SEM10LOG1A PERSONAL1TAT11

,

CON$T11NTE1

$1

(sindromologie)

In timp ce semiologia se refera la tulburarea unei laturi a

psihicului, sindromologia se refera la tulburarea psihicului ca intreg. Tulburarea acestuia la un moment dat (sectiune transversala) se

,

nume s t.e sindrom de corrs t i i.n t.a , iar

cand se judeca psihicul pe etape de dezvoltare (sectiune longitudinala, obtinandu-se traiectoria persoanei)

sindroamele se numesc de

personalitate.

Sindromologia (gruparea simptomelor) in psihiatrie se imparte in acuta (vezi tulburarile de constiinta de mai sus) s i, cronica (reprezinta tulburarile de personalitate) .

Sindromologia acuta se mai

nume9te 9i reactiva. Cea cronica se

mai nume9te sindromologie de

dezvoltare sau procesuala.

Caracteristica reactiilor este

,

sunt fugace

scurtimea

lor,

reversibile. durabile

Celelalte sunt

adesea partial

coeficientul de

p u r t.arid numele de

reversibile, ireversibilitate defect.

Sindroamele nu sunt descriptii independente, ci sunt de fapt forme de trecere unul in altul. Exista deci 0 ierarhie a regresiunll in sindromologie, a9a cum bine se observa intr-o criza epileptica sau intr-un e Le c t.r o s oc , in care de la veghe se ajunge la coma 9i apoi se reajunge la veghe .

• Sindromologia con9tiintei are 11 niveluri, pornind de la coma la luciditate: 1.amential, 2.oniric, 3.oneiroid-crepuscular, 4.dedublat, 5.depersonalizat, 6.depresiv, 7.exaltat, 8.emotionat, 9.panicat, 10.obosit, 11.enervat / suparat.

• Sindromologia

cunc a s t.e 5 niveluri:

2.nevrotic, 4.psihopatoid 5.demential 9i

personalitatii 1.psihopatic, 3.psihotic, deteriorat, oligofren.

Con9tiinta normala 9i patologica

Con9tiinta este sinteza psihicului la un moment dat, sau psihicul la un moment dat, este sectiunea transversala, sincrona. Daca psihicul f i e c a r u i.a este comparat cu un fi9ic, orice moneda din fi9ic este studiul unui moment de corrs t i i.n t a . Personali tatea este cea care integreaza momentele de con9tiinta (firul care leaga monedele din fi9ic) .

Con9tiinta normala la r a ndu L ei din 1 upta cu

rezulta o f o r t a

,

contrarie, care se nume9te

.i ncor-s t i.e n t sau imaginar. In

corid i t i L normale, in mod natural, con9tiinta este invinsa in somn, in

vis. Con9tiinta deci se

destructureaza, regreseaza in

cursul somnului. In patologie

e x i s t.a posibili tati de regres sub diferite forme. Visul deci, parte a onirica din noi, e un model pentru

psihopatologie, pentru boli.

Functia esentiala a con9tiintei

este nu numai de realului ci 9i de cimp al prezentei in o concordanta intre

,

adevar.

reflectare a

.

creare a Ll Tl Ll L

care sa existe realitate 9i

In continuare ne referim la con9tiinta propriu-zisa a omului treaz. Con9tiinta treaza, dupa H.Ey, este un camp, inegal ca suprafata 9i ca inaltime. Pentru uz didactic, a fost Lmpa r t i. t in trei

etaje, niveluri con9tienta

(starea de veghe), con9tiinta

operational-logica 9i con9tiinta moral-etica.

Etajul inferior - con9tienta

(starea de veghe, trezia) - este un proces conditionat neurofiziologic, ce tine de integritatea ana t.omo+f unc t i or-a La in primul rand a mezencefalului, a substantei reticulate. Functia principala a

acestui etaj este atentia.

Activarea etajului (arousal) sau inactivarea explica trezia sau t.erid.i.n t.a ca t r c somn. Patologia de con9tiinta se refera la acest etaj, ad i ca la cauze fizice, biochimice,

biologice, activitatea substantei

,

psihice, care .i nh i.ba

mezencefalica, a

reticulate.

Exista deci aici doi poli, intre somn 9i coma pe de 0 parte 9i con9tiinta treaza pe de alta parte. Atentia maxima nu Ln s e amna maxima

,

activare a substantei reticulate.

,

Activarea maxima da 0 stare de

enervare t.r adu s a in EEG prin unde rapide. Undele normale alfa sunt 0 trezie moderata: este a9a pentru ca scopul treziei nu este unul in sine, ci e 0 trezie pentru altceva, pentru etajele superioare.

etajul al doilea con9tiinta operational-logica, e un etaj foarte inalt, mare. El cuprinde tot soft-ul logic 9i comun al omului, care se antreneaza foarte multi ani, se educa deci. E etajul discernamantului. Aici se urmare9te ca prin logica (9i nu neaparat numai de dragul ei) sa se cunoasca adevarul realitatii. Nu

,

e x i s t.a consens asupra rio t i un i i. de

ade ve r . Pentru noi, adevarul

realitatii inseamna realitatea

comuna, sau bunul simt (Montaigne), este parte a rationala care face pe_ presupusul normal un om previzibil. Da ca e invers, automat zici ca e nebun. Aceasta ne da posibili tatea

unui limbaj comun (eventual

gestual) universal valabil

(indiferent de Li.mba ) , Deci intre noi relatia se duce pe baza previzibilului rational, a interrelatiilor ca avem 0 logica

....

comuna.

Realitatea in prima ei treapta de cunoastere (perceptii si, reprezentari) e transformata la om in simboluri exprimate in limbaj. Acest lucru da diferente intre oameni. Asupra primei trepte

(perceptive) cadem us or de acord, asupra celei de-a doua insa, de interpretare, nu prea, dam sensuri diferi te. Indiferent Ln s a de

diversitatea interpretarilor,

conteaza pana la urma consensul de valoare comuna, care se nume9te adevar. Nu numai bolnavul mintal nu are aceasta capacitate, ci 9i normalul altereaza, din diverse

interese afective 9i complexe neanalizate, calea spre adevar.

Lupta pentru adevar este deci continuu amenintata, la normal, de t.erid.i.n t.a ca t r c m i n c i.urra , care e 0 deformare voluntara a adevarului

(nu e iluzie, sau 0 eroare ulterior recunoscuta 9i corectata etc.). De ce? Pentru ca prin minciuna se produce 0 satisfacere personala mai scurtcircuitata a pulsiunilor subiectului. Cu cat 0 persoana e mai imatura, cu at at tendinta la deformare e mai mare. Deci la copil se iarta (nu e destul de con9tient de fenomen), la adult e inadmisibil.

etajul al treilea corrs t i i.n t a mo r a I a sau e t i.c a , care ar trebui sa calauzeasca cel putin etajul al doilea

(operatiunile logice). Con9tiinta morala se refera la con9tiinta de a nu prejudicia pe celalalt, de a nui face r a u (care e s i, primul principiu in medicina), de a urmari

binele (primul principiu din

cre9tinism 9i alte morale,

religii). Dar nu e at at de simplu. Omul normal po ate ajunge la perversitatea de a fixa obiective de bine s i, in numele lor sa f a ca foarte mult rau.

Majoritatea oamenilor se

maturizeaza pana la etajul doi. Ultimul ramane facultativ. Da ca primul etaj e amenintat de somn 9i vise, al doilea de minciuna 9i incoerenta, al treilea e amenintat de rautate. Capacitatea omului de a face rau e mult mai mare decat cea de a face bine.

Con9tiinta, cu aceste trei

niveluri, pentru omul normal,

obi9nuit, functional, formeaza doar un camp periferic. Toata con§tiinta nu e decat un mijloc, un fundal pentru manifestarile personalitatii. la periferia careia sta, ad i ca a acelor particularitati de trezie, logica, morala care fac ca un individ sa nu semene cu altul. Deci fat a de corrs t i i.n t.a , care e cat de cat de comun acord, de bun s i.mt., intervine 0 diferenta radicala care e factorul personal de

integrare at at a constiintei cat si, a incon§tientului (deci a intregului psihic) .

Schematic, putem imagina mai multe cercuri concentrice, cel mai periferic s i mai larg fiind lumea

(tot ce ne L ncon joe re ) , u rttuit.o ru L este psihicul, apoi incon$tientul, apoi con$tiinta $i central se afla personalitatea. eel mai periferic, care e ceea ce se vede din noi, este corpul; cel mai central, mai ascuns cerc este cel al personalitatii.

Incon$tientul face legatura intre corp $i con$tiinta cu cele

A

trei niveluri. In centru se afla

ego-ul, acel fir care trece prin monedele t i s i cu l u i , care e suveran

pentru toata constructia, e _

organizatorul. Fiind cel mai

central $i mai sus, este $i cel mai fragil $i aparent cel mai mic can ti ta ti v, s i deci el ar pu tea fi compromis prin tulburari in fiecare din verigile celelal te. Ai ta constatare pentru fragili tatea lui : cu cat verigile sunt mai jos

situate, sunt mai solide $i se opun cu atat mai mult intentiilor

,

.

super~oare

Alte imagini schematice concludente ar fi cea a unor cuburi incluse unele in altele, $i in care de la cel mai periferic spre cel mai central se afla: corpul incon$tientul - con$tiinta (cu cele

,

trei niveluri) personalitatea,

sau imaginea cuburilor $i dand forma unei piramide, in care cubul de la baza, cel mai mare, are deasupra sa s i cuprinde (incl ude - deci ideea de integrare) in acela$i timp pe urmatorul, deci de la baza

(inferior) spre superior, ordinea

este corp i ricon s t.i ent:

cotis t i l nt.e (cu cele trei niveluri)

,

- personalitatea.

Ego-ul integreaza con$tiinta cu cele trei niveluri, cotis t i l nt.e

,

etica integreaza pe cea logica, $i

tot a$a in sens invers. In concluzie, constiinta normala este instrumentul maj or de integrare a inconstientului si a corpului; este, la randul ei suportul ego-ului.

Patologia Didactic, cantitative

calitative.

Tulburari cantitative.

con9tiintei. se descriu:

tulburari tulburari

Cons tau in diminuarea veghei

pana la pierderea ei totala (adica coma); pierderea acestui etaj face ca omul sa ramana .i ncoris t i.en t . De la veghe la coma sunt trei scaderi ale acestui fitil de lampa

(valabile 9i suficiente pentru

psihiatrie) : obnubilarea,

stupoarea, amentia. -obnubilarea;

somnolent; automatismele, face chiar ca Con9tiinta lui unor fantasme.

pacientul e

i9i pastreaza ortostatismul, se se uita la tine. de veghe e prada

Deci obnubilarea e

un compromis, e pseudotrezie, ceva care parca cere sa te speli pe ochi, sa te ae r i s e s t i , ad i ca sa bombardezi substanta reticulata

,

capa ta inal time; t.o t.i,

asta dimineata la

,

pentru luptam

a

cu

sculare.

-stupoarea

(stuporul) ;

'"

In

.

contrast cu prlma, presupune 0

zacere la pat, cu con9tiinta aparent pastrata, dar care nu po ate fi mobilizata intr-o comunicare; are ochii deschi9i daca il intrebi sau il pui sa f a ca ceva, executa cu foarte mare dificul tate ordinele sau nu Le executa, are 0 pozitie pasiva, zace. Acest sindrom se imparte in patru forme de stupori (patru sindroame stuporoase) :

-stuporul confuzional; e

tulburarea cea mai profunda,

privirea e tulbure, ratacita,

inj cc t a t a , congestionata, in ea se cite9te ceva somatic, organic, cerebral (nu se preface, nu e bolnav numai cu psihicul) .

-stuporul melancolic

(depresiv); privirea plangacioasa, parca comunice 9i nu poate; fortam comunicarea, rauvoitor.

e indurerata,

....

ar vrea sa

nu trebuie sa

.... .

caCl

nu

e

descifram

-stuporul in el 0

catatonic;

atitudine

contrarie, negativista (ii zici sati arate limba, iar el s c r a sne s t e mai tare din dinti) .

,

-stuporul pitiatic

(isteric); e cel mai superficial din toate, da impresia de prefacatorie; nu are privirea ca mai sus, ci aici e participanta 9i demonstreaza 0 suferinta;

,

patognomonic e clipi tul foarte fin

al pleoapelor (imposibil la normal), aceasta arata ca nu e 100% v o Lun t a r a , ci are s i, parte a ei de automatism 9i incon9tienta; in

general locul caderii,

imbracamintea arata 0 oarecare pudoare, nu pasivitate; e declan9at psihogen (la primele trei nu putem zice ca ar fi efectul unei suparari, de la 0 cearta etc.).

-amentia (starea amentiv~);

,

con9tiinta scade sub nivelul

stuporului, se po ate Ln t.a Ln i,

inainte de a intra in coma; e un nivel foarte jos al con9tiintei. Reprezinta 0 prezenta psihica total dezorganizata, in care nimic nu are sens, nici chiar limbajul. Bolnavul

bolborose9te cuvinte adesea ininteligibile, po ate doar cele foarte elementare sa fie de inteles

,

sau nici at at . Nu putem zice ca e

in coma pentru ca vorbe9te.

Privirea e total ratacita,

comunicarea imposibila,

inexistenta, bolnavul zace la pat, nu dezvolta nici 0 actiune cu sens.

,

A fost descris mai ales la COpll in

bolile .i nf ec t.i.oa se grave, , in intoxicatii, in T.C.C. grave, in insuficiente viscerale finale.

,

-coma; nu apartine psihiatriei,

dar trebuie recunoscuta; se trimite la ATI.

Tulburari calitative.

Reprezinta invazia constientei normale, in proportii variabile, de catre inconstient in starea de veghe. Daca invazia este totala, tulburarea se nume9te sindrom oniric (sau delirium; sau confuzie mintala propriu-zisa). E 0 situatie proprie de obicei s t.a r i Lo r psihoorganice acute toxice (ex. delirium tremens la alcoolici), .i nf ec t.i.oa se

(ex.meningo-encefalita),

traumatisme cranio-cerebrale.

Bolnavul nu doarme, dar e ca 9i cum ar dormi cu ochii deschi9i, nemai t.Lriarid cont de reperele r-e a l Lt.a t i I , el fiind animat de visul lui. Onirismul reprezinta un vis, cel mai adesea un c09mar, care nu este trait ca vis ci este proiectat in realitate, substituind realitatea, fara a tine cont de ea. Este un film de q r o a z a , extrem de rapid, agitat, vizual (deci halucinatia vizuala este fenomenul principal de9i pot fi implicati 9i ceilalti analizatori in mod

,

secundar) . Bolnavul traie9te 0 situatie .l i.m i.t.a din care incearca

,

sa scape, sa fuga. Pentru ca e un

delirium cu halucinatii, bolnavul e agitat conform acestei imagistici, e alergat, se lupta cu obstacolele imaginare. Deci onirismul pune in pericol viata bolnavului 9i a celor din jur. E un scenariu incoerent, fragmentar, pentru ca a9a e 9i visul dar, spre deosebire de visul natural, visul acesta patologic nu

se memoreaza (de ca t, exceptional anumi te fragmente). Dupa ce trece perioada de stare, dupa cateva zile, e and bolnavul r e i n t.r a in realitate, mai po ate pastra cateva din aceste fragmente (onirism rezidual). Deci acest sindrom este caracteristic patologiei organice

acute (infectii,

intoxicatii,traumatisme), extrem de rar comp I i c a patologia endogena

(cum ar fi furor-ul maniacal sau melancolia oo n f u z a ma l i q na ) s i, de asemenea se po ate intilni in starile de 90C psihogen grave

(ca Lam i t.a t i naturale, r an i t i. de r a z bo i ) . Se t.e rrn i na de obicei printr-un somn profund, reparator

Daca invazia incon9tientului

asupra veghei nu e totala, ci pa r t i.a La , rezul tatul este un amestec intre vis s i, reali tate de p r opo r t i L variabile, care se nume s t.e sindrom oneiroid (ad i ca a s ernaria t.o r visului). Un sindrom formal echivalent este 9i sindromul

crepuscular. Incon9tientul

infiltreaza toate straturile

con9tiintei; bolnavul devine

infiltrand egoul,

deodata al tcineva.

Adesea starea oneiroida e profesionala. Noaptea po ate fi oniric, iar dimineata i9i mai revine, e oneiroid.

Oneiroidul, adica asemanator visului, nu este oniricul care .i.qrio r a reali tatea. Oneiroidul e deci mai sistematizat, 0 poveste fantastica, e 0 interpretare a reali tatii in sensul fantastic, care r a s t.oa r na datele realului (in sensul ca ceilal ti sunt elementele

,

unui scenariu, film, in functie de ce 9tie 9i ce a vazut fiecare). Oniricul e fragmentat, nu e 0 succesiune de imagini, scene ca de film cum e oneiroidul. In descrierea standard, bolnavul zace la pat cu ochii de s ch i.s i , da impresia ca e treaz s i, ca percepe realitatea inconjuratoare dar nu comunica. El e prins, e "hipnotizat", e iluzionat magic de visul la care asista. De aici rezul ta ca bolnavul nu hal ucineaza ci el are 0 falsa recunoa§tere

continua, 0 iluzionare sistematica, percepe delirant 9i este foarte vecin, de s i nu trebuie confundat, cu delirul primar. Oneiroidul apa r t.i.ne patologiei acute, du r e az a ore sau zile s i, dupa de s f a s u r a r e a episodului il pove s t e s t.e ca pe 0 poveste minunata care I-a fascinat. In delirul primar perceptia, dispozitia 9i intuitia deliranta care-l compun formeaza trairi persecutorii, cel mai adesea de influenta exterioara. Aceasta este

,

d i s t i ric t i a fat a de patologia

oneiroida, atribuita de obicei patologiei confuzionale exogene

organice, de exemplu in

toxicomanii. Toxicomanul face

onirism in abstinenta si face oneiroidie agreabila cind isi administreaza substantele. Dar 9i acum este periculos, pentru ca daca

'" .

lncerCl

....

sa

. .

comunlCl

cu

el, se intrerupt

.... ....

supara

calatoria.

Exista diferente

,

.

9l

....

ca

. .

l-al

intre

starea

crepusculara Crepusculul

cea

oneiroida. mai ales

e

rezervat

epilepsiei 9i betiei patologice, in care se produc acte grave, crime, urmate de amnezie, in timp ce oneiroidul po ate povesti foarte bine aventura pe care a trait-o

(chiar r ade de ce 9i-a imaginat).

Intre oniric 9i oneiroid deci vine crepuscul u I , care e mai

destructurat, mai profund decat oneiroidul. Sindromul crepuscular are caracteristica inceputului si sfirsitului brusc, deci semneaza

paroxismul epileptic. Este 0

echivalenta epileptica 9i se

intilne9te la epilepticii manife9ti sau la cei latenti revelati de 0

, ,

betie patologica. A doua

caracteristica e ca trairea nu este la fel de sistematica cum este in oneiroid, e mai dezorganizata, mai fluctuanta ca nivel, pu t andu+s e intrica cu ha Lu c i na t i.L vizuale, deci se amesteca si cu nivelul oniric; de aici 9i explicatia amneziei partiale reale. 0 alta caracteristica este repetitivitatea. identica la acelasi bolnav. Apoi violenta este absurda, fara sens;

,

se intelege inclus un

.... ..

ca a i c i.

alcoolic

nu po ate fi care fura sus tine ca e

,

. .. '-'

caUClucurl 9l pe urma

betie patologica.

Sindroamele amential, oniric,

oneiroid si crepuscular apartin sindromului confuzional clasic.

Psihiatria mode r na a mai ade uqa L 9i alte tulburari calitative. Sindromul de dedublare cuprinde sindromul halucinator, deliranthalucinator, sindromul paranoid, sindromul de automatism mental Kandinski-Clerambault, halucinoza Wernicke, delirul primar. Daca in nivelurile inferioare realitatea era ignorata sau malformata, odata cu dedublarea realitatea este luata in considerare, este perceputa dar_ in paralel coexista si 0 traire delirant-halucinatorie, de obicei auditiva. Este faimosul fenomen al "vocilor". La acest nivel bolnavul

pare treaz 9i po ate dialoga dar nu exact in momentul activ halucinator pentru ca da ca ar pretinde acest lucru ar putea fi 0 s i mu La t i e s i, tocmai aceste doua momente trebuie

separate. De aceea se vorbeste de 0 dedublare, pentru ca este de fapt 0 dedublare a ego-ului si nu a realitatii obiective, 0 disociere a ego-ului (Scharfetter) care se descentreaza, proiecteaza si

ascul ta sau dialogheaza cu un fel de alter ego dusman. Dedublarea constiintei trebuie p r i v i t.a ca un ego scindat, care proiecteaza propriul incon9tient dislocat pe al t.Li . Este de fapt mecanismul halucinator 9i pseudo-halucinator, in care constructia corpului are inconstientul dislocat, proiectat si personificat in altcineva; acest altcineva, "vocea", ii spune de obicei ceva de rau, persecutor. Este un mecanism care scapa de sub control s i, este proiectat in ceva exterior ("vocea") . Acest "altcineva" po ate fi situat in interiorul bolnavului, in afara sau chiar la mare d i.s t.an t a . Fenomenul

,

este denumit 9i "solilocvie" sau

dialog cu vocile sau raspunsuri la o s u r s a imaginara. Se pot produce comenzi sau acte de suicid,

omucidere, automutilare. Sint crime patologice, iresponsabile, pentru ca bolnavul, de9i are memoria lor,

motivatia este delirant-

,

halucinatorie. Meritul genial al

lui H.Ey a fost de a interpreta fenomenologic delirul si

halucinatia ca pe 0 falsificare a relatiei fat a de realitatea exterioara, limitata la celalalt, proiectand al ter ego-ul in persoana, a doua sau a treia a dialogul ui,_ nu la elemente de mediu neutre.

Deci acesta este sindromul

principal din schizofrenia

paranoida, din sindromul paranoid alcoolic Wernicke, din sindromul paranoid de involutie, din sindromul paranoid reactiv.

Disocierea este de doua feluri:

este 0 disociere pitiatica,

isterica, in care personalitatea se descompune in fragmente mari, de exempl u personali ta tea mul + i p l a s i, disocierea schizofrena (Bleuler) in care personalitatea se dedubleaza ca in sindromul paranoid delirant - halucinator 9i mai departe se

fragmenteaza in fragmente din ce in ce mai mici. Sindromul de disociere mintala, care este sindromul fundamental al schizofreniei, nu are 0 evolutie egala. Momentele accentuate sint acute (Schub) 9i de aceea intra in scara descrisa aici iar momentele mai s t e r s e intra in patologia de la cronici. eel propriu-zis apartine schizofreniei s i, este descris cu mai mul te metafore: "de s t.r ama r e a unui ghem, tesaturi", "discordanta unui ansamblu", "orchestra fara dirij or" , "eu slab s i, fragmenta t" , un fel de zapaceala care nu e confuzie pentru ca privirea e clara, totul se desfa90ara pe fondul unei aparente Lu c i d i t.a t i.

(asta facea pe clasici sa d i s t i riqa confuzia de schizofrenie) s i , la drept vorbind, este 0 confuzie neclasica, neortodoxa in care subiectul este aparent normal, raspunde la orice, s i, tocmai aici este boala - ca raspunde la orice, e prea disponibil (disponibili tate fara scop inalt); el nu are 0

schema proprie,

nu are program, nu un scop, un lant ca un fel de

.. ....

are nlCl macar

motivational. E

,

automat care executa 9i ordine absurde (vezi sugestibilitatea catatonica). Tot aici intra tabloul incoerentei de diferite grade 9i a

disocierii ideo-verbale sau

dezintegrarea logos-ului In

contrast cu aceasta disociere obiectiva, grava, este sindromul disociativ din isterie. Acesta este mai sistematic, mai cu sens s i, in orice caz clar reactiv. EI explica fugile isterice, personalitatea multipla, amnezia psihogena.

Sindromul de depersonalizare trebuie inteles in doua sensuri. Un

,

sens strict, in care bolnavul I s i.

percepe 0 modificare fizica sau psihica a propriei persoane 9i care se co r e l e az a sau nu cu un sindrom concomitent de derealizare; se intilne9te in debutul de schizofrenie, in psihastenie, in isterie 9i chiar in neurastenie

(C.$tefanescu-Parhon) . Al doilea

sens e cu mult mai important pentru

....

ca

este

denumit

de

obicei

"sindromul de persecutie" care insa fenomenologic, dupa H.Ey, e 0 depersonalizare. Clasicii nu faceau Ln s a a ce a s t a interpretare. Este deci un sindrom nehalucinator, un sindrom interpretativ. Nu este 0 tulburare de perceptie ci 0 tulburare de gindire 9i este traita ca un obstacol in dezvol tarea eului. Obstacolul se nume9te "du9man, dU9mani, retea, complot, urmarire", o activitate straina care se opune egoului s au ("rna u rrna r e s t e ... vrea sa rna d i s t r uqa " etc.). Nu este

"infl uenta" din

,

Kandinski-Clerambault,

sindromul

ci sint

mecanisme verosimile, de aici frecventa cu care se produce contaminarea (folie a deux, folie

multiple, etc) . Mecanismul

persecutiei nu mai este

halucinatia, ci interpretarea , sau perceptia, deliranta.

Este caracteristica paranoiei, parafrenia fiind mai jos situata pe scara sindromologica. Din acela9i motiv bolnavii par normali s i, pot

disimula boala cind au interesul, de exemplu in expertize. Laicii 9i neprofesion9tii II considera cel mul t s i rnu l an t i s i, adesea ii socot victime pentru care au compasiune.

Ei declangeaza foarte multe

denunturi 9i anchete care

accidental dau peste alte fapte care complica interpretarea.

Sindromul depresiv este sindromul in care diminuarea f o r t.e Lo r psihicul ui e r e s i rnt i. ta ca o durere mo r a l a , ca 0 pierdere a sensului, a puterii de a merge mai departe. Este cel mai neplacut autosentiment care duce la autoinvinovatire 9i la concluzia 9i savir9irea suicidului. I se descriu doua ni vel uri: unul mai U90r, cu con9tiinta fenomenului nevrotic (un nivel, situat superior, care este constiinta distimica) 9i un sindrom

depresiv delirant, psihotic,

melancolic, cu mare pericol de suicid. Daca dedublarea 9i

persecutia spatiala a

este

'"

In

afecteaza latura

psihopatologiei (spatiul afara) , in con9tiinta

distimica este afectata t.r a i r e a timpului, dimensiunea t.empo r a l a . E o con9tiinta ori accelerata, ori incetini ta (respecti v in exci ta t.La maniacala 9i depresie) .

Sindromul de exaltare apartine exci tatiei maniacale dar in forme

,

mai u90are hipomaniei 9i chiar exuberantei hipertime sau afectarii pitiatice. Este 0 stare de bine interior care nu mai tine cont ca

,

p l o ua sau ca sint obstacole. Este

momentul lui, po ate chiar nunta lui, cind este in stare sa t.r e a ca peste toate contradictiile. Se intilne9te in prima faza din betia acuta, din toxicomaniile u90are, cu euforizante, dupa succese deosebi te . Se produce 0 accelerare a trairilor 9i 0 superficializare , o exaltare a vietii, a libido-ului. De aici caracterul moriatic, obraznicia, violul.

Sindromul de cre9tere a

emotivitatii (tracul) scade

,

performantele in momente cheie

(examene, spectacole, intilniri

importante) mai ales la s ub i.e c t i L

emotivi, deci care i9i mai greu afectivitatea complexatii, etc).

Sindromul de panica se intilne9te in crize nocturne sau diurne. Este resimtit ca un pericol vital, cu manifestari vegetative puternice (sufocari, palpitatii, transpiratii, tulburare de oon s t i e n t a ) s i, reprezinta una din enti t.a t i.I.e mai recent descrise in

,

cadrul tulburarii anxioase.

Sindromul de epuizare, intilnit in neurastenie dar 9i in toate sindroamele astenice, se caracterizeaza printr-o senzatie de cop Le s i r e f i z i.c a , de nevoie de Li n i s t.c s i, repaos, cu s e n z a t i L neplacute in corp.

Sindromul de enervare

(suparare) este un sindrom provocat de 0 contrarietate care indispune 9i care strica performantele ulterioare. Persista de9i subiectul ar vrea sa-l minimalizeze. Este frecvent Ln t.a Ln i, t in crizele psihopatice, dupa care bolnavul i9i manifesta regretul.

controleaza (pitiaticii,

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful