supun si Messina. Apoi ncepu s devasteze
Sicilia. Invazia insulei care interesa direct Curtea bizantin, Sicilia ntreag fcnd parte din bunurile
private ale Coroanei162, l determin pe lustinian la o sfortare suprem. El se gndise mrturiseste
Prokopios s-1 trimit n Italia pe Germanos ca generalisim al rzboiului cu gotii si acestia, aflnd,
intraser n mare panic, ntruct faima lui era cunoscut de toti. Dar, spune mai departe istoricul, nu se
stie de ce mpratul s-a rzgndit si a expediat n locul su pe Liberius, cu cteva mii de pedestri, la
Syracuza. Apoi, socotind c acesta era prea n vrst si putin experimentat n ale rzboiului, l trimise pe
urma lui pe
62 Stein, op. cit., p. 424.
503

Artabanes163, pentru a-1 nlocui. Liberius nu putuse rmne n Syracuza, asediat de goti, si trecuse la
Pa-normon (Palermo), unde l gsi, dup cteva luni, Artabanes, a crui flot fusese mprstiat de o
furtun, nainte de sfrsitul anului 550, Totila prsise Sicilia cu o prad imens, la zvonul apropiatei
sosiri a unei armate mari imperiale n Italia de Sus.
ntr-adevr, lustinian se hotrse s trimit mpotriva gotilor ca generalissim pe nepotul su Germanos,
ncntat de aceast misiune, gndindu-se, afirm Pro-kopios, s salveze Italia, ca mai nainte Africa.
Cstorit cu Matasuntha, fiica Amalasunthei, el credea - afirm istoricul - c gotii se vor rusina s ia
armele mpotriva lui dac ar fi avut-o nsotitoare pe sotia sa, urmas legitim a lui Theodoric164.
mpratul i puse la dispozitie mari sume de bani, la care el adug altii din propria sa pung, si putu aduna
n scurt vreme, continu mentionatul istoric, mult armat din cei mai viteji oameni. Din toate prtile
alergau mercenari sub steagurile sale si buccellari ai altor generali. Fiii si, Iustin si lustinian, ridicau trupe
n Balcani, iar loan, nepotul lui Vitalian, ginerele lui Germanos, comandnd Illyricum, participa si el la
163 Implicat mai nainte, cu alti doi armeni de la Curte, ntr-un complot mpotriva mpratului, ncercnd
s-1 atrag si pe Germanos, acesta denunt indirect complotul. lustinian s-a indignat c nu a fcut-o
imediat si asa se explic nehotrrea mpratului fat de general. El a tratat ns cu clement pe
complotisti, sus-pendndu-i un timp din functii. [Prokopios, Rzboiul cu gotii, ed. H. Mihescu, Indice, p.
278, s. v. Artabanes"; v. si Supra, n. 152, partea adogit.]
164 Bell. Goth., III, 39, 11-15. -^ !' lto '~f; -u-"-< *
504
I
expeditie. stirea rspndit n Italia a fcut o profund impresie. Gotii erau nelinistiti, scrie Prokopios, s
lupte mpotriva urmasilor lui Theodoric. Resturile mprstiate ale trupelor bizantine nvinse de goti se
adunaser n Istria, pe unde auziser c va trece Germanos. Generalii care comandau n Italia cetti care
rezistau nc prindeau curaj n asteptarea renumitului lor coleg.
Sfrsitul Statului ostrogot prea apropiat. Soarta a vrut ns altfel. Cnd totul a fost gata, s-a produs o
nvlire puternic a sclavenilor care, trecnd Dunrea, se ndreptau spre Thessalonic. Ei erau vestiti prin
cruzimea lor slbatic, nimicind populatia pe unde treceau. stiind ce pustiu vor lsa n urma lor, lustinian
scrise lui Germanos s-si amne plecarea n Italia si s porneasc imediat s scape Thessalonicul si orasele
dimprejur de primejdia care le ameninta165. Cnd scla-venii au aflat de la captivi c Germanos e la
Sardica, se nspimntar att de tare, cci l cunosteau din luptele purtate la Dunre ca strateg al Thraciei,
nct si schimbar ndat directia si se strecurar n Dalmatia. Scpat de grij, Germanos porunci armatei
s se pregteasc de plecare, avnd s porneasc peste dou zile ctre Italia. Din nefericire, cade deodat
bolnav si moare pe neasteptate166, n toamna anului 550.
lustinian nu se putu decide s-1 numeasc n locul lui Germanos pe loan, nepotul lui Vitalian, magister
militum per Illyricum, nesocotindu-1 n stare s exercite autoritatea necesar asupra tuturor generalilor. Se
decise pentru eunucul Narses, care nu primi dect n
165 Ibidem, III, 40, l si urm.
166 Ibidem, III, 40, 9.
505

anumite conditii, pe care mpratul a trebuit s le accepte. Narses era hotrt s completeze mult
narmrile destul de considerabile ale lui Germanos si, afar de aceasta, a cerut banii necesari pentru a
putea plti rmsitele soldelor datorate trupelor din Italia, implicit ale celor trecuti la dusman si pe care
spera s-i aduc napoi.
Efectivul cu care a pornit din Salona, pe la nceputul lui aprilie 552 nu putea fi mai mic de 30.000 de
oameni, cci Narses ridicase alte trupe n Thracia si Illy-ricum. Datorit vechilor lui raporturi cu herulii,
avea posibilitatea s duc n Italia marea majoritate a rzboinicilor acestui popor, al cror contingent
principal era condus de Philemuth (mai mult de 3.000 de clreti). Peste 5.500 de longobarzi se
adugaser armatei. Avea trupe din diviziile de la Constantinopol, o trup de transfugi persani, 400 de
gepizi, un mare numr de bulgari, si toate trupele care asteptaser sosirea lui Narses la Salona, de unde
porni n primvara anului 552.
Neavnd la ndemn o flot att de mare spre a-si mbarca aceast armat, Narses a luat calea pe uscat.
Ajungnd n Istria, se vzu n fata unor obstacole neasteptate: francii, care ocupau interiorul Venetiei, nu-1
lsau s treac prin teritoriul lor; pe de alt parte, seful got Tei'as, pe care l trimisese Totila la Verona,
procedase la lucrri de terasament care fceau regiunea dintre Adige si bltile Ravennei inaccesibil. Dar,
la sfatul lui loan, nepotul lui Vitalian, care cunostea bine regiunea, nltur aceste dificultti, apucnd
drumul pe la nord, de-a lungul coastei, si trecnd peste
506

gurile fluviilor prin mijlocul unor poduri flotante167. La 6 iunie, armata ajungea la Ravenna, unde l
asteptau Valerian si Iustin. Lund cu sine pe Valerian si trupele sale, Narses si relu marsul, 9 zile mai
trziu. Zadarnic ncercar gotii s-i nchid drumul lng Rimini. El a intrat n Apennini, pe la vest de
Petra Pertusa, care era ocupat de dusman, si iesi n Via Flaminia. Totila, cu o hotrre eroic, porni din
mprejurimile Romei, n ntmpinarea lui.
Astfel se ajunse, la sfrsitul lunii, la btlia memorabil care a decis soarta rzboiului, aproape de Tadi-
nae sau de un loc numit, Busta Gallorum (Mormintele galilor")168 n Apennini, pe la sfrsitul lui iunie
552. Armata ostrogot, respins de la prima ciocnire, lupt cu furie, dar a fost biruit prin tactica nou a
lui Narses. Ea fu pus pe fug, cuprins de panic. Totila luptase clare, ntr-o armur strlucitoare,
artnd o vigoare extraordinar. Urmrit de un gepid care l strpunse cu lancea, el a murit n satul
Caprara (Caprae) si a fost ngropat de ai si. Corpul su a fost dezgropat de nvingtori si despuiat de
ornamentele sale, care au fost trimise lui lustinian la Constantinopol.
167 Prokopios, op. cit., IV, 26, 8-25. Cf. Stein, op. cit., pp. 600-601.
168 n amintirea victoriei asupra galilor, repurtate de romani n 295 . Chr., nu departe de anticul Sentinum
(V. Stein, ibid., 601 si n. 2). S. Fuchs, D ie Schlacht im Appenin 552 n. Chr., n For-schungen u.
Fortschritte", 19 (1943), p. 234 si urm., pune locul acesta la Pianello, la intrarea n Gola di Frasassi. Azi e
Gualclo Tadino, n Apenini. F. Lot, op. cit., pp. 156-157, a artat c forma Tdyivai din textul lui
Prokopios, Bell. Goth., IV, 29, 3, ar fi eronat. Lupta a avut loc pe la sfrsitul lui iunie 552. yi<?a^
507
NICOLAE BANESCU
Narses nainta apoi prin Toscana, primind n cale supunerea gotilor si adeseori plngerile italienilor,
ajungnd la Roma, pe care o ocup pentru a cincea
oar169.
Dup aceea, Narses asedie Cumae, unde se afla tezaurul regilor goti. Dar un nou dusman se ridica la nord.
Reuniti la Ticinum (Pavia), adversarii lui Narses 1-au ales ca rege pe Teias. n aceste circumstante,
disperarea gotilor fugari a fost urmat de o sngeroas rzbunare: trei sute de tineri din familiile nobile,
care fuseser trimisi ca ostatici dincolo de Pad, au fost ucisi de ctre urmasul lui Totila. Senatorii pe care-i
alungase Totila din Roma au avut, n mare parte, aceeasi soart n orasele Campaniei.
Din nordul Italiei, Teias a alergat pentru a elibera Cumae. Ambele tabere s-au observat mult timp, la
poalele Vezuviului. Regele got a ocupat o pozitie forte pe trmul stng al rului Dracon (azi Sarno), care
izvorste de la poalele Vezuviului, trecnd pe lng cetatea Nuceria170.
ntruct se aprovizionau greu, gotii fur siliti s se retrag la Muntele Laptelui (Mons Lactarius, azi Monte
Lettere), vreo ctiva kilometri la sud de Dracon, pozitie foarte puternic, dar unde hrana le lipsea cu totul.
Neavnd de ales, i-au atacat pe imperiali la 30 octombrie 552171.
169 Dup expresia lui Prokopios, lustinian primi iarsi cheile Romei, care n vremea domniei sale a fost
de cinci ori luat si recucerit (Gibbon, op. cit., p. 445).
170 Prokopios, op. cit., IV, 35, 7-14.
171 Nesigur, data e indicat de E. Stein, op. cit., p. 604. :
508

Btlia a durat dou zile ntregi, fiind foarte nversunat, demn de o epopee, o lupt de eroi", dup chiar
expresia lui Prokopios. [Aici voi nftisa o lupt de mult nsemntate si un brbat cu nimic mai prejos de
adevratii eroi, cum s-a dovedit n mprejurarea de fat Teias. Gotii erau mpinsi la cutezant de
dezndejdea n care se gseau; iar romanii, desi i vedeau n neputint, i nfruntau din toate puterile,
deoarece le era rusine s dea napoi n fata unor oameni mai slabi dect dnsii; deci si unii si altii se
aruncau cu mult nsufletire asupra celor aflati n preajma lor, unii pentru a muri, iar ceilalti spre a-si arta
vrednicia." (Prokopios, BellGoth. IV, 35, 20, dup traducerea lui H. Mihescu, Procopius din Caesarea,
Rzboiul cu gotii, p. 272). Hotrti a nvinge ori a muri, gotii dduser drumul cailor; strnsi n jurul
regelui lor, ei s-au btut fr a ceda nici un pas de teren, pn noaptea, iar a doua zi au reluat lupta. A fost
o lupt homeric, descris viu de Prokopios. nconjurat de ctiva rzboinici, Teias conducea asaltul.
Acoperit de scut, el, mai ales, era tinta dusmanilor, care gndeau c odat czut, gotii nu aveau s mai
continue lupta. Cnd si vzu scutul plin de lncile nfipte n el, lu un altul de la un scutier, lovind cu
dreapta si fr a da nici un pas napoi; cnd si acesta se acoperi de 12 lnci nfipte n el, nct nu-1 mai
putea misca usor, ceru un alt scut, dar n clipa n care-1 schimba, l lovi o sgeat, omo-rndu-1 pe loc. I
se tie apoi ndat capul, care fu nfipt ntr-o prjin, pentru ca armata lui s vad c regele ei este mort.
Dndu-si seama c nu pot nvinge si recunoscnd c Dumnezeu este mpotriva lor, gotii au trimis ctiva
dintre conductori la Narses, spre a-1 anunta c ei se predau, dar nu ca s triasc n supu-
509
NICOLAE BANESCU
nere fat de mprat, ci s se retrag undeva afar din frontierele romane, unde s poat tri independenti.
Ei cereau s li se permit a se retrage n pace si s ia cu ei fie ceva bani, fie averea pe care o depozitaser
n fortretele italiene. La sfatul lui loan, care pleda energic pentru moderatie, Narses a primit conditiile, cu
obligatia pentru goti de a nu mai face rzboi imperiului172. Datorit tratamentului onorabil pe care Narses
nu li 1-a refuzat, resturile poporului got, cu armele si bunurile lor, putur pleca s-si caute adpost la alti
barbari. Garnizoanele gotice sperau totusi s restabileasc regatul gotic cu ajutorul francilor, ns
Theociebert murise, iar fiul su Theodebald era slab. Francii hotrr o neutralitate aparent, lsndu-i pe
supusii lor ala-mani, crora li se aliaser multi goti, s ncerce o lovitur n Italia. Doi frati, Leutharis si
Butilin, trec Alpii n primvara anului 553- Ei au strbtut tinuturile, pr-dnd pn n sudul extrem. Dar o
epidemie bntui pe drumul de ntoarcere armata lui Leutharis, care-si avea cartierul de iarn n Venezia,
astfel nct el nsusi muri. Butilin strbtu atunci cu grosul fortelor tot teritoriul pn la Regiuni. Pe
malurile fluviului Casilinus sau Vulturnus (Volturno), nu departe de Capua, Narses i extermin, pierind si
Butilin n acea ciocnire. Ultimele resturi gotice, conduse de Ragnaris si refugiate la Compsa (probabil
Conza), la est de Neapolis, au fost asediate de Narses si s-au predat n primvara lui 555, dup moartea
cpeteniei lor. Narses i-a trimis la Constantinopol, unde au fost nrolati n armata imperiului.
! J. Buiy, op. cit., voi. II, pp. 273-274.
t.'nun.
510

Toat Italia situat la sud de Pad era acum adus sub stpnirea mpratului de la Bizant. Despre
supunerea provinciilor transpadane, unde stpneau nc goti si franci, nu avem informatii. Dar Verona si
Brixia (azi Brixen, Bressanone) n-au fost ocupate dect n 562, cnd Narses i-a trimis lui lustinian cheile
portilor lor173.
Francii, care n-au stat indiferenti la aceste evenimente, au dat tot concursul lor ostrogotilor, n ciuda
neutralittii pe care-o afisau n principiu. Cnd cornitele ostrogot Vidin a ncercat s-1 mpiedice pe
Narses a trece Adigele, ducele franc Aming a venit n ajutor, dar a czut n lupt, iar Vidin a fost luat
prizonier de ctre Narses si trimis la Constantinopol. Biruinta asupra lui Aming a fcut ca Venetia franc
s cad sub stpnire bizantin174. Toat Italia era acum a Imperiului bizantin.
Dup 20 de ani de lupte, nsngerat, devastat, ruinat, Italia reintra n sfrsit sub autoritatea imperial.
Gotii au disprut n populatia roman, fr a lsa urme ale stabilirii lor n peninsul.
*
Organizarea Italiei. Printr-o constitutie dat la 13 august 554, adresat lui Narses si lui Antiochus,
prefectul Italiei, celebra Pragmatica Sanctio, mpratul a anulat donatiile si confiscrile operate de la
Totila ncoace, rednd stpnilor legitimi pmnturile, turmele, colonii, sclavii pe care confiscrile le
smulseser marilor proprietari funciari si suspectati de simpatie
173 Ibidem, pp. 274 si urm.
174 E. Stein, op. cit., p. 610.
511

pentru Bizant, a ratificat contractele ncheiate cu statul pentru lucrri de domeniu public nainte de Totila,
a acordat privilegii poporului si aristocratiei, a restaurat vechea stare de lucruri. Separatia puterilor civile
si militare fu pstrat, Italia fu administrat civil de un prefect, superior guvernatorilor care continuar,
sub diferite titluri, s administreze provinciile. Prefectura Italiei nu se ntindea asupra Africii, care
devenise din diecez prefectur, nici asupra Dalmatiei, care trecuse la Orient. Corsica, Sardinia rmneau
Africii. Pentru provincii, functionarii vor fi alesi de episcopi si de nobilii regiunii. lustinian i supune
controlului episcopi-lor. Roma e administrat de Senat, redus la rolul de simplu consiliu municipal.
Comanda militar a fost ncredintat unui gener-alissim, magister militum, cu titlul de patriciu. Armata a
continuat s fie mprtit n trupe de izbire, compuse din provinciali si auxiliari barbari, si trupe de
frontier (limitanei), armate de acoperire, grupate n garnizoane de-a lungul frontierei, sub duci, numiti tot
magister militum cnd exercitau comenzi mai mari175.
Narses fu nsrcinat cu administrarea Italiei. El avea oficial un post militar, dar guverna ca un vicerege si
avea putere suprem att asupra functionarilor civili, ct si asupra armatei, l avu alturi pe Antiochus, n
fruntea serviciului civil, dar e semnificativ c titlul su nu era praefectus praetorio, ci simplu Prefect al
Italiei.
Liniile generale pentru reorganizarea provinciei fur indicate, asa cum s-a observat mai sus, prin legea din
13 august 554. Aceast lege prevedea c ncepnd
175 Vezi Lot, 161-163 si Diehl, Justinien, 209.
512
de atunci dispozitiile codului imperial aveau s se aplice si n Italia ca n toate celelalte prti ale
Imperiului. Toate donatiile fcute particularilor sau corporatiilor de Athalaric, Amalasuntha si Theodahad
rmneau valabile, dar cele fcute de tiranul Totila urmau s fie anulate. Toate contractele fcute ntre
romani n orasele nvinse n timpul rzboiului erau valide, n multe cazuri, n timpul rzboiului si invaziei
francilor, populatia fusese silit s se refugieze, iar casele si propriettile fuseser ocupate de altii; se
decreteaz ca acestea s fie restituite vechilor proprietari.
O inovatie nsemnat se face n privinta guvernatorilor provinciali: ei vor fi alesi pentru fiecare provincie
de episcopi si magnati, dintre locali. Msura era luat n interesul marilor proprietari, pentru a creste
puterea lor local.
Sicilia n-a fost cuprins n Italia: ea rmase sub praetorul ei, care era departe de autorittile imperiale din
Ravenna; Sardinia, Corsica erau sub viceregele Africii.
Narses administra timp de 13 ani teritoriul cucerit, prezidnd opera de reconstructie. Portile si, valurile
Romei au fost restaurate.
d. Rzboiul pentru Spania. Nu se stie dac lusti-nian si formase de la nceputul domniei vreun plan pentru
recucerirea Spaniei, dar putem fi siguri c aceasta era una din ambitiile sale si c, dup cderea lui
Witiges, el a cutat un pretext pentru a-si trimite armatele biruitoare mpotriva vizigotilor, nainte de a
desvrsi supunerea ostrogotilor, el a fost invitat s intervin n Spania si, cu toate c rezultatul rzboiului
513

din Italia era nc departe de a fi sigur, lustinian n-a sovit s se foloseasc de prilejul ce i se oferea.
Theodoric fusese regentul regatului vizigot n timpul minoratului nepotului su Amalaric. El ncredintase
conducerea afacerilor lui Theudis, un general capabil. Tnrul rege, care n-avea nici una din calittile
tatlui si bunicului su, se cstori cu o printes franc si aceast cstorie i aduse nefericirea. El se purt
brutal cu ea, fiindc nu voia s mbrtiseze arianismul; atunci regina chem pe fratele su, regele
Childebert, care se ndrept spre Narbonne. Amalaric iesi s-si apere posesiunile din Gallia, dar fu btut si
ucis de trupele rsculate (531). Tronul fu ocupat de Theudis, care va domni 17 ani. n 547, ncurajat de
criza prin care trecea dominatia bizantin n Africa, Theudis asediaz cetatea Septem. Troglita trimise ns
trupe spre a o debloca si n lupta care avu loc, armata vizigot fu nimicit. Putin dup aceast catastrof,
Theudis fu asasinat, n iunie 548176. Urmasul su, Thiudigisalus (Theodegisel) avu aceeasi soart dup un
an si ceva. n 549, arianul Agila ia succesiunea, dezlntuind persecutia contra ortodocsilor. Un pretendent,
Athana-gild, se revolt mpotriva lui (551) si cere ajutorul lui lustinian, care n 552 l trimite n Spania pe
Liberius cu o armat177.
176 E. Stein pune expeditia la aceast dat, op. cit., p 561 si Excursus P, pp. 820-821.
177 [Despre aceste evenimente, v. F. Gorres, Die byzantinis-chen Besitzungen an den K sten des
spanisch-westgotischen Rei-ches, 554-624, BZ 16, 1907, p. 515 si urm.; P. Goubert, Byzance etl'Espagne
visigothique, 554-711, (R)EB, 2, 1944, p. 5 si urm.; E. Thomson, The Goths in Spain, Oxford, 1969; J.
Gruber si G. Wirth n Lexikon des Mittelalters", 206-207 si 1159.]
514
Liberius izbuti s nving trupele lui Agila si cuprinse partea ele sucl-est a Spaniei. Mai multe cetti
maritime din aceast regiune fur cucerite, bizantinii refuznd a le ceda lui Athanagild. n fata acestei
primejdii, vizigotii si uitar discordiile si se unir. Ei l uciser pe Agila (555), oferind tronul lui
Athanagild, care i-a mpiedicat pe bizantini s se ntind mai mult. Teritoriul cucerit de Imperiu era prea
mic pentru a forma o prefectur, motiv pentru care fu legat de aceea a Africii.
Spania bizantin cuprindea districte si orase situate la vest si la est de Gades. n aceast regiune intrau
orasele Noua Carthagin, Corduba si Assidonia. Un guvernator militar fu instalat n noua stpnire, cu
rang de magister militum, dar nu stim dac era independent sau subordonat guvernatorului Africii178.
Aceasta fu cea din urm cucerire a lui lustinian n Occident. Astfel, prin eforturile lui lustinian, Dalmatia,
Italia, Africa Oriental ntreag, sud-estul Spaniei, insulele bazinului occidental al Mediteranei - Sicilia,
Corsica, Sardinia, Balearele - reintrar n unitatea imperiului. Prin ocuparea cettii Septem, de la Gibraltar,
autoritatea mpratului se ntindea astfel pn la Coloanele lui Hercule. Mediterana ajunsese iarsi un lac
roman.
Toate aceste cuceriri costar mult; ele nu se fcur fr mari eforturi, fr jertfe uriase sau nespuse
suferinte si privatiuni. Totusi, lustinian ddu imperiului, prin aceste cuceriri, un incontestabil prestigiu si o
glorie care nu putea s rmn fr urmri, o putere moral care nseamn mult n existenta unui stat.
s J. Bury, op. cit., voi. II, p. 287.
515
NICOLAE BANESCU
5. Rzboaiele defensive ale lui lustinian
Acestea fur rzboaiele purtate pentru ambitia lui lustinian. n vremea n care imperiul si ndrepta astfel
toate silintele sale n Apus, frontierele Orientului, lipsite de trupe, au fost atacate cu furie. Aceasta fcu s
se ntreprind si n Orient expeditii si rzboiul fu, prin urmare, n prtile acestea, defensiv.
Mai nti, n Asia, persii erau de veacuri dusmanii nempcati ai romanilor. Frontierele celor dou state se
atingeau ntr-o multime de puncte, mai ales n Me-sopotamia; dar chiar acolo unde atingerea nu era
direct, micile popoare intermediare, oscilnd ntre cele dou imperii, ddeau necontenit prilej de conflict,
ntre Siria bizantin si valea Eufratului, spre exemplu, rtceau triburile arabe, unele dintre ele vasale
Bizantului, altele Persiei, si ele erau un izvor de dificultti continue. Armenia, mprtit nc de la sfrsitul
veacului IV n dou state, dintre care unul atrna de persi, cellalt de bizantini, pricinuia de asemenea
prilejuri de lupte, n sfrsit, la picioarele Caucazului, popoarele din tara lzilor si din Iberia soviau ntre
clientela bizantinilor si protectia regilor sassanizi.
Pe la mijlocul veacului V regatul persan pierduse mult din prestigiul su. El era tulburat de luptele
pretendentilor la tron, de conflictul ntre regalitate si nalta aristocratie sacerdotal si militar, n afar, la
frontiera de nord-est, ctre Bactriana, hunii ephtaliti (heftaliti) sau albi, profitnd de aceste disensiuni,
prdaser crud tara.
La sud de Muntii Caucaz, ntre Pontul Euxin si Cas-pica, se afla la vest Colchis, tara lzilor, al cror nume
516
a rmas n Lazistan, iar mai spre est Iberia sau Geor-gia, stat clientelar Persiei, dar cu locuitori crestini,
ntre culmile estice ale Muntilor Caucaz, litoralul vestic al Mrii Caspice si nord-estul Armeniei, pe cursul
inferior al rului Kyros (azi Kura), triau albanii.
Importanta Lazicei (Lazike) era ndoit pentru romani, fiind o barier att contra barbarilor din nordul
Caucazului, ct si contra naintrii persilor spre coastele Mrii Negre. Regele persan Kavad I (488-496 si
498-531) dorise s-i asimileze pe iberieni, care erau crestini, oprindu-i s-si ngroape mortii, dar acestia au
reactionat si regele lor Gurgen s-a ntors spre romani. Kavad a gsit atunci un pretext pentru a ncepe
rzboiul, nc nainte de moartea lui Iustin. Poate c ar fi fost nlturat, dac lustinian nu s-ar fi decis s
construiasc lng Dara o nou fortreat.
n a doua parte a anului 527, fuseser initiate negocieri cu persii, din partea roman participnd generalul
Hypatius si btrnul rzboinic Pharesmanes, n vreme ce persii erau reprezentati de ctre maestrul
oficiilor", Astabedh. Negocierile nu au dus ns la nici un rezultat, Belisarie, care era duce la Dara,
ncepnd a construi chiar pe frontier o nou fortreat, din ordinul lui lustinian. Persii au declarat c nu
pot tolera aceast nou constructie si, n anul 528, ostilittile au nceput att n Mesopotamia, ct si n
Lazica.
O armat persan de 30.000 de oameni, condus de printul Xerxes, a invadat Mesopotamia. Romanii au
fost nvinsi ntr-o lupt dezastruoas179, si doi comandanti de-ai lor ucisi. Din fericire, Belisarie a scpat
cu
Prokopios, Bell. Pers., I, 13, 2-8.
517

viat. Dar si persii au avut pierderi grele, retrgndu-se repede peste frontier. lustinian a trimis atunci mai
multe trupe si noi cpitani n fortretele Amida, Con-stantia, Edessa, Sura si Beroea, formnd o nou
armat ncredintat lui Pompeius, probabil nepot al lui Anastasios. O nou suspendare de arme s-a
convenit la apropierea iernii.
Ostilittile din 529 au nceput printr-o incursiune combinat de forte ale persilor si arabilor, sub
conducerea lui Mundhir, regele de Hira, care a ptruns n Siria pn aproape de zidurile Antiohiei, de unde
s-a retras att de repede, nct romanii nu au putut s-1 ajung. Ei au ntreprins atunci incursiuni de prad
n teritoriile persane si arabe, drept represalii, ntruct Pompeius nu pare a fi corespuns asteptrilor, n
locul su a fost numit Belisarie, care n aprilie 529 era avansat magister militum per Orientem, ajungnd n
curnd cel mai celebru general al veacului su. Dup o nou victorie persan pe Eufrat, n teritoriul roman,
au nceput noi negocieri de pace, lustinian trimitnd la Ktesiphon ambasada condus de Hermogenes, spre
a anunta urcarea sa pe tron. Rezultatul negocierilor a fost ns mediocru. Oricum, nici unul dintre
adversari nu a deschis ostilittile.
Bizantul a avut acum de reprimat o rscoal a sa-maritenilor n Palestina (primvara anului 529). Acestia
i ucideau pe crestini, incendiindu-le bisericile si propriettile, proclamndu-si chiar un rege n persoana
iui Julian, o cpetenie de briganzi. Rscoala a fost nbusit cu mare greutate, gratie ajutorului acordat de
seful arab Abukarib, numit de curnd phylar-
518
chos. Kavad era si el ocupat cu nbusirea unei miscri persane de inspiratie comunist - mazdakismul.
Dar n iunie 530 Belisarie repurta lng Dara o mare victorie asupra unei puternice armate persane
superioare numeric si condus de Perozes180. Bizantinii cstigau tot atunci o biruint si n Armenia, unde
comanda suprem o avea Sittas, unul dintre cei mai buni generali bizantini. El era sotul surori mai mari a
mprtesei Teodora, numit Comito181. Victoria a fost dobndit asupra unei armate formate din
persarmeni si auxiliari sabiri.
Armenia Mare, situat la frontiera imperiului, a fost organizat ca provincie, n anul 528 a fost scoas din
circumscriptia condus de magister miltum per Ori-entem, si a fost supus, mpreun cu Pontul Polemo-
niac si Armenia Prima si Secunda, ca si satrapiile sau gentes, autorittii unui magister militum per
Armeni-am (et Pontum Polemoniacum et gentes); cel dinti titular al acestei demnitti a fost Sittas,
armean de origine. Satrapii si pierdur puterea militar182.
Sittas i-a supus pe tzani, o populatie slbatic si pgn, o adevrat plag pentru provinciile pontice. Prin
politica sa nteleapt, Sittas i-a fcut pe tzani s accepte crestinismul. lustinian a construit apoi n aceast
tar impracticabil cetti si drumuri, introdu-
180 Ibidem, \, 13, 9 si urm; I, 13, 14 (Firuz Mihran, mihran nsemnnd comandant suprem al armatei
persane. Prokopios vede n Mihran, gr. \iippavr\q, o demnitate, cf. E. Stein, op. cit., p. 288, n. 3).
181 Ibidem, I, 13, 15.
182 E. Stein, op. cit., pp. 289-290.
519

cnd astfel civilizatia n mijlocul acestor barbari183. Sit-tas a fost numit apoi magister militum
praesentalis, pstrnd ns, n calitate de generalissim, comandamentul pe ntregul teatru de rzboi de la
nord. Doro-tbeu, un ofiter capabil, i-a urmat ca magister militum per Armeniam. Ambii generali au obtinut
n anul 530 dou mari victorii asupra generalului persan Mihr-Mibroe184.
Kavad continu ostilittile n anul 531. La instigarea lui Mundhir, cei 15.000 de oameni ai cavaleriei
persane, condusi de Azareth, treceau primvara Eufratul la Circesium, cu intentia de a invada Siria.
Oprindu-se la Gabbula, la 12 mile de Chalkis, aceast oaste prda mprejurimile. Sosirea lui Belisarie a
provocat o lupt n dreapta Eufratului, ntre Sura si Kallinicum, al crei rezultat n-a fost tocmai fericit
pentru bizantini. Existenta unei nentelegeri ntre Belisarie si subordonatii si a dus la rechemarea sa de
ctre mprat, Mundus fiind trimis n locul su la comanda armatei Orientului. Acesta a zdrnicit dou
ncercri ale persilor de a lua Martyropolis.
Moartea btrnului Kavadh (13 septembrie 531) si venirea la tron a fiului su Chosroes a schimbat ns
datele problemei, ntre timp, hunii sabir, adusi de persi mpotriva bizantinilor, au ntreprins o teribil
incursiune n Imperiu, devastnd totul pn n Cilicia si Siria. Dar la ntoarcere invadatorii au fost atacati
de Doro-theu si Bessas, care le-au smuls o mare parte din prad.
J83 Prokopios, Bell. Pers., I, 15, 19-25.
184 Mermeroes n Prokopios, Bell. Pers., I, 15, 9-15 si II, 30, 1-30 (c/ Stein, op. cit., p. 291).
520

Chosroes 7(531 - 579) a grbit tratativele de pace deja ncepute. Rufin si Hermogene au ajuns la ntelegere
cu el n septembrie 532, pentru ncheierea pcii eterne" intrate n vigoare n vara lui 533, dar care nu a
durat dect sapte ani.
Tratatul nu aducea nici o schimbare a granitelor dintre cele dou state, fiind anulate toate cuceririle fcute
de ambele prti de la izbucnirea rzboiului, sub Iustin I. mpratul recunostea suzeranitatea persilor asupra
Iberiei, iar acestia recunosteau suzeranitatea roman asupra Lazicei. Ducele de Mesopotamia nu mai
rezida la Dara, ci la Constantia. Refugiatii iberi din Constantinopol puteau s rmn acolo, sau s se
ntoarc n tara lor. Bizantinii mai plteau persilor 11.000 livre de aur pentru ntretinerea fortificatiilor si
aprarea psurilor Caucazului185.
a. Al doilea rzboi persan. Chosroes I, supranumit Nusirvan (Anursirvan, nsemnnd cu sufletul
nemuritor"), a completat reforma statului persan nceput de tatl su Kavad, mai ales n domeniul
financiar si militar. El a creat o armat permanent, retribuit de rege si dependent de el, nu de marii
feudali puternici de odinioar.
Energic si ambitios, iubitor de rzboi, n tot cursul lungii sale domnii, Chosroes s-a silit s-si sporeasc
considerabil regatul. A mpins frontiera statului su pn la Oxus, spre nord-est, iar n partea opus pn
n Yemen. Nelinistit de progresele bizantinilor, el sim-
185 Prokopios, Bell. Pers., I, 22, 1-18. Textul lui Prokopios vorbeste de 110 KEVTi]vpia, un
kentenarion" avnd 100 livre.
521

tea c aceast pornire spre dominatia universal constituia o amenintare serioas si pentru stpnirea lui.
Lucrurile au fost grbite de rzboiul purtat de bizantini n Italia. Asediat n Ravenna, Witiges a trimis soli
la Chosroes pentru a-i cere ajutor, artndu-i ct de amenintat era siguranta regatului persan dac lus-
tinian ar cuceri si Italia, dup Africa (primvara anului 539). Tot atunci se produsese o revolt a Armeniei
romane, n care a pierit Sittas (538); n toamna anului 539, rebelii au cerut ajutorul lui Chosroes. Gsind
motive mpotriva lui lustinian, acesta a rupt pacea, invadnd teritoriul bizantin cu o puternic armat
(martie 540)186. Urcnd de-a lungul trmului drept al Eufratului, regele persan a cucerit Sura, trecnd-o
prin foc si sabie: 12.000 de locuitori au fost dusi prizonieri, n lipsa lui Belisarie, care ocupa acest
comandament de multi ani de zile, Buzes era atunci al doilea magister militum per Orientem. Aflat la
Hierapolis (= Mab-bugh), el n-a ntreprins ceva deosebit pentru a-1 combate pe Chosroes187. Germanus,
vrul lui lustinian, a fost trimis cu 300 soldati n Orient, sosind la Antio-chia. Berhoia (Alep) a fost
transformat n cenus de ctre Chosroes. Aprndu-se, Antiochia a fost cucerit si jefuit cumplit,
populatia masacrat, iar orasul ars. Alte mii de oameni au fost dusi n captivitate lng Ktesiphon, unde
regele le-a construit un oras dup tipul celui natal al lor188. Chosroes a naintat apoi pn la Seleucia,
portul Antiohiei, privind Mediterana189.
186 Prokopios, op. cit., II, l, 12-15.
187 Ibidem, II, 5.
188 Ibidem, II, 8, 9; E. Stein, op. cit., pp. 488-490.
189 Prokopios, Bell. Pers., II, 10, 1.
522

Pornind napoi de acolo, a silit orasele ntlnite n cale s-i plteasc mari sume de bani.
Regele persan trata n acelasi timp cu ambasadorii imperiali, loan si Iulian. Drept conditii de pace el cerea
vrsarea imediat a 5.000 de livre de aur si o plat de 500 livre anual sub pretextul ntretinerii
fortificatiilor caucaziene. Mergnd apoi la Apameia, s-a multumit cu 1.000 livre de argint pentru a nu
prda orasul, apoi a dat curse de circ190, la care a invitat poporul, re-trgndu-se n final pe un alt drum
dect acela pe care venise. Trecnd pe la Edessa si Dara, a luat de asemenea contributii pentru a nu se
deda la jafuri. Sleind astfel orasele, s-a retras din teritoriul bizantinilor la finele verii anului 540.
n aceste circumstante, regatul de Lazica sau Col-chis a nceput s joace un rol foarte important n
rzboaiele dintre bizantini si persi. Lzii depindeau de negustorii romani n ceea ce privea grul, sarea si
alte articole necesare consumului, dnd n schimb piei si sclavi. Dependenta lor de Imperiul bizantin
consta nu n plata unui tribut, ci n alegerea regilor lor, ncredintat ntelepciunii mpratului bizantin.
Nobilii de acolo aveau obicei s-si aleag neveste din Bizant. Gubazes, regele din acel moment al Lazicei,
era fiul unei bizantine si servise ca silentiar n Palatul bizantin. Regatul acesta al lzilor era o barier
necesar mpotriva raselor scitice transcaucaziene, locuitorii si aprnd trec-torile fr a solicita vreo
cheltuial n oameni sau bani Imperiului191.
190 Ibidem, II, 14-36.
191 J. Bury, op. cit., voi. II, p. 100.
523
NICOLAE BANESCU
Ostilittile redeschise de persi i-au gsit pe lzi nemultumiti de bizantini, de faptul c magister militum
Ivan Tzibus, general si administrator capabil, exploata fr mil Lazica, n profitul tezaurului imperial si al
su propriu. El i sugerase lui lustinian construirea for-tretei maritime Petra, concentrnd acolo tot
comertul regiunii n minile sale, exercitnd astfel un monopol care privea vnzarea si cumprarea tuturor
mrfurilor de export si import192.
O solie a lzilor s-a prezentat atunci la curtea din Ktesiphon cu scopul de a relua legturile de vasalitate
rupte n anul 522, rugndu-1 pe regele persan s-i alunge pe romani din tara lor.
n anul 541, Chosroes a ptruns n Lazica n fruntea unei puternice armate, regele Gubazes fcndu-i o
supunere solemn, n continuare a asediat Petra, aprat cu energie de Tzibus, care a pierit n lupt, n cele
din urm, cetatea s-a predat n conditii onorabile. Chosroes a lsat acolo o garnizoan, ntorcndu-se
toamna n Persia, la aflarea vestii c hunii care invadaser Armenia roman fuseser nimiciti de Valerian
si c Belisarie nvlise n Mesopotamia persan. Acesta sosise n Orient nc din primvara acelui an,
aducnd ntriri considerabile, formate din soldatii care luptaser mpreun cu el n Italia, dar si din
ostrogotii care se su-puseser Imperiului roman. El a atacat mai nti Nisi-bis, dar creznd c n-o va putea
cuceri, a asediat fortreata Sisaurana (ntre Nisibis si Tigris), silind-o s i se predea193. Un corp militar
care nsotea expeditia a
192 Prokopios, op. cit., II, 15, 9.
193 Ibidem, III, 19, 1-25.
524

ntreprins o razie dincolo de Tigris, sub conducerea lui Harith. Dup aceasta, Belisarie s-a retras,
ostilittile anului 541 ncheindu-se n acest mod.
n anul urmtor, Chosroes a nvlit din nou la vest de Eufrat, n Euphratesia, distrugnd Callinicum, dar s-
a retras apoi de teama ciumei bubonice care izbucnise n Orient. Belisarie, care alergase cu trupele n
regiune, a czut n dizgratie ca urmare a intrigilor Theodorei. Abia n primvara lui 544 el si-a reluat
comandamentul din Italia.
Bizantinii au ptruns n continuare n Persarmenia, din ordinul lui lustinian. Dezbinati, generalii bizantini
au fost ns biruiti de persi la Anglon, aproape de Dvin, capitala provinciei (543).
Un puternic atac al lui Chosroes asupra Edessei s-a frnt n fata rezistentei de care au dat dovad trupele
generalului Martin si populatia ntreag, regele persan fiind silit s se retrag n schimbul a 500 livre de
aur (544)194.
Ducele loan Troglita al Mesopotamiei repurta dou victorii asupra persilor invadatori (544-545). n lupta
de lng Dara, generalul persan Mihr-Mihroe a czut n minile sale. O schimbare nsemnat s-a fcut n
Armenia roman, dincolo de Eufrat. Pn atunci, provincia fusese guvernat de satrapi indigeni aflati sub
controlul unui comandant militar, comes Armeni-ae, abolit nc din anul 528. De data aceasta, provincia
era organizat sub conducerea unui guvernator de rang consular, magister militum per Armeniam.
Resedinta acestui guvernator era Martyropolis.
Ibidem, II, 26, 27.
525
NICOLAE BANESCU
O ambasad a lui lustinian sosea apoi la Ktesiphon pentru negocieri, soldate n primvara anului 545 cu
ncheierea unui tratat. Prtile contractante se obligau la pace pe cinci ani, Imperiul pltind dinainte 2.000
livre de aur (adic 400 pe fiecare an). Tratatul era valabil si pentru statele tampon arabe, dar nu pentru La-
zica, pe care persii au refuzat s o evacueze. Chosroes a mai obtinut de la lustinian pe cel mai bun medic,
Tribunus, pentru un an de zile195.
b. Noul rzboi din Lazica. Ostilittile nu puteau fi evitate mult timp, deoarece pentru bizantinii era de
interes vital controlul acestui teritoriu si implicit al comertului din Marea Neagr, nvecinat cu Lazica..
Cu tot armistitiul ncheiat, un nou rzboi a izbucnit n 546 ntre lakhmidul Mundhir si ghassanidul Harith.
Cele dou puteri nu au intervenit ns n conflictul dintre sefii arabi, pn cnd Harith a repurtat o mare
victorie n desert mpotriva lui Mundhir, care si-a aflat sfrsitul n aceast nfrngere, localizat nu departe
de Chalkis (iunie 554)196.
Lzii nu erau deloc ncntati de stpnirea persan, gsind despotismul acesteia mult mai greu de suportat
dect oprimarea crestinilor. Legati strns de religia crestin, ei priveau cu ochi ri practicarea cultului
mazdean n tara lor. Pe lng aceasta, ei nu puteau rbda faptul c erau cu totul mpiedicati de la orice
comert cu lumea bizantin. Decis a pune mna pe Lazica, Chosroes a ncercat s-1 asasineze pe Gubazes.
Ibidem, II, 8, 1-11.
196 E. Stein, op. cit., p. 503.
526
ncercarea nu a reusit, iar Gubazes i-a cerut iertare lui lustinian, rugndu-1 s-i vin si n ajutor contra
persilor, fapt acceptat cu mare bucurie de ctre acestam. n Lazica sosea astfel Dagistheus cu 8.000 de
soldati (548), care s-au unit cu lzii lui Gubazes. Ei au atacat mpreun Petra, care a rezistat pn cnd
prin clisurile nepzite Mihr-Mihroe si-a fcut aparitia cu o mare armat, silindu-i pe asediatori s se
retrag198. Dar garnizoana lsat de Mihr-Mihroe n Petra, ca si celelate trupe persane din Lazica, au fost
apoi nimicite de fortele unite ale lui Dagistheus si Gubazes (549). Alt mare armat persan condus de
Chorianes a fost nimicit de bizantini si de lzi pe rul Hippis, un afluent al lui Phasis (550), dup moartea
comandantului ei, lovit de o sgeat199.
n locul lui Dagistheus (Dagisthaios), acuzat de lzi c ar fi ajuns la ntelegere cu persii, pe frontul de est,
persan, a fost trimis Bessas, ntors recent de pe frontul cu gotii din Italia. Acesta a zdrobit o revolt a altor
dou neamuri caucaziene, abasgii (abchazii sau afk-hazii) si apsilienii200. Dup un asediu de luni de zile,
Petra a fost cucerit de ctre Bessas, redevenind bizantin, dup ce zece ani se aflase n manile persilor.
ntruct armistitiul pe cinci ani expirase n 550, la Ktesiphon a sosit pentru negocieri Petru, magister of-
ficiorum, iar la Constantinopol a sosit din partea per-
197 Prokopios, Bell. Pers., II, 29, 9.
198 Ibidem, II, 30, 1-14. Numele generalului persan la Prokopios este Mermeroes.
199 Idem, Bell. Goth., IV, l, 3-6 si IV, 8, 35.
200 Ibidem, IV, 9, 12 si urm; IV, 10, 7.
527

silor Izadh-Gusnasp (Yazdgusnasp) pentru continuarea negocierilor, care au durat pn n toamna anului
551. S-a ajuns la un nou tratat, care rennoia armistitiul pentru alti cinci ani, Bizantul pltind alte 2.600
livre aur201. Neclaritatea deciziilor privitoare la Lazica a dus ns la noi tensiuni. O ncercare a persilor de
a ocupa Archaiopolis, alt fortreat situat pe malul drept al rului Phasis, a esuat202. Faptul 1-a
determinat pe lusti-nian s caute a-i alunga cu totul pe persi din Lazica, trimitnd acolo considerabile
ntriri. Trupe numeroase erau comandate n 554 de Bessas, Martin, Buzes si Iustin, fiul lui Germanos. n
anul 555, Gubazes a fost ucis de Martin si Rusticus (acesta din urm trimis n calitate de comisar imperial
cu mari puteri, alturi de generali)203, pentru c i denuntase lui lustinian pentru neglijent n conducerea
rzboiului. Cum Mihr-Mihroe murise n vara aceluiasi an, lzii au trimis o solie la lustinian protestnd
pentru uciderea regelui lor si cerndu-1 ca rege pe Tzath, fratele mai mic al lui Gubazes, care se afla la
Constantinopol. lustinian le-a ndeplinit dorinta, Tzath primind nsemnele demnittii regale din minile
mpratului204. Patriciul Athanasius, un senator onest, trimis de mprat s ancheteze uciderea lui
Gubazes si pedepsirea asasinilor a sosit n Lazica naintea noului rege Tzath, care avea s fie primit n
mod solemn de ctre lzi. ntre timp, au rence-
201 E. Stein, op. cit., p. 510.
202 Prokopios, Bell. Goth., IV, 14, 41-46 si IV, 17, 17; J. Bury, op. cit., p. 116.
203 E. Stein, op. cit., p. 513-
204 Agathias, III, 6 (si E. Stein, op. cit., pp. 573-574).
528

put operatiunile militare (556), persii suferind o mare nfrngere lng Archaiopolis, dar atacnd n
continuare orasul Phasis, aprat cu succes de ctre Martin si Iustin. Persii au suferit apoi o alt mare
nfrngere: Rhodopolis, ocupat de ei, le-a fost smuls din mini de ctre Iustin. Apoi s-au revoltat
misimienii, un mic popor ce locuia la nord-vest de apsilieni, dar au fost supusi si reprimati cu duritate205.
Procesul destinat a rzbuna uciderea lui Gubazes fiind terminat, Rusticus a fost condamnat la moarte si
executat. Desi era iubit de soldati, Martin a fost si el revocat de ctre lustinian (557). Iustin a fost numit
generalisim n Lazica206.
O rscoal a tzanilor, zdrobit definitiv (558), precum si o incursiune a hunilor n Armenia au fost ultimele
evenimente militare din aceste regiuni.
n toamna anului 557, Izadh-Gusnasp207 a mers din nou la Constantinopol, unde a ncheiat un nou
armistitiu, care pregtea pacea definitiv. Ceea ce 1-a determinat pe Chosroes la acest pas n raporturile cu
Bizantul a fost faptul c hunii heftaliti au fost zdrobiti de o coalitie turco-persan ctre anul 560,
eveniment urmat de extinderea statului persan pn la Oxus si de necesitatea consolidrii stpnirii
persane n aceste regiuni. Pacea bizantino-persan a fost ncheiat ctre sfrsitul anului 561 la Dara, de
ctre Izadh-Gusnasp si magister officiorum Petru din partea bizantin.
205 Agathias, IV, 4 si IV, 5; E. Stein, op. cit., pp. 514-515.
206 Agathias, IV, 7.
207 [Isdigousnas" n textul lui Prokopios, spre ex. n Bell. Gotb., IV, 11, 4-7 si IV, 15, 1-20.]
529

Aceast pace era stabilit pe 50 ele ani. Persii renuntau la toat Lazica, iar bizantinii se obligau a le plti
suma de 30.000 monede de aur (solidi aurei) pe an si anume primele sapte anuitti, adic aproape 3.000
livre de aur trebuiau vrsate imediat, alte trei la nceputul anului al optulea, iar celelalte n fiecare an dup
scurgerea primului deceniu. Frontiera rmnea neschimbat n Armenia si Mesopotamia, asa cum era de
aproape dou veacuri. Persii se obligau s-i mpiedice pe huni, alani si alti barbari s treac strmtorile
centrale ale Caucazului pentru a prda n teritoriile bizantine. Ambasadorii celor clou state urmau s
utilizeze posta public, bagajele lor fiind scutite de taxele obisnuite. Statelor tampon arabe [cum erau cel
lakhmid ori cel ghassanid] li se interzicea s-i atace pe bizantini sau pe persi. Contractantii se obligau s
nu construiasc noi fortificatii aproape de frontier, angajament ce nu avea ns caracter retroactiv.
Alte articole priveau comertul si populatiile limitrofe. Traficul era permis negustorilor n anumite orase,
unde se aflau birouri de vam: Callinicum, pe Eufrat, n Osrhoene, Nisibis si Dvin, capitala Persarmeniei.
Negustorii arabi erau admisi numai la Dara si Nisibis. Autorittile romane si persane se angajau s
mpiedice contrabanda. Litigiile dintre particulari la frontier urmau s fie rezolvate de ctre comisii
mixte, prezidate de cei doi guvernatori de provincie interesati n aceast privint. Crestinii erau tolerati n
statul persan, inclusiv cu riturile lor de nmormntare, dar cu conditia de a nu face prozelitism.
Supusii romani sau persi refugiati la dusman n timpul rzboiului au fost autorizati a se repatria; dar n
530
viitor fugarii nu mai puteau avea azil de o parte sau de alta, trebuind s fie extrdati.
Importanta istoric a rzboiului din Lazica a constat n faptul c Imperiul bizantin a nchis accesul marii
puteri asiatice a persilor n Pontul Euxin si a ndeprtat eventualitatea ca aceasta s ajung un rival
periculos si n apele acestei mri, pe care Bizantul a cutat s o tin permanent sub controlul su. [Mult
mai trziu, dup ce statul bizantin a pierdut acest control n favoarea republicilor comerciale italiene,
declinul su a fost rapid si ireversibil].
Amenintat de persi, lustinian intrase n legturi cu abisinienii si himyaritii din Arabia. n sud-vestul
peninsulei Arabia se afl provincia Yemen, unde nflorise, n timpuri ndeprtate, nainte de era crestin,
regatul Sabeenilor (Saba-suba), de care se leag legenda reginei din Saba, care 1-a vizitat, se spune, pe
regele Solo-mon. La sfrsitul veacului al II-lea . Hristos acest regat a devenit regatul Sabeenilor himyariti.
Comertul era ocupatia de cpetenie a populatiei. La mijlocul veacului al IV-lea a nceput s se propage
acolo si crestinismul, care a ntlnit ns un adversar puternic n iudaism, n prima parte a veacului al Vl-
lea, regele himyaritilor (homeritilor), care i favoriza pe evrei, a nceput o aprig prigoan mpotriva
crestinilor, n ajutorul acestora a intervenit ns regele abissinian crestin Elesbo-as, care a biruit si ocupat
Yemenul. El i-a nstiintat pe patriarhul Alexandriei si pe mpratul Iustin I cu privire la victoria sa asupra
iudaismului.
lustinian a trimis apoi o ambasad la Axum, capitala regatului abissinian, ca si la homeriti, supusi celui
dinti, urmrind s se foloseasc de aceste popoare n
531

vederea intereselor sale comerciale si militare. Era vorba ca axumitii s aduc mtasea de la Taprobane
(insula Ceylon, azi Sri Lanka), scpnd astfel imperiul su de monopolul persilor. Acest lucru era ns
greu de ndeplinit, astfel nct scopul lui lustinian n aceast privint nu a fost atins.
Abissinienii si himyaritii
Regatul abissinienilor sau ethiopienilor, cunoscuti si ca axu-miti, de la numele capitalei lor Axum, se
nvecina la nord cu Suakim, se ntindea spre vest pn n Valea Nilului si spre sud pn la coasta Somaliei.
Portul su Adulisera la 15 zile de cltorie de Axum, unde rezida regele. Comercianti romani frecventau
Adulis, unde era o mare piat de produse ale Africii: sclavi, aromate, papyrus, ivoriu si aur de Sasu.
Relatiile comerciale ale abissinienilor cu vecinii lor de peste strmtori, himyaritii din Yemen, erau
frecvente si din timp n timp ei cutau s obtin controlul politic asupra sud-vestului Ara-biei. Misionari
crestini au activat n ambele tri ncepnd nc de pe timpul domniei lui Constantius al Il-lea, cnd un
arian numit Theophilus a fost numit episcop al bisericilor noi din Abissinia, Yemen si insula Socotra.
Frumentius, ordonat de Athanasios, a fost primul episcop n Abissinia208. Dup aceea, nu mai stim despre
aceste regiuni apropae un secol si jumtate, timp n care crestinismul n-a mai progresat acolo, iar
iudaismul s-a stabilit n Yemen. Aflm c n timpul mpratului Anastasios un episcop a fost trimis la
himyariti. Un rzboi a fost probabil ntre himyariti si abissinieni, n timpul lui Zenon sau Anastasios209.
Dimnos, rege al himyaritilor, convertit probabil la iudaism, a masacrat un numr de neguttori greci, ca
represalii pentru rul tratament al evreilor n Imperiul bizantin. La instigatia Constanti-nopolului, regele
abissinian Andas a nvlit n Yemen, a ucis pe Dimnos si a lsat un vicerege cu o garnizoan etiopiana n
tar.
208 Bury, II, p. 322, n. 3-
209 Ibidem.
532

Andas fgduise s mbrtiseze crestinismul n caz de victorie, si si-a mplinit promisiunea; mpratul i-a
trimis un episcop din Alexandria. Andas a fost urmat de Tazena210, convertit si el la crestinism, iar ftul
su Elesboas, care a fost rege la nceputul domniei lui Iustin, fusese crescut crestin211.
n acest timp, o cpetenie himyarit, Dhu-Novas, de credint iudaic, izbuti s nving garnizoana
etiopiana, se proclam rege si ncepu a persecuta pe crestini. Nu e sigur dac Elesboas a trimis imediat o
armat pentru a-i restabili autoritatea sa (519-520). Dar Dhu-Novas a stpnit doi ani, timp n care a
exterminat sistematic comunittile crestine din sudul Arabici, dac refuzau a mbrtisa iudaismul.
Omornd toti etiopienii din tar, el merse cu o mare armat contra orasului fortificat Nejran, care era
cartierul general al crestinilor (523). Asediul fu lung si el promise a cruta pe locuitori dac-i predau orasul.
Dar nu se tinu de cuvnt si pentru c acestia nu au voit s-si renege credinta, el masacra 280 de persoane,
ntre care era si Harith, emirul tribului lui Harith Ibn-Kaab. Dhu-Novas trimise apoi emisari lui Mundhir
de la Hira, nstiintndu-1 despre fapta sa si ndemnndu-1 s fac la fel.
E posibil ca Iustin si patriarhul Alexandriei s fi trimis curieri la Axum, instigndu-i pe abissinieni s-i
rzbune pe crestinii ucisi si s-1 suprime pe tiran, n orice caz, Ela Atzbeha (la scriitorii bizantini:
Elesbaas, Elesboas) nvli n Yemen cu o mare armat (524-525), l nvinse si ucise pe Dhu-Novas si puse
n locul su un crestin himyarit, al crui nume era Esimiphaios, ca rege tributar212.
Astfel au fost relatiile politice ale celor dou regate de la Marea Rosie, cnd, n 531, lustinian l trimise pe
Iulian, un agens in rebus, la curtea lui Ela Atzbeha si Esimiphaios. Scopul ambasadei era s cstige
cooperarea mpotriva Persiei. Iulian cltori la Adulis pe mare si avu o audient la Ela Atzbeha la Axum.
Regele sta pe un car la care erau nhmati patru elefanti. El era gol, n afar de un sort de pnz brodat cu
aur si de curele mpodobite
210 Pe care inscriptiile l descriu ca Rege de Axum si Homer si Reidan si Saba si Salhen". Homer e
Himyar (Bury, II, 323 si n. 1).
211 Ibidem.
212 Ibidem, pp. 324-325.
533
NICOLAE BANESCU
cu mrgritare peste stomac si umeri. Purta brtri de aur si tinea un scut aurit si dou lnci aurite.
Consilierii si, care stteau mprejurul lui, erau narmati si flautisti cntau. El srut pecetea scrisorii
mpratului si fu uimit de bogatele daruri pe care i le adusese Iulian. Regele primi bucuros a se alia cu
imperiul mpotriva Persiei, Serviciul principal pe care abissinienii l puteau face era s distrug monopolul
comertului de mtase al persilor, transportnd ei nsisi acest articol de la Ceylon la porturile Mrii Rosii,
serviciu care le-ar fi fost si lor profitabil.
Ela Atzbeha consimti, ca suzeran al Yemenului, la propunerea pe care Iulian era nsrcinat s o fac si lui
Esimiphaios. Arabii din Maad (Nejd) erau supusi himyaritilor, iar seful lor, Kais, care era un rzboinic
vestit, omorse o rud a regelui si fusese silit s fug n pustiu. Planul lui lustinian era s obtin iertarea lui
Kais, pentru ca, n fruntea unei armate de himyariti si maaditi s nvleasc n Imperiul persan213.
Desi Julian izbuti n negocierile sale si regii promiser ce li se cerea, ei nu fur n stare s execute
promisiunile. Pentru a ataca din Yemen Persia, trebuiau s se fac marsuri lungi prin pustiul Arabiei si
himyaritii se ddur napoi de la o astfel de ntreprindere. La Taprobane, abissinienii erau nlturati de
persi, care n-crcau toat mtasea ndat ce ajungeau n port2".
Imediat dup ambasada lui Julian trebuie s fi izbucnit o revolt n Yemen. Esimiphaios a fost detronat si
nchis, si un anume Abram, la origine sclavul unui roman din Adulis, a luat puterea.
Pare a fi fost o revolt a garnizoanei etiopiene, nu a indigenilor si e probabil c Abram, care era crestin, s
fi fost numit comandant al garnizoanei de ctre Ela Atzbeha nsusi. Dou expeditii au fost trimise
mpotriva lui Abram, dar n amndou abissinienii au fost nvinsi si Ela Atzbeha s-a resemnat a-1
recunoaste pe Abram ca vicerege.
Despre misiunea urmtoare a lui Nonnosus, pe care lustinian l trimisese n Abissinia, Yemen si Maad,
stim numai c ambasadorul a ntmpinat n cltoria sa multe primejdii. Tatl lui Non-
213 Ibidem.
214 Ibidem, p. 326.
.?L.?;
,qq
534
nosus, Abram, a fost ntrebuintat si el n ambasade si n dou ocazii condusese negocieri cu Kais, seful
arab din Nejd. Kais 1-a trimis pe fiul su Muaviah ca ostatec la Constantinopol, iar n urm, cednd
conducerea fratelui su, a vizitat capitala imperiului si a fost numit phylarch al Palestinei215.
Istoricii si cronicarii nu ne spun nimic despre renvierea comunittilor crestine n regatul himyaritilor dup
cderea lui Dhu-Novas. Avem totusi alte documente care arat numirea unui episcop si-i descriu
activitatea n Yemen. Dup aceast traditie, Gregentiiis de Ulpiana a fost trimis din Alexandria ca episcop
de Safar, n vremea domniei lui Iustin. El a tinut o discutie public asupra meritelor iudaismului si
crestinismului, cu un evreu nvtat, si 1-a nvins cu totul; a mai redactat un Cod de legi pentru Abram,
regele himyaritilor.
Istoria lui Gregentius216 a fost privit cu scepticism si chiar existenta lui a fost pus n discutie. Bury a
artat nedumeririle pe care le ridic povestirea din viata lui217, creznd totusi c la originea traditiei se
afl un miez istoric218.
Blemyi si Nobadae
Zelul misionarul lui lustinian si al Theodorei219 n-a trecut cu vederea popoarele africane care triau pe
Nilul de Sus, ntre Egipt si Abissinia-. blemmyi, care locuiau mai sus de prima cataract si vecinii lor din
sud, nobadae, tulburau necontenit provinciile de sus ale Egiptului. Nobadae si regele lor Silko se
convertise la crestinism ctre 540. Theodora voia s-i fac monofiziti, pe cnd lustinian dorea s fie
ortodocsi, n aceast concurent birui
l
215 Ibidem.
216 Aflat ntr-un manuscris din Sinai si publicat de A. Vasiliev: Vita Gregentii, n Viz. Vrem." XIV,
1907, p. 23 si urm., (Apud Bury, II, Bibliografia").
217 Bury, op. cit., p. 327 n. 1.
218 Asupra acestor evenimente cf. Bury, Appendix la voi. IV al operei lui Gibbon editate de el, nota 18:
The Axumites and Hi-myarites. .hf!
219 Ibidem, pp. 328-330. .,,.
535

Theodora220. Emisarul lui lustinian sosi dup cel al Theodorei si fu concediat de Silko.
Aceast populatie (nobadae) convertit la crestinism coopera cu imperiul pentru a-i sili pe Blemmi s
adopte aceeasi credint. Convertirea blemmilor l fcu pe lustinian s pun capt credintei pgne la
Philae, care fusese tolerat n puterea unei vechi conventii cu acest popor221.
c. Ultimii germanici. Incursiunile hunilor si ale slavilor. Nu numai provinciile Asiei s-au resimtit de marile
eforturi ale Imperiului pentru rzboaiele sale din Apus. Provinciile Europei suferir de asemenea foarte
mult de aceast slbire a garnizoanelor de la frontiere. Populatiile barbare din nordul Dunrii, bulgari,
slavi, anti si huni, ncepur s treac necontenit n imperiu, rspndind, adesea pn sub zidurile Con-
stantinopolului, mcelul si groaza. De la 540 pn la sfrsitul domniei lui lustinian aceste popoare
terorizeaz Thracia, Illyricum si Grecia, prefcndu-le adesea ntr-un imens pustiu. Slavii, slbatici,
nimicesc tot ce le iese n cale, trag oamenii n teap, i ucid cu lovituri de ciomag222. Hunii rspndesc
aceeasi cruzime peste tot, neoprindu-se nici n fata mnstirilor.
Aceasta e rscumprarea trist a izbnzilor repurtate n Apus.
220 Detalii asupra acestei concurente la loan din Efes, n traducerea dat de Bury, voi. II, pp. 328-329).
221 Bury, op. cit., p. 330.
222 [Informatia este preluat din Prokopios, Bell. Goth., III, 38, 20-22 (ed. Haurz, Procopii Caesarensis,
Opera omnia, voi. II, Leipzig, Teubner, 1963, p. 470; traducerea romneasc a textului de ctre H.
Mihilescu n Procopius din Caesarea, Rzboiul cu gotii, Bucuresti, Ed. Academiei, 1963, p. 198).]
536

Hunii, slavii si germanii amenintau serios provinciile danubiene, n ianuarie 528, Grepes (sau Gretes)
regele herulilor venea la Constantinopol s primeasc botezul, mpratul ndeplinind rolul de nas.
mpreun cu regele, 12 notabili se fcur crestini. lustinian le acord subsidii de federati si pmnturi n
jur de Sin-gidunum (teritoriul Bassiana, pe trmul stng al Savei, probabil, zice Stein). De acum, herulii
detin un loc important n armatele imperiului. Dar adesea prdau provinciile Balcanilor.
Cei mai teribili dusmani pentru aceast regiune au fost ns n sec. al Vl-lea hunii22* si slavii. Nvlirile
lor fur, de la venirea lui lustinian, tot mai dese si mai nimicitoare, n 528, doi sefi bulgari nvlir n
Scitia si Moesia secund; ei btur o armat comandat de Ba-duarius si de Iustin, care muri n lupt, apoi
pustiir tara pn n Thracia. Dar ei pierir ntr-o lupt cu Constantiolus, urmasul lui Iustin (duce de
Moesia secunda), si cu Ascum, bulgar aflat n serviciul imperial, magister militum per Illyricum. La
ntoarcere, amn-
223 Hoardele cunoscute n istorie ca huni, care n vremea domniei lui Valens si-au fcut aparitia la apus
de Marea Caspic, par a face parte din ramura mongol a marelui grup de rase care-i cuprinde si pe turci,
unguri si fmni (uralo-altaic, dup clasificarea lui Peisker, admis si de Bury, op. cit., voi. I, p. 101, n. 1).
[Tratarea mai recent a subiectului n Franz Altheim, Geschichte der Hunnen, voi. I-V, Berlin, ed. W. de
Gruyter, 1959-1962, Voi. I, Von den Anfngen bis zum Einbruch in Europa; voi. II, Die Hephthaliten in
Iran; voi. III, Kampf der Religionen, voi. IV, Die europischen Hunnen; voi. V, Niedergang und
Nachfolge. Lucrarea a fost reeditat.]
537

doi fiind surprinsi de alti bulgari, czur n manile lor. t mpratul l rscumpr numai pe
Constantiolus224.
Situatia era cu att mai critic n Balcani, cu ct cea mai mare parte a trupelor disponibile fuseser trimise
n Orient, cu Pompei. Gepizii ncercar a smulge os-trogotilor Sirmium (ocupat mai nainte de Theodoric).
Dar trupe trimise de Amalasuntha i resping"5. Mun-dus, care juca un mare rol n tinuturile danubiene,
intr n 529 n serviciul mpratului, care-1 numeste magister militumperIllyricum226. n 530, el cstig o
biruint n Thracia asupra bulgarilor227, n acelasi an, un ofiter de origine slav, Chilbudius, fu numit
magister militum per Thracias. Timp de trei ani el, alung din dieceza sa pe bulgari, sclaveni si anti. El a
trecut de mai multe ori Dunrea, mpotriva lor si pieri n 533, ucis de sclaveni228. n 535, Sittas, magister
militum praesentalis, i nvinse pe bulgari n Moesia Secunda, pe fluviul latros (azi lantra)229.
n 540, se produse o nvlire de numeroase hoarde de bulgari, care cucerir n Illyricum 32 de fortrete
224 E. Stein, Hist. du Bas-Empire, voi. II, Paris-Bruxelles, 1959, pp. 306-307; Malalas, p. 437 si urm.
Theoph., AM 6031.225 Ibidem.
226 Ibidem, p. 308.
227 Malalas, 450; Prokopios, Bell. Goth.; Theoph., A.M. 6032.
228 Prokopios, Bell. Goth., III, 14, 1-6. [Textul este reprodus si n Procopius, Rzboiul cu gotii, traducere
de H. Mihescu, p. 155 si urm., de asemenea n Fontes Historiae Daco-Romanae (= FH-DR), voi. II,
Bucuresti, Ed. Academiei, 1970, p. 439-445.]
229 E. Stein, op. cit., p. 308. [Izvort din Muntii Balcani, rul lantra (nume derivat din latinul latrus")
trece prin orasul Veliko-Trnovo, parcurge podisul din partea de nord a Bulgariei si se vars n Dunre la
est de SviStov.]
538
de important secundar si luar cu asalt orasul Cas-sandria (vechea Potideia), n Chalcidica230. Mai
trizu, ele ptrund n Chersonerul tracic, masacrnd poporul si fcnd multi prizonieri. Trecur peste Zidul
cel lung si devastar pn n suburbiile Constantinopolei. Alte dou hoarde nvlir pn n Grecia, unde
devastar totul, afar de Pelopones, inaccesibil prin fortificatiile Istmului231.
Dup Lubor Niederle, bulgarii si-au fcut aparitia la Dunre, venind din prtile fluviilor Volga si Don, n
veacul al V-lea (cci n 482 mpratul Zenon le solicitase ajutorul mpotriva gotilor, iar n 499 e atestat
prima lor invazie n Balcani). Ei au luat foarte adesea parte la invaziile din cursul veacului al Vl-lea, fiind
prezenti si la atacul asupra Constantinopolului din anul 626. Dar de fiecare dat se ntorceau la nord de
Dunre232.
Seria popoarelor barbare mpotriva crora lustinian trebuia s-i protejeze pe supusii si europeni prin
diplomatie si arme, de la Dunrea de mijloc la Don, era deci de trei rase diferite. Erau germani si huni, ca
mai nainte, dar o a treia grup, slavii, intr acum n scen. Grupa german consta din trei popoare
germanice de Est: gepizii (n Transilvania), herulii si longob-arzii la nord-vest de gepizi. Hunii erau
reprezentati prin bulgarii de la nordul Dunrii, n prtile Basarabiei, si kutrigurii la est. Slavii triau in
vecintatea bulga-
230 Prokopios, Bell. Pers., II, 4, 4-6. [= ed. Haury, voi. I, Leip-zig, Tenbner, 1963, p. 163-164.]
231 A.A. Vasiliev, Histoire..., voi. l, pp. 140-141, 223-224, 230-235.
232 L. Niederle, Manuel de l'Antiquite slave, voi. I, Paris, 1923, p. 100.
539

rilor pe malurile Dunrii de Jos, n tinuturile noastre. Aceast dispozitie general a popoarelor rezultase n
urma btliei din Pannonia, care sfrmase imperiul lui Attila. Una dintre urmrile cele mai nsemnate ale
acestui eveniment a fost expansiunea slavilor la vest si sud.
Studiile din urm au artat c patria primitiv (preistoric) a slavilor a fost reprezentat de mlastinile
rului Pripet, care se vars n Nipru la nord de Kiev. tinutul acesta nesntos e cunoscut ca Polesia. Slavii
nu au cuvnt pentru fag, pentru molid, pentru vite si lapte. Patria lor e deci dincolo de zona acestor copaci.
S-au hrnit probabil cu peste si mana care creste n prtile acelea. Natura teritoriului mpiedicnd o
circulatie liber si statornic, a fcut s nu se stabileasc o unitate politic. Slavii Polesiei n-au format un
stat, ei n-au avut un rege. Au trit n grupe izolate de sate sub o crmuire patriarhal. Istoria lor, din cele
mai vechi timpuri, a fost tragic. Apropierea de stepele Rusiei de Sud i-a expus la nvlirile nomazilor
asiatici, care au ocupat pe rnd trile dintre Don si Nistru. Ei nu s-au putut uni mpotriva dusmanilor care-i
prdau si-i trau ca sclavi. Nu se puteau apra dect ascunzndu-se n pdurile si bltile lor. Pentru a scpa
de dusman, se aruncau n ap, respirnd printr-o trestie lung, pe care numai cei mai experimentati
urmritori o puteau descoperi233, ntr-o epoc necunoscut, ei au nceput a se mprstia dincolo de
hotarele Polesiei. n veacul al
233 [stirea se afl n Mauricius, Arta militar, editie critic, traducere si introducere de H. Mihescu,
Bucuresti, Ed. Academiei, 1970 (col. Scriptores byzantini", VI), p. 278/2791.
540

IV-lea au fost cuceriti de Hermanric, regele ostrogoti-lor; lordanes (.Getica 119), i numeste veneti2^.
Apoi apar hunii si ei au fost expusi o dat mai mult la apsarea care a fost destinul lor secular. Cnd apar
n lumina complet a istoriei, n sec. al Vl-lea, ei pstreaz mai multe din caracteristicile pe care li le-au
impus viata lor n Polesia. Triau aproape separati unul de altul, n colibe srccioase. Desi nvtaser s
coopereze, ei nu-si prseau libertatea si nu se supuneau autorittii unui rege. Erau mpotriva disciplinei
militare, nu se bteau n ordine de lupt si rar ntmpinau pe dusman n cmp deschis. Armele lor erau
scutul, sulita, sgetile otrvite. Erau perfizi, nici un tratat nu-i putea lega. N-aveau un nume comun. Slav,
prin care numim toate popoarele diferite care au iesit din Polesia, vine din Slovene, care pare a fi fost un
nume local legat de o anumit grup trind ntr-un loc numit Slovy235. Acordarea acestui nume s-a
datorat faptului c aceast grup a fost printre cele dinti care au venit n atingere cu Imperiul roman,
nainte de domnia lui lustinian acesti sclaveni, cum i numesc Prokopios si lordanes, se asezaser
mpreun cu alt popor nrudit, antae, n
234 [lordanes afirm de fapt c slavii din vremea sa erau cunoscuti sub trei denumiri: veneti, anti si
sclavini: Post Herulorum cede idem Hermanaricus in Venethos arma commovit, ... Nam hi, ... ab una
stirpe exorti, tria nune nomina ediderunt, id est Venethi, Antes, Sclaveni (subl. ns. - T.T.) nsotit de
traducerea romneasc, fragmentul se afl si n FHDR, voi. II, Bucuresti, 1970, p. 426/427.]
235 [Explicatii mai plauzibile asupra originii numelui slav se afl la Fr. Dvornik, Les Slaves. Historie et
civilisation, Paris, Ed. du Seul, 1970, p. 31 si urm.]
541
NICOLAE BANESCU
vecintatea bulgarilor, cie-a lungul trmului Dunrii de Jos. Noi vecini ai imperiului, ei si vor schimba
rolul de victime n acela de jefuitori.
Ca si hunii, antii si sclavenii ddeau auxiliari armatelor romane, mpreun cu hunii, ei treceau Dunrea,
cnd prindeau momentul, si prdau n imperiu, n invaziile mentionate sub lustinian sunt pomeniti uneori
slavii, alteori bulgarii, dar e probabil c ei au venit adesea mpreun, n 529, bulgarii au nvlit n Moesia
inferioar si Scitia. Ei nvinser pe Iustin si Baduarius, trecur Balcanii si nvlir n Thracia. Alt
incursiune, n anul urmtor, a fost respins cu mari pierderi pentru ei de Munclus, magister
militumperlllyricum. Chil-budius, magister militum per Thraciam, i atac chiar la ei, timp de trei ani,
aruncnd groaza ntr-nsii. Succesul acesta i d un curaj ce i-a fost fatal: odat, a trecut Dunrea cu putine
trupe si a fost ucis. De acum deveniser mai ndrzneti. Totusi, nu avem, pn n 540, informatii despre o
invazie serioas, n 540, bulgarii cu o mare oaste prdar Peninsula Balcanic de la o mare la alta. Fortar
Zidul cel lung si rspndir groaza n suburbiile capitalei. Unii au trecut Helles-pontul, prdnd coasta
opus. Tessalia, Grecia de Nord e devastat. Peloponesul a scpat, cum am mai amintit, numai datorit
fortificatiilor Istmului. Multe castele si cetti au czut atunci n minile lor si multime de captivi au luat
drumul robiei.
Curnd dup aceast invazie, ntre sclaveni si anti a izbucnit o ceart. lustinian se folosi de mprejurare
pentru a-i nvrjbi si mai mult, oferind antilor locuri la Turris, pe malul Dunrii, ca federati ai imperiului,
dndu-le o subventie anual pentru a mpiedica tre-
542
cerea bulgarilor. La 602, antii pier distrusi de avari, n prtile Basarabiei.
n 545, sclavenii au fost zdrobiti n Thracia de Nar-ses. Dar dup trei ani i aflm devastnd Illyricum pn
aproape de Dyrrhachium, si n 549 o band de 3000 de oameni ptrundeau pe Hebrus, desfcndu-se n
dou prti, una devastnd Illyricum, alta Thracia. Atrocittile comise de ei ntrec tot ce se aminteste despre
hunii lui Attila. n 550, se ndreaptar spre Tesa-lonic, dar Germanus, pe atunci la Sardica, i nspimnt
si ei trecur n Dalmatia. Apoi, primind ntririle noilor veniti, ei cstigar o mare biruint asupra
Bizantului la Adrianopole, ajungnd pn la Zidul cel lung, dar fur urmriti si pierdur prada pe care o
luaser. Dup alti doi ani nvlesc din nou, dar sunt alungati, scpnd peste Dunre cu ajutorul gepizilor.
E preludiul ocupatiei teritoriale care va hotr istoria viitoare a Sud-estului european.
Cei mai puternici dintre barbarii de la frontiera Dunrii erau gepizii, din Transilvania. lustinian luase Sir-
mium de la ostrogoti, dar n-o putu pstra si gepizii o cucerir. Stabilindu-se n aceast fortreat, ei ocup
o parte din Dacia Ripensis si fac nvliri n provinciile de la sud. lustinian le tie subsidiile si cut o nou
metod pentru a-i tine n fru. O gsi n rivalitatea unui alt popor german de Est, longobarzii, apruti de
curnd la Dunre. De mai mult de un veac ei si prsiser patria, aflat la Elba de Jos (veniser din
Scandi-navia nainte de August), unde fuseser vecini cu saxonii, cu care seamnau n obiceiuri. Curnd
dup
543
NICOLAE BANESCU
ce Odavakar i cucerise pe rugi, longobarzii ocupaser trile lor la nord de Noricum, dar rmseser putin
timp acolo; ei trecur n cmpia dintre Tisa si Dunre, n acest timp (sub mpratul Anastasios) erau
tributari altui popor est-germanic, herulii, care luaser parte la distrugerea imperiului hunic si n a doua
jumtate a veacului V se fixaser la nord-vestul Ungariei, iar cnd ostrogotii prsir Pannonia, deveniser
o putere considerabil si agresiv la Dunrea de Sus. Mai trziu (507-512), btuti de longobarzi, aveau s
se despart n dou, unii revenind n vechea lor patrie, Scandina-via, altii, primiti de gepizi n locurile lor,
dar, pentru c erau maltratati de acestia, cerur locuri n imperiu. Cruzimea si rapacitatea de care ddeau
dovad a determinat reprimarea lor de ctre armata roman. lustinian i boteaz si le d locuri lng
Singidunum, cu provincia Pannonia secunda (527-52S)236. Mai trziu, se scindeaz, o parte trec sub
gepizi, alta rmn fede-rati ai imperiului.
Aceasta era situatia cnd, pe la mijlocul secolului al Vl-lea, conflictul izbucneste ntre gepizi si
longobarzi.
Longobarzii erau crestini nc de cnd se aflau sub jugul herulilor. lustinian le dduse locuri n Noricum si
Pannonia si le garantase o subventie ca federati237. Audoin era regele longobarzilor si Thorisin al
gepizilor. Ambii trimiser ambasadori la lustinian, primul cernd ajutor, al doilea spernd s obtin de la
mprat
236 Bury, op. cit., pp. 298-300.
237 Cf. Stein, Bas-Emp. II, 528; Prokopios, Bell. Goth. III, 33, 9-12, IV, 27. [Traducerea lui H.
Mihescu, op. cit., contine fragmentele la pag. 188 si 258.]
544

neutralitatea. lustinian decise s-i ajute pe longobarzi si le trimite n primvara lui 549 un corp de 10.000
de clreti. Aceast trup ntlni un corp de heruli pe care l birui, dar n acest timp, longobarzii si gepizii
se mpcaser. Rzboiul lor era numai amnat238. Gepizii se temuser de dusmanii lor, ajutati de la
Constantino-pol, si ndat ncheiar o aliant cu kutrigurii239.
Acestia erau o ramur a rasei hunice, ocupnd stepele rusesti dintre Don si Nipru, si erau, probabil, strns
nruditi cu bulgarii sau onogundurii - descendentii hunilor lui Attila - care-si aveau locuintele n
Basarabia. Erau un popor formidabil si lustinian luase demult precautii pentru a-i tine n fru. Politica lui,
la Dunre, era s se foloseasc de longobarzi mpotriva gepizilor, iar n Scitia politica lui era s foloseasc
un alt popor hunic, pe utiguri, mpotriva kutrigurilor. Uti-gurii triau dincolo de Don, la est de Marea
Azovului, si lustinian cultiva prietenia lor cu daruri anuale240.
Cnd o armat de 12.000 de kutriguri, instigati de gepizi, trecu Dunrea si devasta trile ilirice, lustinian
trimise ndat un sol lui Sandichl241, regele utigurilor, cerndu-i s dovedeasc prietenia sa fat de
imperiu si s nvleasc n tinutul vecinilor si. Sandichl mplini dorinta mpratului, trecu Donul, btu pe
dusman si tr pe femei si copii n sclavie242. Cnd stirea ajunse
238 Ibidem, III, 34.
239 E. Stein, 532; Bell. Goth., IV, 18, 13, 14.
240 E. Stein, pp. 302-303.
241 Stein ortografiaz Sandilkh (v. p. 533, n. 1). [Prokopios, Bell. Goth., IV, 18, 23 si IV, 19, 8 si 11 (ed.
Haury, p. 584, r. l, p. 586, r. 7 si p. 587, r. 7), d forma Sandii]
242 Prokopios, Bella, IV, 18, 15-25. , ,
545

la Constantinopol, lustinian l trimise pe unul dintre generalii si la kutriguri, care prdau n provinciile
din Balcani, s-i informeze despre ceea ce s-a ntmplat la ei acas si s le ofere o sum de bani pentru a
prsi teritoriul roman. Ei primir si n ntelegere fu stipulat c, dac-si vor gsi tara ocupat, s se
ntoarc si s primeasc de la mprat tinuturi n Thracia-4'. Curnd dup aceea, o alt band de 2000
kutriguri, cu femeile si copiii lor, sosir ca fugari pe pmnt roman. Ei erau condusi de Sinnion, care
comandase n Africa pe auxiliarii huni, n luptele cu vandalii, ale lui Belisarie. mpratul le acord un tinut
n Thracia. Aceast atitudine att gelozia utigurilor si Sandichl trimise o ambasad s impute lui lustinian
nedreptatea actiunii sale. Ei au fost mblnziti prin mari daruri244. Data acestor evenimente e fixat de
Bury la 551245.
n anul urmtor (552), rzboiul amnat dintre lon-gobarzi si gepizi izbucneste. Gepizii cutar s
rennoiasc vechea aliant cu imperiul, si lustinian consimti, dar cnd longobarzii curnd dup aceea i
cerur s-si mplineasc obligatiile si s le trimit trupe n ajutor, el denunt noul tratat cu gepizii sub
pretextul c au ajutat pe sclaveni s treac Dunrea. Armata imperiului, condus de Iustin si lustinian,
nepotii mpratului, de armeanul Aratius si de herulul Suartuas Kamsaraka, verii pentru a ajuta
longobarzilor fu abtut din drum pentru a reprima o revolt n Ul-piana si n-a ajuns la destinatie. Numai
trupele coman-
243 Ibidem, IV, 11, 18, 8-24, si 19, 5. 24< Ibidem, IV, 19, 6-22. 245 Bury, op, cit., 303, n. 2.
546
date de cumnatul regelui, Amalafridas, ajung si iau parte la lupt. Longobarzii cstigar o victorie
complet asupra gepizilor si Auduin (mai-iunie 552). anuntnd stirea lui lustinian, i imput c 1-a privat
ele ajutorul pe care i-1 datora pentru trupele longobarde care sustinuser recent armatele imperiale n
Italia. Gepizii ncheiar apoi tratate de pace de perspectiv cu longobarzii si imperiul, iar pacea dur ct
domni lustinian. Dup moartea lui, vrjmsia dintre aceste clou popoare germane izbucni iarsi, si
longobarzii, ajutati de alti aliati, sterser numele gepizilor de pe harta politic a Europei246.
n ctiva ani, kutrigurii se refcur dup nfrngerea suferit din partea utigurilor vecini si n iarna 558-
559, sub un sef numit Zabergan, o armat trecu Dunrea nghetat si avanseaz fr mpotrivire prin Scitia
si Moesia, intrnd n Thracia. Aceste provincii par s fi fost lipsite cu totul de trupe, n Thracia, Zabergan
si mprti armata n trei: una trimis n Grecia s prade, a doua n Chersonesul tracic, a treia, 7.000 clri,
porneste sub Zabergan ctre Constantinopol.
Atrocittile comise de aceast a treia band sunt descrise de un contemporan, Agathias. Ei se asezar n
lagr la Melantias, un sat pe Athyras, care se vars n Propontis. La Constantinopol, locuitorii intrar n
panic. Nobilii tremurau n casele lor, mpratul era
246 Bury, op. cit,, II, pp. 298-304. [T. Lounghis, Les ambassades byzantines..., Athena, 1980; Idem, H (3-
uqavTivfi K-opmpxta
... 395-1071, Athena, 1989; K. Chrestou, Byzanz und die Langobarden . . . 500-680, Athena, 1991.]
547

alarmat pe tronul su. Toate tezaurele bisericilor dintre Euxin si Cornul de Aur fur aduse n oras sau
trecute n Asia, peste Bosfor, n aceast critic situatie, lustinian fcu apel la btrnul Belisarie, s salveze
capitala. Cu toat vrsta sa naintat, Belisarie se dovedi marele tactician de odinioar. El adun cteva mii
de oameni din militia citadin si din veteranii care luptaser cu el n Italia, iesi din oras si-si asez tabra la
satul Chettus, la ctiva kilometri de zidul lui Theodosios. tranii din Thracia, refugiati n Constantinopol,
nsoteau armata, fiind ntrebuintati la ntrirea lagrului si la nselarea inamicului asupra fortelor reale ale
bizantinilor; au fost aprinse focuri n cmpie, pentru ca hunii s cread c sunt multi. Zabergan se arunc
la lupt cu 2.000 de clreti alesi; Belisarie si asez trupa de lupt, iar planul su tactic i atrase pe huni n
curs. 300 de clreti alesi se aruncar dintr-o vale p-duroas n flancul lor, Belisarie atac din front si i
ncurc, fcndu-i s cread c armata e mare. Ei intrar n panic si fugir; 400 au pierit, n vreme ce nici
un roman n-a fost rnit serios247. Lagrul fu prsit imediat si kutrigurii fugir mereu, creznd c sunt
urmriti, lustinian, gelos pe victoria lui Belisarie, l rechem la Constantinopol. Unindu-se cu banda ce se
ntorcea din Chersones, Zabergan pustii Thracia nc 4 luni. Soarta hunilor din Chersonesul tracic nu fu
mai fericit. Neputnd face sprtur n marele val care nchidea peninsula, Zabergan puse s se
construiasc brci, mbarc oameni la Aenos (lng gura rului Hebrus) ca s debarce pe coasta sud-
vestic a Chersonesului.
Finlay, op. cit., l, 257.
548

Germanus, un ofiter brav, simti, arunc asupra lor 20 de corbii cu oameni narmati si flota barbar fu
nimicit: nici unul nu scp. Cti putur scpa de la ntri-turi, respinsi, se unir cu Zabergan. Banda
trimis n Grecia nu putu face nimic, neputnd trece de Termo-pyle, unde a fost respins de garnizoan.
lustinian a rscumprat captivii contra unei sume mari de bani si kutrigurii trecur napoi Dunrea. Apoi,
mpratul le ntinse o curs pentru a-i nimici. Scrise lui Sandichl (Sandilkh) c intrnd n Thracia,
kutrigurii au luat tot aurul destinat utrigurilor si l ndemn s se arunce, deci, asupra lor, dac sunt ntr-
adevr amicii imperiului, si s ia si ce li se datoreaz. Totodat, i amenint c, dac i va lsa nepedepsiti,
mpratul va transfera amicitia sa kutrigurilor. siretenia a prins, Sandichl se arunc asupra vecinilor si si
ostilittile nencetate dintre aceste dou popoare le-au mistuit energia.
Prokopios si Agathias i prezint pe kutriguri si utiguri drept triburi ale hunilor. Kutrigurii sunt nruditi cu
bulgarii - dar acestia din urm nu trebuie confundati cu bulgarii care au trecut Dunrea n Moesia n
secolul al VH-lea si au ntemeiat statul bulgar248. Bulgarii din vremea lui lustinian poart si numele de
uno-gunduri. Ei s-au luptat cu Theodoric si au nvlit adeseori n Peninsula Balcanic n vremea domniei
lui Anastasius249.
Pericolul hun a fost resimtit si n Crimeea. Orasele Cherson si Bosporos jucau acolo un mare rol in co-
248 Cf. si J. Bury.
249 Ed. de Boor, p. 24; J. Bury, Appendix la voi. IV din ed. lui Gibbon, nota 16.
549
NICOLAE BANESCU
mertul imperiului cu barbarii din acele prti. Hunii acaparaser cea mai mare parte a peninsulei si
amenintau posesiunile imperiului. Acolo, n munti, erau si gotii, resturile marii migratii germanice.
lustinian a construit mai multe forturi si un lung zid ale crui urme se vd. Acest sistem de fortificatii a
nlturat primejdia bunic n posesiunile bizantine si n colonia gotilor.
d. Aprarea imperiului. Una dintre preocuprile necontenite ale lui lustinian a fost aceea de a-si asigura
fruntariile imperiului mpotriva acestor nvliri care se nteteau din ce n ce mai mult. Cum arat Ch.
Diehl, trei msuri erau menite a desvrsi aceast oper defensiv a imperiului:
1) alctuirea de comandamente mari;
2) crearea unor teritorii militare la frontiere;
3) construirea unui mare numr de citadele, grupate ntr-un sistem nou, menit a asigura aprarea trii250.
Din veacul al V-lea imperiul se mprtea, din punct de vedere militar, n cteva comandamente mari,
ncredintate acelor magistri militum, pe care adesea i-am ntlnit.
n Europa, erau un magister militum per Illyricum si unul per Thraciam, la care se adugau magistri
militum praesentales, care rezidau la Constantinopol si exercitau puterea lor ntr-o larg zon n jurul Con-
stantinopolului, nsrcinati n particular cu aprarea zidului lung ridicat de Anastasios ntre Marea Neagr
si Marmara.
' Vezi Justinien, p. 244 si urm.
550

lustinian pstr aceste circumscriptii teritoriale, la care se pare c adug un comandament nou,
cuprinznd Moesia si Scitia: n texte, cel putin, se ntlneste adesea un magister militum al Moesiei.
n Asia, teritoriul imens de la Marea Neagr pn n Egipt era pus sub autoritatea unui singur magister
militum per Orientem. lustinian desfcu n dou acest vast comandament: Armeniile si Pontul alctuir un
comandament nou, peste care se afla un magister militum Armeniae. n Africa se pusese de asemeni un
magister militum, Italia si Spania cucerite de asemenea avur pe ai lor.
Astfel 9 sau si 10 generali, analogi generalilor nostri de corp de armat, si mprteau puterile militare ale
Bizantului, asigurnd, fiecare n circumscriptia sa, aprarea.
Dar pentru aprarea imediat a frontierei, acesti mari sefi, nu ajungeau. In aceast privint, lustinian
reorganiza o institutie militar a vechiului imperiu: de-a lungul Hmes-ului, el organiz teritorii militare,
comandate de duci, cu rangul de spectabiles, si aprate de trupe speciale, soldatii de frontier", limitanei.
De la mijlocul veacului al III-lea, paza hotarelor se ncredintase unor trupe speciale, soldati si coloni n
acelasi timp, crora li se ddeau pmnturi n apropierea frontierei, iar ei trebuiau s si le cultive si
totodat s le apere. lustinian reorganiza aceast armat teritorial. El nsusi schit planul dup care se
fcu aceast reorganizare n Africa, n rescriptul adresat n aceast mprejurare lui Belisarie se arta care
era rolul si conditia acestor soldati. Oamenii, recrutati dintre
551

provincialii de la granit mai ales, primeau pmnturi probabil scutite de impozit; pe lng aceasta, ei
primeau si o sold, n schimb, ei trebuiau, pe timp de pace, s cultive aceste pmnturi si s supravegheze
cile care duceau dincolo de limes, pentru a mpiedica orice relatii comerciale neautorizate ntre barbari si
imperiu, n caz de tulburare la granit, ei trebuiau s ia armele si s sar n aprare, n nici un caz nu
puteau prsi limesul unde erau asezati, perpetuitatea serviciului militar era conditia formal a dreptului
lor de proprietate. Erau autorizati a se cstori si familia lor locuia cu dnsii n acele castella unde
cantonau. Supusi autorittii ducilor, grupati n regimente comandate de tribuni, soldatii acestia cultivatori
erau mprtiti n garnizoane mai mult sau mai putin tari, n orasele ntrite si fronturile frontierei. Pentru a
face fat menirii lor, ofiterii trebuiau s-i instruiasc adesea251. Prin aceste msuri, lustinian spera s
asigure, fr concursul armatei regulate, aprarea granitelor. El complet opera restaurnd o institutie
militar a Romei, aceea care, sub numele de foederati sau gentiles, ncorpora n armata imperial
popoarele barbare (gentes) cantonate n apropierea imediat a frontierei, n schimbul unui ajutor anual
(annona) vrsat n minile sefilor, uneori n schimbul unor teritorii cedate din pmntul roman, aceste
triburi se legau a deveni servitorii Bizantului si a pune contingentele lor la dispozitia autorittii imperiale.
La cererea mpratului, ei veneau, sub ordinele sefilor nationali, s se pun sub
251 Ibidem, pp. 226-227. 552

comanda ducelui vecin cu dnsii si concurau cu limi-tanei la aprarea teritoriului roman25-. Auxiliari
preti-osi, prin cunoasterea locurilor, prin bravura lor, ei ajungeau adesea primejdiosi prin indisciplina,
lipsa de credint si cupiditatea lor233.
n aceste mari fsii de teritorii militare, rolul principal pe care-1 aveau limitanei era de a ocupa si apra
cettile situate de-a lungul limes-ului. Pentru a apra monarhia, lustinian se sili s ridice pe toate
frontierele o linie continu de fortrete. El realiz, n aceast privint, o oper care pare o minune;
reconstitui, ntrin-du-1, admirabilul sistem defensiv creat odinioar de Roma, acoperi toate provinciile de
o retea de castella. Azi, cnd se vd ruinele acestor numeroase si puternice citadele, risipite pe toat
ntinderea vechiului imperiu bizantin, impresia este de uimire, iar n fata acestei opere colosale prin care,
dup expresia lui Prokopios, lustinian a mntuit monarhia", ntelegi admiratia exprimat de istoricul
veacului al Vl-lea.
Sistemul era urmtorul: de-a lungul limes-ului, o serie de orase fortificate, legate ntre ele printr-o linie de
posturi - castella, (ppovpia, destul de apropiate unele de altele, solid construite, prevzute cu ap si
alimente si ocupate de garnizoane mici. Scopul lor era ndoit: pe deoparte, ele trebuiau s nchid frontiera
si s supravegheze apropierea dusmanului, iar pe de alt parte s serveasc drept baz de operatii
coloanelor expeditionare trimise pentru a prda teritoriul inamic.
252 Mommsen, Das romische Militrwesen seit Diocletian, n idem, Historische Schriften, voi. III, Bd, p.
206 si urm.
253 Justinien, pp. 227-228.
553

Dar aceast linie nu era totdeauna o barier de netrecut pentru dusman. De aceea, n spatele ei, la o
oarecare distant, se desfsura o a doua linie de citadele, mai nsemnate si mai distantate unele de altele.
Ele erau de obicei orase mari, cu garnizoane puternice, care serveau de sprijin celor dinti; n acelasi timp
ele ofereau azil populatiilor din cmpie, n caz de invazie. Aceasta a fost ntotdeauna preocuparea
generalilor bizantini: asigurarea unui adpost populatiei lipsite de aprare a provinciilor. Trectorile
nsemnate, defileuri-le erau pzite de redute si transformate, dup expresia bizantin, n clisuri; pe coline
se nltau turnuri de observatie de unde se vestea apropierea dusmanului; n sfrsit, ci strategice se
deschideau nuntrul trii pentru a pune n comunicatie fortretele si a face aprarea mai usoar. Astfel
toat tara se acoperise de cetti si ntriri254.
Desigur c aceste cetti si forturi se deosebeau, dup nsemntatea lor, n privinta lucrrilor de aprare ce
le cuprindeau. Pe cnd marile cetti, acelea de la hotarele asiatice mai ales, aveau trei linii de aprare -un
zid de centur nalt de dou etaje si flancat de turnuri puternice cu creneluri, un alt zid naintea acestuia si
un sant larg si adnc, mrginit de un parapet de pmnt - fortretele mai mici si redutele erau construite
dup un sistem mai simplu, cu dou sau cu o singur linie de aprare. Dar n toate gseau aplicatie unele
principii comune ale fortificatiei bizantine. Trebuia de exemplu ca zidul s fie foarte nalt si gros: nalt
Ibidem, 234-238.
554
pentru a mpiedica escaladarea si a asigura aprtorilor dominatia asupra miscrilor inamicului, gros
pentru a rezista loviturilor aplicate de masinile de rzboi. Zidul avea 10, 12 si chiar 18 metri nltime,
grosimea era de aproape 4 metri. Turnuri multe si dese trebuiau s acopere cu folos spatiile intermediare si
unele dintre ele, izolate de restul sistemului defensiv, erau adevrate forturi, unde se concentra rezistenta
suprem. santul trebuia s fie foarte adnc, pentru a-i asigura pe aprtori mpotriva minelor din partea
dusmanilor. Cetatea trebuia s fie apoi bine nzestrat cu provizii si ap. De aceea se construiau ntr-nsa o
multime ele magazii de aprovizionare si multe cisterne si apeducte, n fiecare cetate era apoi un arsenal
public si corpuri special organizate pentru manevrarea masinilor de rzboi.
Astfel era, n trsturile sale generale, sistemul fortificatiei bizantine n veacul al Vl-lea, asa cum ne apare
n Africa si n alte cetti nsemnate ale Orientului. Se poate vedea prin urmare ce sfortare urias s-a fcut,
prin vointa lui lustinian, pe toate frontierele imperiului si se poate lesne ghici ct cheltuial de lucru si de
bani, ce repede si energic activitate s-a desfsurat n acesti ctiva ani pentru aceast ntreprindere
colosal.
Nu putem enumera, dup Prokopios, numeroasele lucrri de fortificatie fcute din nou sau restaurate de
lustinian. E de ajuns s fie schitate trsturile principale ale operei. Pe frontiera de nord, de la mbucturile
Savei pn la Gurile Dunrii, mai mult de 80 de castella fur construite ori reparate, printre care citm:
Singidunum (Belgrad), Octavum, Viminacium, Novae,
555

Ratiaria, Augusta, Securisca, Durostorum, Troesmis, iar pe trmul stng, puternicul cap de pod
Lederata255. Acestea erau, n cea mai mare parte, vechi citadele romane pe care mpratul le puse n stare
de aprare. Dar originalitatea operei lui se vede n msurile luate pentru a asigura, n spatele acestei prime
linii, protectia teritoriului bizantin, n Dacia, n Dardania, n Moe-sia, mai la miazzi n Macedonia, n
Epir, n Thracia sute de castella se ridicar, formnd o a doua si a treia linie de aprare. Numai n
Dardania, provincia de origine a lui lustinian, opt castele noi au fost construite si 61 restaurate256. Scupi,
lng satul n care el se nscuse, ncepu o nou er n istoria sa sub numele lusti-niana prima.K1
mpodobit cu constructii frumoase,
255 Aed., IV, 5-6. [Competent si foarte util identificare si raportare a acestor toponime la denumirile
lor actuale n H. Mi-hescu, La langue latine dans le Sud-est de l'Europe, Bucuresti-Paris, 1978, lucrare
mai complet dect editia ei romneasc, aprut la Bucuresti, n 1960.]
256 Ibid., IV, 8.
257 [Creat pentru prefectura Illyricum, ale crei centre mai importante fuseser pn atunci Sirmium
(azi Sremska Mitrovica) si Thessalonic, arhiepiscopia de Justiniana Prima a aprut prin novella a Xl-a din
14 aprilie 535, ale crei prevederi au fost reluate pe scurt si n nuvella CXXXI din 18 martie 545. Ea se
afl n apropiere de Tauresium, localitatea natal a lui lustinian. Unii nvtati au identificat-o cu Scupi,
actualul Skopje, opinie pe care o vedem mprtsit si de N. Bnescu, altii cu Lychnidus, devenit ulterior
Achris (azi Ohrida), sediul cunoscutei arhiepiscopii autocefale care n toat perioada medieval a purtat
titlul fostei lustiniana Prima. Arheologii iugoslavi sustin c lustiniana Prima se afla pe locul actualului
Caricin Grad, situat la 40 km de Naissus (azi Nis), spre sud-vest (V.R. Petkovic, Lesfouilles de Tsaritchin
Grad, Cahiers Archeologiques (Paris), III, 1948, p. 40-
556
ea fu ridicat la nalta demnitate de metropol eclesi-astic a Illyricului. Ulpiana (azi Lipljan) fu de
asemenea nfrumusetat si lu numele de lustiniana secunda, n mijlocul peninsulei, Sardica si Naissus
fur restaurate solid. Chiar pe coastele arhipelagului si ale Mrii Marmara se construir fortificatii.
Heracleea fu aprat, la Raedestos cldi o puternic cetate si construi din nou zidurile ce protejau
Chersonesul Thraci-ei258. n sfrsit, cu mult mai jos, se ridicar ntriri si n Grecia de Nord; la
Termopyle se opri trectoarea prin ziduri, istmul de Corint se tie printr-o ntrire flancat de turnuri.
Astfel toat Peninsula Balcanic alctui un vast cmp ntrit.
n Asia, opera lui lustinian259 cuprinde multe pagini. Pe coastele Pontului Euxin, Cherson si Bosporos
erau marile centre ale comertului ntre Mediterana si bazinul Don si Volga, ntre ele, Crimeea era ocupat
de huni. Nu stim nc dac erau n relatii de federati. Dar n 528, Grod, regele lor, fu invitat la
Constantinopol si lustinian l botez, ntors acas, distruse idolii si po-
48; A. Grabar, Les monuments de Tsaritchin Grad etjustiniana Prima, Cahiers Archeologiques", III,
1948, p. 49-63; D. Boskovic n Actes du IV-e Congres International d'etudes byzantines", t. II, Paris,
1951, p. 53-65; V. Kondic si V. Popovic Tsaritchim Grad. Sitefortifie dans l'Illyricum byzantin, Belgrad,
1977; V. Popovic n XXVI Corso di cultura sull'arte ravennate e bizantina, Ravenna, 1979, P- 249-311; E.
Bbus, Justiniana Prima n lumina noilor cercetri, n Studii teologice", XXXIX, 1987, l, p. 84-92; H.-D.
Dopmann, Zur Problematik von Justinianea Prima, n Miscellanea Bulgarica", 5 Viena, 1987.]
258 Ibid., IV, 9-10. .;j, ;
239 Ibid., V. . .
557
PFT

porul l ucise, iar garnizoana fu omort. lustinian trimise forte mari care i intimidar pe huni si restabilir
ordinea. Bosporos fu ntrit puternic, zidurile Cherso-nului refcute si dou noi forturi se ridicar n sudul
peninsulei, T6 'AOUOTOD KCII TO ev roptovftiTOCig260. Puternica citadel Petra proteja tara
Lzilor. Apoi, de la Trapezunt pn la Eufrat se ntinser mai multe linii de fortrete, n Armenia,
Theodosiupolis (Erzerum), Kitharizon, Martyropolis (cu trei linii de aprare); n Mesopotamia Amida,
Constantina, Dara, o alt Theodosiupolis, Circesium pe Eufrat, apoi Zenobia si Pal-myra la hotarele
desertului, fr a mai socoti numeroasele castella intermediare: numai ntre Amida si Dara erau 15. Apoi,
n spate, alt linie, n care aflm ntre altele Satala, Colonea, Nicopolis, Sebasteia, Meli-tene, Edessa,
Carrhae, Callinicum, Sura, Hierapolis, Zeugma, n Euphratesia, n fine, Antiochia, care ajunse o
formidabil cetate. Multe existau nainte de lustinian, el avu meritul de a completa si a coordona aceste
citadele ntr-un sistem riguros.
n Africa, opera nfptuit fu si mai mare. Din msuri de prudent, vandalii distruseser fortificatiile mai
tuturor oraselor, aici era deci totul de refcut. Euagrios vorbeste de 150 orase refcute de lustinian. La
acestea se adugar o multime de noi fortrete: n Tripolita-nia, Leptis Magna, Sabrata261- n Byzacena,
coasta se acoperi de citadele; n interior, Capsa, Thelepte, fortrete puternice, mai departe castelul
Ammaedera; n spatele acestei linii, Chusira, Laribus, Mamma, Kulu-
260 Prokopios, DeAedif., III, 7, 10-12; Bury, II, pp. 311-312.
261 De Aed. VI, 4.
558
fo262. Chartagina, Vaga fur restaurate. Numidia fu acoperit, de asemenea, de o multime de fortrete.
Chiar dincolo de provinciile cu totul supuse bizantinilor, tot trmul Africii, pn la Coloanele lui
Hercule263, se umplur de fortrete, n fata Spaniei, la hotarul cel mai deprtat al dominatiei imperiale,
puternicul castel Septem putea, dup afirmatiile lui Procopios, s nfrunte toat lumea".
Opera aceeasta defensiv cu adevrat considerabil, observ Ch. Diehl, a fost totusi neputincioas n a
opri invaziile persilor si arabilor n Asia, ale slavilor si hunilor n Europa, ale berberilor n Africa,
nvtatul francez ne d explicatia acestei stranii constatri264. Pentru a ridica un numr att ele covrsitor
de cetti ntr-un timp att de scurt, s-a lucrat prea repede si soliditatea constructiei a fost jertfit, multe
lucrri au rmas chiar neterminate. Pe de alt parte, armata de ocupatie nu era destul de mare pentru a
ocupa serios toate aceste posturi. Multe posturi secundare par a nu fi avut deloc garnizoan si a fi fost
ncredintate numai pazei locuitorilor. si n acelea unde erau trupe imperiale se ntlnesc adesea
detasamente prea slabe, incapabile de a apra regiunea respectiv. Desigur, aceste cetti ofereau un
adpost locuitorilor de la tar si ele nu puteau fi cucerite usor de adversari care nu erau priceputi n arta
asediului. Dar de pe nltimea zidurilor lor, aprtorii priveau neputinciosi la prada si incendiile barbarilor
asupra tinutului. tara descoperit
262 Ibid, VI, 6.
263 Ibid, VI, 7.
V. Justinien, 243-246. -i:fe V:>Y> k
559
NICOLAE BANESCU
era astfel clcat de incursiunile ce nu puteau fi oprite. Trebuie s tinem apoi cont c multe dintre marile
fortificatii ale domniei s-au ridicat n urma invaziilor si pentru a le prentmpina ntoarcerea, n
Mesopotamia, de exemplu, n urma nimicirii care nsoti invazia lui Chosroes, mpratul lu msurile de
aprare necesare. Acelasi lucru se petrece probabil pe Dunre, dup invazia slav pustiitoare din 540.
si, n sfrsit, aici, ca pretutindeni, dup activitatea primilor ani, veni repede prsirea, decadenta.
6. Realizrile interne ale domniei lui lustinian
a. Opera legislativ. Alturi de aceste mari rzboaie pe care le-am vzut, lustinian a ntreprins si o oper
legislativ, si acesteia i se datoreaz, n cea mai mare msur, popularitatea numelui su printre urmasi.
Din ordinele si sub influenta sa a fost redactat acel monument de compilatiuni juridice si de ordonante pe
care modernii le numesc Corpus juris civilis, ale crui patru prti sunt: Institutele, Digestele, Codul
lustinian si Novelele. Oper urias, prin care Roma a transmis posterittii ceea ce a creat mai bun, Dreptul
su, ea a format, pe tot parcursul Evului Mediu si rmne nc si azi, adevrat baz a studiului Dreptului
roman.
Ch. Diehl subliniaz adncul respect pe care lustinian l purta traditiilor vechi romane, al cror
reprezentant si mostenitor legitim se mndrea a fi. Roma fusese mare mai cu seam prin dou lucruri: prin
gloria armelor si prin stiinta dreptului. Pentru lustinian, mpratul trebuia s fie prin urmare un rzboinic si
un
560
legiuitor n acelasi timp. Prin opera sa juridic, lustini-an se arta deci mostenitor al vechii Rome. Pe lng
acestea, mai erau si consideratii de ordin practic ce trebuiau s-1 hotrasc n aceast privint pe basileu:
era dezordinea adnc ce stpnea atunci Dreptul roman. Regulile sale se scoteau din 2 izvoare:
ordonantele imperiale (leges) si scrierile jurisconsultilor (jus). Dar aceste materiale erau foarte mprstiate;
ele se gseau anevoie si apoi erau pline de contradictii. Administratia suferea din aceast pricin,
procesele deveneau interminabile, judectile se ntemeiau mai putin pe lege dect pe bunul plac al
judectorilor. Era prin urmare o urgent s se adune si s se coordoneze toate aceste texte, s se reduc
ntr-un sistem usor de consultat si s se pun capt arbitrariului magistratilor265.
lustinian avu norocul de a gsi pentru aceast oper urias un om eminent: Trebonian a fost sufletul
acestei lucrri si mpratul nsusi o recunoaste, covrsind de laude stiinta juridic a ministrului su si
experienta sa practic266.
La 13 februarie 528, o comisie de 10 membri, nalti functionari administrativi, doi avocati de merit si un
profesor de drept de la scoala din Constantinopol, Theofil, n fruntea crora sttea Trebonian, fu nsrci-
265 Ibid., pp. 248-250.
266 stiinta lui multilateral e schitat de Gibbon, op. cit., ed. Bury, IV, p. 492; P. Kruger, Histoire des
sources du droit romain, Paris, 1894. Ch. Diehl, op. cit., cap. V; E. &ein, Histoire de Bas-Empire, II, 1959,
pp. 402-417; Z. von Lingenthal, Geschichte des griechisch-romischen Rechts, III, Berlin, 1892.
561
Y
NICOLAE BANESCU
nat s strng si s claseze constitutiile imperiale de la Hadrian ncoace, ntr-un an si ceva lucrarea era
gata: la 7 aprilie 529, colectia de texte astepta a fi promulgat. Acesta fu Codul lustinian mprtit n 12
crti si care trebuia s aib putere de lege n tot imperiul, lund locul culegerilor de mai nainte de acest
fel26'.
Orict de important, opera aceasta nu era original, nainte de lustinian, Diocletian si Teodosius al II-lea
compuseser astfel de coduri. Dar opera personal a lui lustinian fur Digestele (Digesta sau Pandec-tae -
nvSeKTai). n aceast oper, el vru s strng ntr-un corp de doctrin prerile jurisconsultilor celor mai
eminenti ai Romei vechi, pentru a pune la ndemna juristilor, sub o form comod, textele necesare ale
jurisprudentei. Ambitia mpratului mergea nc mai departe. El voia s pstreze astfel posterittii
pretioasele materiale adunate n timp de veacuri de ntelepciunea roman si s dea astfel un nou impuls
stiintei juridice. Lucrarea era enorm: trebuiau s se extrag vreo 2.000 de crti. Dar lustinian chem
ajutorul lui Dumnezeu pentru aceast oper dezndjduit", cum o numeste chiar el.
La 15 decembrie 530, o comisie format din 16 membri a fost constituit, sub presedintia lui Treboni-an
(11 avocati, 4 profesori de drept: doi din Constanti-nopole, doi din Beyruth). Ea a fost mprtit n trei
sectiuni: una extrgea din operele privitoare la jus civile, n special din comentariile cu care Pomponius,
Ulpian si Paul mbogtiser tratatul de drept civil al lui Sabinus si care se, numeste Libri ad Sabinum; a
doua
7 Justinien, 250.
562
despuia lucrrile privitoare la jus honorarium, mai ales cele compuse de Ulpian, Paul si Gaius asupra
Edictului perpetuu al lui Hadrian268 si care se numesc Libri ad edictum; a treia parte, n sfrsit, se ocupa
de textele care nu intrau n nici una din acele categorii si mai ales Chestiunile si Rspunsurile lui Papinian,
Paul si Scaevola.
Astfel se formar trei serii de extrase: seria sabinia-n, seria edictal si seria papinian. Materialele astfel
adunate fur apoi cercetate n comisie, clasate, armonizate si distribuite n 7 crti. Aproximativ 40 de
jurisconsulti au dat aceste extracte, ncepnd de la Q. Mucius Scaevola, cel mai vechi, si pn la
Hermogene si Charisius, care au trit n vecul al IV-lea. Dar mai ales s-au pus la contributie Ulpian si
Paul.
Lucrarea, pentru care se programaser 10 ani, fu gata dup trei, fiind publicat n 533. Graba cu care s-a
fcut a mpiedicat realizarea ei perfect.
Multe puncte slabe au fost relevate n aceast oper, lustinian a ngduit comisiei s aleag ce socoate mai
bun, s modifice, s elimine, mai cu seam s evite contradictiile. si rezultatul n-a fost desvrsit. Sunt
repetitii si sunt contradictii, antinomii. Libertatea lsat comisiei a fcut ca adesea s se omit
interpretrile jurisconsultilor, s se mutileze textul lor pentru a se nlocui cu proza comisiei si, n chipul
acesta, o multime de opere admirabile ale dreptului roman se pierdur ori se alterar269.
268 Codificarea rescriptelor imperiale impuse de el ca singura legislatie.
* Justinien, 251-254. ' f
563
NICOLAE BANESCU
Nu e mai putin adevrat, cu toate acestea, c lucrarea lui lustinian ne-a transmis izvoarele dreptului roman
si a fcut prin aceasta un serviciu imens stiintei juridice si istoriei.
La 13 februarie 528, mpratul nsrcina printr-o ordonant o comisie compus din 17 functionari n
activitate sau retragere, din doi avocati si dintr-un profesor de drept s elaboreze un Cod nou, cuprinznd
legislatia n vigoare continut n Codurile Gregorian, Hermogenian si Theodosian, precum si legile
posterioare acestora. Comisia trebuia s elimine orice contradictie si tot ce era perimat si inutil, n acest
scop, era autorizat s suprime constitutii ntregi, s modifice textele pe care le pstra si chiar s
contopeasc mai multe ntr-o singur lege, pe cnd redactorii Codului Thedosian nu fuseser autorizati
dect la schimbri menite a face textul fiecrei constitutii mai clar, fie ea perimat sau nu. Comisia
execut lucrarea n 14 luni, pe cnd lucrrile pentru Codul Theodosian tinuser aproape nou ani.
Trebonian a fost sufletul acestei ntreprinderi. Originar din Pamphylia, el fusese avocat la baroul
prefecturii Orientului. Ctre octombrie 529, cteva luni dup publicarea Codului, Trebonian fu ridicat n
functia de Chestor al Palatului sacru, pe care o tinu pn la moartea sa. Ctiva ani mai trziu, Trebonian
cumula chestura cu Magisterium officiorum.
Dup publicarea Codului, lustinian se hotrste, la sfatul lui Trebonian, s reia proiectul theodosian de a
codifica si mostenirea jurisprudentei clasice. El a dat la 15 decembrie 530 o constitutie (.Deo auctore),
poruncind lui Trebonian s constituie o comisie dup alegerea sa, cu ajutorul creia s strng ntr-o
singur oper ceea ce ar trebui s se extrag din scrierile jurisprudentei clasice. Redactorii erau investiti, n
privinta textelor utilizate, cu aceleasi drepturi cu care fusese nvestit comisia Codului. Lucrarea a alctuit
Digestele, redactat de Trebonian n 50 de crti. Comisia era alctuit din 16 membri: magister libellorum
Stein, pp. 404-405.
564

Constantin, 4 profesori de drept (doi din Constantinopol si doi din Beyruth) si 11 avocati.
Izvoarele sunt scoase din aproape 40 de autori, dintre care unii se urc n timpurile Republicii romane; dar
cea mai mare parte a textelor apartin jurisprudentei secolelor al II-lea si al III-lea. Dup Ulpian, care a dat
singur o treime a lucrrii, fiind cluza principal a redactorilor, vine ndat Paul271. Enorma lucrare a
fost terminat n trei ani, si la 16 decembrie 533, lustinian promulg constitutia sa (Tanta circa nos), care a
dat putere de lege Digestelor.
nainte de publicare Digestelor, constitutia imperial din 21 noiembrie 533 dduse putere de lege
Institutelor, manual elementar n 4 crti, destinat studentilor n drept. Autorii erau Tre-bonian, Theofil,
profesor de drept la Constantinopol, si Doro-theu, profesor la Beyruth, care 1-au redactat dup lucrri
analoge ale epocii clasice. Cteva sptmni mai trziu constitutia promulgat n aceeasi zi cu a
Digestelor, reforma programa nvtmntului juridic, mpratul nu admite scoli de drept n afar de cele de
la Constantinopol, Roma si Beyruth. El face obligatoriu anul al cincilea de studiu, pn atunci facultativ,
si stabileste n primul an de studii Institutele si primele crti din Digesta, iar cei trei ani urmtori sunt
consacrati numai Digestelor, iar al cincilea Codului.
Numrul legilor publicate de lustinian n decursul celor cinci ani care urmar redactiei Codului din 529 fu
att de mare nct o nou editie se impuse, si aceasta a fost opera lui Trebonian, ajutat de patru membri ai
comisiei Digestelor. Aceast nou editie fu promulgat prin constitutia de la 16 noiembrie 534, cuprinznd
12 crti ca si cea dinti, a crei ntrebuintare fu interzis.
Editia a doua a Codului lustinian, singura pe care o posedm, termin marea oper de codificare. De
altminteri, numai din sec. XVI s-a obisnuit a se numi Corpus juris civilis ntregul format din Institute,
Digesta, Codul din 534 si Novelle (adic esentialmente legile lui lustinian posterioare acestei date)272.
271 Ibidem, pp. 408-409.
272 Ibidem, p. 411.
565
NICOLAE BANESCU
Opera juridic a lui lustinian a fost redactat n limba latin; mostenitor al mpratilor romani, el a tinut, la
fel cu Trebonian, ca limba dreptului roman - latina - s fie pstrat pe ct posibil ca limb oficial a
imperiului2'73, si acesta e un lucru caracteristic. Ceea ce ne mai izbeste n opera legislativ a lui lustinian
e ideea statului constituit dintr-o ierarhie de functionari care se supun unui sef absolut, care guverneaz
fr control si a crui autoritate e de drept divin. Teoria despotismului imperial e formulat pentru prima
dat n termenii cei mai expresivi si mai completi. Prin aceasta, lustinian se arta nc mostenitorul
Cesarilor Romei.
Dar alturi de aceste traditii ale trecutului pstrate cu pietate n veacul al Vl-lea apar si idei noi. O mare
lrgime de vederi strbate n opera lui lustinian. Ptruns de influenta crestin, el a simtit caracterul adesea
mbtrnit al vechiului Drept roman; de aceea s-a lsat condus, n ce priveste dreptul persoanelor, de ceea
ce el numeste humanitas, n ce priveste dreptul lucrurilor, de interesul public si de naturalis ratio. Astfel
principiile cele mai largi si mai echitabile ale dreptului gintilor stergeau definitiv regulile strmte, n parte
abrogate de mult, ale dreptului celor 12 Table.
n dreptul persoanelor, vechea conceptie a familiei dispare. Femeia devine egal cu brbatul; legea
precizeaz si ntreste drepturile sale asupra dotei. Relatiile dintre tat si copii se schimb. Patriapotestas
nu mai ngduie tatlui s refuze consimtmntul la cstoria copilului, sau cel putin motivele acestui
refuz trebuie s fie nftisate magistratului. Fiul ajunge stpn abso-
Ibidem. p. 407.
566
lut pe bunurile pe care le cstig, n toate relatiile dintre membrii familiei se introduce un spirit de
blndete si un viu sentiment al demnittii personale. Acelasi spirit se observ si n conditia sclavilor.
Ulpian proclamase c n dreptul natural toti oamenii sunt egali, c orice om se naste liber si c sclavia e o
stare contra naturii. Sclavajul se mblnzi mult, eliberarea din sclavie fu ncurajat si fcut mai usoar.
Acelasi spirit se impune fat de conditia femeilor socotite pe treapta de jos a societtii: curtezanele si
actritele; ele se puteau acum cstori cu oameni liberi si chiar cu persoane ele rang senatorial (vezi aici
influenta Theodorei).
Tot asa n ce priveste bunurile. Schimbri revolutionare sunt prevzute n dreptul de succesiune: rudenia
de snge, prin brbati si femei, hotra acum transmiterea bunurilor. Se puse ca principiu dreptul natural al
copilului de a mosteni o parte din averea tatlui. Afar de cazuri foarte rare, copilul nu putea fi
dezmostenit. Fetele, surorile fur chemate la mostenire.
Prin spiritul acesta de echitate, de blndete, de simplificare, opera lui lustinian pregti cile pe care avea s
se ndrumeze legislatia modern274.
Codul si Digesta nu erau suficiente. Pentru tinerimea care dorea s studieze dreptul, era necesar un manual
practic. lustinian se gndea la aceasta nc din 530. El puse pe Trebonian si doi profesori de drept -Theofil
si Dorotheu - s redacteze acest manual, n 533 si n acelasi an opera fu gata. Aceasta fu refrezen-tat de
Institute (Institutiones), redactate dup planul Institutelor lui Gaius.
274 Ch. Diehl, Le monde oriental, pp. 85-87; Justinien, pp. 256-260.
567

n 534, apru a doua editie a Codului, sporit cu deciziile sau rescriptele mpratului, emise de la 529
ncoace: noul titlu e Codex repetitae praelectionis. Anul editia din 529 si acest text, cuprinznd 4600-
4700 decizii, care merg de la Hadrian pn la 534, e acela pe care l posedm azi sub numele de Codul
lustinian.
Pentru a pstra n puritatea sa original aceast legislatie, lustinian organiz nvtmntul juridic. scoli de
drept erau numeroase n Imperiu: la Constantino-pol, Roma, Berytos, Caesarea, Alexandria si aiurea.
lustinian pstr pe primele trei. nvtmntul se fcea pn atunci n 4 ani; dar se studiau foarte putine
opere: un rezumat din Institutele lui Gaius, ceva din crtile lui Ulpian ad Sabinum si din cometariul su
asupra Edictului, 8 crti din Responsa ale lui Papinian si cele 23 de crti din Responsa ale lui Paulus.
Dreptul penal si procedura criminal erau lsate la o parte.
O reform se impunea. Un nou program de stat se schit, nvtmntul cuprinse cinci ani. n primul an
studentii (Justiniani novi) nvtau Institutele si primele 4 crti din Digeste. n al doilea, al treilea si al
patrulea an se studiau Digestele; n al cincilea, Codul275.
Tot din dorinta de a pstra curat legislatia sa, lustinian hotr prescriptii cu privire la cercetrile
stiintifice. El opri orice studiu critic asupra textelor legislatiei, orice comentariu, orice schimbare. Se
permiser numai traducerile si rezumatele (indices). Acest fapt nu mpiedic totusi parafraze la texte,
interpretri, co-
5 Just., pp. 263-264.
568
r
mentarii de multe ori ntinse. Toate aceste lucrri atest marea activitate care domnea n scolile de drept n
veacul al VI-lea276.
Pentru completarea operei sale, n cazuri neprevzute, pentru modificarea unei prti care ar fi impus mai
trziu o schimbare, lustinian si rezerv siesi dreptul de a legifera n toat libertatea. De la 534-565 el
public sub numele de novellae leges o serie de 154 ordonante, care n multe puncte nsemnate modificar
dreptul Codului si Digestelor. Cea mai mare parte totusi se refer la afaceri administrative si eclesiastice si
au prin aceasta un mare interes pentru istoria administrativ a domniei.
Ele n-au fost niciodat reunite n colectie oficial, cu toat intentia anuntat a lui lustinian. Un avocat din
Constantinopole, Iulian, le strnse prima dat, n 555277-
Novellele fur scrise n greac, pentru a fi mai bine ntelese, cum se exprim nsusi lustinian ntr-o
ordonant a sa: nonpaterna voce legem conscripsimus sed hac communi et graeca, ut omnibus sit nota
propter facilem interpretationem"278.
b. Opera administrativ, n momentul n care lustinian lua conducerea imperiului de Orient, situatia intern
a monarhiei era foarte grav. Pretutindeni se artau motive de dezordine si tulburri. La Constanti-nopol
factiunile Hippodromului frmntau populatia cu rivalittile lor si ntretineau opozitia pe care o f-
276 Ibidem, pp. 264-265.
277 Ibidem, p. 266. :r : - ........-.......;..........r-
278 Novelles, coli. II, tit. I, VII.: .:" ,, .,-,- ">M\ b^>.; ,rP '
569
l
NICOLAE BANESCU
ceau noului regim mostenitorii deposedati ai lui Anas-tasios; n provincii, obiceiurile dezastruoase ale
administratiei publice produceau o mare nesigurant si o mizerie adnc. Srcia din ce n ce mai mare a
imperiului sleia izvoarele bogtiei publice; impozitele nu se mai puteau ncasa, tezaurul era gol, fondul de
rezerv constituit de mpratul Anastasios era aproape secat. Pe deasupra, certurile religioase mreau
dezbinrile interne si fceau si mai acut criza n care se zbtea monarhia.
Pentru a lecui toate aceste rele, pentru a pune ordine n lucruri, pentru a curma mai cu seam abuzurile
administrative, o mare reform se impunea. lustinian ntreprinse cu ndrzneal aceast reform; el o
urmri, cu mare struint, n tot cursul domniei sale. Introduse n administratia bizantin unele principii
esentiale si prin aceasta domnia sa reprezint un moment important n istoria administrativ a Imperiului
de Rsrit279.
Pentru a ne face o idee despre cauzele multiple ce impuneau aceast reform, e de ajuns a strbate no-
vellele lui lustinian, adevrate documente oficiale n aceast privint.
Un vechi obicei al Bizantului era de a se lua sume considerabile de la cei care erau numiti ca guvernatori
ai provinciilor (suffragia) si aceste sume mergeau parte la mprat, parte la prefectul pretoriului. Cei care
aspirau la asemenea posturi erau nevoiti s se mprumute cu dobnzi enorme. Salariile nu erau de ajuns s-
i despgubeasc de sumele cheltuite pentru obtine -
1 Ch. Diehl, Justinien, 270; E. Stein, op. cit., p. 463 si urm.
570
rea postului si ei cutau s si le procure prin mijloace neregulate pe socoteala provincialilor, mpratul
arat c ei obisnuiau s ia de la contribuabili de trei si de zece ori mai mult dect pltiser .pentru functia
lor, iar acest lucru sleia tezaurul, ducea la coruperea justitiei si la demoralizarea general n provincii.
Soldatii apsau ele asemenea greu asupra locuitorilor, le devastau locuintele, le uzurpau pmnturile.
Marii proprietari, adevrati tirani feudali, ncorporau la domeniile lor bunurile altora; ei ntretineau pe
cheltuiala lor bande de bucellari care pustiau tinuturile. tara se depopula, orasele, pe care faimosii
defensores erau neputinciosi a le apra, era pustiite; tarinele se goleau de muncitori si agricultura ncetase.
Rscoalele izbucneau adesea n provincii. Iar n Constantinopol imigrau n mas multimea nemultumitilor,
toti ctia aveau de ndreptat plngeri mpratului, pentru nedreptti diferite, aducnd n capital fermentul
revolutiei-80.
lustinian fu adnc miscat de aceast stare de lucruri nefericit si primejdioas. El avea o sincer dorint de
a face bine, o grij real fat de supusii si; socotea c rolul de reformator era o datorie a functiunii sale
imperiale, un act de recunostint ctre Dumnezeu care-1 coplesise cu binefacerile sale. De aici, spiritul su
autoritar era condus n chip firesc ctre centralizarea administrativ. Mai contribuia la aceasta si un interes
superior de stat: provinciile ruinate nu mai puteau da nimic pentru nevoile publice. De aceea, lustinian se
280 Diehl, op. cit., 270-274, n care autorul rezum observatiile crude ale mpratului.
571
NICOLAE BANESCU
strduia s creeze un corp de functionari disciplinati si docili, serios constituit si recrutat cu deosebit
atentie.
n 535, prin dou ordonante (novellele 8 si 17), date pe 15 si 16 aprilie, lustinian fix principiile reformei
administrative la care a contribuit si loan din Cappadocia, n a doua sa prefectur, datorat nainte de toate
generozittii perechii imperiale281. Aboli sistemul cumprrii functiei, al acelor suffragia. Guvernatorii
trebuiau s triasc din salariile lor si s se poarte printeste fat de populatie, s nu primeasc bani, s fie
drepti n judectile lor, s pedepseasc pe vinovati. Pentru a mpiedica exploatarea contribuabilor,
mpratul mri veniturile functiilor publice, sczu mult sumele pltite la numire si permise s se plteasc
numai anumite sume (awr\&eiai) pentru obtinerea brevetului de numire. El cerea necontenit ca
functionarii si s aib, dup expresia sa, minile curate". Acestia trebuiau apoi s se intereseze de
strngerea contributiilor, si mpratul i fcu responsabili de plata integral a contributiilor regiunii ce li se
ncredinta.
Apoi impuse oricrui functionar depunerea unui jurmnt solemn prin care se obliga a servi credincios pe
stpnii si lustinian si Theodora prin care declara c a obtinut functia fr a da nimnui bani ca suffragi-
um, afar de taxele permise; prin acest jurmnt, noul numit se ndatora s guverneze fr nselciune, cu
integritate si cinste si s apere pe supusii mpratului de orice violent. Legislatia iustinian mreste
influenta episcopilor n controlul administratiei. Episcopii erau invitati s supravegheze purtarea
guvernatorilor si s
E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, pp. 463-464.
572

reclame stricta aplicare a legilor, al cror text trebuiau s-1 afiseze pe usile bisericilor282. Dar ntr-o
novell (din 15 august 535) atribuit de Stein influentei lui loan de Cappadocia se ncearc renvierea
institutiilor municipale pe baz laic. Aceast novell nu a putut fi primit cu bucurie de municipalitti,
deoarece poruncea ca n fiecare oras cettenii fruntasi s ndeplineasc functia timp de 2 ani prin rotatie si
impunea ca, pe lng vechile atributii, defensorii s decid procese n valoare de pn la 300 nomismata si
n cazuri criminale mici283. Au fost date tot atunci si alte cteva legi, pentru protectia poporului mpotriva
abuzurilor administratiei. Confirmarea vechii reguli dup care guvernatorul trebuia s rmn n provincia
sa timp de 50 de zile dup iesirea din functie, ca s rspund de actele sale, trebuie amintit n mod
special. Functia de defensor civitatis ajunsese nefolositoare n practic, fiindc era ndeplinit de oameni
fr influent sau situatie, care nu puteau avea o atitudine independent fat de guvernatori. lustinian cut
s o restaureze printr-o reform.
c. Reorganizarea provincial, n veacul al V-lea, putine schimbri se fcuser n amnuntele sistemului
provincial care fusese ntocmit de Diocletian si modificat ici-colo de urmasii si. Provinciile fuseser
mereu mbucttite284. lustinian, care voia un guvernmnt local mai puternic si o putere central mai
ascultat, nu ncerc o revizuire complet a sistemului existent, dar
282 Diehl, Just., 276 si urm.
283 Stein, op. cit., pp. 467-468.
284 Buiy, II, pp. 338-339-
573

fcu multe schimbri n care se deprta de la principiile lui Diocletian. El combin n unele cazuri
provincii mici pentru a alctui mari guvernminte. Acesta e nceputul sistemului care a creat la nceputul
secolului al VH-lea regimul themelor". Armenia, crescut mult prin anexiuni recente, prin novella 31 din
anul 536 fu mprtit n 4 provincii. Macedonia II fu reunit cu Dardania. Egiptul, reorganizat dup un
plan simplu, reuni ntr-un singur guvernmnt cele dou provincii vechi ale Libiei, si deasupra
guvernatorilor de provincii fu pus un magistrat superior. Tot asa, si n celelalte prti.
Quaestura exercitus. O lege din 18 mai 536 nfiinta o magistratur cu caracter special, aceea de quaestor
lustinianus exercitus (quaestor iustinian al armatei), un illustris depinznd direct de mprat, ca sef civil si
militar al teritoriilor puse sub autoritatea sa. Aceast nou circumscriptie cuprindea Moesia secund si Sci-
tia cele dou provincii danubiene care fcuser parte pn acum din dieceza Thraciei - provincia
insulelor (adic Cyclaclele si arhipelagurile nsirate de la Lesbos pn la Rhodos) si Caria, desfcute din
dieceza Asiei, precum si insula Cipru, desfcut din dieceza Orientului. Consideratii de ordin militar au
determinat aceast creatie: quaestor exercitus e nainte de toate un general nsrcinat cu aprarea Dunrii
de Jos, si sediul administratiei sale se afl la Odessus (Varna). Cum arat foarte bine Stein283, legtura
dintre cele 5 provincii pu-
285 Stein, op. cit., pp. 474-475. [Aceste aspecte au fost reluate de H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris,
Presses Universitaires de France, 1966.]
574
l
se sub ordinele quaestondui armatei era caracterul lor maritim sau quasi-maritim, cci Moesia secund se
ntindea de-a lungul Dunrii, care era navigabil pentru cele mai mari vase ale epocii. Cele dou provincii:
insulele si Caria sunt originea themei Carabisiani", cum a artat Ch. Diehl286.
n acelasi timp n care numrul provinciilor si deci al guvernatorilor scdea, dispreau vicarii diecezelor,
care serveau odinioar de intermediari ntre administratorii provinciilor si prefectul pretoriului.
n sfrsit, pentru a simplifica mecanismul administratiei si pentru a ntri autoritatea public, pentru binele
supusilor si, lustinian se hotr s reuneasc n minile aceluiasi functionar puterile civile si militare. Se
punea astfel capt rivalittilor care fceau administratia public ineficace, n unele prti se pstrar aceste
puteri; dar n provinciile mai dificile, el aplic sistemul, n Arabia si Fenicia vechiul praeses fu ridicat la
rangul de moderator, n Palestina si Armenia I la rangul de proconsul, n Pisidia, Lycaonia, Paflagonia, n
Thracia se instituir pretori (praetor lustinianus); n Isauria, Siria, Armenia III, Galatia - cte un comes lus-
tinianus (comites); un moderator fu pus n noul Helle-nopont (unit acum cu Pontus Polemaniacus), iar cele
dou provincii ale Cappadociei fur unite sub un pro^ consul lustinianus. Ei aveau rangul de spectabiles si
erau mpodobiti cu titlul lustiniani, reuneau n minile lor atributiile si apuntamentele vechiului praeses si
286 Ch. Diehl, Et. byz., 1905, p. 290 si urm. [Opinie diferit la H. Ahrweiler, op. cit]
575

duce, al crui loc l luau. La puterea civil, ei unir o larg autoritate asupra soldatilor cantonati n
circumscriptiile lor.
Aveau atributii de ordin financiar si un drept de jurisdictie foarte ntins; ei puteau judeca n apel chiar
cauze de o valoare sub 500 bani de aur [nomisme]. Prin aceasta, lustinian remedia si sistemul judiciar. Era
cunoscut ncetineala justitiei, proasta evident, venalitatea si partialitatea judectorilor. Din aceast
pricin, lumea ddea nval n Constantinopol pentru a depune plngeri mpotriva primilor judectori si
acest fapt pricinuia mari cheltuieli pentru mpricinati, pe lng c tribunalele capitalei erau ncrcate de
afaceri mrunte, si fceau s sufere administratia. De aceea toti administratorii nou creati de lustinian n
diecezele Pontului si Asiei, comiti, pretori, proconsuli, moderatori, n Egipt prefectul augustal, n Orient
cornitele Orientului, fur autorizati a judeca n apel, fr posibilitatea de recurs, toate cauzele de o valoare
mai mic dect 500 aurei287.
lustinian a reorganizat si marile comandamente militare. Un magister militum per Orientem comandase
pn la el ntregul teritoriu ce se ntindea de la Marea Neagr pn n Egipt. lustinian a mprtit aceast
comand, crend magistri militum" pentru Armenia si Mesopotamia. n Europa, el a adugat la magister
militum11 pentru Thracia si Illyricum nc unul, al Moesi-ei. nainte de toate ns, pentru aprarea
frontierei, a organizat de-a lungul limes-ului districtele militare conduse de duces si ocupate de trupe
speciale, limi-
287 Ch. Diehl, Just., p. 282. 576

tanei. Trei limites au fost formate n Egipt, cteva comenzi au fost njumttite n Siria si pe Eufrat, alti
duces au fost stabiliti n Armenia, n vreme ce altii vegheau la Dunre n Scitia, n cele dou Moesii si n
Dacia. Un lant continuu de fortrete a fost nltat de-al ungul frontierelor.
Reforma administratiei egiptene trebuie considerat drept opera lui loan de Cappadocia. Legea pe care o
institui apru n primele luni ale anului 539, la aproape 3 ani dup ultima novell reformatoare. Aceast
ntrziere si-o explic Stein prin pregtirea special de care a fost nevoie pentru reorganizarea Egiptului,
unde erau de nvins rezistente mari (monofizismul protejat de Theodora; nalte demnitti ale unor
aristocrati mari latifundiari, cum a fost Strategius, comes sacra-rum largitionum).
Prin statutul din 539, prefectul augustal e abolit ca sef civil al ntregii dieceze a Egiptului. De acum
nainte, aceast diecez, care cuprindea 9 provincii civile grupate din punct de vedere militar n 3 ducate, e
acum mprtit n 5 circumscriptii, ai cror sefi sunt total independenti unul de altul. Ei iau titlul de duce si
ntrunesc n minile lor puterea civil si comandamentul militar. S-a cutat a se mri tot mai mult
prestigiul ducilor, pentru a tine n fru elementele de descompunere feudalist, ntrind armtura
administrativ a Statului288.
n epoca lui lustinian erau dou provincii intitulate Armenia, fcnd parte din dieceza Pontului. Prin no-
vella 31 din anul 536, mpratul a distribuit aceste dis-
1 Stein, op. cit., II, pp. 476-480./

tricte din nou, crend 4 provincii ale Armeniei, formate n parte din cele dou vechi provincii, n parte din
Pontus Polemoniacus si n parte din noi teritorii, care pn atunci fuseser n afara sistemului provincial.
1. Armenia prim - parte din vechea Armenia prim (Teodosiopolis, Colonea, Satala, Nicopolis) plus
parte din Pontus Polemoniacus (Trapezus si Cerasus).
2. Armenia secund - restul din vechea Aremnia prim si parte din Pontus Polemoniacus (Comana, Zela
si Brisa).
3. Armenia a treia - vechea Armenia secund.
4. Armenia a patra - Sophanene, district dincolo de Eufrat, estul Armeniei a treia (capitala Martyropolis).
Restul din Pontus Polemoniacus a fost unit cu vechiul Hellenopontus pentru a forma un nou Helleno-
pontus, aflat sub un guvernator cu titlul de moderator. De asemenea, Honorias si vechea Paflagonia au fost
unite ntr-o nou Paflagonie, sub un pretor289.
Reformele acestea, care transformau Orientul, nu au fost introduse si n Occident, n trile cucerite de
lustinian. mpratul, preocupat s dea populatiilor imaginea exact a administratiei romane asa cum ele o
cunoscuser mai nainte, pstr, n Africa si Italia recucerite, vechile mprtiri administrative si deosebirea
dintre puterea civil si cea militar.
Ca si n Italia, principiul reorganizrii administrative n Africa a fost acela al vechii separatii ntre
autoritatea civil si militar, n fruntea guvernmntului civil al Africii a fost asezat un prefect al
pretoriului, avnd n subordine 7 guvernatori, purtnd tilurile consulares
Bury, ed. Gibbon, voi. V, Appendix, nr. 4.
578

si praesides. Numeroasele oficii care controlau detaliile i ajutau pe functionari si asigurau predominarea
conducerii civile n prefectura Africii.
Tot asa au stat lucrurile si n prefectura Italiei reconstruit. De la 535 un praetor era n fruntea Siciliei
recucerite, dup 538 un prefect al pretoriului era numit n Italia si regimul administratiei civile era stabilit
dup capitularea Ravennei. Reorganizarea a fost fcut prin pragmatica sanctiune din 554. Sub autoritatea
prefectului, asistat ca mai nainte de 2 vicari, al Romei si al Italiei, functionarii civili guvernau cele 13
provincii n care a fost mprtit peninsula.
La nevoie, n practic, exigente politice sau militare impuneau concentrarea ntregii autoritti ntr-o
singur mn. n Africa, Solomon si Germanos au combinat functiile si chiar titlurile de prefect pretorian
si magister militum. Narses a fost un real vicerege. Dar acestea erau numai abateri exceptionale de la
principiul stabilit, fiindc n acelasi timp, lustinian introduce legislatia promulgat de el n Vestul
recucerit. Vechiul sistem de impozite fu restaurat, iar contributiile realizate mprtite, cum a fost nainte,
ntre arca prefectului si casa largitiones. Un comes sacri patrimonii per Italiam fu numit si imperialii
logotbetae cereau cu rigoare rmsitele din timpul regilor goti. lustinian sterse tot ce reamintea tirania"
barbar. Contracte semnate n timpul lui Totila, donatii fcute de regii barbari, msuri economice luate de
ei n favoarea colonilor sau sclavilor erau anulate si Pragmatica restaura proprietarilor romani toate
pmnturile pe care le aveau nainte de Totila. Sardinia si Corsica tineau de prefectura Africii. i
579
NICOLAF. BNESCU
Administratia militar era n acelasi fel ornduit, dar strict separat de cea civil. A fost reconstruit dup
modelul roman. Belisarie n Africa si Narses n Italia organizau aprarea frontierei. Fiecare provincie
forma o mare comand cu un magister militum n frunte. Africa, Italia, Spania se aflau sub autoritatea
unui astfel de magister, duci comandau districtele militare (limites) create de-a lungul frontierei, n Africa
erau la nceput 4, apoi, ndat dup aceea, 5: Tripolitana, By-zacena, Numidia si Mauritania; patru erau si
n Italia, de-a lungul frontierei Alpilor. Duci erau si n Sardinia si Sicilia. n aceste districte stationau trupe
speciale, li-mitanei, dup tipul celor vechi. Recrutati dintre localnicii de la frontier, ei primeau feude, n
timp de pace cultivau pmntul si vegheau cile ce treceau prin limes; n timp de rzboi, luau armele si
aprau postul ncredintat lor sau mpreun cu trupe similare i respingeau pe nvlitori. Nu puteau prsi
niciodat limesul. Se puteau cstori. Grupati n regimente, comandati de tribuni, ei stationau n orase
ntrite si castele de la frontier. Pe lng acestia, lustinian ncerc s ncorporeze n armata imperial
popoarele barbare locuind n mprejurimile imperiului. Acesti gentiles sau foederati fac un tratat perpetuu
cu mpratul, primind un subsidiu anual (annona). Ei pun contingentele lor la dispozitia ducilor din limes
si sefii lor primesc de la mprat un fel de nvestitur, ca semn al suveranittii romane.
Prokopios ne-a schitat n Istoria secret mizeria pe care restaurarea imperiului a adus-o n Africa si Italia.
Depopulate, provinciile erau ru guvernate, strivite de impozite, dup devastrile crunte ale rzboiului,
âits]
580

Disperate, provinciile de Vest au apelat la mprat s le ajute n mizeria lor. lustinian auzi acest apel. Au
fost luate msuri n Africa n scopul restaurrii cultivrii cmpurilor, districtele fur repopulate, lucrri de
utilitate public fur ridicate n orase, porturi deschise, orase noi construite pe platoul nalt al Numidiei,
Car-thagina mpodobit cu un palat, biserici, splendide bi. Msurile au adus o real prosperitate.
Au fost luate msuri similare si n Italia, mpratul a usurat impozitele, a cutat s restaureze marea
aristocratie, dobort de Totila, a protejat si mbogtit Biserica si a reparat dezastrele rzboiului. Ravenna
nfrumusetat cu constructii ca Sn Vitale si Sn Apolinare n Classe ajunse o capital, Milan fu ridicat
din ruine, Roma pus n posesia privilegiilor care s-i dea o nviorare economic, Neapole ajunse un mare
port comercial290. Aceste reforme administrative au fost completate printr-o mare oper de lucrri de
utilitate public, n prima parte a domniei sale, lustinian s-a interesat ndeosebi s nzestreze orasele cu
asemenea lucrri: terme, apeducte, cisterne, si s ridice din ruine pe cele nimicite de cutremure sau
incendii.
Dac ne ntrebm acum care a fost rezultatul marii reforme din 535, un fapt ne izbeste de la nceput si
anume c, necontenit, pn la sfrsitul domniei, lustinian a fost nevoit s repete ordonantele sale, s atrag
atentia asupra prescriptiilor date. lustinian se mgulea cu faptul c a restabilit ordinea; si totusi, pacea
public a fost mereu tulburat; textele oficiale ne reveleaz omoruri, acte de brigandaj, lupte cu armele,
rscoale
' Diehl n Cambridge Med. History, pp. 22-24.
581
NICOLAE BANESCU
care au zguduit tara. Pentru a li se pune capt, se hotr, n 539, s se interzic purtarea armelor celor care
nu erau nrolati n armat.
Ceea ce e mai grav, abuzurile functionarilor continuau ca si nainte. Toate viciile, att de cenzurate n
ordonantele din 535, dinuiau si nfloreau. Aceasta se constat din numeroasele novelle, n care mpratul
se plnge de ntrzierea cu care noii functionari iau n stpnire crmuirile lor, lsnd tinuturile luni ntregi
n prsire, n care se demasc administratori abuzivi si n care soldatii se mentioneaz ca o adevrat
plag a provinciilor. El a nlocuit pe praefectus vigilum (vwre-Jiapxog) subordonat mai nainte prefectului
orasului, acum abolit291.
n 539, pentru a grbi mprtirea justitiei si a scpa capitala de o multime turbulent, mpratul nfiinta la
Constantinopol un magistrat extraordinar, quaesitor, judector suprem si prefect al politiei n acelasi
timp292. El trebuia s-i asiste pe cei care aveau motive legitime pentru a veni n capital, s vegheze ca
acestia s-si termine treburile repede si s se ntoarc acas, s-i trimit la domiciliu pe cei care nu aveau
motive serioase s rmn n capital. Avea si functii judiciare, iar tribunalul su se ocupa cu anumite
cazuri de crime293.
n privinta celor care nu aveau un loc de munc, acestora li se atribuiau anumite obligatii privind serviciile
publice. Cei care erau fiziceste capabili si refuzau aceste sarcini, erau expulzati din oras.
291 V. E. Stein, op. cit., p. 455 si 803.
292 Nov. 80, Diehl, op. cit., 294.
293 Vezi Bury, Hist. ofthe lat. Rom. emp. II, pp. 334-336.
582

Prefectul orasului a fost degrevat de o parte a rspunderilor sale, prin crearea unui nou post de demnitar,
care, ca si quaesitor, era si judector si sef de politie: Pretorul poporului" (.npaiiwp TOV Sfmov), ale
crui atributii erau s-i pedepseasc pe hoti.
Dac rezultatul a fost lamentabil, acest fapt nu are alt explicatie dect lipsa unei mini energice care s
duc la executarea ordonantelor. lustinian era incapabil n aceast privint, necesittile domniei silindu-1 a
da cel dinti exemplul nclcrii legilor pe care le promulga.
d. Politica financiar. De-a lungul ntregii sale domnii, lustinian a suferit din cauza lipsei de bani. Pentru
rzboaiele sale de cucerire, pentru constructiile sale uriase, pentru luxul imperial de care era nconjurat,
pentru cheltuielile politicii sale fat de barbari, el avea nevoie de sume enorme; pentru aflarea lor, nu avea
nici un scrupul.
Pentru a alimenta tezaurul, mpratul trebui s creeze impozite noi si s impun o rigoare exagerat n
administrarea finantelor.
Sistemul impozitelor, n genere apstor n Imperiul bizantin, a fost sub aceast domnie greu de suportat
pentru populatie; Prokopios arunc rspunderea pentru aceasta asupra lui lustinian. Legile mpratului ne
arat, ns, tot efortul lui de a mpiedica abuzurile functionarilor si a apra populatia de excesele
colectorilor de impozite. Este, de fapt, un contrast ntre aceste eforturi ale lui lustinian si mizeria
populatiei din provincii, strivit de impozite. Cheltuielile mari ale dom- > niei, rzboaiele purtate,
constructiile, pompa curtii,
583 ;
N1COLAE BNESCU
toate fceau s creasc nevoia de bani si lustinian insista totdeauna s se ncaseze cele datorate de supusi.
El a fost mai putin liberal si prudent dect unii predecesori n anularea rmsitelor acumulate si n scutirea
provinciilor devastate de invazie.
Cu toate criticile ce i s-au adus, trebuie s recunoastem c abuzurile stigmatizate n-au fost n cea mai mare
parte inventate de lustinian, ci o mostenire a trecutului. Nu era o noutate faptul c locuitorii provinciilor
prin care treceau trupele la rzboi erau obligati s procure hrana necesar soldatilor si nutretul pentru cai si
s le transporte n lagre. Cnd o provincie nu avea provizii suficiente, trebuia s si le procure din alt
parte. Sistemul, care era cunoscut ca o cumprare n comun - coemptio (avvatvri) - ducea la contributii
insuportabile. Drept urmare, lustinian a dat o lege n 545 pentru a-i apra pe locuitori. Prevedea s fie
pltiti pentru tot ceea ce procurau armatei si nici o contributie n bani nu trebuia cerut de la ei294.
Alt institutie apstoare era epibole, care, atunci cnd pmnturile rmneau necultivate, fcea, n
anumite cazuri, pe proprietarii vecini rspunztori de impozitele acestor pmnturi. Micile proprietti ale
arendasilor liberi dintr-o comun erau socotite unitate fiscal, rspunztoare pentru toat suma impus
membrilor ei. Aceste proprietti erau numite 6^.6Kr\vaa. Adugirea de impozit era numit epibole.
lustinian pstr acest principiu, dar nu pare s-1 fi fcut mai aspru dect nainte. E probabil totusi c n
provinciile orientale, n timpul celui de-al doilea rzboi persan,
294 Ibidem, pp. 349-350. 584
invaziile dusmane si ciuma au pricinuit ruina multor proprietari si c aplicarea acestei epibole a fost
adesea foarte stnjenitoare295.
Un impozit care pare a f i o noutate si despre care nu gsim urm n legislatia imperial este asa-zisul ae-
rikon (epiKOV), un nume care sugereaz, cum observ Bury, c era un impozit pe cldirile nalte296.
Bunurile imperiale au sporit prin recuperarea Africii. De asemenea, n provinciile din rsrit, bunurile
private si domeniile coroanei s-au extins considerabil, n paguba propriettii private vecine. Se aplicau si
confiscri la adresa vinovatilor, urmate de alte serii de abuzuri, n caz de moarte a unui proprietar,
posesiunile sale erau luate de ctre fisc. n loc de a ncorpora propriettile confiscate n res privata,
mpratul Anas-tasios I instituise un nou ministru, comespatrimonii. lustian a fcut o alt schimbare:
patrimoniul dispare, iar domeniile care-1 compuneau sunt ncredintate curatorilor (.curatores divinae
domus). Domus divina era patrimonium si curatorul pare a fi fost un functionar de curte mai degrab dect
unul de stat, lustinian avnd intentia de a considera administrarea domeniilor patri-
295 n Nov. 128 (anul 545) persoanele rspunztoare sunt descrise ca oi o/id<5oua rj o\i6KT\vca xcopia
xrex-TTj/jevot (Bury, II, 350 n. 2).
296 II, 350. [n aceast privint, chestiunea a fost transat de ctre F. Dolger si G. Ostrogorsky: ftp
desemna amenda pltit fiscului bizantin pentru diverse nclcri ale legii (cf. si Jacques Bompaire, Actes
de Xeropotamou, Paris, 1964, col. Archives de l'Athos", III, p. 146), ei fiindu-i echivalent gloaba" din
Evul Mediu romnesc.]
585

moniale, constnd din proprietti confiscate, drept o afacere personal a mpratului.
Unele schimbri s-au fcut si la vama din Constan-tinopol. Dar acum taxele vamale erau ncasate atunci
cnd corabia ajungea n portul capitalei. Existau ns posturi de observatie n Hellespo'nt si Bosfor, care
controlau s nu se produc evaziuni fiscale: un functionar era la Abydos, altul la Hieron (iesirea din
Bosfor), care controlau exportul mrfurilor prohibite. Ei erau pltiti cu salariu fix si nu primeau nimic de
la co-rbieri. Inovatia operat de Justinian a constat n aceea c ambele statiuni au fost transformate n
vmi pentru importuri, ai cror functionari aveau salariu, dar primeau si o cot din taxele ncasate. Cel din
Hieron purta mai trziu si titlul de Ko^Tjq toi) 'lepov KOU
IlOVTOX).
Istoria secret" i imput lui Justinian faptul de a fi instituit monopoluri, contribuind la scumpirea
bunurilor. Monopolul armelor nu avea motive economice (particularilor fiindu-le interzis cumprarea
armelor). Iar monopolul mtsii corespundea unei necesittii. Ceea ce pare adevrat este economia fcut
de lusti-nian, cu repercursiuni neplcute: abolirea consulatului, care lipsi populatia de spectacole; scderea
pensiilor oficialilor servind n birourile centrale a fost tot o msur impopular. Parcimonia lui devine si
mai criticabil n cazul armatei, unde mortii rmneau nscrisi pe liste, fr a mai fi recrutati soldati noi.
lustinian a mai fost acuzat de Prokopios pentru traficul cu functiile nalte, n realitate, dup cum arat
Stein, el a fcut un comert foarte rentabil cu functiile onorifice. Dac mai trziu, n sec. X, cumprarea
unei
586
demnitti fr functie efectiv e de mult timp ceva legal, echivalnd cu achizitia unei rente viagere, pasul
decisiv n evolutia care a dus la acest rezultat pare a data de ia lustinian.
Originea sa o gsim mai nainte n timp. Zenon a creat consulatul onorific, care se obtinea prin plata a 100
livre aur. Acelasi mprat a vndut locuri n scho-lele palatine, ceea ce a avut urmri negative pentru
valoarea acestei trupe. Sub Iustin I, acest lucru a fost continuat, astfel nct, completndu-se efectivele
celor 7 scholae existente, au fost create alte patru, de cte 500 de oameni. Numrul de protectores
domestici s-a mrit, de asemenea. Evident, cei numiti pe bani nu serveau ca ofiteri subalterni, ci numai ca
grzi de corp ale mpratului, desi erau prea numerosi pentru a stationa toti n capital, astfel nct a
trebuit ca o parte din ei s fac garnizoan aiurea, n special n Galatia. n cele din urm, aceste 4 scholae
de dat recent au fost suprimate fr despgubiri297.
lustinian a distribuit demnitti de illustris cu aceeasi profunzime (larghete). Creatiile masive de il-lustres
onorari a depreciat mult illustratul vacant si a accelerat sub lustinian deprecierea progresiv a tuturor
demnittilor. Un mare numr de functii au fost create: un al treilea magister militum praesentalis, quaestor
lustinianus exercitus, curatorii caselor divine. Masa de illustres creat l sili pe lustinian s nu permit
intrarea n Senat dect pentru patricii298.
297 V. op. cit., pp. 428-429.
298 E. Stein, Hist. du Bas-Emp., voi. II, pp. 428-432. 3
587
NICOLAE BANESCU
La impozitul funciar, att de greu, pe care un sistem de repartitie gresit l fcea si mai apstor, se adug
greutatea mare a impozitului enifto^r], adjectio, despre care am vorbit si pe care l relum din perspectiv
fiscal, amintind c multimea mizeriilor clin epoc - bolile, rzboaiele, foametea, spolierile guvernatorilor
- adusese depopularea satelor; pmnturile rmneau prsite, necultivate, iar fiscul era, prin urmare,
amenintat cu ruina, lipsit de o parte nsemnat a contributiilor. Atunci, legiuitorul leg de pmnturile
cultivate pe cele sterile si, prin rspunderea colectiv a grupelor cadastrale (o/id<5ot>Ao:) si fiscale
(o/iofc^vcra) si asigur ncasarea integral a impozitului. Acesta fu empokr\, pe care lustinian nu a
inventat-o, fiindc ea exista dinainte, numai c el i ddu, dac e s-1 credem pe Prokopios, o nou
organizare si impuse o rigoare nemaintlnit n aplicarea sa299.
Un alt impozit despre care am amintit, epiKOV (taxa aerului"), pe care Prokopios l atribuie lui
lustinian, lovea cldirile. Legislatia imperial se ocupa de mult timp de politia constructiilor, mai ales a
spatiilor libere dintre ele. n Constantinopol, un regulament al lui Zenon (478) interzicea construirea de
iesinduri cu o nltime mai mic de 15 picioare, aprox. 5 m, si acoperirea aerului" acestor 15 picioare prin
coloane sau ziduri. Contravenientii erau amendati cu 10 livre aur. loan de Cappadocia a obtinut de la
lustinian legea din l septembrie 531, extinznd dispozitia lui Zenon la toate orasele imperiului, obtinnd
astfel un mare venit pentru Prefectur300.
299 V. Diehl, op. cit., p. 296.
300 E. Stein, Hist. duBas-Emp., II, 443-444. V. ns Supra, n. 296.
588
n sfrsit, cei care nu erau proprietari plteau impozit personal, capitatio humana, KanviKov. Acestea erau
contributiile n bani. Alturi de acestea, drile n natur (annonae) tineau un loc tot att de mare. Pentru
ntretinerea trupelor, pentru alimentarea capitalei, provinciile trebuiau s procure grul si acesta era pentru
contribuabili un izvor de abuzuri nemrginite. Nu numai c li se ridica grul, dar supusii trebuiau s-1
transporte din fundul provinciilor pn n orasele unde stationau trupele sau pn n porturile n care se
mbarca pentru Bizant: corvoad grea, care, dup spusele unui istoric contemporan, Lydus, presra
pmntul cu cadavrele oamenilor si animalelor301. Dac grul era prea mult pentru capital, prefectul i
silea pe provinciali s rscumpere foarte scump cerealele, adesea stricate, ngrmdite n hambarele
imperiale. Cnd recolta era prea bogat, fiscul cerea contributia de gru n bani, iar cnd era prea slab si
capitala era amenintat de foamete, functionarii storceau provinciile pn le sectuiau.
Existau apoi sarcinile extraordinare, care constau n a da crute, cai, oameni pentru transportul
demnitarilor, curierilor mprtesti, armatei, n a ntretine podurile si soselele, a tia arbori si a-i face
scnduri pentru construirea galerelor, a da cnepa pentru pnz etc. -corvezile de tot felul, mostenirea
vechii administratii romane si, n sfrsit, impozitele indirecte, ntre acestea trebuie amintite dreptul de
vam perceput la intrarea n Helespont si Bosfor, dreptul de patent, taxele mari care loveau comertul pe
mare, taxele puse pe mtase.
Ch. Diehl, op. cit., p. 298. VV
589

Era apoi organizarea n monopoluri a celor mai multe industrii, dintre care unele, cum era fabricarea
pinii, erau de prim necesitate. Monopolul industriei mtsii a srcit industriasii Siriei, care se ocupau n
special de aceasta.
lustinian se ngriji foarte mult de perceperea impozitelor. Legea acorda anumite scutiri: bunurile
bisericilor, fundatiile pioase, nu erau supuse, de exemplu, la corvezi si la e.môXr\, fondurile militare nu
plteau nici un fel de impozit. lustinian s strdui s scad numrul acestor privilegiati.
Prokopios ne-a descris mizeria pe care o adusese n Africa si Italia recucerite restauratia imperial prin
acest sistem financiar tiranic302. Situatia era astfel nct Prokopios afirm n Istoria secret c mpratul
prea mai de temut dect barbarii", iar loan Lydus declar c o invazie dusman era mai putin teribil
dect sosirea oamenilor fiscului"303.
e. Politica social. Una dintre trsturile caracteristice ale politicii interne a lui lustinian a fost lupta tenace
pe care a dus-o mpotriva marilor proprietari de pmnt. Cunoastem aceast lupt din novelle si
papirusuri, ca si din Istoria secret a lui Prokopios, care, desi se recomand ca aprtorul nobilimii, ne
ofer totusi un tablou foarte interesant al conflictelor sociale din sec. al Vl-lea. Guvernul simtea c rivalii
si
302 Ch. Diehl expune situatia lamentabil a provinciilor asiatice, stoarse de favoritii regimului, chiar dac
e s nu dm crezare exagerrilor din Istoria secret. V. ed. cit., pp. 306-308.
303 Citati de Ch. Diehl, op. cit., p. 302. ., h
590

dusmanii si cei mai primejdiosi erai marii proprietari de domenii, care administrau teritoriile lor ntinse
fr a se ngriji ctusi de putin de puterea central, ntr-una din novellele sale, lustinian deplnge situatia
alarmant a propriettilor funciare ale statului si particularilor din provincii, aflate sub domnia arbitrar a
marilor latifundiari localnici, si scrie proconsulului din Cappa-docia aceste rnduri semnificative: Am
fost informati cu privire la abuzuri att de extraordinar de grave comise n provincii, nct reprimarea lor
poate fi anevoie ncercat de o singur persoan nvestit cu o mare autoritate. si ne este chiar rusine s
relatm necuviinta cu care intendentii seniorilor se plimb nconjurati de grzi, numrul de oameni care i
nsotesc si nerusinarea cu care fur tot". Apoi, dup ce spune cteva cuvinte despre starea propriettilor
private, adaug c proprietatea statului s-a transformat aproape complet n proprietate privat, cci ea a
fost rpit si dat prad, implicit si toate hergheliile de cai, si nici un singur om n-a ridicat glasul pentru a
protesta, cci toate gurile erau cusute cu aur"304.
Rezult din aceste declaratii c seniorii din Cappa-docia se bucurau de puteri depline n provinciile lor, c
posedau chiar turme care le apartineau, oameni narmati si grzi personale, si c puneau mna pe
propriettile particularilor, ca si pe ale statului. E interesant c aceast novell a fost publicat la patru ani
dup rscoala Nika. n papirusuri se afl indicatii analoge asupra Egiptului din epoca lui lustinian. Unul
dintre membrii vestitei familii aristocratice Apion po-
304
Novell 30, ed. Zachariae v. Lingenthal, t. I, p. 268.
591
N1COLAE BNESCU
seda n sec. VI vaste proprietti funciare situate n tot Egiptul. Sate ntregi fceau parte din posesiunile
sale. Aparatul su de cas era aproape regal. Avea secretari, intendenti, armate de lucrtori, consilieri si
colectori de impozite, un casier, o politie si chiar un serviciu postal. Acesti mari seniori si aveau
nchisorile lor si ntretineau trupele lor personale. Domenii ntinse apartineau de asemenea bisericilor si
mnstirilor.
mpotriva acestor proprietari funciari lustinian a dus o lupt fr crutare. Prin mijloace diferite, ca
imixtiune n mosteniri, donatii fortate, uneori falsificate, ctre mprat, confiscare pentru mrturie fals,
procese religioase n scopul de a lipsi Biserica de propriettile sale, lustinian se sili statornic s distrug
marea proprietate funciar. Numeroase confiscri au fost operate, totusi el nu a reusit s zdrobeasc
complet marea aristocratie funciar. Ea a rmas unul dintre elementele cele mai periculoase ale imperiului
n epocile urmtoare. si n tinuturile ndeprtate de centru, cum ar fi Egiptul, feudalitatea era puternic,
slbind la rndul ei autoritatea statului, n Armenia, Bizantul lupt mpotriva feudalittii prin crearea unui
post de moderator de Hellenopont si a unui post de pretor al Paflago-niei, insistnd asupra necesittii
nfrnrii abuzurilor marilor proprietari care ncorporau domeniilor lor bunuri strine305.
Marea proprietate funciar luase, ncepnd din secolul al IV-lea, n toate prtile imperiului, o ntindere
considerabil, n paguba micii proprietti funciare private. Ea a crescut necontenit, ajungnd cu timpul,
du-
Nov. 28; v. Stein, 472.
rtwd -,
592

p cum vom vedea, o adevrat primejdie pentru siguranta statului, n ciuda tuturor msurilor de protectie
destinate micii proprietti trnesti, luate adesea, uneori foarte drastic, de mprati306.
n epoca lui lustinian, marea aristocratie asiatic (oi 5vvaroi), stpn pe latifundii enorme, exercita o
adevrat teroare n fata creia autoritatea statului era neputincioas. Acesti puternici" uzurpau cu
ndrzneal nu numai proprietatea privat a micilor posesori de pmnt, dar chiar si proprietatea statului.
Ei ntretineau un aparat administrativ care nu se deosebea de cel al statului, si se nconjurau de o trup
narmat, adevrati /toujceAAdpioi, care se dedau la tot felul de violente fat de locuitori. lustinian
denunt de multe ori aceste nelegiuiri n novellele sale si, autoritar cum era, ia msuri energice pentru a le
pune capt. Una dintre novelle, datat 536, e n special caracteristic n aceast privint307. Ea e adresat
proconsulului din Cap-padocia, cruia mpratul i denunt, fr menajamente, situatia dramatic a
provinciilor terorizate de marii latifundiari.
Vorbind despre populatia din provincie, Fr. Dolger arat cum tranii, apsati de impozite, recurg la
protectia marilor proprietari, iar prin aceasta si pierd starea de oameni liberi si ajung n situatia colonilor
pe
M V. Fr. Dolger, Die Frage des Grundeigentums in Byzanz. Extras din Bulletin Intern. Comm. of Hist.
Sciences, 5/1933.
307 V. paragraful respectiv din Fr. Dolger, A. M. Schneider, Byzanz (Wissenchaftliche
Forschungsberichte. Geisteswissen-schaftliche Reihe), Berna, A. Francke AG. Verlag, 1952, pp. 109-113-
593

jumtate liberi. Se constat c nc din secolele V-VI populatia agricol n numr precumpnitor tria ca
trani pe jumtate liberi pe domeniile puternicilor laici si religiosi, si numai un numr mic tria n
comunitti stesti libere, o stare social care nu s-a schimbat pn la cderea imperiului308.
n timpul lui lustinian se deosebeau tranii care triau n comunitate pe teritoriul satului de aceia care erau
asezati pe pmnturile proprietarilor.
Satele - %Q)pia eev&epiKcc, KWjury-roupai, priTpOKCO-\iiai - aveau primarii lor: praefecti,
praepositi. Locuitorii lor - ^(apiiai - sunt oameni liberi, cu deplin proprietate pe teritoriul comunittii. Ei
pltesc birurile nemijlocit la perceptorul districtului ori prin intermediul primarului. Birurile erau puse
global pe sate si tranii rspundeau de ele solidar.
1) Comunittile rurale erau nevoite adesea, dup vechiul obicei roman, de a-si alege un patron care le
apra mpotriva abuzurilor oamenilor fiscului si care primeau de la ele n schimb anumite taxe. Nu din
cauza interesului fiscului, a crui actiune mpotriva datornicilor era astfel mpiedicat, ci n parte si n
interesul tranilor care erau astfel ndoit supusi impozitelor, acest patronat, patrocinium, narpcoKiviov sau
npoaiaoia, fu de timpuriu interzis. Dar aceast interzicere repetat (pn n timpurile lui Romanos Leka-
penos) ne arat c acest obicei nu a putut fi cu totul dezrdcinat. Acest patrocinium dura ct timp
patronul se mentinea ntr-o situatie puternic: uneori el tre-

Ibidem.
594

cea asupra fiului, cnd si acesta ajungea ntr-o pozitie public de vaz.
Cnd mpratul acorda asemenea i munitti unei persoane private, aceasta era rspunztoare ctre fisc de
impozitele datorate statului; tranii i plteau lui.
2) n opozitie cu aceste L<0pia L,LV-epiK si cu locuitorii lor, erau locuitorii de pe pmnturile
proprietarilor - care apartineau deci mpratului, ori senatorilor, ori bisericilor, mnstirilor si altor
asezminte. Din aceast categorie fceau parte muncitorii de pmnt, agricolae sau yecypyoi, unii liberi
coloni, la bizantini KO,a>voi sau nKr&coToi, altii coloni censibus adscripti, censiti sau adscripticii, la
bizantini evanotpacpoi. Deosebirea ntre ei era urmtoarea:
- colonii liberi erau arendasi mici, care cultivau cu mijloacele lor pmnturile nchiriate n schimbul unei
arende n natur ori n bani. Dup trecerea a 40 de ani, ei nu mai puteau s se mute, dar nici proprietarul
s-i goneasc ori s le cear mai mult dect fusese prevzut n contractul de arendare.
- adscripticii sau evan'ypaôi aveau cu totul alt situatie. Erau astfel numiti deoarece trebuiau declarati la
cens, precum sclavii, de ctre proprietar. Ei erau legati de brazd. Fugarii erau adusi cu forta napoi.
Pentru mplinirea ndatoririlor lor de muncitori, proprietarul i putea constrnge. Dup cum un adscripti-
cius nu se putea elibera de cultivarea pmntului, tot astfel nici proprietarul nu-1 putea desprti de acest
pmnt.
Caracteristica de cpetenie, ns, a acestei categorii e c evand'Ypaitioi nu puteau s aib nici o
proprietate. Tot cstigul lor apartinea stpnului. Ei primeau de
595

la proprietar locuinta si ntretinerea si i datorau servicii (operae, Kfj.aroi, pâaiai). Proprietarul le putea
da spre folosint, n schimbul ntretinerii, un peculium si o bucat de pmnt. Pentru acestea ei puteau s
se plteasc si cu o dare n natur. Dar eva.no'ypa-<poq nu putea dispune liber de peculium. Dup moartea
lui fr urmasi, peculium se ntorcea iarsi la proprietar.
Un adscriptitus era principial ndatorat la cultivarea pmntului, de aceea i se spune servus terraem.
Novella 32 din anul 535 era adresat clarissimo praesidi Haemimonti Thraciae mpotriva celor care
mprumutndu-i pe coloni cu grne n timp de lips, le ocupau pmntul ntreg pentru aceast datorie;
mpratul ordon s li se restituie colonii or (rofg yecop-yofg) pmntul, fixnd prin lege drept dobnd
pentru mprumut a opta parte din modios pentru fiecare modios pe an, iar dac mprumutul a fost n
nomis-mata, urma a se plti ca dobnd anual l keration de fiecare nomisma.
[n continuarea unor rnduieli antice, se prefigurau nc de pe acum fenomene care aveau s devin acute
mult mai trziu, unele dintre ele nsotind toat istoria bizantin. si pe plan social, sentimentul unei
continuitti este mai puternic dect acela al unor rupturi totale cu situatiile din trecut310.]
309 Ed. Zach. v. Lingenthal, Gesch. des gr.-romischen Rechts, III, Aufl., Berlin, 1892, p. 218 si urm.
310 [P. Lemerle, EssquissepourunehistoireagrairedeByzan.ee: Ies sources et Ies problemes, Revue
historique", CCXIX, 1958, pp. 32-74 si 254-284; CCXX, 1958, pp. 43-94, aici pp. 93-94.]
596

O boal nimicitoare s-a abtut asupra imperiului n 542, rspndindu-se aproape n toate colturile lui si
decimnd cumplit populatia. Ea a fost, dup socoteala lui Bury, mai distrugtoare dect epidemia
dezlntuit n Atena n zilele lui Pericles si la Londra n vremea domniei lui Carol al II-lea.
Calamitatea se produse mai nti la Pelusium, pe trmurile Egiptului si de acolo trecu la Alexandria si n
Egipt, apoi n Palestina si Siria, n anul urmtor atinse Constantinopolea, pe la nceputul primverii, apoi
se rspndi n Asia Mic si, prin Mesopotamia, n regatul Persiei. Pe mare, ea ptrunse apoi n Italia si
Sicilia. Istoricul Prokopios, martor ocular al acestei calamitti n Constantinopol, asa cum fusese Tucidide
n Atena, ne-a lsat descrierea amnuntit a acestei boli bubonice, cum ar putea fi numit dup simpto-
mele ei.
Timp de patru luni ea decim populatia Constanti-nopolului, unde, n toiul ei, mureau pe zi cte 5.000 de
oameni si chiar cte 10.000311.
n septembrie 543, jumtate din orasul Cyzic a fost distrus de un cutremur de pmnt, n 544, Marea
Neagr inund coasta Thraciei n regiunea de la Odessos si Dionysopolis, fcnd multe victime. De la 545
la 548 au fost cutremure de pmnt si ploi multe, care au distrus recoltele si au provocat foamete, n
martie, fluviul Cydnus, care strbate Tarsos din Cilicia, se revrs distrugnd cea mai mare parte a
orasului si multe sate vecine, n iulie 551, un cutremur groaznic devasta dieceza Orientului, tinuturile
Egeei si Con-
1 J. Bury, II, pp. 62-66.
597
NICOLAE BANESCU
stantinopole; aproape toti locuitorii din Kos, n insula cu acelasi nume, pierir312. La Beyruth s-au
numrat mai mult de 30.000 de morti. Celebra scoal de Drept a trebuit s fie transferat la Sidon, pn ce
Beyruthul a fost reconstruit, n august si septembrie 554, necontenite cutremure ncercar greu
Constantinopolea Ni-comedia si alte orase. Mai teribil fu cutremurul din decembrie 557, care distruse
cartiere ntregi din capital. Dar cea mai teribil plag din epoca lui lustinian rmne cea dinti pe care am
amintit-o, ciuma bubo-nic. Din toamna lui 541 aceast epidemie teribil s-a declansat n Egipt, unde
fusese importat din Abysi-nia. Ea se rspndi apoi n Asia, Peninsula Balcanic si Africa latin, de unde
ptrunse n Spania si Gallia. Italia si Persia n-au fost crutate nici ele. Se pare c a ptruns n aceste tri n
543, dar de la nceputul lui 542 izbucnise n Constantinopol. n 544 era stins n tot imperiul, n anii ce
urmar a mai aprut, mai ales n 558. Dar niciodat furia ei n-a fost mai mare dect ntia oar. La
Constantinopol, ciuma din 542 a ucis mai mult de 300.000 persoane, timp de 3 luni mai multe mii pe zi.
Ca urmare, viata public si privat a fost dezorganizat complet, strzile si casele s-au umplut de cadavre,
care mult timp n-au putut fi ngropate, pn cnd mpratul nu alctui un serviciu funebru special. Ciuma
ncet la Constantinopol dup 4 luni, la sfrsitul verii. Consecintele au fost ngrozitoare din punct de
vedere economic. Populatia rural fu si ea decimat, mna de lucru rrit, exploatrile agricole avur s
suporte suplimentul de impozit, adjectio
112 Agathias, II, pp. 15-16.
598
pentru pmnturile pe care ciuma le pustiise, n afar de asta, a avut loc si o urcare general a preturilor,
mpratul a fost nevoit s dea o ordonant (23 martie 544 ?); prin care era prescris restabilirea preturilor
de dinainte de cium313.
7. Opera religioas^4
lustinian s-a ocupat foarte mult de Biseric, exercitnd asupra ei ntreaga sa autoritate. Pios din fire, ferm
legat de Ortodoxie, el tinea s pstreze unitatea credintei si avea o ur nempcat mpotriva tuturor
ereticilor. Foarte instruit n lucrurile religioase, nzestrat cu gustul controversei, mpratul era ntotdeauna
dispus s discute si s scrie n materie de credint. Ca si Constantin cel Mare ori Theodosius, zice Ch.
Diehl, socotea c cea dinti datorie a unui suveran e de a pstra neatins credinta crestin".
Spiritul su autoritar nu putea admite dezbinri n materie de credint. Persecutia era deci o datorie
mpotriva tuturor acelora care tulburau armonia desvrsit a Bisericii.
Printii Bisericii au fost mpotriva mijloacelor violente fat de eretici. Ei recomand contra dizidentilor
msuri de ordin spiritual.
n imperiul pgn, cultul religios era o afacere de stat: mpratul era n acelasi timp mare pontif. El trebuia
s apere traditia si unitatea religioas a statului.
313 E. Stein, Bas-Emp., II, pp. 756-760.
314 V. Ch. Diehl, op. cit, cap. VII.
599

ncepnd din sec. al II-lea, sincretismul religios a fost favorizat n imperiu, din acelasi motiv al unittii
religioase traditionale315. Acesta a mpins si la persecutarea crestinismului.
Maniheismul, la origine, nu era o erezie crestin, ci o religie nou, amestec doctrinar de zoroastrism cu
credinte mitologice babilonunene. Morala sa era antisocial, tinznd la abolirea familiei si a muncii316.
Dio-cletian, aflndu-se n Africa, a primit de la proconsulul Africii Iulian o cerere n privinta acestei secte
si se decise a o prigoni, n legea pe care a dat-o, el invoc re-
315 V. Gasquet, De l'autonte imperiale en matiere religieuse Byzance, p. 14; Zeiller, L'empire romain et
l'Eglise, Paris, 1928, 37-45, citati la Cront, La lutte contre l'heresie en Orient jusqu'au IX-e siecle. Peres,
conciles, empereurs, Paris, Domat-Montchres-tien, 1933, p. 56, n. 10.
316 Cront, op. cit., p. 56. [Referitor la aceast tem, bibliografia utilizat de N. Bnescu este mult mai
bogat la ora actual. Ne mrginim a face aici referire la S. Runciman, The Medieval Mani-chee,
Cambridge, 1947 (tradus n francez sub titlul Le Mani-cheisme medieval, Paris, 1972); D. Obolensky,
The Bogomik: A Study in Balkan Neo-Manichaism, Cambridge, 1948 (reprint, 1972); Raoul Manselli,
L'eresia de la male, Torino, 1963; M. Loos, Dualist Heresy in the Middle Ages, Praga, 1974; J. Gouillard,
L'heresie dans l'Empire byzantin des origines au XII" siecle, Travaux et Memoires", l, Paris, 1965, pp.
299-324; M. Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, voi. II, Bucuresti, Ed. stiintific, 1991, cap.
XXVII (Noi sinteze iraniene", pp. 280-301) si XXIX (Pgnism, crestinism si gnoz n epoca
imperial", pp. 331-361), precum si bibliografia critic de la pp. 473-483; I- P. Culianu, Gnozele dualiste
ale Occidentului, Bucuresti, Ed. Nemi-ra, 1995 (traducerea editiei franceze, I.P. Couliano, Les gnoses du-
alistes d'Occident, Historie et mythes, Paris, Pion, 1990), care aduce si ea la zi bibliografia acestui
subiect.]
600
ligia traditional a crei paz i e ncredintat de vointa divin". Aceast veche religie, afirm el, nu
trebuie s fie corectat de una nou", mpratul imput maniheilor crimele lor. Ei aveau moravuri
execrabile", tulbur populatiile pasnice", pricinuiesc mari pagube oraselor". Pe lng toate acestea,
mpratul avea mpotriva acestei secte nc un motiv de indignare: maniheii veneau de la natiunea
persan, rivala noastr, unde s-au nscut si de unde ies multe crime"317. De acum, ia msuri din cele mai
drastice mpotriva lor318.
ntelegnd necesitatea unui cler pentru pstrarea doctrinelor lor si pentru fondarea de comunitti, unele
secte au instituit clerici. Astfel, n secolul al II-lea, marcionistii s-au constituit n biserici cu ierarhie
clerical. Acesti eretici au existat prin bisericile lor pn n sec. al V-lea319. Marcionismul este o erezie
puritan. El propovduieste abstinenta, respinge Vechiul Testament si contest autoritatea Apostolilor, cu
exceptia Sfntului Pavel.
Novatieniim secolul al III-lea aveau, de asemenea, biserici, dar ei nu erau dect schismatici.
Al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol, 381) avea de examinat erezia lui Macedonius, care a fost
condamnat. A fost confirmat Simbolul niceean. Pentru a preciza doctrina ortodox asupra punctelor ata-
317 Ibid., p. 57.
318 Codul gregorian, XIV, 4, 4-7 (Mosaicorum et romanorum legum collatio, XV, 3, 1).
319 P. Batiffol, L'Eglise naissante et le catholicisme, p. 281.
601

cate de Macedonius si de alti eretici, Sinodul a redactat o mrturisire de credint, care fu adugat la
simbolul niceean.
Sinodul a anatemizat orice erezie n general, si nominal pe eunomieni (aripa stng a arianismului),
macedonieni, pe sabellieni, pe marcellinieni (sect derivat din sabellianism), photieni ( a cror doctrin e
mprumutat de la Paul din Samosata) si pe apolli-naristi.
Nestorianismul a determinat cel de-al III-lea Sinod ecumenic.
n fata numeroaselor erezii, lustinian cut s determine mai nti care era crestinismul oficial. Prin
formule legislative, el adopt si impuse supusilor si principiile dogmaticii crestine asa cum se
concretizase n urma celor 4 Sinoade Ecumenice. Aceasta era pentru lustinian o ndatorire religioas, cci
nimic n-ar plcea mai mult lui Dumnezeu dect s cunoasc pe toti crestinii ntr-o aceeasi curat credint",
mpratul si ddea seama ct de mult slbeau certurile religioase unitatea statului si tulburau ordinea
social. Pentru el, toti cti nu erau n sfnta comuniune cu Biserica universal prin mijlocirea preotilor si
erau eretici.
Nu toate sectele au fost tratate n acelasi chip. A fost fr mil mpotriva maniheilor. n 529, o revolt a
evreilor izbucni n Palestina si ea a proclamat chiat un mprat. La aceast revolt luar parte maniheii,
ma-sacrndu-i pe crestini si dnd foc bisericilor. De aceea lu msuri att de severe lustinian, prescriind
pentru ei moartea, tratndu-i drept criminali, considerndu-i pasibili de pedeapsa cu moartea pe toti cei
care i-ar primi si nu i-ar preda imediat judectorilor.
602
ISTORIA. IMPERIULUI BIZANTIN
Montanistii fur loviti cu nchiderea bisericilor si expulzarea clericilor din capital. Fat de arieni fu mai
nti binevoitor din aceleasi motive ca si Iustin. Gotii, aproape toti arieni, erau stpnii Italiei, iar
mpratul se temea de represalii din partea lor. Numai n 545 fur si ei inclusi printre eretici.
Monofizitii se bucurar de asemenea de bunvointa lui lustinian si aceast atitudine se explic prin
influenta Theodorei. Apoi, acesti eretici erau prea numerosi n imperiu. Printr-o atitudine conciliant,
lustinian credea c i va determina s reintre n Biseric. Pe de alt parte, a-i proscrie ar fi nsemnat a
nstrina de imperiu provincii importante. De aceea nu-i trat ca eretici, cel putin la nceputul domniei
sale. n aceast epoc, lacob Baradai a fondat n Siria o biseric monofizit, nceputul bisericii jacobite,
care a persistat. Dar ortodocsii reactionar si mpratul a fost influentat, n 536, un Sinod ntrunit la
Constantinopol i anatemizeaz pe capii monofiziti si condamn scrierile lor. mpratul a confirmat
aceast sentint.
O persecutie fu ordonat n 537, dar un an mai trziu, mpratul se art iarsi conciliant si pn la
sfrsitul vietii sale oscil n privinta monofizitilor.
Dar pedeapsa cu moartea pare s nu se fi aplicat, s fi fost numai cominatorie. Ereticii erau prea numerosi
n imperiu si mpratul se multumi s le aplice alte pedepse, dintre care exilul era. cea mai sever. O alt
pedeaps era confiscarea, aplicat cel mai adesea bisericilor si paracliselor ereticilor, n folosul bisericilor
ortodoxe. Mai rar era aplicat confiscarea n folosul fiscului, interzicnd-o cnd condamnatul avea
descendenti ori ascendenti pn la cel de-al treilea grad.
603

Afar de aceste pedepse, erezia atrage restrictia drepturilor civice. Principiul lui lustinian e c numai
crestinii ortodocsi pot s se bucure complet de drepturile civice. Ele sunt retrase ereticilor. Tot astfel
ereticii nu aveau acces la functiile publice. Chiar unele profesiuni liberale sunt interzise ereticilor. Astfel,
ei nu puteau fi profesori, ca s nu poat atrage pe cei simpli n erorile lor. Sunt exclusi si de la barou.
Ereticii vor fi mrginiti la functii oneroase. Mai mult, ei nu puteau depune mrturie n justitie (samaritenii,
maniheii, montanistii si sectele derivate din manihei si monta-nisti). Ct priveste restrictiile de drept privat
prescrise mpotriva ereticilor, lustinian i exclude pe copiii ereticilor de la succesiune, si prescrie c
printii eretici nu pot micsora prin nici o liberalitate prtile copiilor lor ortodocsi, n lips de copii,
succesiunea ortodocsilor trece la rude ortodoxe chiar foarte deprtate; n lips de rude, ascendenti sau
colaterali avnd jus capiendi, fiscul primeste mostenirea. Dac ereticii exclusi trec la credinta ortodox,
fratii ortodocsi trebuie s le restituie partea cuvenit.
Ales al lui Dumnezeu, vicar si chip al lui Dumnezeu pe pmnt, mpratul si atribuia o nediscutat
competent pe terenul dogmei si al credintei, n tot timpul domniei sale, el cut s fie aprtorul Bisericii,
dar pretinse n acelasi timp s-i impun disciplina si chiar dogma. Reglementnd tot ce privea organizarea
clerului si administrarea lcasurilor religioase, lustinian acord toat protectia sa Bisericii.
Pentru persoanele Bisericii exista o jurisdictie special: episcopul singur e judectorul, iar tribunalul laic
nu are ce cuta aici. Dimpotriv, sefii Bisericii au con-
604
trolul administratiei civile, mpratul le confer prin lege acest drept. Alte dispozitii legale fac din capii
Bisericii protectorii sracilor, ai prizonierilor, sclavilor, victimelor de tot felul.
La nceputul veacului al Vl-lea situatia religioas a imperiului era foarte complicat, prin multimea
credintelor care iesiser din vechea unitate a crestinismului. Cu toate persecutiile mpratilor din veacurile
IV si V, pgnismul nu murise nici el. Evreii erau numerosi n imperiu si samaritenii formau n Palestina o
grup mare de dizidenti, n Occident am vzut ce amploare luase arianismul, protejat de vandali si ostro-
goti. n Orient, deosebirile erau si mai mari: nestorieni n Armenia, monofiziti n Siria si o multime de alte
secte n care se rupeau acestia la rndul lor. Iustin, realiznd unirea cu Roma, dezlntui o mare prigoan
mpotriva acestor eretici. lustinian continu aceast politic, nc de la nceput, prin rescriptele sale din
527 si 528, el i excluse pe eretici de la functiile publice si profesiunile liberale, pstrndu-i numai n
functiile oneroase. Legea opreste n sfrsit cultul ereticilor: nu se puteau aduna, organiza, nu puteau
conferi botezul, nici hirotonirea. Ea ordon nchiderea templelor ariene, a sinagogilor evreiesti sau
samaritene; ea hotrste distrugerea sau transformarea lor n biserici ortodoxe. Ereticii nu puteau depune
n justitie mrturie mpotriva ortodocsilor. Nu puteau mosteni, iar dreptul lor de a lsa testament era
mrginit. Astfel, ereticul e un paria n societate: orice act legal i era interzis, legea l opreste s aib sclavi
ortodocsi320.
J Justinien, pp. 324-326.
605

n legtur cu aceasta st cercetarea inchizitorial mpotriva tuturor partizanilor declarati sau ascunsi ai
vechiului pgnism. Centrul vechii credinte era Atena, cu profesorii si neoplatonici de filosofic. lustinian
confisc n 529 bunurile Academiei platonice si opri nvtmntul n filosofic si drept de la Universitatea
din Atena.
Traditiile pgne se pstrau nu numai n scolile de filosofic, ci si n cele de drept, si nu numai la Atena,
dar si n Alexandria, Gaza321 si aiurea. lustinian le nchise. Le pstr numai pe cele din Constantinopol si
Beyruth.
Acestea sunt principiile generale ale politicii lui lustinian. n adversitatea sa mpotriva ereticilor, se
deosebesc totusi diferite grade. Cu cea mai mare rigoare procedeaz mpotriva maniheilor (pe care pgnii
i socoteau drept evrei, evreii drept schismatici, iar crestinii drept idolatri), care propovduiau teoria
doketis-muluim. Fat de acestia, persecutia era o datorie. Evreii aveau oarecare tolerant n Orient. Dar
revolta samaritenilor din Palestina, sect echivoc, agrava situatia lor. Provocati de legile intolerante, de
insultele crestinilor, populatia aceasta, care se mai ridicase nainte, se revolt n 529- Crestinii fur
mcelriti, biseri-
321 [Despre scoala din Gaza si reprezentantii ei, v. Demosthe-ne Russo (Roussos), Tpeg Fataoi,
Constantinopol, 1893; B. Ta-takis, La philosophie byzantine, Paris, 1959, tradus si n greceste; N. Polites,
'H <pikoaoq>ia eig TO Bvtvrwv, I, Athena, 1992, p. 339-340.]
322 C lisus a luat numai o aparent de om; se exclude prin urmare adevrul si autenticitatea
Evangheliilor cu privire la Nasterea lui Christos, la Fecioara Mria. Gnosticii socoteau tot astfel.
606
cile arse, tara prdat. Lucru mai grav, revoltatii proclamar un mprat, mpotriva acestor miscri, lustini-
an proced cu ultima rigoare. Trupele imperiale, la care se adugar triburile arabe de la frontier, necar
revolta n snge. 20.000 de samariteni pierir n lupt, tot attia fur ridicati de sefii care i vndur ca
sclavi pe pietele persane, uzurpatorul decapitat si capul su, ncoronat de diadem, trimis ca trofeu
mpratului. De atunci, mpotriva celor ce mai rmneau, se proced cu cea mai mare energie, mai ales
cnd n 530 revoltatii chemar n ajutorul lor pe persi, dusmanii de moarte ai bizantinilor. sefii lor fur
prinsi, decapitati, sinagogile drmate cu ordinul de a nu se mai recldi; exclusi de la functiile publice, n
afara celor oneroase, samaritenii nu puteau mosteni, nici lsa testament, nici nstrina bunurile lor. Multi
se convertir n urma acestei drastice msuri, dar ei se vor revolta mai trziu din nou323.
Aceast revolt a samaritenilor atrase persecutia si asupra evreilor.
n Africa, ndat dup cucerire, imperiul se nftisa ca restaurator al Ortodoxiei si ereticii, evrei, pgni,
arieni, donatisti fur tratati cu cea din urm rigoare, n Italia avu loc aceeasi prigonire a arienilor.
Cu privire la nestorieni si monofiziti, politica lui lustinian a fost plin de sovieli. Mult vreme legea i
numi sovitori", dizidenti", SiccKpivonEVOi524. n 541, ei sunt nscrisi pe lista ereticilor, de atunci
toate legile mpotriva ereticilor li se aplic si lor, cultul lor e pro-
323 V. Diehl, op. cit., pp. 328-329.
324 Ibidem, p. 331.
607

scris. Legea civil a fost tot asa de dur cu dnsii. Monofizitii erau puternici n Orient si de aceea fuseser
tolerati att de mult. Theodora i proteja si sub influenta ei mpratul cut s nu provoace dezbinarea
imperiului prin atitudine vehement mpotriva lor. Au fost momente n care ei stpnir nesuprati
aproape n tot imperiul. La Constantinopol Anthim, un monofizit, ocup tronul patriarhal n 535. Dar cnd
n 536 papa Agapet veni la Constantinopole, trimis de Teo-dat, el 1-a determinat pe lustinian s se ntoarc
la Ortodoxie si Anthim fu depus (martie 536). Putin mai n urm, Sinodul de la Constantinopol (mai 536)
anatemiza solemn pe eretici si lustinian confirma sentintele pronuntate de Biseric. Din nou se dezlntui
prigoana mpotriva monofizitilor.
n 536, murind Timotei al IV-lea patriarhul Alexandriei, fu ales succesorul, Theodosios, suspectat de
tolerant fat de monofiziti. Chemat la Constantinopol n 538, fu invitat s accepte Sinodul de la
Chalkedon. Refuznd, cu toat'protectia Teodorei, el fu exilat cu clerul su n Thracia si a fost ales, la
sugestia lui Pela-gius, clugrul Paul din Tabenna, devotat cauzei ortodoxiei325.
Cu tot acest insucces, multumit protectiei ascunse a Theodorei, monofizitii au pstrat n Orient o
influent considerabil. Patriarhul monofizit Theodosie, exilat din Alexandria la Constantinopol, unde
tria protejat de Teodora, l consacr n 542, ca episcop al
325 Ibidem, pp. 341-342. [Relatare mai circumstantial a evenimentelor la L. Duchesne, L'Eglise au Vf
siecle, Paris, p. 90 si urm.]
608

Edessei, cu autoritate asupra Siriei ntregi si Asiei, pe un protejat al mprtesei, clugrul lacob Baradeus
(Baradai, din cauza zdrentelor n care se mbrca). Acest om energic si ndrznet va reda monofizitilor, n
ctiva ani, toat puterea lor n Orient. El consacr o multime de episcopi si mii de preoti si diaconi.
Activitatea lui se ntindea nu numai n Asia Mic si n dieceza Orientului, dar si n Egipt, unde adun n
secret un sinod la Alexandria, pentru reorganizarea bisericii monofizite326. Datorit organizrii lui
Baradeus, noua biseric monofizit a fost numit, dup numele su, biserica iacobit.
ntotdeauna lustinian si-a recunoscut dreptul de a interveni direct n afacerile Bisericii. Potrivit vechii
traditii imperiale, el pretindea s convoace sinoadele, s le hotrasc programul, s supravegheze n
persoan ori prin mandatari mersul dezbaterilor, s sanctioneze prin edicte hotrrile luate. Ca un adevrat
doctor al Bisericii, el interpreteaz Scripturile, redacteaz formularele credintei, arunc anateme mpotriva
celor pe care-i consider eretici, trateaz.cu asprime pe oricine se opunea vointei sale. Afacerea celor Trei
Capitole descoper aceast politic. Sub influenta lui Theodor Askidas (episcop de Caesarea), lustinian,
care n ianuarie 543 ntrunise un Sinod pentru a condamna memoria vestitului Origen, la care aflase urme
de erezie (nvta preexistenta sufletului)327, se ls convins c
326 E. Stein, op. cit., pp. 624-626.
327 Cedrenus (Kedrenos), I, p. 659 si urm. [Despre Askidas, v. ntre timp H.-G. Beck, Kirche, p. 384 si
EPLBIP, voi. III, p. 25U
609
NICOLAE BANESCU
dac monofizitii erau nencreztori n Sinodul de la Chalkedon, de vin era toleranta pe care acest Sinod o
artase fat de scrierile lui Theodor din Mopsuestia, Theodoret din Kyros si Ibas din Edessa, toti trei ptati
de nestorianism si, deci, nesuferiti monofizitilor. Theodor de Mopsuestia fusese nvttorul lui Nestorius,
iar ceilalti doi prietenii si. Pasajele cele mai suspecte ale scrierilor lor au fost denuntate sub titlul de Cele
trei capitole". Era tocmai momentul n care, cu concursul Theodorei, biserica monofizit primea ca
episcop de Edessa cu autoritate asupra Siriei ntregi si Asiei pe Jacob Baradeus (543), preferatul
Theodorei. mpratul public n 543 (dup Diekamp, dup altii, n 546) un edict prin care condamn cele
trei capitole", rmnnd s se obtin semnturile sefilor Bisericii. Acest fapt zgudui adnc Biserica si
domnia, timp de 10 ani. Patriarhii si episcopii Orientului se supuser naintea poruncilor si amenintrilor
mpratului: n Occident ns lucrurile merser mai greu. mpratul se asigur de persoana Pontifului,
chemnd pe Vigilius la Con-stantinopol. Acesta fu ridicat mpotriva vointei sale si adus cu forta aici, la
nceputul lui 547, unde el, dup o rezistent ndelungat, s-a supus n cele din urm despotismului
mpratului si mprtesei, si a aderat la condamnarea celor trei capitole" printr-un Judica-tum, n ajunul
Pastelul din 548.
La aflarea celor ntmplate, n tot Occidentul, n Africa, n Dalmatia, n Illyricum s-a strnit un protest
general mpotriva comportrii lui Vigilius si a nefastului su Judicatum. lustinian permise papei, pentru a
calma agitatia, s-si retrag Judicatum-u\ (aprilie 550), clar n acelasi timp Vigilius se ndatora solemn s
con-
610
tribuie pe ct posibil la pronuntarea anatemei mpotriva celor trei capitole", mpratul, printr-un nou
edict, dat n 551, condamn a doua oar cele trei capitole" si ia msuri aspre pentru a nbusi cu forta
toate opozitiile. La Constantinopol, alarmat ele ceea ce fcuse, Vigilius, sustinut deenergia nuntiului
Pelagius, ceru cu insistent convocarea unui sinod ecumenic, care s se pronunte n aceast privint, n
august 551 se declanseaz violenta mpotriva lui. El se refugiaz n biserica Sfntul Petru din Homisda si
o trup ncerc s-1 smulg din altar. Papa rezist, iar multimea adunat scoate strigte de oroare, ceea ce
i-a decis pe asediatori s se retrag. Temndu-se pentru viata sa, papa fugi la Chalkedon, unde s-a
adpostit n biserica Sfnta Euphemia. lustinian, impresionat, 1-a fcut pe pap s se decid, prin
negocieri, s se ntoarc la Constantinopol, miznd pe ideea Sinodului. Dup multe tergiversri, acest
Sinod, numit al V-lea Ecumenic, s-a deschis la 5 mai 553, la Sfnta Sofia. Ctiva prelati din Africa, bine
alesi, reprezentau singuri Occidentul. Papa refuz s ia parte si pretinse, prin Consti-tutum din 14 mai 553,
s se pronunte asupra chestiunii prin propria-i autoritate. Prsind doctrina lui Theodor de Mopsuestia, el
refuz s anatemizeze persoana acestuia; n privinta lui Ibas si Theodoret, declar c toti catolicii trebuiau
s gseasc suficient ceea ce multumise sinodul de la Chalkedon.
Dar Vigilius promisese lui lustinian, prin jurminte repetate, condamnarea celor trei capitole". Sinodul,
din ordinul mpratului, nu tinu seama de palinodia papei, si, pentru a-1 satisface pe lustinian, sterse din
dipticele bisericesti pe Vigilius. -,s ,r,fl ,, \ :.-;:
611

Pentru a impune decizia Sinodului a fost ntrebuintat din nou forta. Sustintorii lui Vigilius au fost exilati
sau nchisi. Papa, obosit, temndu-se s nu se pun n Roma recstigat alt pap, ced, si, prin Constitu-
ft/ra-ul din februarie 554 confirm condamnarea celor trei capitole", n Italia, rezistenta fu mare n fata
msurilor de a-i supune pe recalcitranti328, mpratul conferi Scaunului roman beneficii ca multumire si
n anul urmtor papa plec spre Roma, pe care ns nu o mai vzu niciodat, murind la Siracusa, n 7 iunie
555. Corpul su fu transportat la Roma si nmormntat. Acest fapt provoc o crncen rezistent n
provincii si lustinian a mai avut mult de luptat pn s-si impun vointa n aceast materie de dogm.
Toat aceast oper cu accente violente a lui lustinian, fcut n vederea atragerii monofizitilor la unitatea
crestin, nu a dus n realitate la nici un rezultat: ereticii nu consimtir la primirea Sinodului din Chal-
kedon. La sfrsitul vietii sale, lustinian mbrtisa doctrina egiptean, conform creia trupul lui lisus pe
cruce rmsese incoruptibil (aphtartodoketisni), exilndu-1 pe patriarhul Eutychios, care nu-i admise
erezia, si numai moartea l mpiedic pe mprat s o impun imperiului.
Dac e s judecm n ntregul ei opera religioas a lui lustinian, observ Ch. Diehl, trebuie s mrturisim
c, desi intentiile sale cu privire la politica de unire au fost ludabile, autoritatea sa n materie de religie se
exercit ns ntr-un chip cu totul intolerant, aspru si
328 Diehl, Just., pp. 354-363; Le monde oriental, pp. 109-112.
612
vexatoriu si, cu toat tenacitatea ncercrilor sale, rezultatele obtinute au fost nule ori deplorabile. Este
ns altceva, n opera religioas a lui lustinian, care-i salveaz memoria, adaug savantul francez: ca si
Constantin cel Mare, el se simtea rspunztor fat de adevrata credint, pe care socotea c are datoria
sacr de a o rspndi n lume. De aici luar fiint nenumratele misiuni care fur si unul dintre cele mai
folositoare si mai eficace instrumente ale diplomatiei imperiale n timpul lui lustinian329.
Biserica era puternic, protejat de stat si de opinia public, sprijinit de multimea fanatic a clugrilor, a
cror influent era destul de simtit n miscarea religioas a epocii. Mnstirile se nmultiser considerabil
n aceast perioad, caracterizat drept adevrata vrst de aur" a ntemeierii mnstirilor330.
Nu putem ncheia acest capitol al domniei lui lustinian fr a mentiona mnstirile si fundatiile de
binefacere, att de numeroase n epoca acestei domnii. Fiecare mnstire si avea asa-zisul xenodochion n
care erau primiti strinii, sracii si bolnavii. Alturi de acest ospiciu, care nu lipsea din nici o mnstire,
erau numeroase asezminte de binefacere ncurajate de lustinian prin ordonantele sale. Ele erau de cele
mai multe ori conduse de clugri: gerontokomia (aziluri pentru btrni), ptochotrophia (ospicii pentru
sraci), nosokomia (aziluri de bolnavi), oipbanotropbia (azile de orfani), brephotrophia (ospicii de copii),
lobotro-
329 op. cit., pp. 365-366.
330 Ch. Diehl, Justinien, p. 502.
613
l
NICOLAE BNF.SCU
phia (leprozerii). Toate aceste asezminte erau numite cu termenul general de eua/efg oiKoi.m mpratii si
particularii se ntreceau n crearea lor, iar domnia lui lustinian e foarte bogat n aceste asezminte pioase.
Una dintre cele mai vestite era la Constantinopol, Xe-nodochion Samson, incendiat n timpul revoltei
Nika, reconstruit cu impozant ele ctre mprat si dotat cu multe bogtii.
331 [O sintez asupra asistentei sociale n Imperiul byzantin a fost realizat ulterior de ctre D.
Constantelos, Byzantine Philan-thropy and Social Welfare, New Brunswick. N. J., 1968.]
[LUMEA BIZANTIN SI VIAtA COTIDIAN N VREMEA LUI IUSTINIAN]
Din cele nftisate pn acum, am vzut c mpratul, mostenitor legitim al vechii Rome, se socotea
suzeran al tuturor regalittilor barbare. Regii barbari, la rndul lor, cutau totdeauna, chiar dac erau aflati
dincolo de hotarele imperiului, s-si atrag bunvointa mpratului332, Constantinopolul avnd asupra
acestor suflete naive un prestigiu imens. Cei care veneau o dat aici nu-i mai puteau uita vreodat
bogtiile si splendorile333.
Aceste tendinte: pe de o parte, ambitia mpratului, care voia s-si extind autoritatea asupra celor mai
ndeprtate popoare, pe de alt parte, dorinta barbarilor de a ptrunde n imperiu si de a-si atrage asupr-le
onorurile si bogtiile Bizantului, trebuiau s se afle n-tr-un raport constant, n veacul al Vl-lea, cnd
imperiul era amenintat mai mult dect oricnd, politica extern trebuia s treac pe primul plan. Motive
comerciale si religioase au fcut mai apoi ca aceast actiune diplomatic a imperiului s capete o
deosebit nsemntate, n chipul acesta, Bizantul si-a nsusit o adevrat art de a-i stpni pe barbari, art
ale crei principii e bine s le cunoastem, cci ele cluzesc ntotdeauna politica acestui imperiu si ne
explic n bun parte
332 Gasquet, De l'autorite imperiale en matiere de religion, Paris, 1879, pp. 81-92.
1 Ch. Diehl, Justinien, pp. 368-370.
615

lunga lui existent, n ciuda tuturor crizelor mari prin care a trecut334. ',,
1. [Diplomatia si misiunile diplomatice]
mpotriva primejdiei necontenite a incursiunilor barbare, armele nu mai erau de ajuns pentru a apra
imperiul: au fost necesare misiuni de diplomatiei dibace, pe lng actiunea rzboinic, pentru a tine n fru
aceast primejdie. Studiul lumii barbare ajunsese acum una dintre preocuprile statornice ale politicii
Curtii bizantine. Asupra fiecrui trib, cancelaria si aduna notele si informatiile sale: ele priveau
obiceiurile, puterile, certurile care sfsiau acel trib, relatiile comerciale ce puteau fi ntretinute cu acesta.
Erau cercetate apoi mijloacele prin care puteau fi nvrjbite ntre ele popoarele barbare: pentru aceasta, se
stia care erau, la fiecare dintre aceste popoare, familiile cele mai influente, cu ce puteau fi ele mai bine
atrase, ce sentimente si ce interese trebuiau aruncate mai ales n joc.
n toate aceste privinte, diplomatia mldioas, ingenioas a lui lustinian e ntr-adevr de admirat.
Mai nti, tuturor acestor barbari li se pltea un ajutor anual (.annona), n schimbul cruia ei se obligau s
apere frontiera vecin cu ei a imperiului si s aduc n slujba imperiului un numr de soldati, la cererea
autorittilor militare. Apoi, pentru a-i lega si mai mult de Bizant, sefilor acestor barbari li se acordau titluri
din ierarhia aulic, n genere, ca semn al suzeranittii imperiale, li se ddea un fel de nvestitur a co-
616
mandamentului lor. Prokopios mentioneaz insigniile remise de lustinian sefilor barbari din Africa: un
baston de argint ncrustat cu aur, o diadem de argint, o manta alb, prins de umr cu o agraf de aur, o
tunic alb mpodobit de broderii si ncltminte cu ornamente de aur335. Prokopios mentioneaz anume
aici c, atunci cnd Belisarie a ntreprins rzboiul mpotriva lui Gelimer, numai putini barbari s-au unit cu
acesta; cei mai multi, att n Mauritania, ct si n Numidia si Byzakion, au trimis ambasadori la Belisarie,
decla-rndu-se supusi ai mpratului, fgduind s-1 ajute si cernd s le trimit nsemnele domniei, dup
vechiul obicei, ia ie cruju/Soa aqiai nap' avmv cte.kea'&ai Tijt pxfjg Kai 5rj TOV naaiov vd/iov
eSsovTo336; cnd persoanele erau de un rang nsemnat, insignele erau mai pretioase. Astfel, Malalas ne
spune c, n timpul lui Iustin I, regele lzilor, Tzath (Ztathios), ndat ce muri tatl su, fugi la mpratul
Iustin (spre a nu fi proclamat de regele persilor si a nu fi obligat s mprtseasc pgnismul) si-1 rug
s-1 proclame rege al lzilor. Iustin l botez si-i ddu de sotie o bizantin, pe fata patriciului Nomos, si-1
ncorona cu diadema de aur mpodobit cu pietre pretioase, meyviov 'PG)\iaK6v ftaci'kiKov, hlamida de
mtase alb, mpo-
335 Bell. Vnd., I, 25, 4-8. (Ed. Haury, Procopii Caesariensis, Opera omnia, Leipzig, Teubner, voi. I,
1962, p. 413, r. 9-15): p68oq pjvp KaTaKexpvo(a/j.Lvri rjai nog pjvpovq ovx orjv TT)V
KEqtakriv GKenaiv, dA/T anep OTL<pvri Te/la/JcSorv pyvpoq navmxo-ev vexofievoq, Kai
rpipcbviov n Aeusrov, eq nepovrjv Kat TOV Setwv îov ev %A.a[j.v5og axâi
tvviov, xitv re evKog, noiKXfj.ara ex&v, Kai pfivKT] emxpvaog.
336 Bell. Vnd, I, 25, 4 (?d. cit., voi. I, p. 413, r. 2-5).
617
NICOLAE BANF.SCU
dobit cu un tablion de aur pe care era brodat portretul mpratului, L/la/iu<5a aanpov 6.oar\piKov vTi
Ttopcpvpov m/SAiou %pvaovv fiaaihiKOv Ta/3 ev vnfjp%Lv ev êacp aTT^piov ^rfivov, e%ovia
iov %apaKTfjpa TOV avwv fiamecog 'lovanvov - tunica alb - aanpov napayavSiov, brodat cu
medalioane de aur n care se afla de asemenea efigia mpratului [e%ov %pva nkovnia paaiiKa,
e%ovTa TOV %apaKif\-pa TOV avTOV fiaaihecog]; ncltmintea ns era adus din patria sa,
mpodobit cu mrgritare, Ta y ap Tây-yia 77v ano tr\q Siag avTov x&paq, e%ovTa /j,apyapi -iac,
Hepatica a%r\n,aii}i''.
Pe lng acestea, sefilor barbari li se ddeau demnitti n ierarhia bizantin: regele lzilor avea titlul de
silentiarios si primea n aceast calitate onorariu; altii erau patriei; aceia pe care mpratul i boteza,
primeau numele de fii ai mpratului. Foarte mndri de aceste titluri, barbarii se declarau sclavii
maiesttii imperiale".
Uneori, pentru a-i cstiga mai mult, li se cedau pmnturi. Astfel, lustinian i autoriz pe longobarzi s se
aseze n Noricum si Pannonia, cantona pe heruli n Dacia, pe hunii kutriguri n Tracia, iar avarilor, care
intrar n relatii cu imperiul, le fgdui locuri pe Sava, n Pannonia Secunda, n baza unei conventii fcute
cu imperiul, toti acesti barbari deveneau foederati.
Pentru ca influenta bizantin s fie continu asupra acestor vasali ai imperiului, li se ddeau adesea sotii
dintre femeile bizantine, n general din aristocratia senatorial, li se cresteau copiii la Constantinopol; erau
7. Malalas, ed. L. Dindorf Bonn, p. 413.
618
adpostiti, n sfrsit, la Bizant pretendentii la tronul acelor barbari, ca o continu amenintare pentru feu-
datarii imperiului, n caz ele vacant, mpratul putea impune'ca sef pe unul din acesti refugiati.
Dar un mijloc care impunea mult acestor vasali era ceremonialul orbitor cu care erau primiti cnd veneau
la Constantinopol. Ei aflau acolo o receptie pompoas, care le ddea o mare idee despre puterea si
prestigiul imperiului, n tot timpul domniei lui lustinian, Constantinopolul vzu o defilare continu a
printilor exotici, heruli, huni, gepizi, avari, arabi, axumiti, lzi, iberi, oameni de toate rasele si din toate
trile. Ei erau coplesiti de atentie, de daruri, de mretie: erau condusi cu mare pomp, cu o escort de
cavalerie splendid, n sunetele trmbitelor si n mijlocul drapelelor desfsurate.
Un alt mijloc de actiune al diplomatiei bizantine era de a strni popoarele barbare unele mpotriva altora.
Ea ntretinea cu dibcie rivalittile dintre ele, provoca dusmniile. Bizantul gsea ntotdeauna un barbar de
aruncat asupra celuilalt: el i arunc astfel pe longob-arzi asupra gepizilor, pe hunii utiguri asupra celor ku-
triguri, pe avari asupra hunilor338.
A lua pe barbari n solda imperiului, a-i divide pentru a-i nimici, fusese un mijloc cunoscut nc vechii
Rome. Dar un procedeu cu totul nou, creatie a diplomatiei bizantine, fur misiunile. La Bizant, se stie,
politica a fost ntotdeauna strns legat de religie, opera convertirii, a propagandei crestine mergnd
alturi cu
338 Ch. Diehl, lustinien, pp. 371-374.
619
NICOLAE BNF.SCU
aceea a cuceririi139: misionarul era colaboratorul soldatului. Priceput, instruit, rbdtor, el era un agent de
prim ordine. Alturi de neguttorul, de negotiator, care prin cltoriile sale ndrznete lumineaz cmpul
actiunii diplomatice, dndu-i informatiile necesare, clugrul, mai folositor nc, pregtea calea actiunii
politice, deschidea noi domenii civilizrii. El ncepe, n opera sa de convertire, cu persoanele influente, cu
femeile, mai sensibile la mesajul de blndete si iubire al noii credinte; si cnd regele era cstigat, poporul
urma ndat. Dac regele sovia, o cltorie la Con-stantinopol, unde l astepta pompa receptiilor si
splendoarea ceremoniilor religioase, dezarma ultima sa rezistent.
De atunci, n tara convertit, influenta bizantin devenea stpnitoare. Preotii ajungeau confidentii,
ministrii regelui, episcopii care tineau de Constantino-pol, se stabileau acolo; crestinismul aduce nu numai
un cult nou, o liturghie necunoscut si atrgtoare, el introduce o lume nou ele idei, de sentimente: o
civilizatie nou, cu totul bizantin, strbate si i preface pe barbari340.
Politica aceasta putini mprati au practicat-o cu mai mult mldiere si dibcie dect lustinian.
Ambasadorii si misionarii si ptrund n regiunile cele mai deprtate, cele mai necunoscute, n Rsrit,
pentru a tine la respect monarhia Sassanizilor, mpratul i caut pretutindeni dusmani, de la hunii sabiri,
care pot s se arunce asupra acestei monarhii pe la nord si de la
' Gasquet, op.cit., Paris 1879, pp. 75-77. ...........
' Ch. Diehl, Justinien, pp. 375-376. iy,uV
620
arabii desertului sirian, care o puteau ameninta pe la sud, pn la arabii din Yemen si la regatul etiopian
din Axum. n Apus, el si ntinde influenta asupra vizigotilor si francilor; la frontiera Dunrii seamn
discordie ntre barbari, tinndu-i n fru pe bulgari prin huni, pe gepizi prin longobarzi, pe huni prin avari.
Pe coasta de miaznoapte a Pontului Euxin, imperiul avea dou avanposturi nsemnate: Cherson si Bos-
poros n Crimeea. Prin aceste posturi naintate se exercita influenta sa asupra populatiilor rtcitoare din
prtile acelea. Acolo, pe coasta oriental a Crimeei, erau triburi de origine hun si mai departe, pe coastele
Mrii de Azov si n peninsula Taman, resturile marii migrati-uni gotice, gotii tetraxiti. Mai la nord, la est
de Tanais (Don) se aflau hunii utiguri, la Apus de Tanais hunii kutriguri, care veneau pn la Dunre n
incursiunile lor341. Cu toate aceste popoare, Bizantul ntretinea statornice legturi. Chersonul si Bosporos
erau marile centre comerciale unde se fcea schimbul mrfurilor cu barbarii din aceste prti. Gotii
tetraxiti, atrasi de mult nc la crestinism, intraser, de teama hunilor, n relatii de vasalitate cu imperiul.
Hunii Bosporului se convertiser si ei, cu regele Grod, care pieri din aceast cauz ntr-o rebeliune a
poporului su. Cu hunii kutriguri Bizantul avea, de asemenea, legturi, cutnd a ntretine rivalitatea
dintre aceste dou fractiuni. Pentru a pstra aceste importante posturi, lustinian fortificase puternic
Bosporos si Cherson si ridicase pe coastele Crimeei mai multe forturi ntrite342.
541 Bell Gotb. IV, p. 5.
342 Ch. DiehI, Justinien, pp. 377-380.
621

Dincolo de extremitatea estic a Mrii Negre, la piciorul Caucazului, unde era vechea Colchida, se afla
tara muntoas numit n secolul al Vl-lea Lazica -Aa(,iKr\. Era o pozitie strategic de cea mai mare
nsemntate pentru bizantini: pmntul accidentat, prevzut cu multe clisuri, putea fi usor aprat mpotriva
nvlirii de la nord, pe unde amenintau hunii si avarii; el nchidea n acelasi timp persilor accesul la mare,
pe unde acestia ar fi putut ameninta serios posesiunile imperiului. De aceea bizantinii se silir necontenit
a-i pstra pe lzi n clientela lor. Am vzut pe regele Tza-thios (Tzath) primind din minile lui lustinian
coroana si nvestitura. Pentru a-si asigura stpnirea, lustinian construi aici o puternic cetate, Petra
lustiniana, la sud de Phasis343. Alte fortrete se ridicar apoi si prezenta acolo a ducilor imperiali i
nemultumi de multe ori pe lzi, care apelar la protectia persilor uneori, dnd astfel pricin necontenit de
ostilitti cu persii. Crestinismul i apropiase ns mult pe lzi de imperiu; regii lor au fost adesea crescuti la
Constantinopol, cstoriti cu femei bizantine (Tzath fusese crestinat de Iustin si cstorit cu Valeriana,
fiica patriciului No-mus), nct, n genere, influenta Bizantului se mentinea acolo statornic, iar lustinian
putea numi aceast tar ca a sa", r\ r\[iLiipa AatiKri.
La est si la nord de aceast tar se aflau alte popoare, cele mai multe vasale lzilor - si prin ei, aflate sub
influent bizantin: suanii, apsilienii, abasgii344, zichii, sagidii sau saginai345 si mai n sus, la piciorul
Caucazu-
343 Bell. Goth, IV, 2. 3(4 Ibidem, IV, 2; 3. 345 Ibidem, IV, 4, 1-4.
622
lui, spre portile Caucazului, alanii346. Toate aceste populatii se convertiser la crestinism si gravitau deci
n sfera politicii bizantine, mpratul le pltea anual subventii, iar pentru a-si asigura influenta stpnea
acolo puncte strategice importante, ca Pityos si Sebastopo-lis347.
Tot prin Lazica imperiul venea n control cu alte dou neamuri barbare: hunii sabiri la nord si triburile
Iberici la sud-est (actuala Georgie). Cei dinti ocupau cele dou celebre defileuri cunoscute sub numele de
Portile Caspice, si aceasta fcea s li se dea o deosebit atentie, cci ei puteau deschide astfel drumul ctre
miazzi popoarelor nomade de la nord. Acesti huni erau putin siguri, dar diplomatia bizantin a stiut, cu
toate acestea, s-i aib de multe ori de partea sa. Crestinismul pare a fi ptruns la ei la nceputul veacului
al Vl-lea. Iberii, de asemenea convertiti la crestinism, vedeau n mpratul bizantin un aliat pretios, si
astfel, desi supusi politic regelui pers, ei au cutat adesea protectoratul bizantin si diplomatia imperial a
exercitat acolo ntotdeauna o actiune ocult, care pricinuia dificultti persilor348.
Armenia era apoi un cmp nsemnat al jocului diplomatiei bizantine. Aici, bizantinii au aflat n persi un
rival care le disput de multe ori cu armele influenta. Din veacul al V-lea, partea oriental - Persarmenia -
era n posesiunea Sassanizilor; partea occidental era legat de imperiu prin vagi legturi de vasalitate. La
346 Ibidem, IV, 3-4.
347 Ibidem, IV, 5.
348
Ch. Diehl, Justinien, pp. 380-384. ' . - ->\
623
1!
NICOLAE BANESCU
nord de Eufrat locuiau tzanii, triburi pgne si slbatice, mpratul le-a ocupat tara cu fortrete si
garnizoane- a ncercat apoi, prin crestinism, a-i mblnzi. Tot astfel a procedat fat de triburile armene din
prtile de sus ale Eufratului, n aceast tar, de mult vreme crestin, el nmulti bisericile si mnstirile si
nu crut nici o osteneal pentru a rspndi la aceste triburi aspre si barbare (din tinuturile Sophanene,
Anzitene, Asthiatene, Balabitene), moravuri mai blnde. Femeia era, de exemplu, la aceste clanuri
slbatice, foarte dispretuit. Sotul o cumpra ca pe o vit, ea nu primea dot si era exclus de la mostenire.
lustinian, printr-o novel, fcea s nceteze aceast stare nedreapt de lucruri37'9.
Mai la miazzi, n imensele pustiuri care desprteau, la rsritul Siriei romane, imperiul de monarhia
Sassanizilor, rtceau numeroasele triburi arabe. Roma intrase n relatii cu ele nc din veacul al treilea,
strduindu-se s se foloseasc de acesti nomazi pentru aprarea frontierelor sale. lustinian continu aceast
politic. Triburile arabe primeau subsidii anuale, seicii lor, pe care administratia bizantin i numea
pbylarchi, (pvkap%oi - primeau nvestitura de la mprat si autorizatia de a se aseza uneori cu trupele lor
dincoace de hotarele imperiului unde, sub conducerea ducilor imperiali, contribuiau la aprarea acestor
hotare.
La Hira, pe Eufrat, se afla un stat arab care atrna de Persia. n fruntea lui, de la anul 505 se afla emirul
Mundhir (505-554), n cronicile bizantine numit Ala-
349 Ibidem, pp. 385-386. 624
l
mundar, unul dintre cei mai teribili adversari ai lui lustinian. Timp de 50 de ani, el purt nimicirea prin
Siria, Fenicia, Mesopotamia. Zadarnic a ncercat imperiul s-1 opreasc, el aprea cu trupele sale, prda si
distrugea totul n drumul su, iar cnd armatele imperiale porneau asupr-i, se fcea nevzut. Diplomatia
nu a putut s-1 cstige pentru imperiu. Pentru a crea acestui stat al Lachmizilor de la Hira o
contrapondere, s-a organizat n anul 531 un stat arabo-roman: lustinian unise triburile arabe din sfera de
influent roman, n spet toate triburile Siriei, sub nalta autoritate a unui phylarchos general: acesta a
fost Arethas sau Harith-ibn-Gabala, seful puternicului trib al Ghassanizilor. Ridicat la rangul de patricius
etphylarchus, pltit cu o subventie anual, acesta a adus imperiului servicii deosebit de mari. Crestin, zelos
monofizit, protejat ca atare de Theodora, Arethas a obtinut un episcop la Bostra, cu jurisdictie asupra
Arabici si Palestinei350.
La moartea lui Harith (sfrsitul anului 569 sau nceputul lui 570), principatul ghassanid a fost mostenit de
fiul su Mundar bar Harith (sau Flavius Alamunda-rus). Acesta a marcat apogeul casei sale, fiind
important att ca general, ct si ca om de stat. si-a aprat cu succes coreligionarii sau monofizitii (cum am
vzut deja, Harith fusese un zelos monofizit, cstingndu-si un merit n organizarea Bisericii iacobite).
Fiind atacat de lachmidul Kabus, i-a pricinuit acestuia o nfrngere zdrobitoare (20 mai 570).
n apropierea cettii Sergiopolis se afla sanctuarul sau biserica Sf. Sergios, patronul arabilor crestini ai Si-
350 Ibidem, pp. 387-390.
625

riei, care veneau aici n pelerinaj anual, precum si un pretoriu al phylarchilor ghassanizi, edificiu care
servea pentru adunarea sefilor de clanuri confederate sub autoritatea phylarchului. Aici exista si o sal de
audiente, unde phylarchii nconjurati de un ceremonial vrednic de calitatea lor de functionari romani si de
nalti demnitari ai imperiului puteau s primeasc omagiul sefilor de clanuri, s le dea ordine, s judece
litigiile dintre ei si s mpart justitia arabilor.
Sergiopolis. nu era o cetate a limesului, ci mai mult o incint care trebuia s protejeze sanctuarul cu
bogtiile lui, care era un centru de pelerinaj la fel de mare ca sanctuarul Sf. Simeon Stylitul. Aici,
deasupra unei abside, care este mai degrab o exedra, s-a pstrat inscriptia NIKA H TYXH
'AAAMOYNAPOY, adic Fii biruitor, norocul lui Alamundar!".
Este vorba de Al-Mundir sau Mundar, fiul lui Harith bar Djabala sau Harith ibn Cabala, cpetenia
triburilor arabe ale Siriei n vremea lui lustinian351.
La sudul pustiului Siriei, la Marea Rosie si n Arabia, Bizantul exercita nc o mare influent pe vremea
lui lustinian. La captul de miaznoapte al golfului Aka-bah, care sfrseste spre nord-est Marea Rosie, era
portul Aila, emporiu nsemnat, unde ajungea tot comertul Mrii Rosii. Din veacul al IV-lea, imperiul se
afla, prin acest emporiu, n relatii religioase si comerciale cu popoarele riverane ale Mrii Rosii. Pe coasta
oriental, neguttorii bizantini cutau pretioasele produse ale Arabici Fericite: tmie, aloes s.a., fie
ajungnd n por-
351 J. Sauvaget, Les Ghassanides et Sergiopolis", Byzantion, XIV, 1939, pp. 115-130.
626

tul Ocelis, fie lund drumul pe uscat. Pe trmul occidental intrau n legturi si mai folositoare cu
puternicul regat etiopian din Axum. n portul Adulis se aflau toate produsele Africii interioare, trestie de
zahr, tmie, mirodenii, fildesi, sclavi, smarald si mai ales aur din Sasu. Prin intermediul etiopienilor si al
arabilor din Yemen, bizantinii intrau n legturi cu India. Ca si romanii, bizantinii scoteau din Extremul
Orient o multime de lucruri folositoare: din China mtasea, din India mirodenii, parfumuri, pietre
pretioase. Toate acestea nu le cutau n trile de origine; ele se aduceau pe uscat, cu ajutorul caravanelor,
prin Asia Central, n valea Eufratului ori pe mare, cu ajutorul corbiilor care porneau din Adulis sau
Ocelis la Ceylon, marele antrepozit al Indiei. Pe continent, Persia fcea pe mijlocitorul acestui negot, dar
cu Persia imperiul era foarte des n rzboi si traficul era adesea ntrerupt, ns chiar n timp de pace,
politica bizantin vedea cu ochi ri attia bani vrsati pentru dusmanii imperiului si aceasta l hotr pe
lustinian s dea toat atentia drumurilor maritime.
ntre Palestina bizantin si Arabia Fericit triau arabii din regiunea Palmierilor (6 cpoiviKcbv), iar mai la
sud, pe platoul central Nedjed, triburile Kinda si Maad. Asupra primei regiuni, lustinian izbuti a-si ntinde
autoritatea: seicul Abu-Charab i-a cedat oazele si a primit n schimb titlul de phylarchos al Palestinei. Cu
celelalte, lucrurile au mers de asemenea bine, chiar dac nu ntotdeauna. Astfel, imperiul nchidea
Sassanizilor orice sperant de ntindere n aceste prti, n unghiul sudic al Arabici era regatul Dabeian din
Himyar sau al Homeritilor - o^prai, tar foarte prosper prin comertul ei si de o civilizatie naintat.
Crestinismul s-a
627
NICOLAE BANESCU
introdus aici la sfrsitul secolului al V-lea. Politica regilor din Himyar se orienta ctre Persia, iar crestinii
indigeni si neguttorii bizantini erau maltratati n tar. nc din timpul lui Iustin se cutase remedierea
acestei situatii si s-au ntrebuintat n acest scop ambitiile regilor etiopieni din Axum. Marele stat abisinian
era atunci foarte ntins: el atingea la sud tara Somalilor, iar la apus Nilul. Era n legturi bune cu Bizantul,
mai ales de cnd regii abisinieni trecuser la crestinism. I-a fost prin urmare usor diplomatiei bizantine s
arunce acest regat asupra arabilor din Yemen; dup o serie de actiuni ntreprinse de regele din Axum, se
instala n Hingar un vicerege abisinian si o misiune monofizit a venit n anul 525 s predice acolo, n 531,
autoritatea abisin a fost scuturat si Yemenul s-a mentinut neatrnat. Dar el a intrat n legturi active cu
Bizantul. Drumul mtsii a rmas ns tot prin Persia.
n Egipt, hotarele imperiului se retrseser mult, sub Diocletian, pn la primele cataracte ale Nilului.
Dincolo locuiau popoarele pe care Prokopios le numeste B^fiveg si, mai jos, n Nubia, Noftiai, populatii
prdalnice si foarte neplcute pentru imperiali, n Nubia, limba greac era curent; ctre anul 540,
populatia ei a fost crestinat de un monofizit, Iulian, n frunte cu regele Silko, acesta ajungnd aliatul
bizantinilor si ajutndu-i pentru a supune cerbicia blemmyi-lor, la care se stabileste apoi de asemenea
autoritatea bizantin, care a pus peste dnsii pe exarhul din Talmis; prin struintele acestuia si ale
episcopului dm Philae, Theodor, asezat de curnd acolo, tara se crestin352.
352 Ch. Diehl, lustinien, 390-400.
628
n Africa, propria religie se unea de asemenea cu politica. La sudul Tripolitaniei, crestinismul ptrundea,
odat cu influenta imperial, n cele dinti oaze ale Saharei La Augila bunoar, unde cultul lui Ammon,
cu hierodulii, profetesele si sacrificiile sale era n floare, Prokopios ne spune cum populatia s-a convertit si
o biseric s-a ridicat n onoarea Fecioarei, Theo-tokos. Pn la Gadames suzeranitatea bizantin era
recunoscut si crestinismul rspndit. Cu att mai mult influenta diplomatiei imperiale se exercita asupra
triburilor berbere cantonate, de la cele dou Sirte si pn la Gacles, n vecintatea provinciilor bizantine.
sefii acestor triburi se ntreceau a intra n alianta imperiului, bucurosi de darurile, de titlurile si de atentia
mpratului, n mai putin de 10 ani de la recucerirea Africii, toate marile state berbere recunosteau
autoritatea lui lustinian.
Influenta bizantin ptrundea si pn la francii care ocupau Galia. n scrisorile pe care le adreseaz lui
lustinian, Theodebert l numeste stpn" si printe", ntr-o scrisoare, lustinian i cerea s-1 informeze
exact asupra cror popoare se ntinde autoritatea acestuia n Germania. Lucrul se explic prin dorinta lui
lustinian de a rspndi crestinismul pn n regiunile al cror nume chiar nu se cunoscuse mai nainte.
Actiunea imperiului viza pn si popoarele slbatice care se nvlmseau la nordul Dunrii. De mult timp
longobarzii, convertiti la catolicism, erau n bune relatii cu imperiul, primeau de la acesta subventii si
ddeau soldati. lustinian i-a autorizat n anul 547 de a ocupa Noricul si Pannonia, asigurndu-si concursul
lor mpotriva gepizilor.
629
NICOLAF. BNF.SCU
La est de acestia, n Moesia superioar erau cantonati, nc din vremea lui Anastasios, herulii. Ei au fost
crestinati prin grija lui lustinian, care nsusi l botez, n Constantinopol, pe regele lor, cu familia si sefii
nobilimii sale. O aliant strns a urmat acestei convertiri, mpratul a acordat herulilor noi pmnturi n
Dacia si n jurul orasului Singidunum si le-a mrit subventia, ei i ddeau, n schimb, soldati. Dar
revolutiile interne i-au desfcut pe cei mai multi de Bizant pentru a se uni cu gepizii. Acestia, ntre Dunre
si Carpati, au cuprins si o parte a Daciei. Ei erau nc aliati ai imperiului si primeau subsidii. Dar
prdalnici, turbulenti si pe deasupra, arieni, erau neplcuti lui lustinian. De aceea el le refuz subventiile,
ajutndu-i mereu mpotriva lor pe longobarzi.
Mai la rsrit, slavii si bulgarii amenintau Dunrea de Jos. O grup a lor, slovenii, ocupa Pannonia; alta,
mai de temut, antii, rtcea de la Dunre pn la Nipru; n sfrsit, la nordul Mrii de Azov, avarii se
ntindeau necontenit spre apus353. Diplomatia bizantin intr n legtur cu toti acestia, oferindu-le
pmnturi si bani, pentru a apra frontierele mpotriva altor barbari.
Astfel, pretutindeni, misiunile crestine au fost de mare si nepretuit folos imperiului: mai cu seam
monofizitii au fcut aceast oper, cci ei i-au convertit pe hunii sabiri si pe arabii Siriei; misiunile lor au
propovduit n Himyar si Axum, la blemyi si nubieni. Pretutindeni imperiul si trimitea episcopi,
ptrundea
353 Pentru barbarii de nord ai imperiului, vezi si G. Finlay, A History ofGreece, ed. H. F. Tozer, voi. I,
Oxford, 1877, sect. VII, p. 248 si urm.
630

prin influenta sa la toate aceste neamuri barbare, cum observ Diehl354.
Desigur c politica aceasta si avea primejdiile sale. Tot artnd barbarilor bogtiile imperiului, tot
acordn-du-le cu generozitate subventii si pmnturi, li se deschideau poftele si se contribuia fr voie la
a-i face pri-mejdiosi pentru Bizant355. Uimiti de strlucirea si puterea imperiului, ei se prezentau la
nceput cu umilint; pe msur ns ce se familiarizau, pe msur ce ajungeau a cunoaste mai de aproape
bogtiile si slbiciunea acestui imperiu, si regseau vechea lor trufie si si mreau pretentiile. si cnd
dorintele lor nu erau multumite pe deplin, ei se rzbunau prin invazii brutale, prdnd tara, trnd
populatia n sclavie, uitndu-si toate obligatiunile pe care le contractaser. Prokopios avea dreptate s
afirme c singurul mijloc de a-i sili pe barbari la credint fat de Bizant era numai frica de armele
imperiale356.
3M Ch. Diehl, Justinien, p. 409 si urm.
355 V. critica lui Prokopios, Hist. arc., ed. cit., 54, 72-3, 114-115, 122-123; Agathias, p. 106. [ntruct cea
mai mare parte a manuscrisului nu era pregtit complet pentru tipar, autorul su omite, adeseori n mocl
involuntar, s indice cu toat precizia editia avut n vedere; foarte rare sunt ns situatiile n care
exactitatea trimiterilor, totdeauna corect, pune probleme si dificultti de verificare, ntr-o asemenea
situatie ne gsim cu nota de fat, care n manuscris are unele cifre trecute cu cerneal, altele cu creionul.
Fondul afirmatiei sale este absolut exact: mentionm n acest sens Istoria secret m ed. H. Mihescu,
Bucuresti, 1972, cap. 11, 5-11, p. 99-101.
Pentru criticile aduse autorittii imperiale n Bizant, inclusiv la Prokopios, dispunem acum de cartea lui
F.H. Tinnefeld, Katego-rien der Kaiserkritik in der byzantinischen Historiographie von Prokop bisNiketas
Choniates, M nchen, 1971.]
356 Bell Pers., p. 103.
631

Fiindc nu s-a tinut ntotdeuna de acest principiu, lustinian a vzut adesea peninsula balcanic pustiit
ngrozitor de slavi si de huni. Fiind pltiti ca s se retrag, acestia erau de fapt ncurajati ca s revin.
Sistemul subsidiilor distribuite darnic barbarilor de la frontiere a adus la marginea Imperiului Roman
dusmani proaspeti si formidabili, atrasi de beneficii similare.
Ctre sfrsitul domniei lui lustinian, un nou popor hunic apare la frontiera Europei, la nordul Caspicei. Ei
se chemau avari, desi se pretinde c au uzurpat numele unui alt popor, si erau destinati a juca pe scena
istoriei europene un rol similar celui jucat mai nainte de huni.
Emigrarea lor la vest se datora desigur unei revolutii n Asia Central, care, ctre mijlocul secolului al Vl-
lea, a surpat puterea tribului Ju-Ju Quan-Juan), si a pus n locul lor pe turci, mai nainte vasalii lor. seful
care se ridic mpotriva stpnilor si a fost Tu-men, el a fundat imperiul turcilor. Succesorul su Mo-kan
(553-572) a distrus regatul ephthalitilor si a organizat vastul imperiu turcesc, ce se ntindea de la China la
Marea Caspic si n sud la hotarul Persiei, mprtindu-1 n dou hanate, din care cel de vest era supus celui
de rsrit, n 558, Iustin, fiul lui Germa-nos, generalisimul imperial din Lazica, primi un mesaj de Ia
Sarus, regele Alanilor, prin care acesta-i fcea cunoscut dorinta avarilor de a intra n relatii cu mpratul.
Acesta a rspuns c este bucuros de a primi o ambasad a avarilor, si aceasta a venit la Constantinopol n
frunte cu Candikh357, n 558, primind daruri bogate, testuri, lanturi de aur. Apoi, lustinian trimise cu
daruri la chagan pe spatharo-candidatul Valentin, un sol care a transmis c mpratul e gata s le satisfac
cererile dac avarii dau dovad de valoarea lor, supunndu-i pe dusmanii si. Atunci avarii i distruser pe
sabiri si luptar cu succes contra utigurilor. Curtind
357 E. Stein arat c Bury se nseal cnd l socoteste pe Candikh ca rege al avarilor (Stein, p. 542, n. 2).
[Cum am mai remarcat, personajul e mentionat de Prokopios sub forma Sandii.]
632

calea, ei ptrund n teritoriul kutrigurilor, n regiunile dintre Bug si siret, supunndu-i pe anti, si n 561 fac
o mare incursiune de prad n Europa Central, aprnd pe Elba si amenintnd mrcile de est ale francilor
din Austrasia.
n acelasi an, chaganul Baian a trimis o solie la Constantino-pol, cernd locuri ntr-o provincie roman.
Cltorind prin Col-chis, probabil n calitate de qaestor exercitus, Iustin se inform cu privire la planurile
lor perfide (aveau de gnd, cum vor trece Dunrea, s se ntoarc n imperiu cu toat armata) si trimise
vorb mpratului ca s-i retin ct mai mult posibil pe soli, pentru c avarii nu vor trece Dunrea pn ce
nu vor pleca solii din Constantinopol. lustinian urm sfatul si Bonus, chestorul Moesiei si Scythiei fu
nstiintat s apere fluviul. Planul reusi si barbarii nu au intrat n imperiu. Solii au fost concediati si li s-au
dat obisnuitele daruri pe care le-au ntrebuintat cumprndu-si testuri si arme, dar Iustin a primit ordin s
li se ia, la sosirea n Colchis, armele. Aceasta a adus dusmnia dintre avari si imperiu358. lustinian nu a
trit s vad urmrile; dar nu mult dup moartea sa, avarii au venit la Dunre, unde si-au asigurat locuinte,
ajungnd o plag pentru provinciile din Balcani.
Dac n vremea domniei lui lustinian avarii nu au ndrznit s atace imperiul, ei au ptruns n schimb n
regatul francilor, unde au fost ns btuti, ajungnd la un tratat cu merovingianul Sigebert (562).
Atitudinea lor a devenit insolent dup moartea lui lustinian, cnd au trimis la Constantinopol o ambasad
prin care au ncercat s-1 intimideze pe noul mprat359.
Cucerirea avar. Avarii adevrati" ai lui Simokat-tes au fost identificati cu Ju-Ju sau Juan-Juan (=viermi),
care au fost cuceriti de turci; un rest din ei au fugit la chinezi, dar au fost predati turcilor si ucisi.
358 V. Menandros, FHG, voi. IV, fr. 9, p. 205.
359 E. Stein, op. cit., p. 544.
633
NICOLAE BANESCU
Avarii istoriei europene erau probabil un popor hunic. Ei i-au cucerit pe sabiri, pe la anul 558 (Menan-
dros, fr. 5). Ei au primit, n naintarea lor ctre vest, supunerea ugurilor, goniti la vest de Volga de ctre
sabiri, supunndu-i pe utiguri la sud de Don si pe kutri-guri la vest de Don. i gsim atacnd Austrasia si
luptnd pe Elba n 562. Subjugarea antilor (Antae) (poate pe Bug) a fost o treapt a naintrii lor spre vest
si s-a ntmplat nainte de 562. E clar c incursiunile lor n teritoriul franc nu s-au fcut de la o asa de mare
distant cum era Rusia de sud-est, si e sigur c n-au atins ultima lor locuint n Ungaria, nainte de 562 sau
chiar nainte de 566, pentru c Ungaria era n acel timp ocupat de longobarzi si gepizi.
Bury admite prerea lui Schafa0ik, dup care avarii i-au atacat pe gepizi prin Ungaria de Nord, venind din
Galitia. Au urmat deci, calea de la Nipru si Bugul de Sus, prin guvernmntul de Kiev si Podolia.
Asezarea avarilor a fost n vechea lazygia, ntre Tisa si Dunre, unde i-au deposedat pe gepizi, si-n Pan-
nonia, unde au urmat longobarzilor. Aceste regiuni, care corespund Ungariei, erau Avaria n sens strict.
Dar chaganul ei si-a ntins puterea asupra triburilor slovace din nord si est. E n genere admis c puterea
lor se ntindea n Europa Central si era recunoscut n Boemia, Moravia, Galitia; dar pare o exagerare
improbabil a se spune c se mrginea la nord cu Baltica. Baian i-a supus si pe slavii din Valahia si
Moldova, iar stpnirea sa se ntindea asupra bulgarilor, uno-gunduri si kutriguri360.
::J. Bury, ed. Gibbon, voi. V, Appendixm. 2.
634

n aceste nvliri ale avarilor erau trti desigur si slavii, ca si hunii kutriguri si utiguri, cu totii vasali ai
chaganului Baian.
Incursiunile slavilor n Peninsula Balcanic sunt documentate nc din timpul domniei lui lustinian. Ei
erau purtati acum de avari n regiunile Dunrii, retrgndu-se odat cu acestia n locurile lor din stnga
fluviului, n mas ns, slavii au nceput a trece Dunrea numai n timpul lui Tiberius cnd, numerosi, au
purces unii dintre ei a se aseza n Peninsula Balcanic.
Slavii din aceast perioad sunt prezentati ca barbari nedisciplinati, nesupusi, necunoscnd nici o ierarhie:
rajrroi, avapxoi, ovSe rtiv tvcbcKovaiv, i socoteste autorul acelui Strategikon atribuit mpratului
Maurikios361.
n al patrulea an al domniei sale (531), lustinian 1-a trimis pe Chilbudios, strateg n Thracia, pentru paza
fluviului Istros, poruncindu-i s vegheze ca s nu treac barbarii fluviul pe acolo, fiindc trecnd adeseori
pe acolo hunii, antii si sclavinii svrseau fapte de nesuferit pentru romei. Chilbudios a devenit att de
nfricostor barbarilor, nct timp de trei ani, ct s-a aflat el n acea comand, nu numai c nimeni nu a
reusit s treac Istrul mpotriva romeilor, ci romeii nsisi, mergnd cu Chilbudios adeseori n incursiuni pe
malul cellalt, au ucis si au luat captivi barbarii de acolo. Dup trei ani ns, trecnd Chilbudios fluviul asa
cum obisnuia, cu putin ostire, sclavenii 1-au ntmpinat cu
361 N. lorga, Histoire des Roumains et de la romnite orientale, Bucuresti, 1937, voi. II, pp. 306-307.
635

toat multimea si fcndu-se lupt mare, multi romei au czut, mpreun cu strategul Chilbudios362.
Ctiva ani mai trziu, pe cnd Belisarie era asediat n Roma (537), la dispozitia sa se afla o mic armat,
care fusese ntrit n timpul asediului cu numai 1600 clreti huni, slavi si anti36'. Slavii si antii serveau
deci n armatele lui lustinian ca mercenari, dar opinia care sustine instalarea lor n mas la sud de Dunre
nc din secolul al III-lea nu se bazeaz pe nimic serios364.
Cnd Germanos a primit, apoi, comanda pentru rzboiul din Italia (550), el a fost retinut la Sardica pentru
a opri o invazie a slavilor si antilor care trecuser Dunrea si ajunseser n regiunea Naissus. lustinian i
ddu atunci ordin lui Germanos s-si suspende plecarea n Italia si s alerge n ajutorul Thessalonicului si
al oraselor din mprejurimi, pentru a-i respinge pe sclavini. Acestia aveau mare team de Germanos, cci
pe cnd unchiul su lustinian luase domnia, antii, care locuiesc foarte aproape de sclavini, trecnd Istrul cu
mult armat, au nvlit n Imperiu. Germanos tocmai fusese instalat de ctre mprat n calitate de strateg
a toat Thracia. Venind el la
.%2 prokopios, Bellum Gothicum, III, III.
363 n acest moment apar slavii ca mercenari n armatele bizantine. Antii, care pe drept sau pe nedrept
sunt atasati Slavilor, erau cei mai buni soldati pentru rzboiul purtat n munti (cf. Pro-kopios, op. cit., III,
21) deci ei n-ar putea fi localizati pe Nipru sau pe Nistru, ci undeva n Carpati" (F. Lot, Ch. Pfister et Fr.
Ganshof, Histoire du Moyen ge, t. I, Les destinees de l'Empire en Occident de 395 888, n col.
Histoire generale", dirigee par G. Glotz, Paris, 193, p. 145, n. 60).
361 F. Lot, Ch. Pfister, Fr. Ganshof, op. cit., p. 132, n. 8.
636
lupt cu barbarii, i-a biruit strasnic si i-a ucis aproape pe toti. Prin aceast fapt el s-a acoperit de glorie n
fata tuturor oamenilor, dar mai ales n fata acestor barbari. De aceea ei au fugit prin munti n
Dalmatia"365.
Datorit marelui lor numr, slavii au ptruns n Imperiu nu numai pe cale violent, ci si pasnic. Ultima
cale a fost favorizat de caracterul international al statului bizantin, care practica pe scar larg
colonizarea de barbari, asezati pe baza vechiului sistem al federatilor".
Dup datele lui lordanes si Prokopios, sclavenii (sau sclavinii) formau partea de vest a grupei sudice a
slavilor la Dunrea de Jos. Antii formau grupa de sud-est a slavilor, locuind Nistrul de Jos si Niprul de
Jos, aproape de coasta Mrii Negre (.qua Ponticum mare curvatur a Donastro extenduntur usque ad
Dana-pn'ra"366).
Din regiunea Bugului de Jos si a Basarabiei, unde pare a se fi aflat aria primei lor civilizatii, antii si-au
mutat apoi centrul mai la nord, n regiunea Kievului, ntruct unele antichitti ale antilor sunt similare cu
antichittile cettilor bizantine de pe litoralul nordic al Mrii Negre, faptul confirm existenta unei strnse
legturi ntre unii si ceilalti. Vernadsky a admis chiar existenta unor comunitti formate din alani si anti n
Cri-meea.
365 Prokopios, Bell Gotb., III, 40, ed. Haury, p. 476, 17 si urm. [n traducerea romneasc a lui H.
Mihescu, Rzboiul cu gotii, Bucuresti, 1963 (col. Scriptores Byzantini", III), fragmentul se afl la p.
200, cap. 40, 3-8, cu usoare deosebiri de traducere].
366 lordanes, Getica, 35.
637

Numele de anti" nu sun slav. Kunik credea c antii erau urmasii unei populatii cercheze. Olrik i socotea
pe antii lui lorda-nes ca fiind identici cu adyge" (=cerchezi), admitnd ns c acestia erau diferiti de
antes", existenti n alte locuri din Getica aceluiasi autor. Zupanic i*a identificat ulterior pe anti cu andi-
ani", un trib caucazian tinnd de grupul lesgis. Vernadsky i-a considerat ns drept unul dintre neamurile
sarmatice, anume acei as, strbuni ai osetilor de azi, pentru explicarea numelui pornind de la chinezul an-
ts'ai, pe care-1 socotea derivat din to-charicul ant", care nsenina cmpie". Antii ar fi deci poporul
stepei". Acelasi autor a mai admis c antae, antes, anti ar fi fost unul din neamurile alanilor. Faptul c
lordanes si Prokopios afirm c ei erau slavi si vorbeau limba slav 1-a determinat pe acelasi istoric s
afirme c antii erau un popor slav, care a fost ns condus de o clas sarmat de stpni''''7, adic slavi
aflati sub conducere iranian. Fortreata Turris, uncie lustinian a ngduit asezarea slavilor, ar fi
echivalent cu Tyras, cleci Cetatea Alb pentru Vernadsky, care se raliaz aici opiniei lui Bromberg.
La inconvenientul material al acestei politici se adaug unul moral: n aceast acordare de subsidii ctre
367 G. Vernadsky, Goten und Anten in Sudrussland, Sonder-druck aus den Siidostdeutschen
Forschungen", Bd. III, Heft 2, herausg. von Dr. Fritz Valjavec, Munchen, 1938. Acelasi autor consider c
prima organizare politic a sudului Rusiei s-a datorat cimmerienilor (1000-700 . Chr.), apoi scitilor (700-
200 . Chr.), iar n final sarmatilor (200 . Chr. - 200 d. Chr.). Au urmat gotii (200-370 d. Chr.), nlocuiti
de huni. Cimmerienii fceau parte din acelasi grup etnic cu thracii (Rostovtzef), fiind deci arieni, n
Transcaucazia au atacat regatul Van (Urartu), aliindu-se apoi cu acesta mpotriva assirienilor.
De origine aric au fost si scitii, a cror ptur conductoare ar fi avut ns o origine iranian (G.
Vernadsky, Ancient Russia, New Haven, 1943). [Idem, Essaisurles origines russes, traduit de l'anglais...,
Paris, t. I-II, 1959.1 . !
638
barbari, era o umilire a puterii si demnittii imperiului. De aceea scriitorii veacului al Vl-lea 1-au judecat
uneori aspru pe lustinian n aceast privint.
Oricum, politica aceasta a lui lustinian, condus mai departe, n tot Evul Mediu bizantin, a fost una din
fortele imperiului, care 1-au pstrat attea veacuri imun mpotriva tuturor nvlirilor.
2. Orasul bizantin. Hippodromul
Reforma lui Diocletian si a lui Constantin cel Mare a abolit elementele traditionale ale constitutiei
imperiale: alturi de basileus, se afl totdeauna Senatul si armata, n mod deosebit apare acum si Biserica
crestin, solid organizat, puternic, universal; ea traduce adesea n chip decisiv vointa popular. Dar
alturi de ea mai e un factor, poporul nsusi. El are constiinta de a fi roman, chiar n Orient, unde termenul
de helleni" a fost nlturat, fiind ntrebuintat numai pentru pgni. De foarte multe ori, n diferite ocazii,
poporul acesta al capitalei si exprima direct vointa cu privire la afacerile publice si devenea un factor care
nu mai putea fi neglijat. Dar niciodat vocea sa nu a rsunat mai tare, mai imperios, dect la marile
solemnitti, n marile adunri ale circului, n Hippodromul marilor orase si n special la Constantinopol.
Hippodromul din Constantinopol era, dup Rambaud, adevratul centru al vietii publice. Dar istoricul
francez, recunoscnd rolul mare jucat de factiuni n mprejurrile vietii politice, e adesea confuz si plin ele
contradictii, cnd afirm c pentru bizantini Hippodromul era totul, c acolo se fceau si se depuneau
mprati, c n el se aplica justitia, c acolo se triumfa asupra dusma-
639

nilor din afar si se pedepseau vinovatii dinluntru; n sfrsit, cnd consider c Hippodromul era un fel de
Longchamps", un cmp de curse, loc de amuzare public.
Ce sunt aceste asociatii sportive" ale imperiului de Orient, numite SfJnoi, n special n secolele V-VIII ?
Wilken, nc din vremea sa, Die Partheien derRennbahn, vomehmlich in byzantinis-chen Kaisertbum
(Abhandlungen der Berliner Akademie, 1827) socotea c aceste asociatii sportive nu cuprindeau numai pe
participantii la jocuri efectiv, ci o mare parte a populatiei ntregi.
Cursele de cai au fost la Bizant o pasiune mai mare dect n Roma veche. Cele dou factiuni sau deme,
cum li se zicea aici n Rsrit, Albastrii" (oi BEVETOI) si Verzii" (oi flpmvoi) au zguduit adesea viata
capitalei cu rivalittile lor si au cltinat de multe ori tronul mpratilor, ele fiind mai mult dect niste
simple asociatii hipice, n primele veacuri ale Bizantului, istoriografia sa e plin de ecoul violentelor
agitatii provocate de factiuni.368
De la nceput, functiunea si interesele demelor erau duble: acelea, ale unor adevrate societti de curse si,
pe lng aceasta, acelea ale ntregii populatii urbane.
368 A. Rambaud are meritul de a fi cercetat cel dinti mai ndeaproape rolul nsemnat pe care 1-a avut
Hippodromul n viata poporului bizantin si caracterul acelor asociatii sportive sau factiuni legate de acesta
n De byzantino Hippodromo et circensibus factionibus, teza de doctorat a ilustrului istoric francez, Paris,
1870. Ea a fost rezumat n Revue des Deux-Mondes", 15 aug.
1871, sub titlul: Le sport et l'Hippodrome Constantinople", de unde a fost reprodus n publicatia
postum prezentat publicului de Ch. Diehl, Etudes sur l'histoire byzantine, Paris, Armnd Colin, 1912,
pp. 3-61. Din aceasta din urm vom face citatiile noastre.
640
Erau ntrebuintate la construirea si reparatia zidurilor, fapt pentru care sub Theodosius al II-lea avem
texte: Codinus, De edif., Malalas. Erau 4 corporatii pentru curse: Beveroi, ABVKOI, Upaivoi, 'Povaioi.
Se numeau cnd r juep7? (partidele), cnd 8r\\ioi (masele). Aceste corporatii aveau si alte obligatii, cum
ar fi aceea de a construi si repara zidurile orasului; orice membru al acestui Sfjnot poate purta si arme,
numele celor ce ndeplineau acest serviciu fiind acela de 6rnj.oTai. Demotii narmati sunt o militie
permanent, fiecare din ei e nscris ntr-un registru (jcardoyog). Cum s-a ajuns la aceast situatie ? Odat
cu rzboaiele contra marcomanilor, sub Marcus Aurelius a nceput ptrunderea barbarilor n Imperiul
Roman. Armata imperial, chiar reformat si mrit din epoca lui Diocle-tian si Constantin, nu a mai putut
apra toate orasele. Nu e de mirare deci c locuitorii s-au narmat uneori pentru propria lor aprare.
Aceasta se produce la Athe-na n 269, sub Dexippos. La anul 400, stim din Zosi-mos, cap. XIX, c orasele
Tracici aveau T<8v 'apxovccov Kai oKijTOpcov (pvccKijv. n 580, locuitorii din Sir-mium lupt
singuri mpotriva avarilor (Menander). La anul 440, locuitorii din Asemon, oras situat pe Dunre, se apr
contra lui Attila. Populatia apr Edessa contra lui Chosroes n 544, etc. De asemenea, la Dunre, orasele
lupt contra avarilor (la Simokattes). si n Italia se petrece asa ceva. Se dezvolt, n tinuturi prsite de
armata imperial, militiae ale oraselor.
La anul 558, cnd hanul kufrigurilor Zabergan trece zidul lui Anastasius, Belisarie iese cu cavaleria
adunat de la toti cei care aveau cai si cu aceea a Hippodromu-lui. Trebuie s fi fost o organizatie
anterioar. Theopha-
641
NICOLAE BANESCU
nes spune c mpratul lustinian eSrmoTevcre si-i trimise la Zidul cel lung; asta nseamn, cum a vzut si
Rambaud, militiae sau 8r]n.a) - adscribere, a nrola n cadrele militiei orsenesti.
Invazia slav, atacul asupra Constantinopolului, respins la Zidul cel lung (Simokattes, Theophanes). La
anul 583-584 Maurikios a pus paz la TOC iiatcpcx, scotnd din Constantinopol masa de trupe ce o avea
la dispozitie. Theophylaktos Simokattes distinge garda de la Zidul cel lung de celelalte forte din
Constantinopol, care fac o iesire. Theophylaktos distinge ia na'ka-TWV orpaTeu/iara (.militiapalatina) de
Sffriog.
n pieirea lui tragic, Maurikios se bizuia numai de demele armate pentru a se apra contra trupelor de la
Dunre.
n sursele istorice ale perioadei, SfJnot are mai multe sensuri:
1. Sensul cel mai larg: poporul.
2. ntr-un sens mai restrns, echivalent cu tJLepoq, factiunea Hippodromului.
3. n sens si mai restrns, populatia unei circumscriptii a orasului, militie sau batalion de militie
orseneasc.
La atacul avarilor asupra Constantinopolei, n anul 626, populatia orasului a luat parte la aprare (v. G.
Pisides).
Cnd s-a produs ntia oar nevoia de a narma populatia Constantinopolei pentru aprarea sa si a
imperiului ? Se pare c n anul 378, n timpul catastrofei lui Valens. Cnd mpratul se ntoarse din Asia,
afl iov n agitatie si deprimare. La Hippodrom, acesta-1
642

acuz pe mprat de incurie gotii prdau n Tracia si se apropiau de capital. Poporul strig: D-ne
arme si ne vom bate !". mpratul se teme s o fac. Dar n anul 400 statul are nevoie de ajutorul populatiei
contra revoltei gotilor lui Gainas. Cu ncepere din aceast epoc populatia Constantinopolei rmne
narmat. Ea se compune dintr-un nucleu permanent, care se mreste printr-o mobilizare (Srmorevmt).
Sub Theo-dosius al II-lea, Verzii dispuneau de 8000 de oameni narmati. Vedem aceast militie armat
contribuind n anul 438 la repararea zidurilor.
Partidele (\iepr\) erau n legtur cu Hippodromul, dar ele reprezint poporul real din Constantinopole, cu
aspiratiile sale sociale si politice.
Cadrul pentru formarea militiilor orsenesti era procurat de asociatiile sportive create n vederea Hippo-
dromului. Aceste corporatii nu mai erau ntreprinderi private, ci asociatii publice ale unei institutii publice,
de interes general.
O serie de mprati i-au favorizat pe Verzi. Cu Iustin I, cu noua dinastie, favoarea trece de partea
Albastrilor, mpratii nu se pasionau pentru culori, ei cutau sprijinul uneia sau al celeilalte deme. Care
sunt atunci elementele populare care stteau pe bncile Verzilor si care cele ce se asezau pe ale Albastrilor
? n aceast diferent de culori erau diferente de clase. Ca si la Roma veche, la Constantinopol au fost
mprati care favorizau clasele de jos ale poporului (Theodosi-us al II-lea, Leon I, Zenon, Anastasios);
altii, mpratii dinastiei iustiniene, se sprijinea mai degrab pe aristocratie. Astfel Verzii (cu Rosii) erau
mai ales straturile
643

sociale inferioare, pe cnd Albastrii (cu Albii) reprezentau straturile superioare. Cristalizarea partidelor s-a
fcut n jurul culorilor, dar s-a fcut cu elementele provenite chiar din aceste asociatii sportive, iar la urm
interesele ori numai tendintele politice si sociale ale populatiei ntregi au gsit n aceste partide o expresie
si organe proprii. Oamenii din anumite cartiere urbane si suburbane, meseriasi si bresle erau legati o
partid sau de cealalt (asa a vzut lucrurile si Ram-baud). Numai astfel ne explicm violenta pasiunilor
care izbucnesc n Hippodrom.
Verzii si Albastrii locuiau cartiere diferite si regiuni diferite din mprejurimile Constantinopolei. Verzii
proveneau din clasele inferioare, Albastrii din clasele superioare. Din pasajele autorilor (Theophanes)
reiese c Verzii locuiau n Zeuy/m, pe Cornul-de-Aur, un fel de suburbie, deprtat de centrele urbane
locuite de clasele nalte. Verzii nu locuiau deci n cartierele centrale, ocupate de bogati, ci n Zeugma,
dincolo de Cornul-de-Aur, n port si n cartierele comerciale din preajma Forumului lui Constantin.
Cartierul TlittKia era locuit de clasa nalt, ca si strada principal, Mese. Verzii locuiau apoi peste ap,
dincolo de strmtoarea Bosfor pe trmul asiatic, adic n Flepav si la Chalke-don.
Albastrii, favorizati n veacul al Vl-lea, i aclamau cei dinti pe mprati, la nceperea jocurilor n
Hippodrom. mpratul fcea semnul crucii mai nti asupra Albastrilor. Domesticul scholelor, n acelasi
timp democ-rates"al Albastrilor, n veacul al X-lea, era inferior n demnitate comitelui excubitilor,
democratul"Verzilor.
644
Cele dou partide aveau un foarte mare interes pentru chestiunile religioase. Ele reprezentau, n anume
momente, tendinte religioase opuse, pentru c se recrutau din clase sociale diferite.
Puterea opiniei publice era considerabil la Con-stantinopol. Un loan Chrysostom, sprijinit pe ea, a putut
nfrunta curtea imperial, n epoca lui lustinian, Verzii au avut nclinare pentru monofiziti (protejati de
Theodora).
n 514-535, Vitalian conta pe sprijinul partidului ortodox. Sub lustinian, nemultumirile publice au fcut s
se ncline Verzii, poporul, spre monofizism, ca mijloc de reactie contra mpratului. Nepotii lui Anastasi-
os au fost sustinuti n aspiratiile lor la tron de ctre partidul monofizit. Rezult din attea fapte c ideea
monofizit era reprezentat la Constantinopol, cel putin n secolul al V-lea si al Vl-lea, n populatie si a
exercitat o oarecare influent asupra partidelor. Asia Mic avea un mare numr de monofiziti si
Constantinopo-lul, prin situatia sa geografic, era mai legat de Orient dect de Occident, unde
monofizismul nu a cunoscut o aderent deosebit.
n orasele elenice, Hippodromul a avut o parte din atributiile vechilor conventus pgne. Pentru a finanta
jocurile, populatia era organizat si grupat dup clasele sociale. Populatia suporta cheltuielile bucuroas.
Diocletian a putut s decid prin decret ca banii pentru jocuri s fie ntrebuintati pentru repararea zidurilor
(o dat ce erau banii poporului, trebuiau s fie ntrebuintati pentru zidurile orasului), n perioada crestin
deci, vechile conventus se mentin sub forma asociatii-
645
NICOLAF. BANESCU
lor pentru Hippodrom, cuprinznd populatia ntreag. Af\noq-\i\ organizat prelungeste, n vremea crestin,
conventus din epoca greac si organizatiile oraselor elenice, dar pstreaz numai o parte din atributii. Ce
era de ordin religios a trecut la Biseric. Cele profane au trecut n seama poporului. Dintre ele, cea mai
nsemnat obligatie era ntretinerea Hippodromului. De ea erau scutiti proletarii). oxôg, nkr\$r\.
Poporul exercita o influent considerabil asupra marilor schimbri politice, impunea vointa sa si provoca
rsturnri de mprati.
n anul 390, cnd Theodosius I a venit cu trupele la Salonic, populatia s-a revoltat contra obligatiei de a
gzdui trupele.
n anul 465, Menas, prefectul Politiei (vvKTenapxog) e anchetat de senat n Hippodrom pentru abuzurile
sale si acolo, din ordinul mpratului, un tnr l arunc jos si el se zdrobi. Poporul 1-a trt pn la mare.
n anul 491 s-a produs revolta Verzilor contra lui Anastasius, n Hippodrom.
n anul 563 s-a iscat o lupt pe strzi ntre Verzi si Albastri, din cauza prefectului Andrei, contra cruia
erau Verzii.
n anul 602 a avut loc catastrofa lui Maurikios, cauzat de Verzi.
Sub Constantin al V-lea, cnd, Artavasdos se proclama mprat la Doryleon, partizanul su Theopha-nes
aduna multimea (TOV Aadv) la Sfnta Sofia si poporul l proclama mprat pe Artavasdos.
Populatia din Constantinopol era o putere constitutional a imperiului.
646

mpratii Anastasius I si lustinian I sunt siliti a vedea n popor un factor constitutional si izvorul puterii lor
constitutionale (Ranke, Weltgeschichte, avea aceeasi prere). Ai/iog, TOC /j.q>6TLpa [lepr] sunt n
izvoare termenii pentru partidele populare. V. expresiile n Chro-nicon Paschale si Theophanes (ia nhrivri,
oi 5fj/ioi, 6 SfJnog Tv fieveTCov). E un factor constitutional care are, mcar din veacul al IV-lea, dreptul
de a desface sau a nlocui mprati si tine s insiste asupra acestui drept, fapt care se ntmpl n 601, cnd
populatia revoltat, n chip satiric, ncoroneaz un om ce semna cu Maurikios. Verzii ies la Rhegion
naintea lui Phokas pentru a-1 aclama.
Cooperarea activ a poporului la crearea" mpratilor la Constantinopol nu a ncetat niciodat, o putem
urmri n cursul secolelor.
De Caerim., I, 91, ne informeaz despre ncoronarea mpratului Leon I (dvayopeucrig Aovrog
paaihecoq). Se arat apoi cum dup moartea lui Zenon s-au adunat n palat magistratii, senatul, episcopii,
iar poporul n Hippodrom si armata. Ariadna Augusta tine un discurs n Hippodrom; populatia strig:
vrem mprat ortodox /Ea rspunde c sefii si senatul vor alege, am dat ordin (nLKL.LvaanLv vot
p%o-Q(nv, Kai TtJ cruy-KriTO) vSpa eniSetaafiai) . Au urmat aclamatiile.
Tot acolo vedem cum, la moartea lui Anastasius, a fost ales lustinian. Poporul apare si aici ca factor
constitutional.
Malalas ne-a relatat cum a fost primit Zenon (august 476) n capital, dup ce tiranul Basiliskos a fost
nvins. Poporul si are si aici rolul su constitutional.
647
l

Executiile, degradrile, mutilrile marilor personaje la Hippodrom nu trebuie s le socotim spectacole"
date poporului, ci acte guvernamentale oficiale. Hip-podromul devine o curte, un tribunal. Priscus,
uneltind contra lui Heraclios, acesta l cheam din Cappa-docia, adun senatul si multimea mpreun cu
arhiepiscopul Sergios, si ntreab: Cel ce-1 insult pe mprat, cui face ru ?" - Lui Dumnezeu", i se
rspunde. si Heraclios l trimite pentru o judecat fcut de tribunalul poporului ntreg (senat, demos
alturi de senat si patriarh).
Tiberius al II-lea i acord sotiei sale Anastasia titlul de augusta, cu concursul poporului n Hippodrom,
acesta o aclam si asa o impune vointei Sofiei (vduva lui Iustin II), care tinea s rmn ea suveran si nu
admitea alt augusta (Theophanes 250).
Heraclios, plecnd la rzboi contra persilor, l chem pe acelasi Sergios, patriarhul, si pe demnitari
mpreun cu poporul, ncredintndu-le pe copiii si, instituind deci o regent format din toti acestia.
Scena din Nikephoros Patriarhul privitoare la Martina, sotia lui Heraclios, arat cum poporul si exercita
drepturile sale.
Multe alte exemple dovedesc c, n cele mai grave afaceri, poporul adunat la Hippodrom, fie la chemarea
mpratului, fie din proprie initiativ, si manifesta vointa.
Poporul se lsa uneori trt la violente, mpratii interveneau pentru a pstra ordinea. Ostilitatea ntre
deme, n momentul crizelor de stat, tindea s se transforme n lupt social.
648
La ridicarea lui Vitalian contra lui Anastasius I, multimea se rscoal la Constantinopol si cere schimbarea
de regim, lucru care efectiv se ntmpl sub lustinian si Iustin al II-lea.
Aspecte de rzboi social mbrac toate actele de brigandaj din diverse orase, descrise n Anekdota de
Prokopios, care vede n ele o (pv%fig vocrrma.
De multe ori ambele clase (deme) se uneau, ca n cazul rscoalei Nika", ori la sfrsitul domniei lui Mau-
rikios. De aceea vedem uneori puterea imperial ncercnd s ia n minile sale administrarea demelor.
Hippodromul fusese construit de Septimiu Sever. El a distrus orasul Byzantion, ca pedeaps pentru o
rscoal. Dndu-si seama de pozitia admirabil a acestuia, s-a hotrt apoi s-1 rezideasc si a nceput cu
Hippodromul. El 1-a fcut asa de mret, nct a fost gsit vrednic si de noua capital a imperiului.
Marea piat Atmeidan, din Constantinopol de azi, pstreaz cteva resturi din monumentele care
mpodobeau axa imensului circ al Bizantului. El avea o lungime de 370 m si o lrgime de 60 pn la 70 m,
nconjurat de 30-40 rnduri de trepte de marmur, pe care puteau lua loc mai mult de 30.000 de mii de
privitori. Trei monumente marcheaz astzi, n piata Atmeidan, marea ax a Hippodromului bizantin, asa
zisa Spina, care tia arena acestui hippodrom n dou piste: la una din extremitti, o nalt piramid de
zidrie, care, mbrcat odinioar n plci de bronz aurit, fusese restaurat de Constantin al VH-lea
Porphyrogene-tul, n veacul al X-lea, ca o minune rival a Colosului din Rodos", cum gria inscriptia de
pe mijlocul axei;
649

un obelisc de granit pe care mpratul Theodosius cel Mare l adusese de pe trmurile Nilului si se nalt
nc intact pe un piedestal acoperit de basoreliefuri bizantine (unele l nftisau pe mprat asezat pe tron,
prezidnd la cursele Hippodromului sau mprtind dreptatea; altele explicau prin ce procedee colosul
monolit de argint fusese adus din desert, ncrcat pe corbii si nltat pe spina, cci toate miscrile
lucrtorilor manevrnd uneltele sunt spate n aceste basoreliefuri); ntre amndou aceste monumente, se
afl o mic coloan de bronz, format din trei serpi ncolciti n spiral si ale cror capete sustineau un
trepied de aur, care mai exist si azi. Pe spiralele serpilor mutilati se vede nc o inscriptie greceasc, n
care sunt nsirate numele celor 36 popoare grecesti care au luptat la Pltea mpotriva persilor. Este prin
urmare vestitul trofeu al biruintei, trepiedul nchinat de greci lui Apollo, la Delphi369. Cnd mpratii
bizantini au vrut s-si mpodobeasc resedinta lor, ei au adus fr scrupul, din toate prtile lumii grecesti,
podoabele artei vechi si asa ajunse aceast vestit ofrand a lui Apollo la Constantinopol.
Solemnittile cele mai ample ale vietii politice aici se desfsurau; aici se celebrau, cu toat pompa,
triumfurile acordate generalilor biruitori asupra dusmanilor imperiului, n Hippodrom se judecau uneori
procese si se executau sentintele. Tot aici venea ntia oar n atingere mpratul cu poporul su, primind
aclamatiile multimii. si de multe ori se ntmpla ca multimea s-si
369 Rambaud, Le sport et l'Hippodrome Constantinople, pp. 31-33.
650

strige nemultumirea ctre basileus, iar acesta, printr-un crainic, s rspund; istoria a nregistrat asemenea
dialoguri, caracteristice pentru libertatea ce-si lua poporul ngrmdit n mas pe treptele imensului Hip-
podrom.
Aceste manifestatii populare la spectacolele circului constituiau, la bizantini, elementul cu adevrat
democratic al vietii publice, (das eigentliche demokratische Element des offentlichen Lebens"^), cum
zice Hertz-berg370.
n sfrsit, n Hippodrom se desfsurau si acte ale vietii religioase, vechile srbtori traditionale pe care
crestintate le-a transformat si adaptat potrivit preceptelor sale. Constantin al VH-lea Porphyrogenetul ne-
a lsat n Cartea Ceremoniilor descrierea celor mai nsemnate dintre acestea si doamna Venetia Cottas,
ntr-o lucrare intitulat, Le thetre Byzance (Paris, 1931), ne-a artat cum attea din aceste solemnitti au
fost consacrate de Biseric, pentru a le impregna de crestinism. n srbtorile maiuma, care aveau loc n
mai, se recunosc urme din vechile srbtori olimpice, n care erau prti cntate, dansate, jocuri,
reprezentatii scenice. Astfel, ntlnim elemente combinate n asa zisul Hippodromul Pastilor", ori n
Hippodromul mcelarilor", reprezentatie ce avea loc cam n aceeasi epoc anului, n De Cerim. aflm
patru versuri ale cntului ce nsotea dansul mcelarilor:
"Ide ro eap TO rcaov, niv
<pepov vyeiav /cai %apv, KCCI tr\v evr/jiepiav
Hertzberg, op. cit, p. 78. f;?>:;; i
< 651
f
NICOLAE BANESCU
vSpaYCc&iav EK 0eov rofg /3a<rietkn Kai viKT]v tieoScbpriTov Kax i&v
Mimii apoi, /a/joi, care distrau poporul bizantin, toate erau lucruri care, cum bine observ autorul,
nftiseaz de fapt teatrul popular bizantin. Partea pe care Biserica o avea, cu clerul su, cu cntretii si
rugciunile sale, la srbtorile laice, precum si partea ce o luaser factiunile la srbtori ecclesiastice, asa-
zisele acta declamate de ctre deme sau dialogate ntre popor si cntreti, marcau solemnittile acestea.
Cntretii de la Sfnta Sophia, cei de la Sfintii Apostoli si amestecau glasurile cu acelea ale cntretilor
factiunilor si cu sunetele orgilor de la capetele Spinei. Imnurile ce rsunau n Hippodrom erau cntece de
biseric, n care bizantinii gseau mijlocul de a glorifica n acelasi timp Sfnta Treime, virtutile
suveranului si dibcia vizitiilor (heniocboi).
n sfrsit, Hippodromul era, cum s-a zis adesea, un admirabil muzeu. Spina, care desprtea n dou arena,
marginea canalului (Euripus), care curgea la picioarele treptelor, fatada lojei imperiale, KfliafJ,a,
minunatele terase superioare, de unde privirea avea una din cele mai frumoase vederi asupra orasului
ntreg si pn dincolo de Bosfor, n Asia Mic, porticele cu colonade, totul era mpodobit de o lume de
statui, ntre care se aflau multe capodopere ale artei clasice.
Astfel, deasupra lojei imperiale, se nltau patru cai de bronz aurit, oper a vestitului Lysippos, adusi de
Theodosius al II-lea din Chios, si transportati apoi de Dandolo, la Venetia odat cu instalarea latinilor la
Constantinopol (1204). Ei mpodobesc astzi portalul
652

mretei biserici Sn Marco din capitala dogilor. O serie de statui ale mpratilor mpodobeau Hippodro-
mul: a lui Augustus, adus din Roma, a lui Diocletian, din Nicomedia, statuile ecvestre ale lui Theodosius
I, Gratian, Valentinian; statuia de bronz a mprtesei Irene, n vrful unei coloane ridicate n mijlocul
unui bazin, o adevrat galerie a suveranilor, dup expresia lui Rambaud371. Se mai vedeau un Hercule
colosal, al crui deget mare era gros ct talia unui om; Helena, pe care Niketas Choniates ne-o descrie ca
fiind o minune a artei: frumosul su corp de aram oferea ochilor o carne vie si palpitant, zice el; fruntea
era ncins de diadem, prul desfcut din coroana-i de aur flutura n vnt si i cdea pn la picioare;
gura, pe care o compar cu caliciul unei flori, prea a vorbi; sursu-i ncnttor transporta de admiratie
sufletul privitorului: cine ar putea ns descrie ochii si adnci, arcul sprncenelor sale, gratia acestui
corp fermector?", se ntreab istoricul372. Aceast minune de frumusete a fost aruncat ntr-un cuptor de
ctre camarazii lui Villehardouin, participanti la Cruciada a IV-a (1204).
Pasiunea pentru cursele de cai a fost mare n Roma imperial, cci n Roma Republicii nu a fost vorba
niciodat de Rosii si Albi, de Albastri si Verzi. Numai o dat cu stabilirea autorittii despotice a cezarilor
au nceput si frivolele, turbulentele certuri ale demelor.
Ct de mult preocupau aceste spectacole, n epoca lui Traian, nu numai poporul de rnd, dar si pe unii
371 A. Rambaud, op. cit., p. 45.
372 Ibidem, pp. 47-48.
653
NICOLAE BANESCU
oameni seriosi, ne-o mrturiseste Plinius cel Tnr, n-tr-o scrisoare ctre prietenul su Calvisius. El se
mir c attea mii de oameni doresc n mod pueril s vad cai alergnd si oameni conducnd carele. si de-
ar fi mcar atrasi, zice el, de iuteala cailor sau de dibcia oamenilor, ar avea un motiv; dar ei se pasioneaz
pentru culoare, pentru o foarte ordinar tunic (vilissi-ma tunica), si nu numai vulgul, mai josnic dect
tunica (quod vilius tunica est) - scrie, indignat, Plinius -, dar si unii oameni gravi {apud quosdam graves
homi-nes), iar acest fapt se produce din cauza pariurilor373.
Trecnd ca o mostenire scump n Bizant, cursele de cai au pasionat aici incomparabil mai mult pe toat
lumea. Rivalittile celor dou factiuni, a Verzilor si Albastrilor, au umplut, cum am spus, mai multe
veacuri din istoria Bizantului si au provocat numeroase si dramatice revolte.
n teza de doctorat la care ne-am referit mai sus, Alfred Rambaud a descris pe larg rolul nsemnat al
373 Pariurile explic ntr-adevr violenta pasiunilor populare: de la cei mai bogati pn la ultimul srac,
cu totii jucau pe cele dou culori ale factiunilor. Jerome Carcopino, La vie quotidienne Rome l'apogee
de l'Empire, Paris, Hachette, 1939, pp. 254-255, a schitat n pagini memorabile pasiunea publicului Romei
imperiale pentru caii si vizitiii celebri prin victoriile lor: La victoire d'un attelage aboutissait
l'enrichissement des uns, l'appau-vrissement des autres... Sur Ies culeurs d'une ecurie, sur la factio de
leur choix, Ies riches misaient une fortune, lespauvres, le fond de leur sportules. De la, quand l'on
proclamait le vainqueur, ces explosions d'allegresse bruyante et des coleres rentrees". [n traducerea
romneasc, nsotit de o prefat si note de D. Tudor, lucrarea a aprut si la Bucuresti, Ed. stiintific si
Enciclopedic, 1979, Are si o editie francez mai recent.]
654
Hippodromului n viata capitalei bizantine si n constituirea faimoaselor ei factiuni. Acestea erau, potrivit
opiniei nvtatului francez, adevrate asociatii, un fel de cluburi hipice" n numr de patru, dintre care
Albii fceau totdeauna cauz comun cu Albastrii, iar Rosii cu Verzii. Fiecare dem si avea presedintii ei,
demnitarii, functionarii, casa, grajdurile, fermele pentru cresterea cailor, carele, vizitiii ei, n sfrsit,
personalul trebuitor pentru intermediile acordate publicului n timpul spectacolelor. Ceea ce le sporea ns
puterea era organizarea lor ca adevrate militii narmate. Ele se nsirau pe strzi la trecerea procesiunilor;
cnd mpratul aprea n public, factiunile nsirate n drumul su strigau n msur aclamatiile si ofereau
texte versificate, delegatii lor erau invitati de suveran la distractiile sale, cnd aveau loc dansuri si cntece.
La cstoria suveranului, ele i compuneau epithalamele, iar n a treia zi o nsoteau pe mprteas la baia
traditional pe care trebuia s o fac la palatul Magnaura. De asemenea, factiunile se produceau si la
nasterea unui porphyrogenet.
Pentru a face fat attor sarcini, clemele aveau o organizare destul de complicat, n fruntea fiecreia se
aflau doi sefi: un demokrates si un demarchos.
Cel dinti era cel mai nalt functionar al factiunii; cellalt, demarchos sau magister factionis, era
adevratul sef al factiunii, ales de aceasta si rspunztor pentru pstrarea ordinii.
naltul functionar demokrates era numit de mprat, care avea grij s pun n aceast functie pe unul din
generalii grzii imperiale, ca s poat asigura linistea subordonatilor si. n Cartea ceremoniilor a lui Con-
,, 655
N1COLAE BNESCU
stantin al Vll-lea Porphyrogennetos, cel care ndeplinea aceast functie pentru Verzi era domesticus
excubito-rum (6 SrifiOKprrjg r&v Upceaivcov fyovv 6 ecrjcou/iTog), iar cel numit pentru Albastri era
domesticus schola-rum (6 SrmoKprrig rv Bevercov fjyovv 6 SoîeariKog Tv (7Lo/l<3v). La ordinele
acestor demnitari se aflau altii, destul de numerosi. Fiecare factiune si avea apoi notarii ei, pentru
redactarea actelor si tinerea socotelilor, chartulari pentru pstrarea arhivelor, mandato-res pentru ducerea
poruncilor demarchului, poeti pentru a compune versurile n onoarea suveranului, melistispre a le pune pe
muzic, sefi de orchestr, or-ganisti pentru acompanierea corurilor, pictori si sculptori pentru a fabrica
imaginile mpratului si mprtesei care mpodobeau Hippodromul, cu coroana de laur pe cap; ceausi
pentru pstrarea ordinii n circ, ofiteri ai urnei spre a supraveghea operatiile tragerii la sorti a locurilor ce
trebuiau s le ocupe carele, pzitori ai barierelor, nsrcinati s le coboare cnd se ddea semnalul cursei,
n sfrsit o multime de functionari pentru Vestiarium, unde se pstrau coroanele si cazacele de aur ale
vizitiilor, pentru grajduri, pentru ntretinerea arenei, pentru politia forurilor, fr a mai socoti dntuitorii,
mimii, acrobatii, saltimbancii etc. Ch. Diehl374 prezint factiunile ca pe niste corporatii, alctuite din
diferite elemente. Mai nainte de toate, era vorba de un fel de jockey-club, cuprinznd mai multe sute,
uneori peste o mie de membri, care trebuia s ntretin caii, carele, vizitiii, tot materialul necesar la
srbtorile circului. Aceasta era factiunea
374 Ch. Diehl, Justinien, p. 451 si urm.
656
oficial, o adevrat, institutie de utilitate public, ca-re-si avea locul su n toate marile ceremonii
oficiale, rangul su la curte, privilegiile sale speciale, seful su ales. Dar la acest nucleu al organizatiei se
unea n mod firesc numerosul personal, cum 1-am vzut la Rambaud. Un al treilea element l forma
poporul, cci fiecare locuitor tinea s se nroleze ntr-una din factiuni, purtnd esarfa de culoarea acesteia.
La noi, observ Rambaud, se acord calului premiul; la Constantinopol, se srbtorea jocheul, henio-chos,
care-si avea ierarhia sa, clasele deosebite pentru care primea, oficial, insignele, iar mpratii i acordau
imunitti. Celor mai ilustri heniochoi li se ridicau statui n Hippodrom si li se nchinau epigrame.
n veacul al Vl-lea, adaug Diehl, factiunile acestea si cele mai nsemnate erau dou par s fi avut si
o organizatie politic si militar, care le ndatora la anumite servicii si le acorda anumite drepturi; asa se
explic, printre altele, primejdia ce o constituiau pentru imperiu, cci ele aveau arme, alctuind un fel de
militie urban.
G. Manojloviee, fost presedinte al Academie Croate din Zagreb, a tiprit n aceast chestiune, n srbo-
croat, acum aproape un secol (1904), un memoriu cu adevrat clasic", cum l caracterizeaz att de bine
H. Gregoire, n comunicarea sa tinut la Academie des Inscriptions et Belles Lettres. Acest memoriu a
rmas necunoscut istoricilor pn n 1936, cnd H. Gregoire 1-a pus n circulatie prin traducerea sa n
limba francez, publicat n Byzantion, XI, p. 617-716.
ManojlovicB rezolvase toate antinomiile aparente, declar H. Gregoire, si despuiase chestiunea Verzilor
si Albastrilor" de aspectul su pitoresc si grotesc, de care s-a abuzat atta pentru a defima Bizantul, n
trei fraze", afirm H. Gregoire, el a spus tot
657
N1COLAE BNESCU
adevrul: Circul Romei vechi, din primele dou secole ale erei noastre, nu era numai un teatru gigantic
pentru distractiile populare; ci foarte adesea, prin faptul c acolo se aduna o mas nenumrat de popor, el
era locul unde mpratul nsusi trebuia s asculte vocea popular... Toat populatia Constantinopolului
'ajunsese s se cristalizeze n corporatii mprejurul culorilor circului: corporatii cerute oarecum de
Hippodrom pentru c ele trebuiau s suporte cheltuielile jocurilor si s vegheze la organizarea acestora...
Erau patru culori la Hippodrom... dar erau n populatie dou clase sociale: de aici importanta
preponderent, exclusiv luat de culoarea albastr - aristocratii - si de culoarea verde - poporul".
Manojlovis probeaz cu prisosint aceast identificare, care explic multe lucruri, urmeaz H. Gregoire.
El o demonstreaz mai cu seam prin topografie: albastrii locuiesc cartierele distinse", Verzii cartierele
populare. Verzii sunt un partid de mase -dar domnia lor lung (cea mai mare parte din mprati, att
bizantini ct si romani, au simtit c aveau interes a se sprijini pe mase) a fost ntrerupt prin episoade de
teroare albastr, clasa superioar, dar mai putin puternic numeric, stiind s-si mobilizeze clientii contra
clasei insolente si turbulente a Verzilor (p. 567-570)".
Descoperirea lui Manojlovise trebuia s trezeasc o oarecare indispozitie celor care nu deslusiser
(deosebiser) att de clar ca el realittile politice si sociologice ascunse sub varietatea sportiv a celor
dou culori, declar H. Gregoire n comunicarea sa de la Academie des nscriptions et Belles Lettres375.
Admis de la nceput, fr nici o rezerv de Ernst Stein, genialul istoric al institutiilor bizantine", cum l
calific pe drept cuvnt savantul belgian, teoria lui Manojloviae a rezistat la toate criticile". Acum cteva
decenii ns. a aprut studiul postum al lui A. P. Djakonov, Demele si Factiunile bizantine (n ..Vizantiskij
Zbornik", 1945, dans l'intention evidente d'en ebranler le fonde-
375 Le peuple de Constantinopole ou Ies Bleus et Ies Verts, n Comptes rendus de l'Acad. des
nscriptions et Belles Lettres", 1946, p. 568-578, aici p. 571, n. 1.
658
ment", dar nu face, dup expresia lui H. Gregoire, dect s o confirme si s o ntreasc".
Noutatea lui Djakonov st n faptul c el socoteste demele (8fj/J.oi) ca total deosebite de factiuni (êprj) si
se sileste s dovedeasc c ele erau la Constantinopol o supravietuire a celor elenistice, dar nu reuseste s
ne conving, cu toat lunga expunere a organizrii anticelor deme grecesti. Cum arat Gregoire n
comunicarea sa, nu se poate vorbi la Constantinopol de deme n sens grecesc, ci de regiuni (peyeveq) si
de cartiere sau vecinitti (yeiTovi'ca): n toate povestirile de tulburri populare, 5fj/j,ot, Sfjjjoi, nepr],
zice foarte bine d. Gregoire, sunt expresii sinonime".
Studiul topografic privitor la cartierele n care locuiau factiunile ajunge la acelasi rezultat ca si
Manojlovias; cartierele albastrilor se aflau n centrul orasului, n vecintatea Cii triumfale, zis Mese, a
Sfintei Sofii si a Marelui Palat, sau n regiunile suburbane unde stim c rezida aristocratia. Verzii locuiau,
n general, departe de centru, n regiuni industriale sau maritime: erau industriasi, mestesugari, lucrtori,
mateloti, comercianti, n mare parte de origine asiatic, sirian sau egiptean. Textele bizantine confirm
ntru totul aceast repartitie. H. Gregoire citeaz o apostrof a Verzilor, n timpul rscoalei Nika: noi nu
suntem niciodat vzuti n locurile n care st guvernul".
Tot astfel, n ce priveste contradictiile religioase ale factiunilor, opiniile lui Manojlovise sunt si ale lui
Djakonov.
Acceptnd teza lui Manojlovia; - afirm H. Gregoire - autorul rus se sileste a o nuanta cu marxism" (p.
571, n.l).
Dar mai e o curiozitate ce merit a fi semnalat: n chestiunea originii circului si a factiunilor, Djakonov
pretinde c ele au venit din Antiohia. Ar fi fost patru partide, datorit celor patru orase din care se
compunea Antiohia (Tetrapolis). Numele factiunilor ar fi siriene: veneti (albastri), ar veni de la benai etta,
adic Fiii Bisericii", pentru c albastrii sunt ortodocsi, pe cnd frasinii (verzii) ar fi Perisin sau
schismatici! ,.Ce sont la des aegri somnia, et rien de plus!", declar cu toat'dreptatea savantul belgian.
n aceste factiuni trebuie s vedem deci ceva mai mult dect o adunare popular compus din privitori
659
NICOLAE BANESCU
pasionati pentru curse si mprtindu-se n partide dup culorile vizitiilor. Numele chiar de deme,
ntrebuintat de istoricii bizantini pentru aceste partide, arat c ele aveau o anumit organizare politic si
tineau un loc n oficialitatea bizantin. Malalas ne vorbeste despre 6 Sfjiiog TOV Beverov nepovg si 6
SfJnog TOV Upaaivov juepoug376. stim c nsusirea de sef al acestor grupe se unea cu nsemnate
functiuni militare n stat; c ele erau adesea nsrcinate cu anumite servicii publice - sub Teodosius al II-
lea, am ami artat, trebuir s cldeasc o parte din zidurile orasului.
mpratul se pasiona si el adesea, ca si supusii si, pentru jocurile de circ, sprijinind una din aceste factiuni
de seam. lustinian si Theodosius i sprijiniser pe Albastri, si asa ne explicm asprimea luptelor dintre
Verzi si Albastri la Constantinopol si n alte mari centre ale Imperiului. Se pare c n aceste grupri
populare se pstra ceva din vechiul spirit democratic al cettilor grecesti, n vreme ce la guvernare se
manifesta o tendint din ce n ce mai pronuntat spre absolutism; ntre aceste dou principii, conflictul era
fatal: teatrul acestui conflict fu Circul.
Hippodromul era la Constantinopol, Ca Forumul la Roma si Agora la Athena, locul de exprimare a
silintelor politice ale poporului. Partidele populare ale Albastrilor si Verzilor, ai cror conductori erau
numiti de guvern, exercitau si functiuni publice nsemnate, ntruct ele serveau ca militie a orasului.
Smburele demelor se pare c l forma tocmai partea populatiei organizat
376 n aceast privint, studiul lui F. Uspenskij, Partidele Circului si demele la Constantinopol" (n rus)
n Viz. Vrem.", I, 1894, pp. 1-16.
660

ca militie a orasului. Asa a vzut lucrurile Bury n foarte nimerita afirmatie c demele erau populatia
urban organizat ca o militie local"3", n jurul acestui smbure se adunau n ambele partide masele mai
largi ale populatiei orasului, fie c era vorba tineau de Albastri, fie c de Verzi; interveneau pentru o
partid si luptau contra celeilalte. De aceea Albastrii si Verzii au jucat un mare rol n toate orasele mari ale
imperiului, ca purttori si reprezentanti ai ideilor politice ale poporului. Ostrogorsky consider o mare
greseal faptul de a vedea n Albastrii o partid a aristocratiei si n Verzi o partid social a straturilor de
jos (ca Manojloviae).
Grosul l formau n amndou factiunile masele largi ale populatiei, ptura conductorilor ns, pare a fi,
n partida Albastrilor, nainte de toate alctuit din reprezentantii vechii aristocratii senatoriale greco-
romane de mari proprietari, iar n partida Verzilor din reprezentantii comertului si industriei, precum si din
elementele ridicate n serviciul Curtii si administratiei finantelor, care proveneau n mare parte din prtile
orientale ale imperiului (asa vede lucrrile Djakonov n studiul su asupra demelor si factiunilor bizantine,
din Vizantijskij Sbornik, Moscova-Lenin-grad, 1945).
De aceea Albastrii reprezentau ortodoxia greac, pe cnd Verzii, monofizitismul si alte erezii orientale.
Antagonismul dintre amndou partidele se manifesta n lupte aprige; de la mijlocul secolului al V-lea
viata politic a imperiului atrna adesea de luptele continui dintre Albastri si Verzi.
Puterea central era silit s tin seam de deme ca factori politici, s favorizeze una sau alta din factiuni,
nct de regul una din cele dou partide sustinea guvernul, cealalt, dimpotriv, ntrupa curentul ostil gu-
377 J. Bury (The Imperial Administrative System in the Ninth Century, with a Revised Text of the
Kletorologion of Philotheos, Londra, 1911, P- 105, n.2) zice nimerit: Demele erau populatia urban
organizat ca o militie local".
661
NICOLAE BANESCU
vernului. Uneori ns ambele deme se uneau n lupta comun mpotriva guvernului imperial, ca s-si apere
libertatea contra absolutismului puterii centrale, cci n aceste organizatii ale clemelor supravietuiau
vechile traditii de libertate ale oraselor antice3"8.
3. Revolta Nika (532)
Pentru populatia din Constantinopol, cursele ele la Hippodrom erau o zi de mare srbtoare. Orasul ntreg
se aduna pe treptele din jurul arenei, n ziua de curse. Din nltimea lojei sale, kathisma, ridicat mult
deasupra arenei, mpratul asista la reprezentatie, mprteasa nu lipsea nici ea; nconjurat de Curtea sa,
ea lua loc de obicei n galeriile Bisericii Sfntului stefan, care ddeau spre Hippodrom. Toti demnitarii
statului, ai palatului si Bisericii, Senatorii si generalii asistau, n lojele rezervate lor, la dreapta si la stnga
mpratului. Ambasadorii neamurilor strine, cnd se ntmpla s fie n Capital, luau de asemenea parte,
n locuri anume rezervate.
La un semn al mpratului, barierele cdeau si patru care, cu cte patru cai, se aruncau n aren. Dimineata
aveau loc patru curse si alte patru dup amiaz, n pauze apreau pantomimele, acrobatiile, expunerea
animalelor rare. mpratul se retrgea la dejun n sala de mncare de lng loja sa - Hippodromul era
378 [Autorul reproduce aici opiniile lui G. Ostrogorsky, Historie de l'Etat byzantin, traducere francez dej.
Gouillard, Paris, 1956, p. 96-97, citnd ns a doua editie german a lucrrii (Geschichte des
byzantinischen Staates, M nchen, 1952, p. 55-56).]
662
unit cu palatul -, iar poporul si mnca proviziile pe loc. Adesea, generozitatea imperial i mprtea
dejunul acolo, n Circ.
n timpul domniei lui lustinian, Albastrii erau favorizati n Constantinopol, protejati de Curte. Verzii
sufereau tot felul de jigniri; de multe ori ei plteau cu moartea aroganta adversarilor lor si asasinatele
comise de acestia rmneau nepedepsite. Nemultumirea aceasta a unei prti din poporul Capitalei a fost
sporit n cei dinti ani ai domniei lui lustinian de reaua administratie si de abuzurile naltilor functionari.
Astfel izbucneste, n ianuarie 532, teribila revolt Nika, (= nvinge !") nceput la Hippodrom si ntins
apoi asupra ntregului oras.
La 11 ianuarie 532, aveau loc cursele, mpratul, nsotit cu toat pompa, asista la aceste curse. Multimea
era, n ziua aceea, turbulent. Verzii se agitau pe scaunele lor, sopteau necontenit vociferri. Ei se
plngeau de marele sambelan Kalopodios, si voiau s-si manifeste nemultumirea. Printr-un crainic,
mpratul interpel poporul si atunci un dialog dintre cele mai curioase se schimb ntre acel purttor de
cuvnt al mpratului si factiunea Verzilor. Plngerile, la nceput respectuoase, devin din ce n ce mai
violente. Ele se prefac n cele din urm n insulte, mpratul amenint, multimea apostrofeaz. Adio,
Dreptate!" exclam ea, tu nu mai existi. Ne vom face evrei. Mai bine e s fii pgn dect Verde." Apoi
Verzii prsir n mas Hip-poclromul. Aceasta era cea mai mare insult la adresa maiesttii imperiale.
lustinian se retrase si el n Palat, socotind c rivalitatea Albastrilor va sti s potoleasc furia celeilalte
factiuni. Dar o mprejurare suprtoare
663

strnge la un loc cele dou factiuni. Prefectul orasului aresta instigatorii si-i condamn la moarte dar, cnd
s fie executati, funiile se rupser de dou ori sub greutatea victimelor. Poporul atunci i smulse, i duse
ntr-o mnstire si, fiindc unul din condamnati era Verde si cellalt Albastru, cele dou factiuni si ddur
mna. Dou zile dup aceast ntmplare, la 13 ianuarie, multimea se arunc furioas pe ulite si n
strigtul de Nika*9 - aceasta era lozinca manifestantilor - nvli la Prefectur, pentru a-i scpa pe cei
nchisi, mcelri garda si ddu foc palatului prefectului, n ziua de 14 ianuarie populatia ia cu asalt Palatul
imperial, cernd destituirea sambelanului, a Prefectului orasului si nc a doi ministri detestati, Trebonian
si loan din Cappa-docia. lustinian satisfcu multimea, dar era prea trziu. Miscarea se transformase n
revolutie.
lustinian ncerc atunci un act de energie. Belisarie, n fruntea trupelor de mercenari, se azvrli asupra
multimii. Preotii de la Sfnta Sofia, cu sfintele moaste, intervenir pentru a-i desprti pe lupttori, dar si ei
fur mbrnciti de trupe. Atunci furia se dezlntui si mai mult. De pe terasele locuintelor, de la ferestre,
populatia, mai cu seam femeile, aruncar asupra trupelor o ploaie de crmizi si pietre, si armata fu silit
s se retrag. Poporul biruitor ddu foc edificiilor publice: Senatul si o arip a Palatului czur prad
flcrilor. Incendiul, alimentat de un vnt puternic, se ntinse: n timp de trei zile el a mistuit Sfnta
Sophia, o
379 Cu aceast expresie greac se aclamau, crede Stein, factiunile circului, pe cnd aclamatia mpratului
era pronuntat n latineste: Tu vincas (E. Stein, op. cit., pp. 450-451).
664

parte din cldirile de lng Augusteon, Thermele Zeu-xippos, Sfnta Irena, marele spital Samson, care
arse cu toti bolnavii si, un mare numr de palate si case particulare si tot cartierul, unul din cele mai
frumoase ale orasului, de la Palatul Sacru pn la Forumul lui Constantin.
n ziua de 18, Duminic, lustinian ncerc un mijloc suprem. Apru n Hippodrom, cu Evangheliile n
mn, jurnd pe dnsele c iart tuturor, numai s se potoleasc. Dar el fu primit din toate prtile cu o
explozie de insulte si trebui s se retrag n Palat.
Hypatios, nepotul lui Anastasius, se vzu trt fr voie de acas n Hippodrom si proclamat mprat. Era
n dup-amiaza zilei de 18. lustinian socoti c totul era pierdut si se gndea s fug. Energia Theodorei a
fost aceea care a trezit atunci curajul Curtii. S-au luat cele din urm msuri de aprare, n timp ce Narses
ncerca, prin daruri de bani, s-i despart pe Albastri de revoltati, Belisarie si Mundus pregteau atacul
decisiv asupra Hippddromului. Belisarie ptrunse n aren, n timp ce din partea opus si fcea intrarea
Mundus cu soldatii si; ei ncep un mcel ngrozitor n aceast multime surprins fr aprare, n vreme ce
de pe terasele amfiteatrului trupele imperiale aruncau o ploaie de sgeti asupra ei. Noaptea, cnd mcelul
ncet, mai mult de 30.000 de cadavre acopereau nisipul nsngerat al Hippodromului. Revolta fusese
nbusit, Hypatius fu executat si o multime de senatori implicati n aceast miscare avur aceeasi
soart.380
380 Revolta e descris dup Theophanes de Diehl, op. cit., pp. 458-465.
665
NICOLAE BANESCU
Autoritatea lui lustinian se restabili definitiv. Istoria domniei sale va cunoaste alte miscri ale factiunilor,
luptele de strad si incendiul vor nimici nc monumentele Constantinopolului, dar autoritatea imperial
nu se va mai zgudui.
Zilele n care s-au desfsurat diferitele episoade ale revoltei nu sunt aceleasi la toti scriitorii, ntr-un studiu
special publicat n Journal of Hellenic Studies", 1897381, nvtatul Bury a stabilit desfsurarea
evenimentelor din cursul sptmnii ct a tinut acea revolt, n ordinea pe care o urmm noi n expunerea
ce o facem.
Duminic, 11 ianuarie ("Afrra 5id KaXonoSwv). Verzii se plng mpratului n Hippodrom mpotriva
purtrii lui Kalopodi-os. Dialogul lui lustinian cu Verzii (descris de Theophanes). Verzii prsesc
Hippodromul.
Seara, un numr de criminali, att Albastri ct si Verzi, sunt executati de Prefectul orasului. Aceast
executie a fost fr ndoial o consecint a scenei din Hippodrom, n care ei au ofensat impartialitatea
mpratului fat de factiuni. Un Albastru si un Verde sunt eliberati si caut azil la Sf. Laurentius.
Luni, 12 ianuarie. Intervalul de o zi d timp celor dou factiuni s se nteleag si s-si uneasc actiunea
pentru a obtine iertarea celor doi criminali eliberati. *
Marti, 13 ianuarie. Mare serbare a curselor la Hippodrom (cele de duminic fiind un fel de prob). Ambele
deme cer n zadar mpratului iertare. Ele declar atunci unirea lor pe fat (ca Prasinoveneti sau Verzi-
Albastri).
Seara, se duc n mas la Prefectul orasului si fac o nou cerere de amnare a pedepsei. Neprimind rspuns,
demele atac Pretoriul si-i dau foc, pentru a-i scpa pe prizonieri.
Rebelii se duc apoi n Augusteum s atace palatul. Incendiul, toat noaptea si n ziua urmtoare, distruge
Chalke sau porticul Palatului, Bile lui Zeuxippos, palatul Senatului din Augusteum, biserica Sfnta
Sophia. Acesta e primul incendiu.
381 Reprodus si n Appendix la voi. IV al operei lui Gibbon, editate de el.
666
T
Miercuri, 14 ianuarie. Revolta, care ncepuse cu o cerere de amnare, se desfsur acum ca o insurectie
mpotriva oprimrii administratiei. Strigtele sunt ndreptate n special contra lui loan de Cappodocia,
Trebonian si Euclaemon (Prefectul orasului). lus-tinian cedeaz presiunilor si-i depune pe cei trei ministri.
Dar e prea trziu. Insurgentii sunt hotrti s-1 nlture si s-1 aseze n locul su pe un membru al familiei
lui Anastasios. Hypatius si Pompeius se aflau n Palat, iar poporul alearg la casa fratelui lor Probus; dar
acesta nu e de gsit, si ei pun foc casei.
Joi, 15 ianuarie. Belisarie, n capul unei unitti de heruli si goti, iese din Palat si reprim multimea. Lupt
pe strzi. Poate n aceast zi intervine clerul.
Vineri, 16 ianuarie. Un nou atac se d la Praetorium. Luptele de strad continu si un al doilea incendiu
izbucneste n cartierul de la nord de Sf. Irene, si spitalul lui Eubulus. Focul, alimentat de un vnt, mistuie
acest spital, Bile lui Alexandru, biserica Sf. Irena si spitalul Sampson.
Smbt, 17 ianuarie. Luptele continu. Rebelii ocup o cldire zis Octagon (lng Basilica). Soldatii i
dau foc si un al treilea incendiu izbucneste. Acest incendiu distruge Octagon, biserica Sf. Theodor
Sphoracius, Palatul Lausus, Porticele din Mese, biserica Sf. Aquilina s.a.
Seara, Hypatios si Pompeius prsesc Palatul.
Duminic, 18 ianuarie. lustinian apare n Hippodrom si face un jurmnt n fata poporului adunat, dar nu
se produce efectul dorit. Hypatios e proclamat mprat. lustinian se gndeste la fug; un consiliu se adun
n Palat, n care vederile Theodorei se impun. Revolta e nbusit prin masacru, n Hippodrom.
Luni, 19 ianuarie, nainte de zori, Hypatios si Pompeius sunt executati.
Masacrul final este de obicei socotit c a avut loc luni, dar Bury a constatat c trebuie pus duminic, 18
ianuarie.382
x- Monografii speciale asupra acestui subiect: W. A. Schmidt, Der Au/stand in C-pel unter dem Kaiser
lustinian, 1854; P. Kalli-gas, Tlepi TT?L araeoq rov Nitca (n Mssrai KCCI OtOI, p. 329 si urm,
Athena, 1882).
667
N1COLAE BNESCU
O mare jale rmsese pe urmele acestei nspimnttoare miscri din 532. Un contemporan, loan Lydus,
ne spune c orasul nu mai era dect o grmad de coline nnegrite: ca la Lipari sau la Vezuviu, el era plin
de fum si cenus; mirosul de foc rspndit pretutindeni l fcea nelocuibil si vederea sa inspira privitorului
o spaim amestecat cu mil".
Totul era prin urmare de refcut: biserici, palate, monumente publice. lustinian ntreprinse aceast oper
de restauratie si ei i datorm mretul monument care este Sfnta Sophia.
383
4. Comertul bizantin n timpul lui lustinian
Ca si mai nainte, n timpul lui lustinian, toate silintele comertului bizantin tindeau spre Orient. Bizantinii,
ca si mai nainte romanii, cutau n adncul Asiei cele mai multe din produsele cu care-si ntretineau luxul.
China le ddea mtasea, aloesul, cuisoarele; India mirodeniile, moscul, piperul, aromatele si fildesul,
pietrele pretioase si perlele. Toate aceste lucruri erau ntrebuintate pe o scar foarte ntins la Bizant,
mpratii bizantini tineau ntotdeauna s fie nconjurati, n marile ceremonii, de o multime de curteni
mbrcati
383 Bibliografie: W. Heyd, Geschichte des Levantehandels im Mittelalter, 2 voi., Stuttgart, 1879; Kosmas
Indicopleustes, Topografia crestin; P.G., t. LXXXVIII; cf. Gelzer, Kosmas der Indien fahrer (Jahrb. Fur
protest. Theologie", 1883, 105-141). [Autorul nu a mai ajuns s utilizeze teza semnat de Wanda Wolska,
Re-cherches sur la topographie chretienne de Cosmas Indicopleustes. Theologie et science au Vf siecle,
Paris, Presses Univ. de France, 1962.]
668
n mtase si purpur. Banchetele lor se desfsurau n sli mbibate de parfumul lemnului de aloes si
invitatii primeau adesea n dar, la serbrile oficiale, vesminte de mtase. Pentru acest scop se consumau
mari cantitti de mirodenii, multime de stofe fine din Orient.
Darurile cu care se ncrcau de obicei solii neamurilor barbare veniti la Constantinopol contribuiau nc la
consumarea att de mare a produselor Orientului.
Comertul mediteranean era aproape tot n minile sirienilor si grecilor. La Roma, Neapole si Carthagina,
n Marsilia si Bordeaux si n orasele principale din Ga-lia erau asezri de negustori orientali. Corbiile lor
aduceau n vest vesmintele de mtase si pnz lucrat n fabricile din Tyros si Berytos, purpur din
Caesarea si Neapolis, vinuri tari din Gaza si Ascalon, papyrus din Egipt, blnuri din Cappadocia. Era o
mare cerere de stofe brodate, n special pentru ntrebuintare ecle-siastic. Dar marele centru n care veneau
corbiile din toate tinuturile era capitala imperiului, cel mai bogat si mai populat oras al lumii. E probabil
c majoritatea importurilor pe care imperiul le primea din tinuturile Pontului Euxin veneau direct pe apele
lui la Constantinopol si de acolo erau distribuite: pieile pe care hunii le schimbau la Cherson pentru stofe
si giu-vaeruri; apoi sclavii, pieile, grul, sarea, vinul, care se aduceau din Lazica.
Pentru imperiu, comertul cu Rsritul fusese totdeauna mai ales un comert de importuri (China era o piat
pentru sticl si lucruri smltuite, Siria pentru stofe fine, India pentru pietre pretioase si substante aromate).
Balanta comercial era deci deficitar imperiu-
669
NICOLAE BANESCU
lui, si era o scurgere statornic a aurului n Rsrit, n pagub pentru statul bizantin384.
n Imperiul Roman, comertul cu India, Golful Per-sic, Arabia si Coasta de Est a Africii fusese n minile
negustorilor romani, care navigau cu corbiile lor n Marea Rosie si n Oceanul Indian. Din secolul al III-
lea acest comert direct a ncetat. Comertul ntre Medi-terana si Rsrit a trecut n minile intermediarilor
persi, abyssinieni si hymiariti din Yemen. Aceast situatie s-a datorat conditiilor anarhice ale Imperiului,
care au urmat mortii lui Aiexander Severus385.
n ce priveste traficul cu India, avem o informatie curioas ntr-o carte care a fost scris ctre mijlocul
veacului al Vl-lea, Cosmografia crestin al lui Cosmas. Autorul acesta e cunoscut ca Indicopleustes,
navigator la Marea Indian", si era un negustor egiptean, dar cnd a scris cartea prsise probabil
profesiunea sa si se fcuse clugr.
Cosmografia, compus, cum dovedeste Bury, ctre 545-550, nu e, din fericire, un tratat de geografie, ca al
lui Strabo sau Ptolorneu, nici o povestire a cltoriilor sale, ci o oper teologic, menit a explica
adevrata form a universului, cum se arat n Scriptur, si n special a respinge eroarea stiintei pgne c
pmntul e sferic386. Pmntul, dup Cosmas, e un dreptunghi plan si lungimea lui e de dou ori mai
mare dect ltimea. Cerul formeaz un al doilea etaj, sprijinit la extremittile pmntului pe patru pereti.
Uscatul pe care
384 Bury, II, pp. 316-317.
385 Ibidem, pp. 317-318. Ibidem, pp. 319.
670
locuim e nconjurat de ocean, si dincolo de el e alt pmnt unde locuiau oamenii nainte de Diluviu.
Firmamentul e tavanul dintre cele dou etaje, si pmntul, etajul de jos, e la temelia universului. Soarele
nu e mai mare dect pmntul, cum si nchipuiau fals pgnii.
Aceast constructie a lumii, care nltur dispretuitor tot ce a stabilit stiinta greac, nu reprezint vederile
curente ale crestinilor ortodocsi. Cosmas si scoate conceptiile din aluzii aruncate de teologi ai Siriei, n
special de Theodor din Mopsuestia. Dar pentru noi, valoarea operei const n crmpeiele de informatii pe
care autorul ni le d accidental cu privire la cltoriile sale587.
El a cunoscut bine Marea Rosie. A vizitat Etiopia n vremea domniei lui Iustin si a fcut o cltorie n
Golful Persic, care formeaz probabil limita cltoriei sale spre est. Ceea ce ne spune despre insula Ceylon
si India nu provine de la un martor ocular. Numai rar un comerciant roman a vizitat pietele din Ceylon.
Comertul ntre Marea Rosie si India era cu totul n minile abyssinienilor.
Ceylon, cunoscut de cei vechi ca Taprobane, era marele centru al comertului maritim ntre estul
ndeprtat si vest. n porturile ei se adunau comerciantii persi, etiopieni si indieni. Mtasea se aducea din
China n pietele ei, iar India continental si trimitea tot aici produsele. Insularii si exportau propriile
produse la est si la vest si aveau un serviciu comercial; clar nsemntatea insulei era pozitia ei ca un
empori-
387 Ibidem, pp. 319-320. '<iO
671

um pentru mrfurile n tranzit. Persii aveau asupra bizantinilor avantajul c traficau direct cu insula si
aveau acolo o colonie comercial, pe cnd comertul bizantin se fcea prin etiopieni si alti intermediari.
Persii erau intermediarii pentru mtase si imperiul depindea de rivalul su politic n privinta unui produs a
crui consumatie era imens. lustinian se sili a desfiinta monopolul persan388.
Pentru a rspunde cerintelor pompei si diplomatiei imperiale, trebuintei de lux ce caracterizeaz n genere
societatea bizantin n veacul al Vl-lea, comertul a luat un avnt deosebit n timpul lui lustinian. mpratul
i d o mare atentie n negocierile sale, n tratatele ce le ncheie, chestiunile economice tin un loc foarte
nsemnat, de multe ori decisiv. El ncearc ceva mai mult: voia s deschid comertului bizantin drumuri
noi, pentru a-1 scoate de sub tirania mijlocitorilor, cum era aceea a persilor389.
ncercarea lui lustinian se motiveaz prin faptul c neguttorii bizantini nu mergeau ei nsisi n trile unde
se aflau produsele de care aveau nevoie. Acestea veneau la dnsii prin altii, n timpul domniei lui
lustinian, dou ci principale puneau n legtur bazinul Mediteranei cu Extremul Orient.
1. Una, folosit demult si cea mai scurt, ducea din China n oazele Sogdianei (la Samarcand, Boukhara),
de unde apoi caravanele duceau produsele, luate din minile neguttorilor chinezi n Persia. De la Marea
Chinei si pn la frontierele Persiei se fceau 150 de
388 Ibidem, pp. 320-321
672
zile de drum; de acolo apoi si pn la frontierele imperiului bizantin, la Nisibis, nc 80 de zile.
2. Un alt drum folosit de la mijlocul veacului al III-lea d. Chr., era acela al mrii. El fusese deschis pentru
a-i scuti pe neguttorii romani de exigentele intermediarilor care erau atunci prtii, cci acestia ocupau o
parte a drumului pe uscat. Calea aceasta era foarte umblat si n veacul al Vl-lea. La captul de sud al
Indiei, marea insul Taprobane (Ceylon) era un nsemnat emporiu. Chinezii si aduceau acolo pe mare
produsele lor. Coastele Indiei de asemenea, valea fluviului Indus si crau toate bogtiile lor; apoi n insul
se gseau pietre pretioase, mai cu seam ametist. Toate aceste produse erau cutate n Taprobane de
neguttorii Occidentului. Acestia erau foarte rar bizantini. Se ntmpla ca uneori neguttori din Alexandria
s ajung aici pentru mrfuri, si lucrul ne e confirmat de Cosmas Indicopleustes n XpicmaviKr\
TonoypcKpia (secolul al Vl-lea), dar acestea erau cazuri izolate si de obicei cltoriile acestea veneau pe
corbiile etiopienilor, deci nu pe socoteala lor. Ca si pe calea cealalt, de uscat, mijlocitorii aveau si aici
monopolul legturilor dintre marele emporiu indian si imperiu. Persia si Etiopia si trimiteau de obicei
corbiile la Taprobane. O dubl cale se urma de aici ctre Occident: una ducea la trmurile Africii, la
porturile regatului din Axum, la cele ale Yemenului si ale Mrii Rosii; alta, cea mai nsemnat si mai
btut, ducea n Golful Per-sic, la gurile Tigrului si Eufratului, de unde apoi mrfurile se rspndeau n
toate prtile390.
673
N1COLAE BANESCU
Astfel, pe mare si pe uscat, persii erau stpnii comertului cu Extremul Orient. Bizantinii erau nevoiti s
primeasc din minile lor produsele scumpe ale deprtatelor tinuturi asiatice si conventiunile reglementau
precis comertul ntre cele dou tri. Anumite orase de granit erau hotrte pentru schimb: ele se chemau,
din cauza drepturilor vamale ce se percepeau, <5eKaTet)T77pia391. Acestea erau, la miazzi, Callinicum,
n Osroene; la centru Nisibis, n Mesopotamia si la miaznoapte Artaxata, n Armenia. Legi severe
prescriau legile schimbului, obiectele a cror vnzare era prohibit, drepturile fiscului asupra celor
cumprate, pedepsele mpotriva contrabandelor.392
Pe mare, cu toat concurenta etiopienilor si a locuitorilor din Himyar, erau, de asemenea, stpni persii.
Mai apropiati de India, veneau n numr mai mare si erau mai privilegiati; ei alctuiau n tar o colonie
puternic. De aceea era tributar Bizantul regatului sas-sanid: pentru toate articolele att de necesare care
veneau din Orient. Fiindc ntre ambele state rivalitatea era veche si rzboiul des, negotul cu aceste lucruri
suferea mult. Dar chiar n timp de pace, Curtea bizantin nu vedea cu ochi bun atta aur iesind din tar
pentru a cdea n minile dusmanilor statului.
lustinian cut, deci, din toate puterile, s nlture acest neajuns, fr a izbuti totusi pe deplin.
n dou prti legaser mai cu seam nsemnate relatii comerciale neguttorii bizantini, n veacul al VI-lea.
n Marea Neagr, prin porturile Crimeii, Cherson
w Locul unde se percepea zeciuiala din mrfuri. 392 Ch. Diehl, Justinien, p. 536.
674

si Bosporos, ei exploatau tinuturile fertile ale Rusiei Meridionale; aduceau barbarilor goti, huni, avari din
acele prti produsele manufacturii bizantine, giuvae-ruri, stcfe scumpe, de care ei erau foarte avizi, si
primeau n schimb blnurile nordului. Cherson era, n special, un mare trg de schimb. Pe de alt parte, n
extremitatea oriental a Mrii Negre, Bizantul fcea un negot nsemnat cu tara lzilor. Din amndou
aceste puncte si de la Marea de Azov si din Cochida veche, acum Lazica, se putea merge, pe la nordul
Caspicei, n oazele Sogdianei, fr a mai trece prin tara persilor. Nu se stie dac lustinian a ncercat s
deschid acest drum. Dar la nceputul domniei lui Iustin al II-lea, un mare numr de turci sunt la
Constantinopol si relatii active de comert se urmeaz cu acesti noi stpni ai Turchestanului, pentru a se
aduce la Bizant mtasea pe drumul Caucazului393.
Dar lustinian se strdui s lucreze mai ales n prtile Mrii Rosii. La captul extrem, de nord-est al acestei
mri, grecii posedau portul Aila si, putin mai la sud, insula lotabe; la captul de nord-vest, unde e actualul
Suez, ei aveau portul Clisma. De acolo porneau negustorii Siriei si Egiptului pentru exploatarea tinuturilor
riverane ale Mrii Rosii. Pe coasta oriental, ei mergeau ori pe uscat ori pe mare, prin portul Ocelis n tara
Himyar, pentru tmia care venea acolo din Barbaria, pentru aloes si parfumuri din Arabia Fericit. Pe
trmul occidental, debarcau n portul Adulis, unde veneau produsele din interiorul Africii, tmia si
mirodeniile, papirus din Barbaria, smaralde din tara blemmy-
393 Ibidem, pp. 537-538.
675
NICOLAE DNESCU
ilor, fildesul din Etiopia, aurul din tara Sasu. Adulis fcea apoi un comert nsemnat cu Orientul asiatic.
Etiopienii ntretineau relatii de negot cu insula Dioscoride (Socotra), cu coasta Himyar, cu Persia,
Taprobane. lustinian spera s-si capete printr-nsii mtasea si s scape astfel de monopolul persilor. Dar
etiopienii au aflat piata ocupat n India de persi si nu i-au putut nlocui394.
Ostilittile ndelungate cu persii au dus la urcarea pretului mtsii brute si fabricantii din Berytos si Tyr au
urcat pretul mtsii fabricate, lucru grav ntr-un stat care consuma o cantitate att de mare. lustinian
interveni, nc din veacul al V-lea agentii fiscului, comites commerciorum sau commerciarii erau
nsrcinati a cumpra mtasea de la persi si a o vinde, n cost, pati-cularilor pentru industria privat.
lustinian prescrise agentilor un pret maxim de 15 bani de aur pentru livra de mtase, precum si
posibilitatea de a o da n cost particularilor, dup ce vor fi aprovizionate manufacturile imperiale -
bapheia, gynaekeia unde, sub autoritatea comitelui largitionum se fabrica stofa trebuitoare Curtii.
n chipul acesta, lustinian spera s procure gynae-kiilor mtasea la un pret moderat si s mpiedice n
acelasi timp pe particulari de a urca prea mult pretul ei. Rezultatele nu au fost ns multumitoare.
Negustorii persi nu puteau fi obligati s vnd la pretul fixat de lustinian si materia prim adesea lipsea,
ceea ce stnjeni mersul industriei; apoi, mpratul, fixnd un pret maximal de vnzare, pricinui ruina
multor indus-
w Ibidem, pp. 538-540.
676
triasi. n aceast strmtorare, comes largitionum Petru Barsymes ntocmi alt sistem, pentru c trebuiau
neaprat mtsuri pentru Curte si public; el trecu peste preturile stabilite si, profitnd de ruina industriilor
private, organiz fabricarea mtsii n monopol, rezer-vnd-o manufacturilor statului, ceea ce aduse
fiscului frumoase beneficii. Dar industria bizantin, mai ales aceea a Siriei, se resimti mult de pe urma
acestui neajuns si multi industriasi se ruinar395.
O ndreptare pru s vin si s remedieze aceast situatie deplorabil, cnd niste clugri, care triser
mult timp n Serinda (Asia Central), i-au adus lui lus-tinian ou de gndaci si introduser n Imperiu
cresterea viermilor de mtase, ntre 552 si 554. nc din timpul domniei lui lustinian un trib turc, la chinezi
Tukiu, pornit de pe malurile lacului Balkhas, a ntemeiat un stat puternic care ajungea la hotarele de nord
si vest ale Chinei si la Caspica. Drumurile de comert treceau acum prin acest nou stat, care supusese
Turkestanul si Tokarestan. Iustin al II-lea putea arta ambasadorilor turci mirati isprava cea nou. Dar
industria avea nevoie de cantitti enorme, si acestea nu se puteau face deodat. De aceea, n tratatul de
pace ncheiat cu Persia la 562, se stipula din nou asupra comertului mtasei396.
Oricum, prosperitatea comertului bizantin n veacul al Vl-lea era foarte mare. Constantinopolul era mai cu
seam o piat incomparabil. Prokopios raporteaz c din toate prtile lumii corbiile veneau n capitala
imperiului. Corporatiile, avarf^fiara, erau foarte nume-
395
Ibidem, pp. 541-542. 396 Ibidem, p. 542.
677

roase si bancherii, argentarii, erau foarte puternici. Bizantul era apoi marele mijlocitor al produselor
Orientului n Occident. Cucerirea Africii si a Italiei a usurat negotul n aceste prti. Neguttorii bizantini
ptrund, n veacul al Vl-lea, pn n Spania, n interiorul Galliei, la Marsilia, la Bordeaux, la Narbonne,
Tours, Orleans si Paris. lustinian a avut o mare solicitudine pentru rspndirea si dezvoltarea comertului.
Bizantul tinea n veacul al Vl-lea un loc att de nsemnat n aceast privint nct, dup spusele lui
Cosmas, de la un capt al lumii pn la cellalt, monedele sale erau primite peste tot, pe toate pietele
lumii.
5. Cultura epocii lui lustinian
Epoca lui lustinian se distinge din punct de vedere cultural. Arta cunoaste n aceast domnie prima ei
epoc de aur.
Miscarea intelectual e de asemenea important.
Istoria se dezvolt mult si e reprezentat printr-o serie de scriitori de valoare, n fruntea tuturor st Pro-
kopios din Cesareea: a scris Istoria n 8 crti, De aedi-ficiis, Istoria secret (Anekdota). Agathias, un
asiatic, a lsat de asemenea o istorie a perioadei cuprinse ntre anii 552-558. Mai este cunoscut ca retor si
poet.
Petros Patrikios, om de legi si diplomat nsrcinat de lustinian cu ambasade, a lsat o istorie din care avem
fragmente despre ambasade si o lucrare despre ntocmirea administratiei (/tepi jro/lmicfe sraTacrra-
aeoaq) n dou capitole, conservat n De Cerimoniis.
Menandros Protektor a redactat o istorie n care povesteste faptele pn la Maurikios (558-582), foarte
678

important prin relatiile asupra ambasadelor schimbate de imperiu cu diferite popoare n acea epoc.
Nonnosus ne-a descris o ambasad (533) la popoarele din Orient.
Theophanes din Bizant (cunoscut din Photios), a lsat o istorie a perioadei cuprinse ntre 566-581, n care
se relateaz introducerea viermilor de mtase sub lustinian.
loan Lydos ne este cunoscut prin 1) De mensibus si 2) De magistratibus populi romani, continnd o serie
de povestiri si consideratii n legtur cu demnittile imperiului, precum si informatii pentru istoria intern
a domniei lui lustinian.
Hierokles este autorul unui ghid, ZvveKSrinog sau Vademecum, oper statistic a Imperiului Roman n
epoca lui lustinian, din care aflm geografia sa politic. Lucrarea a fost folosit de Constantin al VH-lea
Porfirogenetul n secolul al X-lea.
Cronistica reprezint un alt gen important al literaturii istorice bizantine. Pe Hesychios Milesios l
cunoastem fragmentar din Photios si Suidas. A scris: 1) o Istorie universal de la Asirieni la Anastasios
(518), din care s-a pstrat un fragment n Harpia KcovffTanvov-2) Istoria domniei lui lustinian I si un 3)
Malalas reprezint tipul cronicii bisericii crestine. E foarte nsemnat din punct de vedere cultural si literar
istoric. Textul constituie si un document al grecittii populare. Centrul povestirii formeaz si o istorie a
orasului natal (Antiohia).
Istoria religioas nregistreaz numele lui loan din Ephesos, monofizit, episcop n Ephesos, care a scris o
679

istorie a Bisericii (n sirian), de la Cezar pn la anul 585, din care e pstrat numai partea din urm.
Evagrius i continu pe Socrates, Sozomenos si The-odoretos, de la Sinodul Ephesos (431) pn la anul
593.
Viata monastic a lsat urmele ei n operele de literatur ascetic, mistic si hagiografic. loan Scrarul (6
if\q KificcKoq), a trit multi ani n Muntele Sinai si a scris opera Klimax (Scara spiritual", Scala
Paradisi), n care descrie treptele nltrii spiritului ctre perfectiunea moral. A fost lectura favorit a
Bizantului, cu traduceri multe, n fruntea hagiografilor st Kyrillos de Skythopolis (Palestina), care si-a
propus s scrie o vast colectie a Vietilor Sfintilor, dar a lsat numai cteva, poate din cauza mortii
premature.
ntre poeti, Romanos Melodul trieste n aceast epoc, fiind reprezentantul de frunte al poeziei religi-
,397
oase
Paulus Silentiarius a lsat dou descrieri poetice n versuri, una a Sfintei Sofia, alta a amvonului, de mare
interes pentru istoricii artei.
Corippus din Africa de Nord a compus dou opere n versuri latine: lohannis, loanida", n cinstea
generalului loan Troglita si In laiidem Iustini, panegiricul urmasului lui lustinian.
Dioscoros, n veacul al Vl-lea, n Egiptul de Sus, a trit, n Aphrodito, un sat revelat de papirusurile de-
coperite; a lsat poeme, multe opere grecesti, n ver-
397 V. Krumbacher, Studieri zu Romanos, 1898. [Bibliografie la zi si date noi despre ceilalti autori
mentionati n text pot fi gsite n Beck, Kirche si Hunger, Literatur, cutnd n indicii de la sfrsit numele
care intereseaz.]
680
suri execrabile, fiind unul din ultimii reprezentanti ai elenismului egiptean.
Activitatea Universittii din Constantinopole, mai ales pe terenul juridic, nu poate fi nici ea trecut sub
tcere.
Arta Sfintei Sofia, n locul vechii basilici Sf. Sofia a lui Constantin, distrus n vremea rscoalei Nika,
lusti-nian a dorit s nalte un edificiu mret, extraordinar. Rareori nebunia luxului a fost mpins mai
departe. Cele mai bogate materiale - aurul, argintul, ivoriul, pietrele pretioase - au fost folosite aici cu o
risip de necrezut. Grecii vechi se foloseau pentru zidurile Pro-pyleelor si ale Parthenonului de marmurele
cele mai perfecte, fermecati de strlucirea si puritatea lor; lusti-nian a vrut pretutindeni o policromie
savant.
Lucrrile Sfintei Sophii reclamar deci sume imense. Au trebuit, spre a se face fat cheltuielilor, impozite
noi si msuri arbitrare. Amvonul singur a costat veniturile pe un an ale Egiptului. Afar de aceasta,
lustinian poruncea guvernatorilor si functionarilor s-i trimit materialele cele mai bogate ale vechilor
monumente. si i s-au trimis din Ephes 8 coloane n verde antic. O vduv roman, Marcia, i-a trimis 8
coloane de porfir luate de la un templu al Soarelui. Alte materiale au venit din Cyzic, din Troada, din
Athena. S-au pus la contributie apoi carierele de marmur vestite ale Proconezului. De aici marea
diversitate a marmu-relor ntrebuintate, pietrelor de toate culorile, combinate cu atta gust n policromia
caracteristic acestui monument398.
* Justinien, pp. 472.
681
NTCOLAE BANESCU
Se cunosc numele celor doi arhitecti principali care au condus lucrrile, amndoi de origine asiatic: An-
themios din Tralles si Isidor din Milet399. Toti contemporanii au ludat cunostintele lor solide; mai cu
seam Anthemios e socotit ca un savant de prim mrime. Sub ordinele lor lucrau 100 de maistri, sefi de
santier, care aveau fiecare cte 100 de lucrtori de condus. Cnd s-au pus temeliile, patriarhul Eutychius a
fcut rugciuni pentru izbndirea lucrrii, iar mpratul a asezat prima piatr. Mai trziu, se povesteau tot
felul de minuni ntmplate n timpul constructiei: un nger ar fi descris, n vis, mpratului planul cldirii;
un altul i-ar fi destinuit comori ascunse, n clipele crizei de bani; un altul i-ar fi nsemnat locul absidelor.
Toate aceste legende ne arat ce puternic impresie a fcut asupra nchipuirii populare aceast urias
lucrare400.
mpratul s-a interesat foarte de aproape de lucrri. El venea aproape zilnic pe santier, pentru a-i ndemna
pe lucrtori; adesea contribuia cu sfaturile sale, cnd arhitectii se aflau n vreo ncurctur.
Nici o cheltuial nu era crutat: dup expresia lui Lydos, un fluviu de argint curgea". Lucrul merse
repede: n cinci ani, biserica era terminat. Ea costase sume fabuloase: fr a socoti materialele gratuite,
nici podoabele cultului, se cheltuiser aproape 361 de milioane.
399 [Informatii suplimentare si bibliografie referitoare la acest subiect n LM, l, 1980, col. 695; ODB, voi.
I, p. 109; EPLBIP, voi. II, Athena, 1997, p. 197-199.1
* Ch. Diehl, Justinien, p. 474.
682

Astzi, cnd se priveste din afar, impresia nu e grozav. Pe de o parte fiindc, pentru a se sustine
constructia lui lustinian, a trebuit ca ea s fie proptit cu masive contraforturi, si, n mijlocul acestor
suporturi prsite, cupola pare putin turtit; pe de alt parte ns, nu trebuie s judecm o biseric
bizantin pe dinafar, ci pe dinuntru: acolo sunt adunate toate splendorile si toate ndrznelile.
naintea templului se afla o mare curte nconjurat de portice, atrium, n mijlocul cruia o frumoas
fntn de marmur arunca ap. De aici, intrai ntr-un dublu narthex, care ddea, prin 9 usi, n biseric. Ea
e cuprins ntr-un spatiu dreptunghiular de 77 m lungime pe 71, 70 m ltime. Interiorul e mprtit ntr-o
parte central, nava, acoperit de o cupol enorm de 33 m diametru401 si dou prti laterale. Cupola se
sprijin pe 4 mari arcuri, care la rndul lor se reazem pe 4 stlpi colosali. Dou dintre aceste arcuri,
pentru a oferi mai mult rezistent, sunt nchise de un zid plin, sustinut de dou etaje de coloane. Pe cele
dou arce perpendiculare pe nav, cel oriental si occidental, se sprijin dou semicupole. n fundul
hemiciclului acoperit de semicupola oriental se deschid trei abside-, cea din mijloc formeaz sanctuarul,
cele laterale se deschid n prtile de jos, care sunt mprtite n dou etaje: cel de sus form gyneceul si era
rezervat femeilor. Acolo venea mprteasa, nconjurat de suita sa402.
*' Dup A. M. Schneider, Die Hagia Sophia zu Konstantino-pel, Berlin, 1939, iar nu 31 m, cum s-a admis
pn atunci; v. Stein, op. cit., p. 458, n. 2.
*2 Ch. Diehl, Justinien, pp. 476-478.
683

Minunea acestui edificiu era cupola colosal care l stpnea. Se admite n genere c din arhitectura
oriental, n particular din a Persiei, au luat arhitectii lui lustinian ideea acestei dispozitiuni si e posibil ca
aceste metode de constructie s se fi propagat prin Siria n Asia Mic si de acolo la Constantinopol.
Arhitectii lui lustinian aplicar ns aceste metode cu o ndrzneal necunoscut, fcnd oper de adevrati
creatori.
Cupola central a fost una din problemele cele mai grele, din cauza proportiilor enorme ce i s-au dat. I s-
au dat mai nti ca suporturi patru stlpi masivi, ale cror pietre, asezate cu o grij extrem, fur prinse cu
ciment si legate cu crampoane de fier. Pentru cupol dificultatea era si mai mare. Pentru a-i micsora
greutatea, se folosir materiale speciale, crmizi dintr-un pmnt alb, spongios, extraordinar de usoare,
fabricate n Rhodos; cinci bucti de acestea de abia aveau greutatea unei crmizi obisnuite. Astfel se
ridic aceast cupol, la mai mult de 55 m deasupra pmntului, oper admirabil si nfiortoare n
acelasi timp", dup cuvntul lui Prokopios. Ea prea c atrn de cer printr-un lant de aur" aduga
acelasi*3.
Cu toate aceste precautiuni, temerile au fost n curnd justificate. Anii care au urmat inaugurrii au fost
strbtuti de cutremure de pmnt, uneori foarte violente: unul, n anul 553, a tinut 40 de zile, un altul, din
anul 557, a prbusit o parte a orasului. Cupola Sfintei Sofii s-a resimtit de aceste zguduiri repetate:
crpturi mari au brzdat-o la nceput, iar la 7 mai 558 ea se prbusi, zdrobind sub sfrmturile ei
amvonul,
w Ibidem, pp. 478-479.
684

o minune de art. Cauza acestui accident s-a crezut a fi ridicarea prea repede a esafodajelor de lemn care o
sustineau, n graba care se puse pentru lucrul mozaicurilor care trebuiau s decoreze cupola, mpratul s-a
grbit s repare stricciunea. Anthemios si Isidor nu mai erau ns n viat. Acesta din urm lsase un
nepot, Isidor cel Tnr, care a fost nsrcinat cu lucrarea. EI a ntrit arcurile si a nltat cupola cu nc 30
de picioare, dndu-i o avntare mai mic, o form general mai putin ndrzneat. Cupola aceasta,
terminat n decembrie 562, mai putin frumoas, dar mai solid, e aceea care se vede azi. Ea a fost
inaugurat din nou cu mare pomp si atunci pronunt n fata lui lustinian Paulus Silentiarius faimoasa lui
Descriere a Sfintei Sofii.
Asa este, n liniile sale mari, arhitectura bisericii. Dar gustul de mretie al lui lustinian se vdeste mai cu
seam n decoratiunea cldirii, n veacul al Vl-lea, n tot Imperiul bizantin stpnea gustul de lux pompos
si rafinat.
Altdat, n arhitectura clasic, decoratia era ntotdeauna subordonat constructiei generale; acum
decoratiunea exist prin ea nssi. Capitelul bizantin se acoper de o dantel de piatr, care nu mai e
sculptur, ci o adevrat art de argintrie n marmur; combinatiile unei policromii ndrznete amestec
n colonade si unesc n mbrcarea zidurilor rosul porfirului cu negrul si albul marmurii. Tot astfel, pentru
a decora o biseric att de somptuoas, reprezentatiunile familiare ale artei primitive a catacombelor nu
mai sunt de ajuns: se caut o maiestate mai sustinut, atitudini mai nobile si mai grave, o pomp mai
adecvat presti-
685
NICOLAE DNESCU
giului si puterii religiei. De aceea, pe fondul de aur al absidelor si cupolelor, mozaistul deseneaz acum, n
locul picturilor de alt dat, acele vaste compozitii de un puternic efect decorativ, acele calme si statice
figuri, simetric rnduite, a cror maiestate sever produce o adnc impresie de mrire.
Jos, pe pardoseala bisericii, pe prtile inferioare ale zidurilor, marmurile de toate culorile, iaspul, albastrul,
serpentinele si porfirele se mpletesc n combinatii nuantate de mna celui mai fin pictor. Astfel era arta
nou care se reveleaz n Sfnta Sofia.
nuntru, sub cupol, se ridic o mare tribun, amvonul, o minune de art, n care strlucirea ivoriului si a
argintului, scnteierea pietrelor pretioase se unea cu marmurile cele mai bogate. Peste amvon era aruncat
un dom mbrcat n plci de aur ncrustate cu pietre scumpe si n vrful cruia era nfipt o cruce, n fata
absidei care alctuia altarul, o mreat desprtitur de argint cizelat. Pe coloanele care formau acest
iconostas se desfceau, n medalioane, chipurile lui lisus, al Fecioarei, al arhanghelilor, profetilor si
apostolilor. Dar mai ales altarul din spatele iconostasului era o adevrat minune. Sfnta Mas era toat de
aur si, deasupra ei, patru coloane de argint aurit sprijineau un dom pe care se nlta o cruce de aur. n
fundul absidei era scaunul patriarhului, n argint aurit. si dac am vrea s ne facem prin cifre o idee despre
aceast mretie, s notm c, dup Prokopios, numai n altarul Sfintei Sofii erau 40.000 livre de argint404.
*4 Ibidem, pp. 481-484. 686
Dar ceea ce pare a fi strnit mai cu seam admiratia contemporanilor era frumusetea luminii de care se
umplea biserica noaptea, la marile srbtori. Paulus Silentiarius a descris pe larg multele polycandila de
argint, lmpile n form de corbii, candelabrele n form de copaci, lanternele aeriene, agtate la baza
circular a cupolei. Astfel luminat, biserica strlucea ca un incendiu splendid, anuntnd de departe
navigatorilor apropierea de capital405.
La 27 decembrie 537 Sfnta Sofia a fost solemn inaugurat, lustinian, ntr-un car tras de patru cai, a venit
la intrare, care da n Augusteon. Patriarhul l primi, conducndu-1 n biseric. Cnd mpratul si vzu
visul realizat si attea splendori care erau opera sa, alerg pn la amvon si acolo, cu minile ntinse,
exclam: Slav lui Dumnezeu care m-a nvrednicit a svrsi o asemenea oper. O, Solomon, te-am
nvins!". Ddu poporului srbtori si liberalitti, drui bisericii vase de aur, bogate vesminte sacerdotale si
365 de domenii n mprejurimile Constantinopolului, cte unul de fiecare zi. Mai mult de 500 de clerici au
fost nsrcinati a sluji n Marea Biseric", ney] eor/lôia. n sfrsit, moastele cele mai venerate au fost
aduse aici: ntre altele, tezaurul Sfintei Sofii poseda ghizdurile putului lng care lisus a vorbit
Samaritencii si trompetele care au fcut s cad zidurile Ierihonului.
n timp ce lustinian si cldea catedrala sa, Theodo-ra se interesa de ridicarea unui alt edificiu, care merit
a fi mentionat alturi de Sfnta Sofia. E biserica Sfintilor Apostoli.
687
I!
N1COLAE BNESCU
Ea a fost nltat pe locul ocupat de bazilica nceput n veacul al IV-lea de Constantin cel Mare si sfrsit
si inaugurat de Constantius406. Bazilica aceasta a fost drmat complet - ea cdea n ruine - si la 537 a
nceput cldirea celei noi, ce s-a inaugurat solemn la 28 iunie 550. Doi dintre principalii arhitecti ai Sfintei
Sofii - Anthemius din Tralles si Isidor cel Tnr au supravegheat constructia si, ca si la Sfnta Sofia, ei au
desfsurat si aici toate splendorile decoratiunii bizantine. O pdure de coloane, culese fr ndoial din
templele pgne n cea mai mare parte, forma de jur mprejurul cldirii un ndoit etaj n culori bogate; pe
sol, pe ziduri, marmure pretioase erau dispuse n mozaic; pe bolta cupolelor, pe pereti, mozaicurile nfti^
sau alturi de Christos triumftor, nconjurat de Fecioar si de Apostoli, episoadele principale din viata
pmnteasc a Mntuitorului.
Dar mai cu seam, prin planul constructiei, biserica Sfintilor Apostoli merit un loc nsemnat n istoria
arhitecturii bizantine. Ea avea forma unei cruci grecesti si, pe cnd la Sfnta Sofia o singur si enorm
cupol ncorona cldirea, aici se ridicau cinci cupole, la intersectia si la extremittile ramurilor crucii.
Acestea erau inovatii care trebuiau s aib un mare viitor n istoria arhitecturii bizantine. Sfnta Sofia,
foarte greu de imi-' tat, a rmas aproape unic; biserica Sfintilor Apostoli* a servit ns de model n
veacurile urmtoare. Cea mai mare parte a edificiilor religioase din Constantinopol, din Grecia si din tot
Rsritul reproduc aceste cupole*
406 V. asupra ei cf. Diehl, Manuel d'art byzantin, Paris, 1910, pp. 166-167 si 189.
688
multiple si sistemul su de constructie central: San-Marco din Venetia nu e dect o replic a bisericii
Sfintilor Apostoli.
Cu mare pomp mpratul asez n aceast bazilic moastele apostolilor Luca, Andrei si Timothei, regsite
sub lespezile vechii bazilici, unde fuseser aduse solemn de ctre Constantius, cu dou veacuri mai
nainte. Constantin cel Mare destinase aceast bazilic pentru nmormntarea mpratilor, iar lustinian a
pus s se gteasc aici pentru el si Theodora dou mrete sarcofage, din marmura cea mai rar, n care s-
au depus mai trziu sicriele de aur ale acestor suverani407.
Fcnd abstractie de cele artate mai nainte, pentru acest domeniu nu pot fi pierdute din vedere cteva
monumente importante, cum ar fi bisericile Sfnta Sofia, cu imensa sa cupol, ori Sfintii Apostoli, cu
planul ei n form de cruce. Tipul basilicii cu cupol mai e reprezentat de biserica Sf. Irena, ca si de
biserica Sfintii Sergiu si Bacchus, cu planul circular, ncoronat de cupol.
Bisericile din Ravenna reprezint, de asemenea, capodoperele stilului decorativ bizantin al epocii, n
Occident, la Ravenna mai ales, trebuie s cutm cele mai frumoase mozaicuri ale veacului al Vl-lea. Sn
Apollinare Nuovo e minunea epocii ostrogote.
Pe zidurile bazilicii, trei zone suprapuse de mozaicuri se desfsoar deasupra arcadelor, n zona inferioar,
dou lungi procesiuni, una a sfintilor, alta a sfintelor, ies din zidurile Ravennei si din Classis si se
' Justinien, pp. 487-488.
689
I

ndreapt ctre Christos si Fecioar, care stau pe tronuri. Deasupra, se aliniaz pe fond de aur figuri de
sfinti, profeti si apostoli, mai sus, o serie de tablouri reprezint minunile si Patimile lui Christos. Ch. Diehl
mrturiseste impresia profund a acestei decoratii, unul din cele mai grandioase ansambluri" ce ne-a lsat
arta bizantin. Diehl socoteste c n aceste frize somptuoase, n aceast procesiune a sfintelor mai ales, cu
costumele strlucitoare si alctuirea fermectoare, este o amintire deprtat a frizelor Panathene-elor.
Zona inferioar apartine epocii lui lustinian, cele superioare epocii lui Theodoric.
Dar la San-Vitale mai ales apar toate splendorile mozaicului bizantin din veacul al Vl-lea. Pentru a judeca
arta lui lustinian, nu exist monument mai nsemnat, mai complet, dect seria de reprezentatii care, de la
pardoseal pn la bolt, tapiseaz corul si absida, unde pe fond de aur Christos troneaz ntre arhangheli
si sfinti, si mai ales n cele dou mari Tablouri de istorie care, de o parte si de alta a absidei, i reprezint
pe lustinian si Theodora n mijlocul curtii lor.
S-a descris adesea mretia costumelor mpratului, ofiterilor, ale celor pline de bijuterii pe care le
nftiseaz Theodora si doamnele curtii. Dar mai remarcabil e caracterul individual pe care maestrul lor a
nti-prit-o figurilor: ele ne dau portrete expresive si vii. n aceast aliniere simetric a figurilor e ceva
conventional, desigur, iar n grelele draperii ceva solemn si teapn. Doar strlucirea coloritului, caracterul
figurilor, splendoarea costumelor sterg aceste defecte, n aceste
690
mozaicuri, arta bizantin ne-a lsat una dintre cele mai admirabile creatii ale sale.
La Sn Apollinare in Classe se regseste acelasi amestec complex al vechilor traditii si al noilor
traditii408.
Nu pot fi lsate deoparte nici frumoasele manuscrise ilustrate, cum ar fi Evangheliarul din Rossano,
manuscrisul lui Cosmas din Biblioteca Vaticanului ori manuscrisul Dioscoride de la Viena. Aceeasi
bogtie a decoratiei se remarc n stofele pstrate, n ivoriile sculptate (diptice consulare, catedra lui
Maximian la Ravenna), n argintriile pretioase, care atest arta savant a atelierelor, n toate apar cele
dou influente contrare, anume traditia clasic elenic pe de o parte, sirian si oriental pe de alt parte,
care au conferit artei bizantine caracterul su original.
*
n cei din urm ani ai domniei sale, lustinian, btrn si slbit, se cufund n contemplatii teologice,
neglijnd afacerile imperiului. Am vzut rezultatele politicii duse de el n aceast ultim perioad a vietii
sale. Imperiul, cu toat strlucirea lui exterioar, era slbit de puteri, ca urmare a uriaselor silinte ce
fcuse; supusii obositi de imensele cerinte ale domniei ce se nconjurase de atta fast si de atta mrire,
ndusmniti n attea provincii de politica religioas a mpratului. Cu toate aceste neajunsuri, se astepta
cu temere momentul mortii lui lustinian, care putea s arunce Capitala n rscoal si s cufunde imperiul
ntr-un rzboi civil.
*" v. Ch. Diehl, Manuel d'art byzantin, pp. 196 si urm.
691

ntrunind laolalt attea calitti si defecte, personalitatea lui lustinian este greu de definit. A fost mai putin
bizantin si mai degrab cel din urm mprat roman. Pentru c el a urmrit cu tenacitate restaurarea
Imperiului Roman, ale crui resturi si le mprtiser barbarii. Se socotea suveranul regilor barbari stabiliti
pe teritoriul roman. Aceasta a fost cheia de bolt a ; politicii sale externe. A fost primul din mpratii
romani care s-a artat, n vorb si fapt, stpnul absolut al romanilor, dup cum remarca istoricul
Agathias. Ca legiuitor, campion al religiei, cap suprem al bisericii, de a crui voint depindea totul,
lustinian avea o dispozitie natural pentru controversele religioase, considerabile cunostinte teologice si un
real talent pentru oratorie. Lua decizii n materie de dogme.
Dac a fcut rzboaie, acestea n-au fost numai pentru a recstiga proviiiiciile pierdute, ci si pentru a-i
proteja pe catolici de adversarii lor arieni, eretici, ntreprinderile sale militare au avut uneori entuziasmul
unor cruciade. De aceea, unul din scopurile esentiale ale diplomatiei sale era s-i aduc pe pgni la turma
crestin. Misiunile au reprezentat deci o trstur caracteristic a politicii bizantine n veacul al Vl-lea.
lustinian a fost un reprezentant de seam pentru ceea ce s-a numit cezaropapismui bizantin409.
409 [Cea mai recent si competent punere la punct a acestei chestiuni, a discutiilor privind
cezaropapismui bizantin", ca si teocratia" pontifical, apartine lui Gilbert Dagron, Empereur et pretre.
Etude sur le 'cesaropapisme- byzantin, Paris, Ed. Galli-mard, 1996.]
IV.
URMAsII LUI IUSTINIAN I (565-610)
Domniile acestora au reprezentat un moment nsemnat pentru istoria bizantin, nc din vremea lui
lustinian, limba latin oficial ncepuse a pierde terenul de limb a statului. Dup aceea, ea a fost tot mai
mult alungat de limba greac. Acest proces a fost observat si de cronicarii longobarzi si sirieni, care ncep
cu Maurikios seria mpratilor greci".
1. Presiunile migratorilor si destrmarea restauratiei lui lustinian
lustinian nu avusese copii. El avea ns sapte nepoti, fii ori nepoti ai fratelui si ai surorii sale. Ei avuseser
parte de o crestere aleas si se aflau n fruntea provinciilor. Temndu-se s-1 desemneze pe vreunul dintre
ei ca urmas, lustinian a ntrziat nadins un act care-i putea aduce complicatii. Dintre toti ns, Iustin, fiul
surorii sale Vigilantia, era mai iubit si mai apropiat de el, ndeplinind functia de ncredere de kouropala-
tes, care-i impunea s fie mereu prezent la curte. Aceast demnitate de cura palatii410, fr coleg, i fusese
conferit n anul 550 sau 551, Iustin pstrnd-o pn la moartea mpratului. Ca urmare a acestei situatii,
demnitatea a dobndit o important pe care n-o avusese pn atunci.
La moartea lui lustinian (n noaptea de 13-14 noiembrie 565), acest nepot al su, prin energia sotiei
410 ncepnd din vremea domniei lui Iustin al II-lea, functia de cura palatii, conferit n mod obisnuit unui
membru al familiei imperiale, a ajuns cea mai nalt din imperiu, dup cele de cae-sarsi nobilissimus (E.
Stein, op. cit., p. 746).
693

sale Sophia si cu ajutorul lui Tiberius, care comanda garda palatului, a fost ridicat pe un scut si proclamat
mprat. Patriarhul i-a dat apoi binecuvntarea, iar poporul 1-a aclamat la Hippodrom.
Iustin al II-lea (565-578) ar fi lsat o amintire foarte bun, dac o boal cumplit nu 1-ar fi mpiedicat s
guverneze. Din aceast cauz, n decembrie 574 el si 1-a asociat pe Tiberius, supranumit Constantinus, n
calitate de caesar, astfel nct sarcina imperiului, pe care dup 578, cnd a murit Iustin, a purtat-o singur, a
rmas nc de pe acum asupra lui.
n interior, Iustin crut foarte mult finantele statului, att de zdruncinate de lustinian. n politica
bisericeasc el este strict ortodox.
n afar, politica de pn acum a imperiului se sfarm. Situatia general cerea o atentie deosebit la
frontierele de nord si de rsrit. La sfrsitul domniei lui lustinian, apruse la nordul Dunrii un popor nou,
de origine turc: avarii, n rsritul cmpiei Ungariei, triburile slave czur sub stpnirea lor. Ei se
amestecar n curnd n certurile celor dou popoare germanice din Pannonia: longobarzii si gepizii.
Noua domnie a avut o atitudine hotrt fat de acesti primejdiosi dusmani. lustinian pltise avarilor o
subventie anual. Cnd ambasadorii haganului venir, n primele zile ale domniei lui Iustin, ca s reclame
banii, noul mprat, care, pentru a-i uimi pe barbari, i primi n mijlocul unui ceremonial orbitor, le refuz
acest dar, amenintndu-i. Avarii nu s-au putut rzbuna, fiind atrasi n rzboiul dintre longobarzi si gepizi.
Cei dinti i cheam n ajutorul lor si gepizii sunt striviti n anul 567, cu desvrsire, fr ca Bizantul s
intervin, iar regatul lor a fost nimicit. Alboin, regele
694
longobarzilor, se hotr atunci s ptrund n Italia. El cunoscuse aceast tar mai nainte, n vremea
rzboiului de cucerire a Italiei purtat de Narses, si nu putuse uita vile ei fertile. Gloria lui Alboin strnse
ndat sub steagurile sale, pe lng natia sa, o multime de barbari din Noricum si Pannonia. Longobarzii
si prsir n 568 pmnturile lor, pe care le lsar avarilor, si se ndreptar asupra Italiei411. Ei n-ar fi
izbutit, poate, dac ar fi luptat cu Narses, pe care-1 cunoscuser si de care se temeau. Dar, din nenorocire
pentru imperiu, Narses fusese la nceputul anului 568 rechemat la Constantinopol, populatia plngndu-se
mpratului de asuprirea lui, fiindc, n perioada n care administrase Italia de la Ravenna, ca exarb al
imperiului, cu mult putere, se comportase fr nici un scrupul, strngnd o enorm avutie si strnind mari
nemultumiri. Narses se retrsese la Neapole, cu intentia
411 Dup L. Hauptmann, Les rapports de Byzantins aves Ies Slaves eh Ies Avares pendant la seconde
moitie du Vf siecle, n Byzantion", IV (1927-8), pp. 137-170.
Nimic nu probeaz c emigratia longobarzilor din Pannonia n Italia s-a fcut sub presiunea avarilor.
Dimpotriv, prezenta n expeditie a supusilor avarilor, care erau bulgarii, sarmatii si gepizii, ne dovedeste
mai degrab c cele dou popoare erau n realitate amice n 568 si c singur dizgratia lui Narses le-a
mpins a-si alege directii diferite, n loc de a ataca Bizantul mpreun. Longobarzii urmau s se bucure de
comorile Italiei, avarii de acelea ale Bizantului. Baian nu se ngriji de stpnirea Pannoniei, ci prefer a
trimite neobosite ambasade lui Iustin ca s obtin Sirmium, cheia Bizantului.
O parte a longobarzilor a rmas, foarte probabil n 568, n Pannonia, pentru a pstra natiunii, n caz de
neizbnd a expeditiei italiene, drepturile sale asupra vechii patrii.
695
NICOLAE BANESCU
de a cltori mai departe, dar se ntorsese la Roma la rugmintea papei loan, probabil pentru c n fata
invaziei longobarzilor locuitorii numai de la el puteau spera salvarea. Btrnul general a fost nduplecat, si
astepta la Roma s-i vin de la Constantinopol revocarea concedierii, ceea ce nu s-a ntmplat. Acolo, la
Roma, muri Narses, la adnci btrnete, ca particular, n anul 574412.
Cnd longobarzii trecur, n 568, Alpii lulieni, urmasul lui Narses, Flavius Longinus, nu fu n stare s le
opreasc naintarea, care a fost tinut n loc o bucat de vreme numai prin opunerea ndrtnic a ctorva
orase, n ctiva ani cucerir Italia de Nord si Tuscia. Orasele ntrite, care la nceput rezistar, czur dup
ctiva ani: Ticinum Pavia, care devine resedinta regelui (572), apoi Patavium si Cremona. Cnd Alboin
cade asasinat n 572, cuceririle longobarzilor nu se opresc. Exarhatul din Ravenna ajunsese s stpneasc
n cele din urm numai coasta pn la Ancona, Roma cu tinutul ei (numit mai n urm Romagna), Neapole
si Italia Sudic. Genua a fost nc pstrat un timp. Insulele Sicilia, Sardinia, Corsica, Balearele erau de
asemenea, sub bizantini.
Pe plan universal istoric e nsemnat faptul c acum, pentru ntia oar, dup 800 de ani, se rupe unitatea
Italiei; ea se va reface numai n vremea noastr. Pe de alt parte, prin slbirea mare a puterii bizantine n
Peninsula Italic, silintele episcopilor de Roma de a
4U V. E. Stein, Studien zur Geschichte des byzantinischen Reiches, vornehmlich unter den Kaisern Iustin
II. und Tiberius Constantinus, Stuttgart, 1919, pp. 15-16.
696
ajunge complet neatrnati, si afl un cmp mai sigur si nainteaz mai repede.
O armat e trimis de Tiberius, comandat de Ba-duarius, ginerele lui Iustin, n Italia, la anul 575, dar a
fost btut. Pn la Mauricius nu mai apare o armat bizantin n Italia.
Studiind geografia Italiei n perioada longobard, se constat existenta a trei stpniri n peninsul:
bizantin, franc si longobard.
Imperiul bizantin stpnea pretutindeni multe centre, dup cum urmeaz:
n Nord, Liguria maritim; Cremona, Placentia, Vulturnia, Mantua, Mons Silicis, Patavium, Brixellum;
coasta venetian; Concordia, Opitergium, Altinum; Ravenna si Aemilia, Pentapolis (= Ariminum,
Pisaurum, Fanum, Senegellia, Ancona); Pentapolis interioar (Aesis, Forum Semproni, Urbinum, Callis,
Eugubium); Auximum.
n Centru: Picenum (Coasta la sud de Ancona, inclusiv Fir-mum, Castrum Truentinum, Castrum Novum);
Ortona (sudul Coastei Adriatice mai departe), Perusia; Roma si ducatus Romae, de la Urbs Vetus
(Orvieto), la nord Gaeta si la sud Formiae.
n Sud: Parte din Campania (inclusiv Neapole, Salernum, Amalfi, Surrentum, Castrum Cumanum,
Puteoli), mai departe sudul, Aeropolis si Paestum; Brutii, Calabria; Barium, Sipontum.
Insule: Sicilia cu Elba; (Corsica si Sardinia apartin Exarchatu-lui Africii).
Francii detineau doar n extremitatea nord-vestic unele posesiuni: Augusta Praetoria (Aosta) si vile ei;
Segusia sau Seusia (Susa) si vile ei. Aceste strmte regiuni apartin Burgundiei (Regatul lui Guntram)
ctre anul 588, dar probabil rmn france pentru un timp.
Longobarzii au cucerit restul, n urmtoarea ordine cronologic:
568: Forum lulii, Vincentia, Verona, toat Venetia (afar doar de Coast, Patavium, Mons Silicis,
Mantua).
569: Liguria, inclusiv Mediolanum, (afar de coasta maritim si Ticinum = Pavia). De asemenea Gallia
Cisalpina, afar de Cremona si cteva cetti mici.
697
NICOLAE BANESCU
570-572: Italia central si sudic e cucerit partial, inclusiv Toscana si ducatele Spoletium si Beneventum.
572: Ticinum (dup un asediu de trei ani); posibil Mantua si Placentia.
579: Classis (pierdut n 588, recuperat si predat ctre 720, reluat de Liutprand ctre 725).
588: insula Comacina (n lacul Como).
590: (pierdute Mantua, Placentia, Mutina, Parma, Rhegium, Altinum).
592: Suana (n Toscana).
Dup anul 600, longobarzii au fcut alte cuceriri, anume:
601: Patavium.
602: Mons Silicis.
603: Cremona, Mantua (si poate multe alte cetti recuperate de imperiu c. 590), Vulturina (lng
Brixellum).
605: Urbs, Balneus Regia (= Bagnorea).
nainte de 640: Concordia.
nainte de 642: Sipontum.
Pe la 640: Liguria maritim, Altinum, Opitergium.
Dup plecarea longobarzilor spre Italia, avarii, singurii stpni n cmpia Pannoniei si numeroasele triburi
slave amenint n mase tot mai mari provinciile de la sudul Dunrii. Bizantul lupt cu energie mpotriva
lor. O armat comandat de Tiberius e totusi nfrnt. Pacea e cumprat numai cu bani. Iar sub domnia
lui Tiberius, n anul 578, slavii nvlesc n Balcani pn n Grecia413.
413 Ed. Dulaurier, Extraits de la Chronique de Michel le Syrien, Paris, 1849, pp. 23-24; cf. Stein, p. 105.
mpratul trimise pe prefectul de Illyricum cu flot pentru a-1 transporta pe Baian n tinuturile Slavilor, n
stnga Dunrii, determinndu-i astfel s se ntoarc. Slavii au rmas n Balcani pn n 581, ajungnd la
Zidul cel lung.
698

n 581, importanta cetate de frontier Sirmium e pierdut. Baian o asediaz mult vreme, armatele
imperiului nu au fost n stare s o salveze si pentru c poporul suferea teribil de foame, mpratul a dat
ordin lui Theognis generalul s o predea sub conditiile stabilite de hagan. Locuitorii erau retrasi fr a-si
lua bunurile, haganul primea plata sumelor suspendate de la nceputul rzboiului (80.000 galbeni de trei
ori) si predarea unui fugar compromis cu una din sotiile sale, fugar, pe care imperiul nu 1-a dat ns, sub
cuvnt c nu stie unde e4". Cu aceasta se pecetluieste soarta provinciilor de nord.
O interventie energic mpotriva longobarzilor a fost mpiedicat si prin faptul c, afar de avari, noul
dusman de la Dunre, vechiul vrjmas iranic al imperiului reluase, n 572, rzboiul care se ntrerupsese de
vreo 10 ani. Tocmai n vremea aceasta Curtea bizantin intrase n relatii cu un popor care apare ntia oar
n istorie, cu turcii. Ei ntemeiaser n stepele Rsritului unul din acele imperii efemere care s-au creat
adesea de ctre nomazii asiatici.
Stpnind de la rsrit de Caspica si de fluviile turanice pn la ocean, acesti turci, care mpinseser mai
nainte pe avari ctre Apus, au legat n 562 relatii cu Iustin, tocmai ca dusmani ai avarilor; cnd ei si
mping apoi corturile pn la Volga si la Marea de Azov, mpratul Iustin al II-lea, n anii 568 si 569, a
schimbat cu ei mai multe solii. Imperiul a ncheiat cu turcii o aliant mpotriva avarilor si persilor, dar nu a
414 V. Stein, op. cit., pp. 112-113.
699
NICOLAE BNESCU
avut mare folos din aceast aliant, cci ndat dup 572 imperiul turc s-a dezbinat din interior.
Rzboiul cu persii e, provocat de Armenia. Construirea unui templu al Focului n capitala ei religioas
Duin (Dvin, Dovin, Dubis, situat la nord de Artaxata) strneste acolo revolta mpotriva persilor. Armenii
caut ajutor la bizantini. Rzboiul ncepe si dureaz, cu mici ntreruperi, 20 de ani. Chosroes I Nusirvan ia
n 573 Dara, iar Siria este prdat ngrozitor. Tiberius, chemat la domnie, e nsrcinat cu rzboiul
mpotriva persilor. El izbuteste s ncheie un armistitiu pe 3 ani, din care Armenia era ns exclus.
Chosroes a ptruns de acolo n 575 n Asia Mic, dar Tiberius a strns o armat puternic, pe care a pus-o
sub comanda lui lustinian, iar acesta 1-a btut strasnic pe rege la Melite-ne, n 576. Armatele bizantine
ptrund pn la Cas-pica, n timp ce generalul Maurikios cucerea Singara, n Mesopotamia. Acesta repurta
si alte succese strlucite pe pmntul Persiei, si Chosroes se art, n cele din urm, dispus a ncepe
tratativele de pace pe care i le oferise Tiberios. Dar n 579 Chosroes moare si tratativele sunt zdrnicite.
Fiul si urmasul su Hormizd (Hormisdas) al IV-lea a continuat rzboiul pe care, la rndul su, Tiberius 1-a
sustinut cu toat energia. La 581 bizantinii au repurtat, la Constantina, o biruint strlucit.
Din nefericire pentru imperiu, domnia acestui mprat bine nzestrat si cu foarte bune intentii a fost prea
scurt. Tiberius a murit n august 582 si Maurikios, pe care-1 fcuse ginere (cs-torindu-1 cu
Constantina, fiica lui) si-1 destinase drept urmas, se urc pe tron (582-602).
700

Maurikios era un om cu caracter distins, dintr-o familie bun, nzestrat cu o aleas cultur, cu nsusiri
militare pe care si le artase n luptele cu persii, dup care intr n familia mpratului. Era, ca urmare a
succeselor obtinute, cel mai de vaz general al imperiului, sftuitorul ascultat al mpratului Tiberius, care,
pentru aceste mari nsusiri, l introdusese n familia sa si-1 desemnase ca urmas.
Maurikios a ncercat n mod special s reduc pretentiile mari ale armatei si s micsoreze solda urcat a
trupelor. Aceasta a avut un efect duntor n rzboiul cu persii, care nc se purta, n anul 588, izbucni o
rscoal n lagrul bizantin, care numai cu greu a putut fi potolit, ntre generalii care luptau la hotarele
Mesopota-miei, s-a distins Heraklios, dintr-o bogat familie de nobili din Chartagina. El a repurtat n 591
o mare biruint asupra persilor la Nisibis. mprejurrile interne ale Regatului persan aduc o ntoarcere
neasteptat a lucrurilor si soarta acestui regat a stat acum n minile mpratului bizantin. Rscoala
generalului persan Bahram (Vahram) Ciobin, care se distinsese n luptele cu turcii, 1-a nlturat pe
Hormizd'H'; de pe tron, fcndu-1 s-si piard si viata. Fiul su Chosroes al II-lea Parwez, unul dintre cei
mai nsemnati brbati dintre ultimii Sasanizi, intrnd n rzboi cu Bahram, s-a refugiat cu familia sa n 591
pe pmntul imperiului, pe lng comandamentul din Hierapolis'1115. Maurikios a intervenit n favoarea
sa si expeditia din acest an 1-a pus pe Chosroes al II-lea pe tronul strbunilor si. El a fcut astfel din
acesta un prieten al imperiului, care si recapt Dara, Martyropolis si cea mai mare parte din Armenia
persan.
413 Hormizd era un tiran, care a provocat mari nemultumiri si: a fost asasinat. Fiul su Chosroes II
Parwez a urmat n 590 la tron. Dar cel mai bun general, Bahram, s-a revoltat si a uzurpat tronul.
416 Se trimise cu o ambasad o scrisoare implornd ajutorul lui Maurikios, cu fgduinta solemn de a
ceda Dara si Martyropolis. mpratul primi si solii lui Bahram, dar se hotr pentru suveranul legitim
mpotriva uzurpatorului (V. Guterbock, Byzanz und Persien, pp. 32-33).
701

n Apus, mpratul a dat o deosebit atentie lucrurilor. si nu e un fapt fr important c ntia oar sub
Maurikios apare titlul de exarh n Ravenna si Cartagina. Italia si Africa, deopotriv amenintate de
iongobarzi si de mauri, au primit astfel n exarhi niste guvernatori militari cu puteri ntinse, care, ncetul
cu ncetul, si-au supus si puterea civil. Aceste dou exarhate sunt modelul organizrii themelor
(.Qfiaicgty, care se va aplica n veacul al Vll-lea. Pentru recstigarea Italiei superioare, Maurikios a legat
o aliant cu francii; ea nu a avut ns nici un rezultat; dar cel putin naintarea mai departe a longobarzilor a
fost oprit.
Situatia cea mai primejduit era ns, permanent, la frontiera de nord. Dac pacea cu avarii a fost
cumprat printr-o urcare a tributului, triburile slave ns, supuse acestora, ptrundeau necontenit peste
Dunre, n 581, ei ajung, am vzut, pn la Zidul cel lung; atac de dou ori Tessalonicul n 583'""''. Un
veac si jumtate mai trziu, marinarii numesc Kynuria (pe coasta golfului Argolic, la est de Laconia) tara
slavinic". Ct de puternic era neo-elementul slav n districtele elenice, arat si mprejurarea c n
generatia urmtoare (623) o flot de pirati slavi atac si prad Creta. Aceasta 1-a fcut pe vestitul
Fallmerayer s formuleze teoria lui aventuroas despre slavizarea total a poporului elen (cu exceptia
ctorva orase maritime), n zilele lui Maurikios''18. Ipoteza lui a fost anulat stiintific de K. Hopf1*.
Desigur, urme slave sunt multe pe pmntul grecesc, toponimia o adevereste, mult snge slav s-a
amestecat n epoca aceasta cu sngele elen; aceasta a putut renvia puterile amortite ale poporului grec.
Dar de o
417 Minunile Sf. Dimitrie" ne informeaz asupra atacurilor Slavilor mpotriva marii metropole a
Balcanilor si a rezistentei locuitorilor, ajutati de sfntul patron al orasului (.Acta Sanct., oct, t. IV 104 si
urm.; Migne, P.G., 116, col. 1204 si 1326). Cf. O. Tafrali, Thessalonique des origines au XIV siecle,
Paris, 1913 = Thessalo-nica, 1993.
"8 Gesch. der Halbinsel Morea, waehrend des Mittelalters, Stutt-gart-Tubingen, 1830-1836.
4)9 Gesch. Griechenlands vom Beginn des Miltelalters bis auf unsere Zeit, Leipzig, 1867.
702

slavizare total a poporului grec nu se poate vorbi. Complet slavizate au fost n epoca aceasta si n
generatiile urmtoare nordul Peninsulei Balcanice, tinuturile de azi ale limbii srbo-croate si ale celei
bulgare.
n anul 583, au czut n minile avarilor si slavilor Singidu-rum, Viminacium si alte fortrete dunrene; n
587 orasele Moesi-ei: Ratiaria, Dorostolon, Bononia si Marcianopolis. Slavii trec muntii Haermis,
ajungnd pn la Adrianopol.
O schimbare s-a fcut numai ncepnd cu anul 591, cnd Maurikios, isprvind rzboiul cu persii, si
ndreapt toate puterile ctre Dunre pentru aprarea provinciilor europene. Rzboiul s-a purtat cu ndoit
furie. Avarii asediar Tessalonicul, amenintnd chiar si capitala; dar la 593, viteazul general Priskos
ptrunde dincolo de Dunre, n tinuturile noastre, fugrindu-i pe barbari; n 601 cstig o mare biruint la
Viminacium si apoi, trecnd dincolo, ajunge n tinuturile Tisei, ocupate mai nainte de gepizi, n mijlocul
acestor succese, imprudenta lui Maurikios, care a dat ordin ca trupele s ierneze n tinuturile neproductive
ale dusmanului, pricinui o revolt a armatei, care-1 cost tronul si viata.
Armata aceasta, care trebuia s lupte necontenit, si fcea bine mestesugul. Ea era capabil de mult curaj.
Dar ea cerea s i se dea cartiere de iarn n orase, s i se mpart prada de la inamic, s-si primeasc
regulat, toamna, cnd avea loc ncetarea actiunii, dimissio, s-si primeasc datoratele stipendia n monede
de aur si nu n altceva. Ea dorea pensiuni pentru veterani si chiar privilegiul ca fiul s mosteneasc pozitia
pe care o avusese tatl n armat, n sfrsit, ea dorea sefi toleranti, care s-o mguleasc.
Dac aceste cerinte erau refuzate, ea ridica fr team si fr remuscare steagul revoltei, ca n zilele
legiunilor anarhice. Soldatii fluierau edictele mpratului care voise a economisi pe socoteala lor, l
trimiteau s-si caute auxiliari ntr-un tinut barbar ori l pofteau s petreac iarna n fata dusmanului.
Drapelele imperiale erau aruncate la pmnt, statuile suveranilor sfrmate n bucti; rsculatii mergeau
att de departe, nct izbeau cu o ploaie de pietre icoanele sacre de la care sperau mai nainte biruinta
asupra pgnilor, n Asia, Priskos fusese asediat la Edessa si silit
703
NICOLAE BANESCU
a fugi. Philippicos, care-i urm, ntmpin o mare greutate pentru a obtine recunoasterea.
Alt miscare, izbucnit peste Dunre, a fost potolit. Acum aceast armat s-a revoltat a doua oar
mpotriva ordinului de a petrece iarna n mijlocul slavilor, fr nici o perspectiv de prad. Phokas, un
centurion care mai fusese pedepsit pentru nesupunere, un grec crud si puternic, a fost ridicat pe scut si
proclamat sef al revoltatilor. Revoltatii pornir cu el asupra Constantinopo-lului, cum fcuse Vitalian, n
veacul al V-lea.
Mauriciu putea s spere numai n sprijinul factiunilor si le trimise s apere zidul lui Theodosius. La
apropierea rebelilor de Constantinopoi, el a ncercat s trateze cu Phokas, dar acesta respinse orice
propunere. Rebelii nu se hotrser s-1 fac mprat, de aceea ei propun lui Theodosius (fiul mai mare al
mpratului) si socrului su Germanos s primeasc ori unul, ori altul, locul lui Maurikios. mpratul a vrut
s ia msuri contra lui Germanos, si acesta se refugiase la Sfnta Sofia. Cnd ncerc a-1 smulge din
biseric, multimea se revolt, factiunile fug si ele de la ziduri si se reunesc cu populatia revoltat. Verzii
favorizati de Maurikios l prsesc, se duc naintea lui Phokas la Rhegion si l proclam mprat.
Maurikios se mbarc si si caut scparea, mpreun cu familia sa, peste mare, n Asia. Vntul puternic
iscat ntre timp l arunc la biserica Sf. Autonomous, lng Chalkedon. Phokas e ncoronat mprat la 23
noiembrie 602. El o ncoroneaz apoi si pe sotia sa Leontia si cu aceast ocazie factiunile se ceart, iar
Phokas si face intrarea n capital pe un car tras de patru cai albi. Verzii cernd s aib locul de onoare,
iar Albastrii nevrnd s cedeze, unul din Albastri strig atunci trimisului mpratului c Maurikios nc n-a
murit. Tiranul i-a trimis si a executat pe toti fiii lui, nainte de a-1 decapita (27 noiembrie). Trupurile lor
au fost aruncate n mare, iar capetele au fost expuse multimii n Hebdomon. Numeroase alte executii au
trebuit s consolideze stpnirea uzurpatorului. Istoricii l descriu n cele mai negre culori. Dup uciderea
lui Maurikios si a celor cmci copii ai si, au urmat executii n mas. Phokas a instituit un regim de teroare
pentru a scpa de adversari. Domnia lui a dezlntuit o teribil criz politic; Chosroes al H-lea a reluat
luptele
704

pentru a-1 rzbuna pe Maurikios, trupele sale au ptruns adnc n Asia Mic; Peninsula Balcanic a ajuns
prada avarilor si slavilor. Lilius a fost trimis n ambasad la persi pentru a anunta urcarea pe tron a lui
Phokas. Chosroes al H-lea, indignat de uzurparea ntmplat, deschide ndat ostilittile (603) sub
pretextul rzbunrii tatlui" su Maurikios. Narses, energicul general din Orient, spaima persilor, scos
din comanda sa de ctre uzurpator, se revolt si cut o ntelegere cu Chosroes al H-lea. Pentru ca s-si
poat ntrebuinta toate puterile n Orient, Phokas ncheie pacea cu avarii, mrindu-le tributul. Narses,
ncrezndu-se fgduielilor nepotului mpratului, generalul Domentiolos, s-a predat, dar a fost executat
fr mil. Persii au repurtat o serie de mari biruinte. Siria si Mesopotamia au fost inundate de cavaleria lor.
n Capital, toti demnitarii erau dusmani tiranului si Phokas si sprijinea tronul pe un terorism sngeros.
Priskos, care fusese fcut ginere de mprat, a intrat atunci n relatii ascunse cu exar-hul din Carthagina,
Heraklios, si cu fratele su Gregorios. Fiul acestuia, Niketas, s-a ndreptat cu o armat spre Egipt si a luat,
dup o lupt aprig, Alexandria, n vremea aceasta, Heraklios fiul exarhului, s-a ndreptat cu flota african
spre Constantinopol. Cei doi frati s-au nvoit, spun Theophanes si Nikephoros, cu patriarhul, ca acela care
va sosi mai nti dintre fiii lor, s se proclame mprat. Dar Bury"120 dovedeste c e o legend cursa
pentru imperiu" dintre Heraklios si Niketas. Geografic, ntrecerea lui Niketas pe uscat cu flota lui
Heraklios l fcea s piard dinainte partida. Bury arat cu mult temei c participarea lui Niketas la
ntreprindere a avut drept scop s ocupe Egiptul si dup aceea s-1 sprijine, ct ar fi fost necesar, pe
Heraklios. Niketas si-a ndeplinit misiunea nainte de pornirea pe mare a lui Heraklios. Posesiunea
Egiptului, grnarul imperiului, era de o important capital pentru un pretendent la tron, si ocuparea lui a
fost probabil cea dinti grij a generalilor africani.
Fr a ntmpina mult rezistent, el ptrunde, la nceputul lui octombrie 610, n portul Bizantului. Phokas
a fost ucis de multime. O dat cu el au czut jertf conductorii domniei sale,
420 V. ed. operei lui Gibbon, voi. V, Appendix, n. 5. .
705

Domentiolos, Bonosos, Leontios. n ziua de 5 octombrie 610, Heraklios a fost proclamat solemn de senat
si popor ca mprat, ncoronat de patriarhul Sergios mpreun cu sotia sa Eudokia. El este ntemeietorul
unei noi dinastii (domneste ntre 610-641).
lustinian lsase Statul ntr-o situatie critic la moartea sa. Opera sa glorioas costase enorm. Ea golise cu
totul finantele imperiului, aruncase populatia n adnc mizerie prin fiscalitatea apstoare si abuziv, pe
care zadarnic ncercase a o ndrepta. Corippus, n Panegiricul adresat lui Iustin al II-lea (/ laudem Iustini),
povesteste c atunci cnd noul mprat apru ntia oar la Hippodrom, a fost primit de strigtele
dezndjduite ale populatiei, care-1 implora s aib mil de ea: miserere, perimus ! Ctva timp n urm,
scriitorul bisericesc Evagrius a dat expresia sentimentului public cnd ncheia povestirea domniei marelui
mprat cu aceste cuvinte: Astfel muri lustinian, dup ce a umplut toat lumea de zgomot si tulburri; si
primind nc de la sfrsitul vietii rsplata nelegiuirilor sale, se duse s caute dinaintea tribunalului
Infernului dreptate^ ce i se cuvenea"421.
2. Iustin al II-lea (565- 578) si Tiberius-Constantin (578-582)
Iustin al II-lea s-a dovedit un om energic si cu bune intentii; din nefericire, era atins de o boal crud,
care-i lua de multe ori mintile si-l silea s stea nchis n palatul su.
ilH
1 V, l, ap. Diehl, op. cit., p. 32.
706

El a cutat de la nceput s mbuntteasc situatia financiar, s reconstituie armata, cci recrutarea
trupelor ajunsese o mare dificultate, si s usureze mizeria supusilor si. Mai nti, lu msuri s ridice
creditul statului, pltind ndat din casa privat a mpratului datoriile contractate de lustinian la bancherii
capitalei, apoi public, n 566, o lege prin care ierta toate datoriile de impozite care trebuiau pltite pn la
30 august 560422. Pentru ndreptarea finantelor sectuite, era mai cu seam necesar s se limiteze
cheltuielile. O povar mare pentru buna gospodrire a Statului erau sumele nsemnate cu care lustinian
cumpra pacea barbarilor. Tratatul din urm cu persii impunea imperiului plata anual a 30.000 de solidi
(nomismatd); avarilor si hunilor utiguri si kutriguri li se plteau 60.000 de solidi; cpetenia arabilor de
Hira, lachmidul Amr ("Anfipoc, TOV AaiJ.ovvSccpov), primea, la sfrsitul domniei lui lustinian, 100 de
livre de aur (7.200 solidi)^.
Noua domnie a rupt hotrt cu aceast stare de lucruri, nc din noiembrie 565, mpratul i respinse pe
solii avari, care au venit s cear sumele obisnuite. Subventiile utigurilor si kutrigurilor au fost de
asemenea suprimate, ca si plata lui Amr, cu toate interventiile Marelui Rege n favoarea vasalului su.
Aceast atitudine a avut drept rezultat izbucnirea rzboiului cu persii. Pentru a-si putea face pregtirile si
a-si lichida mai nainte greuttile pe care atunci le avea n apus, Iustin a cutat s amne conflictul pn n
572, pl-
422 Ernst Stein, Studieri sur Geschichte des Byz. Reiches, vornehmlich unter den Kaisern lustinus und
Tiberius Constanti-nus, Stuttgart 1919, p. 3.
423 E. Stein, op. cit., pp. 3-4. ,.,.,;v
707

tind, n 569, nc pe 3 ani sumele pe care le prevedea tratatul ncheiat de predecesorul su.
n acest timp, imperiul avea de lucru la frontiera Dunrii, unde amenintau avarii si Baian cu conflictul
dintre longobarzi si gepizi.
Am vzut cum a aprut la nordul Dunrii, ctre sfrsitul domniei lui lustinian, un popor nou asiatic, avarii,
sfrmturi ale semintiilor uigurilor, cti au mai scpat din masacrul turcilor. Fugind ctre Apus, ajung la
nordul Caspicii, unde intr n relatii cu imperiul si-i zdrobesc pe hunii sabiri. Pornind apoi mai departe
ctre vest, ei supun pe hunii utiguri si kutriguri, i bat pe anti, stabilindu-se n cele din urm n cmpia
Ungariei. Triburile slave din rsritul Cmpiei Ungare au czut sub stpnirea lor. n curnd, avarii se
amestec n luptele dintre vecinii lor, longobarzii si gepizii. Primul conflict a izbucnit ntre dnsii n anul
566. Regele gepid Kunimund a apelat atunci la ajutorul mpratului, fgduindu-i cedarea cettii Sirmium,
ocupat mai nainte. Iustin al II-lea accept si-1 trimise pe ginerele su Baduarius cu trupele din Scythia si
Moesia n ajutor. Gepizii au fost astfel salvati biruindu-i pe longobarzi; dar Kunimund nu s-a tinut de
cuvnt si nu a restituit Sirmium. n anul urmtor, a izbucnit un al doilea conflict, n care gepizii au fost
nimiciti. Al-boin424 s-a adresat haganului avarilor, Baian, propu-
424 [Regele longobard Alboin (j 572 d. Chr.) era fiul lui Audoin sau Auduin, despre care a mai fost vorba
n capitolul privitor la domnia lui lustinian. Izvoarele si bibliografia privitoare la personaj se mai afl si n
EPLBIP, voi. I, p. 207; mai mentionm aici doar K. Chrestou, Byzanz und die Langobarden... 500-680,
Athena, 1991.]
708

nndu-i s fac mpreun rzboi gepizilor. Baian consimti, impunnd ns conditii grele: s se prezinte
ndat cu a zecea parte a vitelor ce le posed longo-barzii, spoliile si captivii gepizilor s se mpart n caz
de victorie egal, iar teritoriul ntreg al gepizilor s fie ocupat de avari425, n fata acestei puternice coalitii,
Kunimund recurge din nou la ajutorul bizantin, fgduind iarsi Sirmium si tinutul eaa) Apov
JCOTCCJJ.OV, adic Slavonia de azi426. Dar mpratul a nteles s rmn neutru ntre cei doi rivali,
folosindu-se numai de mprejurarea ce i se oferea pentru a ocupa Sirmia. Gepizii au fost zdrobiti, cei mai
bravi au murit pe cmpul de lupt, Kunimund pierind si el. Cu aceasta, dup expresia lui Stein, gepizii
dispar din istorie. Imperiul a fcut o mare greseal: prin nimicirea gepizilor, avarii ajung o mare putere. Ei
se ntind la Dunre si Sava, de unde, sub vicleanul si brutalul Baian, sunt o permanent primejdie pentru
Peninsula Balcanic. Longobarzii au simtit ei nsisi aceasta si s-au vzut siliti a-si cuta o nou patrie n
Italia. L. Hauptmann, n-tr-un articol aprut n Byzantion427', sustine c nimic nu probeaz c emigratia
longobarzilor din Pannonia n Italia s-ar fi fcut, asa cum spun unii, sub presiunea avarilor. Dimpotriv,
prezenta n expeditie a supusilor acestora - bulgari, sarmati, resturi ale gepizilor - ne dovedeste mai
degrab c cele dou popoare erau n realitate prietene n 568 si c singur dizgratia lui Nar-
425 Ibidem., p. 9.
426 Ibidem.
427 Les rapports des Byzantins avec Ies Slaves et Ies Avarespendant la seconde moitie de V? siecle,
Byzantion", IV (1927-8), pp. 137-170.
709
NICOLAE BNESCU
ses i mpinse a-si alege directii diferite, n loc s atace Bizantul mpreun. Fireste, un acord a avut loc
ntre Alboin si hagan; dar afirmatia c o parte a longob-arzilor a rmas, foarte probabil n 568, n
Pannonia, pentru a pstra neamului lor, n caz de neizbnd, drepturile sale asupra vechii patrii, rmne
problematic, cunoscut fiind rapacitatea si violenta haganului. Dispozitia din acord, dup care avarii
trebuiau s restituie longobarzilor tara lor n caz de nereusit a aventurii italiene, sun ca o batjocur"
(mie ein Hohn klingt), declar, cu atta dreptate, Stein428.
3- Cucerirea Italiei de ctre longobarzi
Alboin cunoscuse mai nainte Italia, pe timpul rzboiului de cucerire purtat de Narses, si nu putea uita
fertilele vi ale acelei tri. El a pornit la 2 aprilie 568, cu tot poporul su, si cu o multime de barbari din
No-ricum si Pannonia, atrasi de gloria sa, prsindu-si tara, pe care o las avarilor. Cnd a trecut Alpii
luli-eni, urmasul lui Narses (acesta fusese rechemat de mprat), Longinus, nu a fost n stare s-i opreasc
naintarea, care numai prin opunerea ndrtnic a ctorva orase, ca Pavia, a fost tinut pe loc o bucat de
vreme. Oricum, intrnd n Italia, nvlitorii longobarzi au fost de o ferocitate care a ngrozit lumea, n
ctiva ani, pn n 572 ei au cucerit toat Italia de nord, numit de atunci Lombardia, precum si Italia
central si sudic partial, inclusiv Toscana si ducatele Spoleto si Beneventum. Ticinum (Pavia) cade si ea
n 572, dup
710

un asediu de trei ani, devenind resedinta regelui"*29. Cnd Alboin pieri asasinat la Verona, se crede c din
ndemnul Rosimundei care a rzbunat uciderea tatlui su, cuceririle longobarzilor nu se opresc. Kleph,
unul din sefii nobili, ales de natiune, a fost succesorul lui Alboin. Dup 18 luni, el a pierit la rndul su
njunghiat de un servitor (574), si regalitatea a fost suspendat timp de 10 ani; bandele longobarde se
mpart ntre 35 de duci, instalati fiecare ntr-unul din orasele de nord, luptndu-se ntre dnsii. Ele trec
Apenninii si ntind expeditiile lor groaznice pn n Italia de Jos430. Rezistenta bizantinilor n fata
iuresului slbatic a fost lamentabil, mrginindu-se a privi din orasele ntrite bandele feroce pustiind tara.
Abia la 584 regalitatea se reconstituie n persoana lui Authari.
Imperiul mai rmne cu Exarchatul de Ravenna si, mai la sud, cu Pentapolis, care formeaz un ducat
bizantin; la sudul peninsulei avea nc Bruttium, Apulia, Calabria si Coastele Campaniei, formnd ducatul
de Neapole. Sfrmturile Campaniei romane, sabine, sudul Toscanei formeaz ducatul Romei,
administrat de pap. n sfrsit, la nord, Bizantul pstreaz nc, pn la 640, Genova si litoralul Liguriei.
Tot restul, interiorul peninsulei, e n mna longobarzilor. Principatul de Spoleto taie legtura dintre Roma
si Ravenna. Acest principat central, cele de Benevent si de Salerno
429 Cronologia cuceririi longobarde a fost stabilit de Bury, n ed. Gibbon, voi. V, Appendixs.
1(30 V. Ferdinand Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge, colecuia Bibliotheque de
synthese historique, L'evo-lution de l'Hunianite", Paris, 1927, p. 333 si urm.
711

la sud, precum si Friul (Forum lulii) din interiorul Istriei, sunt aproape independente. Reclamat la frontiera
Dunrii, unde avarii ncep ndat presiunea lor, trn-du-i cu dnsii pe slavi, amenintat n Asia de
primejdia mare a persilor, Iustin al II-lea nu a putut ntreprinde nici o actiune militar n Italia.
Longobarzii intrati n Italia sunt ntia oar pe continent nvlitori adevrati, spune Pirenne, neavnd
nimic dintr-o armat roman, nici din federati. Ei se impun populatiei, iau pmnturile ei, o reduc la
conditia de nvins. Ocupatia lor face un contrast izbitor cu aceea a gotilor lui Theodoric: obiceiurile
poporului longobard, dreptul su n-au suferit nici o influent roman431.
Organizarea statului longobard, o dualitate de ras si institutii", care a fcut ca acest stat s se sfarme la
singurul contact cu francii Carolingieni, cum l caracterizeaz Ferdinand Lot, a fost schitat de el n opera
citat mai nainte.
431 H. Pirenne, Mahomet et Charlemagne, 5" Ldition, Paris-Bruxelles, ]937, p. 51 [n recenta traducere
romneasc, pasajul respectiv sun astfel: longobarzii care au ptruns n Italia sunt aproape tot att de
germanici ca si anglo-saxonii fixati n Bri-tania. Sunt pentru prima dat pe continent niste invadatori
autentici, care nu mai au nimic n comun cu o armat roman sau cu foederati. Se impun populatiei, i iau
pmntul, o reduc la starea de populatie nvins. Ocupatia lor contrasteaz izbitor cu cea a Gotilor lui
Theodoric. Ducii si regii lor, alesi de armat, sunt pur germanici. Poporul trieste nc sub regimul farae,
adic sippen. Obiceiurile si dreptul nu au suferit nici o influent roman" (H. Pirenne, Mabomed si Carol
cel Mare, traducere de Sanda Opres-cu, Bucuresti, ed. Meridiane, 1996, p. 52)].
712

Crearea acestui stat a fost, dup Hertzberg, un fapt de o nsemntate istoric universal, cci printr-nsul se
rupe ntia oar unitatea Italiei, pentru multe secole, cci ea se va reface numai n vremea noastr; pe de
alt parte, prin slbirea continu a puterii bizantine n peninsula italic, silintele episcopilor de Roma de a
ajunge complet neatrnati si afl un drum mai sigur si mai repede432.
S-a spus adesea c longobarzii n-ar fi reusit dac ar fi avut s lupte cu Narses, pe care l cunoscuser si de
care se temeau; dar, din nefericire pentru imperiu, la nceputul anului 568 Narses a fost rechemat la Con-
stantinopol, populatia plngndu-se mpratului de guvernarea lui asupritoare. El administrase ca exarh"
al imperiului, cu mult energie, dar fr nici un scrupul, strngnd o enorm avutie si strnise mari
nemultumiri. Rechemarea lui Narses a dat nastere legendei dup care btrnul general a cutat s se
rzbune chemndu-i pe longobarzi n Italia. Povestea e nregistrat pe larg si circumstantiat de
Porphyrogenetul433.
Relevnd-o, Finlay observ c istoria trdrii lui Narses poate s se fi ivit n timpul mortii sale (pe care
gresit o pune nainte de sosirea longobarzilor n Ita-
<32 Geschichte der Byzantiner und des osmanischen Reiches (coli. Oncken, Allgemaine Geschichte),
Berlin 1883, p. 35-, cf. H. Pirenne, Histoire de l'Europe des invasions au XVf siecle, Paris, Alean,
Bruxelles, N. S. E., 1936, p. 18: C'enfutfait, en effet, de-puis lors, de l'unite dupays qui avaitfait celle du
monde... La question italienne, qui s'estposee toutes Ies epoques de l'hisoire de l'Europe sous desformes
diverses, s'ouvre donc avec l'invasion lombarde."
133 De Adm. Imp., 27, pp. 112-114, ed. Moravcsik.
713

lia); dar e nsemnat, adaug el, c nici un autor grec nu o mentioneaz nainte de veacul al X-lea, si acest
fapt sprijin concluzia conform creia cucerirea lon-gobard ar fi primit n urm o aprobare tacit din
partea mpratului, n not, Finlay, fcnd trimiterea la Porphyrogennetos, spune cu mare dreptate: lipsa
extrem de exactitate a mpratului n relatia sa asupra acestei ntmplri probeaz c el n-a avut s
copieze nici un document autentic. Confund cronologia si persoanele, mentioneaz o mprteas Irene si
un patriarh Zacharias Athenianul drept contemporani ai lui Narses si niciodat numele mpratului
Iustin"434.
Primind ordinul de rechemare, Narses se retrsese la Neapole, cu intentia de a cltori mai departe, dar se
ntoarse la Roma, la rugmintea papei loan, ceea ce Stein si explic prin faptul c foarte probabil, n fata
invaziei longobarzilor, locuitorii numai de la el puteau spera salvarea. Btrnul general s-a lsat nduplecat
si astepta la Roma s-i vin de la Constantino-pol revocarea concedierii, ceea ce nu s-a ntmplat. Acolo,
la Roma, muri Narses, la adnci btrneti, ca particular, n anul 574435.
Cu mult nainte de Porphyrogennetos aflm aceast legend la longobardul Paul Diaconul, care, se stie, l
prezint pe Narses n cea mai bun lumin, crestin foarte evlavios, darnic pentru sraci, harnic reparator de
biserici, petrecndu-si viata n veghe si rugciuni. Cnd Iustin II l dizgratiaz chemndu-1 la Constanti-
nopol, acest om foarte cucernic (virpiissimus), acest
434 G. Finlay, op. cit., l, p. 195.
435 E. Stein, Studieri..., pp. 15-16.
714

viteaz si credincios servitor al mpratului, nedrepttit, si-a pedepsit stpnul, chemndu-i pe barbari. N.
lor-ga nu e departe de adevr cnd socoteste c scriitorul aducea n acest chip o legitimatie, si nc din
partea Romanului celui mai virtuos si mai capabil din vremea sa, a stpnirii longobarde n Italia"436.
4. Nvlirea avarilor si slavilor. Alianta cu turcii.
n vremea n care Alboin pornea cu longobarzii n Italia, Baian se ndrepta mpotriva Imperiului bizantin,
ca s pun mna pe cetatea Sirmium, pe care o socotea a sa, ca urmas de drept al gepizilor. E probabil,
cum crede Stein, c mai nainte avarii fcuser o nval spre est pn pe la gurile Dunrii, supunnd
rmsitele hunilor kutriguri si utiguri, pentru care pretindeau de la Iustin al II-lea sumele anuale pe care
lustinian la pltea n mod obisnuit acestor barbari437. Bonus, comandantul din Illyricum, a dat cu avarii
sub zidurile cettii Sirmium d lupt, care rmase nedecis. Baian a trimis apoi solie pentru tratative de
pace si aliant. Bonus se declar incompetent a decide n aceast privint, dar se arat gata a nlesni
drumul unei ambasade la mprat, pentru ncheierea unui acord. Baian s-a retras peste Dunre si prea c
doreste o ntelegere cu mpratul. El a trimis la Constantinopol pe Targi-
436 V. Crti reprezentative n viata omenirii, Bucuresti 1916, cap. X, Paul Diaconul, p. 196. [Scrierea a
cunoscut o a doua editie, Bucuresti 1924-1935, precum si pe cea de-a treia, Bucuresti, Ed. Enciclopedic,
1991.]
437 E. Stein, op. cit., I, p. 10.
715

tis, diplomatul su cunoscut, cu tlmaciul Vitalianus, pe care l retinuse mai nainte captiv, cnd a venit n
solie la el. Haganul cerea s i se cedeze Sirmium, s i se predea Usdibad, care se refugiase la bizantini cu
o mn de gepizi si s primeasc n viitor sumele pe care le pltea lustinian kutrigurilor si utigurilor.
mpratul, care amnase conflictul cu persii, pltindu-le banii pe ultimii trei ani, si care avea acum si
alianta ncheiat n 568 cu turcii, a respins n aspre cuvinte cererile avarilor, concediindu-1 pe Targitios cu
amenintri. Se pare c rzboiul s-a reluat si iarsi s-au schimbat ambasade, iar n cele din urm mpratul
1-a concediat pe Targitis cu rspunsul c pentru lmurirea tuturor chestiunilor va fi trimis Tiberios ca
mputernicit, avTOKpTcop orpaTj/dg. Tiberios, comes excubito-rum, s-a ntlnit cu mputernicitul
haganului, Apsich, care cerea s se cedeze avarilor Sirmia, desigur, fr orasul Sirmium, ca federati, ceea
ce Iustin a refuzat. Rzboiul se relu, avarii trec Dunrea n 570, dar sunt btuti de Tiberios. n anul
urmtor ns Tiberios sufer o mare nfrngere, din cauza lasittii trupelor, si un armistitiu s-a ncheiat
atunci. O ambasad a avarilor a venit la Constantinopol si, n sfrsit, s-a ajuns la pace, fiindc Iustin
trebuia s reia rzboiul cu persii. Conditiile tratatului nu se cunosc, dar e foarte probabil c mpratul a
trebuit s satisfac cererile haganului. Toat atentia imperiului fiind atras la frontiera de nord si n Orient,
Apusul e neglijat, n Italia abia n 575-576 Iustin 1-a trimis pe ginerele su Baduarius, profitnd de
armistitiul ce-1 ncheiase cu avarii, n lupta pe care a dat-o cu longobarzii, Baduarius a fost greu nvins,
despre armata lui nu se vorbeste nimic.
716
Vor trece ani, pn cnd sub Maurikios, s se trimit o nou expeditie n Italia438. Barbarii, ncurajati de
ncurcturile imperiului, se ridicar si n alte prti mpotriva stpnirii bizantine. Africa deveni acum
teatrul luptelor: Theodoros, praefectus praetorio, e ucis, n 569, de mauri; n 570, Theoktistos, magister
militum, e btut, iar n 571, Amabilis, magister militum al Africii, e ucis de mauri439, n Spania, aceeasi
grav situatie: cu venirea lui Leovigild (568) n fruntea vizigotilor, se deschid ostilittile mpotriva
provinciei imperiale, n anul 570, bizantinii sunt btuti; la 572 Cordova, capitala bizantin cade n minile
sale. Sediul guvernatorului imperial a fost strmutat la Carthagina440.
*
Ctre sfrsitul anului 568 a venit la Constantinopol pentru ntia oar o ambasad a turcilor, un popor nc
necunoscut bizantinilor.
Turcii, pe care chinezii i numesc Tu-Kiu, erau, n prima jumtate a secolului al Vl-lea, un popor supus
avarilor (Joan-Joan la chinezi), care, de la nceputul secolului al V-lea, stpneau n Mongolia si n
Manciuria, pe cnd un popor uralo-altaic, aliat cu dnsii, hunii albi sau Heftaliti Qetal, le-ta) locuiau n
Sogdi-ana (tinutul dintre Oxus si laxartes). Cnd T'umen, c-
438 Ibidem, p. 104.
439 V. Ch. Diehl, L'Afrique byzantine. Histoire de la dominati-on byzantine en Afrique (533-709), Paris,
Leroux, 1896, IV, I-ere prtie, cap. 1.
440 P. Goubert, S. J., Byzance et l'Espagne Wisigothique (554-711), n Etudes Byzantines", Bucarest, II
(1944), pp. 5-78.
717

petenia turcilor, a nimicit n 552 puterea avarilor Qoan-Joari), turcii au ajuns vecini cu heftalitii si atunci s-
a hotrt si soarta acestora441.
La moartea lui T'umen (552), turcii se desfac n dou ramuri: turcii de nord, ai cror sefi, urmasii lui
T'umen, erau marii-hani ai tuturor turcilor, si cei de la vest, care au recunoscut suveranitatea marelui han,
condusi de fratele mai tnr al lui T'umen, de Istmi (552-576). La Menandros, el este o dat
ZiLi/3ovog (fr. 10), alt dat Aitfovog (fr. 18); n izvoarele orientale, Sindgibu. Giiterbok socoteste
c forma arab a numelui la Tabari vorbeste pentru exactitatea celui dinti442. Istmi s-a aliat cu Chosroes
Nusirvan (i-a dat pe fiica sa de sotie) mpotriva heftalitilor, care au fost nimiciti ntre 562-568. Stpnirea
lui Chosroes s-a ntins de atunci pn la Oxus, heftalitii au fost goniti din Sogdiana, unde s-a instalat un
administrator al lui Istmi.
n curnd ns Istmi a venit n conflict cu persii. Motivul acestui conflict, dup cte relateaz Menandros,
a fost de ordin economic: turcii aveau nevoie de export pentru marea lor cantitate de mtase si ambasadele
trimise de Istmi la Chosroes nu numai c n-au reusit a obtine libertatea acestui comert, dar au fost chiar
maltratate. Stein explic atitudinea persilor prin conventia pe care ei o aveau cu statul de sud al
441 Menandros, ed. Muller, FHG, fr. 18, pp. 225-27; v. E. Stein, op. cit., p. 17 si urm.; Goubert, op. cit.,
Appendiced, Les Turcs au V? siecle.
442 K. Giiterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatisch-volkerrechtlichen Beziehungen im Zeitalter
lustinians, Berlin, 1906, p. 113, si n.l.
718

Chinei443. Astfel ncepe dusmnia dintre persi si turci, dup expresia lui Menandros. Atunci se ndreapt
turcii ctre bizantini, pentru o aliant mpotriva persilor, n fruntea ambasadei trimise se aflau Maniach
(Afo-vi%), tudunul Sogdianei444. Cnd ambasada se ntoarse napoi n 569, ea a fost nsotit de una
bizantin, condus de Zemarchos, magister militum. Acesta l afl pe hagan n resedinta sa, Tien-san. El
tocmai pleca n expeditie mpotriva persilor si 1-a luat cu el pe Zemarchos cu o parte a soliei, ceilalti
asteptndu-1 undeva, ntr-un loc aflat pe drumul ntoarcerii. S-au oprit ntr-un loc Talas, unde s-a
prezentat un sol persan, care i-a impresionat pe toti prin vorbirea lui insolent. Istmi a continuat marsul
su mpotriva persilor, con-cediindu-1 ns pe Zemarchos, cruia i-a dat un ambasador turc, Tagma, un
Tarchan, pentru a merge la Iustin, cci Maniach murise445. Multe ambasade s-au mai schimbat apoi, n
anii urmtori, dar Bizantul nu a tras nici un folos din aceast aliant. Singurul rezultat practic al prieteniei
turco-bizantine a fost ncordarea relatiilor dintre Bizant si persi, cci Chosroes, mnios, trimise trupe n
Yemen, ajutnd la alungarea stpnirii crestine abisiniene.
5. Rzboiul cu persii.
Pacea de 50 de ani, ncheiat de lustinian (562) cu persii, nu a tinut dect 10 ani. Iustin al II-lea a rupt
443 E. Stein, op. cit., pp. 18-19.
444 Menandros, fr. 18, pp. 225-226, ed. C. Miiller, FHG, IV, pp. 225-226.
445 Menandros, fr. 20, pp. 225-226, v. C. Mliller, FHG, IV, p. 228.
719

aceast pace si un mare rzboi s-a strnit astfel ntre imperiu si persi. loan de Epiphanea a schitat motivele
acestui conflict, fiecare din cele dou puteri aruncn-du-le asupra celuilalt. Bizantinii, ne spune el, erau
suprati c persii ncercau s-i desfac pe homeriti de imperiu; pe lng aceasta, primind mpratul Iustin
o ambasad a turcilor si trimitndu-1 cu ea pe Zemar-chos la turci, persii au vrut s-i cumpere pe alani,
prin tara crora trecea ambasada, ca s-1 ucid att pe Ze-marchos cu nsotitorii si, ct si pe turci. La
rndul lor, persii aruncau vina asupra bizantinilor, fiindc armenii, tributari celor dinti, revoltndu-se si
omorndu-1 pe guvernatorul Surena, s-au refugiat la bizantini. Dar ceea ce a mrit nc aceast discordie,
adaug loan de Epiphanea, a fost c mpratul Iustin nu voia s mai dea persilor pe fiecare an 500 de livre
de aur, conform cu tratatul de mai nainte, si s fac statul roman pentru totdeauna tributar persilor446.
Dar nu numai preocuparea financiar a fost cauza care 1-a mpins pe Iustin II la rzboi cu persii. Mai era
un motiv, cu mult mai serios asupra cruia insist E. Stein: nevoia de a pune mna pe Persarmenia, din
populatia rzboinic a creia imperiul putea s-si nroleze trupe att de necesare n acest timp447.
446 FHG, voi. IV, ed. C. M ller, 2, p. 274: ori 8n 6 /3acnAei>5 'lovorvog ovSafMi rj|iou, ^pucriou
Xitpaq itevratcoaiag, L<p' aq Ltiitpoa$Lv yeydvatnv ai anovSai, napexeiv MriSotg Lig eracrrov Kai
TT/V 'Pcofiaitov icofaiEiav IJepaaig i>notpopov et ei
Op. cit., pp. 5 si 127.
720

n Armenia Persan, marzbanul (guvernatorul)448 a vrut s ridice un templu al focului n capitala Dvin
(Dwin, Dovin), la nord de Artaxata, ceea ce provoac rscoala Armenilor. Guvernatorul a fost asasinat
(februarie 571) si capii revoltei - Vardan Mamikonian, care a rzbunat executia fratelui su, mai multi
nobili si episcopi, Gurgen al Iberici, provincie atras si ea n revolt - s-au refugiat la Bizant, cernd
protectia mpratului.
Cnd n primvara anului 572 a venit la Constanti-nopole Sebokht, ambasadorul lui Chosroes, ca s
ncaseze suma anual, conform tratatului, mpratul a respins hotrt plata, ntruct prietenia asigurat cu
bani nu e bun (c&g f\ (piOTrig %pr\iia.Gi (3epaiov/j.evri OVK ccya-rj), ci rusinoas si servil
(Menandros, fr. 36, p. 239), l ntreb apoi n batjocur pe Sebokht dac nu vrea s-i vorbeasc despre
ntmplrile din Persarme-nia, si la rspunsul ncurcat al solului i puse n vedere c i-a luat sub protectia
sa pe Armeni, coreligionarii si, si c nu va tolera s li se fac nici o nedreptate mpratul ncheie cu
amenintare c, dac va misca numai un deget Chosroes, va porni mpotriva lui, l va depune si va da
Persiei un alt rege449.
Astfel a nceput al treilea mare rzboi din secolul al Vl-lea cu persii. El va dura 20 de ani si va ruina
provinciile de la hotarele celor dou puteri.
448 [Echivalat cu latinul comes, marzbanul sau marzpanul era ntr-adevr un fel de Statthalter" persan n
Armenia, n perioada 428-572, adic dup abolirea regalittii nationale armenesti de ctre persani (cf. W.
Hengstenberg n BZ, 38, 1938, p. 171)].
449 Menandros. Fr. 36, Cf. Karl G terbock, op. cit., p. 114.
721

nceputul actiunii militare a bizantinilor nu a avut rezultatele asteptate de Iustin II. Ajutorul turcilor a fost
nensemnat; fortretele bizantine putine, din cauza defectiunii lui Mundhir, care trebuia s soseasc cu
trupele sale si care nu a mai venit; motivul a fost c descoperise cursa ce i se ntinsese spre a fi suprimat,
din ordinul mpratului. Marcian, un nepot al lui lusti-nian, cunoscut din vremea rzboiului din Africa, a
fost numit comandant suprem al Orientului, cu ordinul de a ridica o armat. Recrutrile erau grele, si
trupele lui Marcian au fost putine. Actiunea militar s-a ndreptat spre Armenia; ea a nceput, dup ordinul
mpratului, prin asedierea cettii Nisibis, aprat atunci de Bah-ram Mihran. Acesta 1-a ncurcat timp de
patru luni pe Marcian n negocieri, ntrind orasul si aprovizionn-du-1. Apoi, socotind sosirea lui
Chosroes apropiat, a rupt negocierile la sfrsitul iernii 573 si a dat o lupt vehement cu bizantinii n
satul Sargathon, dar a suferit o grea nfrngere450. Marcian a ncercat apoi s ia fortreata Thebethon, dar
cu putinele forte ce le avea nu a putut izbuti si s-a retras de Pasti la Dara (9 aprilie 573). A reluat apoi
asediul cettii Nisibis, la porunca mpratului, care ns 1-a nlocuit pe Marcian cu altul, ceea ce a adus
debandada trupelor. Sosind cu o puternic armat, Chosroes atac Dara, n timp ce desfcu o parte din
trupe sub comanda marzbanului Adhar-mahan ('ASaccpjj.vrit), care ptrunde n Siria devastnd complet
tinutul, fr a ntlni rezistent. El a cucerit
loan de Epiphaneia, 3, p. 274: â^rjv a%vpv yevecrtfai ev fjnep av Kpioq 'Pconaoi rovg
722

Apameea, dndu-i foc si trnd populatia n robie451. Dara a czut si ea n minile lui Chosroes
(noiembrie 573)432- Situatia era critic pentru imperiu, dar btrnul rege al Persiei, dornic s pun capt
rzboiului, a fcut propuneri de pace (sfrsitul anului 573 - nceputul anului 574). Zacharius, medicul
Palatului sacru, a fost trimis n ambasad la rege, cu o scrisoare a Sofiei"53. S-a ajuns la ncheierea unui
armistitiu de un an, regele persan primind 45-000 de solidi. Armistitiul privea numai dieceza Oriens, nu si
Armenia, n care Chosroes spera s-si impun acum autoritatea deplin454.
n situatia grav a imperiului, basilissa Sofia 1-a sftuit, mpreun cu senatul, pe mpratul ce si revenise
din boala ce-1 cuprinsese n urma dezastrelor, s-1 numeasc pe Tiberios n calitate de Caesar. La 7
decembrie 574, mpratul 1-a adoptat ca fiu pe bravul general, sub numele de Tiberius Constantinus, si 1-a
proclamat Caesar, n prezenta Senatului, a Patriarhului si a clerului acestuia.
Tiberius se dovedise un general destoinic. El era apoi o fire loial, artndu-si ntotdeauna respectul pentru
suveranul bolnav, sftuindu-se cu el n momentele de luciditate ale acestuia.
El aduse ndat o schimbare pe frontul de est al imperiului. Lipsit de trupe, Tiberius izbuti cu enorme
cheltuieli s-si adune o mare armat de mercenari de calitate. Cu aceast armat patriciul lustinian, noul
451 Ibidem, 4, p. 275-
452 E. Stein, op. cit., pp. 44-46.
453 D Iger, Regesten, l, Teii, p. 31.
454 G terbock, op. cit., p. 115; Stein, op. cit., pp. 47-48.
723

magister militum per Orientem, n acelasi timp arpa-TTjyog avTOKprcop pentru rzboiul persan,
deschide campania anului 575.
Pe cnd lustinian si exercita armata, n iarna 574-575 aveau loc tratative ntr-o localitate dintre Dara si
Nisibis pentru prelungirea armistitiului; din partea bizantinilor, erau patriciul Traian, quaestor sacripalatii
si medicul curtii Zaharias, iar din partea persilor, Mebodh455. Tratativele au mers greu, viclenia lui Me-
bodh ridica mereu obiectiuni si cuta s obtin de la Tiberius evacuarea Persarmeniei si a Iberici. Expirnd
termenul armistitiului, Chosroes, cu o puternic armat, nvli n Armenia, dar pentru a-i retine pe
bizantini n Mesopotamia, alt armat, condus de cel mai bun general al timpului, care nu stim cum se
numea, pentru c l cunoastem numai sub numele de onoare, dat de regele Chosroes, Tamchoran, adic
Tria lui Chosroes", nvli n Mesopotamia roman. El a trecut pe la Theodosiopolis, ataca Amaseia,
intra n Cappadocia, dar, ntre Sebasteia si Caesarea se izbi de lustinian, care primise ordin s-1
urmreasc pe rege si plecase de la Amida pe urmele lui Chosroes; uimit de fortele mari ce le avea n fat,
Tamchosrau nu ndrzni s lupte si se retrase, pornind spre Melitene, pe Eufrat, urmrit de lustinian.
Astfel, se ajunse la btlia de la Melitene, care a tinut dou zile si n care persii au fost zdrobiti (575). A
fost, dup prerea lui Stein, cea mai mare btlie a veacului, si n tot cazul una din cele mai strlucite
victorii pe care Imperiul le-a
Stein, op. cit., p. 59-60.
724

cstigat vreodat asupra persilor"456. Ea e pus de acest istoric alturi cea de la Busta Gallorum,
repurtat, n acelasi secol al Vl-lea (iunie 552), de Narses mpotriva lui Totila. O prad imens a czut n
minile bizantinilor, ntre altele 24 de elefanti, pe care lusti-nian i-a trimis la Constantinopol. Regele
persilor cu mare greutate a putut scpa din aceast dezastruoas nfrngere, ntorcndu-se n capitala sa n
toamna anului 575. lustinian s-a ndreptat spre Armenia, care a devenit iarsi bizantin, si a naintat prin
Azerbaigean (Atropatene)457 pn la Marea Caspic, unde s-a instalat, cu trupele sale, pentru a ierna.
Adnc impresionat de neizbnda sa, Chosroes ncepu negocieri de pace si un armistitiu de 3 ani (575-578)
s-a ncheiat, n timpul cruia au urmat lungi tratative n vederea pcii, care n cele din urm se rupser.
Tiberius a dat n 577 lui Maurikios, comes excubitorum, comanda trupelor Orientului (magister
militumper Orientem si strategos au-tokrator)458. Bun general, Maurikios si recrut armata din
Cappadocia, pe care o cunostea bine, si din provinciile vecine, si fix apoi cartierul la Citharizon,
metropola Armeniei a IV-a si timp de dou luni se ocup de pregtirea campaniei, nvtndu-si trupele a
spa santuri, munc obositoare si deci foarte putin plcut, care din cauza disciplinei slabe a trupelor din
Orient,
456 Op. cit., p. 68.
457 (Asupra situatiei anterioare si a geografiei acestei regiuni, v. mai recent M. Schottky, Media
Atropatene und Gross-Armenien in hellenistischerZeit, Bonn, 1989.]
458 P. Goubert, op. cit., p. 72.
725

a fost lsat n prsire459. Cu cteva sptmni nainte de expirarea armistitiului de 3 ani, Chosroes a dat
ordin lui Mebodh s deschid ostilittile. Acesta a intrat n Mesopotamia bizantin, devastnd-o.
Maurikios, ca represalii, ptrunse n Arzanene, care czu toat n minile sale; populatia crestin refugiat
pe teritoriul bizantin a fost deportat n insula Cipru. Ptrunse apoi pn la Singara, care czu de asemenea
n minile sale.
6. Situatia n Apus si n Peninsula Balcanic.
Care era, n aceast furtunoas vreme, situatia n Apus si la frontiera Dunrii ?
n Italia, longobarzii se ntinseser mult, nentmpinnd rezistent, n iarna sau toamna anului 579, ei
ncepur a asedia Roma, pe care nu izbutir, fireste, s o cucereasc, barbarii neavnd nici o experient n
arta asediului. Patriciul Pamphronius, care avea locul nti n Senatul vechii Rome, venise (n 577 sau 578)
la Constantinopol ca s cear ajutor mpotriva longobar-zilor. Caesarul Tiberius nu avea ns trupe pentru
a rspunde acestei chemri, toate fiind absorbite n aprigele lupte cu persii si avarii. El se mrgini deci a-i
restitui cele 3.000 de livre de aur, pe care Pamphronius le adusese ca o contributie de rzboi si l sftui s
ntrebuinteze acesti bani pentru a atrage, dac e cu putint, duci longobarzi n serviciul imperiului; dac
aceasta
459 Menandros, FHG, IV, fr. 58, p. 259: 'Papaioit jap r;
726

nu va izbuti, atunci s-i ntrebuinteze pentru mituirea ducilor franci ca s lupte mpotriva
longobarzilor460. Alt ambasad, trimis de Senat si de pap dup moartea mpratului Iustin, nu a putut
obtine de la mpratul Tiberius dect trupe cu totul insuficiente, mpratul frmnt mult, cu metodele
cunoscute ale diplomatiei bizantine, curtile regilor germani. Cu Chilperich a schimbat ambasade, pe
Gundovald s-a strduit s-1 impun ca urmas lui lui Guntram al Burgundiei, mpotriva cruia a fcut s se
alieze Chilperich, regele Neustriei, cu Austrasienii. Dar Tiberius pare c a sperat mult ntr-o interventie
franc, la care se va ajunge ns numai sub Maurikios.
La frontiera Dunrii, pericolul slav se accentueaz, n 578, slavii nvlesc n Thracia n mas - vreo sut
de mii, dup cte ne spune Menandros461 - prdnd aceast provincie si multe alte regiuni; ei ptrund n
581 pn la Zidul cel lung. Tiberius nu avea armat ca s nfrunte nici o singur parte a dusmanilor,
nicidecum fortele lor la un loc, afirm Menandros, armatele imperiului fiind concentrate n luptele grele cu
persii. De aceea, Cesarul trimise o solie la Baian, care n acel timp era ostil imperiului, pentru a-1
convinge s porneasc un rzboi asupra slavilor n locurile lor din stnga Dunrii, ca s-i fac s nceteze
jafurile n im-
460 Menandros, FHG, V.IV, fr. 49, p. 253. E. Stein, pp. 107-108 si p. 115, n. 6.
461 Menandros, FHG, IV, fr. 47, p. 251: Kam SE m exoq Ti6epiov K&varavnvov Kaiaapoq Bameiaq ev
Tt/ tvvrive%5ri m I,KKa6t]v&v Mvog ns%pi nov
Tpaicrjv KO.I dAAa noXX
727

periu, vznd primejdia la ei acas. Haganul nu a f-cut-o numai pentru serviciul imperiului, adaug
Mena-dros, ci si fiindc avea s dea o lectie slavilor, care mai nainte se rzvrtiser, omorndu-i solii,
cnd acestia veniser s le cear tributul. Tiberius l trimise apoi pe loan, care crmuia prefectura
Illyricum, s-1 transporte cu flota pe malul drept al Dunrii pe Baian cu trupele sale, s-1 duc apoi de-a
lungul fluviului pn n Scythia, unde s-i treac iarsi n stnga Dunrii, n regiunea slav. Baian aprinse
acolo satele si a fcut mari prdciuni, nimeni nendrznind s i se opun. Ei eliberar cteva mii de
bizantini captivi la slavi462. Dar scopul nu a fost atins: poporul blestemat al slavilor", scrie loan de
Ephes, pn n momentul de fat (el scrie n anul 583-584), adic timp de patru ani, rmase n provinciile
romane, netulburat, prdnd, arznd si omornd463.
n timpul acestei nvliri a slavilor din 578, izbucni din nou si rzboiul din Africa mpotriva regelui
maurilor, Garmules. Gennadius, magister militum per Afri-cam, a dus lupta energic, a ptruns pustiind n
regiunea maurilor si l nvinse pe Garmules, care-si pierdu viata.
Dup o domnie att de agitat, ntr-un timp relativ scurt, Iustin al II-lea, simtind c i se apropie sfrsitul, l
ncorona, la 26 septembrie 578, pe Cesarul Tiberius
462 Menandros, FHG, IV, fr. 48, p. 252. *3 Ap. Ch. Diehl, op. cit., p. 132.
728

ca Augustus si n ziua de 4 sau 5 octombrie 578 si ncheie viata464.
nainte de toate, pe noul mprat l preocupa rzboiul cu persii, o adevrat calamitate. Succesele avute n
acest an l fcur s spere c persii vor fi acum nclinati s-i primeasc conditiile de pace. Sub pretextul
notificrii schimbrii domniei, Tiberius trimise o ambasad la curtea persan, care ducea si o scrisoare din
partea sa. n acelasi timp, Chosroes, sim-tindu-se slab si aproape de sfrsitul vietii, trimise, la rndu-i, un
ambasador la Tiberius. n curnd ns sosi vestea mortii lui Chosroes I, care se stinse din viat la adnci
btrneti n februarie sau martie 579465. Solii lui Tiberius si continuar totusi cltoria, socotind c noul
suveran nu va avea alte sentimente. Sosind la curtea lui Hormizd al IV-lea, fiul celui disprut, avur ns
parte de o primire la care nu se asteptau. Trimiterea persilor prizonieri nu se nvrednici mcar de o
multumire din partea suveranului lor. Hormizd e zugrvit de izvoarele grecesti n cele mai negre culori.
Maurikios se afla la Constantinopol si mpratul l trimisese n Orient, cu ordinul de a porni mpotriva
persilor ndat ce va sti c ambasada n-a avut rezultatul dorit. Astfel, n vara anului 579, Maurikios a con-
464 P. Goubert, op. cit., p. 78; Stein, op. cit., p. 76. [Pentru politica religioas a lui Iustin al II-Iea, putin
abordat n marile sinteze, ca si n studiile de detaliu, este de mentionat A. Cameron, The Early Religious
Policies ofjustin H, Studies in Church His-tory", 13, 1976, pp. 51-67]
465 fjpot pxonevov, scrie Simokattes. cf. Stein, op. cit., p. 90. [Respectivul pasaj din Simottes, III, 16, 7,
se afl la p. 77 n traducerea romneasc a lui H. Mihescu.l
dus o expeditie fulgertoare n Mesopotamia persan, n timp ce trei magistri militum trecur dincolo de
Ti-gris si devastar Adiabene466.
Pentru anul urmtor, Maurikios plnui o expeditie peste Eufrat, pentru a intra n inima Persiei si a-i da
lovitura din urm. El avea nevoie de concursul lui Mundhir n aceast ntreprindere, care trecea prin
tinuturile sale. Mundhir fusese n februarie 580 invitat de mprat la Constantinopol, tratat cu mari
onoruri, covrsit de daruri, mpreun cu cei doi fii ai si, primind din partea suveranului si o diadem
regal. Jonctiunea bizantinilor cu arabii s-a fcut la Circesium, si mpreun pornir n josul fluviului
Eufrat, prin teritoriul Lachmizilor, unde trebuiau s treac fluviul, pentru a se ndrepta ctre Ctesiphon, dar
cele dou poduri de pe Eufrat fuseser, ntre timp, distruse. Bnuiala czu asupra lui Mundhir, care fu
suspectat c i va fi nstiintat pe dusmani despre planurile bizantinilor. Maurikios trebui s se retrag si s
schimbe directia. Adharmahan atac atunci provinciile fr aprare ale imperiului, devasta slbatic
regiunile de la Tela si Re-saina, precum si Osroene si Arzanene. Asedie apoi Edessa, fr a o putea lua, si
se ndrept spre Callini-cum, pe Eufrat. Maurikios alerg cu trupele sale acolo (n timp ce Mundhir rmase
pasiv), si izbuti s-1 alunge pe Adharmahan.
Cu toate succesele lui Maurikios, Tiberius, nelinistit de progresele lui Baian n Thracia, se sili s ncheie
rzboiul cu persii. Negocierile au nceput ntr-o localitate aproape de Dara. Tamchosrau nvli n teritoriul
P. Goubert, op. cit., p. 80.
730

imperiului si negocierile se rupser. n cmpia de la Tela D'Manzalat46", lng Constantina, bizantinii se
ciocnir cu persii (iunie 581). Un ofiter a lui Maurikios strpunse pe nversunatul marzban Tamchosrau cu
lancea si trupele lui fur puse pe fug, urmrite si distruse n bun parte468.
Pe la mijlocul anului 582, Maurikios s-a ntors la Constantinopol, fiind salutat ca biruitor; Tiberius, cu
putin naintea mortii, si-a srbtorit, pentru aceste biruinte, triumful.
Tiberius se apropia acum de sfrsitul vietii. Ultimele sale zile au fost amrte de cderea cettii Sirmium
n minile vicleanului si cruntului Baian. Expeditia acestuia n tinuturile din stnga Dunrii, unde-1
chemase Tiberius, i artase incapacitatea imperiului de a apra tinuturile dunrene. La nceputul anului
579, haganul aprea, cu toate fortele sale, pe Sava, ntre Sirmium si Singidinum. Cu o parte a armatei
venise el nsusi pe uscat, prin Sirmia, n timp ce restul armatei coborse cu o flot de monoxile din
Pannonia de Sus, pe Dunre. Incapabili, ca si alti barbari, s execute un asediu, avarii nu puteau cuceri
orasul ntrit dect prin foamete, ceea ce era posibil numai mpiedicn-du-i pe bizantini s aprovizioneze
pe ap Sirmium. n aceste scop, Baian hotr s arunce un pod peste Sava, ntre Sirmium si Singidinum, ca
s taie legtura cu corbii dintre cele dou orase. Comandantul din Singidinum, Sethus, alarmat, atrase
atentia lui Baian, n-trebndu-1 cum si permite s construiasc pod fr
467 Stein ortografiaz Tela d'Manyalat.
468 p rif,nhi=H r, 8^
1 P. Goubert, p. 85.
731

voia mpratului. Baian, cu viclenia-i cunoscut, l asigur c face podul nu spre a unelti ceva contra
Bizantului, ci ca s mearg mpotriva slavilor, trecnd n tinuturile lor cu corbiile imperiului, cum fcuse
si mai nainte, aducnd bizantinilor mii de prizonieri robiti de slavi. Haganul ntri spusele sale cu
jurmnt, jurnd si dup ritul avar si dup cel crestin, pe Evangheliile aduse de episcopul orasului
Singidinum. Ceru n sfrsit lui Sethus s trimit solia avar mpratului, ca s-1 roage a-i procura corbiile
necesare. Pn la sosirea soliei, el se grbi s termine podul469.
La Constantinopol, ambasadorii haganului prezentar cererea stpnului lor de a se pregti corbiile de
trecere la Dunrea de Jos si comunicar nceperea construirii podului. Tiberius ntelese ndat adevratul
scop ce se urmrea, dar stiind slbiciunea n care se aflau, toate fortele fiind ntrebuintate mpotriva
persilor, ncerc cel putin s amne hotrrea haganului, spre a cstiga timp. Rspunse deci solilor c
timpul rzboiului cu slavii e ru ales, pentru c turcii, care, trei ani mai nainte au luat Bosforos si sunt pe
lng Cherson, auzind de atacul avarilor si trecerea Dunrii, ar putea s-i atace. seful soliei se prefcu a-1
crede pe mprat si-i fgdui a ncerca s-i schimbe hotrrea haganului. Dar cteva zile n urm alt sol
avar sosi la Constantinopol, care ceru, n vorbe aspre, cedarea orasului Sirmium, ceea ce Tiberius nu
admise, desi nu a putut face mult pentru aprarea lui470. Asediul continu. Generalul Theognis, probabil
magister militum
' Menandros, FHG, IV, fr. 63, pp. 264-265. 1 Ibidem, fr. 64, pp. 265-267.
732
1STOUIA IMPERIULUI BIZANTIN
per Illyricum, veni n insulele Savei, Casia si Carbona-ria, avu o ntrevedere cu Baian, fr rezultat si se
desprtir pregtindu-se de lupt. Theognis se afla n fata orasului, cu trupe de tot insuficiente, n oras
bntuia o foamete groaznic si populatia era indignat asupra sefilor. Auzind, mpratul i scrise lui
Theognis s pun capt rzboiului si s ncheie un tratat cu conditia ca toti locuitorii din Sirmium s ias
nevtmati, fr s-si ia nimic din ntregul avut, afar de o hain. Apoi Baian ceru si obtinu plata
suplimentar a sumei anuale suspendate de la nceputul rzboiului, de trei ori cte 80.000 solidi, si
asigurarea cu jurmnt c unul din supusii si, compromis ntr-o aventur cu o sotie a haganului si fugit n
imperiu, i va fi predat, dac va fi n viat. Prin tratatul ncheiat n primvara anului 582, orasul Sirmium a
fost pierdut pentru totdeauna de ctre imperiu"171.
Moartea grabnic a lui Tiberius pare a fi fost pricinuit de o dizenterie. Cnd se simti ru, el i numi la 5
august 582 pe Maurikios si pe patriciul Germanos n calitate de Caesari - amndoi fiind ginerii si, cel
dinti cstorit cu Constantina, cel din urm cu Charito, dup cteva zile ns apare Maurikios ca singurul
Cae-5flr(el d singur la 11 august un edict). E probabil, cum socoteste Stein, c s-a dat la Curte o lupt
pentru tron, n care Maurikios a rmas biruitor. La 13 august el a fost numit Augustus de ctre mprat si
nvestit cu nsemnele acestei demnitti, n ziua urmtoare, Tiberius muri, iar la 15 august a fost
nmormntat, ca si na-
471 Ibidem, fr. 66, p. 268; Stein, p. 113.
733

intasii si, la Sfintii Apostoli, unde l urm, un deceniu mai trziu, basilissa Anastasia472.
7. Maurikios (582-602)
Maurikios, ca si Tiberios, era soldat de profesie, cu nsusiri militare, pe care si le dezvoltase n rzboiul cu
persii. Succesele obtinute pe cmpul de lupt fcuser din el cel mai de vaz general al imperiului, ceea ce
i-a determinat pe Tiberius s-1 introduc n familia sa si s-1 impun ca urmas. El venea si dintr-un mediu
distins si se deosebea printr-o aleas cultur. Menandros ne spune c mpratul era un iubitor al muzelor
(Mou-cv 'Epaairiq), dnd cu plcere atentie poeziei si istoriei, petrecndu-si o bun parte a noptii cu
astfel de ocupatii si stimulndu-i pe cei cu mintea nceat.
Maurikios a fost socotit - mai ales de unii cronicari vechi armeni si de nvtati moderni de acelasi neam ca
armean de origine; desigur, Sebeos, care a trit o jumtate de secol dup Maurikios si vorbeste pe larg de
domnia sa, nu ne spune nimic despre aceast origine. Teophylaktos Simokattes nu pomeneste nici el nimic
n aceast privint. loan de Ephes, contemporan, nu are de asemenea nici o stiint despre originea armean
a mpratului, dar ne spune c era din Arabissos, n Cappadocia. Paulus Diaco-nus, istoricul longobarzilor,
care trieste 150 de ani dup Maurikios, pretinde c acesta a fost cel dinti mprat grec" care a urcat pe
tronul Bizantului, iar Evagrios l socoteste de origine roman.
472 E. Stein, op. cit., pp. 98-99. [v. si V. Grumel, La memoire de Tibere UdeMaurice dans le Synaxaire de
Constantinopole, An. Boli., 84, 1966, p. 249-253-1
734

nvtatul Paul Goubert a lmurit definitiv aceast chestiune n studiul su special publicat cu 10 ani mai
nainte de aparitia ex-; celentei monografii consacrate mpratului Maurikios4'3.
Trecnd n revist principalele izvoare asupra locului de origine, numelui si rudelor lui Maurikios,
Goubert constat c numele acestuia e latin: Mauritius; tatl su se chema Paul, deci nu avea nume
armean, cum pretind legendele armene, iar fratii si surorile sale aveau toti nume de origine greac sau
latin: Petru, strategul, duce de Thracia, Gordia, sora cstorit cu generalul Philip-picus, Theoctista, care
vorbea curent limba latin, Damiana, mai trziu clugrit, n fine o fiic a lui Maurikios se chema
Sopatra.
Maurikios a fost si un literat fin, stia latineste si nu arat nici o simpatie pentru armeni, n concluzie,
Goubert admite ntru totul prerea lui E. Stein, dup care Maurikios era un grec din Arabis-sos, n
Cappadocia, care, situat n provincia Armenia a IH-a. a putut da nestere versiunii tardive care face din
Maurikios un armean'17''.
n ce priveste afirmatia lui Paul Diaconul c Maurikios e cel dinti mprat de neam grecesc, N. lorga o
explic n sensul c cei de dinainte erau socotiti de el drept romani adevrati475; P. Goubert o explic n
acela c scriitorul vrea s insinueze c Maurikios, n opozitie cu predecesorii si, nscuti n provinciile
latine ale Europei, se nscuse n Orient, fiind un cappadocian, aceasta era de ajuns pentru a face din el un
grec476. Familia sa a putut fi si roman, asezat apoi n Arabissos, n Cappadocia.
Maurikios a fost unul din marii mprati. Era soldat de vocatie. Trecuse prin toat ierarhia militar,
ajungnd la marile co-
473 Maurice et l'Armenie. Note sur le lieu d'origine et la familie de l'empereur Maurice", Echos d'Orient,
XXXIX (1941-1942), p. 383 si urm.
474 E. Stein, Studieri zur Gesch. des byz. Reiches, vornehmlich unter den Kaisern lustinus II. una
Tiberius Constantinus, Stutt-gart, 1919 p. 70.
475 Op. cit., p. 197.
476 Byzance avnt l'Islam, tome F", Byzance et l'Orient sous Ies successeurs de lustinien. L'empereur
Maurice, p. 41.
735

menzi prin meritele sale. Cu toat marea primejdie pe care o nftisa acum rzboiul crncen cu persii, el
nu a renuntat la stpnirea din Apus a teritoriilor ce au mai rmas dup sfrmarea operei lui lustinian.
Pentru a opri progresele longobarzilor, continu politica lui Tiberios, care si pusese mult ndejde n
ajutorul francilor. El schimb mai multe ambasade cu Childebert al Il-lea (570-595), regele francilor din
Austrasia (germanii de la Rin). Acesta si trimise trupele n Italia, dar nu-i putu nvinge pe longobarzi.
Pentru a asigura mai bine aprarea, posesiunilor bizantine din Apus, Maurikios impuse acolo o schimbare
n sistemul administrativ, pentru a ntri puterile autorittii bizantine, si crea cele dou exarhate, de
Ravenna si de Africa (sau Carthago). Prin aceste reforme se concentrau din nou n minile guvernatorilor
functiunile civile si cele militare.
Peninsula Balcanic a avut o soart tragic n aceast epoc. De la asezarea avarilor n Pannonia, ea a fost
necontenit strbtut de armatele haganului si de bandele slave din stnga Dunrii, care acum inund cu
totul peninsula. Ceea ce era grav e c n ultimul sfert al secolului al Vl-lea, slavii ncep a se aseza n
peninsul, pe pmntul imperiului. E faptul cel mai nsemnat din aceast epoc; el ncepe procesul care
schimb adnc structura etnic a tinuturilor din nordul si vestul peninsulei.
mpratul Maurikios s-a opus cu ndrtnicie acestei ptrunderi a slavilor.
8. Continuarea rzboiului cu persii.
ntruct statul, sau mai bine zis phylarchatul arab al Ghassanizilor, si-a ncetat existenta n cursul primilor
ani ai domniei lui Maurikios, conflictul cu persii a dobndit noi dimensiuni.
lustinian crease statul ghassanizilor pentru a stabili un echilibru fat de printii arabi de Hira, vasalii
persilor.
n 531, el a dat sefului su Harith-ibn-Gobdla (Arethas la greci) titlul de phylarch si o pensiune mare; i
acord chiar rangul n-
736
semnat de patrikios. Fiii si aveau s mosteneasc situatia de pbylarcb. Harith era monofizit si a fost
favorizat de Theodora. El a fost, mpreun cu ea, marele protector al lui lacob Baradai.
Triburile siriene sau arabe, care gravitau n jurul Ghassanizilor, devin n mare parte crestine, si acest stat
aproape nomad a fost credincios aliantei cu imperiul pn ctre sfrsitul secolului al Vl-lea.
Ghassanizii au fost ntotdeauna protectorii iacobitilor. Succesorul lui Harith ca sef al Ghassanizilor a fost
Al-Mundhir sau Ala-mundar. n 580, el era n culmea gloriei sale. Tiberios se gndea s-1 foloseasc
pentru a obtine mpcarea monofizitilor divizati n factiuni rivale. Mundhir urmrea ns un scop mai
interesat: s-i uneasc pe monofizitii care gravitau n orbita sa. mpratul l invitase pe Mundhir la
Constantinopole, unde 1-a primit cu mari onoruri, conferindu-i privilegiul de a purta coroana regal (580).
Pentru a-1 atrage mai mult, Tiberios a oprit persecutia care, de 10 ani, se dezlntuise mpotriva
monofizitilor.
Ca general, Maurikios a fost ns bnuitor fat de Al-Mundhir, temndu-se de politica lui de duplicitate.
Patriarhul Eutychios era de asemenea dusmanul monofizitilor, fat de care socotea c se cerea o atitudine
ferm. Tiberius nu s-a lsat convins si stiind influenta lui Mundhir asupra monofizitilor din Orient, cuta
s mpace taberele antagonice.
Dar afacerea podurilor rupte de pe Eufrat a ntrit bnuiala lui Maurikios care, la Constantinopol, 1-a
acuzat dinaintea mpratului pe phylarch de trdare, mpratul s-a convins si a cutat s pun mna pe
Mundhir si s-1 aduc la Bizant. Un ofiter sirian Magnus, care comandase n Orient dup catastrofa lui
Marcian, s-a oferit a-1 aduce mpratului. El era bun prieten al phylarchului si-1 invit la sfintirea bisericii
construite de el n orselul Hewarin, ntre Damasc si Palmyra. n Siria de sud erau multe trupe concentrate,
si Mundhir deveni astfel prizonierul lui Magnus, care-1 ex-pedie la Constantinopol sub escort, mpreun
cu una din sotiile lui, doi fii si o fiic477. Tiberius 1-a tinut captiv fr a lua vreo m-
477 E. Stein, p. 94; P. Goubert, p. 255, socoteste ntre copiii care-1 nsotesc pe phylarch, dou fiice si un
fiu.
737
NICOLAE BANESCU
sur contra lui. Dar cnd ostilittile cu persii s-au reluat si trupele Siriei n mare parte au plecat pe teatrul
de lupt al Mesopotami-ei, triburile ghassanide conduse de fiul cel mare al lui Mundhir, Naman, fiindc li
se suspendase annona, au nceput a prda teritoriul imperiului. Insignele regale si armele lui Mundhir
foseser duse, dup arestarea lui, la Bostra. Arabii reclamau aceste lucruri sub amenintarea de a da foc
orasului. Ducele Arabici, cu putinele trupe pe care le avea, risc o lupt pe care o pierdu mpreun cu
viata. Locuitorii predar atunci armele si insignele sefului arab. Aceast ntmplare decise acum soarta lui
Mundhir. Tiberios, pentru a restabili ordinea, consider c mijlocul cel mai bun era s divid familia. El
decise s proclame ca rege un frate al lui Mundhir. Magnus a ndeplinit aceast ceremonie, nconjurat de o
mare armat. Dar dup 20 de zile, fratele lui Mundhir, care fusese instalat ca rege, a murit. Magnus a
murit si el n curnd, n mprejurri pe care nu le cunoastem.
Sub Maurikios s-a pus capt situatiei intolerabile a micului stat ghassanid. Procesul de nalt trdare al lui
Mundhir se termin cu exilul su si al familiei, care-1 nsotea n Sicilia (584). Naman s-a prezentat
mpratului pentru a obtine eliberarea tatlui. Maurikios jur c-1 va rechema, dac fgduia s lupte
contra persilor, dar cerea n acelasi timp s primeasc si uniunea cu chalkedonienii, ceea ce Naman a
refuzat, sub cuvnt c iacobitii 1-ar ucide. El a fost prins pe drumul ntoarcerii si trimis n exil cu tatl su.
Cu aceasta regatul arabilor ghassanizi si afl sfrsitul. El a fost mprtit ntre 15 sefi. Istoricii monofiziti
pretind c cei mai multi au trecut de partea persilor, ceea ce Goubert gseste exagerat478.
Noul mprat a numit la comanda trupelor Orientului pe loan Mystakon, mai nainte magister militum per
Armeniam. Acesta a pornit ndat mpotriva persilor (582-583) aflati lng Amida, la confluenta apei
4 Privitor la aceste evenimente, v. si Stein, care combate ideea unei trdri a lui Mundhir, op. cit., pp.
93-96.
738
Nymphios'17' cu Tigris. Btlia a fost pierdut de bizantini din cauza hypostrategului Kurs, un scit inactiv
n timpul n care celelalte trupe au luat viguros ofensiva. Mystakon a asediat apoi Acbas, o fortreat
aproape inaccesibil, pe munte, lng Nymphios, dar, atacat energic, s-a retras cu mari pierderi480.
El a fost nlocuit cu Philippicus, cstorit cu Gordia, sora lui Maurikios481.
Acesta punea adesea n fruntea armatelor rudele sale apropiate, neavnd prea mare ncredere n generalii
si.
Prima sa campanie n Persia a avut loc, probabil, n toamna anului 584; a doua campanie, n primvara lui
586, cnd nvli n Arzanene. Ele nu au avut mari rezultate. Persii devastaser n acelasi timp
mprejurimile cettii Martyropolis482. A treia campanie, n 586-587, dup primirea unei ambasade
insolente a persilor, la Amida, a dus la lupta de la Solachon (azi Salah, sau, poate, localitatea armean
Salk)483, la 30 km de Dara, unde cu toat indisciplina trupelor, care, n loc s-1 urmreasc pe dusmanul
nvins, se mprstiau dup prad, lupta s-a sfrsit cu o serioas victorie a bizantinilor. Lupte de hrtuieli au
avut apoi loc, nu prea fericite pentru Philippicus.
479 Aceast ap forma hotarul ntre Armenia a IV-a bizantin si provincia Arzanene a persilor.
480 P. Goubert, op. cit., p. 90.
481 Cedrenus, I 692 (Bonn); el pune acesta numire n al 2-lea an al domniei.
482 V. Goubert, pp. 91-98.
483 Ibidem, p. 95, n. 3.
739
NICOLAE BANESCU
n anul 587 a intrat n scen Heraklios, tatl viitorului mprat. Philippicus, pe care boala l fcea acum
inactiv, l trimise spre sud, cu o parte din trupe. Heraklios trecu Tigris, prad Mesopotamia persan, dnd
foc oraselor mari. La nceputul iernii, Philippicus si duse trupele la odihn, ncredinta comanda suprem
lui Heraklios, iar el porni spre Constantinopol. n drum afl c mpratul, nemultumit de neizbnzile si
inactiunea sa, i retrsese comanda, numindu-1 n locul su pe Priscus (588).
El se rzbun, poruncind lui Heraklios s se retrag n Armenia si s-i ncredinteze armata lui Narses,
guvernatorul Constantinei. El i porunci totodat lui Heraklios s publice edictul lui Maurikios care-1
invita s reduc cu un sfert plata si ratia soldatilor, edict pe care el nc nu-1 publicase, spre a nu indispune
trupele. Heraklios execut dispozitiile lui Philippicus, simtindu-se, poate, jignit de a nu fi fost naintat la
comanda suprem. Msurile mpratului provoac ntre soldati un climat de revolt484.
Priscus, un general capabil, hrsit n lupte grele, a gsit la Monokarton, metropola provinciei Osroene,
armata n debandad, obisnuit cu libertatea fr fru din timpul lui Philippicus. El o trat cu
superioritatea ce-i impunea disciplina militar, si provoc nemultumirea general a trupelor, indignate pe
deasupra de decretele imperiale. La 20 aprilie 588, izbucni revolta militar. Soldatii au atacat cu pietre
cortul generalului. Priscus ncalec si fugi la Constantina. Interventia episcopului de Constantina, trimis ca
mediator, anun-
484 Ibidem, pp. 103-104.
740
tnd revocarea edictului imperial, nu a avut nici un efect. Soldatii au clcat n picioare imaginile
mpratului. Rebelii drmar si jefuir cortul generalului, apoi l silir pe Germanos, ducele Feniciei
libaneze, s ia comanda suprem.
Plecat la Edessa, unde se simtea mai n sigurant, Priscus a scris mpratului, care ddu ordin Iui Philip-
picus s plece n Orient, s linisteasc miscarea pe care o provocase; Priscus fu degrevat de comand, care
i-a fost redat lui Philippicus. El prsi Edessa si se duse la Constantinopol. Armata revoltat nu voi s-1
primeasc pe Philippicus, un las si fugar. Acesta astept la Hierapolis desfsurarea evenimentelor. Persii
profitar de anarhia armatei bizantine si nvlir n teritoriul imperiului. Aristobul sosi de la
Constantinopol cu un mesaj ctre trupe. El le vorbi, le mprti daruri, fcu apel la unire n fata dusmanului.
Armata se reconstitui, merse asupra persilor. La Martyropolis, n toamna lui 588, o lupt sngeroas are
loc. Trei mii de persi si multi taxiarhi czur prizonieri. Putini scpar la Nisibis. Grigorie, episcopul de
Antiochia, prelat venerat de populatie, a fost trimis de mprat s potoleasc definitiv nemultumirea
soldatilor si s-i fac s-1 primeasc pe Philippicus. Prelatul, cu marele su prestigiu, reusi n misiunea sa.
Philippicus relu co-rnanda si duse armata la asediul cettii Martyropolis, cucerit mai nainte de persi
prin trdare. Higgins dateaz aceast cucerire dup aprilie 589485. Asediul nu reusi, iar Philippicus se
retrase, dar n primvara ur-
485 M J. Higgins, Cbosroes II's votive offering at Sergiopolis, BZ, 48, 1955, p. 90.
741

mtoare, 590 sau 589486, se ntoarse. Hormizd trimise ntriri sub conducerea lui Mebodh, la care se uni
si Aphraates, comandantul trupelor persane din Armenia. Dup o lupt sngeroas, bizantinii au biruit, dar
persii izbutir s ptrund n oras. Philippicus renunt atunci la asediu si se retrase la cartierul de iarn n
590-591487, unde a construit, la mic deprtare, un alt oras, numit Maurikiopolis, pentru a-i supraveghea
si ataca pe dusmani.
mpratul a luat atunci comanda cumnatului su si i-a dat-o tracului Komentiolos, care luptase pe frontul
de nord mpotriva avarilor. El cstig o victorie strlucit mpotriva persilor la Sisaurane (azi Sarwan),
datorit bravurii lui Heraklios, care, ntr-un moment critic, cnd lupta era aproape pierdut, s-a aruncat
asupra dusmanilor, doborndu-1 pe Aphraates, care galopa n fruntea persilor. Acestia si pierdur curajul
si btur n retragere pn la Nisibis. Komentiolos a mpresurat apoi Martyropolis si a cucerit fortreata
Acbas, care domina aceast cetate488.
Bahram Ciobin, vestit prin victoria lui asupra turcilor, e trimis n 589 mpotriva bizantinilor n Suania,
posesiunea acestora n Caucaz. Romanos, un bun general, cstig asupra lui o mare biruint.
Curnd dup aceast lupt (589-590), Bahram se revolt mpotriva lui Hormizd, care, dup izvoarele
grecesti, 1-a insultat ntr-o scrisoare. Dup o alt versiune, regele fusese indignat de putinul ce 1-a primit
din
Ibidem. Ibidem, p. 91. ! P. Goubert, op. cit., pp. 116-117.
742
prada czut de la turci n minile generalului. Bah-ram porneste asupra capitalei. O revolutie de palat l
rstoarn pe Hormizd, care, orbit si nchis, a murit n
mprejurri misterioase489. Fiul su, Chosroes al II-lea, e proclamat rege.
Noul suveran ncerc s-1 cstige pe Bahram, pro-mitndu-i iertare pentru rebeliune si al doilea loc n
regat. Rebelul rspunse printr-o scrisoare insolent. Regele si-a strns atunci ct mai multe trupe si, nsotit
de unchiul su Bindoes, a trecut Tigris si a mers n ntmpinarea dusmanului su. Armatele s-au ntlnit
n-tr-o cmpie, desprtite printr-un ru, undeva n mprejurimile capitalei, Ctesiphon. Cteva zile se
petrecur n tratative sterile si hrtuieli. Evagrios ne spune c Bahram a mers contra lui Chosroes, iar
acesta si-a dat seama c trupele sale sunt mai putine si nici nu i se preau prea credincioase. El s-a decis s
fug. nconjurat de o mn de nobili si o grup de sateliti, prsi n goan Chesiphon si trecu Tigrul. Data
acestui eveniment fiind viu discutat de savanti, dup Goubert, trebuie fixat ctre sfrsitul primverii
anului 590490. Strbtnd desertul Mesopotamiei, regele fugar a ajuns la Circesium, cu sotiile sale, doi
copii si mai multi nobili. Acolo a ncredintat guvernatorului Pro-bus o scrisoare ctre mpratul Maurikios
si Comentio-los, care rezida la Hierapolis491, o transmise, cu infor-
489 Ibidem, op. cit., pp. 123-127.
490 Ibidem, p. 139- Cf. R. P. Peeters, Les ex-voto de Khosrau Aparwez Sergiopolis, An. Boli., t. LXV,
Bruxelles 1947, p. 8. Dup Higgins, op. cit., fuga lui Chosroes s-ar plasa ctre primvara anului 591.
491 Metropola provinciei Euphratesia.
743
NICOLAE BANESCU
matiile sale, la Bizant, n aceast scrisoare, redat de Simokattes, Chosroes al II-lea implor ajutorul
mpratului.
ntre timp, Bahram lu n stpnire tezaurul si in-signiile regale, se instala n palat si se ncorona rege (9
martie 590).
mpratul rspunse rugmintii lui Chosroes, hotrnd a-1 sprijini. Acesta s-a dus la Hierapolis, unde Co-
mentiolos, care primise poruncile suveranului su, l primi cu onoruri si-i ddu o gard personal.
Chosroes ncepu s-si recruteze trupele. El l trimise pe unchiul su Bestam n Armenia, unde avea multe
simpatii, si, ajutat de printii locali, si ridic o armat numeroas. Bahram expedia n acest timp o
ambasad lui Mauri-kios, promitnd s cedeze Nisibis si tot teritoriul pn la Tigris, n schimbul
neutralittii. Dar mpratul respinse aceste propuneri si rmase la hotrrea sa de a-1 sustine pe Chosroes
al II-lea, cu toate c Senatul a fost de prere s-i lase pe dusmani a se macin ntre dnsii492. Ceea ce a
tras mult n cumpn n decizia sa, observ foarte bine G terbock, a fost repulsia lui Mauri-kios de a
sprijini pe uzurpator mpotriva stpnului su legitim. Astfel, pentru ntia si singura dat, spune acelasi
nvtat, trupe romane luptar cot la cot cu persii, ca aliati ai lor, si nc mai mult: cnd, dup victoria
final, trupele bizantine s-au retras, ele lsar, la dorinta lui Chosroes, 1000 de greu-narmati, garda
492 Dup cte ne relateaz Sebeos (Istoria lui Heraklios) si loan de Nikiou, citati de Goubert, n Les
rapports de Khodiran II, Roi des Rois Sassanide avec l'empereurMaurice", Byzantion", t. XIX (1949), p.
89.
744
personal pentru a-1 apra193. Chosroes al II-lea fgduia a ceda imperiului Dara si Martyropolis, o parte
a Armeniei persane, si se obliga a observa o pace perpetu cu Bizantul, a nu mai reclama subventia pltit
mai nainte persilor. Maurikios l asigur pe rege de protectia sa si acesta pleac, mpreun cu Komentio-
los, la Constantina (Tela d'Mauzalat).
Astfel ncepe rzboiul imperiului cu uzurpatorul Bahram. n curnd, Nisibis si Martyropolis s-au predat lui
Chosroes al II-lea. n primvara lui 591, Komentio-los e trimis de mprat n alt parte, si n locul su e
numit Narses. Regele, covrsit de daruri din partea lui Maurikios, care i dduse si o gard regal, i atrase
de partea sa pe multi dintre oamenii lui Bahram si trecu la ofensiv, punndu-si n sigurant sotiile si copii
n orasul Singara, puternic fortificat. Armata regelui trece Tigris; Seleucia se pred lui Mebodh, care intr
apoi n Ctesiphon, proclamnd regalitatea lui Chosroes al II-lea. El trece la Noua Antiochie, (Antiochia
Persiei), si locuitorii i predau orasul, n care sunt ucisi un numr mare de evrei, care sprijinir uzurpatia
lui Bahram. Armata bizantino-persan nainteaz n regiunea fluviului Zab, unde face jonctiunea cu
trupele Armeniei, conduse de Mystakon (septembrie 591), jonctiune pe care n zadar cutase Bahram s-o
mpiedice. Armatele lui Chosroes au ajuns n cmpia de la Gantzak (azi Tauriz, Tabriz). Bahram se
opreste pe malurile rului Blarathos sau Balarath, unde cele dou armate se ciocnesc. Dup o crncen
ncierare, oastea lui
493 Byzanz und Persien in ihren diplomatisch - v Ikerrechtli-chen Beziehungen im Zeitalter lustinians,
Berlin 1906, p. 33.
745
NICOLAE BANESCU
Bahram e decimat. Sebeos, care descrie lupta, spune c ruri de snge au udat cmpul de btaie; multime
de elefanti, de pe care arcasii trgeau, au czut n minile armatei bizantino-persane, pe care i-au dus
regelui. Bahram a reusit s fug cu 10.000 de oameni. Un detasament bizantin, comandat de Marinus,
porni n urmrirea lui, dar, dup zece zile, s-a ntors fr un singur prizonier: Bahram a disprut, dup,
unii, la turcii orientali494; Chosroes al II-lea a semnat, n toamna anului 591, un tratat de pace cu
bizantinii, prin care le restituia Dara (ale crei chei fuseser trimise mai dinainte mpratului) si
Martyropolis, le ceda cea mai mare parte a Armeniei persane, nct frontiera imperiului ajunge acum la
lacul Van si n apropiere de Tiflis495.
Provinciile armene au fost reorganizate si nomenclatura schimbat de Maurikios, n urma cesiunilor fcute
de Chosroes al II-lea la revenirea sa la tron.
1. Prima Armenie = Armenia a treia a lui lustinian.
2. Armenia secund = Armenia secund a lui lustinian.
3. Armenia mare = Armenia prim a lui lustinian.
4. Armenia a patra cuprinde districtele Sophene, Digissene, Anzitene, Orzianine, Maizuron.
5. Mesopotamia lui Maurikios cuprinde Armenia a patra a lui lustinian si Arzanene.
Teritoriile cedate lui Maurikios de Chosroes al II-lea au fost: 1. Arzanene si partea de nord a
Mesopotamiei (inclusiv Daras) pn la Nisibis; 2. Parte din Armenia pn la Dovin. Districtele dinainte
erau adugate Armeniei a IV-a a lui lustinian si toat provincia numit Mesopotamia; cea din urm a
format o nou Armenia a IV-a. Orasele Nisibis la sud, Dovin la nord, au rmas n afar de hotarele
romane.
194 Goubert, op. cit., pp. 153-164.
95 Ch. Diehl, op. cit., pp. 130-131; Goubert, p. 167 si urm.
746

l
Ct timp a trit Maurikios, Chosroes al II-lea si-a respectat obligatiile, iar provinciile bizantine ale Asiei
nu au cunoscut nici o invazie a persilor.
9. Luptele cu avarii si slavii.
Toate fortele imperiului fiind ntrebuintate pn acum n rzboaiele cu persii, frontiera de nord a rmas
aproape deschis incursiunilor slbatice ale avarilor si slavilor.
ndat dup cderea cettii Sirmium n minile ha-ganului, acesta a nvlit n imperiu, cutreiernd
regiunea de la Singidunum pn la Anchialos (583). n primvara anului 584, mpratul trimitea ambasad
la hagan pe Elpidios si Komentiolos, pentru a rennoi tratatul.
Haganul a cerut s i se adauge 20.000 de solidi la cei 80.000 de pn acum496.
n anul 586, avarii au nvlit n Macedonia, devastnd multe orase si ajungnd pn la Thessalonic, pe
care-1 asediaz. Populatia s-a aprat si, n rezistenta ei Sfntul Dimitrie, patronul orasului, a avut un rol
principal, care a trecut si n arta epocii: relieful unui chivot, publicat de nvtatul grec Xyngopulos si
reprodus de Amantos497, l nftiseaz pe Sf. Dimitrie n costum militar, respingndu-i de la ziduri pe
clretii avari.
** D Iger, Regesten, l Teii, 82.
*" Op. cit., p. 274; n Minunile Sfntului Dimitrie aflm interesante informatii asupra atacurilor slavilor
mpotriva metropolei Balcanilor si a rezistentei locuitorilor, ajutati de sfntul patron al orasului (Acta
Sanctorum, oct., t. VI, 104 si urm.) (Migne, PG, t. 116, col. 1204 si 1326). Cf. O. Trafrali, Thessalonique
des origines
NICOLAE BANESCU
n atacul asupra Thessalonicului, avarii erau nsotiti de slavi, ca si alt dat. n 587, ei au nvlit n
Moesia, prdnd orasele Ratiaria, Dorostolon, Bononia, Marci-anopolis; trecur Balcanii pn la
Adrianopol498.
O schimbare s-a produs numai cu anul 591, cnd Maurikios, terminnd rzboiul cu persii, a putut rechema
trupele din Asia si a organizat aprarea frontierei de nord.
Dar nainte de a expune campaniile de la Dunre; ne oprim un moment asupra aventuroasei teorii a
nvtatului german Fallmerayer, privitoare la pretinsa slavizare total a poporului grec, cu exceptia
oraselor maritime, n zilele mpratului Maurikios. Teoria a fost expus n lucrarea care a fcut atta
zgomot, intitulat: Geschichte der Halbinsel Moreea whrend des Mittelalters, Stuttgart, 1830. Ipoteza lui
Fallmerayer a fost drmat stiintific de Cari Hopf n lucrarea Geschichte Griechenlands vom Beginn des
Mittelalters bis auf unsere Zeit, Leipzig, 1867. Desigur, nume slave sunt multe pe pmntul grecesc,
toponimia o adevereste, ca si la noi, n stnga Dunrii, mult snge slav s-a amestecat cu sngele elen n
aceast epoc, dar de o slavizare a poporului grec nu se poate vorbi. Complet slavizat a fost, n epoca
acestor nvliri si n generati-
au XIV siecle, Paris, 1913- [Scrierea are si o editie anastatic, prin grija Institutului de Studii Balcanice
din Thessalonic, 1993 (col. Archeio historikon meleton", 3). Pentru Miracula Sancti Deme-trii",
dispunem azi de editia comentat a lui P. Lemerle, Les plus anciens recueils des miracles de Saint
Demetrius et la penetration des Slaves dans Ies Balkans, t. I-II, Paris, Ed. du CNRS, 1979.l 498 Ibidem, p.
275; Ch. Diehl, op. cit., p. 133-
748

ile urmtoare, nordul Peninsulei Balcanice, tinuturile de azi ale limbii srbo-croate si ale celei bulgare.
Dac ns teoria lui Fallmerayer a czut, ca orice teorie exagerat, cei mai multi istorici moderni, pornind
de la unele texte confuze ale scriitorilor bizantini din secolul al Vl-lea, admit ca fapt indiscutabil c nc
din acest secol slavii s-au asezat n Grecia si chiar n Peloponez, au stabilit, ca s ntrebuintm expresia
acestor istorici, colonii" nu numai n Peninsula Balcanic, dar si n Grecia propriu-zis.
Exist, ntre izvoarele grecesti ale epocii, doi autori care au dus n special la aceast concluzie: Menan-
dros si Evagrios. Cel dinti scrie ntr-un loc, cum am vzut mai nainte, c devastat fiind Hellada de
ctre sclaveni si n toate prtile amenintat de primejdii, unele dup altele"499, Tiberius, neavnd forte
suficiente ca s le reziste, a trimis ambasad la Baian, s-1 conving a-i ataca pe sclaveni la ei acas, n
stnga Dunrii, spre a-i sili, n acest chip, s nceteze prdciunile lor n imperiu. Cum arat, ns, cu
mult dreptate nvtatul atenian C. Amantos, care a lmurit sensul multor termeni geografici grecesti din
Evul Mediu, prin Hellada" din acest pasaj nu trebuie s ntelegem Grecia propriu-zis, ci tara bizantin
din aceste prti, tinuturile de la sudul Dunrii, unde slavii nvleau de obicei dup prad500.
499 FHG, fr. 48, p. 252: Kepaiônevrjg rffe 'EUSoq vno 6t]vv rtai jtavmxoOev KKLna.KXr\ka>v
avTfj ntipTrifievcov rv KivSvvcov, o Tidepiog etc.
500 C. Amantos, 'laropicc TOV Pvtavnvov Kpmvq, voi. I (395-867 \i. Xp.), Athena, 1939, pp. 281-282.
749

Ceea ce confirm aceast interpretare - si a scpat atentiei nvtatului Amantos - este expresia
ntrebuintat de Menandros cteva rnduri mai jos, cnd spune c, prin atacul su, Baian trebuia s-i
sileasc pe scla-veni, trti la dnsii de propriile lor nenorociri (Tofg oiKeioiq dvtfeAjcd/ievoi KOtKoq),
s nceteze de a devasta tara roman (navaaivco nev rov TT)V 'Pco/j.aiKr]v herfhaTEv). Termenul r\
'PcoâiKi) (tara roman, Romnia) ntrebuintat aici determin adevratul nteles al celui de jEAAdg,
ntrebuintat de autor la nceputul pasajului n chestiune.
Evagrios, la rndul su, ne spune, ntre altele, urmtoarele: avarii de dou ori ajungnd pn la asa
numitul Zid cel Lung, au luat cu asalt Singidinum, An-chialos si toat Hellada si alte orase si cetti, si le
reduser la sclavie"501. Amantos observ cu dreptate anomalia acestui pasaj. Odat ce autorul spune
'At%iaA.6v re Kai TTJV 'EkccSa naav KCCI eiepaq noeit, punnd alturi Grecia cu alte" orase si
cetti, Singidinum cu Zidul cel lung, nu mai poate fi vorba de Grecia propriu-zis. Aceasta ne-o arat si
pasajul corespunztor din Theophanes, pasaj care deriv din Evagrios, cum bine observ Amantos, dar
ntr-o form corect si logic. El sun n adevr la clugrul cronicar astfel: Haganul a devastat orasul
Singidunum si multe alte orase subjugate, care se afl n Illyricum; el lu si Anchialos si ameninta s
ruineze si Zidul cel lung". Hellada" lui Evagrios corespunde deci circumscriptiei militare Illyricum de la
Theophanes, cum conchide Amantos.
1 Ed. Bidez-Parmentier, Londra 1898, p. 288, citat de Amantos.
750

n acelasi chip trebuie nteleas expresia si la sirianul loan de Ephes, cnd, vorbind despre nvlirea
slavilor din al treilea an al domniei lui Tiberius, afirm c ei au strbtut toat Hellada, provinciile
Thesaliei (Macedoniei) si Thraciei", au cucerit orase si cetti... pustiiser, arseser totul pn la 2idul cel
lung. Aceeasi enumerare confuz. Ca si la scriitorii greci, Hellada" nu poate avea aici dect ntelesul de
Romnia", tara bizantinilor.
De altminteri, e vrednic de notat, cum observ Aman-tos, c la Theophylaktos Simokattes, care descrie
att de amnuntit aceste incursiuni ale barbarilor, nu se vorbeste niciodat despre o nvlire a lor n Grecia
propriu-zis.
Ct despre stirile posterioare, cu privire la ptrunderea barbarilor n Grecia nc din veacul al Vl-lea,
cercetrile noi au dovedit c ele se sprijin pe aceiasi autori.
De aceea, socotim c de o ptrundere a slavilor n Grecia nu poate fi vorba dect n veacul al VH-lea si
posterior.
Odat ncheiat pacea cu persii, Maurikios si ndrept energic actiunea militar la frontiera de nord, unde
zicea ctre Priskos, eroul acestor expeditii, c barbarii nu se vor linisti, dac imperiul nu va pzi ct mai
bine Dunrea502. De la 591 pn la sfrsitul domniei (602), rzboiul a fost aici Continuu, purtat cu n-
502 Simokattes, ed. De Boor, Leipzig 1887, p. 230: e<pacKLv 6 Tap ia IIpiaKQ) OVK v fipeôir\ TO
jSdp/apov, ei nr\ TOV "larpov iq ia fidAiora m
751
NICOLAE BANESCU
drjire, si armatele imperiului repurtar mpotriva barbarilor avaro-slavi mari biruinte, mpratul, care
dduse ca general a doua prob de vitejie, se gndise a lua personal conducerea trupelor sale si numai cu
greu a fost ntors de la hotrrea sa, dup cum ne afirm Simokattes. Ajungnd la Anchialos si primind
vestea sosirii soliei de la franci si persi, Maurikios se ntoarse n capital, ncredintnd comanda lui
Priskos, iar alegerea nu putea fi mai bun. Luptele se ddur pe linia Dunrii, Priskos silindu-se s
mpiedice trecerea fluviului; de mai multe ori el nsusi trecu dincolo, fugrindu-i pe barbari n locurile lor.
n incursiunile sale, Baian ajunse de cteva ori la Marea Neagr. Astfel, n anul 592 el, venind de la
Anchialos, se ndrept spre Adrianopol. Priskos ncerc a-1 opri, dar, avnd prea putine trupe, se nchise n
Tzurulon (Ciorlu), unde a fost asediat de hagan. La zvonul c flota imperiului a pornit spre Dunre, acesta
trat cu Priskos, si se retrase n schimbul unei nsemnate indemnizatii503.
n anul 593, Priskos se ndrept mpotriva slavilor, trecu Dunrea pe la Durostorum, nvinse bandele lui
Ardagast, puse mna pe tabra slavilor si lu multi prizonieri, pe care i transmise la Constantinopol. Alt
band e surprins si capturat cu cpetenia ei, Muso-kios, trdat de un gepid crestin. Dup aceste fericite
503 Cf. D Iger, Regesten, l Teii, 102; Simokattes, 229; Cedre-nus, I, 697-89; Kulakovski, Istoria
Bizantului (n ruseste) voi. II, Kiev 1912, pp. 455 si urm. [Scrierea a fost retiprit anastatic, Ju.
Kulakovskij, Istorija Vizantii (395-717), Preface by Ivan Dujeev, voi. I-III, Londra, VR, 1973J
752

rezultate, cnd armata se pregtea s treac n imperiu, primi ordinul lui Maurikios de a rmne n stnga
Dunrii si a petrece acolo iarna. Aceasta a provocat nemultumirea trupelor si cu greu Priskos le putu
linisti, dup care trecu napoi, n imperiu. El a trebuit s mpart prizonierii slavi cu haganul, care voia s-i
mpiedice trecerea.
mpratul 1-a nlocuit din nou pe Priskos cu Petros, incapabil s fac fat situatiei. Acesta porni asupra
slavilor care prdau Thracia, si a fost aspru dojenit de mprat, fiindc-i lsase pe slavi s se strecoare spre
Constantinopol (597)504. Tot n acest an armata imperiului trece Dunrea, cstig o biruint asupra lui
Pira-gast, dar e nvins la rul Ilivakia si se retrage505.
Reintegrat n comand (598), Priskos a fcut n primvar o expeditie la Dunre, apropiindu-se de No-vae
de Sus, eq Noag rg vco, ceea ce 1-a fcut pe ha-gan s protesteze, considernd-o pe teritoriul su, dar
Priskos i-a rspuns c pmntul e roman, 'P(op.a'iKdv vnevai 16 eSayog6. El a asediat Singidunum,
care a fost ns reluat de Priskus. Haganul a nvlit atunci n Dalmatia.
n iarna 599, Baian a fcut o expeditie n Scythia Mic, asezndu-si lagrul la Torni. Priskus 1-a urmrit
si-si puse lagrul n apropiere. Iarna a trecut fr lup-
504 D Iger, Regesten, l Teii, 124.
505 Kulakovski, op. cit., pp. 455 si urm. [Toate informatiile se bazeaz pe Simokattes, izvor tradus n
romn de H. Mihescu, Teofilact Simocata, Istorie bizantin, traducere, introducere si indice, Bucuresti,
1985 (col. Scriptores byzantini", IX), la care s-a mai fcut referire supra n. 465.]
506 Simokattes, 256, 22.
753
NICOLAE BANESCU
ta. De Pasti, armata bizantin avnd lips de hran, Haganul i-a trimis lui Priskus provizii, iar acesta
rspunde trimitndu-i mirodenii. Dup srbtorile Pastilor (600), cele dou armate s-au desprtit fr a se
ciocni, haganul ndreptndu-se spre Apus, la Nicopo-le, cci primise vestea sosirii lui Komentiolos
dinspre sud. Avarii se ciocnesc cu acesta lng latron, si armata bizantin se risipeste din cauza ordinelor
confuze ale generalului. Drizipera cade n minile avarilor, care jefuiesc biserica Sfntul Alexandru,
aruncnd moastele martirului. Pedeapsa dumnezeiasc i-a lovit ndat pe barbari, n lagrul lor izbucni
ciuma si sapte fii ai haganului pierir de acest flagel.
Vestea cderii orasului Drizipera a strnit panic la Constantinopol si mpratul a trimis militia demelor si
excubitii grzii sale s apere Zidul cel Lung. Apoi Har-maton a venit la hagan n ambasad pentru
restabilirea pcii. Conditia impus de Baian a fost urcarea subventiei cu 20.000 de solidi (nomismato)
anual; Dunrea a devenit hotarul dintre cele dou puteri, bizantinii putnd trece fluviul n caz de rzboi
mpotriva slavilor. Theophanus adaug propunerea fcut de hagan lui Maurikios de a-i rscumpra
captivii, ceea ce mpratul refuz si captivii fur ucisi de hagan. Se pare c Maurikios nu avea o idee prea
bun despre armata Thraciei; dar gestul su, atribuit avaritiei, i nstrina simpatia soldatilor.
n anul urmtor (601), avarii si-au reluat nvlirile. Priskos, secundat de Komentiolos, si trecu armata
peste Dunre pe la Viminacium si, prin miscri dibace, i btu pe avari, pe Tisa, n lupte sngeroase, care
durar mai multe zile. O trup de gepizi fu, de aseme-
754
ISTORIA IMPERIULUI
l
nea, decimat. Avarii au fost aruncati dincolo de T{sa lsnd n minile lui Priskus un numr considerabil
ê prizonieri. Niciodat Baian nu a nregistrat o nfrn_ gere att de mare: el a pierdut ctiva fii n aceste
l\jp_ te, n aceste crunte ncierri, si abia a putut scpa s nu cad el nsusi n minile bizantinilor507.
Dar n toamna acestui an Maurikios retrase din nou comanda lui Priskos, punnd n locul lui, ca de obicei,
pe incapabilul Petros. El avea s mai fac alt greseal, n 602, cnd trimise acestuia ordinul de a-si ierna
trupele n trile sclavinilor, strnind revolta armatei care va porni asupra capitalei, punnd capt domniei
n attea privinte distins, a lui Maurikios.
Un fapt trebuie subliniat n cursul acestor marj si ndelungate lupte cu barbarii avaro-slavi.
Izvoarele bizantine vorbesc adesea de distrugerea prin foc si sabie, a oraselor atacate de barbari n Balcani.
Ct de relativ este ns aceast distrugere", ne-o arat, zice att de bine N. lorga, mediul roman viguros
(lorga zice: intacty ce se ntlneste chiar m aceleasi locuri, n cursul acestor lupte, ntr-adevr, din
expunerea circumstantiat a lui Simokattes, vedem c orasele ntrite se apr si singure, ceea ce probeaz
c elementul roman era nc puternic n aceste tinu_ turi, cu toate calamittile ce s-au abtut asupra I0r.
Cnd Baian a atacat Diocletianopolis, orasul s-a aprat
507 Simokattes, 287, si urm. [Simokattes fiind izvorul de baza al domniei lui Maurikios, este de consultat
lucrarea lui M. Whitby The Emperor Maurice and bis Historian, Oxford, 1988.]
508 Histoire des Roumains et de la romnite orientale, voi. n Bucarest, 1937, p. 310.
755

cu nversunare si 1-a mpiedicat s se apropie de nt-rituri509. El a trecut ndat la Philippopolis, pe care
1-a asediat, dar locuitorii se apr cu brbtie510 si-1 silesc a ridica asediul. Haganul a ajuns apoi la
Adrianopol, pe care 1-a atacat apoi furios, dar si aici locuitorii, prin curajul lor, au zdrnicit toate
sfortrile sale511. El atac de asemenea Torni, n dou rnduri, fr a putea s-1 ia. Din moment ce se
bizuiau astfel pe propriile lor puteri, orasele si luau si o libertate chiar fat de generalii imperiului, pentru
a-i sili s-i nfrunte brbteste pe dusmani. Cnd Komentiolos, btut de avari lng latron, vine la
Drizipera, cernd s i se deschid portile, locuitorii l insult si l alung cu pietre512. Cei din Asemon iau
o atitudine identic fat de Petros, cruia i nchid portile cettii, aclamndu-1 ns pe mprat.
10. Politica luiMaurikiosfatde Occident. Crearea Exarchatelor
Cu toate luptele grele purtate n Orient si la frontiera Dunrii, Maurikios a dat mult atentie Occidentului.
El nu a renuntat la stpnirea teritoriilor din Apus ce mai rmseser dup sfrmarea operei lui lustini-an.
Spre a opri progresele longobarzilor din Italia, el a urmat politica predecesorului su Tiberius, cutnd s-
si atrag alianta regelui Austrasiei. n acest scop,
509 Simokattes, 103, 13.
510 Ibidem, p. 103.20: vTL(j.xovm re oi wv ateoq evrpe/ecr-repov.
511 Ibidem, p. 103, 26.
512 Ibidem, p. 270, 22.
756

mpratul nc de la nceputul domniei a schimbat mai multe solii cu Childebert, regele francilor
Austrasiei (570-595), cu care ncheie o aliant trimitndu-i suma de 50.000 de solidi pentru pregtirea
rzboiului513. Pn la anul 590 au avut loc mai multe expeditii ale francilor n Italia, dar ele nu au dat
rezultatele asteptate de mprat. Francii se mrgineau s prade regiunea pe socoteala lor sau tratau chiar cu
longobarzii, si de aceea, l vedem pe mprat reclamnd lui Childebert subsidiile pe care i le trimisese.
Imperiul si-a pstrat totusi pozitiile si exarchul Smaragdus ncepea n 584 o viguroas ofensiv mpotriva
longobarzilor, obtinnd succese apreciabile, n anul 589, portul Classis a putut fi reluat din minile lor514.
Spre a asigura mai bine aprarea posesiunilor bizantine ale Italiei, Maurikios a impus acolo o schimbare n
sistemul administrativ, pe care o introduse n acelasi timp si n Africa, amenintat de revoltele berberilor
(Maurusii). n fruntea administratiei bizantine
513 D Iger, Regesten, l, 76-79 si 83-85. [v. si A. Gasquet, Le roy-aume lombard: ses relations avec
l'Empire Grec et Ies Francs, RH, 33, 1887, p. 58-92.]
514 Diehl si Marcais, Le monde oriental de 395 108" (Hist. Generale, Hist. deMoyen Age", t. III),
1944, p. 128; L. Brehier, Vie et mort de Byzance (Bibliotheque de syntese hist., L'evolu-tion de
l'humanite, par H. Berr), Paris, 1947. pp. 41-42. [Subiectul mai este abordat si n alte studii mai recente, ca
T. Lounghis, Les ambassades..., Athena, 1980; Idem., 'H Pvtavnvr\ Kvpiap%ia ev JraAia... 395-1071,
Athena, 1989; K. Chrestou, Byzanzunddie Langobarden... 500-680, Athena, 1991. Nu poate fi trecut ns
cu vederea W. Goffart, Byzantine Policy in the West under Tiberius IIandMaurice, Traditio", 13, 1957, p.
73-105.]
757

din Italia a pus un guvernator militar, cu titlul de exarcb, concentrnd n minile sale functiunile civile si
militare513.
Exarchul era investit cu o autoritate exceptional. El era trimis de la Constantinopol. mpratul l lua de
obicei dintre marii demnitari ai Palatului: era, n general, un cubicularius sau un chartularius sacri palatii.
La titlul su de exarcb unea ntotdeauna demnitatea de patrikios. Erau att de strnse aceste nume, nct de
multe ori exarchul e numit n actele oficiale, simplu, patricius. Titlul su complet n care se cuprinde si
rangul si functia, locul su n ierarhia functionarilor bizantini era: Patricius et exarchus (Italiae)^6. La Ra-
venna el locuia n vestitul palat al lui Theodoric. Cnd venea la Roma, era primit cu cele mai mari onoruri:
clerul, purtnd sfintele cruci, magistratii si toat populatia armat (militia Romani exercitus), precedat de
stindarde, ieseau naintea lui la o mil de oras. Exarchul comanda toate fortele militare cantonate n Italia;
sef suprem al armatei, era totodat si capul administratiei civile. Competenta sa se ntindea si asupra
justitiei, finantelor si Bisericii, chiar era arbitru n afaceri religioase, supraveghea alegerile episcopale,
ntr-un cuvnt, exarchul era un vicar al puterii imperiale.
515 Ch. Diehl, n Etudes sur Vadministration byzantine dans l'Exarchat de Ravenne (568-751), Paris,
1888, arat mprejurrile n care s-au creat (v. C. II, cap. VIII), atributiile ntinse ale exar-chului.
516 Ludo M. Hartmann, Untersuchungen zur Geschichte der byzantinischen Verwaltung in Italien (540-
750), Leipzig, 1889, pp. 29-34, unde sunt expuse functiunea si atributiile exarchului.
758

Prima mentiune a exarchului de Ravenna e din 584517.
n Africa bizantin, aceleasi mprejurri critice impuseser crearea Exarchatului de Africa (sau Cartha-go).
ntia mentiune a exarchului e aici din iulie 591, el dateaz prin urmare tot din domnia mpratului
Maurikios. Gennadios ndeplinea aceast nalt functiune; el a fost pacificatorul Africii. Singur dintre toti
functionarii provinciei e investit cu demnitatea de patricius. El locuieste la Carthagina, n vechiul palat al
regilor vandali si are aceleasi competente ca si cel de Ravenna518.
Ch. Diehl vede cu drept cuvnt n aceste exarchate ale mpratului Maurikios originea regimului themelor,
care, ncepnd din secolul al VH-lea, se aplic progresiv asupra ntregului teritoriu al imperiului, si al
crui caracter primordial e preponderenta puterii militare asupra celei civile. Pericolul persan, si apoi arab,
l impuser n Asia, iar pericolul slavilor n Balcani.
Interesul pe care Maurikios 1-a avut pentru prtile din Occident ale imperiului se vede si din testamentul
pe care-1 fcuse, dup cte ne relateaz Theophylak-tos Simokattes519, n anul 597. Amenintat n acel an
de o boal grea, mpratul si asternu n serios hotrrile n privinta succesiunii pe care voia s-o lase
copiilor
517 n scrisoarea papei Pelagius al II-lea din 4 octombrie 584, e desigur Decius, cum conchide L. M.
Hartmann, cci n aceeasi scrisoare se vorbeste de un vir gloriosus dominus Decius patricius., L.M.
Hartmann, op. cit., Leipzig 1889, p. 9).
518 Ch. Diehl, L'Afrique byzantine. Histoire de la doomination byzanline en Afrique (533-709), Paris,
Laroux 1896, cap. IV, Exarchatul de Africa".
519 VIII, 11, pag. 305.
759

si. El decide anume ca fiul su mai mare, Theodosi-us, s rmn la Constantinopol, stpn pe Orient, iar
cel de-al doilea, Tiberius, la Roma, stpn pe Italia si insule. Celelalte prti ale imperiului (deci Illyricum
si Africa) le mprtea ntre ceilalti doi fii mai mici. Ideea caracterului de imperiu roman universal capt
astfel si cu Maurikios o nou confirmare.
11. Politica religioas.
Pentru a restabili unitatea Bisericii, Iustin al II-lea dezlntuise persecutia mpotriva disidentilor si msuri
aspre au fost ndreptate contra samaritenilor si monofizitilor. La Constantinopol si n provinciile asiatice
mnstirile acestora au fost nchise, bisericile lor prdate, episcopii depusi sau arestati.
Tiberius art acelasi zel pentru ortodoxie: arienii si pgnii care mai erau n Siria au fost prigoniti. Sub
influenta patriarhului Eutychios, ncepu si persecutia monofizitilor, care lu n capital un caracter
deosebit de violent520.
Maurikios a fost, n materie religioas, mai tolerant, silindu-se a pstra pacea intern si a nltura
chestiunile suprtoare, care ar fi produs tulburarea linistii. El a avut totusi un conflict cu Biserica Romei,
provocat de ambitia patriarhului loan Postitorul (MjOTeuTfoJ)521 . n fruntea Bisericii Romane se afla n
acest timp vestitul Grigorie cel Mare (590-604). El se trgea dintr-o
520 Ch. Diehl, op. cit., pp. 135-6. [V. si Supra, n. 463.]
521 loan de Nikiu spune despre el c nu bea vin si nu mnca niciodat mncare gtit, Ap. Amantos, op.
cit.,p. 272, n. 2.
760
familie de patricieni si, clugrindu-se, si mprtise averea sracilor, nchinndu-se Bisericii. Papa
Pelagius 1-a trimis ca apocrisiarius (nuntiu) la Constantinopol, unde a stat vreo sase ani (578-585). A
cunoscut astfel afacerile din Rsrit si pe noul patriarh loan Nesteutes (582-595), cu care a venit apoi n
conflict. Cnd acesta si-a luat titlul de patriarh ecumenic (oiKovneviKoq na-rpipx'ng), Grigorie cel Mare,
care vedea n aceasta o atingere a primatului Bisericii Romane, protest energic, ntr-o scrisoare adresat
mpratului. El socotea acest titlu al Patriarhului de Constantinopol o trufie desart, sfidare a strii
nefericite a Europei czute n puterea barbarilor si o ofens adus Bisericii Universale522. Fat de trufia
ambitiosului patriarh, el se intitula, cu simplitatea umilintei evanghelice, robul robilor lui Dumnezeu"
(servus servorum Dei). Maurikios, care socotea cearta inoportun, si care de altminteri nu era tocmai
multumit de ingerintele papei n afacerile publice, nu-i ddu satisfactie, si rezultatul a fost, cu ncepere de
la 597, o adevrat rupere a relatiilor dintre Constantinopol si Roma. Cnd nedemnul Phokas uzurp apoi
tronul lui Maurikios, Grigorie cel Mare se grbi a-i trimite o scrisoare elogioas, att de putin potrivit
acestui crunt tiran, ceea ce aduse mai trziu (607) din partea acestuia interdictia pentru patriarhul de
Constantinopol de a se intitula ecumenic, Biserica Roman fiind recunoscut capul tuturor Bisericilor523.
522 A. Vasiliev, Histoire de l'Empire byzantin, voi. I, Paris, 1932, p. 227.
523 Amantos, 'lampia TOU Bvtavnvov Kpwvq, voi. I (395-867 H.. Xp., Athena, 1939 p. 273; D Iger,
Regesten, p.155.
761
NICOIAE BNESCU
Papa Pelagius a murit de cium n 590. Diaconul Gregorius de la mnstirea Sfntul Andrei, a fost ales cu
unanimitate de Senat, cler si popor, mpratul Maurikios l confirm, si la 3 septembrie 590 a fost uns
episcop al Romei, dup ce fusese probabil hirotonit preot.
Astfel ncepe pontificatul lui Grigorie cel Mare. El expuse teoria ministeriului pastoral n Liber regulae
pastoralis, care devine n Evul Mediu codul vietii clericale, dup cum Regula Sfntului Benedict a rmas
codul vietii monastice; a fost scris n anul 591.
Grigorie I era unul din cei mai fideli amici ai lui Maurikios, i multumea mpratului pentru generozitatea
milosteniilor sale si pentru zelul n aprarea credintei curate contra ereziei. Dar de cte ori suveranul
bizantin ncerca s impieteze asupra drepturilor Bisericii sau a constiintei crestine, el gsea n fata lui
opozitia hotrt a Pontifului.
Cel mai cunoscut conflict ntre pap si mprat a fost acela care a avut loc cu privire la admiterea
soldatilor n mnstiri. Prin edictul din 592, Mauriciu interzicea oricrui functionar si oricrui soldat
intrarea n cler sau mnstire. Grigorie, recunoscnd temeiurile unora din precautiile legislative ale
edictului, protest contra caracterului absolut al prohibitiilor imperiale. El vzu n ele o violare a liberttii
vocatiilor eclesiastice. Ceru s ndulceasc rigoarea acestei legi, ceea ce Mauriciu fcu. Functionarii au
fost admisi a intra n mnstiri, cu conditia de a-si rezolva, n prealabil, problemele de serviciu, iar soldatii
dup o prob de 3 ani de noviciat524.
12. Revolta din anul 602.
Priskus, am vzut, fusese nlocuit din nou, n toamna anului 601, la comanda armatei de la Dunre, cu
Petros, fratele mpratului. Noul comandant fcuse, n 602, cu o parte din trupe, o incursiune dincolo de
Dunre, omornd multi barbari si ntorcndu-se cu o
524 Fernand Mourret, L'Eglise et le Monde barbare", n Histoire generale de l'Eglise, Paris 1931, pp. 77-
78.
762

mare prad, mpratul ddu ordin lui Petros ca armata s ierneze dincolo de Dunre, n teritoriul
dusmanului, ceea ce provoc o revolt militar. Comandantul nu avu autoritatea necesar pentru a potoli
miscarea; el ceru n zadar mpratului revocarea ordinului. Armata ridic n fruntea ei pe unul din ofiterii
subalterni, un necunoscut, centurionul Phokas, si acesta porni cu ea ctre Constantinopol.
Prin msurile sale severe fat de indisciplina de attea ori manifestat de trupe, prin spiritul su economic,
care-1 fcu s reduc uneori solda acestor trupe525, Maurikios era urt de soldati si impopular n capital.
Nu trebuie s uitm totodat c autoritatea imperial slbise mult de la lustinian ncoace, de pe urma
gravelor mprejurri ce avusese de nfruntat. Ch. Diehl a artat foarte bine starea de neliniste caracteristic
epocii n care aristocratia si recapt influenta, n care factiunile Circului se agitau permanent si
manifestatiile populare tulburau adesea Capitala, n vreme ce n provincii insubordonarea functionarilor,
coruptia si rapacitatea lor, atestate de corespondenta papei Gri-gorie cel Mare, erau tot attea simptome ale
sczutei administratii a mpratului526.
525 n 587, ordin ctre strategul Philippikos, la hotarele Persiei, pentru reducerea soldei (poyca) trupelor
cu un sfert (D Iger, Regesten, 1. Teii, 88, p. 11); n 592/3, ordin ctre strategul Petros ca armata s
primeasc soldele 1/3 n bani, 1/3 n arme si 1/3 n mbrcminte (Ibidern, 114, p. 14), dar la aceeasi dat
Maurikios a dat ordin ca soldatii care s-au distins si n urma bravurilor au suferit accidente s fie
concediati si hrniti n orase pe socoteala statului (Ibidem, 115, p. 14).
526 Ch. Diehl, op. cit., pp. 137-138. Cf. Le senat et le peuple byzantins aux VIP et VII? siecles,
Byzantion" I, pp. 206-207.
763

Bizantinistul francez ne face s ntelegem astfel mai bine carenta autorittii, psihologia maselor populare,
ca si nvtatul rus Kulakovski, care bagatelizeaz totusi personalitatea respectabil a mpratului
Maurikios527.
La apropierea rebelilor de Constantinopole, Maurikios, neavnd trupe, si-a pus speranta n factiunile
circului, pe care le trimite s apere zidul lui Theodo-sius. El i favorizase pe Verzi (nu pe Albastri, cum
credea Manojloviae); acestia ns l trdeaz cei dinti528, ncerc n acelasi timp a trata cu Phokas, dar
acesta respinge orice propunere. Rebelii nu se hotrser nc s-1 fac pe centurion mprat, cci i
propuneau lui Theodosios si socrului su Germanos s pri-
527 Ni-1 prezint ca un arghirofil si un venal, cu grija excesiv pentru mbogtirea rubedeniilor sale
numeroase" (Istoria Bizantului, voi. II, p. 486). n testamentul politic din 597 al lui Maurikios, modestul
provincial ridicat de capriciul soartei patronul mpratilor", Kulakovski vede ngustimea orizontului su
mental si putina ntelegere a naltei sale situatii", deoarece, afirm el, considernd imperiul ca averea sa
personal, Maurikios dispunea de el ca de o mosie a familiei, lsnd fiecruia dintre fiii si cte o parte din
imperiu", Ibidem, p. 487.
528 Yvonne Janssens, Les Bleus et Ies Verts sous Maurice, Phokas et Heraclius", Byzantion, 11 (1936),
pp. 499 sqq. Cf. H. Gregoire, L'empereur Maurice s'appuyait-il sur Ies Verts ou sur Ies Bleus?" 2 Extr.
din Annales de l'Institut Kondakov", X, 1939-mpotriva prererii lui F. D Iger (Byzantion 51, pp. 542-
543), nvtatul belgian confirm teza sustinut de d-ra Janssens, probnd c, ntr-adevr, contrar fabulei
convenite a manualelor", mpratul Maurikios a favorizat statornic pe Verzi. Vezi si H. Gregoire, Maurice
le Marcioniste, empereur armenien et Vert, Byzantion, XIII (1938), pp. 395-396, n care autorul confirm
aceeasi prere.
764

measc, unul dintre dnsii, coroana lui Maurikios. mpratul vru s ia msuri mpotriva lui Germanos,
suspectat de uzurpare. Cnd acesta se refugie la Sfnta Sofia si Maurikios ddu ordin s fie arestat,
populatia se revolt pentru a-1 apra. Factiunile se retraser atunci de la ziduri si se unir cu multimea,
care striga pe ulite epitete insulttoare la adresa lui Maurikios529. Verzii se duser naintea lui Phokas, la
Rhegion, proclamndu-1 mprat. Maurikios s-a mbarcat pe 22 noiembrie si si-a cutat scparea cu
familia sa pe coasta asiatic, refugiindu-se n biserica Sfntul Autonomos, lng Nicomedia. n acelasi
timp, el l trimise pe fiul su Theodosios s cear ajutorul regelui persan Chos-roes al II-lea. Dar
evenimentele se precipit: la 23 noiembrie 602, Phokas se ncoroneaz mprat la Heb-domon, n
aclamatiile poporului si si face, a doua zi, intrarea solemn n capital, aruncnd multimii, dup expresia
lui Simokattes, o ploaie de aur". La Hippo-drom, factiunile se ceart pentru locurile de onoare, Verzii
voind s-1 aib pentru ei; unul dintre Albastri strig atunci n ritmul obisnuit al aclamatiilor: Maurikios
nc n-a murit, afl adevrul!" (Mavpixioq OVK aneftave // /J.'e TT)V A^tfeiav/J530. Tiranul trimite
atunci soldati care l uciser pe mprat si pe cei cinci fii ai si, capetele lor fiind expuse la Constantinopol,
iar trupurile aruncate n mare. Fiul cel mare, Theodo-
529 Theophylaktos Simokattes, pp. 300-301: m nKi\Qr\ vppem TOV MavpiKiov efiaav... eq TOV
MavpiKiov eppa-
ovv \iLf)' vftpecog aaâTa.
530 V. Krumbacher, Gesch. der byz. Litteratur, ed. II, Munchen, 1897, p. 793-
765

sios, ntors n mod imprudent, a fost de asemenea ucis, iar sotia lui Maurikios si fiicele sale nchise ntr-o
mnstire.
13- Phokas (23 noiembrie 602- 5 octombrie 610)
Astfel ajunge la tron soldatul acesta incult, desfrnat si sngeros, de origine thrac, un tiran semibarbar,
cum att de bine l caracterizeaz Simokattes, fiito-6p6apoq Tbpavvog^1. Pentru a se putea mentine, el
inaugureaz un regim de teroare, care provoac n interior agitatii populare si conspiratii. Primejdia cea
mai mare a venit ns din afar: Chosroes al II-lea s-a folosit de mprejurrile prielnice care i se ofereau
pentru a relua rzboiul, sub pretextul rzbunrii binefctorului su, Maurikios. Lilius a fost trimis de
Phokas n ambasad Ia persi, pentru a comunica urcarea sa pe tron; dar Chosroes al II-lea, indignat de
uzurpatia ntmplat, deschide ndat ostilittile (603). Dara e atacat si cade n anul 605 n minile
persilor, n anul urmtor, acestia intr n Armenia Bizantin si Mesopotamia: Theodosiopolis, Amida,
Edessa sunt pierdute de imperiu. Siria si Palestina sunt de asemenea devastate de persi, care, n 608, se
arunc asupra Asiei Mici, ajungnd, n 609, pn la Chalkedon. Pentru a putea face fat acestui rzboi n
Orient, Phokas ncheiase pace cu avarii, mrindu-le tributul. Anarhia s-a ntins n provincie. Narses,
energicul general din Orient, se revoltase la Edessa nc de la nceputul domniei uzurpatorului (603). El a
fcut greseala de a se lsa sedus de

promisiunile generalului Domentiolos (se zice, frate al lui Phokas) si a fost executat fr mil. Invazia
persilor a dezlntuit conflictele ntre evrei si crestini, n orasele Siriei a izbucnit rzboiul civil, ntetit de
agitatia monofizitilor, prigoniti de Phokas. n anul 608, o revolt n Antiochia a fost reprimat de Bonosos,
cornitele Orientului, cu mare cruzime532.
La Constantinopol se urzeau comploturi mpotriva tiranului. Germanos, nemngiat de a fi pierdut tronul,
a complotat de dou ori pentru a-1 nltura, atr-gnd-o n actiunea sa si pe vduva lui Maurikios. ntia
oar, reprimarea a fost mai blnd, Germanos, Constantina si fiicele sale fiind nchisi n mnstiri. Dar a
doua oar (n 607), toti au fost executati, mpreun cu altii, ntre care si prefectul pretoriului, Theodo-sios.
Ce a mai rmas din familia lui Maurikios a pierit, de asemenea, mai pe urm533. Cel mai bun general,
Priskos, a scpat cu viat, uzurpatorul cutnd s-I cstige pentru el, numindu-1 comite al Excubitorilor si
cstorindu-1 cu fiica sa (607). Generalul ns, simtin-du-se suspectat, nu i-a putut sprijini cauza. Revolta
mpotriva regimului de teroare era general. La Hip-podrom, Verzii, care l ajutaser pe Phokas la
proclamarea sa ca mprat, erau acum si ei n tabra dusmanilor si, strigndu-i, n batjocur, aceste stihuri
iambice.-jfldrAiv g rov KCXVKOV emeql nXiv wv vovv nmXeaaq (Iarsi din oal ai but, si iarsi
mintile ai pierdut).
532 L. Brehier, Vie et mort de Byzance, p. 48.
533 Ch. Diehl, op. cit., p. 140.
534 Theophanes, l, 296.
767

Lumea, exasperat, cuta un salvator. El a fost aflat n persoana exarchului Africii bizantine, patriciul He-
raklios. Acesta luptase glorios sub Maurikios n campaniile mpotriva persilor, si mpratul 1-a rspltit
pentru serviciile sale numindu-I n Africa, dup Gen-nadios, dndu-i de colaborator pe patriciul Gregorios,
fratele su. Cnd, la anul 602, Phokas a uzurpat domnia, Heraklios s-a tinut n rezerv, fat de noul regim.
Pe msur ce tirania acestui regim a devenit mai crunt, atitudinea exarchului a fost mai ostil. El nu putea
s uite executarea binefctorului su Maurikios si a sfrsit printr-o lovitur pe fat, retinnd n 608 la
Car-thagina vasele care duceau anual gru la Constantinopol. De atunci, ochii tuturor adversarilor tiranului
s-au ndreptat spre el ca spre salvatorul imperiului. Senatul l ruga s intervin; ginerele lui Phokas,
Priskos, i scria ndemndu-1 a pune capt sngeroasei tiranii. Un incident grbi hotrrea. Sotia
patriciului, Epiphania, se gsea la Constantinopol cu Eudokia, logodnica fiului su. Phokas le nchise ntr-
o mnstire. Atunci exarhul se hotr. El era btrn, dar avea lng sine pe fiul su, Heraklios, si pe
nepotul su Niketas (fiul lui Gregorios), amndoi doritori s ajute imperiului535.
Niketas se ndrept cu o armat, pe uscat, spre Egipt si cuprinse, cu toat rezistenta opus, Alexandria;
strbtu apoi Siria si Asia Mic, spre Constantinopol. Heraklios, fiul exarchului, porni cu flota adunat la
Carthagina ctre capitala imperiului. Cei doi sefi se nvoir - dup cum afirm Theophanes si Nikephoros
535 Ch. Diehl, L'Afrique byzantine. Histoire de la domination byzantine en Afrique (533-709). Paris, Le
Roux 1896, pp. 517-518.
768
Patriarches - ca acela care avea s soseasc mai nti dintre fiii lor s se proclame mprat. Dar Bury a
dovedit c e o legend cursa pentru imperiu" dintre He-raklios si Niketas. Geografic, trecerea lui Niketas
pe uscat, la ntrecerea cu flota lui Heraklios, l fcea s piard dinainte partida, nvtatul englez a artat cu
mult temei c participarea lui Niketas la ntreprindere a avut drept scop s ocupe Egiptul, si dup aceea s-
1 sprijine, ct ar fi fost necesar, pe Heraklios. Niketas si-a ndeplinit misiunea nainte de pornirea pe mare
a lui Heraklios. Posesiunea Egiptului, grnarul imperiului, era de o important capital pentru un
pretendent la tron, si ocuparea lui a fost, probabil, cea dinti grij a generalilor africani536.
Heraklios ajunge, la 3 octombrie 610, la Constanti-nopol. Intrarea flotei n port a dezlntuit o revolutie n
capital. Prins de multime si adus naintea lui Heraklios, tiranul Phokas a fost lsat prad furiei populare,
care-l ucise, mpreun cu principalii si consilieri (Domentiolos, Bonosos, Leontios). n ziua de 5
octombrie 610, Heraklios a fost proclamat solemn de senat si popor ca mprat, ncoronat, mpreun cu
sotia sa Eudokia, de ctre patriarhul Sergios, n biserica Sfntului stefan din palat. El este ntemeietorul
unei noi dinastii.
536 Editia operei lui Gibbon, voi. V, Appendixm. 5. [Asupra domniei lui Phokas mai pot fi consultate
studiile: P. Goubert n OCP, 33, 1967, p. 604-619; V. Kucma n Vizantijskie Ocerki", 3, 1977, p. 182-
194, precum si lucrarea lui D. Olster, The Politics of Usurpation in the Seventh Century: The Reign
ofPbocas, (disertatie), University of Chicago, 1976.]

Domnia lui Heraklios nseamn n acelasi timp ncheierea unei perioade si nceputul alteia. Cultura clasic
elenic, pe care o aflm n istoriografie, si d ultimul vlstar n Theophylaktos Simokattes. Acum ncepe
perioada de complet barbarie care tine un veac si jumtate. Lupta teribil pentru existent mpotriva
Orientului, care dureaz, n toat aceast perioad de timp, pune capt vietii intelectuale. De acum iesim
din antichitatea clasic si clcm n pragul Evului Mediu.

Istoria Imperiului Bizantin

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Istoria Imperiului Bizantin

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

NICOLAE BNESCU

ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN

You might also like