1

Și cu slănina-n traistă şi cu sufletul în rai

Conform breaking news din ultimele luni, corupţia se dezvăluie ca o luptă pe viaţă şi pe
moarte dintre clanuri al căror liant sunt iţe încâlcite, politice, cămătăreşti, economice, înrudiri
familiale şi spiritual majoritar creştin-ortodoxe. Oxigen pentru focul continuu al televiziunilor, al
analiştilor, al talk-show-rilor.

Iată o analiză interesantă a mitei şi puterii acesteia:

http://adevarul.ro/news/societate/mita-cratiea-basescu-bercea-mondialu-mita-nu-
eradicata-1_53a3e5c20d133766a8bde05a/index.html
E mult adevăr în această analiză din perspectiva acestei lumi. Din alt sistem de referinţă
lucrurile stau cu totul altfel.
Pe un grup de discuţii google, cineva venea cu o informaţie potrivit căreia, în urma unui
studiu, s-a constatat că cele mai corupte ţări sunt cele ortodoxe. Urmează cele catolice iar cele
mai puţin corupte sunt cele protestante. Probabil că în cele atee corupţia este inexistentă…
Concluzia concordă cu anumite lamentaţii şi acuzaţii cum că, la originea înapoierii
noastre faţă de Occident, stă ortodoxia, care a ţinut şi tine poporul în ignoranţă (sic!). Până mai
ieri era comunismul ateu, care, în mod (deloc) paradoxal, a salvat ortodoxia!
Un creştin ortodox prin botez, care se declară agnostic, spune că ortodoxia nu asigură
bunăstarea materială a omului, în carne şi sânge, care trăieşte în această viaţă şi nu în viaţa
veşnică. Creştinul nostru ortodox-agnostic are dreptate. Biserica lui Hristos, cu ortodoxia ei, nu
este un partid politic creştin-democrat al cărui program să ţintească spre performanţă tehnică şi
economică si spre creșterea continuă a indicatorilor de fericire prin satisfacerea plenară a tuturor
nevoilor, în continuă diversificare.

Dacă ortopraxia ar fi pusă în practică, în mod serios, de către toţi ortodocşii, economia ar
avea de suferit. Spre exemplu, dacă adunăm toate zilele de post, rezultă mai mult de jumătate de
an. Numai Postul Mare, cu rigorile lui (chiar cu anumite dezlegări), ar însemna o lovitură grea
(chiar mortală) pentru producţia de carne, brânză, lapte, ouă, vin, pentru turismul de loisir, pentru
industria divertismentului, pentru justiţie (toate procesele ar trebui suspendate şi tribunalele
închise pe perioada Postului), pentru industria farmaceutică etc., etc. Ar fi, însă, o înfrânare
generală, cu efecte benefice pentru sănătatea sufletului şi a trupului, o lovitură grea dată
desfrânării (corupţiei) generale, care nu se reduce la stomac şi la organele de reproducere. În
realitate, doar 5-10 % dintre ortodocşi se dedau… înfrânării. Restul, bogaţi sau săraci, îşi văd de
treabă, de grijile vieţii, nădăjduind în noroc, în actualul sau viitorul guvern, în actualul sau
2

viitorul preşedinte, în UE, în NATO, în scutul anti-rachetă, în spaţiul Schengen, în gazele ruseşti,
în gazele de şist, simulând înfrânări şi cerând şi ajutorul lui Dumnezeu sau cerându-I socoteală
pentru neîmplinirile personale. Sufletul nostru ortodox este sfâşiat între perspectiva (chiar vag
percepută) a judecăţii şi a Raiului şi slănina din traistă, mai multă, mai puţină sau inexistentă. Pe
aceste nisipuri mişcătoare îşi desfăşoară Lucifer războiul de gherilă, de hărţuială.
Legea Bisericii lui Hristos, este legea iubirii, care presupune circumcizia inimii de bună
voie. Legea lui Hristos nu vizează pedepsirea temporară a corupţiei (a păcatelor) celui după
chipul lui Dumnezeu, prin închisoare, amenzi, daune interese etc., ci lichidarea corupţiei (a
păcatelor şi efectelor acestora) care-l corupe, în cele mai neaşteptate forme, pe cel chemat la
asemănarea cu singurul Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Iisus Hristos. Fără lucrarea
asemănării prin înfrânare generală (cu ajutorul lui Dumnezeu) nu se poate intra în Împărăția
Cerească, care nu este din lumea aceasta si care este ultima destinaţie a Bisericii lui Hristos.
Ultima destinaţie a împărăţiilor lumeşti, a UE, a guvernării globale, este bunăstarea
generală, pacea pentru toţi, în carne şi sânge , în această viață, şi nu viaţa veşnică, după moarte,
după învierea şi judecata de obşte.
Pe frontispiciul bibliotecii Harvard Law School (Facultatea de Drept Harvard) scrie (încă)
Non sub homine sed sub Deo et lege (Nu sub om, ci sub Dumnezeu și lege). Asta vrea să spună
că nu omul este legea, ci lege este cea inspirată de poruncile dumnezeieşti. Ȋn zilele noastre,
Hristos (şi legea Lui) este dat afară de peste tot, chiar şi de la Harvard Law School!

Legea omenească, numai sub homine, exterioară, nu mai afectează inima, prin
circumcizia de bună voie. Ochii văd, inima cere. Ce fel de viaţă este aceasta în care ochii văd şi
3

inimii i se porunceşte să nu ceară atâtea roade bune de mâncat, plăcute ochilor la vedere şi
vrednice de dorit?
Legea omeneasca sub homine, fie camuflează corupţiile (desfrânarea) în haine legale (ca
în cazul mitei), fie pur şi simplu le dă drept de cetate, le consideră normale, drepturi universale
ale omului. Ȋn acea societate, în care legea omeneasca este numai sub homine, economia
prosperă, bunăstarea e peste tot, oamenii sunt cinstiţi, morali, fericiţi.
Prin urmare, atât timp cât radiaţia spirituală de fond a societății românești va fi ortodoxă,
cât timp vor mai exista acei 5-10% creştini ortodocşi „fundamentalişti”, „retrograzi”, toate
corupţiile vor cădea ca grindina pe capul nostru. Vom fi de râsul şi de batjocura lumii civilizate.
Crud adevăr. „…iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.” (Matei X, 22). Aceasta
este o lege a războiului nevăzut.
Când va fi dispărut radiaţia spirituală de fond ortodoxă, când vor fi dispărut
„fundamentaliştii”, „ retrograzii”, „ habotnicii” ortodocşi și ne vom fi protestantizat complet (că
în mare parte aşa gândim şi credem) atunci vom avea pace cu Lucifer. Dar atunci ne vom fi
lepădat de Hristos.
Paradoxul războiului nevăzut este că, pe măsură
ce atacurile asupra Bisericii luptătoare (din această
lume) se intensifică, creşte Biserica triumfătoare (din
Cer), Lucifer şi cei care s-au asociat cu el, grăbindu-se
spre propria înfrângere definitivă.
De altfel, consider că îngerii au înfășurat sulul
timpului dar mai zăbovesc cu finalul pentru că au ceva
probleme cu descâlcirea franjurilor.



Nicuşor Gliga
Bucureşti,
30 iunie 2014
† Soborul celor 12 Sf. Ap.; †) Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeţ

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful