You are on page 1of 156

CAROLE DEAN

Secrete
bine
ascunse
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
FLAVIA VOINEA
ALCRIS
M-94
Capitolul 1
Pe malul râului p`[tea un cal alb. Era neîn[euat, iar
c`p`strul [i h`]urile atârnau la p`mânt. La nici trei metri
distan]`, la umbra unui ar]ar, se auzi un fo[net care-l f`cu pe
animal s` tresar` [i s` se îndrepte spre o tân`r` care se
odihnea în apropiere, întins` în iarb`. O împinse cu botul în
joac`, iar ea începu s` râd`.
– Înceteaz`, Sandy! \i spuse ea, împingându-l într-o parte.
Ai numai iarb` pe bot!
Tân`ra c`sc`.
– Cred c` am adormit. A[a-mi trebuie dac` stau pân`
noaptea târziu de vorb` cu Colin, nu-i a[a?
Se ridic` în picioare [i se duse c`tre râu, unde îngenunche
[i-[i stropi fa]a cu ap` rece.
– Cred c` ar trebui s` mergem acas`, Sandy.
Se uit` c`tre soare, încercând s`-[i dea seama cât era
ceasul.
– Cred c` e aproape cinci, iar Sondrei nu-i place s` întârzii
la cin`. Dar e a[a de frumos aici... Nu vreau s` plec!
Dup` ani de colindat [i explorat, cuno[tea fiecare copac de
pe proprietatea Deerfield [i nimic nu-i pl`cea mai mult decât
s` hoin`reasc` pe v`ile [i dealurile din zon`. Se uit` c`tre râul
care curgea lini[tit [i, dintr-o dat`, v`zu c` în paradisul pe care
îl considera al ei p`trunsese un intrus – un b`rbat care î[i târa
cu greu picioarele se apropia.
Ea \l privi cu aten]ie. Oricine ar fi fost, se r`t`cise cu
siguran]`, pentru c` drumul pe care se afla ducea numai c`tre
Sevenoaks, ferma familiei Deerfield.
Se hot`rî într-o clip` s`-l ajute pe str`in, înc`lec` [i travers`
în goan` râul. Ajuns` pe malul cel`lalt, îl îndemn` pe Sandy s`
mearg` în galop. Spera ca b`rbatul s` nu se fi ab`tut prea mult
de la drumul lui. Era o zi foarte c`lduroas`, nepotrivit` pentru
plimbare, iar el p`rea s` care ceva în bra]e. S` fie un copil? se
întreb` ea. Pentru c` soarele îi b`tea în fa]`, nu putea s`
disting` despre ce era vorba.
Sandy str`b`tu distan]a care-i desp`r]ea, la umbra unor
mesteceni cu trunchiuri albe. Ferit` de razele puternice ale
soarelui, tân`ra putu, pentru prima dat`, s`-l vad` mai clar pe
cel ce se apropiase la cincisprezece – dou`zeci de metri. Era
un b`rbat înalt, bine f`cut [i suplu, care [chiop`ta u[or. P`rul
lui des, neîngrijit, avea culoarea grâului copt.
Inima îi b`tu mai repede [i sim]i c` o cuprinde panica. Un
singur b`rbat avea o asemenea nuan]` de p`r, dar acesta
disp`ruse din via]a ei în urm` cu patru ani!
F`r` s`-[i dea seama, smuci h`]urile. Neobi[nuit cu un asemenea
tratament, Sandy pufni [i-[i arunc` pe spate capul, cu putere.
– U[urel, b`iete! îl potoli ea, vorbindu-i în [oapt`.
Ie[i din umbr` în plin soare, iar Adam Deerfield se opri
brusc, mirat de apari]ia nea[teptat`.
6 CAROLE DEAN
– Kate? \ntreb` el, r`gu[it. Chiar tu e[ti?
Ea aprob` cu o mi[care a capului, ne[tiind ce s` r`spund`.
}inând în bra]e un copil care dormea, Adam r`mase
nemi[cat [i o privi din cap pân`-n picioare pe tân`ra din fa]a
lui. Purta pantaloni scur]i de blugi, foarte uza]i, [i un tricou
decolorat, dar, în ciuda ]inutei simple, avea o atitudine
mândr` [i semea]`. Picioarele zvelte erau bronzate, iar t`lpile
erau goale. Dar ceea îi atrase aten]ia cu adev`rat era chipul ei.
În anii în care nu se v`zuser`, se maturizase; chipul era acum
extrem de rafinat [i atr`g`tor, cu ochi alba[tri [i sprâncene
frumos arcuite. P`rul negru-alb`strui [i buclat era strâns cu o
fund` [i adunat pe um`rul drept.
– Te-ai schimbat, spuse el, încet.
Cu o mi[care u[oar`, ea se l`s` s` alunece de pe cal. În
clipele de t`cere în care [tiuse c` Adam o studiaz`, ea f`cuse
acela[i lucru.
– {i tu, r`spunse ea pe acela[i ton.
{i chiar a[a era. Avea treizeci [i cinci de ani, dar p`rea mai
în vârst`, iar pe chipul bronzat ap`ruser` noi riduri. P`rea
îngrijorat [i circumspect, a[a cum nu-[i amintea s` fi fost în
trecut. Ochii lui c`prui ascundeau o dezam`gire profund`.
Acum, Adam era un str`in!
Stânjenit`, Kathleen î[i d`du seama c` strângea cu putere
h`]urile în mâini.
– V`d c` ai adus-o [i pe Nikki, spuse ea în cele din urm`.
Ca [i cum [i-ar fi auzit numele, copilul se mi[c` în bra]ele
lui Adam [i-i ceru s-o lase jos, apoi o privi foarte serioas` pe
Kathleen.
– }i-o mai aminte[ti pe Kate, draga mea? o întreb` tat`l ei.
Zâmbetul lui plin de c`ldur` îl f`cea s` par` mai tân`r [i,
inexplicabil, îi umplu de lacrimi ochii lui Kathleen.
SECRETE BINE ASCUNSE 7
– Bun`, Nikki, spuse ea, blând.
Sim]ise c` feti]a era la fel de speriat` ca [i tat`l ei din felul
în care se lipise de el [i-l prinsese de mânec`. Dar apoi zâmbi
larg, deloc ru[inat` c` era [tirb`, iar Kate se sim]i în largul ei.
Brusc, î[i d`du seama c` era foarte bucuroas` de aceast`
întâlnire. Adam se întorsese acas`! Dragul de Adam, care-i
fusese ca un frate atâ]ia ani [i care \i lipsise atât de mult...
Râse sincer, din toat` inima.
– Adam, cât de mult m` bucur s` te rev`d!
D`du drumul h`]urilor [i alerg` spre el cu bra]ele deschise.
Se lipi de pieptul lui; \i sim]ea inima b`tând cu putere [i
trupul cald, musculos, cu un miros tipic masculin care o
încânta. Spre propria-i uimire, î[i d`du seama c`-i pl`cea s`-l
simt` atât de aproape, într-o îmbr`]i[are f`r` sfâr[it. Nu mai
sim]ise niciodat` a[a ceva – cu Colin sau cu oricine altcineva.
Dar s` simt` a[a ceva fa]` de Adam, pe care-l considerase
întotdeauna un erou din pove[ti, un înlocuitor pentru fra]ii
mai mari pe care nu-i avusese niciodat`!
Bra]ele lui se încle[tar` automat în jurul ei [i-[i aplec` u[or
capul, lipindu-[i obrazul de p`rul ei m`t`sos. Era încordat [i f`cu
eforturi s` se îndep`rteze de ea, con[tient c` strânsese în bra]e
un trup plin de femeie [i nu unul b`ie]esc al unei adolescente.
{ocat` de senza]iile care o cople[iser`, Kathleen îl privi cu
obrajii în fl`c`ri.
– De ce ai lipsit atâta timp?
Pe buzele lui ap`ru un zâmbet cinic.
– Nu fi naiv`, Kate. Ar fi mai nimerit s` m` întrebi de ce
m-am întors, dar nu [tiu sigur c` ]i-a[ putea r`spunde.
Oricum, nu cred c` o s` stau prea mult, pentru c` m-am
obi[nuit cu o via]` de hoinar.
8 CAROLE DEAN
În]elese cât era de r`nit, dac` vorbea despre plecare la
câteva minute de la sosire, dar tactul p`rea c` o p`r`sise
complet, pentru c` se auzi spunând:
– Tat`l t`u nu se simte bine. Nu se mai ridic` din scaunul
cu rotile! Nu [i-a pierdut speran]a c` te vei întoarce [i vei
r`mâne aici.
El tres`ri cu putere, de parc` ar fi primit o palm`.
– O s` fie dezam`git! spuse el, t`ios. Oricum, ce te prive[te
pe tine?
Kate sim]i c` nu era cinstit s` o întrebe a[a ceva.
– M` prive[te tot ce are leg`tur` cu tat`l t`u! se înfurie ea.
Dac` n-ar fi fost el, a[ fi ajuns într-un orfelinat! Îl iubesc ca [i
când ar fi tat`l meu adev`rat!
– V`d c` ai un temperament la fel de vulcanic! remarc` el
în b`taie de joc.
Vocea îi deveni serioas`.
– N-am glumit, Kathleen! Ce s-a \ntâmplat între tata [i mine
ne prive[te numai pe noi, nu pe tine!
– Nici prin cap nu-mi trece s` m` amestec!
Brusc, Kate î[i d`du seama c` nu vrea s` continue acea întâlnire
care ar fi trebuit s` fie fericit`, dar, \n mod ciudat, nu era. Privirea
ei se opri asupra lui Nikki, care st`tea t`cut` lâng` tat`l ei.
– Vrei s`-l c`l`re[ti pe Sandy pân` la ferm`, draga mea?
\ntreb` ea. Pari obosit`.
Feti]a nu r`spunse, dar se lipi [i mai mult de tat`l ei.
– }i-ai înghi]it limba? Doar nu ]i-e fric` de Sandy! E foarte
blând [i [tie s` se poarte cu cei mici. Hai, vino [i salut`-l!
Kate ridic` privirea c`tre Adam, a[teptând ajutorul lui. În
schimb, întâlni o privire atât de dur` \ncât se gândi câteva
clipe ce anume f`cuse sau spusese de declan[ase o asemenea
reac]ie.
SECRETE BINE ASCUNSE 9
– Nikki r`mâne cu mine, anun]` el pe un ton de o]el.
Vrând s`-i r`spund` cu aceea[i moned`, Kathleen îl
întreb`:
– Am voie s` anun] sosirea ta sau vrei s` le faci o surpriz`
[i celorlal]i? Nu [tiu dac` avem timp s` t`iem cel mai gras vi]el,
în cinstea ta!
Adam \[i [terse broboanele de transpira]ie de pe frunte.
– Sigur c` po]i s` le spui. Dar nu spune nimic mai mult...
Sunt atâtea lucruri pe care nu le în]elegi! Nikki [i cu mine o
s-o lu`m pe scurt`tur`, n-o s` \ntârziem mult.
– Bine, r`spunse Kate.
– Vrei s` te ajut s` încaleci?
Simpla lui întrebare o trimise în trecut, în perioada când
avea doisprezece ani [i înv`]a s` c`l`reasc` f`r` [a. Adam, mai
tân`r [i mai fericit, o întrebase acela[i lucru [i o ajutase. Ea se
l`sase întotdeauna în mâinile lui, pentru c` avusese o
încredere oarb` în el.
Chiar dac` [tia c` nu ar fi trebuit s` fac` acest lucru, accept`
oferta lui, mai mult de dragul trecutului. Oare el î[i amintise
de acea zi?
Încerc` s` nu ia în seam` faptul c`, pentru câteva secunde,
talpa ei goal` se afla în palmele lui [i înc`lec`.
– Mul]umesc, [opti ea, f`r` s` îndr`zneasc` s`-l priveasc`.
Ne vedem mai târziu.
Îl îndemn` pe Sandy s` mearg` la galop pân` când disp`ru
din raza vizual` a celor doi, apoi îl încetini, ca s` aib` timp
s`-[i pun` gândurile în ordine. Dar acest lucru p`rea
imposibil, pentru c` erau prea multe întreb`ri f`r` r`spuns.
Unde fusese Adam în ultimii patru ani? De ce nu-i scrisese
niciodat`? Ce se întâmplase cu Nikki, care fusese întotdeauna
un copil deschis [i prietenos?
10 CAROLE DEAN
Kate se opri o clip` pe malul abrupt, locul ei preferat din
care admira ferma. Iubea Sevenoaks, c`minul ei dintotdeauna.
Casa fusese construit` în pant`, cu fa]a spre râu [i umbrit` de
câ]iva stejari uria[i. În spa]ioasa arip` de vest locuia Lee;
Sondra, John [i Kathleen st`tea \n aripa central`, în timp ce
aripa de est fusese folosit` numai pentru oaspe]i de când
plecase Adam.
Casa fusese renovat` [i se afla acum în cea mai bun` form`.
Ce bine c` Adam o va vedea a[a! \[i spuse ea. Alung` rapid
acest gând, pentru c` nu mai voia s` se gândeasc` la el, [i-l
duse pe Sandy la grajduri. Era atât de preocupat`, încât nu-l
v`zu pe b`rbatul din boxa al`turat`.
– Nu vorbe[ti cu mine azi, Kathie? \ntreb` el, pe un ton
familiar.
Ea tres`ri.
– Lee! M-ai speriat!
Zâmbi larg [i-[i d`du o [uvi]` de p`r dup` ureche.
– Nu te-am v`zut!
El se sprijini de u[a boxei. La prima vedere, sem`na foarte
mult cu fratele lui vitreg Adam, dar la o privire mai atent`
puteai vedea sclipirea r`ut`cioas` din ochii alba[tri.
– Visezi cu ochii deschi[i la Colin, nu-i a[a?
– Nu. Chiar nu m` gândeam la el!
El deveni mai atent.
– Ce s-a întâmplat?
Cu o lips` total` de tact, ea anun]`:
– Adam s-a întors acas`.
Dac` ar fi [tiut cum va reac]iona Lee la aflarea ve[tii, Kate
ar fi fost mai atent`. Mâna lui se încle[t` cu putere pe u[`.
SECRETE BINE ASCUNSE 11
– Nu e o glum` bun`! se r`sti el.
– Dar nu glumesc! protest` ea.
– Atunci, ce vrei s` spui? Cum adic`, s-a întors acas`?
Speriat` de duritatea din vocea lui, ea încerc` s`-i explice:
– M-am întâlnit cu el mai devreme. Era pe jos, cu Nikki în
bra]e. A spus c` st` numai câteva zile.
– E prea mult! o întrerupse Lee. {i unde dracu' a fost în
ultimii patru ani? Asta ]i-a spus?
– Nu.
– Normal! {i tata [i Sondra? Au aflat?
– Înc` n-am fost în cas`, r`spunse ea, tremurat.
Ezit` câteva clipe, apoi \[i adun` tot curajul [i-l \ntreb`:
– Lee, ce s-a întâmplat? Nu te bucuri c` s-a întors? La urma
urmei, e fratele t`u.
Lee f`cu un efort s` zâmbeasc`.
– Frate vitreg, nu uita! Cred c` m-ai luat prin surprindere,
r`spunse el, stânjenit de privirea insistent` a fetei. Las-o balt`,
Kate! Sigur c` m` bucur c` s-a întors! Dar cred c` ar fi mai bine
s`-l avertizez pe tata. Nu-i fac bine surprizele, chiar dac` sunt
pl`cute, nu-i a[a?
– Vin cu tine, spuse ea.
Sim]ea, f`r` s` poat` explica motivul, c` era important s`
fie cu Lee când anun]a întoarcerea lui Adam.
– Nu vrei s`-l ]esali pe Sandy?
– Nu, nu e nevoie. {i a[a îl r`sf`] prea mult! râse ea. Hai s`
mergem!
Se îndreptar` împreun` spre cas`. Dar era prea târziu s`-l
anun]e pe John – pe alee, nemi[cat ca o statuie, se afla Adam.
12 CAROLE DEAN
Capitolul 2
Kathleen sim]i din nou c` inima îi bate cu putere. Dar, mai
mult decât atât, avea senza]ia c` nu putea controla lucrurile
care petreceau chiar sub ochii ei.
Adam avea dreptul s` fie acolo! Întreaga lui atitudine
spunea c` el este st`pânul, lucru pe care Lee nu va reu[i
niciodat` s`-l transmit`, oricât ar încerca.
Kate era sigur c` Adam trebuia s` r`mân` la Sevenoaks,
pentru c` numai la ferm` putea s` rezolve acele probleme
care-l determinaser` s` aleag` un exil lung [i dureros.
Adam era atât de absorbit de propriile gânduri, încât nu-i
observ` pe Kate [i Lee decât atunci când ajunser` foarte
aproape de el. Cei doi fra]i se privir` lung, timp în care Kate
se rug` în gând s` aib` o discu]ie civilizat`.
– Ei bine, Adam...
El zâmbi scurt.
– A[adar, e[ti la fel ca to]i ceilal]i, nu-i a[a?
– Adam, ce vrei s` spui? interveni Kate, pe un ton t`ios.
Cum adic`, e la fel ca ceilal]i?
Adam îi arunc` o privire dur`.
– Nu face pe nevinovata, Kate. {tii foarte bine despre ce vorbesc!
Înainte ca ea s` protesteze, Adam se întoarse c`tre Lee.
– Cred c` ar trebui s` apreciez sinceritatea ta, fr`]ioare.
M`car nu pretinzi c` te bucuri c` m` vezi!
Lee încerc` s` evite privirea fratelui s`u.
– Poate ar fi mai bine s` intri [i s` vorbe[ti cu tata.
Pentru o clip`, Kathleen avu impresia c` masca lui Adam
disp`ruse, l`sând s` se vad` o îmbujorare u[oar`.
– Hai! \l îndemn` ea, cu o bucurie pref`cut`. Cred c` este
în birou, bând obi[nuitul pahar de lichior înainte de cin`.
Îl lu` de mân` pe Adam, f`r` s` ]in` cont de faptul c` nu
era prea încântat de idee.
– Hai, merg cu tine.
Îi zâmbi lui Nikki [i-i întinse cealalt` mân`.
– Cred c` ]i-e sete, draga mea. O s`-]i dau un pahar de
limonad` imediat dup` ce-l salu]i pe bunicul t`u.
Sim]i bra]ul lui Adam încordându-se [i apoi eliberându-se
din strânsoarea ei.
– Sunt perfect capabil s` g`sesc singur drumul! Sau ui]i c`
am tr`it aici cea mai mare parte a vie]ii mele?
Kate î[i p`str` demnitatea.
– {tiu c` po]i s` g`se[ti drumul, Adam. Cu toate astea,
prefer s` vin cu tine!
În ciuda privirii dure, ea avu impresia c` se bucur` de
sprijinul oferit.
– Atunci, s` mergem.
Urcar` sc`rile de piatr` [i p`trunser` prin u[ile duble într-un
hol lung. Kathleen încerc` s` priveasc` interiorul casei ca [i
cum l-ar fi v`zut pentru prima dat`, ca [i Adam. Pe pere]ii
zugr`vi]i în culori pale se aflau tablouri ale unor pictori
14 CAROLE DEAN
impresioni[ti, podelele erau acoperite cu parchet de stejar, iar
într-un col] se afla un dulap de mahon care ad`postea colec]ia
de ceramic` a Sondrei.
Din birou se auzeau vocea groas` a lui John [i cea educat`
a Sondrei.
Kate nu-[i putu st`pâni curiozitatea [i se uit` pe furi[ c`tre
Adam. St`pânirea lui de sine, aproape inuman`, o uimi. Urma
s`-l întâlneasc` pe tat`l s`u, dar se purta ca [i cum ar fi fost
vorba de o întâlnire obi[nuit`. În clipa urm`toare, ca [i cum ar
fi sim]it cât era de îngrijorat`, Adam se uit` în ochii ei alba[tri,
iar Kate în]elese c`, pentru el, acesta era cel mai dificil
moment din întreaga zi.
Îi zâmbi încurajator, cu toat` c`ldura de care era în stare.
– John! strig` ea. Am o surpriz` pentru tine!
F`r` s` a[tepte aprobarea lui Adam, \l lu` de mân` [i-l trase
dup` ea în birou. Chiar dac` nu era atât de elegant ca alte
camere din cas`, biroul era foarte confortabil. De la fereastr`
se vedeau dealurile [i v`ile sc`ldate în lumina soarelui la apus.
{emineul care domina peretele din partea de sud era flancat
de rafturi de c`r]i, pentru c` John era avid de lectur`.
B`rbat atr`g`tor cu p`rul arginitiu, John se afla \n scaunul
cu rotile lâng` fereastr`. Lâng` el, elegant` ca un model
dintr-o revist` de mod`, st`tea Sondra, într-un scaun
fran]uzesc de epoc`.
Când intr` Adam, chipul Sondrei se înnegur` pentru o
frac]iune de secund`. Totu[i, Kate observ`, dar nu putea s`
cread` c` femeia era furioas`. Ce motiv ar fi avut?
Reac]ia lui John, îns`, nu l`s` loc de îndoial`. Se ridic` pe
jum`tate în scaun, sprijinindu-se pe bra]ele înc` puternice.
Ochii c`prui, pe care îi mo[tenise Adam, str`luceau.
SECRETE BINE ASCUNSE 15
– Adam! Fiule... Dac` ai [ti cât de mult am a[teptat
momentul `sta!
Din trei pa[i, Adam ajunse lâng` tat`l s`u, îngenunche [i-l
strânse cu putere în bra]e. Dou` lacrimi fierbin]i c`zur` pe
obrajii b`trânului.
Cu un nod în gât, Kathleen se întoarse, sim]ind c` nu se
cuvenea s` priveasc` scena intim`. Dar nu putu s` nu observe
privirea extrem de rece [i dur` a Sondrei, care strângea în
pumni o batist` brodat`. Din nou, Kathleen se mir` de reac]ia
ei.
Adam se ridic` în picioare, iar Kate privi uimit` cum pe
chipul Sondrei apare un zâmbet larg. Femeia deschise bra]ele
[i exclam`:
– Bun venit acas`, drag` Adam.
Dezgustat` de aceast` reprezenta]ie demn` de o actri]`,
Kathleen î[i îndrept` privirea spre fereastr`. Nu se sim]ise
niciodat` în largul ei al`turi de Sondra, pentru c` atitudinea ei
exclusese \ntotdeauna orice apropiere. Când fusese mai mic`,
Kate sperase ca frumoasa Sondra s` ia locul iubitei ei mame,
pierdute prea devreme. Dar acest lucru nu se întâmplase
niciodat`, iar visul ei murise în fa[`. Sondra îl f`cea fericit pe
John, iar pentru Kate era suficient.
Venirea lui Adam provocase reac]ii foarte ciudate –
ostilitatea inexplicabil` a lui Lee, mânia [i duplicitatea
Sondrei. În plus, nu putea uita propria ei reac]ie [i modul în
care r`spunsese îmbr`]i[`rii lui. John p`rea singurul care se
bucura sincer s`-l vad` pe Adam acas`.
– Masa trebuie s` fie gata curând, fiule, îl auzi ea pe John.
Sunt sigur c` n-ai uitat cât se sup`r` doamna Hicks dac`
întârziem la cin`! Ce-ar fi s-o iei pe micu]` [i s` v` duce]i în
16 CAROLE DEAN
camera ta? }i-am p`strat camera preg`tit`, pentru c` am [tiut
c` o s` te întorci într-o bun` zi. Aranjeaz`-te, spal`-te [i apoi
coboar` la mas`. O s` vorbim atunci! Dar, Adam...
Vocea b`trânului tremur`.
– S` nu mai pleci f`r` s` m` anun]i!
– Nu, tat`, promise el. Hai, Nikki, draga mea! Uite ce mâini
murdare ai! Trebuie s` ne sp`l`m!
P`r`sir` împreun` înc`perea.
– Ar fi cazul s` m` preg`tesc [i eu, spuse Kathleen, evitând
privirea Sondrei. Ne vedem peste câteva minute.
Urc` încet sc`rile c`tre dormitorul ei, unde r`mase minute
întregi în fa]a oglinzii. Nu era o femeie vanitoas`, dar acum
privea nemul]umit` p`rul negru [i buclat b`tut de vânt, obrajii
îmbujora]i [i hainele s`r`c`cioase.
Ar`t de cincisprezece ani! \[i spuse ea, nemul]umit`. N-ar fi
putut s` explice motivul pentru care, brusc, acest lucru era
important.
Arunc` hainele pe jos [i intr` sub du[, f`r` s` ]in` cont de
apa sau uleiul de baie pe care le împr`[tia în jurul ei. Î[i prinse
p`rul în coad`, apoi se fard` cu aten]ie [i-[i puse o rochie
nou`, cu un decolteu delicat, care se unduia pl`cut în jurul
picioarelor ei zvelte. Sandale sub]iri, cercuri de aur în urechi
[i... era gata!
Ie[i \n fug` din dormitor [i coborî sc`rile ca un copil, câte
dou` trepte odat`. Când îl v`zu pe Adam, care st`tea la baza
sc`rilor, se împiedic` [i aproape îi c`zu în bra]e.
– Întotdeauna cobori sc`rile a[a? \ntreb` el.
Amuzamentul i se citea în voce.
Cu palmele lipite de pieptul lui, Kate se bucur` s` vad` cât
de tân`r p`rea atunci când zâmbea.
SECRETE BINE ASCUNSE 17
– Nu-]i aminte[ti c` mereu întârziam la cin`? Se pare c` nu
m-am schimbat...
Adam o împinse u[or, \ndep`rtând-o câ]iva centimetri de
el, pentru a o putea privi mai bine.
– N-a[ spune asta.
Ea ro[i, ochii ei alba[tri ca safirele sus]inându-i cu
îndr`zneal` privirea. Adam o mângâie pe obraz.
– Te bucuri c` m-am întors, nu-i a[a, micu]` Kate?
Toate îndoielile p`reau s` dispar` în prezen]a lui.
– Da, r`spunse ea cu sinceritate.
Era sigur` c` r`spunsul ei îl satisf`cuse, a[a c`-[i adun`
curajul [i-i spuse:
– Te rog, Adam, nu mai pleca din nou!
El îi d`du drumul [i f`cu un pas înapoi. C`ldura din privire
îi disp`ru [i deveni din nou un str`in.
– O s` fac ceea ce trebuie, spuse el pe un ton dur. Nu pot
s`-]i promit nimic, Kate. Iar acum, dac` nu vrem s` ne
sup`r`m buc`t`reasa, ar fi mai bine s` mergem la mas`.
În ciuda temerilor tinerei, masa decurse f`r` probleme,
mai ales datorit` talentului lui John de a aduce în discu]ie
subiecte neutre.
Adam fusese întotdeauna preferatul doamnei Hicks, a[a c`
aceasta se întrecuse pe sine [i preg`tise o mas` de zile mari.
Kathleen st`tea vizavi de Nikki [i observase mirarea din ochii
pu[toaicei atunci când se succedau felurile de mâncare. Era
clar c` nu era obi[nuit` cu asemenea mese.
Sondra, care conversa bine dispus` cu Adam, î[i îndrept`
aten]ia asupra micu]ei:
– Ai mâncat destul, Nikki?
Ea aprob` cu o mi[care a capului, în timp ce un zâmbet
timid îi înflorea pe buze.
18 CAROLE DEAN
– Mai vrei desert? Doamna Hicks face întotdeauna mai
mult [i po]i s` mai ceri o por]ie, s` [tii!
– Cred c` e suficient, interveni Adam. În plus, cred c` e
momentul s` mearg` la culcare.
– Po]i s` stai în camera verde, lâng` tat`l t`u, sau \n camera
roz, care a fost a ta pe vremea când erai doar un bebelu[,
continu` Sondra. Pe care o preferi?
Feti]a se uit` c`tre tat`l ei, dar acesta începuse s` discute
cu John [i n-o observ`.
– Te-am întrebat ceva, Nikki! insist` Sondra, cu o u[oar`
iritare în vocea ei de obicei pl`cut` [i controlat`. Spune-mi ce
camer` vrei, ca s`-i cer menajerei s-o preg`teasc`.
Kathleen sim]i o strângere de inim`. Ceva nu era în ordine!
Sim]ea acest lucru, dar nu putea s` spun` despre ce era vorba.
Nikki se lipise de sp`tarul scaunului, iar ochii c`prui
p`reau imen[i pe fe]i[oara ei. Era prea timid` s` r`spund` sau
era cople[it` de casa mare, elegant` în care intrase?
– E în ordine, Nikki, spuse Kathleen cu blânde]e. Nu-]i fie fric`!
Dar Sondra nu avea de gând s` cedeze.
– Fiica ta trebuie s` înve]e bunele maniere, Adam, spuse ea
t`ios.
El se întoarse brusc.
– Îmi cer scuze, Sondra, nu te-am auzit. Ce-ai spus?
– Am spus c` Nikki are nevoie de lec]ii de bun` purtare. Nu
vrea s` r`spund` nici m`car unei simple întreb`ri!
Dintr-o privire, el î[i d`du seama de încordarea fiicei sale [i
de aerul arogant, de corectitudine exagerat` al Sondrei. O
b`tu u[or pe genunchi pe feti]` [i spuse pe un ton egal:
– Ar fi trebuit s` v` spun c` Nikki are mici... probleme. Am
fi evitat aceste neîn]elegeri, Sondra. Îmi cer scuze.
SECRETE BINE ASCUNSE 19
– Probleme? repet` ea, impacientat`. Despre ce naiba vorbe[ti?
Înainte s`-i r`spund`, Adam se uit` c`tre Kathleen. Ea îl
privea cu aten]ie maxim`, sim]ind instinctiv c` îi era greu s`
vorbeasc` despre problemele fiicei sale, pentru care se
considera unic responsabil. Ar fi vrut s`-l sprijine [i s`-i aline
durerea; probabil c` privirea ei spunea foarte multe, pentru c`
Adam trase aer în piept [i explic`, foarte calm:
– Nikki n-a scos nici un cuvânt din ziua \n care Leslie a fost
ucis`. Ea a v`zut tot ce s-a întâmplat. Î]i aminte[ti, Sondra?
Doctorii – [i te rog s` m` crezi c` am fost la cei mai mari
speciali[ti – mi-au spus c` va vorbi din nou, într-o bun` zi.
– Vrei s` spui c` e retardat`? vru s` [tie Sondra.
– Nu! replic` el, furios. În nici un caz! În]elege tot ce i se
spune [i are note foarte bune la [coal`. Dar [ocul din acea zi
a f`cut-o, pur [i simplu, s` nu mai vorbeasc`. Pân` când î[i va
reveni, are nevoie de toat` dragostea [i r`bdarea pe care i le
putem acorda.
– Psihologia asta modern`! pufni ea. Pe vremea mea, o
asemenea purtare n-ar fi fost acceptat`.
– Sondra, te rog! interveni John. Cred c` trebuie s`
accept`m explica]ia lui Adam [i s` sper`m c` micu]a Nikki se
va vindeca foarte curând.
Se întoarse c`tre Adam:
– Nu se [tie, fiule. Poate c` o s`-i fac` bine statul la ferm`.
Se l`s` o t`cere ap`s`toare.
– N-am spus c` r`mân aici, tat`, spuse Adam, dup` câteva
secunde.
Lee, care abia dac` scosese dou` vorbe în timpul mesei, se
aplec` \nainte, ca un [arpe asupra pr`zii.
20 CAROLE DEAN
– Eu, spre exemplu, a[ vrea s` aflu r`spunsurile la câteva
întreb`ri. De ce nu ne spui unde ai fost în tot acest timp,
Adam? {i ce te-a f`cut s` revii a[a, dintr-o dat`?
Kathleen încerc` s` protesteze fa]` de acest întreb`ri foarte
dure, dar Adam p`rea s` se descurce f`r` sprijinul ei.
– Cred c` cel mai bine ar fi s-o duc pe domni[orica asta în
pat, spuse el cu c`ldur`, ciufulind p`rul fiicei sale. Ce-ar fi s`
bem o cafea în birou [i s` st`m pu]in de vorb` acolo?
– Pot s` te ajut? se oferi Kathleen.
Î[i d`du seama c` o luase gura pe dinainte, dar se bucur`
când îl auzi:
– Dac` vrei...
O lu` pe feti]` de mân` [i-i zâmbi.
– Hai la culcare, draga mea.
Cei trei ie[ir` din salon împreun`. Kathleen o lu` înainte
pe hol [i intr` le u[ile duble de stejar care f`ceau leg`tura cu
aripa de est. Intrase rareori în acea parte a casei, în absen]a
lui, a[a c` privi în jurul ei cu mult interes. Totul era în perfect`
ordine, iar vântul u[or de var` abia mi[ca draperiile vechi, dar
curate.
Adam o duse pe Nikki în camera lui. Cu pere]ii de un
albastru pal [i mobila alb`, de lemn, înc`perea avea un aer
simplu, specific masculin. Pe perete, în stânga [i \n dreapta
[emineului, erau dou` tablouri cu peisaje marine; pe peretele
opus, în ni[e special construite, se aflau dou` vase în
miniatur`, replici ale unor vase care existau în realitate. În
jurul patului mare [i alb, cu baldachin, se afla un covor de
lân`, de un albastru ultramarin.
Kathleen alunec` în trecut [i-[i aminti de perioada când
avea cincisprezece ani [i era o adolescent` vesel`, plin` de
SECRETE BINE ASCUNSE 21
via]`. Într-o sear`, fusese la o petrecere [i voise s` le
povesteasc` lui Adam [i lui Leslie. La ora unsprezece, b`tuse
la u[a lor, exact u[a pe care intrase în urm` cu câteva minute.
– Intr`, se auzise vocea lui groas`.
Ea deschisese u[a.
– Leslie, n-o s` ghice[ti niciodat`!
Se oprise brusc, uimit` s` observe c` Adam era singur în
pat [i citea, sprijinit pe perne.
– Unde e Leslie? \ntrebase ea.
– În ultima vreme, Leslie doarme în camera verde, venise
r`spunsul, pe un ton neutru. Nu s-a sim]it prea bine [i nu vrea
s` m` deranjeze.
În ciuda vârstei fragede, Kathleen în]elesese c` Adam \i
ascunsese ceva. Descoperirea faptului c` Leslie [i Adam nu
mai dormeau în aceea[i camer` fusese un adev`rat [oc. Îi
auzise pe servitori vorbind pe la col]uri despre acest lucru, dar
preferase s` nu-i ia în seam`. Întotdeauna considerase
c`s`toria celor doi perfect`, pentru c` nu-[i putuse imagina c`
cineva era nefericit al`turi de Adam...
Preferase s` p`streze pentru sine toate întreb`rile [i-i
povestise pe scurt despre petrecere, dup` care se retr`sese în
camera ei.
– Ar`]i de parc` ai fi v`zut o stafie, îi \ntrerupse Adam [irul
gândurilor.
Ea reu[i s`-[i p`streze cump`tul.
– Am venit s` te ajut, nu s` visez cu ochii deschi[i, nu-i a[a?
M` duc s` preg`tesc baia.
Baia se dovedi un adev`rat ritual, la care luau parte numai
Adam [i Nikki, motiv pentru care Kathleen se a[ez` într-un
fotoliu de r`chit` [i-i privi în t`cere. Adam se juca atât de
22 CAROLE DEAN
frumos [i de afectuos cu fiica lui, încât fu impresionat`. Dar nu
putu s` nu observe trupul lui suplu, musculos, care o tulbura
mai mult decât ar fi vrut s` recunoasc`. Oare vizita lui era atât
de scurt` pentru c` undeva îl a[tepta o femeie? Sau fusese
credincios memoriei lui Leslie în ultimii patru ani?
I se p`rea greu de crezut, pentru c` femeile îl considerau
irezistibil din pricina p`rului s`u blond, a buzelor pline [i
senzuale a trupului puternic, a siguran]ei de sine pe care o
emana.
Care era numele femeii care-l a[tepta? se întreb` Kathleen.
Era tân`r`, era frumoas`? Oare îl iubea? Dar el o iubea?
Îi venea s` strige din pricina triste]ii care o cuprinsese. Ce
se întâmplase cu ea, de era atât de afectat` atunci când se
gândea la cineva despre care nici nu [tia sigur dac` exista? {i
ce ar fi spus Colin, dac` ar fi [tiut ce-i trece prin minte? Dragul
de Colin, pe care [tia c` se poate baza [i c`ruia îi datora
loialitate...
Adam o scoase pe Nikki din cad` [i o înf`[ur` într-un
prosop roz pufos. Feti]a î[i arunc` bra]ele dup` gâtul lui [i-l
strânse cu putere, într-un gest plin de afec]iune care nu avea
nevoie de cuvinte. Adam o ]inu aproape, protector; î[i ridic`
privirea [i o întâlni pe cea a lui Kathleen, îngrijorat`. Pentru o
clip`, toate barierele care existau între ei disp`ruser`, iar el îi
zâmbi, f`când-o astfel p`rta[` la momentul lor de intimitate.
Ea îi zâmbi la rându-i, [i-i spuse pe un ton plin de c`ldur`:
– Sunt sigur` c` totul va fi bine, Adam. E evident cât de
mult te iube[te! {i cât o iube[ti tu...
El î[i trecu degetele prin p`rul negru, buclat al micu]ei.
– Da. Ea e tot ce mi-a mai r`mas de la Leslie.
Dup` o pauz` insesizabil`, se adres` fiicei sale:
SECRETE BINE ASCUNSE 23
– Hai, domni[oar`! E timpul s` te culci!
Apoi reveni la Kate:
– O s`-i citesc un capitol din povestea ei preferat`, ca de
obicei, dup` care o s` cobor în birou.
Kate în]elese c` trebuia s` plece. Schimbarea de dispozi]ie
era derutant`, dar se ridic` f`r` s` comenteze [i-i zâmbi lui
Nikki:
– Noapte bun`, draga mea. Pe mâine! Dac` vrei, o s`
mergem s` vedem c`]elu[ii, care s-au n`scut de numai dou`
zile.
Str`lucirea din ochii ei ]inu loc de r`spuns. F`r` s`-l
priveasc` pe Adam, Kathleen ie[i din înc`pere.
Un sfert de or` mai târziu, Adam se al`tur` celorlal]i în
birou. Se schimbase în pantaloni de catifea [i c`ma[` crem de
m`tase, care-i scotea în eviden]` p`rul blond. P`rea dur [i
oarecum periculos, ca [i când momentul de vulnerabilitate
din camer` nu existase niciodat`.
Cu aerul unui b`rbat st`pân în casa în care se afla, î[i turn`
un pahar din carafa de cristal aflat` pe dulap [i se apropie de
fereastr`, privind f`r` ]int` spre valea care se desf`[ura în fa]a
ochilor. Soarele se ascunsese dup` dealuri, iar pe cer ap`ruse
prima stea a nop]ii.
– Am uitat cât` lini[te este aici, spuse el, în cele din urm`.
– Asta înseamn` c` o s` r`mâi aici? \ntreb` John, plin de
speran]`.
Poate numai Kathleen observ` c` degetele lui se încle[tar`
pe pahar.
– Mi-ar pl`cea s` r`mân, John. Crede-m`! Dar am nevoie de
mai mult timp...
24 CAROLE DEAN
Privi c`tre Kathleen, care st`tea pe un fotoliu, cu picioarele
strânse sub rochia \nfoiat`, [i continu`, ca [i când i s-ar fi
adresat numai ei:
– Cred c` Nikki are mare nevoie s` fie din nou aici. Are
nevoie de un c`min, de stabilitate... Dar nu sunt sigur c` îi
place s` fie atât de aproape de fosta camer` a lui Leslie...
Cui nu-i place: ei sau ]ine? se întreb` Kathleen, în gând. Cât
de prostu]` fusese atunci când se gândise la o alt` femeie care
ar fi ap`rut în via]a lui! Era clar c` Adam era înc` legat de so]ia
lui, de[i nu putea pricepe în ce mod.
– În cazul acesta, Adam, interveni Sondra numai lapte [i
miere, poate ar trebui s` locuie[ti cu Nikki în casa de var`.
Dac` r`mâi, fire[te! Ne-am obi[nuit s` folosim aripa aceea
pentru musafiri [i ar fi mai comod pentru servitori s` nu facem
schimb`ri.
– Sondra, în casa de var` nu se poate locui! interveni John.
Dar Adam îl întrerupse:
– E o idee foarte bun`, Sondra! Sunt obi[nuit s` locuiesc
în condi]ii mai dure [i am nevoie de spa]iu. În casa de var` nu
m-a[ sim]i... îngr`dit.
Kathleen î[i d`du seama c` Sondra nu se gândise nici o clip`
la binele lui Adam. Pur [i simplu, nu dorea ca acesta s` stea cu
ei în cas`, ci voia s` fie izolat de restul familiei. Dar de ce?
Renun]` s`-[i mai pun` întreb`ri, pentru c` auzi vocea lui
Lee, plin` de ostilitate:
– Vorbe[ti atâta de spa]iu [i de faptul c` nu vrei s` fii
îngr`dit, încât ai crede c` ai fost \n închisoare! De ce nu ne
explici, Adam? Suntem foarte curio[i s` afl`m unde ai fost [i ce
ai f`cut în ultimii patru ani!
F`r` nici o emo]ie, Adam accept` provocarea lui Lee.
SECRETE BINE ASCUNSE 25
– Dup` cum [ti]i, am plecat direct la Edmonton...
– De unde s` [tim? \l întrerupse Lee. Se pare c` ui]i c`
n-am [tiut nimic de tine timp de patru ani!
– Asta a[a e, fu de acord John. De ce nu ne-ai scris
niciodat`, Adam? Am fost atât de îngrijora]i! Am crezut c` ai
p`]it [i tu ceva... a[a cum a p`]it Leslie!
Adam î[i miji ochii [i se încrunt`, privind c`tre tat`l s`u
care st`tea în scaunul cu rotile.
– }i-am scris de dou` ori, spuse el, r`spicat. Când am ajuns
la Edmonton, ]i-am scris [i ]i-am comunicat adresa mea. }i-am
spus c` o s` stau acolo dou` s`pt`mâni, timp în care a[tept un
semn de la dumneata. Dar nu mi-ai r`spuns!
– Nu am primit scrisoarea, r`spunse John. Doamne! Dac`
a[ fi [tiut c` mi-ai scris...
– De ce nu ai telefonat? interveni Kathleen, nefiind în stare
s` mai tac`.
Privi în direc]ia ei, f`r` s-o vad`. În mintea lui retr`ia zilele
acelea întunecate [i pline de durere.
– Am ajuns la concluzia c` [i dumneata, ca restul ora[ului,
m` consideri vinovat pentru moartea lui Leslie. De vreme ce
nu mi-ai r`spuns... Eram prea mândru ca s` te implor!
– Dar ai spus c` mi-ai scris de dou` ori, îl întrerupse Lee,
cu duritate.
– Asta a fost mai târziu, continu` Adam. Dup` ce au trecut
cele dou` s`pt`mâni, am plecat cu Nikki în nord, c`tre
terenurile petroliere. Am muncit acolo, în construc]ii.
Buc`tarul [antierului avea grij` de Nikki în timpul zilei.
Petrecusem [ase luni acolo atunci când m-am hot`rât s` v`
scriu a doua oar`.
26 CAROLE DEAN
– N-am primit nici acea scrisoare! Dac` a[ fi [tiut c` mi-ai
scris, Adam, repet` el. Dup` ce ai plecat, am f`cut un atac
cerebral [i am r`mas pironit aici!
Lovi cu putere în bra]ul scaunului cu rotile, vrând s` se
elibereze de toat` frustrarea pe care o sim]ea un b`rbat
cândva foarte activ.
– O scrisoare de la tine ar fi schimbat complet lucrurile!
– Cu condi]ia s` fi existat acea scrisoare, spuse Lee încet.
Adam î[i ridic` brusc capul, iar furia i se citea \n ochi.
– Ce dracu' vrei s` spui?
– Nu exist` nici o dovad`, nu-i a[a? În]eleg s` se piard` o
scrisoare, dar dou`? E o coinciden]` cam mare!
John vorbi pe un ton sever:
– Nu e nevoie de asemenea insinu`ri, Lee. Întotdeauna am
avut încredere în cuvântul lui Adam [i nu v`d nici un motiv
pentru ca lucrurile s` fie altfel acum. Dac` a spus c` a scris
dou` scrisori, înseamn` c` a scris dou` scrisori! Poate c` n-o
s` [tim niciodat` ce s-a \ntâmplat cu ele, dar acum, când [tiu
c` le-a trimis, parc` mi s-a ridicat o povar` de pe umeri. Nu
pricepeam cum ai putut s` dispari f`r` nici un cuvânt, Adam!
– M` întreb ce s-a întâmplat cu scrisorile, medit` Adam.
Lee are dreptate – nu s-ar fi putut pierde amândou`!
– Probabil c` n-o s` afl`m niciodat`, repet` John, u[or
impacientat. Vino lâng` mine, Adam, [i poveste[te-mi despre
zona petrolier`. A fost munc` grea, nu-i a[a?
– Da, recunoscu el, zâmbind amar. Acum vreo doi ani am
avut un incendiu de propor]ii. Poate ai v`zut la televizor...
Se f`cuse deja târziu când Sondra, cu un aer posesiv,
anun]` c` John trebuia s` se retrag`.
SECRETE BINE ASCUNSE 27
– Nu mai este atât de viguros cum îl [tiai, Adam, spuse ea.
Anii în care ai fost plecat au l`sat urme asupra lui. Uneori, m`
întreb dac` ar fi f`cut atacul, dac` n-ar fi fost atât de îngrijorat
din cauza ta!
Adam se crisp` în fa]a repro[ului.
– E o prostie, Sondra! interveni John, pe un ton aspru. Dar,
Adam... N-o s` mai pleci înc` o dat` f`r` s` ne anun]i, nu-i a[a?
– Nu, tat`. Î]i promit! Noapte bun` [i... m` bucur s` fiu din
nou acas`.
Î[i strânser` cu putere mâinile.
Kathleen privi scena f`r` s` intervin` [i-[i d`du seama c`
era stânjenit` în clipa în care r`m`seser` singuri în camer`.
Veni c`tre ea [i-i întinse o mân`, f`r` s`-i adreseze nici un
cuvânt. Ea \[i puse mâna în a lui [i se ridic` în picioare,
l`sându-se condus` pân` la fereastr`. Adam stinse lumina [i
privir` împreun` luna suspendat` pe cerul negru de m`tase.
Extrem de încordat`, Kathleen era perfect con[tient` de
faptul c` Adam st`tea atât de aproape de ea. Ridic` privirea
c`tre el, parc` pentru a se convinge c` nu mai era acela[i
Adam din amintirile ei. Pe b`rbatul de lâng` ea nu-l mai putea
considera un frate mai mare, ci era un str`in, în stare s`
r`v`[easc` mica ei lume în numai câteva ore.
– Asta înseamn` „acas`", Kate, spuse el încet. Asta mi-a
lipsit! Nici nu [tii cât de mult...
Pentru c` nu [tia ce s`-i spun`, ea prefer` s` tac`.
– Kate, continu` el, în [oapt`. Micu]a feti]` care s-a
transformat în femeie!
Se aplec` [i o s`rut` u[or, iar Kate se pierdu în îmbr`]i[area
lui. Dar tandre]ea lui disp`ru la fel de repede precum ap`ruse,
iar degetele se încle[tar` pe bra]ul ei.
28 CAROLE DEAN
– Nu-]i dai seama cât de frumoas` [i atr`g`toare e[ti, nu-i
a[a? E[ti la fel de inocent` ca un nou-n`scut, Kate! Nimeni nu
]i-a spus cât este de periculos s` te s`ru]i la lumina lunii?
Trase adânc aer în piept [i se dep`rt` de ea.
– Ei bine, î]i spun eu acum! Nu mai face a[a ceva decât dac`
e[ti gata s` accep]i consecin]ele!
Ea î[i ridic` b`rbia, mândr`.
– M` tratezi ca pe un copil, îl acuz` ea. Am aproape
dou`zeci [i unu de ani [i nu sunt complet lipsit` de
experien]`, s` [tii!
Ultima afirma]ie nu era nici pe departe adev`rat`, pentru
c` îmbr`]i[`rile stângace ale lui Colin n-o preg`tiser` pentru
ceea ce sim]ea acum, al`turi de Adam.
– Ai accea[i limb` ascu]it` pe care o [tiu dintotdeauna!
spuse el, zâmbind larg [i neimpresionat de furia lui Kate. Hai,
la culcare! {i nu uita ce ]i-am spus: nu-i bine s` te joci cu focul,
dac` nu vrei s` te arzi!
– Nu-mi mai vorbi a[a! explod` ea. Nu ]i-am cerut sfatul!
Dup` cum vorbe[ti, ai zice c` e[ti tat`l meu!
– Du-te la culcare, Kate, pân` nu-]i ar`t c` nu sunt tat`l t`u!
F`cu un pas în direc]ia ei, cu o sclipire amenin]`toare în
privire.
Cu adev`rat însp`imântat`, ea se retrase c`tre u[`, se r`suci
pe c`lcâie [i fugi din camer`. Ajuns` în dormitorul ei, Kate
încerc` s` se lini[teasc` [i s`-[i aminteasc` fiecare detaliu al
discu]iei avute.
Adam era un b`rbat sofisticat [i avusese dreptate când o
considerase lipsit` de experien]`.
SECRETE BINE ASCUNSE 29
Capitolul 3
Razele soarelui b`teau u[or în geamul de la camera lui
Kathleen, invitând-o s` se trezeasc` pentru o nou` zi. Ea st`tea
în pat, gândindu-se cu team` [i bucurie în acela[i timp la
întoarcerea lui Adam. Î[i aminti momentul în care-l v`zuse
[i-[i d`duse seama c` Adam se întorsese acas`.; de momentul
în care în]elesese cât de mult îi lipsise din ziua ploioas` [i rece
în care avusese loc înmormântarea lui Leslie, când Adam
disp`ruse f`r` urm`. Dar acum se întorsese...
Cu inima plin` de o emo]ie necunoscut`, Kate se ridic` din
pat, se îmbr`c` în blugi [i o c`ma[` în carouri [i ie[i pe hol,
aranjându-[i p`rul din mers.
Coborî în t`cere sc`rile [i zâmbi la gândul c` Adam dormea
în aceea[i cas`, în vechea lui camer`. Ie[i din cas` [i se
îndrept` spre grajduri. Iubea Sevenoaks [i-[i amintea cu
bucurie de fiecare zi petrecut` aici, pentru c` nic`ieri nu mai
avusese senza]ia c` este „acas`". Fusese nevoit` s` petreac`
doi ani în exil, pentru c`, dup` ce terminase liceul, Sondra o
trimisese doi ani la Halifax; reu[ise s`-l conving` pân` [i pe
John c` face acest lucru pentru binele fetei, care trebuie s`-[i
g`seasc` o „slujb` profitabil`", dup` cum se exprimase
Sondra. Cei doi ani trecuser` greu pentru ea, în ciuda faptul
c` venea acas` în fiecare weekend.
Îl în[eu` pe Sandy [i înc`lec`, \ndemnându-l s` mearg`
spre râu.
Ce diminea]` minunat`! \[i spuse ea, tr`gând cu nesa] în
piept aerul curat.
Când se apropie de râu, î[i aminti îmbr`]i[area pe care o
primise de la Adam cu o zi în urm`, pe mal. Acum, când
încerca s` priveasc` oarecum deta[at`, î[i spuse c` exagera
importan]a acelui moment [i c` Adam o considera în
continuare sora lui mai mic`, nimic mai mult.
Încetinind când se apropie de malul râului, î[i aminti cât
de amabil [i de prietenos fusese întotdeauna fa]` de ea,
f`când-o s` se simt` important` [i membru cu drepturi
depline al familiei. O f`cuse mereu s` râd`, chiar [i atunci
când nimeni altcineva nu reu[ea. Chiar în locul în care st`tea
acum o înv`]ase s` \noate!
Fusese fratele ei mai mare, cel pe care-l adorase [i pe
care-l considera un model de bun`tate [i putere. Dar, în ciuda
acestor lucruri, plecase [i o p`r`sise...
Ce se întâmplase cu Adam, omul pe care-l cuno[tea atât de
bine? Omul care era atât de apropiat de familia lui...
Îl struni pe Sandy, cerându-i s` mearg` la pas.
– Ce prostu]` e[ti, Kathleen Cameron! se cert` ea cu voce
tare. Las`-l s` se obi[nuias` din nou acas`! La urma urmei, au
trecut patru ani [i e normal s` fie schimbat! Iar întreb`rile tale
indiscrete nu-l vor ajuta s` se simt` mai bine.
SECRETE BINE ASCUNSE 31
Sandy începu s` urce dealul [i, înainte s`-[i dea seama,
Kate se pomeni în fa]a vechii case a lui Adam. Sau, mai corect,
în fa]a a ceea ce r`m`sese din casa lui... Privi fix ruinele casei
care fusese distrus` de fl`c`ri chiar în ziua în care Leslie
murise într-un accident de ma[in`. Într-o singur` zi, Adam î[i
pierduse [i so]ia, [i casa.
O nelini[te ciudat` puse st`pânire pe Kathleen. Erau multe
lucruri pe care nu le în]elegea [i pe care nimeni din familie nu
voia s` i le explice. Pentru anumite motive, mai ales Sondra
refuza cu înc`p`]ânare s` discute despre acea zi. Era ca [i cum
Adam, Leslie [i Nikki încetaser` s` existe pentru ei.
Deranjat` de faptul c` imagina]ia ei bogat` o luase razna,
Kate se r`suci în [a [i privi înapoi, c`tre vale. Tot ce se
desf`[ura în fa]a ei era proprietatea Deerfield. Toat` via]a ei
[i-a dorit s` fie cu adev`rat o Deerfield [i s` fie st`pân` m`car
pe o parte din acel teren. Adam râsese întotdeauna de ea [i
o asigurase c` era un membru cu drepturi depline al
familiei lor.
– Ceea ce iube[ti devine parte din tine, micu]a mea. Tu e[ti
o adev`rat` Deerfield, s` nu te îndoie[ti niciodat` de asta!
Kate nu uitase niciodat` cuvintele lui. Trecuser` de atunci
mai bine de zece ani, dar î[i amintea perfect fiecare cuvânt, a[a
cum î[i amintea [i privirea lui atunci când se uita la aceste
p`mânturi.
În zare se vedea ora[ul care fusese numit dup` tat`l [i
unchiul lui John Deerfield, Ben [i Sam Deerfield. Kate profit`
de ziua frumoas` [i se plimb` câteva ore. Se întoarse acas` cu
câteva minute înainte de masa de prânz, spre nemul]umirea
Sondrei:
32 CAROLE DEAN
– Era [i timpul, Kate! Tare mult mi-a[ dori s` fii mai
punctual`... {tii foarte bine la ce or` se serve[te masa!
Adam [i John st`teau de vorb` pe teras` [i se p`rea c` toat`
lumea o a[tepta pe ea.
– Îmi pare r`u, Sondra, dar am pierdut no]iunea timpului.
E o zi atât de frumoas` [i nu m-am putut ab]ine...
Zâmbi a scuz` [i se îndrept` spre John.
– Bun` ziua, îl salut` ea, s`rutându-l pe obraz. Cum te
sim]i azi?
– Foarte bine, Kathleen. }i-ai f`cut plimbarea c`lare, nu?
– Da, e o zi prea frumoas` ca s` nu profit!
Î[i ridic` privirea c`tre Adam, con[tient` de faptul c` o
cerceta cu insisten]`.
– Bun`, Adam.
El o salut` cu o mi[care a capului, dar nu r`spunse.
Nikki st`tea lâng` el, ]inându-l strâns de mân`. Kathleen
îngenunche în fa]a ei [i-i zâmbi.
– Bun`, Nikki. Ce-ai f`cut în diminea]a asta?
Feti]a nu-i r`spunse [i se trase mai aproape de tat`l ei.
– Prânzul e gata! spuse Sondra.
În timpul mesei, Sondra sporov`i vesel` despre o persoan`
sau alta, despre familiile din Deerfield, despre oamenii care au
plecat sau au r`mas în ora[. Adam nu vorbi aproape deloc,
concentrat asupra mesei [i a lui Nikki.
Apetitul p`rea s`-i fi pierit lui Kathleen; nu se sim]ea în
largul ei [i avea nervii întin[i.
Vocea Sondrei se auzi din nou:
– Kathleen, când ai fost plecat` azi-diminea]`, te-a sunat
Colin.
Se întoarse zâmbind c`tre Adam.
SECRETE BINE ASCUNSE 33
– }i-l aminte[ti pe Colin Draper, nu, Adam? Acum e un
tân`r de succes.
El ridic` privirea c`tre Sondra, dar nu f`cu nici un
comentariu.
– Oricum, Kathleen, te-a sunat ca s` se scuze c` nu a reu[it
s` mai ajung`, a[a cum r`m`sese stabilit. A intervenit ceva
foarte important, legat de primarul Donaldson, cred. Nu mi-a
spus nimic, sunt doar b`nuielile mele...
De[i mesajul era pentru Kathleen, Sondra continua s`
vorbeasc` în direc]ia lui Adam.
– E un tân`r stra[nic, a[a cum n-am mai v`zut de mult! În
plus, e foarte interesat de Kathleen a noastr`. Curând, s-ar
putea chiar s` avem o nunt` în familie, asta dac` nu va mai
continua Kate s` fac` pe inaccesibila.
Zâmbi satisf`cut`, cu gândul la petrecerile pe care le va oficia.
Kathleen vru s` protesteze, dar Sondra nu-i d`du r`gazul:
– Colin e avocat. {tiai, Adam? A absolvit ca [ef de promo]ie.
Cel mai de succes avocat din Deerfield!
John râse u[or [i ad`ug`:
– Singurul avocat din Deerfield, Sondra! Cel pu]in, pentru
moment.
– John, nu fi prostu]! E un tân`r sclipitor, [tii foarte bine!
Ar fi un so] foarte bun pentru Kathleen.
Î[i îndrept` din nou aten]ia asupra lui Adam.
– Margaret, sora lui Colin, d` o petrecere la sfâr[itul lunii.
Cei mai importan]i oameni din ]inut vor fi acolo. Adam, tu ai
fost foarte apropiat de Margaret odat`, nu?
F`cu o pauz` [i a[tept` r`spunsul.
– Da, am fost prieteni într-o vreme. Dup` cum [tii foarte
bine, sunt câ]iva ani de când n-am mai v`zut-o.
34 CAROLE DEAN
– Atunci, sunt sigur` c` vei fi încântat s` afli c` înc` e
singur`, a[a c` ai putea s` reiei rela]ia de unde ai l`sat-o
înainte... înainte s`...
Adam împinse nervos farfuria din fa]a sa.
– Înainte s` fac gre[eala de a m` însura? Sondra, mai taci
odat`! înceteaz` cleveteala asta despre Colin, Margaret [i
restul lumii din Deerfield. Nu-mi pas` de ei! Chiar nu po]i s`
în]elegi? Nu-mi pas`!
Împinse scaunul [i se ridic`.
– S` mergem, Nikki. Poate vorbim mai târziu, John. Eu...
Sondra îl întrerupse cu asprime.
– Vai, Adam! Cum de-mi vorbe[ti a[a? Încercam s` te pun
la curent cu ce s-a mai întâmplat aici cât timp ai fost plecat.
Credeam c` vrei s` [tii ce mai e cu oamenii al`turi de care ai
tr`it ani buni! Cum e posibil s` nu-]i mai pese de ei?
Într-un sfâr[it, John punct` concis:
– Stai jos, fiule! Iar tu, Sondra, te rog s` taci un moment, da?
Enervat` de lipsa de sus]inere a so]ului, Sondra se retrase
în buc`t`rie, l`sându-i pe cei doi b`rba]i s`-[i continue
conversa]ia.
– Ei, Adam, ai de gând s` r`mâi?
Privi drept în ochii fiului s`u. Pe fa]a sa nu se vedea nimic,
de[i Kathleen [tia cât îi fusese de dor [i cât î[i dorise ca Adam
s` nu plece.
– A[ vrea, John. Chiar a[ vrea! M-am s`turat s` tot umblu,
iar Nikki are nevoie de un c`min. Am crezut c` pentru ea ar fi
mai bine s` fie cât mai departe de acest loc, dar acum nu mai
sunt atât de sigur. Cred c` amândoi vom avea de înfruntat aici
unele lucruri, asta dac` ziua de mâine va avea vreo importan]`.
John se întinse [i-[i a[ez` palma pe mâna lui.
SECRETE BINE ASCUNSE 35
– Adam, e[ti fiul meu [i te iubesc foarte mult. Sunt fericit
c` te-ai întors [i a[ vrea s` te stabile[ti aici. Aceasta este casa ta,
aici e locul c`ruia îi apar]ii.
El p`ru neîncrez`tor.
– Vreau, John. Dumnezeu mi-e martor c` vreau! Dar nu
sunt sigur cum vor evolua lucrurile cu Lee. Sentimentele lui în
privin]a mea nu s-au schimbat. Cine [tie ce iad va fi aici, dac`
nu vom reu[i s` îndrept`m lucrurile între noi.
– M-am gândit foarte mult la aceast` situa]ie. De fapt, asta
am f`cut toat` noaptea [i cred c` a[ avea o solu]ie. Mai d`-mi
câteva s`pt`mâni [i cred c` voi putea face primul pas pentru a
remedia divergen]ele. M`car voi [ti c` am încercat...
– John, dac` va fi s` r`mân aici, ar fi bine s` locuim în casa
de var`, dac` n-ai nimic împotriv`. Am fost mult timp pe cont
propriu [i astfel \i va fi mai u[or [i lui Nikki s` accepte situa]ia.
– Nu-i nici o problem`, fiule. {tii bine c` acest loc î]i
apar]ine [i ]ie! Asta înseamn` c` vei r`mâne, nu?
Cu aerul unui om care ia o hot`râre dificil`, Adam
r`spunse:
– Da, voi r`mâne.
John î[i l`s` o mân` noduroas` pe genunchiul fiului s`u [i,
pentru a doua oar`, Kathleen v`zu lacrimi în ochii b`trânului.
– Bun venit acas`, Adam!
Sondra se întoarse cu cafelele [i se a[ez` confortabil într-un
scaun din fa]a lui Adam.
– Acum, Adam, poate-mi vei permite [i mie câteva
întreb`ri. Am [i eu dreptul s` [tiu ce se petrece pe aici. A[ vrea
s` [tiu când pleci [i unde ai de gând s` te duci.
Adam o fix` cu o privire sumbr`. Înainte ca el s`-i poat`
r`spunde, Kathleen interveni rapid:
36 CAROLE DEAN
– Dar va r`mâne aici, Sondra! {i nu mai pleac`... Acum, c`
Adam e acas`, totul va fi ca odinioar`.
Vocea Sondrei sun` aspru:
– Niciodat` nu va mai fi ca odinioar`...
Figura ei se albise, cuprins` de o emo]ie pe care Kathleen
n-o putea identifica.
– Adam, fii rezonabil! {tii c` nu po]i r`mâne aici, ]inând
cont de tot ce s-a întâmplat. Imposibil!
Adam se aplec` spre ea, cu trupul încordat.
– Îmi dau seama c` te stânjenesc, Sondra. E ceva ce nu po]i
discuta cu prietenele tale, la o cafea. De fapt, [tiu c` ]i-ai fi
dorit s` fi fost vorba de fiul altuia, nu al lui John! Sau s` nu m`
fi n`scut deloc, nu? Îmi pare r`u pentru toate astea, dar
trebuie s` m` obi[nuiesc s` accept consecin]ele faptelor mele.
Ar trebui s` faci la fel! Nici unul dintre noi nu poate [terge
trecutul cu buretele! {i crede-m` c` am încercat...
Cu degetele încle[tate de marginea mesei, Sondra deschise
gura s` spun` ceva, dar John o întrerupse autoritar:
– Taci, Sondra! Ai spus destule pe ziua de azi!
Apoi se întoarse c`tre Adam:
– Crede-m`, Adam, e[ti binevenit aici. Sevenoaks a fost, este
[i va fi c`minul t`u! E[ti fiul meu [i sunt mândru de tine. Acum,
c` te-ai întors, a[ vrea s` nu mai aud discu]ii de acest gen.
Î[i îndrept` scaunul c`tre u[ile de sticl`.
– Cred c` ai putea s` m` aju]i, Sondra. Sunt obosit [i am
nevoie de odihn`.
Privi din nou c`tre Adam [i-i zâmbi:
– Da, lucrurile vor redeveni ce au fost odat`.
Ie[ir` pe teras`, l`sându-i singuri pe Kathleen, Adam [i Nikki.
Adam privea \n gol, c`tre câmpii, iar un mu[chi i se mi[ca
spasmodic pe obraz, tr`dându-i suferin]a interioar`. Kathleen
observ` [i inima i se strânse de dorin]a de a-l comp`timi.
SECRETE BINE ASCUNSE 37
– Adam, ce-ai vrut s` spui mai devreme? \l întreb` ea, în
cele din urm`.
El o privi ironic [i-[i aprinse o ]igar`.
– Când am spus... ce?
Nikki îl trase de mânec` [i-i ar`t` aleea c`tre caban`. El
zâmbi [i încuviin]` cu o mi[care aproape imperceptibil` a
capului. Feti]a o zbughi c`tre caban`.
Adam î[i întoarse privirea c`tre Kathleen, dar zâmbetul îi
disp`ruse.
– Te-ai schimbat, îi spuse ea, mirat` de r`ceala lui.
El îi r`spunse cu un râs batjocoritor.
– Ei bine, da. A[a e! Oricine se poate schimba într-o singur`
secund`... chiar [i eu.
Ignorând senza]ia de stinghereal`, ea continu`:
– De ce? Ce s-a întâmplat? Ce ai vrut s` spui mai devreme,
când ai vorbit cu Sondra?
El deveni ner`bd`tor.
– Când i-am spus ce, Sondrei? Treci la subiect, Kate!
– Când i-ai spus c` se ru[ineaz` cu tine, c`-[i dore[te ca
tu... s` nu fi fost fiul lui John.
– Nu te în]eleg, Kate. Îmi pui \ntreb`ri la care cuno[ti deja
r`spunsul. Ce naiba vrei s` spun? Vrei s`-]i mai spun o dat` ce
am f`cut acum patru ani? Vrei s` auzi direct de la mine ceea ce
ai auzit de la al]ii de nenum`rate ori?
Privirea lui dur` îi scrut` chipul, c`utând ceva, apoi spuse
cu am`r`ciune:
– Da, draga mea Kate. {i tu te-ai schimbat.
Se ridic` brusc [i porni cu pa[i hot`râ]i pe urmele lui
Nikki.
38 CAROLE DEAN
Kathleen r`mase singur` [i nemi[cat`. Lacrimile \i ardeau
ochii, dar [i le reprim`, dojenindu-se pentru vulnerabilitatea
de care d`dea dovad`. Era tulburat` [i nedumerit` de ceea ce
se \ntâmpla în familia ei, care fusese atât de închegat`, de
fericit`. Am`r`ciunea lui Adam [i ura fratelui s`u Lee erau
lucruri noi pentru ea, de neîn]eles...
Ie[i din camer` [i se duse pe malul râului. Se a[ez` pe iarb`
[i st`tu mult timp la soare, în timp ce vântul îi r`v`[ea u[or
p`rul. Î[i scoase clema [i-[i l`s` cârlion]ii negri s`-i cad` liber
pe umeri. Închise ochii [i gândurile îi fugir` înapoi, la
diminea]a rece [i ploioas` de octombrie, în ziua în care Leslie
fusese îngropat`.
Intrase în bibliotec` pentru c` îl c`utase pe John. Adam
st`tea privind pe fereastr`. Sim]indu-i prezen]a, se întorsese [i
o privise cu ochi tri[ti, palid [i cu buzele strânse. Aceast`
imagine o bântuise mult` vreme de atunci. Ochii lui tr`dau
suferin]a, tortura emo]ional` prin care trecea. Îi întinsese u[or
o mân`, ca [i când i-ar fi cerut ajutorul, dar o secund` mai
târziu o l`sase s`-i cad` pe lâng` corp. Tocmai când pornise
c`tre el, u[a se deschisese brusc [i intrase fratele s`u Lee.
– Kathleen, te rog, ne po]i l`sa singuri? Vreau s` discut cu
Adam între patru ochi.
Tonul lui nu l`sase loc nici unui comentariu, iar ea se
supusese. În clipa în care închisese u[a, mai apucase s`-l vad`
pe Lee stând acuzator în fa]a lui Adam, strângând în pumn o
hârtie mototolit`. Apoi î[i încruci[ase privirile cu Adam...
Kathleen se ridic` brusc, pentru c` nu-i f`cea pl`cere s`
rememoreze aceste lucruri. Î[i f`cu de lucru ca s`-[i alunge
gândurile, aruncând cu pietricele \n râu. F`r` s`-[i dea seama,
se \ndrept` spre cabana lui Adam.
SECRETE BINE ASCUNSE 39
Când ajunse \n fa]a ei, se opri [i privi nostalgic`
balansoarul ce inducea o stare de confort [i relaxare. Se
jucaser` deseori aici, când erau copii. Se urcau pe marginea
verandei, s`reau \n iarba \nalt` [i se rostogoleau pân` la
marginea râului. Iar totul p`rea s` se fi petrecut cu nu mai
mult de o zi \n urm`...
Urc` treptele [i b`tu la u[`. Nu primi nici un r`spuns, a[a
c` intr`. Privi \n jur, intr` \n dormitor [i f`cu un inventar
mental a ceea ce era de f`cut. Scoase husele albe de pe
mobilier, le duse afar`, le scutur` [i le l`s` pe marginea
verandei. |n buc`t`rie g`si detergen]i [i se apuc` de treab`.
D`du cu m`tura, [terse praful [i sp`l` pere]ii.
Era atât de absorbit` de activitatea ei c` nici nu-i auzi
venind pe Adam [i Nikki; realiz` abia când auzi râsetele feti]ei.
Se duse la fereastr` [i-[i [terse transpira]ia de pe frunte.
Adam fugi cât s`-l ajung` Nikki, care \l prinse de pantalon.
Simul` o c`dere spectaculoas`, apoi se rostogoli \n iarb`
tr`gând-o [i pe Nikki dup` el. Feti]a râdea [i chicotea pentru
c` Adam o gâdila, dar nici ea nu se l`sa mai prejos.
Kathleen surâse, v`zând \n Adam b`iatul pe care \l [tia din
copil`rie. Sperând c` nu e doar o stare de moment, se hot`r\ s`
ias` [i s`-i strige. Dar zgomotul unor copite o f`cu s` se opreasc`.
Lee se apropia \ntr-un galop rapid, având o atitudine
amenin]`toare. Desc`lec` nervos [i-l priponi brutal pe
Oberon, puternicul arm`sar castaniu.
Kathleen observ` efectul pe care \l avu sosirea lui asupra
lui Nikki. Feti]a, relaxat` [i fericit` cu câteva momente \n
urm`, deveni rigid` [i se ascunse \n spatele tat`lui ei.
– Stai lini[tit`, Nikki. Vreau s` te duci \n caban` [i s` m`
a[tep]i acolo.
Feti]a o rupse la fug` spre caban`.
40 CAROLE DEAN
Kathleen nu mai v`zuse niciodat` atâta groaz` \n ochii unui
copil. Era atât de uimit`, \ncât \n]epeni \n penumbra din
cadrul u[ii, incapabil` s` mai fac` ceva. Feti]a urc` \mpleticit
treptele verandei [i se chirci speriat` \n balansoar.
Deodat`, se auzi vocea dur` a lui Lee:
– Z`u, Adam! Nu crezi c` ar trebui s` faci ceva \n privin]a
acelui copil? Exist` anumite locuri unde pot fi trata]i cei ca ea.
Cel pu]in, va sta printre al]ii care sunt la fel.
Adam se mi[c` amenin]`tor spre el.
– Ea este printre cei ca ea! Dac` nu vrei nimic, eu am treab`.
– {i eu am ni[te treab`, dragul meu frate, [uier` Lee.
Sondra mi-a spus c` te-ai hot`rât s` r`mâi. E adev`rat?
Adam nu r`spunse imediat. |[i miji ochii [i \ncerc` s`-[i dea
seama care era t`i[ul ascuns al \ntreb`rii. R`spunse cu o voce
calculat`:
– Da. M-am decis s` r`mân.
Lee se aprinse.
– De ce? Nu s-au \ntâmplat destule? Au trecut deja
patru ani [i oamenii \ncepuser` s` uite. {i acum, ai ap`rut
dintr-o dat`. De ce? Asta a[ vrea s` [tiu. De ce te-ai \ntors?
Ce vrei?
Fa]a \i era ro[ie [i o ven` de la tâmpl` \i pulsa nervos.
– M-am \ntors pentru c` acesta este c`minul meu, Lee.
Apar]in acestui loc [i aici vreau s` fiu. Crezi c` po]i \n]elege?
{tiu c` nu ]i-a fost u[or dar, pentru numele lui Dumnezeu,
Lee... suntem fra]i! Asta nu \nseamn` nimic?
Adam mângâie gâtul calului [i-l privi pe Lee, c`utând
\n]elegere.
– {tiu c` nu putem uita trecutul, dar n-ar fi mai bine s`
iert`m [i s-o lu`m de la zero? Am obosit, Lee. Nu pot s` mai
SECRETE BINE ASCUNSE 41
plec, \nc` o dat`, din Sevenoaks. În plus, Nikki are nevoie de
un c`min; sunt dator s`-i ofer [ansa unei vie]i decente. Nu
po]i s` \n]elegi?
Expresia de furie [i frustrare de pe fa]a lui Lee se
transform` \ntr-o masc` a urii.
– Da, \n]eleg. Te-ai \ntors pentru ferm`. De-aia e[ti aici,
dragul meu frate! Restul sunt prostii sentimentale.
Lee smuci h`]urile [i urc` pe cal. Se \ndrept` amenin]`tor
spre Adam [i-l \ncol]i lâng` gard. Toat` ura strâns` \n patru ani
p`rea s` erup` acum.
– Nu mai sunt fratele cel mic de alt`dat`, Adam. Acum eu
sunt st`pânul aici [i a[a vreau s` [i r`mân`. Eu m-am ocupat
de toate \n ultimii trei ani, de la accidentul lui John. E al meu,
iar tu nu mi-l vei lua. |n]elegi?
Lee trase de h`]uri [i aduse calul aproape de gard,
prinzându-l pe Adam la mijloc. Acesta \ncerc` zadarnic s`
\mping` animalul. Lee râse batjocoritor.
– O, nu \ncerca s` te \mpotrive[ti, frate! Calul face ce i se
spune, ca to]i oamenii de aici, de altfel. Asta e prima lec]ie pe
care o prime[ti, acum c` te-ai \ntors acas`. |]i demonstreaz` c`
aici cuvântul meu e lege. Tot a[a, la ferm` [i \n ora[. Eu sunt
cel mai important din Deerfield, nu fratele meu mai mare.
Adam, cum te mai sim]i acum, când nu mai e[ti [ef? Spune-mi!
Dar nu mai a[tept` r`spunsul. Ridic` crava[a [i-l plesni cu
sete peste obrazul stâng. Adam se chirci de durere, dar Lee tot
nu-l eliber`.
– Iat` o mic` mostr` din ce vei p`]i dac` o s` mi te mai
\mpotrive[ti, Adam. M-am obi[nuit cu puterea [i am de gând
s-o folosesc \n avantajul meu.
Vocea lui Adam sun` gâtuit` de durere [i mirare:
42 CAROLE DEAN
– Ce naiba e cu tine, Lee?
– Nu mai pune \ntreb`ri proste[ti. {tii foarte bine. Tu! Tu
[i Leslie! |]i jur c` nu voi uita [i nici nu ]i-o voi ierta.
Niciodat`! Iar dac` ai de gând s` r`mâi, vei face exact cum
spun eu.
Adam cl`tin` din cap, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor.
– Cred c` ai \nnebunit, Lee! Ai \nnebunit de tot!
{optise cuvintele mai mult pentru el \nsu[i, dar Lee \l auzi
[i ridic` din nou crava[a.
Kathleen realiz` inten]ia lui [i ie[i pe verand`.
– Opre[te-te, Lee! Opre[te-te!
Lee blestem` printre din]i, enervat de intruziunea fetei, dar
\[i l`s` mâna jos.
– Ce faci aici, Kathleen? N-ai nici un drept s` te afli aici. Du-te
\napoi \n cas`, fato! Acum!
– Nu-mi da tu mie ordine, Lee Deerfield! Mai bine mi-ai
explica ce se \ntâmpl` aici.
Lee d`du calul câ]iva pa[i \napoi [i Adam c`zu lâng` gard,
ducându-[i palmele la fa]`. O [uvi]` de sânge i se prelinse pe
obraz. Lee o privi pe Kathleen.
– Nu voi r`spunde \ntreb`rilor puse de o fat`. |n special de
tine, Kathleen. Nici m`car nu e[ti o Deerfield, e[ti doar o sor`
mai mic`, adoptat`. De altfel, locuie[ti aici doar pentru c`
John e prea slab [i nu te-a gonit. Dar, a[teapt` s` preiau eu
controlul...
|ntoarse calul [i se \ndep`rt`.
Kathleen \[i ]inu respira]ia, r`nit` de remarca lui. |[i a]inti
privirea \n p`mânt [i se sim]i singur`, izolat` de to]i cei din
familia Deerfield. Nimeni nu-i mai spusese asta pân` acum,
dar \n sufletul ei sim]ea c` totul era adev`rat.
SECRETE BINE ASCUNSE 43
Adam veni lâng` ea, \i ridic` cu un deget b`rbia [i o privi
cu intensitate. |i [terse cu blânde]e lacrimile [i \i spuse cu un
ton calm:
– Nu plânge, Kate! Pe mine era sup`rat, nu pe tine.
|ntâmplarea a f`cut s` apari [i tu \n calea lui.
Kathleen suspin` din r`runchi [i, \ntr-un moment de
sl`biciune, \[i sprijini fruntea de pieptul lui. Ritmul inimii lui
i se p`ru foarte lini[titor. |l privi [i reu[i s` zâmbeasc`,
atingându-i cu tandre]e obrazul \nvine]it.
– Se pare c` [i-a v`rsat furia pe amândoi. Hai s`-]i cur`]
rana asta.
El d`du din cap.
– Nu, nu-i nevoie. O s` m` ocup eu de ea.
Kate oft` [i \ncerc`, timid:
– Nu mai \n]eleg nimic, Adam. De ce ai stat [i nu ai
reac]ionat? {i oricum, de ce ]i-ar face una ca asta tocmai ]ie,
care e[ti fratele lui?
Ridic` mâna din nou ca s`-l ating`, dar el se feri.
– Da. Sunt sigur c` nu \n]elegi.
Râse sardonic [i ad`ug`:
– E un lucru uimitor c` a mai r`mas m`car un singur
Deerfield inocent.
Ignorând figura ei uimit`, exclam`:
– Doamne! Am [i uitat, unde e Nikki?
Se \ntoarse [i alerg` spre caban`, strigând-o. Urc` din doi
pa[i treptele verandei [i o lu` \n bra]e. O leg`n` ca s-o
lini[teasc`.
– Stai lini[tit`, feti]a mea! Acum e[ti cu t`ticul; unchiul Lee
a plecat.
44 CAROLE DEAN
La auzul acestui nume, feti]a tres`ri [i se ghemui la pieptul lui.
Kathleen se oferi s`-l ajute.
– Hai s-o ]in eu pe Nikki o vreme, pân` \]i termini treaba.
R`spunsul lui veni abrupt [i t`ios.
– Nu! N-am nevoie de ajutorul t`u, Kate. N-am nevoie de
ajutorul nim`nui. Mai bine ai fugi acas`, pân` nu se \ntoarce
Lee s` te caute. Iar noi nu vrem s` se \ntâmple a[a ceva, nu?
Poate c` nici n-ar fi trebuit s` vii aici. Ne-ar fi scutit de multe
necazuri.
Se \ntoarse s` intre \n caban`, dar Kathleen \l opri.
– Te... te ur`sc! strig` ea, furioas`. Am venit doar ca s` te
ajut [i atâta tot. Dar tu nu mai e[ti \n stare s` mai accep]i de la
nimeni un gest frumos. Ce s-a \ntâmplat cu tine, Adam
Deerfield?
Se lupt` cu lacrimile care-i ardeau ochii.
– Ah, de ce a trebuit s` te \ntorci acas`... a[a?
Spusese aceste cuvinte la mânie [i le regret` imediat, de[i
Adam nu p`ru deloc afectat.
– M`i, m`i... |n sfâr[it, draga mea Kate s-a al`turat
majorit`]ii.
– |mi pare r`u, Adam! Nu am vrut s` sune a[a...
O \ntrerupse cu un gest al mâinii, iar vocea lui sun` t`ios.
– Taci, Kate! Cel mai bun sfat pe care ]i-l pot da e c` ar fi
bine s` \ncerci s` acorzi cuvintelor toat` greutatea. E mai sigur
pentru tine s` m` ur`[ti, crede-m`!
Deschise u[a [i intr` \n caban` ]inând-o pe Nikki aproape
adormit` \n bra]ele sale.
SECRETE BINE ASCUNSE 45
Capitolul 4
Kathleen se mai \ntâlni cu Adam abia dup` dou`
s`pt`mâni. |l mai v`zuse, dar numai de la distan]`, muncind
pe câmp sau cu caii, Nikki fiind tot timpul \n preajma lui.
Adam g`tea pentru el [i pentru feti]`, \[i vizita tat`l [i st`teau
de vorb`. Astfel, Kathleen ajunse s` stea zilnic cu Nikki.
Copilul deveni din ce \n ce mai relaxat \n prezen]a ei, iar cu
timpul, ajunse chiar s`-i doreasc` prezen]a. Kathleen realiza c`
f`cea acest lucru de dragul ei, dar [i pentru [ansa de a-l vedea
pe Adam. Acesta, \ns`, era rece [i distant.
Se gândi c` trebuia s`-l abordeze cu orice pre], iar aceast`
ocazie i se ivi \ntr-o frumoas` diminea]` de iulie.
– Bun` diminea]a, Adam! Cum te mai sim]i?
– Nea]a, Kate! spuse Adam [i vru s` plece mai departe.
– Stai pu]in, Adam. A[ vrea s` vorbesc ceva cu tine.
– Treci la subiect, Kate. M` a[teapt` John.
– {tii... Poimâine \ncepe bâlciul anual din Deerfield [i
m-am gândit c` n-ar fi r`u s` mergem [i noi, \mpreun` cu
Nikki. Sunt sigur` c` i-ar face mare pl`cere.
Gata, o spusese. Acum a[tepta ner`bd`toare reac]ia lui, dar
el r`spunse pe un ton inflexibil:
– Nu, nu cred.
– Dar, de ce nu? De ce n-ai vrea s` mergi? Nu-i corect. Nikki
st` tot timpul aici, cu tine, [i n-a ie[it niciodat` din Sevenoaks.
E copil [i trebuie s` mai vad` [i alte lucruri...
Tonul lui se \n`spri.
– Ce [tii tu despre ce a v`zut sau f`cut ea? Nu-mi spune mie
ce are nevoie [i ce nu! Eu...
Vocea calm` a lui John \l \ntrerupse.
– N-a]i vrea, v` rog, s` continua]i cearta aici, \n bibliotec`?
Kathleen intr` [i-l s`rut` pe b`trân pe obraz. John \i lu`
mâna \n mâna sa.
– Bun` diminea]a, Kathleen! Bun` diminea]a, fiule!
B`trânul \i studie, pe rând. Nu p`rea ner`bd`tor s` aud`
cauza disputei lor.
– Sper c` m` ve]i scuza, dar am auzit, f`r` s` vreau, o parte
a discu]iei voastre.
Se \ntoarse spre Adam.
– Kathleen are dreptate [i cred c` o [tii [i tu. Sunte]i aici de
trei s`pt`mâni [i cred c` ave]i nevoie de pu]in` distrac]ie. Eu
zic c` ar trebui s` v` duce]i la bâlci. De fapt, \l declar un
eveniment obligatoriu pentru voi to]i! {i te asigur c` nu vei
avea de ce s` te plângi din cauza tinerei Kathleen. |ntreab`
orice b`iat din ora[ [i-]i va spune c` e cea mai bun` dansatoare
din ]inut.
– Nu [tiu, John... Am atâta treab`, nu pot s`-mi iau liber acum.
– Prostii! {tii foarte bine c` \n perioada bâlciului toat` lumea
\[i ia liber. De ce trebuie s` fii atât de \nc`p`]ânat, tot timpul?
Adam ced` cu un oftat.
SECRETE BINE ASCUNSE 47
– Bine... O s` mergem.
Kathleen nu-[i mai \nc`pea \n piele de bucurie.
– M` bucur foarte mult, Adam, \ng`im` ea. Ne vom distra
de minune, ai s` vezi. Dar, unde e Nikki? A[ vrea s`-i spun
[i ei.
– E la hambar, se joac` acolo cu ni[te p`pu[i.
– Atunci, ne vedem mai târziu.
Se scuz` [i plec` \n c`utarea feti]ei.
O g`si stând pe iarb`, cu p`pu[ile ei.
– Bun`, Nikki. Ce mai faci?
Feti]a nu mai era a[a de speriat` [i nici nu mai alerga \n
bra]ele tat`lui ei, de fiecare dat` când cineva \i vorbea.
– Pot s` m` a[ez [i eu lâng` tine? o \ntreb` Kate.
Nikki zâmbi [i d`du din cap.
– Tocmai am vorbit cu tat`l t`u [i am o mare surpriz`
pentru tine. Poimâine vom merge la bâlci. Ai mai fost vreodat`
la vreun bâlci?
Fata neg` cu o mi[care a capului [i o privi cu interes.
– Atunci, hai s`-]i spun. Sunt prezent`ri de animale, lupte
de coco[i, dansuri, parad`, picnic [i \nc` multe, multe alte
lucruri distractive. {i, bine\n]eles, \n fiecare an se organizeaz`
o mare curs` de cai. Eu am concurat \ntotdeauna cu Sandy [i
pariez [i ultimii mei bani c` voi ie[i, din nou, câ[tig`toare. Pot
s` jur c` are aripi calul `sta!
Nikki \ncepu s` fac` o serie de semne specifice
surdomu]ilor.
– |mi pare r`u, Nikki, dar nu \n]eleg ce vrei s` spui...
– Spune c` n-ar fi drept fa]` de ceilal]i cai s` concurezi pe
un cal \naripat, se auzi o voce din spatele ei.
48 CAROLE DEAN
Surprins`, Kathleen se \ntoarse brusc spre Adam, apoi o
privi pe feti]a care zâmbea larg, l`sând s` se vad` lipsa celor
doi din]i[ori din fa]`.
– Glume[te cu tine, Kate. Când ajungi s-o cuno[ti, \]i dai
seama c` e un copil foarte haios. |i place s` râd` de fiecare
dat` când i se ofer` ocazia [i motivul; mi-a[ fi dorit ca aceste
ocazii s` fie cât mai dese...
– |i spuneam despre bâlci, spuse Kathleen.
– Da, [tiu. Te-am auzit.
Apoi o \ntreb` pe feti]`:
– Vrei s` mergi, Nik?
Nikki aprob` dând de mai multe ori din cap [i [i
spunându-i ceva \n limbajul semnelor. Kathleen \i privi,
nedumerit`.
– Te vei obi[nui cu asta, \n timp. Se descurc` chiar bine cu
acest limbaj pe care ea \l nume[te „vorbitul cu degetele", râse
Adam.
– Dar, cum de l-a]i \nv`]at?
– Când am lucrat \n Alberta, am cunoscut un muncitor a
c`rui so]ie era surdomut`. Ei ne-au \nv`]at, dar Nikki a prins
mult mai repede decât mine. Acum, t`cerea pe care o
\mp`rt`[im nu mai e... a[a t`cut`.
F`cu o pauz`, apoi continu`:
– A[adar, tu [i Sandy intra]i \n curs`?
– Da. Am câ[tigat trei ani la rând. E un cal minunat.
– {tiu, doar eu l-am antrenat. |]i mai aduci aminte?
– Bine\n]eles c` da. L-ai mai c`l`rit de când te-ai \ntors
acas`?
– Nu. De când cu acel accident din Alberta, n-am mai c`l`rit.
Kathleen \l privi cu aten]ie. Nu-i st`tea \n fire s` vorbeasc`
despre ce se \ntâmplase \n ace[ti patru ani.
SECRETE BINE ASCUNSE 49
– Dar, ce s-a \ntâmplat, Adam? \ncerc` ea.
– Aa, mi-am rupt piciorul \n acel incendiu de acum doi ani.
A durat mult pân` s` se vindece; de fapt, nici acum nu e
complet vindecat. |nc` m` mai sup`r` când sunt obosit.
– Atunci, poate c` n-ar trebui s` te mai obose[ti, \l tachin`
ea cu blânde]e.
Apoi, luându-[i inima-n din]i, continu`:
– Ascult`, Colin Draper va veni \n aceast` dup`-amiaz`.
Vom face un picnic [i vom c`l`ri pân` la vechea moar`. De ce
n-ai veni [i tu cu Nikki? {tiu c` m` vei refuza [i c`-]i vei g`si o
scuz`, dar... te rog! Ar fi o dup`-amiaz` foarte frumoas`. |n
plus, tu [i Colin era]i buni prieteni. Ei, ce zici? Vii sau m` vei
refuza din nou?
Adam nu r`spunse imediat. Privi nostalgic spre câmpii [i
livezi, apoi oft` [i spuse:
– Bine, vom veni. Ne va face bine amândurora.
– Minunat! Atunci, vom pleca pe la ora unu, când va veni
Colin. Eu m` duc s` preg`tesc prânzul. Pa, Nikki!
Se \ntoarse [i o lu` la fug` prin iarb`, tr`ind o bucurie pe
care nu o mai sim]ise de când se \ntorsese Adam.
C`l`toria pân` la vechea moar` fu foarte pl`cut`. Adam
c`l`rea pe Oberon ]inând-o pe Nikki pe [a, \n fa]a lui.
Kathleen se sim]ea vesel` [i avea chef de joac` luând-o la
galop, din când \n când. Veselia ei p`rea molipsitoare, pentru
c` cei doi b`rba]i se prindeau imediat \n jocul ei, urm`rind-o
\ndeaproape.
Pe când mergeau pe o potec` umbrit` de pomi[ori,
Kathleen nu se putu ab]ine [i vir` brusc, ie[ind pe
câmpie, apoi luând-o la goan`. Ca s` nu se lase mai prejos,
Colin [i Adam \[i mânar` [i ei caii [i \ncepu urm`rirea.
Adam o ajunse imediat, ]inând ritmul f`r` nici un efort.
50 CAROLE DEAN
– Ei, Kate? Credeai c` e[ti experta \n c`l`rie? Parc` nu mai e[ti
atât de rapid`... Nu vei câ[tiga niciodat`, dac` asta e tot ce po]i.
Zicând acestea, râse [i-[i mân` calul mai departe.
V`zându-l c` se \ndep`rteaz`, Kate \[i struni calul [i porni
\n urm`rirea lui. Ajunser` la iaz um`r la um`r.
Adam desc`lec`, o ajut` [i pe Nikki, apoi se \ntoarse spre
Kathleen.
– Nu-i r`u... Se pare c` n-ai uitat ce te-am \nv`]at.
– Hai, nu fi bandit, Adam! Oricând te-a[ putea \nvinge \ntr-o
curs`, spuse ea ]inându-[i mâinile-n [old, provocatoare.
– Nu-i bine s` fii atât de sigur` de tine, micu]a mea Kate. E
bine s` ai \ncredere \n for]ele proprii, dar s` te
supraestimezi... ar fi o mare gre[eal`.
Kathleen chicoti vesel`.
– Dac` e[ti atât de bun, de ce nu concurezi cu mine? Te
provoc! Atunci vom [ti care e mai bun. Oricum, nu-mi fac griji,
pentru c` [tiu c` n-ai cum s`-mi iei trofeul...
– M`i, feti]`! Dar sigur` pe tine mai e[ti azi...
– |n primul rând, nu sunt feti]`. Iar \n al doilea rând, \]i
spun c` pot s` te \nving. }i-e fric` s` afli? \ntreb` ea, insinuant.
Adam zâmbi, dar \i r`spunse serios:
– Vom vedea. O s` m` mai gândesc la asta.
– E bine s` te gânde[ti, dar s` nu faci nimic \n privin]a
asta... ar fi o mare gre[eal`. Cel pu]in, a[a mi-a spus mie
cineva... zâmbi ea cu sub\n]eles.
Adam se \ndrept` spre ea.
– Nu numai c` e[ti mândr` [i arogant`, dar e[ti [i un
copil obraznic. Iar copiii obraznici trebuie \nv`]a]i s`-i
respecte pe cei mai \n vârst`. Ce-ai zice de o b`i]` \n iaz...
chiar acum?
SECRETE BINE ASCUNSE 51
Nikki \i urm`rea cu pl`cere [i se amuza v`zând-o pe
Kathleen cum se preg`tea de fug`. Îl trase pe Adam de mânec`
[i-i f`cu câteva semne care-i stârnir` acestuia râsul.
– Da? Nici nu mi-am dat seama...
Apoi se uit` la Kate.
– {tii ce-a spus? Crede c` nu voi fi \n stare s` te prind
pentru c` picioarele tale sunt lungi ca ale unei c`prioare.
Aceast` remarc` inocent` a feti]ei o f`cu pe Kathleen s`
ro[easc` [i s`-[i plece genele dese [i lungi. Apoi, Adam [i Kate
se privir` \n t`cere v`zând lucruri pe care [i le aminteau din
copil`rie, dar [i schimb`rile care avuseser` loc. Adam o
\ntreb` \ncet:
– Crezi c` te-a[ putea prinde? Ai fugi de mine ca o
c`prioar` \nsp`imântat`, Kate?
Ochii ei se ridicar` [i \ntâlnir` privirea lui plin` de
magnetism. Nici nu-l auzir` pe Colin venind.
– Ei, ga[c`, facem baia aia pentru care am venit?
Apa era rece [i revigorant`, iar vântul adia u[or, desenând
cercule]e pe suprafa]a apei. Aveau impresia c` \noat` \ntr-o
oglind`. Kathleen se duse pân` la una din margini [i rupse o
trestie.
– Uitasem cât este de pl`cut acest loc, se auzi o voce din
spatele ei.
Kathleen se \ntoarse brusc.
– Adam! exclam` ea. M-ai speriat.
El o privi cu un lic`r ciudat \n ochi.
– Ar`]i ca o nimf` a apelor. Dac` te ating, o s` dispari?
– |ncearc`! r`spunse Kate, realizând cât de aproape venise
Adam.
52 CAROLE DEAN
Dintr-o singur` mi[care, el veni atât de aproape c` \i putea
sim]i respira]ia. Î[i petrecu un bra] pe dup` umerii ei goi [i o
strânse la piept. Kate sim]i ceva asem`n`tor unui [oc electric
\n momentul \n care sânii \i fur` strivi]i de pieptul lui [i
picioarele li se \ncol`cir`. Buzele lor se unir`, mai timid la
\nceput, apoi din ce \n ce mai pasional.
– Kathleen! Adam! Unde sunte]i? se auzi vocea lui Colin.
Adam se \ndep`rt` rapid de Kate.
– Aici!
Apoi, ad`ug` u[or:
– Am f`cut o gre[eal`, Kate.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.
– Nu e[ti o nimf` a apelor, draga mea Kate. E[ti mult prea
uman`. {i mult prea atr`g`toare pentru lini[tea mea
sufleteasc`. Acum, ar fi mai bine s` te \ntorci la Colin. La urma
urmei, el e \nso]itorul t`u, nu?
|nainte ca ea s`-i r`spund`, el trase aer \n piept [i se
scufund`. Ie[i la suprafa]` tocmai \n cel`lalt cap`t al iazului.
Kate oft`. Adam avea dreptate: venise \nso]it` de Colin. Ce
fel de femeie se arunc` \n bra]ele lui Adam, practic un str`in,
pe când toat` lumea se a[tepta s` se m`rite cu Colin?
|nc` sim]ea gustul buzelor lui Adam [i se gândi c` nimic nu
va mai fi la fel de acum \ncolo. S`ri din ap` [i-[i lu` un prosop.
Se \ntinse la soare [i se gândi c` de mult timp nu mai fusese
atât de fericit`.
Cineva se trânti lâng` ea, dar starea euforic` \i disp`ru când
v`zu c` nu era Adam.
– Ah, ce bine a fost! Chiar aveam nevoie de a[a ceva, spuse Colin.
Kate \l privi. Era acela[i Colin lini[tit, conservator [i
previzibil pe care \l [tia ea.
SECRETE BINE ASCUNSE 53
– Parc` au trecut sute de ani de când n-am mai f`cut a[a
ceva. A fost a[a o nebunie azi, la birou, de m` [i mir cum de
am reu[it s` mai ajung.
Îi lu` mâna \n mâna sa.
– Dar m` bucur c` am reu[it. Când nu te v`d, mi-e dor de
tine, draga mea.
Brusc, Kate sim]i o stare de disconfort. Lucrurile merseser`
bine \ntre ei dar acum, vorbele [i atingerile lui o iritau. |i
\ndep`rt` u[or mâna [i spuse:
– Da, a trecut mult timp de când n-am mai trecut pe aici.
|[i mut` privirea spre iazul \n care se b`l`ceau Adam [i
Nikki.
Feti]a se urca pe umerii tat`lui s`u [i apoi s`rea. De vreo
dou` ori, Adam o ]inu de picioare [i c`zu pe spate, râzând.
Toat` lumea p`rea a lor.
– La ce te gânde[ti, Kathleen? se auzi vocea lui Colin.
– A, nu [tiu. M` uitam la ei cum se joac` [i admiram iazul.
Parc` ar fi o oglind`, atât de nemi[cat este. Prive[te reflec]ia
morii, parc` e o fotografie sau un tablou. Totul e atât de
frumos [i de lini[tit...
– Hm... Lini[tea dinaintea furtunii, spuse el \ncet.
Ea râse absent`, f`r` s` aud` r`spunsul lui.
Colin \i lu` din nou mâna, dar ea nu [i-o mai retrase.
– |mi place când vorbe[ti a[a mult, iubito. Spune-mi, la ce
or` s` vin s` te iau sâmb`t`, pentru dans?
Ea \l privi nedumerit`.
– Dans?
– Da, prostu]o. Dans. Ai uitat? Marea final` a concursului
de dans organizat \n cadrul bâlciului...
54 CAROLE DEAN
– ~``... a, da! Nu-mi d`deam seama la ce te referi.
– Of, prostu]o! A[tep]i bâlciul `sta de mai bine de-o lun`.
– Da, [tiu.
Kathleen se gândi, ne[tiind cum s`-i spun`.
– Colin, anul `sta m` duc la bâlci cu Adam [i Nikki. Deja
totul a fost aranjat. Sper c` nu te-am dezam`git...
– Asta include [i dansul?
– Da.
Kathleen se sim]i teribil de stânjenit` [i nu mai [tiu ce s`
spun`. El se \ncrunt` pu]in, dar accept` cu fruntea sus
refuzul ei.
– Ei bine, dar cu cina de mâine sear` cum r`mâne? Ne-am
putea duce la Baddeck, am vedea un film... Ce zici?
– Da, Colin. Cred c` mi-ar face pl`cere.
– Bine. O s` trec s` te iau pe la opt.
Nu mai spuser` nimic [i Kathleen se uit` din nou spre iaz.
– Cât timp mai are de gând s` stea, Kathleen?
– Poftim? \ntreb` ea, neatent`.
– Te-am \ntrebat cât timp mai are de gând Adam s`
r`mân` aici?
– Pentru totdeauna, Colin.
– De unde [tii? Cei de genul lui nu stau prea mult
\ntr-un singur loc. „Acas`", pentru el, este acolo unde se
afl` a doua zi.
Kathleen \l scrut` cu dojan`.
– „Cei de genul lui"? Ce vrei s` spui? Colin, am crezut c`
e[ti prietenul lui. Cum po]i s` vorbe[ti a[a despre el?
– O, Kathleen! Te rog, nu m` \n]elege gre[it. |l cunosc de când
eram copii, dar s-a schimbat. Destul de mult. Iar dac` va mai ]ine
multe \n el, va exploda. A[a e el. N-a[ vrea s` te v`d r`nit`.
SECRETE BINE ASCUNSE 55
– Ce vrei s` spui, Colin? Nu \n]eleg. {tii la fel de bine ca [i
mine c` Adam n-ar face nimic care s` m` r`neasc`. Niciodat`!
– {tiu c` nu ]i-ar face nimic inten]ionat, draga mea. Dar nu
[tiu dac` va putea s` ]in` evenimentele sub control, ]inând
cont de cele ce s-au \ntâmplat.
– Fii mai explicit, Colin. E prima dat` c`-l vezi dup` atâta
timp [i crezi c` e[ti \n stare s` spui ce s-a \ntâmplat? De fapt,
ce vrei s` spui?
– Kathleen, nu sunt prost. V`d [i eu cum \l prive[ti. {i
numai ca pe un frate nu.
– }i se pare, izbucni ea.
– Nu cred. Mi-a[ fi dorit s` fie a[a, dar nu e. De altfel [i el
a sim]it-o...
– Nu vreau s` mai vorbesc despre asta. Hai s` schimb`m
subiectul, te rog.
Colin d`du din umeri [i \ncepu s` bat` darabana pe p`tur`.
– {i... cum mai merg lucrurile \ntre Adam [i Lee?
– Asta nu \nseamn` c` ai schimbat subiectul, [tii bine.
– Kathleen, uite cum stau lucrurile. El nu poate sta \n
Deerfield; ar fi un dezastru [i pentru el [i pentru familia lui. Ar
fi distrus. {tiu, pentru c` \i cunosc pe Sondra [i pe Lee. Lumea
deja vorbe[te nemul]umit` de \ntoarcerea lui.
– Dar, de ce? Asta e casa lui, Colin. A fost n`scut [i a crescut
aici, iar Lee [i Sondra fac parte din familie. De ce ar fi
\mpotriva lui? Nu \n]eleg de ce [i tu [i ceilal]i ave]i p`rerea asta
despre Adam. E unul de-al nostru.
– Ba nu e unul de-al nostru, Kathleen. Iar pentru ce s-a
\ntâmplat acum patru ani, nu va mai fi niciodat` binevenit \n
Deerfield.
Kate se \ntoarse brusc.
56 CAROLE DEAN
– M-am s`turat s` tot aud aluzii despre ce s-a \ntâmplat
atunci! De fapt, ce a fost? Un b`rbat \[i pierde so]ia \ntr-un
accident tragic [i casa \ntr-un incendiu, apoi e tratat ca un
str`in din aceast` cauz`? N-am auzit \n via]a mea a[a o
prostie!
Colin o privi ne\ncrez`tor.
– Tu chiar nu [tii nimic, nu-i a[a?
– Ce s` [tiu? N-ai putea s` \ncetezi cu acest joc de cuvinte
[i s`-mi spui?
– Am \ntrerupt ceva?
Kathleen s`ri \n picioare, vizibil agitat`. Era Adam, care
venise f`r` ca vreunul dintre ei s`-l aud`.
– Nu! Unde-i Nikki? \ncerc` ea s`-i distrag` aten]ia.
– Nu pot convinge acest copil s` ias` din ap`. Iube[te acest
loc. Cred c` o s` mai facem excursia asta de câteva ori \n
aceast` var`.
Kathleen \ncerc` s` mai spun` ceva, dar nu reu[i s`-[i
g`seasc` vorbele. Adam o v`zu agitat` [i \ntreb`:
– Dar ce-i cu voi a[a serio[i? Cum v` pute]i certa \ntr-o zi
a[a de frumoas`?
– Nu... nu ne certam, \ncerc` Kathleen. Doar c` e o zi atât
de relaxant`, iar eu...
Nu mai reu[i s` termine fraza [i se l`s` o t`cere
stânjenitoare.
Colin reu[i s` schimbe subiectul.
– Unde a \nv`]at Nikki s` \noate a[a bine? Are doar [apte
ani, dar \noat` ca un pe[te. Cine a \nv`]at-o?
– Eu, r`spunse Adam.
Kathleen se lumin` la fa]`.
SECRETE BINE ASCUNSE 57
– Tot tu m-ai \nv`]at [i pe mine, \]i mai aduci aminte?
– Cum s` nu, erai gata-gata s` m` \neci...
Râser` to]i cu poft`, dar \nc` mai persista o not` de r`ceal`.
– Kathleen mi-a spus c` v` duce]i la bâlci, coment` Colin.
Adam se \ntinse pe p`tur`, ferindu-[i ochii de soare.
– Da. Nikki e foarte \ncântat`. De altfel, de curând a mai
ap`rut [i o provocare pe care nu pot s-o ignor.
– Da? Care?
– Ei bine, Kate a noastr` are impresia c` trofeul de la cursa
de cai e proprietatea ei personal`. |n ultimii trei ani a tot
câ[tigat. Anul `sta m-am gândit c` va trebui s` munceasc` mai
mult ca s`-l merite. De aceea, m-am decis s` particip [i eu pe
Oberon. Oricum, vom \ncerca s` p`str`m trofeul \n familie.
Colin t`cu, nu tocmai \ncântat de aceast` veste. Kathleen
t`cu [i l`s` conversa]ia pe seama b`rba]ilor. De[i p`reau
prieteno[i, se sim]ea o tensiune \ntre ei care amenin]a s`
strice o dup`-amiaz` care se dorise a fi una lipsit` de griji.
Dup` ce-[i terminar` picnicul, Adam se plimb` pân` la
moar`, Colin se apuc` s` citeasc` o carte, iar fetele se jucar`
leap[a \n iarb`.
Se \ntoarser` pe \nserat. Adam desh`m` [i hr`ni caii, iar
Kathleen \l \nso]i pe Colin la ma[in`.
– Noapte bun`, Kathleen! {i mul]umesc pentru picnic.
M-am sim]it foarte bine.
– Nu e nevoie s` m` min]i, Colin Draper, spuse ea
tran[ant. {tiu cum te-ai sim]it azi, iar „bine" nu e tocmai
termenul potrivit.
– Ei, hai Kathleen! M-am sim]it bine cu tine. Totdeauna \mi
face pl`cere s`-mi petrec timpul cu tine.
O s`rut` u[or pe obraz [i \i [opti:
58 CAROLE DEAN
– Totu[i, \mi va face [i mai mult` pl`cere atunci când te voi
avea numai pentru mine [i nu va mai trebui s` te \mpart [i cu
al]ii. Ne vedem mâine sear`.
Se urc` \n ma[in` [i plec`, f`cându-i cu mâna.
U[urat` de plecarea lui, Kathleen se \ntoarse la hambar.
– Adam, ai nevoie de ajutor?
– Nu, mul]umesc. Aproape am terminat.
– Unde e Nikki?
– A plecat la caban`. E destul de obosit`; cred c` va adormi
\nainte s` ajung eu acolo.
Kathleen veni mai aproape de el.
– M` bucur c` ai venit [i tu azi cu noi. Mi-a f`cut pl`cere s`
fiu din nou cu tine, spuse ea.
Adam se \ntoarse [i-[i trecu u[or degetele prin p`rul ei.
– E[ti un copil haios, Kate.
Apoi \[i ridic` \n joac` mâinile, ca pentru a se feri de o
lovitur`.
– Nu, iart`-m`! N-am vrut s` spun asta. {tiu c` nu mai e[ti
un copil.
Zâmbetul \i trecu [i redeveni serios.
– Oricum, tot un copil haios e[ti.
– De ce spui asta?
De aceast` dat`, \[i l`s` mâna ferm` [i grea pe um`rul ei,
sim]ind c`ldura trupului firav [i spuse:
– Pentru c`, din tot ora[ul `sta, doi oameni se bucur`
sincer de \ntoarcerea mea. Iar unul dintre ei e[ti tu. Pentru c`
nu m` ur`[ti... a[a cum probabil ar trebui.
Kathleen \l privi [i v`zu clar durerea ce i se citea \n ochi. Nu
putea ghici ce i se \ntâmplase dar, orice ar fi fost, fusese destul
de puternic pentru ca durerea s` mai persiste [i acum.
SECRETE BINE ASCUNSE 59
– Kate, eu...
|ntinse mâinile, iar Kate veni singur` [i r`maser`
\mbr`]i[a]i \n semiobscuritate. O cuprinse fericirea sim]ind c`
el chiar sim]ise nevoia acelei \mbr`]i[`ri.
– Eu... vreau s` stau... vreau s` r`mân, spuse el pe un ton
r`gu[it. Dar Dumnezeu mi-e martor c` nu vreau s` te r`nesc.
Atingerea lui \i r`scoli sentimentele [i, pentru un
moment, se abandon` senza]iei, pl`cerii de a sta strâns lipit`
la pieptul lui.
– Adam, nu m-ai putea r`ni decât... dac` ai pleca din nou.
B`rbatul \[i spori strânsoarea, iar trupurile lor se contopir`
\n penumbra grajdului.
Pentru Kathleen, timpul \[i \ncet` scurgerea [i sper` ca [i
Adam s` simt` la fel. Dar ea nu se sim]ea numai confortabil,
mai era ceva. O flam` u[oar` care trecea prin venele ei. Toate
aceste senza]ii necunoscute o speriar` [i se \ndep`rt` de el.
– Ne vedem mâine, mai spuse ea cu r`suflarea t`iat` [i fugi.
De cum ie[i din grajd, se ascunse dup` un col] [i se lipi
cu spatele de zidul rece [i dur. Tremur` [i \[i dori s` nu fi
plecat din bra]ele lui, gândindu-se totodat` ce ar fi fost dac`
n-ar fi fugit...
60 CAROLE DEAN
Capitolul 5
Era foarte târziu când Kathleen se duse în bibliotec`,
pentru a-l c`uta pe John. Intr` precaut`, ne[tiind cum s`
deschid` subiectul. Singura metod` pe care o cuno[tea era
abordarea direct`, a[a c` începu f`r` alt` introducere:
– John, pot s`-]i vorbesc o clip`? Este vorba despre Adam...
Nu spusese nim`nui despre cearta violent` dintre Adam [i
Lee, la care fusese martor` în urm` cu dou` zile. Dar, dup`
lucrurile pe care le spusese Colin în urm` cu doar câteva ore,
avea mare nevoie s` discute cu cineva despre sentimentele ei
contradictorii. {i cine era mai potrivit decât John?
El o ascult` în t`cere, f`r` s-o întrerup`.
– Aflasem despre acel incident, pentru c` mi-a spus chiar
Adam. Mi-a mai spus c` te-a v`zut acolo... [i a fost foarte
îngrijorat din cauza asta.
Ea î[i ridic` privirea, uimit`.
– Nu fi atât de surprins`! Ce motiv ar avea Adam s` se
ascund` de mine? {i de ce s` nu-[i fac` griji pentru tine,
micu]o?
– N-nu [tiu, se bâlbâi ea. Dar a fost un lucru îngrozitor! Iar
acum Lee, propriul lui frate, nu vrea s` mai fie în preajma lui!
Îl evit` complet, cu excep]ia momentelor când îi comand` ce
s` fac`. Parc` Adam ar fi angajat aici! Parc` n-ar fi [i casa lui,
John...
Trase aer adânc în piept.
– E foarte gre[it, iar Adam sufer`!
– {tiu. Kathleen. {i mai [tiu c` se gânde[te serios dac` e
bine s` r`mân`.
– Nu se poate s` plece! se gr`bi ea s` exclame. Nu înc` o
dat`!
– Nu cred c-o s` r`mân`, atâta vreme cât lucrurile nu se
rezolv` între el [i Lee.
Ea se îndrept` spre fereastr`, foarte tensionat`. Unde
disp`ruse fericirea [i bucuria care o cuprinseser` când îl
v`zuse pe Adam pe drumul c`tre Sevenoaks?
– John? se r`suci ea brusc pe c`lcâie. Ce se întâmpl` aici?
Ce se întâmpl` cu noi? Înainte nu era a[a – eram atât de
ferici]i împreun`! {tiu sigur asta!
De[i i se adresa lui John, p`rea c` încerca s` se conving` pe
sine de adev`rul propriilor cuvinte.
El o privi cu ochi tri[ti [i-i f`cu semn s` se apropie.
– Vino aici, feti]o! Stai lâng` mine, pentru c` trebuie s`
discut`m.
– John!
Ochii i se umplur` de lacrimi, dar se str`dui s` le re]in`.
– E ceva ce nu [tiu, nu-i a[a? Ceva teribil...
El o privi gânditor, încercând s` se decid` ce [i cât s`-i
dezv`luie.
62 CAROLE DEAN
– Da, Kathleen. Adev`rul este c` nu [tii totul despre noi.
Îi lu` mâna mic` în palmele lui.
– E[ti ca [i fiica mea, Kathleen. Nu te-a[ fi iubit mai mult
nici dac` ai fi fost sânge din sângele meu. }in foarte mult la
tine [i a[ face orice ca s` nu suferi.
Închise ochii, ca [i când [i-ar fi adunat puterea s` continue,
iar tân`ra îl privi, însp`imântat`.
– Cred c` e timpul s` afli... Singurul meu regret este c`
lucrurile au devenit atât de grave încât nu-]i mai pot ascunde
adev`rul.
O privi [i zâmbi slab.
– Ai fost întotdeauna o fat` vesel`, fericit` [i am vrut ca
nimic s` nu se schimbe. Poate c` am gre[it, dar n-am vrut
decât s` te protejez. Crede-m`, am procedat a[a numai pentru
c` te iubesc!
O strânse u[or de mân`.
– {tiu, John, îi [opti ea, încercând s`-l lini[teasc`. {i eu te
iubesc [i întotdeauna am fost fericit` aici. {tiu c` n-ai vrut
niciodat` s` m` r`ne[ti.
– Mul]umesc, copila mea.
Cl`tin` rapid din cap.
– Nu, am gre[it! Iart` un b`trân care nu mai vede bine... Nu
mai e[ti un copil, ci o adev`rat` femeie! Dar eu n-am v`zut
acest lucru decât atunci când s-a întors Adam.
Se opri din nou, adâncit în propriile gânduri.
– Te rog, John! \ncerc` ea s`-l conving`. Spune-mi, trebuie
s` [tiu!
– Adam [i Lee n-au avut niciodat` o rela]ie prea bun`. N-am
[tiut niciodat` motivul adev`rat, dar am presupus c` este
vorba de faptul c` sunt fra]i vitregi. Nu le-a lipsit nimic în
SECRETE BINE ASCUNSE 63
copil`rie – nici bunuri, nici dragostea p`rin]ilor. Îi iubesc pe
amândoi, dar trebuie s` recunosc c` Lee n-a suportat
niciodat` faptul c` este fratele mai mic. Înc` de când era un
pu[ti, a concurat cu Adam, de cele mai multe ori pentru ni[te
motive proste[ti. Nu [tiu de ce sim]ea nevoia s`-l provoace pe
Adam ori de câte ori i se ivea prilejul, dar a[a au stat lucrurile.
Era foarte diferit de Adam [i mereu a încercat s` fie ca el, s`
fac` lucrurile a[a cum le f`cea el. Ba chiar mai bine! La \nceput
am crezut c` era o competi]ie normal`, fr`]easc`, dar acum
[tiu c` nu e a[a.
Îi l`s` mâna [i-[i mas` u[or fruntea. Kate încerc` s`
vorbeasc`, dar el îi f`cu semn s` tac`.
– Nu, las`-m` s` termin! Acum nu mai e vorba de
competi]ie, ci de ur`!
Vocea îi era plin` de triste]e.
– N-am vrut s` recunosc niciodat`, dar acum, când s-a
întors Adam, nu mai pot evita adev`rul. Ura asta o s`-l distrug`
pe unul dintre ei, dac` nu chiar pe amândoi! Trebuie s` facem
ceva! Adam e atât de retras [i de înver[unat... Nu l-am v`zut
niciodat` a[a. Niciodat`!
Kathleen se ridic` de pe capanea [i se duse lâng`
fereastr`.
– John, m` simt ca [i când nu-i cunosc deloc pe oamenii
lâng` care am tr`it atâ]ia ani. Cum se poate s` nu fi observat
nimic din ceea ce se întâmpla aici?
– Erai doar un copil [i tr`iai în lumea ta. {i mai [tiu c`
Adam s-a chinuit mult s` te fereasc` de toate astea... Voia s`
r`mâi acela[i copil inocent!
Ea privi în continuare gr`dina frumos îngrijit`, acum
cufundat` în întuneric.
64 CAROLE DEAN
– John, poveste[te-mi despre Leslie. Nimeni nu mai vorbe[te
despre ea, ca [i cum nici n-ar fi existat vreodat`! Cu ceva timp în
urm`, am întrebat-o pe Sondra ce s-a întâmplat cu Leslie [i a fost
atât de furioas` \ncât n-am mai îndr`znit s` deschid subiectul.
– Da, au fost momente când Sondra [i-ar fi dorit ca Leslie
s` nu fi existat...
Tonul lui John era plin de am`r`ciune.
– O iubesc pe Sondra, dar uneori ]ine cont prea mult de
gura lumii.
F`cu o scurt` pauz`.
– Mi-e greu s`-]i vorbesc, Kate, dac` nu te ui]i la mine!
N-ai vrea s` vii înapoi pe canapea?
Ea f`cu a[a cum i se ceruse, impresionat` de durerea din
vocea [i din privirea lui.
– |nainte s` continuu, trebuie s` în]elegi ceva. Uneori, un
b`rbat este în stare de orice ca s` spele onoarea familiei [i s`
salveze o persoan` pe care o consider` victim`. Chiar dac`
propria persoan` are de suferit! {i nu e nici o ru[ine dac` se
va dovedi c` sacrificiul a fost inutil...
– Ce vrei s` spui, John? E vorba de Adam? Ce a f`cut?
Vorbe[ti în dodii!
– Da, e vorba de Adam. A f`cut ceea ce nici un b`rbat n-ar
trebui s` fie obligat s` fac`! Acum opt-nou` ani, Lee ie[ea cu
Leslie. Am crezut c` se va a[eza la casa lui... Ea era o tân`r`
dr`gu]`, lini[tit` [i foarte atent`. To]i o pl`ceam! În plus, se
vedea c` are o mare influen]` asupra lui Lee, care era cam
nes`buit. Au fost împreun` aproape un an [i toat` lumea
presupunea c` se vor c`s`tori. Într-o noapte, Adam a venit la
mine. Era foarte îngrijorat [i furios pe Lee. Atât de furios, încât
cred c-ar fi fost în stare s`-l omoare!
Trase adânc aer în piept [i continu`:
SECRETE BINE ASCUNSE 65
– Se pare c` Leslie, într-un moment de disperare, i-a spus
lui Adam c` e îns`rcinat` cu Lee [i c` acesta refuzase s-o ia de
nevast`. Lee i-a spus bietei fete c` nu vrea s` mai aud` de ea [i
c` nu vrea s` fie prins în capcana c`sniciei. A vrut s` se
sinucid`, dar Adam a reu[it s-o calmeze [i s-o conduc` acas`.
Apoi a venit aici, c`utându-l pe Lee. Slav` Domnului c` m-a
g`sit pe mine, [i nu pe el! Nici nu vreau s` m` gândesc ce ar
fi putut s` se întâmple... Oricum, rezultatul e c` Adam a
hot`rât s` se însoare cu Leslie, ca s` protejeze onoarea ei [i
a noastr`, în egal` m`sur`. Eu am fost împotriv`, dar nu a
contat, de vreme ce el se hot`râse. Lucrul cel mai r`u este c`
Leslie nu fusese \ns`rcinat`, ci se în[elase!
– Dar... cum r`mâne cu Nikki?
Kathleen era extrem de tulburat` dup` nout`]ile aflate, dar
voia s` [tie adev`rul în leg`tur` cu Nikki. Dar de ce fusese
]inut` în minciun` atâta timp?
– Nikki s-a n`scut la un an [i jum`tate dup` c`s`toria lor.
E fiica lui Adam, nu a lui Lee. Cred c` este singurul lucru bun
care a rezultat din c`s`toria lor. Pentru Adam, m`car, e sigur
c` a[a s-a întâmplat! Feti]a e via]a lui...
– Dar de ce au r`mas c`s`tori]i? Probabil c` ajunseser` s`
se iubeasc`, altfel n-ar fi stat \mpreun`.
– Nu \n]eleg întotdeauna comportamentul oamenilor, dar
[tiu sigur c` Leslie [i Adam nu se iubeau. Singurul lucru pe
care-l aveau în comun era Nikki. Cred c` ea a fost motivul
pentru care au r`mas împreun`.
Se l`s` o lini[te ap`s`toare, întrerupt` în cele din urm` de
vocea tremur`toare a lui Kate:
– Cum a murit Leslie, John? Ce s-a întâmplat, cu adev`rat?
– Ce vrei s` spui, Kathleen?
– M` gândeam c`... nimeni nu vorbe[te despre moartea ei,
a[a cum nu vorbe[te nici despre via]a ei la ferm`. Încep s` m`
66 CAROLE DEAN
întreb de ce nu mi s-a spus nimic despre acest subiect. De
plid`, nu e ciudat c` locuin]a lui Adam a fost distrus` de
incendiu chiar în ziua în care Leslie a murit în accidentul de
ma[in`?
El î[i îngrop` fa]a în palme.
– Kathleen, nu! Nu m` întreba a[a ceva! Crezi c` eu nu
m-am chinuit zile [i nop]i în [ir, încercând s` g`sesc
r`spunsul? S` se întâmple dou` tragedii în aceea[i zi...
Moartea lui Leslie [i incendiul au avut loc la interval de o or`!
Iar micu]a Nikki, care atunci avea numai trei ani... A v`zut sau
a auzit ceva care a [ocat-o [i n-a mai scos nici un cuvânt de
atunci! Nu m-am temut de multe lucruri în via]a mea, dar î]i
spun sincer c` mi-e fric` s` aflu ce s-a întâmplat în seara aceea.
Nu vreau s` [tiu!
Îngrozit`, Kathleen nu-[i mai putu re]ine lacrimile.
– Crezi... crezi c` Adam... ar fi putut s`...? \ntreb` ea,
printre suspine.
John r`spunse cu o voce dur` [i st`pânit`.
– }i-am spus, Kathleen! Nu [tiu ce s-a întâmplat acolo [i
nici nu vreau s` [tiu!
Kathleen nu mai rezist` [i ie[i în fug` din camer`, f`r` s` se
uite înapoi, c`tre b`trânul pe chipul c`ruia se citea disperarea
[i teama.
***
Kathleen avu un somn foarte agitat. Când se trezi, se sim]i
obosit` [i extrem de confuz`. Dezv`luirile f`cute cu o noapte
în urm` o [ocaser`, dar mai mult o speriase refuzul lui John
de a discuta despre circumstan]ele mor]ii lui Leslie. Oare
despre ce era vorba, dac` el nu avea curajul s` discute despre
SECRETE BINE ASCUNSE 67
acea dubl` tragedie – un accident de ma[in` [i un
incendiu? Cum î[i explica John dispari]ia lui Adam, imediat
dup` ce r`m`sese v`duv, [i întoarcerea, dup` o absen]` de
patru ani?
Mai mult, Kathleen se întreba dac` Adam se sim]ea
responsabil de moartea so]iei sale [i dac` aceasta era povara
pe care o purtase ani de zile. Dar instinctul ei îi spunea c` a[a
ceva era imposibil! Nu putea fi Adam... sau, mai exact, nu
putea fi Adam pe care îl cuno[tea ea, cel care plecase în urm`
cu patru ani.
Oft`, amintindu-[i f`r` s` vrea c` el [i Leslie obi[nuiau s`
doarm` în camere separate. Î[i amintea c`, nu doar o dat`, o
c`utase pe Leslie, iar Adam evitase s`-i spun` cu exactitate
unde era. Atunci când erau \mpreun` [i credea c` n-o observ`
nimeni, Leslie îl privea pe so]ul ei cu team`.
Kathleen î[i aminti toate aceste lucruri [i-[i d`du seama c`,
în ultimele luni de via]`, Leslie fusese însp`imântat` de Adam.
Dar din ce motiv?
Încerc` s` rememoreze toate evenimentele din acea
perioad`, dar nu reu[i s` g`seasc` o explica]ie pentru
întrebarea care o fr`mânta.
În cele din urm`, se ridic` din pat. Trase draperiile [i l`s`
lumina dimine]ii de var` s` intre în camer`. Brsuc, î[i aminti
c` în acea zi avea întâlnire cu Colin, care o invitase la cin` [i la
film. Se bucur` la gândul c`, m`car pentru câteva ore, putea
evada [i va fi departe de Sevenoaks, de Adam [i de misterul pe
care îl reprezenta acel b`rbat.
Kathleen \[i petrecu ziua evitând cu mult` precau]ie orice
întâlnire cu Adam. F`cu o plimbare cu Sandy în timpul
dimine]ii, se juc` \mpreun` cu Nikki dup` prânz [i-[i f`cu de
lucru în gr`din`. Dup` ce duse uneltele la locul lor, urc` în
68 CAROLE DEAN
dormitor, f`cu un du[ [i se sp`l`. Alese un costum u[or,
înflorat, [i sandale albe de piele. Îi spusese deja Sondrei de
planurile pentru acea sear`, a[a c` ie[i pe furi[ din cas` [i se
îndrept` spre aleea unde obi[nuia s-o a[tepte Colin.
Ma[ina lui opri lâng` ea dup` numai câteva minute.
– Bun`, frumoaso! Pot s` te conduc undeva?
– Mama m-a înv`]at s` nu stau de vorb` cu necunoscu]i,
replic` ea, cu o modestie pref`cut`.
El izbucni în râs, iar Kate îl privi cu aten]ie. Colin era un
b`rbat exagerat de îngrijit, cu p`rul atent piept`nat, cu
tr`s`turi comune. Instinctiv, se gândi c` era foarte diferit de
Adam – tr`s`turi dure, p`rul neîngrijit.
– Ce s-a întâmplat? \ntreb` Colin, mirat. Am uitat s` m`
sp`l pe fa]`?
Ea avu elegan]a s` ro[easc`.
– Iart`-m`. M` uitam fix, nu-i a[a?
Cur`]enia [i aerul lui de b`rbat sigur pe sine erau foarte
atr`g`toare, dup` stresul emo]ional produs de Adam. Într-un
impuls de moment, se aplec` [i-l s`rut` pe obraz.
– M` bucur s` te v`d. Toat` ziua am a[teptat momentul
acesta!
Ochii lui str`lucir`.
– Îmi place! Ar trebui s` facem mai des asta! Hai, urc`.
Mergem la Colonial Inn, am f`cut o rezervare pentru ora opt
[i jum`tate.
Restaurantul fusese deschis într-o cas` tradi]ional` din
vale. Gr`dina plin` de trandafiri era luminat` feeric; în`untru,
podelele de stejar erau acoperite de covoare în culori vii, iar
perdelele lucrate manual scoteau în eviden]` tapetul cu
motive florale.
SECRETE BINE ASCUNSE 69
– A fost delicios! exclam` Kathleen, dup` ce înghi]i ultima
buc`]ic` de pr`jitur` cu ciocolat`. Mul]umesc, Colin! Dar am
mâncat prea mult...
El o privi cercet`tor.
– Nu cred c` exist` pericolul s`-]i pierzi silueta de feti]`!
Se aplec` peste mas` [i-i acoperi palma cu a lui.
– Kathleen, voiam s`-]i spun ceva de mai mult timp...
Brusc nelini[tit`, ea încerc` s`-[i trag` mâna, dar el nu-i
permise.
– Colin...
– Nu, ascult`-m`! \i ceru el. {tii c`-mi doresc s` devii so]ia
mea. Vreau acest lucru de câteva luni, dar am crezut c` e mai
bine ca, înainte s`-]i spun ceva, s` fiu sigur c` afacerea îmi
merge bine.
De[i ar fi vrut s` schimbe subiectul, pruden]a lui Colin o
f`cu s` zâmbeasc` în sinea ei. Via]a lui, a[ezat` pe o traiectorie
bine definit`, nu putea fi tulburat` de o afacere amoroas`;
pasiunea, oricât de puternic` ar fi fost, n-ar fi modificat bunul
lui sim] nativ. Adam, în schimb, s-ar fi c`s`torit foarte repede
cu femeia pe care o dorea, f`r` s` ]in` cont de circumstan]e
sau consecin]e.
– Ne potrivim foarte bine, continu` Colin. Ne plac acelea[i
lucruri [i nici unul dintre noi nu vrea s` plece din Deerfield.
Se înfl`c`r` [i vorbi mai departe, p`rând s` nu ia în seam`
lipsa ei de r`spuns:
– Pot s` v`d, cu ochii min]ii, cum vei primi oaspe]ii la
petrecerile noastre fastuoase; te v`d în postura de mam` a
copiilor no[tri. Ai fi perfect` ca so]ie a mea!
– Da, dar tu ai fi so]ul potrivit pentru mine?
Când citi uimirea [i durerea pe chipul lui, Kathleen î[i
d`du seama c` ar fi trebuit s` tac`.
70 CAROLE DEAN
– Îmi pare r`u, Colin. Dar n-ai spus lucrul cel mai important...
– Ce anume?
– Ce anume?! Nu mi-ai spus c` m` iube[ti!
– Dar este de la sine în]eles, draga mea.
– Nu, nu este. Tot ce mi-ai spus pân` acum sunt ifose,
fasoane. Dragostea este singura temelie pentru o c`s`torie!
– {tii c` te iubesc. Te iubesc de luni de zile, poate chiar ani.
Dar a trebuit s` a[tept s` cre[ti.
Convins c` i-a spulberat toate îndoielile, Colin îi ceru pe un
ton încrez`tor:
– Hai s` stabilim data! Ce-ai zice de începutul lunii august?
Întotdeauna îmi iau concediul în acea perioad` [i am putea
pleca f`r` probleme în luna de miere.
Kathleen era deranjat` de înc`p`]ânarea lui, dar nu voia s`-l
jigneasc`, a[a c`-i spuse pe un ton blând:
– Colin, îmi pare r`u, dar nu m` pot c`s`tori cu tine.
– Draga mea, nu trebuie s` fii timid`!
– Nu sunt timid`! replic` ea, iritat`. Te plac mult, Colin, [i
pre]uiesc prietenia ta. Dar nu te iubesc...
– Uite cum stau lucrurile, îi spuse el calm. Cred c` te-am
luat prin surprindere [i ai nevoie de timp ca s` te gânde[ti.
{tiu c`, în cele din urm`, ai s` accep]i. Sunt sigur c` suntem
meni]i s` fim împreun`! Dar între timp... s` l`s`m lucrurile a[a
cum sunt. Hai s` ne gr`bim, altfel o s` pierdem începutul
filmului.
N-a auzit nimic din ce i-am spus, se gândi Kathleen în timp
ce ie[eau din restaurant.
Dar nu g`si momentul s` redeschid` subiectul, pentru c`,
pe drumul c`tre cinematograf, Colin vorbi numai despre un
caz la care lucrase în ultimele zile.
SECRETE BINE ASCUNSE 71
Filmul era o comedie romantic`, a[a încât, pentru dou`
ore, Kathleen reu[i s` uite de toate gândurile care nu-i d`deau
pace. Înc` mai chicotea când ie[ir` în hol, iar Colin îi atrase
aten]ia asupra unui cuplu.
– Uite-i pe Carol [i David. I-ai cunoscut, Kathleen? Sunt
ni[te prieteni vechi din Sydney, dar acum stau în Toronto.
David e avocat acolo.
Cei doi b`rba]i se salutar`, dar ea avu impresia c` David are
un aer superior.
– Bun`, b`trâne! M` bucur s` te v`d. Tot îngropat în
Deerfield, în ciuda talentului t`u?
– M` simt foarte bine aici, zâmbi Colin. Da]i-mi voie s` v`
prezint o bun` prieten`. Kathleen Cameron – Carol [i David
Richards.
– {i tu locuie[ti în Deerfield? \ntreb` Carol.
– Da, la periferie. Mai exact, la ferma Sevenoaks. A]i auzit de ea?
David o privi cu interes sporit.
– Sevenoaks? Acolo unde locuiesc Adam [i Leslie Deerfield, nu?
Ea aprob`, tulburat` c` fusese men]ionat numele lui Leslie.
– Da. E[ti din Sydney, David, nu-i a[a?
– Da, r`spunse el, cu un aer absent.
Apoi se întoarse c`tre Colin:
– {tii, lucram în zon` atunci când Leslie Deerfield a fost
ucis`. Întotdeauna am considerat c` accidentul acela n-a fost
lucru curat... M` mir` faptul c` poli]ia n-a cercetat cazul mai în
profunzime.
– De ce s` fi f`cut asta? \ntreb` Kathleen, t`ios.
– P`i, toat` lumea [tia c` Adam [i Leslie nu se în]elegeau.
{i dispari]ia lui nea[teptat` dup` accident... Trebuie s`
recuno[ti c` pare ciudat!
Poate sim]ind iritarea lui Kathleen, Colin interveni:
72 CAROLE DEAN
– Ai grij` ce spui, Dave! Adam e din nou acas` [i...
– Vrei s` spui c` s-a întors?
– Da, cam acum o lun`.
– Ce tupeu are!
– Sevenoaks e casa lui! se r`sti ea. Are tot dreptul s` fie aici!
David p`ru c` n-o ia în seam`.
– Cred c` zvonurile au început din nou s` circule. Sper c`
nu e u[or impresionabil!
– Ce zvonuri? \ntreb` ea.
– Las-o balt`, Kathleen, [opti Colin. E târziu [i trebuie s`
ajungem acas`.
– Ei bine, r`spunse David lungind cuvintele, s-a vorbit
atunci despre dou` ipoteze: crim` [i sinucidere.
Ea p`li [i f`cu ochii mari. Era uluit` de ignoran]a în care
tr`ise, pentru c` nu auzise niciodat` aceste zvonuri. Adam, în
schimb, le cuno[tea [i astfel se explicau tensiunea [i
încordarea lui, t`cerea amenin]`toare, dorin]a de a ie[i cât mai
pu]in în ora[.
– Oamenii ar trebui s` fie aten]i când folosesc cuvinte
precum „crim`", spuse Colin, foarte r`spicat. Adam ar putea
s`-i dea în judecat` pentru calomnie. Chiar trebuie s`
mergem, Kathleen. M` bucur c` ne-am întâlnit, David!
F`r` nici o urm` de polite]e, o împinse c`tre ie[ire. Accept`
s` fie condus` de el, f`r` nici o \mpotrivire, [i reac]ion` abia
când sim]i ma[ina oprindu-se.
– Unde suntem? \ntreb` ea, privind nedumerit` în jur.
Suntem la Lookout, nu?
– Da, spuse el pe un ton sumbru. Cred c` avem ceva de
discutat. Vino!
Sim]i \ncordarea din vocea lui [i-l ascult` f`r` s` fac` vreun
comentariu.
SECRETE BINE ASCUNSE 73
Erau pe un platou de pe care se putea vedea întreaga vale.
Lini[tea absolut`, cerul înstelat, luminile caselor din dep`rtare
o lini[tir` încet-încet pe Kathleen.
– Mul]umesc, îi spuse ea lui Colin. Chiar aveam nevoie de asta!
Dar el nu p`rea la fel de bine dispus.
– Acum în]eleg de ce nu mi-ai acceptat cererea în c`s`torie,
spuse el posomorât. Cred c` am fost orb, dac` n-am observat
de mai mult timp!
– Ce vrei s` spui?
– E[ti îndr`gostit` de Adam!
Tot trupul i se înfior`.
– Nu vorbi prostii, îi spuse ea, încercând s` par`
indiferent`. Nu e adev`rat!
– Nu te obosi s` negi! Am v`zut cum ai reac]ionat la
spusele lui David. E la fel de clar ca...
F`cu un gest larg.
– ... ca luna de pe cer!
– Nu sunt \ndr`gostit` de Adam! spuse ea, pe un ton
vehement. Dar m` deranjeaz` c` oamenii spun lucruri atât de
grave despre el. Nu e normal s` reac]ionez a[a?
El oft`. În razele lunii, p`rea mai obosit [i mai b`trân.
– Bine, bine! N-are rost s` mai discut`m despre asta... Hai
s` mergem acas`.
– Colin... \ncepu ea, plin` de remu[c`ri pentru schimbarea
lui de dispozi]ie.
– Am spus s` încetezi!
Cu pa[i mari, se îndrept` c`tre ma[in`, intr` [i trânti cu
putere portiera.
Kathleen sim]i c` o cuprinde furia. Colin se purta ca un
copil, pentru simplul motiv c` avea impresia c`-l iubea pe
Adam. {i ce impresie ridicol`!
74 CAROLE DEAN
F`r` s` comenteze, intr` în ma[in`, iar Colin porni motorul
[i ie[i in drumul principal. Dup` numai câ]iva metri, opri [i
morm`i în barb`, nemul]umit.
Ie[i din ma[in`, iar Kathleen strig` dup` el:
– Ce s-a întâmplat?
– Avem pan` de cauciuc.
Ironia situa]iei o f`cu pe Kathleen s`-[i recapete sim]ul
umorului.
– Nu cred! se alint` ea. Caut` o replic` mai bun`!
El îi arunc` o privire dur`.
– Las` glumele [i vino s` m` aju]i cu cricul!
Se îndrept` spre spatele ma[inii, iar ea se strâmb` în urma
lui, deranjat` de purtarea lui copil`reasc`. În timp ce-l ajuta s`
schimbe roata, ajunse la trista concluzie c` \ntoarcerea lui
Adam mai provocase o schimbare de comportament – Colin
fusese întotdeauna amuzant, bine dispus, plin de via]`. Iar
acum era sup`rat pe ea!
– Colin, nu mai fi a[a \ntors pe dos!
Dup` ce puse roata dezumflat` în portbagaj, se uit`
c`tre ea.
– A[a sunt, nu? Îmi pare r`u, draga mea. Dar a trecut de ora
unu [i ar fi trebuit s` te duc acas` pân` la miezul nop]ii.
– Nu conteaz`, spuse ea, atingându-l u[or pe bra].
Important este s` nu fii sup`rat pe mine!
El o s`rut` pe obraz, iar Kathleen observ` cu bucurie c`
starea lui de spirit se schimbase.
– Cred c` speram s` anun]`m chiar din seara asta c` ne-am
logodit. Dar nu mi-am pierdut speran]a, draga mea. În]eleg c`
venirea lui Adam te-a tulburat, dar [tiu c` ai s`-]i revii. {i,
Kathleen...
Vocea lui deveni foarte serioas`.
SECRETE BINE ASCUNSE 75
– ... dac` ai nevoie de mine, la orice or` din zi sau din
noapte, e de-ajuns s` m` chemi [i o s` fiu lâng` tine.
– E foarte frumos din partea ta, Colin, r`spunse ea,
\ntorcându-i s`rutul pe obraz. Acum chiar c` trebuie s`
mergem acas`!
O s`rut` de r`mas-bun \n fa]a fermei, dar cu blânde]ea [i
afec]iunea unui prieten, nu a unui iubit. Kathleen respir`
u[urat` când ma[ina disp`ru din raza ei vizual` [i se hot`rî s`
nu mearg` la culcare [i s` profite de noaptea foarte frumoas`.
Cu pa[i de pisic`, se îndrept` spre grajduri, cu gândul s` fac`
o plimbare cu Sandy.
Se auzir` pa[i apropiindu-se, iar ea se lipi de perete,
speriat`. Silueta ie[i din conul de umbr`, iar ea îl recunoscu
pe Adam.
– Cât de tare m-ai speriat! r`sufl` ea u[urat`.
– Chiar a[a? \ntreb` el, cu o voce nea[teptat de înceat`.
Kathleen î[i d`du seama c` era nervos.
– Ce s-a întâmplat? \l întreb` ea.
– Ce te face s` crezi c` s-a întâmplat ceva?
– Adam, nu te juca a[a cu mine! Vocea ta îmi spune c` ceva
nu e în regul`. Poate Nikki...
– Nikki e în pat [i doarme de câteva ore bune!
– M` gândeam c` i s-a întâmplat ceva...
– Pe mine m` intereseaz` ce ]i s-a întâmplat ]ie!
Consternat`, Kathleen î[i d`du seama c` Adam era sup`rat
din pricina ei. Pentru c` nu se putea gândi la un eventual
motiv, îl întreb` surprins`:
– Ce am f`cut, Adam? Spune-mi, pentru c` e clar c` e[ti
sup`rat!
El se apropie [i o prinse cu putere de umeri.
76 CAROLE DEAN
– Sup`rat? repet` el, sarcastic. De ce a[ fi sup`rat?
– Habar n-am.
Nu f`cu nici un efort s`-[i ascund` iritarea.
– N-ai vrea s` m` l`mure[ti tu?
– A[ vrea s` te scutur [i s`-]i bag min]ile-n cap!
– N-o s` îndr`zne[ti s`...
– Nu?! Nu m` provoca!
Furioas` peste m`sur`, Kathleen îi sus]inu privirea.
– Nu e uimitor cum b`rba]ii recurg la for]a fizic` atunci
când vor s` câ[tige confruntarea cu o femeie?
– Nu uita c` am [i alte arme!
Se aplec` spre ea [i o f`cu s` tac`, presându-i buzele cu
putere. Nu era nici o urm` de tandre]e în s`rutul lui, ci numai
violen]`, în fa]a c`reia Kate nu putea rezista. Nu mai \ncerc` s`
se elibereze [i, lipsit` de vlag`, alunec` în direc]ia lui.
Adam o împinse cu putere, lipind-o de zid. Încerc` s` se
st`pâneasc` [i-l fix` insistent cu privirea, f`r` s` spun` nici un
cuvânt.
– Nu [tiu de ce te-am s`rutat! [uier` el. N-am chef s`
primesc ce r`mâne în urma lui Colin!
Ea î[i în`l]` capul, cu mândrie.
– Te rog s`-mi explici ce vrei s` spui.
– E destul de clar, nu crezi?
Se uit` semnificativ la ceas.
– E ora dou`, draga mea Kate!
– Nu sunt draga ta Kate! {i am f`cut pan` de cauciuc,
ad`ug` ea, ca [i când s-ar fi ap`rat.
– Clasica scuz`!
– De data asta, e adev`rat!
– {i unde a]i f`cut pan` de cauciuc?
– La Lookout, r`spunse ea, foarte încet.
SECRETE BINE ASCUNSE 77
– Colin nu e prea original, nu-i a[a? ~la a fost dintotdeauna
locul în care se duceau îndr`gosti]ii!
– Nu suntem îndr`gosti]i! Pur [i simplu, am stat de vorb`...
Când î[i aminti subiectul discu]iei, ro[i violent [i nu mai fu
în stare s` continue.
– Sigur c` da! pufni el, sarcastic. Te rog s` m` scuzi, pentru
c` nu te cred!
– Oricum, nu e treaba ta ce fac! M-am descurcat foarte bine
f`r` tine în ultimii patru ani, s` [tii!
V`zu durerea din ochii lui [i-[i d`du seama c`-l r`nise
profund.
– Îmi pare r`u... [ov`i ea.
– Poate c` am meritat s`-mi spui asta, r`spunse Adam,
f`când eforturi s` r`mân` calm.
Îi lu` mâna [i o mângâie u[or.
– Hai s-o lu`m de la început, Kate. Am fost foarte îngrijorat
din pricina ta. Sondra mi-a spus c` întotdeauna te întorci la
miezul nop]ii [i, când am v`zut c` \ntârzii... Am crezut c` ai
avut un accident.
– Chiar am f`cut pan` de cauciuc, [opti ea, dezarmat` de
purtarea lui.
– Bine, te cred! Dar nu uita c`, oricât de frumos s-ar purta,
Colin e la urma-urmei b`rbat, iar tu nu e[ti decât un copil!
Cred c` Sondra î]i d` prea mult` libertate...
– Nu sunt un copil! replic` ea, iritat`. Sunt o femeie în
toat` firea [i am dep`[it de mult perioada \n care d`deam
socoteal` – Sondrei sau oricui altcuiva – pentru felul în care-mi
petrec timpul liber.
– Cineva trebuie s`-]i poarte de grij`, dac` ea n-o face!
– Nu am nevoie de nimeni care s`-mi poarte de grij`! Parc`
ai vrea s` iei locul tat`lui meu!
78 CAROLE DEAN
Spre surprinderea ei, Adam începu s` râd`, sincer amuzat.
– Nu, Kate, nu vreau deloc acest lucru. Vino încoace!
{tiind instinctiv c` poate s` aib` încredere, Kate se apropie
de el. De aceast` dat`, \mbr`]i[area lui fu blând`, iar s`rutul
plin de tandre]e. Buzele lui insistar` pân` când topir` [i
ultima urm` de împotrivire; degetele lui, pe care le sim]ea în
p`r, o f`ceau s` aib` impresia c` plute[te. O mângâie pe
obraz, pe gât, iar ea se înfior` sub atingerea palmelor lui
fierbin]i.
– }i-e frig! spuse el, când sim]i c` tremur`.
– Nu...
Dar vraja fusese rupt`.
– Te conduc pân` la conac. Hai s` mergem!
În fa]a u[ii, o atinse u[or pe obraz, iar ea se gândi cu p`rere
de r`u c` la fel ar fi procedat [i cu Nikki.
– Noapte bun`, Kate. Ne vedem mâine.
Silueta lui se topi în întuneric.
Kathleen deschise cu grij` u[a [i intr` în cas`. Î[i scoase
sandalele ca s` nu fac` zgomot [i se îndrept` spre sc`ri. În
ultimul moment, v`zu c` lumina din salon era aprins` [i se
duse s-o sting`.
Tres`ri când îl v`zu pe Lee stând în picioare lâng` fereastr`.
– Am crezut c` ai ie[it cu Colin, spuse el, f`r` nici o alt`
introducere.
– A[a e.
– Atunci, de ce te-a adus Adam acas`?
Când v`zu c` urma s` fie supus` unui alt interogatoriu o
f`cu s` râd`.
– M-am întâlnit cu el acum câteva minute, atâta tot. Stingi
tu lumina, Lee? Eu m` duc la culcare.
SECRETE BINE ASCUNSE 79
– Stai, Katie! Vreau s`-]i spun un singur lucru.
P`rea sincer îngrijorat, iar ea nu-i puse la \ndoial` sinceritatea.
– {tiu c` te-a mirat felul \n care m-am comportat de când
s-a \ntors Adam, dar crede-m` c` am motivele mele. Vreau
doar s` te avertizez... Ai grij`, bine? Orice ai face, s` nu te
\ncurci cu el!
– De ce, Lee?
– Pentru c` o s` se foloseasc` de tine, a[a cum s-a folosit [i
de Leslie. Iar când n-o s` mai aib` nevoie de tine, o s` te
arunce ca pe o m`sea stricat`. Am mai v`zut scena asta! Pare
fermec`tor, dar nu [tii cât poate fi de nemilos!
Ea \[i aminti cele dou` s`ruturi – primul brutal, al doilea
plin de tandre]e. Oare Lee avea dreptate?
Ca [i când ar fi sim]it c` o pusese pe gânduri, el continu`:
– El e genul de om care nu are nevoie de altcineva. Iar tu
nu meri]i s` fii r`nit` de el! Ascult`-mi sfatul [i r`mâi al`turi de
Colin. E un b`rbat cumsecade [i te va trata a[a cum meri]i!
O prinse u[or de umeri.
– Gata, ajunge cu vorba! La culcare! O s` stig eu luminile
[i o s` încui.
Ea îl ascult` [i urc` sc`rile c`tre dormitor.
Toate lumea o avertizase în leg`tur` cu Adam – Lee,
Sondra, Colin. Chiar Adam \nsu[i \i spusese c` ar fi fost mai
bine s`-l urasc`. În cazul acesta, de ce se sim]ea atât de atras`
de el? De ce-[i dorea atât de mult s`-i alunge durerile [i
triste]ea?
Epuizat` [i extrem de confuz`, adormi, l`sând întreb`rile
f`r` r`spuns.
80 CAROLE DEAN
Capitolul 6
Bâlciul se deschise într-o zi capricioas` de var`, în care
cerul era acoperit de nori cenu[ii. Prev`z`toare, Kathleen
puse pelerina de ploaie [i ghetele lui Nikki pe bancheta din
spate a ma[inii.
Pe chipul feti]ei se citea clar ner`bdarea de a ajunge cât mai
repede la târg. Alerg` înapoi în casa de var`, de unde ie[i dup`
câteva minute, tr`gându-l pe Adam dup` ea.
Purta blugi [i o c`ma[` albastr`, deschis` la primii nasturi,
iar pe um`rul drept î[i aruncase neglijent un pulov`r.
Kathleen \l admir` în timp ce se apropia, f`r` s`-[i dea seama
cât de provocatoare p`rea \n blugii ei, mula]i pe coapsele
sub]iri, [i în bluza alb` ce-i scotea în eviden]` silueta feminin`.
– Suntem gata? \ntreb`, oarecum inutil, Adam.
Puse co[ul de picnic pe bancheta din spate [i se a[ez` în
fa]`, f`cându-i loc lui Nikki între el [i Kathleen.
Ca \n fiecare an, bâlciul se ]inea într-o poian` împrejmuit`
de ulmi, cam la doi kilometri de ferm`. Muzica vesel`,
strig`tele vânz`torilor [i râsetele oamenilor îi f`cur` pe Adam
[i Kathleen s` intre rapid în atmosfer`. Se d`dur` în carusel,
traser` la ]int` [i câ[tigar` un imens urs de plu[, de culoare
galben`, cump`rar` vat` de zah`r.
Kathleen uit` toate îndoielile cu privire la trecutul lui
Adam [i la moartea lui Leslie. F`r` s` se gândeasc` la
consecin]e, se bucur` de compania celor doi; era mândr` s`
fie al`turi de un b`rbat chipe[, care-[i iubea atât de mult fiica.
La prânz, se întoarser` la ma[in` [i hot`râr` s` m`nânce pe
malul râului, la câ]iva kilometri distan]` de bâlci. Se delectar`
cu friptur` de pui, ro[ii, chifle proaspete, banane [i pr`jitur`
cu ciocolat`.
Dup` mas`, Nikki se juc` pe malul râului, f`când castele de
nisip, iar Kathleen se întinse pe iarb`, mângâiat` de razele
soarelui, care str`lucea acum în toat` puterea lui. F`r` s`-[i
dea seama, adormi; ultima imagine pe care o re]inu fu a lui
Adam, care-[i scosese c`ma[a, [i se a[ezase lâng` ea, privind-o
insistent, dar în t`cere.
Se trezi la un moment dat, deranjat` de zgomotul f`cut de
Adam [i Nikki, care strângeau masa.
– N-ar fi trebuit s` m` l`sa]i s` dorm, murmur` ea, cu
obrajii în fl`c`ri.
– Nu ne gr`bim, zâmbi el.
Îi întinse mâna [i o ajut` s` se ridice. Trupurile lor se
apropiar`, iar Kathleen î[i ]inu r`suflarea, a[teptând
urm`toarea mi[care din partea lui. Adam, \ns`, privi
semnificativ c`tre fiica lui, care-i urm`rea cu interes.
– Avem un spectator, spuse el, f`când un pas înapoi. Ne
întoarcem la bâlci, Nik?
Kathleen se îndrept` c`tre ma[in`, repetându-[i în gând c`
Adam Deerfield nu reprezenta nimic pentru ea. {tia îns` c`,
82 CAROLE DEAN
dac` ar fi s`rutat-o, i-ar fi r`spuns plin` de dorin]`, f`r` nici o
urm` de team`. Nu trebuia s` uite c`, pentru Adam, ea nu era
decât o pu[toaic` lipsit` de experien]`!
În urm`toarele dou` ore, încerc` s` par` mai re]inut`, dar
observ` cu triste]e c` Adam nu p`rea s` observe schimbarea ei
de comportament.
Coborâr` pe malul lacului s` urm`reasc` o curs` a unor
copii, când se auzir` tunete puternice. Kathleen ridic`
privirea [i v`zu nori negri [i de[i care acopereau soarele.
Pic`turi grele de ploaie începur` s` cad`, iar Adam o atinse
u[or pe mân`.
– Ar trebui s` alerg`m c`tre ma[in`. Altfel, o s` fim uzi
leoarc`!
O lu` pe Nikki în cârc` [i începu s` urce dealul, iar
Kathleen f`cea eforturi s` ]in` pasul cu el. La un moment dat,
un b`rbat care alerga cu capul plecat se lovi de ea,
dezechilibrând-o.
– M` ierta]i, doamn`... Kathleen Cameron, nu? De la ferma
Sevenoaks!
Dându-[i p`rul de pe fa]`, Kathleen îl recunoscu pe Ben,
[eful g`rii. Pentru c` r`sufla greu din pricina efortului, nu
putu decât s` dea din cap în semn de salut.
– Kate, te sim]i bine? \ntreb` Adam.
– {i domnul Deerfield... ad`ug` Ben, zâmbind semnificativ
la tonul grijuliu al lui Adam. Ce dr`gu]! To]i trei, ca o familie
adev`rat`...
Vocea lui ascundea o ironie care nu-i sc`p` lui Kathleen. Se
gândise [i ea, nu doar o dat`, c` un str`in putea avea acea
impresie atunci când îi vedea împreun`. Ideea nu-i displ`cea,
dar acum se sim]ea stânjenit`.
SECRETE BINE ASCUNSE 83
– Poate c-o s` fie în curând nunt` la Sevenoaks, continu`
Ben. S` sper`m c` de data asta se va termina mai bine...
– Ajunge, Ben, interveni t`ios Adam. Kathleen mi-a fost ca
o sor` [i tu [tii asta! N-ai decât s` spui ce vrei despre mine, dar
nu târ\ [i numele ei în noroi. Ai în]eles?
F`r` s` par` intimidat, Ben îl dojeni blând:
– Haide]i, domnule Adam, nu exagera]i! Nu vrem decât s`
v` vedem la casa dumneavoastr` [i mai fericit decât era]i
atunci când... a]i plecat. Mare p`cat! Doamna Leslie era atât de
tân`r`, dar... N-ar trebui s` vorbesc despre asta, mai ales c`
este [i feti]a de fa]`.
Î[i scoase p`l`ria în fa]a lui Kathleen, f`când o plec`ciune
exagerat`.
– Îmi cer scuze din nou c` v-am lovit. La revedere!
Kathleen se uit` c`tre pe Adam, care-l urm`rea cu o privire
du[m`noas` pe Ben.
– Mare b`g`cios! exclam` el. E cel mai mare bârfitor din
zon`!
Ploaia c`dea cu putere, iar bluza lui Kathleen se lipi de
trup.
– Adam, ne ud`m! spuse ea, încet.
El se întoarse brusc.
– Poftim?! se r`sti, cu mintea în alt` parte.
– Am spus c` m-am udat, repet` ea, supus`.
Sper bucuria ei, Adam râse gros, uitând cu totul de
sup`rare.
– La naiba cu Ben! strig` el.
O trase spre el [i o s`rut` cu putere, lipind-o de trupul lui
fierbinte. Când îi d`du drumul, ochii ei alba[tri ca safirele
str`luceau de dorin]` [i emo]ie.
84 CAROLE DEAN
– Acum trei sute de ani, ai fi fost ars` pe rug dac` ai fi ar`tat a[a!
Î[i trecu mâna prin p`r, iar ea observ` cu pl`cere c`
degetele \i tremurau u[or. Pentru prima oar`, deveni
con[tient` de puterea feminit`]ii ei, lucru care o tulbura [i o
încânta în acela[i timp.
– Dac` mai st`m mult aici, o s` facem pneumonie, zise el,
încercând s` glumeasc`.
– {i cum o s`-i explici Sondrei? \ntreb` ea, pe acela[i ton.
– Vechea explica]ie biblic` – o s`-i spun c` am fost tentat
de o femeie.
Îi zâmbi larg [i ad`ug`:
– Hai s` vedem cine ajunge primul la ma[in`!
O luar` la fug` în accea[i clip`, dar, în ciuda faptului c` o
avea în cârc` pe Nikki, Adam o întrecu lejer.
– Credeam c` nu mai ajungi! o tachin` el, deschizându-i
portiera.
Se pr`bu[i pe scaun, respirând cu greutate.
– M-ai învins ast`zi, Adam Deerfield! Dar o s`-mi iau
revan[a mâine, în curs`!
***
Cursa de cai era ultimul eveniment important al
manifest`rii anuale, a[a c` publicul era foarte numeros.
Kathleen f`cu o ultim` verficare a harna[amentului [i
înc`lec`. Î[i petrecuse câteva ore, în timpul dimine]ii, pentru
a-l ]es`la pe Sandy. Îi împletise coama cu funde ro[ii [i-l
periase pân` când str`lucise ca satinul. Costumul ei era
elegant, iar chipiul de catifea neagr` \i ascundea p`rul [i
în`sprea tr`s`turile fe]ei.
SECRETE BINE ASCUNSE 85
Sandy se mi[c` nelini[tit, deranjat de zgomotul mul]imii.
– U[or, b`iete, u[or! murmur` ea.
– Tot mai crezi c` o s` câ[tigi?
Se r`suci în [a [i-l v`zu pe Adam c`lare pe Oberon.
Arm`sarul era nelini[tit, dar el îl strunea f`r` nici un efort.
– Sigur c` da! brav` Kathleen.
– Mai vedem noi!
Adam ridic` o mân` în semn de salut [i se îndrept` spre
linia de start.
În curs` se mai înscriseser` al]i cinci competitori, oameni
din partea locului pe care Kathleen îi cuno[tea foarte bine.
Nici unul nu reprezenta o amenin]are serioas`, lucru pe care
nu-l putea afirma despre Adam [i Oberon.
A[tept` ner`bd`toare semnalul de start, dornic` s`-i arate
lui Adam c` nu mai era un copil, ci o femeie demn` s` fie
considerat` egala lui.
Sandy porni ca din pu[c`, iar Kathleen se calm` brusc,
concentrându-se la obstacolele pe care trebuia s` le
dep`[easc`. Trecu f`r` probleme peste primul gard, apoi se
îndrept` spre groapa cu ap`.
– Bravo, b`iete! \l felicit` ea.
În stânga ei ap`ru Oberon.
– Asta-i tot ce po]i? strig` Adam.
Kathleen zâmbi [i nu c`zu în capcan`, [tiind c` nu putea s`
mearg` mai repede la începutul cursei. Um`r lâng` um`r,
trecur` peste alte dou` obstacole [i dep`[ir` trei concuren]i.
În fa]a lor nu mai era decât Dave Petrie, dar ea [tia, din
experien]a concursurilor trecute, c` iapa lui nu va putea
executa s`ritura tripl` care urma. Se întâmpl` exact cum
prev`zuse, a[a c` ea [i Adam ajunser` la conducerea cursei.
86 CAROLE DEAN
Gonir` printre copaci, apoi Kathleen îl struni pe Sandy,
[tiind c` obstacolul care urma trebuia abordat dintr-un
anume unghi. Adam fu luat pe nepreg`tite, a[a c` tân`ra
trecu în frunte. Nu avu timp s` se bucure, pentru c` auzi
amenin]`tor de aproape copitele lui Oberon. Renun]` la
ultima urm` de precau]ie [i d`du pinteni calului. Travers`
râului, împro[când ap` în toate p`r]ile. Urc` un pic mai greu
malul, dar fu exact ezitarea de care avea nevoie Adam ca s-o
dep`[easc`.
În fa]a lor ap`ru linia de fini[, iar spectatorii începur` s`-i
aclame.
– Hai, Kate! strig` Adam. S` le ar`t`m ce înseamn` o curs`
adev`rat`!
Mai erau numai dou` obstacole – unul triplu, format din
trei garduri destul de apropiate, [i înc` o groap` cu ap`.
S`rir` în acela[i timp peste garduri, iar ea prinse curaj.
– Mai repede, Sandy! strig` din toate puterile.
Îl dep`[i atunci când trecur` peste groapa cu ap`, dar
Oberon recuper`.
Cincizeci de metri, treizeci, zece... În uralele mul]imii,
trecur` linia de fini[ în acela[i timp.
Reu[i s`-l lini[teasc` pe Sandy [i se uit` c`tre Adam. Cu
p`rul blond care str`lucea în razele soarelui, p`rea tân`r, lipsit
de griji [i extrem de fericit.
Într-o frac]iune de secund`, î[i d`du seama c`-l iube[te pe
acel b`rbat. Incon[tient, trase de h`]uri, iar Sandy se ridic` în
dou` picioare, f`când-o s`-[i piard` echilibrul.
– Doar n-o s` te faci de râs [i-o s` cazi tocmai acum! chicoti
Adam. Ce s-a întâmplat? Parc` ai fi v`zut o fantom`!
Ea încerc` s`-[i recapete cump`tul.
SECRETE BINE ASCUNSE 87
Iubire... Ce însemna asta? C` se topea doar la o simpl`
privire de-a lui? C` un zâmbet sau un gest îi f`cea inima s` bat`
mai repede? C` îl dorea, a[a cum nu mai dorise niciodat` un
b`rbat? C`, trup [i suflet, era a lui?
– Kate, e[ti sigur` c` te sim]i bine?
Ea clipi [i f`cu un efort s` revin` la realitate.
– Da, sunt sigur`.
Se îndreptar` spre locul de premiere [i ridicar` împreun`
trofeul deasupra capului, în timp ce fotografii f`ceau poze
pentru ziarele locale.
Când ajunse acas`, se retrase în dormitorul ei, sim]ind
nevoia s` fie singur`. Se preg`ti cu mult` grij` pentru balul
care urma s` încheie bâlciul. Î[i prinse p`rul într-un coc lejer,
l`sând câteva [uvi]e s`-i încadreze chipul machiat cu aten]ie;
rochia era alb`, sco]ând în eviden]` pielea bronzat` [i talia de
viespe. Alese un colier de perle [i cercei lungi, ca ni[te lacrimi,
de asemenea de perle.
Coborî sc`rile [i-[i d`du seama c` a[tepta cu ner`bdare
s`-l vad` din nou pe Adam. Voia s` se conving` c` avusese
dreptate când î[i spusese c`-l iubea, dar se temea de aceast`
confirmare.
U[a de la intrare se deschise [i Adam intr` în hol. Imediat,
î[i ridic` privirea [i o v`zu pe sc`ri. Inima ei începu s` bat` mai
repede [i avu r`spunsul pe care-l c`uta. Da, îl iubea pe Adam!
Cobor\ treptele, cu ochii fixa]i asupra lui. El o lu` de mân`
[i-i strânse u[or degetele fine.
– E[ti foarte frumoas`! [opti el.
– V` mul]umesc, domnule! r`spunse Kathleen, f`când o
reveren]` adânc`. M` bucur s` merg la dans cu dumneavostr`!
88 CAROLE DEAN
– {i eu m` bucur c` te bucuri!
O s`rut` u[or, apoi mai îndr`zne]. Speriat` c` r`spunsul ei
i-ar putea dezv`lui adev`ratele sentimente, se dep`rt` de el,
cu obrajii în fl`c`ri.
– Mergem?
Sala unde se ]inea balul era deja plin`. Kathleen [tia c` nu
va uita niciodat` acea noapte în care se sim]ise ca Cenu[`reasa
al`turi de un prin] cu adev`rat fermec`tor.
Când se îndreptar` spre ma[in`, auzir` o voce:
– Ia uite! Micu]a Kate [i fratele meu Adam!
Pân` atunci atent` la drum, Kathleen \[i ridic` privirea [i-l
v`zu pe Lee rezemat de un camion, cu o sticl` de bere în
mân`.
– Bun`, Lee, îl salut` ea.
Sim]i c`, lâng` ea, Adam se încordase brusc.
– Tu nu m` salu]i, Adam? \ntreb` Lee, abia articulând
cuvintele de beat ce era. Nu vrei s` tragi o du[c`?
Îi întinse sticla cu atâta violen]`, încât câ]iva stropi s`rir` pe
sacoul lui Adam.
– Cred c` e[ti destul de matur ca s` [tii ce faci. S` mergem,
Kate!
– Da, Kate! continu` Lee. Pleac` de lâng` nesuferitul de
Lee cât mai repede! De[i, draga mea Kathie, nu cred c` e[ti
foarte atent` la oamenii cu care ie[i în ora[... Circul` ni[te
zvonuri foarte interesante despre regretata so]ie a lui Adam, s`
[tii!
– {i tu e[ti cel care împr`[tie aceste zvonuri! rosti scurt
Adam. Ai grij` ce spui, Lee! Limba asta spurcat` o s` te bage în
bucluc cât de curând.
SECRETE BINE ASCUNSE 89
– Sper c` asta nu e o amenin]are, Adam?!
Lee se apropie, iar Kathleen se temu de ceea ar fi putut s`
urmeze.
– Sigur c` nu e! interveni ea, repede. Iar acum o s` plec`m
acas`.
Îl trase pe Adam dup` ea, încercând s` nu ia în seam`
hohotele de râs ale lui Lee.
– Purtarea lui Lee e ridicol`! spuse ea. Nu în]eleg de ce face
asta!
Regret` scena care avusese loc, pentru c`-i strica seara
absolut perfect`.
– Sper s` nu în]elegi niciodat`, spuse el, pe un ton dur.
O ajut` s` urce în ma[in` [i schimb` inten]ionat subiectul
de discu]ie:
– Nu e[ti obosit`, Kate? o întreb` el, luându-i mâna în a lui.
Ai dansat aproape toat` noaptea... N-am crezut c` e[ti atât de
lipsit` de mil`!
Ea î[i sprijini capul pe um`rul lui.
– De ce spui asta?
– Ar fi trebuit s`-]i fie mil` de un om de vârsta mea. Dar
nu... M-ai silit s` dansez pân` nu m-am mai putut ]ine pe
picioare.
Kate chicoti, amuzat`.
– A[a spui tu! Ai fost cel mai bun dansator! Nu te mai
plânge, [tii bine c` ]i-a pl`cut fiecare minut din seara asta!
El râse din toat` inima.
– E adev`rat, m-am sim]it foarte bine. Adev`rul e c` a trecut
mult timp de când nu m-am mai distrat atât de mult. M` simt
tân`r din nou.
În vocea lui se sim]i o not` de triste]e.
90 CAROLE DEAN
– Î]i mul]umesc pentru seara asta, Kate.
Ea se lipi [i mai mult de el, fericit` s` fie al`turi de b`rbatul pe
care-l iubea. Închise ochii [i, leg`nat` de sunetul ritmic al ploii, a]ipi.
La un moment dat, deschise ochii [i se întinse, lene[`.
– Aproape am ajuns acas`, Kate, îi [opti Adam.
– Plou` mai tare acum, nu?
– Da. Cred c` o s` dureze câteva zile.
Un fulger lumin` cerul, iar ea încremeni.
– Sper c` nu ]i-e fric` de fulgere...
– Nu, dar m-a luat prin surprindere.
Adam opri în fa]a intr`rii.
– {tii c` nu po]i s` m` min]i, Kate. Am [tiut întotdeauna
când ai încercat s`-mi ascunzi adev`rul.
O mângâie u[or pe obraz.
– E[ti atât de frumoas`...
Se r`suci brusc [i vru s` deschid` u[a.
– Hai, femeie-copil ce e[ti! Te conduc pân` la intrare.
– Nu trebui s-o faci, Adam, protest` ea. O s` te uzi!
Dar el ie[ise deja din ma[in`.
Alergar` mân`-n mân` pân` la conac, râzând de apa care se
ridica în urma lor. Se oprir` \n fa]a u[ii, uitând de ploaia care
c`dea cu putere, [i se privir` intens câteva secunde.
Adam î[i drese vocea:
– Kate, eu...
U[a masiv` de stejar se deschise, iar Adam se opri când îl
v`zu pe fratele s`u.
– Ca s` vezi! Scumpul meu frate Adam [i surioara mea
Kathie! coment` el pe un ton sarcastic. P`re]i atât de ferici]i
împreun`... Ce frumos din partea ta s-o conduci acas` pe
surioara noastr`!
Ochii lui erau ro[ii, iar respira]ia îi mirosea a alcool.
SECRETE BINE ASCUNSE 91
– Intr` imediat în cas`, Kathleen! Iar tu, Adam, du-te acas`
la tine! Cred c` toat` lumea s-a s`turat de prezen]a ta...
O prinse pe Kate de mân` [i o trase cu atâta putere c` ea
î[i pierdu echilibrul [i era gata s` cad`, dac` n-ar fi ]inut-o
Adam.
– D`-mi drumul, Lee. M` doare!
Vocea ei era foarte înceat`, pentru c` nu voia ca între cei
doi s` izbucneasc` o nou` ceart`.
– Ce nevinovat` e[ti, Kate! M` doare, o imit` el, cu chipul
schimonosit de ur`. Oare Colin Draper mai crede acest lucru?
Treci imediat în camera ta!
O trase c`tre el, apoi o împinse pe u[`.
Adam p`li brusc.
– N-o mai atinge, Lee! Nu te mai purta a[a cu ea! Jur c` te
ucid dac`...
– Normal! pufni el. La ce s` m` a[tept de la tine? Doar ai
mai ucis pe cineva, nu, Adam?
El înjur` printre din]i [i-l prinse pe Lee de reverele hainei,
apoi îl împinse în cas` [i închise u[a cu piciorul.
– Nu vreau s` m` bat cu tine, Lee. În nici un caz acum [i
aici! Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai spune nimic! E[ti
beat, a[a c` ar fi mai bine s` te duci la culcare.
Lee se smuci [i se eliber` din strânsoare.
– De ce nu acum [i aici, Adam? De ce nu?
Vocea lui \mpro[ca venin.
– Pentru c` ea nu [tie nimic?
Adam f`cu un pas înapoi, dar Lee continu`:
– Asta te îngrijoreaz`? Faptul c` micu]a [i naiva Kathleen ar
putea s` în]eleag` c` nu e[ti un erou, ci un criminal
nenorocit?
92 CAROLE DEAN
Adam tres`ri puternic, ca [i când ar fi fost p`lmuit, dar nu
reu[i s` rosteasc` nici un cuvânt.
Lee v`zu ce efect avuseser` vorbele lui [i profit` de
avantajul câ[tigat:
– {tiai, Kathleen? {tiai ce i-a f`cut acest om so]iei sale? El a
ucis-o pe Leslie! Legea a stabilit c` a fost sinucidere, dar eu –
[i mul]i al]ii – spunem c` a fost crim`! Pentru c` el este
autorul moral! Dumnezeu [tie cum poate s` tr`iasc` dup` tot
ce-a f`cut. Eu n-a[ putea!
Se apropie amenin]`tor de Adam.
– Acum ie[i afar` din casa mea! Nu suport s` te v`d!
În cele din urm`, Kathleen reu[i s`-[i adune curajul.
– Spune-i c` nu are dreptate! Spune-i, Adam! Spune-i... De
ce accep]i asemenea acuza]ii? De ce nu negi?
Adam v`zu spaima din privirea ei. Trase aer în piept [i
vorbi pe un ton egal, f`r` s`-[i dezv`luie durerea:
– Nu pot s` neg, Kate. A[ vrea s` pot, dar... tot ce a spus
este adev`rat.
SECRETE BINE ASCUNSE 93
Capitolul 7
Urm`toarele zile trecur` greu pentru Kathleen. Evit` orice
contact cu Adam, tulburat` de sentimetele care o încercau [i
pe care nu le putea controla. {tia, din discu]ia cu John, c`
Adam n-o iubea pe Leslie, dar s-o împing` la sinucidere? Cum
era posibil a[a ceva? Îl cuno[tea de atâ]ia ani [i era convins` c`
nu putea s` fac` r`u nim`nui. Cu toate acestea, r`v`[it` de
faptul c` el recunoscuse c` era autorul moral, nu se sim]ea în
stare s`-l înfrunte.
Într-o dup`-amiaz`, Kathleen c`l`rea pe poteca de munte
care cobora în vale, pe malul râului. Desc`lec`, uimit` de
t`cerea profund` din jurul ei, [i îngenunche lâng` râu. B`u o
gur` de ap` [i se privi în oglinda de cristal.
Nu se putea, î[i spuse ea \n gând. N-o s` cred niciodat` c`
Adam e în stare de a[a ceva! Îl iubesc atât de mult...
Se înserase deja când se întoarse la grajduri. Când intr`,
v`zu o siluet` sprijinit` de boxa lui Sandy.
– Adam! Nu m` a[teptam s` te v`d aici...
Inima îi b`tea s`-i sparg` pieptul.
– {tiu c` nu te a[teptai, remarc` el sec. M` evi]i de câteva
zile. D`-mi voie s` te ajut.
Se apropie, lu` h`]urile din mâna ei [i-l conduse pe Sandy
în box`. Se mi[ca încet, ca [i când ar fi avut ceva de spus, dar
c`uta cuvintele potrivite. Scoase frâul [i [aua, apoi începu s`
perie cu aten]ie calul.
Kathleen îl privea cu aten]ie.
– La ce te gânde[ti, Kate? Cum stau lucrurile între noi?
Vocea lui blând` o tulbur` [i, pentru c` nu g`sea nimic
potrivit de spus, se \ntoarse [i vru s` plece.
– Nu fugi, Kate! o opri el.
Ea se \ntoarse, dar nu g`si curajul de a-l privi în ochi.
– M` ur`[ti, acum când... [tii adev`rul?
Cu voce tremur`toare, ea \i r`spunse:
– N-a[ putea s` te ur`sc niciodat`, Adam. Niciodat`! {i n-o
s` accept niciodat` faptul c` e[ti responsabil de moartea lui
Leslie!
Veni în fa]a ei [i-i ridic` b`rbia, silind-o s`-i înfrunte
privirea.
– Doamne, Kate! Dac` ai [ti cât de mult mi-a[ dori s` nu fie
adev`rat... Dar este! Am v`zut biletul pe care l-a l`sat dup`
acea noapte. Lee mi l-a ar`tat în diminea]a zilei în care a avut
loc înmormântarea.
Închise ochii [i cl`tin` din cap.
– N-am iubit-o, dar nu i-a[ fi f`cut nici un r`u, niciodat`.
I-a[ fi redat libertatea, dac` asta ar fi vrut. Dac` asta mi-ar fi
cerut... N-am [tiut niciodat` ce a fost în sufletul ei.
Ochii ei se umplur` de lacrimi, iar Adam o îmbr`]i[`,
]inând-o strâns la pieptul s`u [i mângâindu-i p`rul.
– Nu, Adam, n-o s` cred niciodat`! Nu te cred în stare s`
faci a[a ceva!
SECRETE BINE ASCUNSE 95
– Kate... Ce pot s` mai spun? Ai face bine s` accep]i, pentru
c` este adev`rat. A trebuit s` tr`iesc cu gândul `sta... De patru
ani m` chinuie! Nu pot decât s` las trecutul \n urm` [i s`
încerc s`-mi continuu via]a. Trebuie s` fac asta, dac` vreau s`
existe un viitor pentru mine [i Nikki. Trebuie s` încerc!
Cu triste]e în voce, în d`du drumul.
– Hai, te conduc acas`.
O lu` de mân` [i merser` unul lâng` altul.
– Vreau s` r`mân aici, Kate, [i se pare c` va trebui s` lupt
din r`sputeri cu Lee. Mi-a[ dori ca lucrurile s` nu fie a[a, dar
n-am ce face!
Se oprir` în fa]a casei.
– Vrei s` intri, s` m`nânci ceva? \ntreb` Kathleen.
El cl`tin` din cap, f`r` s`-[i ia privirea de la ea.
– Nu, mul]umesc. Nu în seara asta, m` a[teapt` Nikki. I-am
spus c` o s` lipsesc câteva minute [i cred c` a trecut mai bine
de o or`.
Îi zâmbi cu c`ldur`.
– Ai venit mai târziu decât am crezut...
Vru s` plece, dar se opri în ultima clip`.
– S` nu uit.. Am foarte mult` treab` mâine [i Nikki se
plictise[te, singur` toat` ziua. Po]i s`-mi faci un serviciu [i s`
ai grij` de ea, câteva ore? }i-a[ fi recunosc`tor.
– Nici o problem`, mi-ar face pl`cere. O s` m` duc la
Deerfield mâine diminea]`, pentru c` John m-a rugat s`-i fac
ni[te comisioane, a[a c` am s-o iau cu mine.
– Mul]umesc, Kate. Ne vedem mâine.
Disp`ru în întuneric, iar Kathleen r`mase zâmbind în
urma lui.
– Te iubesc, [opti ea.
96 CAROLE DEAN
***
A doua zi, Nikki [i Kathleen plecar` la Deerfield. Feti]a se
bucur` de c`l`toria cu ma[ina [i p`rea o mic` prin]es`, în
cabina camionetei. Dup` ce termin` ce avea de f`cut, Kathleen
o lu` pe Nikki la cump`r`turi – o rochie nou`, un pereche de
blugi [i un tricou.
– Vrei s` mânc`m ceva, Nik? Poate un hamburger...
Feti]a, care o ]inea strâns de mân` pe Kathleen, încuviin]`
cu o mi[care viguroas` a capului.
Intrar` în cafenea [i se a[ezar` într-un separeu. Maggie,
chelneri]a care lucra acolo de ani de zile, se apropie de ele.
– Bun` diminea]a, Kathleen. Ce mai faci?
– Bine, mul]umesc, Maggie.
– Ce dore[ti? \ntreb` ea, cu ochii la feti]a care st`tea în fa]a
lui Kathleen.
– S` vedem... Doi hamburgeri, dou` pahare cu lapte [i...
pl`cint` cu mere. E la fel de bun` ca întotdeauna, nu?
Maggie not` comanda [i disp`ru în buc`t`rie. Cât
a[teptar`, Kathleen se uit` cu aten]ie la feti]` [i se bucur` s`
observe c` se sim]ea relaxat` în compania ei. Deveniser` bune
prietene în s`pt`mânile care trecuser` de la întoarcerea lui
Adam.
Maggie le aduse comanda.
– Poft` bun`!
Se îndrept` spre o alt` mas`, ca s` ia comanda. Din
[oaptele care ajungeau pân` la ea, Kathleen î[i d`du seama c`
ea [i micu]a Nikki erau subiect de discu]ie.
SECRETE BINE ASCUNSE 97
– Deci, ea e copilul lui Adam Deerfield... Am auzit c` n-a
mai scos nici un cuvânt... de când a v`zut ce i-a f`cut mamei
sale.
Kathleen î[i pierdu buna dispozi]ie într-o clip`; din fericire,
Nikki era prea concentrat` asupra mesei ca s` asculte
discu]iile oamenilor din jur.
– Nu în]eleg cum de i s-a permis s` aib` grij` de copil! Ar
fi trebuit s`-l ia de lâng` el... Nu e de ajuns cât r`u i-a f`cut?
Am auzit c` are de gând s` r`mân` aici. Ascult`-m` pe mine, o
s` ias` scântei! Oamenii cumsecade nu accept` asemenea...
specimene în preajma lor. O s` afle el! B`trânul Ben mi-a spus
c` se poart` ca [i când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca [i când are
dreptul s` fie aici! Nici m`car propriul lui frate nu se bucur`
c` s-a întors...
Kathleen închise ochii, încercând s`-[i st`pâneasc`
lacrimile. Sim]ea c` o cuprinde furia, dar se str`dui s` n-o
arate. Nu trebuia s` fac` o scen`, m`car de dragul lui Nikki!
– Ai terminat, Nik? Vrei s` mergem la un film, în Baddeck?
Facem o jum`tate de or` cu ma[ina.
Reu[i s`-i mul]umeasc` lui Maggie [i s` ias` din cafenea
f`r` s` fac` scandal.
Ajunser` la Sevenoaks la ora cinei [i se îndreptar` direct
spre casa de var`, ca s`-l a[tepte pe Adam. Dup` câteva
minute, Nikki îl v`zu pe fereastr` [i alerg` bucuroas` în
întâmpinarea lui. Îi s`ri în bra]e, iar el o strânse cu putere la
pieptul lui.
– Bun`, draga mea. Ce faci? Te-ai distrat bine azi?
O l`s` jos, iar ea d`du din cap, zâmbind.
Kathleen, care-i a[tepta pe verand`, îl privi cu aten]ie. Era
obosit [i transpirat, iar [chiop`tatul era acum mult mai evident.
98 CAROLE DEAN
– Bun`, Kate.
Î[i [terse sudoarea de pe frunte [i se a[ez` pe prima
treapt`, al`turi de ea. Închise ochii [i oft` prelung.
– Mul]umesc c` ai stat cu Nikki. Îi e foarte greu f`r`
mam`... Orice a[ face, eu nu sunt de ajuns.
– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti, Adam. {tii c`-mi face
pl`cere s` stau cu ea. E un copil minunat [i te iube[te foarte
mult. E foarte fericit` cu tine!
Îl privi, dar continu` s`-[i ]in` ochii închi[i. Î[i fric]ion`
piciorul, iar ea în]elese, dup` grimasa lui, cât de tare îl
durea.
– Nu sunt de-ajuns, repet` el. {i-mi fac griji din pricina
asta! Îmi fac griji atunci când trebuie s` plec ore în [ir de lâng`
ea [i nu are pe nimeni al`turi... nici o femeie... Nu are o
mam`!
Se l`s` o t`cere ap`s`toare.
La un moment dat, se auzi zgomotul f`cut de copitele unui
cal care se apropia. Era Lee c`lare pe Oberon.
– Adam, ]i-am spus s` m` anun]i când termini treaba la cai!
îi spuse el pe un ton dur, oprind în fa]a lor. De ce dracu' n-ai
f`cut cum ]i-am cerut?
Adam se ridic` în picioare, foarte încet.
– Se terminase programul de lucru, iar tu nu erai acolo.
Eram îngrijorat din cauza lui Nikki, a[a c` am plecat acas`.
Aveam de gând s` te caut mai târziu.
– Programul de lucru se termin` atunci când î]i spun eu!
Ia-]i echipamentul [i întoarce-te la grajd! Vreau s` cari to]i
balo]ii de pe câmp în livad`. {i asta imediat!
Adam oft`, ca [i când ar fi încercat s`-[i p`streze r`bdarea
în fa]a unui copil enervant.
SECRETE BINE ASCUNSE 99
– Lee, e târziu [i sunt obosit. Am muncit f`r` pauz` toat`
ziua, nici m`car n-am mâncat de prânz. Balo]ii pot fi muta]i
mâine.
Kathleen se ridic` în picioare.
– Lee, fi rezonabil. Vremea o s` fie frumoas` mâine, a[a c`
nu e nici o grab`.
Lee o întrerupse.
– Nu te b`ga, Kathleen. Asta e între mine [i Adam!
Se apropie de fratele s`u, iar ura i se citi pe chip.
– Te-ai întors dup` patru ani [i te a[tep]i ca lucrurile s` fie
ca atunci când ai plecat. Marele Adam Deerfield face ce vrea,
când vrea? Nu mai merge a[a, Adam! Nu mai merge!
Ridic` un deget acuzator.
– Ia-]i lucrurile [i mi[c`-te înapoi! Du-te [i f` ce ]i-am spus!
Dac` nu, po]i s`-]i faci bagajele [i s` pleci de aici, cu plodul t`u
cu tot. {i s` nu te mai întorci!
Adam r`mase nemi[cat, dar fiecare mu[chi din trupul s`u
era încordat. Î[i strânse pumnii, iar Kathleen avu impresia c`
o s`-l trag` pe Lee de pe cal. Dar momentul trecu, iar Adam se
întoarse, cu o masc` impenetrabil` pe chip.
– Foarte bine, Lee. O s` fac a[a cum spui tu, spuse el foarte
încet. Vin \ntr-un minut.
Lee d`du pinteni calului [i se întoarse la conac.
Kathleen îl prinse de mân` pe Adam.
– Nu fi ridicol! Nu trebuie s` faci ce spune el! E o prostie
ce-]i cere, e inutil, e...
Din cauza furiei, nu-[i mai g`sea cuvintele.
– E cea mai mare prostie pe care am auzit-o!
Adam î[i trase mâna [i intr` în cas`. Ea îl urm`, din ce în ce
mai furioas`.
100 CAROLE DEAN
– De ce te duci? Nu pricep! De ce faci tot ce-]i cere? E[ti
b`rbat, st`pânul propriei tale persoane! Nu trebuie s`...
Se întoarse c`tre ea [i-i vorbi pe un ton dur:
– Las-o balt`, Kathleen! Pur [i simplu, las-o balt`!
B`u dintr-o înghi]itur` un pahar de ap` [i se îndrept` cu
pa[i înce]i c`tre u[`.
– Ai grij` de Nikki pân` m` întorc?
Kathleen î[i d`du seama cât de greu \i venea s`-i cear` acest
lucru.
– Da, morm`i ea. O s` stau cu ea. Adam, eu...
Nu apuc` s` termine, pentru c` el ie[i [i trânti u[a.
Când Kathleen auzi tractorul apropiindu-se, era trecut de
ora unsprezece. {tia c` se va duce întâi în hambar, a[a c` ie[i
pe verand` s`-l a[tepte.
Era o noapte c`lduroas`, chiar în`bu[itoare [i nu se sim]ea
nici o pal` de vânt. Cu siguran]`, va ploua foarte curând, î[i
spuse ea.
Adam se apropie, cu umerii l`sa]i.
– Nu mai trebuia s` stai cu Nikki, dup` ce a adormit.
– Nici o problem`... Nu m-a[ fi sim]it lini[tit` dac` a[ fi
l`sat-o singur`. A fost atât de sup`rat` dup` ce tu [i Lee a]i
plecat, c` a durat aproape o or` pân` am lini[tit-o. Am vrut
s-o duc la cin` la conac, dar mi s-a p`rut c` se simte mai în
largul ei aici.
Urc` sc`rile [i intr` în cas`. Dup` câteva secunde, Kathleen îl
urm`. Îl g`si întins pe canapea, cu c`ma[a deschis` [i ochii închi[i.
Cât e de slab! exclam` ea în gând, convins` c` Adam sl`bise
de când se \ntorsese la ferm`. Ar fi vrut s`-l ating`, s`-l ]in` în
bra]e, s`-l mângâie...
Adam deschise ochii [i-[i fix` privirea asupra ei.
SECRETE BINE ASCUNSE 101
– Am crezut c` ai plecat acas`.
– Nu, am... am r`mas ca s`-]i fac ceva de mâncare.
– Mul]umesc, dar nu vreau, oft` el. Sunt prea obosit ca s`
m`nânc. În plus, Lee poate s` vin` în orice clip` s`-mi cear`
socoteal` pentru cine [tie ce prostie!
Încerc` s` zâmbeasc`, dar nu reu[i.
– Dar trebuie s` m`nânci! Chiar tu ai spus c` n-ai mâncat
nimic de diminea]`. Pot s`-]i preg`tesc ceva în câteva minute.
Se îndrept` hot`rât` spre buc`t`rie.
– Tare e[ti insistent`! spuse el. Bine, dar mai întâi am
nevoie s` fac un du[. Sunt foarte murdar!
Ea se întoarse rapid.
– Ce-ar fi s` facem o baie în râu? N-am mai f`cut asta de
secole... Î]i aminte[ti ce bine ne distram? Sondra înnebunea
ori de câte ori ne furi[am din cas` ca s` înot`m! M` mir c`
n-a f`cut infarct din cauza noastr`! Hai s` mergem!
El ezit`.
– Nu [tiu ce s` spun. Ce facem cu costumele de baie?
– Prostu]ule, ai uitat? Avem costume de baie în cuf`rul din
camera din spate.
Zâmbi pozna[.
– Dar nu prea le foloseam când mergem singuri, noaptea...
El o privi cu aten]ie.
– Acum cine e cea prostu]`? Aveai zece ani atunci, pe când
acum ai de dou` ori mai mult! Cred c` ar fi mai bine s` folosim
costume de baie, altfel Sondra chiar o s` fac` infarct!
Râse amândoi, iar Kathleen se bucur` s`-l vad` mai relaxat.
– Ei, vii sau nu? A fost ideea ta [i acum v`d c` ai r`mas stan`
de piatr`!
102 CAROLE DEAN
Se schimbar` în costume de baie [i merser` la râu, ca
atunci când erau copii. Înotar`, se jucar` [i râser` ca [i când ar
fi sc`pat de toate grijile din timpul zilei.
– Mare zgomot mai faci, Adam Deerfield! O s` ne aud`
Sondra [i o s` vin` cu lingura de lemn!
La un moment dat, Adam disp`ru sub ap`. Primul ei gând fu
c` glume[te cu ea, dar secundele se scurgeau [i el nu mai ap`rea.
– Adam! Te rog... Unde e[ti? Adam! Nu râde de mine!
Se uit` agitat` în jurul ei, strigând neîncetat numele lui.
La un moment dat, se auzi vocea lui, de pe malul râului:
– Kate! Katie...
Vocea lui amuzat` o înfurie peste m`sur`. Înot` c`tre mal,
ie[i din ap` [i se înf`[ur` într-un prosop.
Întins pe spate, Adam râdea din toat` inima.
– Adam Deerfield, ai f`cut un lucru josnic! Am crezut c`...
– Ce ai crezut? \ntreb` el, încercând s` devin` serios. C`
m-am înecat? C` am disp`rut pentru totdeauna în apele
întunecate...
Inima ei b`tea s`-i sar` din piept [i el f`cea glume! Nu
putea s` priceap` teama care o cuprinsese în ap`, când v`zuse
c` nu mai este lâng` ea.
– Adam, e groaznic ce faci!
Ochii i se umplur` de lacrimi, iar el o privi cu mai mult`
aten]ie.
– Nu-mi spune c` ai fost îngrijorat` cu adev`rat! Doar n-ai
uitat c` eu te-am înv`]at s` \no]i!
– Nu, n-am uitat! Dar nu [tiam c` e[ti imun la accidente! Da,
am fost îngrijorat` cu adev`rat. De ce e[ti atât de mirat? Crezi
c` nimeni nu-[i face griji din pricina ta, c` nim`nui nu-i pas`?
Lacrimile îi curser` pe obraji [i se întoarse, vrând s` fug` de
lâng` el. Dar bra]ele lui puternice o prinser`.
SECRETE BINE ASCUNSE 103
– Stai, Kate. Te rog!
El o întoarse, ca s-o poat` privi în ochi.
– Kate... \mi pare r`u. N-am vrut s` te sperii. Pur [i simplu,
nu m-am gândit. A fost un lucru prostesc, recunosc.
O privi cu aten]ie, ca [i când ar fi putut s`-i citeasc` în
adâncul inimii. Îi [terse cu grij` lacrimile, apoi o mângâie u[or
pe obraz [i pe gât.
– }i-e fric` de mine, Kate? \ntreb` el, când sim]i c` tremur`
în bra]ele lui.
Nu r`spunse, ci prefer` s`-[i priveasc` t`lpile goale,
ascunse în iarba înalt`.
– Te-am întrebat ceva, insist` el. Vreau s` [tiu dac` ]i-e fric`
de mine.
– Nu. Dar mi-e fric` de ceea ce-mi faci.
Adev`rul era c` se temea de emo]iile pe care le trezea în ea,
de dorin]a care cre[tea atunci când o atingea.
O lipi de trupul lui, iar ea sim]i c` se tope[te sub
mângâierile lui fierbin]i. Îi înconjur` talia cu bra]ele,
\ncercând s`-[i men]in` echilibrul, dar [i s` fie cât mai aproape
de el. O trase în jos [i se a[ezar` amândoi pe p`mânt. Palmele
lui \i acoperir` tot trupul, m`cinat de aceea[i dorin]` pe care
o sim]ea [i ea. Îi \ndep`rt` breteaua sub]ire a sutienului,
dezvelindu-i sânii mici, dar fermi. Îi acoperi trupul cu al lui, iar
Kathleen suspin`, speriat` de emo]iile pe care le trezea în ea.
El gemu [i se ridic` brusc.
– Doamne-Dumnezeule! Ce fac?
Vocea lui era dur`.
– Îmi pare r`u, Adam. N-a[ fi vrut s` fiu însp`imântat`, dar
n-am [tiut...
104 CAROLE DEAN
– Aveai dreptul s` fii speriat`. Ce era s` fac... N-am nici o scuz`!
Nu îndr`zni s-o priveasc`.
– Ar fi mai bine s` te îmbraci [i s` te duci acas`. E târziu [i
poate c` se întreab` unde e[ti.
– Nu vreau s` m` duc acas`. Vreau s` stau cu tine!
– Nu [tii ce spui, Kate. }i-am spus s` te îmbraci. Hai!
Vocea lui redeveni dur`, ceea ce-o f`cu s` protesteze:
– Nu te îndep`rta de mine, Adam! Nu mai sunt un copil!
– Ba e[ti, [i e mai mult decât evident!
Se ridic` [i o privi.
– Iar dac` spui c` vrei s` stai cu mine, c` m` dore[ti,
înseamn` c` nu [tii ce e bine pentru tine. Nu sunt o afacere
bun`, Kate!
F`cu o scurt` pauz`, apoi continu` pe un ton de ghea]`:
– Îmi pare r`u c` m-am l`sat dus de val. A trecut mult timp
de când n-am mai fost cu o femeie... E vorba de o dorin]`
fizic`, nimic mai mult. Acum, pentru Dumnezeu, du-te acas`!
– O, Adam!
R`nit` în orgoliul propriu, Kathleen alerg` c`tre conac.
Singur` în camera ei, î[i sfâ[ie costumul de baie, cu gesturi
pline de furie.
– Nu! Nu...
Nu se mai sim]ise niciodat` atât de ru[inat`. Nu credea c`
o s` ajung` atât de departe cu cel pe care ani de zile îl
considerase fratele ei mai mare. Dar dragostea pe care o sim]ea
pentru el nu avea nici o leg`tur` cu sentimentele fr`]e[ti...
Mult mai r`u era faptul c` Adam nu sim]ea nimic pentru ea.
Ce se \ntâmplase în acea noapte – sau, mai exact, ce era s` se
întâmple – fusese urmarea unor nevoi naturale, fire[ti. În
locul ei putea fi orice femeie!
Kathleen reu[i s` adoarm` abia în zori, pe perna ud` de lacrimi.
SECRETE BINE ASCUNSE 105
Capitolul 8
Era trecut de prânz când Kathleen coborî din camera ei. Nu
voia s` discute cu nimeni, dar [tia c` nu se putea izola în
dormitor la nesfâr[it.
Apatic`, intr` în buc`t`rie. Doamna Hicks observ` fa]a ei
umflat` [i ochii ro[ii, dar nu coment`.
– Cred c` ai fost foarte obosit`, dac` ai dormit atât de mult!
Sondra a dat ordine clare s` nu te deranj`m, a[a c` te-am l`sat
s` dormi.
Doamna Hicks se învârtea prin buc`t`rie, preg`tind
prânzul.
– Te sim]i bine, draga mea? E[ti pu]in cam palid`, dac`-mi
permi]i s`-]i spun.
Doamna Hicks locuia [i muncea la Sevenoaks de
aproape treizeci de ani, iar Kathleen [tia c` întotdeauna
spunea ce gândea, indiferent dac` i se permitea sau nu. Era
extrem de direct`, iar lui Kate îi pl`cea acest lucru, pentru
c` [tia c` întotdeauna îi spunea adev`rul despre o
problem` sau alta.
Kathleen mai [tia c` nu putea s` se ascund` de ea, a[a c`
decise c` ar fi mai bine s` nu z`boveasc` prea mult prin
buc`t`rie. Era singura posibilitate de a sc`pa de interogatoriul
care, era sigur`, nu avea s` întârzie.
Î[i turn` un pahar de suc [i ie[i din înc`pere, dar auzi
vocea doamnei Hicks [i se opri:
– Adam a venit de dou` ori [i a întrebat de tine. P`rea c` e
foarte \ngrijorat de ceva. Poate c` ar fi bine s` te duci pân` la
caban`, s` vezi despre ce e vorba.
De[i nu se întoarse, era sigur` c` menajera a[tepta un
r`spuns.
– Poate o s` m` duc mai târziu, spuse ea, cât putu de
calm`. O s` fiu ocupat` în dup`-amiaza asta. Colin [i cu mine
o s`...
Doamna hicks oft`, iritat`.
– Cu cine crezi c` vorbe[ti, copil`? Nu m` lua pe mine cu
„Colin [i cu mine". Nu sunt oarb` [i v`d foarte clar ce se
petrece între tine [i Adam!
Veni lâng` ea, [tergându-[i palmele pe un prosop.
– Dac` ]i-ai vedea chipul, ]i-ai da seama c` este evident! De
ce te împotrive[ti? Du-te la el [i sta]i de vorb`.
Kathleen cl`tin` din cap.
– Nu, doamn` Hicks. {tie ce simt [i... nu m` vrea [i nici nu
are nevoie de mine. Trebuie s` accept situa]ia!
– {i eu care credeam c` e[ti o fat` inteligent`! Cum s` te
fac s` vezi expresia fe]ei lui când se uit` la tine? Sau atunci
când face eforturi s` nu se uite la tine... Eu te sf`tuiesc s` te
duci la el [i s` nu v` mai chinui]i nici unul!
– Gre[i]i, doamn` Hicks! V` în[ela]i în privin]a lui. Nu are
nevoie de nimeni [i... Dar de ce vorbim despre el? Ce rost are?
SECRETE BINE ASCUNSE 107
Kathleen deschise u[a dinspre teras` [i ie[i. V`zu ma[ina
lui Colin care se apropia pe alee; ar fi vrut s`-l evite, dar nu-i
surâdea ideea de a da din nou ochii cu doamna Hicks.
Colin veni lâng` ea, îi lu` mâinile în ale lui [i o s`rut`
u[or.
– Bun`, Kathleen. Mi-a fost dor de tine. Ce-ai mai f`cut?
– Bine, Colin, spuse ea, bucuroas` c` ochelarii de soare îi
ascundeau ochii. Ce te aduce aici, la ora asta? {i în aceast` zi
din s`pt`mân`... Nu e ziua în care prime[ti audien]e?
– Ba da, ca s`-]i r`spund la a doua întrebare. Cât despre
prima... cum a[ putea s` nu profit atunci când am ocazia s` te
v`d?
– Nu pot s` te contrazic, Colin Draper!
El izbucni în râs.
– D`-mi voie s`-]i explic. Am întocmit ni[te acte pentru John
[i i-am adus ceva la semnat. Voia s` termine aceast` problem`
cât mai repede [i, pentru c` am terminat, i le-am adus.
Veni mai aproape de ea.
– Dar am sperat s` te v`d [i pe tine. M` gândeam c` poate...
Poate putem s` ie[im în seara asta, s` lu`m cina, s` vorbim
despre noi... Ce p`rere ai?
Cl`tinând capul, Kathleen se dep`rt` de el.
– Te rog, Colin! De ce trebuie s` faci lucrurile atât de
dificile?
– Ce anume e dificil? De ce e dificil` invita]ia mea?
– Colin, nu-]i împ`rt`[esc sentimentele. Cred c` nu e
cinstit din partea mea s` ies cu tine, atâta vreme cât [tiu ce vrei
de la mine. Nu pot s`-]i dau un r`spuns afirmativ!
– }i-am mai spus, Kathleen... Sunt preg`ti s` a[tept! Ai
r`bdare, dragostea are nevoie de timp ca s` se dezvolte!
108 CAROLE DEAN
– Colin, am mai discutat despre toate astea. Sentimentele
mele nu s-au schimbat... [i nu se vor schimba. Nu po]i s`
accep]i asta? E[ti un b`rbat grozav [i un bun prieten, dar nu te
iubesc. Îmi pare r`u.
Se întoarse [i vru s` intre în cas`, dar vocea lui plin` de
am`r`ciune o \mpiedic`.
– Nu e potrivit pentru tine, Kathleen. Nu e potrivit pentru
nici o femeie! {tiu ce spun, te rog s` m` ascul]i... Nu-i pas`
decât de p`mântul `sta blestemat! De nimeni [i nimic altceva!
Nu-l l`sa s` te r`neasc`, a[a cum a r`nit-o pe Leslie! Te rog,
ascult`-m`!
Socotind c` auzise destule, Kathleen se îndrept` hot`rât`
c`tre grajduri. Era atât de adâncit` în gânduri, încât nu auzi
zgomotul pa[ilor care se apropiau.
– Kate, te sim]i bine?
Ea se r`suci pe c`lcâie.
– Las`-m`-n pace, Adam! Nu mai avem ce s` ne spunem! Ai
spus totul azi-noapte!
Î[i puse fruntea pe gâtul lui Sandy.
– Pleac`! Pleac` de aici!
– Nu, Kate, n-o s` plec! Trebuie s` l`murim câteva lucruri.
Putem s` mergem undeva, numai noi doi, [i s` st`m de vorb`?
Ea î[i ascunse fa]a în palme.
– Nu! Nu vreau s` merg nic`ieri cu tine. Nu vreau decât s`
m` la[i în pace! Nu po]i s` în]elegi? Eram fericit` înainte s` te
întorci. Acum...
Urc` pe Sandy, f`r` s`-l mai în[eueze, [i ie[i din grajd. Voia
s` fie singur`, departe de to]i [i de toate.
Ajunse în mijlocul câmpului, la vechea moar`. Obosit`,
desc`lec` [i se a[ez` \n iarb`, ghemuindu-se ca un copil, cu
SECRETE BINE ASCUNSE 109
b`rbia pe genunchi. Zgomotul unui cal apropiindu-se îi d`du
de în]eles c` Adam o urm`rise. S`ri în picioare, cu gândul s`
fug` de el, dar se opri când îl z`ri. P`rea extrem de obosit [i
de îndurerat.
– Te rog, Kate, nu mai fugi.
Un zâmbet amuzat îi ap`ru \n col]ul gurii.
– Nu mai am energia s` alerg dup` tine prin tot ]inutul, dar
am s-o fac, dac` e nevoie! Acum putem s` st`m de vorb`?
Ea se întoarse cu spatele, de team` s` nu-[i tr`deze
adev`ratele sentimente.
Adam desc`lec` [i veni lâng` ea.
– Kate, te rog! Vorbe[te cu mine... Nu pot s` [tiu ce
gânde[ti dac` nu-mi spui.
Îi sim]i degetele pe ceaf`, apoi prin p`r. Închise ochii,
chinuit` de sentimentele contradictorii care o invadar`. Oft`
prelung, iar el î[i retrase mâna.
– Kate, uit`-te la mine!
Tonul lui era foarte hot`rât, chiar dac` n-o atinse [i nici
n-o sili s` se întoarc`. A[tept` cu r`bdare s` se întoarc` [i s`
accepte mâna pe care i-o întindea.
– Ce-ar fi s` st`m aici, s` st`m de vorb` în lini[te?
– Nu... nu [tiu. Poate c` ar fi bine s` m` întorc, se face
târziu.
El îi zâmbi.
– E ziua-n amiaza mare, copil`! Nu e târziu deloc. Nu mai
fugi, Kate. Ascult` un expert! Nu po]i s` fugi de nimic,
niciodat`! Lucrul de care fugi te va ajunge din urm`, mai
devreme sau mai târziu.
Se a[ez` pe iarb` [i o trase lâng` el, mângâindu-i degetele
lungi.
110 CAROLE DEAN
– Nu fugi de mine, Kate...
Îi înconjur` trupul cu bra]ele [i se aplec` peste ea,
c`utându-i înfometat buzele. Ea nu i se opuse, pentru c`
dorin]a era la fel de intens` ca a lui.
– Kate, iubita mea Kate...
Ea \l împinse, încercând s` se elibereze.
– Nu, Adam. Nu! Te rog, d`-mi drumul...
Vocea ei era rece [i str`in`, iar Adam îi d`du drumul,
r`mânând totu[i periculos de aproape. Chiar dac` fusese
dorin]a ei, Kathleen se sim]ea acum singur` [i
abandonat`.
– E rândul t`u, Kate. Ce vrei de la mine? Tu [tii ce vreau eu,
acum e rândul t`u s`-mi spui. Ce vrea micu]a Kate?
R`nit` de cuvintele lui, ridic` mâna [i-l lovi cu putere peste
fa]`. Nu a[tept` reac]ia lui, ci se ridic` [i alerg` f`r` ]int`, cât
o ]ineau picioarele.
N-o iubea! \[i repet` ea, obsesiv. O dorea, dar n-o iubea!
Lacrimile îi umplur` ochii [i se pr`bu[i în iarb`. Începu s`
plâng` cu suspine [i-[i d`du seama c` Adam era lâng` ea,
mângâindu-i încet p`rul.
Ce proast` fusese dac`-[i imaginase c` poate s` fug` de el!
– Kate, te rog s` m` ascul]i! N-am vrut s` te r`nesc [i nici
s` te sperii... Nici asear` [i nici acum!
O lu` în bra]e [i-i [opti vorbe dulci la ureche, încercând s-o
lini[teasc`. Kathleen pierdu no]iunea timpului [i n-ar fi vrut s`
se mi[te, ca s` nu strice leg`tura care se formase între ei.
Soarele, suspendat deasupra orizontului, arunca raze
str`lucitoare înspre iaz.
În cele din urm`, Adam rupse t`cerea:
SECRETE BINE ASCUNSE 111
– Te rog s` m` ascul]i, Kate. Te doresc, te doresc a[a cum
n-am mai dorit nici o femeie în via]a mea. Am nevoie de tine,
Kate. Numai Dumnezeu [tie cât` nevoie!
Sim]i c` se încordeaz` în bra]ele lui.
– Nu, te rog! Nu fugi... Ascult`-m`!
Kathleen se relax` [i-[i îngrop` fa]a la um`rul lui.
– Am [tiut din prima zi în care te-am v`zut. M-am luptat,
m-am \mpotrivit, dar nu vreau s-o mai fac. E[ti atât de bun`,
de inocent`, de plin` de via]`! Lâng` tine m` simt din nou
tân`r, a[a cum nu m-am mai sim]it de mult` vreme. Te rog,
gânde[te-te la ce ]i-am spus! N-o s` regre]i...
Ea trase aer în piept.
– Vreau atât de mult s` fiu cu tine, Adam! Vreau s` fiu a ta.
Te iubesc! Dar nu pot... Nu pot!
– De ce, Kate? De ce?
Vocea lui era disperat`, iar bra]ele o strângeau într-o curea
de o]el.
– Pentru c` nu sim]i pentru mine decât dorin]`. M`
dore[ti, dar nu m` iube[ti!
Încerc` s` se elibereze, dar nu reu[i. Spre surprinderea ei,
îl auzi râzând cu poft`. Când \[i ridic` privirea, citi din nou
speran]a [i bucuria \n ochii lui.
– Kate! Tare prostu]` mai e[ti! Nu cred c` exist` cineva mai
naiv decât tine!
F`r` s` se opreasc` din râs, o strânse cu putere la
pieptul lui.
– De ce râzi de mine? \ntreb` ea, nedumerit`, încercând s`
se elibereze.
– Ssst! \i ceru el, punându-i degetul pe buze. Ascult`-m`,
Kate. Dar ascult`-m` cu inima, copil`!
112 CAROLE DEAN
– Nu sunt copil`, Adam Deerfield!
El zâmbi amuzat.
– E[ti la fel de dificil` precum erai în copil`rie. Nu te-ai schimbat!
Încet` s` mai râd` [i o privi cu seriozitate. De data asta, ea
în]elese exact privirea lui [i nu se mai lupt`. O bucurie
incredibil` îi umplu inima.
– Te iubesc, Kate. Te iubesc de... dintotdeauna. Te-am
iubit când erai doar un copil, te-am iubit a[a cum iube[te un
frate sora mai mic`. Iar acum te iubesc a[a cum iube[te un
b`rbat femeia pe care o vrea lâng` el! Amândoi ne-am
schimbat... Am fost cei mai buni prieteni ani la rând, iar acum
prietena mea va deveni so]ia mea. Ce baz` mai solid` pentru
o c`s`torie? În]elege c` te doresc [i am nevoie de tine pentru
c` te iubesc. Crede-m`!
St`tur` \mbr`]i[a]i minute în [ir. Nici unul nu avea nevoie
de cuvinte pentru a sim]i [i a în]elege fericirea.
– Ar fi mai bine s` ne întoarcem, Kate. Cred c` toat` lumea
se întreab` unde suntem.
O ajut` s` se ridice [i s`-[i pun` sandalele pe care le
pierduse când alergase.
– Înainte s` ne întoarcem Kate, a[ vrea s`-mi dai
r`spunsul. Te c`s`tore[ti cu mine? S`pt`mâna asta?
– Da, Adam. M` c`s`toresc cu tine... oricând vei dori.
O lu` din nou în bra]e.
– A[teptarea va face [i mai pl`cut momentul în care
leg`tura noastr` va fi complet`.
Merser` \mpreun`, în t`cere, pân` la conac.
– N-o s` spunem nim`nui pân` dup` c`s`torie, îi spuse el.
Va fi secretul nostru.
Kathleen îi accept` rug`mintea, f`r` s`-i cear` explica]ii.
Avea încredere în dragostea lor.
SECRETE BINE ASCUNSE 113
***
Lui Kathleen nu-i venea c` cread` c` devenise doamna
Adam Deerfield. Îl iubea din toat` inima pe b`rbatul puternic
[i atr`g`tor de lâng` ea [i era mândr` s`-i fie so]ie.
Fusese o ceremonie simpl` [i emo]ionant`. Plecaser` de la
Sevenoaks dup` prânz, ea pretextând c` se întâlne[te cu
Colin, iar el – c` are ceva de rezolvat la Sydney. Nikki
r`m`sese acas`, cu John [i Sondra. Faptul c` se plecaser`
împreun` de acas` putea fi considerat un simplu gest de
prietenie, nimic mai mult.
Se c`s`torir` într-un mic` biseric` de piatr` de pe malul
lacului Bras d'Or. Dup` ceremonie, se plimbaser` prin
gr`din` [i se odihniser` câteva minute pe o banc` veche de
piatr`.
Când pornir` c`tre Sevenoaks, se l`sase deja întunericul.
– Vino lâng` mine! îi ceru el, atent la drum.
Ea se ghemui la pieptul lui, bucuroas` s` simt` bra]ul lui în
jurul umerilor.
– Cum te sim]i? \ntreb` Adam.
– Nu [tiu... Fericit`, încântat`, dar [i speriat`.
– Speriat`? De ce?
– Eu... eu... se bâlbâi ea. Îmi doresc foarte mult s` te fac
fericit. Vreau s` fiu o so]ie bun`! {i...
– O so]ie bun`? râse el. O s` fii întotdeauna o so]ie bun`.
Intr` pe drumul lateral care f`cea leg`tura cu ferma [i opri
dup` câ]iva metri. Îi cuprinse chipul \n palme [i o privi
intens.
114 CAROLE DEAN
– Te iubesc atât de mult, Kate!
O trase aproape, cu hot`râre [i tandre]e în acela[i timp.
Gura lui puse st`pânire pe a ei [i tot restul lumii disp`ru. Nu
mai existau decât ea, Adam [i iubirea lor. Sim]i mâinile lui
alintând, dezmierdând, c`utând [i se înfior`.
– Hai acas`, Kate, îi spuse el, cu o voce r`gu[it`.
Porni motorul [i-[i continuar` drumul.
– Cum crezi c` ar fi mai bine s` le spunem celorlal]i?
Ea se sprijini de um`rul lui.
– Nu [tiu. Le spunem [i gata!
Adam începu s` râd`.
– E[ti minunat`! Totul e atât de simplu la tine!
– Dar de ce trebuie s` fie complicat? Ce sim]im noi e destul
de simplu, zâmbi ea. A fost alegerea noastr`!
– De cele mai multe ori, lucrurile simple sunt extrem de
profunde. Via]a noastr` împreun` se va baza pe lucruri
simple... O s` ne iubim! Pentru mine, acesta e un lucru
profund. E destul de simplu, nu?
– Nu m` mai tachina, Adam.
– Nu te tachinez, r`spunse el, serios. Te iubesc cum n-am
mai iubit niciodat` în via]a mea.
Când se apropiar` de Sevenoaks, el îi suger`:
– Hai s` nu le spunem în seara asta, Kate. Vino cu mine la
caban` [i o s` a[tept`m pân` mâine diminea]`, când o s`-i
vedem pe to]i.
– Dar cum r`mâne cu Nikki? Trebuie s-o lu`m acas`, nu?
– E cu John [i Sondra, a[a c` e pe mâini bune. În plus, e
aproape miezul nop]ii [i sunt sigur c` a adormit. N-are rost
s-o deranj`m.
SECRETE BINE ASCUNSE 115
Când intr` în caban`, Kathleen se gândi la toate ocaziile
când trecuse acela[i prag. Cât de diferit se sim]ea acum, când
era so]ia lui Adam!
– Du-]i geanta în camera mea, îi spuse el. Eu am s`
preg`tesc ceva de b`ut.
Intr` în dormitorul lui, mobilat simplu – un pat dublu,
[ifonier simplu de lemn [i dou` scaune. Singura pat` de
culoare era covertura albastr` [i draperiile asortate.
Î[i scoase c`ma[a de noapte din geant` [i o întinse pe pat.
Avea palmele umede, iar inima îi b`tea nebune[te. Oricât ar fi
încercat, nu reu[ea s`-[i ia ochii de la patul imens.
Tres`ri atunci când so]ul ei se apropie în t`cere [i-i atinse
bra]ul.
– Iubita mea, n-ai nici un motiv s` te sperii! Te iubesc, nu
uita...
O mângâie [i o s`rut` pân` când sim]i c` s-a lini[tit [i-i
r`spunde cu aceea[i dorin]`. O lu` în bra]e [i o duse pe pat,
zâmbindu-i cu dragoste.
– Te iubesc, scumpa mea Kate!
***
A doua zi, Adam fu trezit de o b`taie violent` în u[`. F`r`
tragere de inim`, î[i trase blugii [i se duse s` deschid`.
– Bun` diminea]a, Sondra. De ce te-ai trezit atât de
devreme? Nici nu e ora opt [i e sâmb`t` diminea]`.
– Am venit s` te întreb dac` n-ai v`zut-o pe Kathleen. N-a
venit acas` azi-noapte! Dac` i s-a întâmplat ceva?
Adam vru s` intervin`, dar Sondra continu` pe
ner`suflate:
116 CAROLE DEAN
– {tiu c` ai dus-o în ora[, pentru c` trebuia s`-l întâlneasc`
pe Colin. L-am sunat azi-diminea]`, ca s`-l întreb de ea, [i
mi-a spus c` n-a v`zut-o ieri. Am crezut c` vor s` fie \mpreun`,
pentru c` urmeaz` s` se c`s`toreasc` în curând... M` rog,
în]elegi! Nu m-am îngrijorat c` a întârziat azi-noapte, dar
acum... Unde o fi fata asta?
Adam ridic` tonul.
– Înceteaz`, Sondra! Mai bine intr`, nu putem discuta a[a
ceva pe teras`!
Kathleen se r`suci în pat [i observ` c` Adam nu mai era
lâng` ea. Îi sim]ea lipsa, mai ales dup` noaptea \n care
devenise pe deplin femeie [i în]elesese ce înseamn` iubirea
adev`rat` între un b`rbat [i o femeie.
Auzi dou` voci [i deveni mai atent`.
– Cum adic`? recunoscu ea vocea Sondrei. Kathleen a
dormit aici? Cu tine?! De ce?! {i Lee, care inten]iona ca ea [i
Colin s`... Simplul fapt c` [i-a petrecut noaptea sub acela[i
acoperi[ cu tine...
– Sondra, te rog s` m` ascul]i!
Se l`s` o scurt` t`cere, iar Kathleen în]elese c` Adam
a[tepta ca musafira s` se calmeze.
– Indiferent ce a]i pl`nuit tu [i Lee, Kate n-o s` se m`rite
cu Colin Draper!
– Adam, înceteaz` imediat s`-i mai spui Kate! Numele ei
este Kathleen! Kathleen este nume de doamn`, mai rafinat [i
mai demn decât Kate!
Adam replic`, iritat:
– Sondra, n-o s` te în]eleg niciodat`! E[ti îngrijorat` pentru
Kate sau pentru numele pe care-l folosesc eu când vorbesc
despre ea? Ai de gând s` m` ascul]i sau nu?
SECRETE BINE ASCUNSE 117
– Da, sigur. Unde e acum? În camera lui Nikki?
– Nu, spuse el pe un ton hot`rât. E în camera mea, în patul
meu [i [i-a petrecut noaptea cu mine. Ne-am...
– Nu, Adam! Nu-mi spune, nu vreau s` aud! De ce ai f`cut
un asemenea lucru? Dac` o s` afle Colin, n-o s` accepte
niciodat` s`... De ce, Adam?
Ea începu s` plâng`, spre enervarea lui Adam.
– Doamne, Sondra! Nu-]i pas` deloc de ea, nu-i a[a? Nu te
intereseaz` decât dac` o s-o mai accepte Colin! De ce e atât de
important pentru tine? Ce urm`re[ti? Terenul Draper, care se
întâmpl` s` fie lâng` proprietatea noastr`?
Se apropie de ea.
– Ascult` bine, pentru c` nu vreau s` spun decât atât –
Kate nu va deveni so]ia lui Colin!
– N-ai nici un drept s` intervii, Adam. E deja hot`rât [i a[a
se va întâmpla!
El ignor` cuvintele ei.
– Kate n-a vrut niciodat` s` se m`rite cu el, iar Lee n-are
decât s` fac` o mie de planuri în privin]a asta! În al doilea
rând, Kate a dormit aici noapte trecut` [i tot aici o s` doarm`
[i la noapte! Ea e mea [i nimeni n-o s` mi-o ia! În]elegi ce
spun?!
– În ce perioad` te crezi, Adam? Kathleen nu poate fi
proprietatea ta! {i e[ti nebun dac` î]i imaginezi c` Lee...
O voce care venea din dormitor o întrerupse pe femeia
extrem de agitat`.
– Chiar nu ascul]i ce-]i spune, Sondra?
Kathleen intr` în camer`, se apropie de Adam [i-l lu` de
mân`.
118 CAROLE DEAN
– Ne-am c`s`torit asear`.
Sondra f`cu ochii mari [i p`li brusc.
– Ce? Ce-a]i f`cut?!
– Da, ne-am c`s`torit!
Ea îi privi, neîncrez`toare.
– Doar nu vorbi]i serios! Cred c` v-a]i pierdut min]ile! E o
nebunie, o glum` proast`...
Adam râse aspru.
– Draga mea Sondra, nu e vorba de nici o glum`! D`-mi
voie s` te asigur c` suntem c`s`tori]i [i a[a vrem s`
r`mânem!
Speriat` de privirea plin` de ur` a Sondrei, Kathleen se
apropie [i mai mult de Adam.
– C`s`tori]i?! Sunte]i ni[te pro[ti, amândoi! Lee n-o s` v`
permit`. Nu ave]i voie, a[a c` o s` anul`m aceast` a[a-zis`
c`s`torie. Exact asta o s` facem! Azi, f`r` întârziere!
– Tu e[ti proast`, Sondra! {tii foarte bine c` e prea târziu
pentru asta. În]elege ce-]i spun: e a mea [i a mea va r`mâne.
Nimeni n-o s` mi-o ia!
Disputa lor atât de dur` o sperie pe Kathleen, care f`cu un
pas înapoi [i-[i acoperi chipul cu palmele.
– Nu... nu în]eleg nimic. De ce spune]i toate lucrurile
astea?
Sondra i se adres` pe un ton mieros:
– Hai acas`, draga mea. Trebuie s` fii cât mai departe de
locul `sta!
Dintr-o mi[care, Adam ajunse între ele.
– E so]ia mea [i o s` r`mân` aici!
– Adam, [tii c` nu se poate! {tii asta la fel de bine ca
mine – Kathleen este sora ta.
SECRETE BINE ASCUNSE 119
– Ba nu! E so]ia mea, Sondra! Nu sunt tâmpit, a[a c`
renun]` [i du-te acas`!
Ea [ov`i o frac]iune de secund`, apoi continu`:
– A crescut al`turi de tine [i ai considerat-o sora ta! Toat`
lumea din Deerfield v` consider` frate [i sor` [i nu vor accepta
situa]ia asta. Mai ales dup` ce Leslie...
– Sondra, Kate e so]ia mea [i nu m` intereseaz` ce cred
prietenii t`i despre asta! Credeam c` [tii c` nu dau doi bani pe
lucrurile care sunt atât de importante pentru tine [i pentru
Lee.
– Ce vrei s` spui?
El cl`tin` din cap.
– Nimic, las-o balt`! E timpul s` pleci, pentru c` eu [i Kate
vrem s` r`mânem singuri. O s` venim la conac cât de curând!
O lu` de bra] [i o conduse c`tre u[`, dar Sondra nu
renun]` atât de u[or.
– Adam, te rog s` te mai gânde[ti. Gânde[te-te ce înseamn`
asta pentru familia ta... pentru noi to]i. E o ru[ine! Kathleen va
fi ostracizat`, nu va mai fi primit` nic`ieri!
– Ie[i afar`, Sondra! [uier` el. Nu vreau s` mai discut cu tine!
Sondra privi peste um`rul lui în direc]ia lui Kathleen, dup`
care oft` adânc [i ie[i din cas`.
– N-a fost începutul la care visam, nu-i a[a? \ntreb` el,
aprinzându-[i o ]igar`.
Travers` camera, iar Kate v`zu c` [chioap`t` u[or.
– Te doare piciorul?
– Uneori, am probleme diminea]a, dar nu mai e a[a de
grav. Dar nu conteaz`, mai ales dup` discu]ia cu Sondra.
Doamne, ce femeie rea!
Îi lu` mâinile în ale lui.
120 CAROLE DEAN
– Te sim]i bine, Kate?
– Sunt atât de confuz`, [opti ea. Nu în]eleg nimic din ce se
întâmpl`! De ce s-a purtat a[a?
– Nu m` a[teptam s` fie încântat`, Kate. {i-mi imaginez c`
Lee va reac]iona la fel.
Îi ridic` b`rbia.
– Uit`-te la mine, iubito! Spune-mi ce vrei tu. Vrei s` stai
aici, cu mine, sau vrei s` te duci \napoi la conac, a[a cum a
sugerat Sondra?
– Cum po]i s` m` \ntrebi a[a ceva?! strig` ea, încercând s`
se elibereze.
– Te întreb, pentru c` trebuie s` [tiu [i pentru c` nu pari
foarte sigur` de sentimentele tale, în aceste momente.
Privirea lui dur` o sperie [i încerc` s` fug` de lâng` el.
– Nu, nu face asta! \i ceru el. Nu fugi de mine! {i nu
în]elege gre[it ceea ce-]i spun. {tii foarte bine ce simt pentru
tine, Kate. Te iubesc [i te doresc. Î]i cer... te rog s` nu te
îndoie[ti de mine [i de sentimentele mele. Stai lâng` mine,
Kate! Acesta e singurul lucru pe care ]i-l cer. Orice s-ar
întâmpla... orice ]i-ar spune Lee [i Sondra.
St`pân` pe sine, ea vorbi foarte clar:
– Adam, [tii foarte bine c` sunt a ta! Nu voi pleca niciodat`
de lâng` tine.
O strânse cu putere în bra]e, îngropându-[i chipul în p`rul ei.
– N-o s` te las niciodat` s` pleci, Kate. Niciodat`!
– Nu vreau s` plec, Adam. Te iubesc!
Dar \ndoiala î[i f`cuse loc în sufletul ei. Oare dragostea lor
va fi de-ajuns ca s`-[i poat` cl`di o via]` împreun`?
SECRETE BINE ASCUNSE 121
Capitolul 9
Temerile lui Kathleen se topeau cu fiecare zi care trecea,
pentru c`-[i d`dea seama c` niciodat` nu fusese atât de
fericit`. Adam era un companion [i un amant des`vâr[it; în
plus, faptul c` devenise so]ia lui o f`cea s` se simt` ca f`când
parte cu adev`rat din familia Deerfield.
Amândoi iubeau p`mântul [i nu pierdeau nici o ocazie s`
se bucure de dealurile [i v`ile din jurul conacului [i casei de
var`.
– Hai s` c`l`rim pân` la vechea moar`, îi suger` el într-o
sear`, cam la o s`pt`mân` dup` c`s`torie. Nikki e la John [i
poate s` mai stea acolo, pân` ne întoarcem.
– Hai, accept` ea f`r` s` stea pe gânduri.
Dup` o jum`tate de or`, se plimbau mân`-n mân` pe
dealuri.
– Î]i place aici? o întreb` el.
– La nebunie! E atâta lini[te, atâta intimitate... putem s` fim
singuri!
– Te în]eleg perfect. La conac suntem cam mul]i uneori,
nu? {i mie îmi place s` fiu numai cu tine.
Mâinile lui îi înconjurar` talia, apoi o trase pe p`mânt [i-[i
îngrop` fa]a între sânii ei fermi.
– Kate! Frumoasa mea Kate...
Mai pu]in timid`, Kate nu se mai feri de atingerile lui, ba
chiar le încuraj`.
Adam \[i ridic` privirea c`tre ea, râzând.
– Suntem cam neru[ina]i, nu? Te doresc din ce în ce mai
mult!
Ea îi cuprinse fa]a \n mâini [i-i spuse încet:
– Sunt trup [i suflet a ta!
Adam se sprijini într-un cot, lâng` ea.
– M-am gândit mult în ultima vreme la casa noastr`.
Toamna se apropie cu pa[i repezi [i nu mai putem sta în casa
de var`, nu e destul de c`lduroas`. Avem nevoie de altceva.
Pentru c` nu voia s` locuiasc` în camera pe care o
împ`r]ise cu Leslie, Kate îl dojeni blând:
– Nu vorbi prostii! Ai fi stat în caban` dac` ai fi fost singur,
nu-i a[a? Putem s` st`m [i împreun`.
– Poate da, poate nu. Hai s` nu discut`m despre ce s-ar fi
întâmplat, bine? Am o idee [i cred c` merit` s` vorbim
despre ea.
Se l`s` pe spate [i începu s` mestece un fir de iarb`.
– Ce?! Spune-mi ! \i ceru ea, deranjat` de t`cerea lui
prelungit`. De ce taci? Poveste[te-mi!
Începu s`-l gâdile, iar Adam, chicotind amuzat, îi prinse
bra]ele [i o trase peste el.
– Nu te lupta cu mine, Kate Deerfield! Î]i garantez c` o s` pierzi!
Drept r`spuns, ea îl s`rut` ap`sat.
SECRETE BINE ASCUNSE 123
– Te iubesc, Kate! Te iubesc mai mult cu fiecare zi care trece.
Ea zâmbi [i se ghemui la pieptul lui.
– {i mai spui c` o s` pierd... Cum pot s` pierd, dac` am
dragostea ta? Adam, [i eu te iubesc! Uneori m` gândesc c`
totul e doar un vis, o s` m` trezesc [i... o s` descop`r c` nu
e[ti lâng` mine. Mi-e team`, uneori...
El îi puse un deget pe buze.
– Ssst! Nu-]i bate capul cu asemenea prostii! Ce b`rbat ar fi
nebun s` p`r`seasc` o femeie ca tine? N-o s` te p`r`sesc
niciodat`, Kate. Tu e[ti via]a mea!
St`tur` unul lâng` altul, bucurându-se de t`cerea care-i
înconjura [i de prezen]a celuilalt.
La un moment dat, Adam rupse t`cerea:
– Vino pu]in, Kate. Vreau s` te întreb ceva
Se ridic` în picioare [i o trase [i pe ea.
– St`team atât de bine... Ce vrei s` m` întrebi?
– Vino [i ai s` vezi.
Ocolir` iazul [i se apropiar` de vechea moar`.
– Uit`-te în fa]a ta [i spune-mi ce vezi, \i ceru el.
– Ce te-a apucat? Cuno[ti locul `sta de când eram copii! E
vechea moar`!
Îl privi mirat`.
– Ce joc e `sta?
– Nu te mai certa cu mine [i f` cum î]i spun, femeie! o
înghionti el în glum`.
– Bine, ridic` ea din umeri. V`d o construc]ie minunat` de
piatr`, care se afl` pe locurile acestea de sute de ani. V`d roata
morii [i digul, v`d iazul în care înotam când eram copil. V`d
câmpurile [i poteca ce se strecoar` prin p`dure pân` la conac.
Conacul, îns`, nu-l v`d pentru c` e prea departe [i nu pot s`
v`d dup` col]!
124 CAROLE DEAN
– E destul de bine, pentru început, spuse el, amuzat. Acum
deschide u[a morii!
Ea alerg` c`tre u[` [i se opri mirat`.
– Cineva a fost aici de curând! Lac`tul a disp`rut!
Deschise u[a [i p`[i în`untru, cu Adam al`turi.
– Spune-mi ce vezi!
– Nu în]eleg de ce-mi pui toate întreb`rile astea! se
încrunt` ea.
– E[ti o femeie tare înc`p`]ânat`, Kate Deerfield! De ce vrei
atâtea explica]ii? Ai încredere în mine! Prive[te în jur [i spune-mi
ce vezi...
Kathleen privi în jurul ei, foarte atent`.
– V`d o podea pr`fuit` [i câ]iva saci de f`in` lâng`
fereastr`.
Se apropie de o scar` circular` care ducea c`tre pod.
– V`d ni[te sc`ri [i... cam atât. Acum po]i s`-mi spui despre
ce e vorba?
El cl`tin` din cap cu o seriozitate pref`cut`.
– De asta mi-era team`, Kate! Se pare c` nu ne potrivim,
pentru c` nu vedem lucrurile la fel...
F`r` s`-i dea r`gaz s` r`spund`, o lu` de mân` [i o conduse
\napoi la u[`.
– Hai s` vedem locul `sta prin ochii mei! Aici e un living
spa]ios, cu o scar` circular` care face leg`tura cu dormitoarele
de la etaj. E loc suficient pentru un dormitor matrimonial [i
alte dou`, mai mici. În locul ferestrei mici, v`d una mare, care
d` spre iaz [i spre p`dure.
O strânse u[or de mân`.
– I-am putea vedea pe copiii no[tri care se joac` afar`,
micu]` Kate. S` nu uit`m c` nimeni în zon` nu mai are o cas`
din piatr`!
SECRETE BINE ASCUNSE 125
Adam o trase mai aproape [i-[i sprijini capul pe p`rul ei negru.
– Adam, eu...
Î[i arunc` bra]ele dup` gâtul lui [i-l îmbr`]i[`.
– Cred c`...
– Ce anume crezi, Kate? Vorbe[te clar, pentru Dumnezeu!
Îi zâmbi larg, \ncercând s`-i alunge emo]ia.
– Cred c` e o idee minunat`. O s` fie cea mai frumoas`
cas`! Ne pl`cea atât de mult locul `sta când eram copii, iar
acum... s` locuim împreun` aici! Îmi place la nebunie!
Se plimbar` prin toat` cl`direa [i discutar` în am`nunt
despre schimb`rile pe care urmau s` le fac`.
– Crezi c` John o s` ne dea terenul `sta? Crezi c` o s`
permit` s` facem ce vrem din vechea moar`?
– Am vorbit cu el înainte s`-]i spun. Nu te sup`ra c` n-ai
fost prima care a aflat ideea mea! Am vrut s` fiu sigur c` se
poate, ca s` nu-]i faci iluzii. John a spus c` ne d` moara [i o
bucat` bun` de p`mânt ca... dar de nunt`.
– Hai s` mergem chiar acum s`-i mul]umim! Când putem
s` ne apuc`m de renovat?
– Cred c` va trebui s` a[tept`m pân` mâine, o
tachin` el.
Echipa de muncitori se apuc` rapid de treab`, iar Kathleen
[i Nikki se transformar` în observatori preten]io[i.
Kathleen ducea o via]` lini[tit`, chiar plictisitoare, dar o
g`sea plin` de satisfac]ii. Diminea]a mergea la moar`, iar dup`
amiaza [i-o petrecea înotând sau c`l`rind; \i d`dea lec]ii [i
micu]ei Nikki, c`reia Adam \i cump`rase un ponei. Seara se
adunau to]i trei [i mâncau împreun`, jucau c`r]i sau se
plimbau. Adam p`rea mai tân`r [i mai odihnit, iar ea se
mândrea cu acest lucru.
126 CAROLE DEAN
Dup` izbucnirea ini]ial`, Sondra p`rea s` fi acceptat
c`s`toria lor. Nu era foarte încântat`, dar nu-i mai trata cu
du[m`nie. Cu toate acestea, Kathleen se bucura de faptul c`
Sondra [i John urmau s` plece în luna august la Cape Cod, la
ni[te prieteni, pentru trei s`pt`mâni.
Cât despre Lee, îl vedeau foarte rar, pentru c` prefera s`-l
lase pe Adam s` fac` majoritatea treburilor de la ferm`.
Kathleen [tia c` so]ul ei era îngrijorat pentru c` fratele lui bea
din ce în ce mai mult [i avea ni[te amici cam violen]i [i
scandalagii.
Într-o zi, când îl c`uta pe Adam la ferm`, Kathleen îl întâlni
din întâmplare pe Lee. F`cu ochii mari când îl v`zu – pe cât
de tân`r p`rea Adam de când se c`s`toriser`, pe atât de b`trân
p`rea Lee. Hainele erau mototolite [i p`tate, p`rul zburlit [i
cam murdar.
– Iat-o pe proasp`ta so]ie, spuse el în b`taie de joc. Cum ]i
se pare via]a de femeie c`s`torit`, Kathie?
– Bine, r`spunse ea scurt. {tii cumva unde e Adam?
El \i ignor` întrebarea.
– }i-a spus de ce s-a însurat cu tine?
Chipul ei se lumin`.
– Sigur c` mi-a spus.
El p`ru încurcat.
– Ce ]i-a spus? se încrunt` el.
– C` s-a însurat cu mine pentru c` m` iube[te, fire[te!
– Fire[te! pufni el. A[a spun to]i. Dar eu [tiu motivul
adev`rat, micu]` Kate. Vrei s`-l auzi?
– Nu neap`rat, r`spunse ea aspru.
Dintr-o dat`, sim]ea c` înc`perea în care se afla era mult
prea mic` pentru amândoi. Se întoarse s` plece, dar el o
prinse de mânec`.
SECRETE BINE ASCUNSE 127
– Nu a[a repede! N-am terminat... Dup` ce-]i spun tot ce
am de spus, o s` po]i s` te duci la el. E pe p`[unea dinspre
sud, repar` un tractor.
Ea încerc` s`-[i trag` mâna.
– D`-mi drumul, Lee!
– Î]i aduci aminte când a venit Colin aici ca s` discute ceva
cu John? A fost cam acum o lun`.
Kathleen aprob`, brusc interesat`.
– În acea zi, John a semnat actul prin care ferma se
împ`r]ea \n trei p`r]i egale, pentru noi trei – Adam, eu [i tu.
Am fost atât de fraier încât i-am spus lui Adam [i ce crezi? O
s`pt`mân` mai târziu se însura cu tine! Acum are controlul
asupra a dou` treimi din Sevenoaks.
Râse aspru.
– Merit` admirat, nu? N-a fost o strategie rea!
– Lee, ai \nnebunit! Adam s-a însurat cu mine nu ca s`
capete controlul asupra fermei, ci pentru c` m` iube[te!
– Cât` încredere! pufni el. De ce nu te duci s`-l întrebi?
Întreab`-l dac` nu e adev`rat c` e noul st`pân al fermei!
Îi d`du drumul atât de repede, încât ea se cl`tin`.
– M` duc în ora[, anun]` el. M`car acolo pot s` respir aer
curat, departe de tr`d`torul de frate al meu!
Un minut mai târziu, Kathleen auzi ma[ina demarând în
tromb`.
O lu` la fug` c`tre locul unde îi spusese c`-l va g`si pe
Adam, cu gândul s`-i povesteasc` tot ce se întâmplase. Abia
a[tepta s`-l aud` negând acuza]iile lui Lee!
Pe la jum`tatea drumului, îns`, se opri [i se sprijini de
trunchiul unui copac, încercând s`-[i pun` ordine în gânduri.
Colin venise la John [i petrecuse câteva ore cu el. Iar John îi
128 CAROLE DEAN
spusese c` spera s` fac` ceva pentru ca cei doi fra]i s` nu se
mai du[m`neasc`. Poate c` Lee avea dreptate... Dac` John
împ`r]ise ferma între ei trei? Oricât de sup`rat` ar fi fost, nu
putea s` nu se simt` mândr` c` John o considera egal` cu
fiii s`i.
Dar dac` Adam [tiuse, de ce nu-i spusese nimic? De ce
]inuse un asemenea secret? Încrez`toare în so]ul ei, ajunse la
concluzia c` nu era posibil ca el s` fiu [tiut deja de decizia lui
John. Dac` a[a st`teau lucrurile, atunci b`trânul le va spune
atunci când va considera de cuviin]`.
Kathleen hot`rî s` uite ce se întâmplase în ultima
jum`tate de or`; Adam [i Sondra urmau s` se întoarc` în
câteva zile [i va putea s` afle adev`rul atunci. Î[i continu`
drumul, ner`bd`toare s`-i împ`rt`[easc` lui Adam vestea cea
bun` – me[terii terminaser` lucrul! Dup` o cur`]enie
temeinic`, tân`ra famile Deerfield se putea muta în noua lor
cas`.
Urm` o s`pt`mân` de lustruit, frecat, sp`lat [i aranjat, dar,
la sfâr[itul lunii august, toat` casa str`lucea de cur`]enie.
– Pentru noua noastr` cas`! toast` Adam în prima sear` pe
care [i-o petreceau la moar`.
Nikki dormea deja în camera ei, unul din cele dou`
dormitoare mai mici de la etaj.
Emo]ionat`, Kathleen sim]i c` nu-[i poate st`pâni lacrimile.
– Nu plânge, iubito!
Ea se ghemui la pieptul lui.
– Sunt atât de fericit`, încât mi-e team`!
– Nu ai de ce s` te temi, o lini[ti el. O s` fiu mereu al`turi
de tine!
SECRETE BINE ASCUNSE 129
Îi ridic` u[or b`rbia [i o s`rut` cu pasiune. Kathleen prinse
curaj [i-i desf`cu nasturii c`m`[ii, trecându-[i degetele peste
pieptul lui \ncordat.
Cu o voce r`gu[it`, Adam \i [opti:
– Hai s` mergem \n dormitor, frumoasa mea Kate.
Prima lor s`pt`mân` la moar` fu una idilic`, iar Kathleen
[tia c` nu va uita niciodat` acele nop]i fierbin]i de var`. John
[i Sondra erau \nc` pleca]i, Lee disp`rea cu zilele de acas`,
a[a \ncât Adam, Kathleen [i Nikki tr`iau ferici]i \ntr-o lume
a lor.
Dar ea avea s` afle curând c` nu putea s` ignore lumea
exterioar`.
Kathleen se afla la conac \n momentul \n care Sondra [i
John se \ntoarser` din c`l`torie. Bucuroas` s`-i vad`, alerg` \n
\ntâmpinarea lor [i-l \mbr`]i[` pe John.
– E[ti cea mai frumoas` mireas` pe care am v`zut-o, râse
el, observând str`lucirea din ochii ei alba[tri.
– {i tu ar`]i grozav! r`spunse ea cu sinceritate.
John era bronzat [i p`rea foarte relaxat.
Kate se \ntoarse c`tre Sondra [i, \ntr-un impuls de
moment, o \mbr`]i[`.
– Ce mult m` bucur c` v-a]i \ntors!
Cele dou` femei \l ajutar` pe John s` se a[eze \n scaunul cu
rotile.
– Abia acum, când sunt din nou acas`, \n]eleg ce mult
mi-a lipsit Sevenoaks. Ce-ar fi s` v` duce]i voi dou` \n cas`? A[
vrea s` r`mân aici câteva minute.
– Sigur c` da, r`spunse tân`ra. D`-mi voie s` te ajut cu
valiza, Sondra. Vrei s` duc [i co[ul `sta \n cas`?
130 CAROLE DEAN
– Da, \n camera mea, dac` nu te deranjeaz`. Cred c` o
s`-mi despachetez chiar acum bagajul.
Ca \ntotdeaunaa, Kathleen se sim]i intimidat` când intr` \n
camera Sondrei. Era extrem de ordonat` [i p`rea mai degrab`
un muzeu.
– Pune astea pe umera[, te rog, \i ceru Sondra sco]ând din
bagaj rochiile elegante de sear`.
Când i le d`du, z`bovi cu privirea asupra ei.
– Se pare c`-]i prie[te c`s`toria!
În ciuda tonului neutru, Kathleen se sim]i stânjenit`.
– Da, sunt foarte fericit`, r`spunse ea [ov`ielnic.
– Ai r`mas \ns`rcinat`?
Luat` prin surprindere, Kathleen ro[i violent.
– Z`u, Sondra! Suntem c`s`tori]i de abia o lun`, \ncerc` ea
s` glumeasc`. D`-ne timp!
Sondra \[i ]uguie buzele.
– Sunt sigur` c` Adam se va gr`bi s`-[i fac` un mo[tenitor,
care s` st`pâneasc` la un moment dat Sevenoaks! B`nuiesc c`
]i-a spus c` s-a \nsurat cu tine numai ca s` capete controlul
asupra fermei...
Lui Kate \i reveni \n minte momentul \n care Lee \i
adusese aceea[i acuza]ie. F`r` s`-[i dea seama, degetele ei se
\ncle[tar` pe materialul fin al rochiei pe care o ]inea \n
mân`.
– N-o mototoli! spuse Sondra pe un ton r`stit. Nu mi-ai
r`spuns la \ntrebare, Kathleen.
Ea a[ez` rochia \n [ifonier, \ncercând s` câ[tige timp [i s`
mascheze tremurul mâinilor.
SECRETE BINE ASCUNSE 131
– Adam nu [tie nimic despre asta.
– Ba sigur c` [tie! Chiar Lee i-a spus... Evident, John crede
c` secretul e bine p`strat [i pl`nuie[te s` v` adune pe to]i trei
\ntr-o sear` [i s` v` dea vestea cea bun`.
Se opri [i o m`sur` cu privirea pe tân`ra care st`tea t`cut`
lâng` [ifonier.
– Vrei s` spui c` Adam nu ]i-a spus nimic? \ntreb` ea pe un
ton exagerat de amabil. Urât din partea lui! Cred c` ar fi fost
nimerit s`-]i spun` \nainte s` se \nsoare cu tine. Asta nu ]i-ar fi
schimbat sentimentele fa]` de el, binen]eles, dar eu sunt de
p`rere c` \ntre so]i nu trebuie s` existe nici un secret. Dac` nu
po]i s` ai \ncredere \n cel`lalt... |ncrederea e cel mai
important lucru \ntr-o rela]ie de lung` durat`!
Kathleen era de aceea[i p`rere [i \nchise ochii, furioas` c`
nu poate s`-l apere pe Adam \n fa]a Sondrei.
– Te-am nec`jit, Kathleen! |mi pare r`u, n-ar fi trebuit s`
aduc vorba despre acest lucru, dar am presupus c` [tii. Sunt
convins` ca Adam are motivele lui pentru care a p`strat
t`cerea, nu-]i face griji.
A[ez` [i ultima bluz` pe umera[.
– Gata, am terminat. Ar fi bine s` m` duc la buc`t`rie, s`
v`d dac` doamna Hicks a preg`tit ceva pentru prânz. Nu [tia
c` ne \ntoarcem azi. Te sim]i bine? Nu te superi dac` r`mâi
singur`?
– Nu, e-n regul`, \i r`spunse ea automat. [i eu trebuie s`
m` duc acas`, s` preg`tesc masa pentru Nikki [i Adam.
Pe drumul c`tre moar`, se \ntreb` cum ar putea deschide
subiectul \n fa]a so]ului ei. Nu se sim]ea \n stare s`-l confrunte
deschis [i inima i se strângea la gândul c` aflase despre decizia
132 CAROLE DEAN
lui John [i nu considerase necesar s`-i spun` [i ei. Oare era
adev`rat c` se \nsurase cu ea ca s`-[i asigure viitorul la ferm`?
Pentru prima dat` de la c`s`torie, se gândi la Leslie, femeia
care murise \n condi]ii atât de misterioase. Adam fusese cel
care o \mpinsese la sinucidere? {i ea fusese m`cinat` de
\ndoieli [i nesiguran]`? Nu mai putuse suporta situa]ia?
Alung` din minte aceste gânduri. Adam nu putea fi
responsabil pentru moartea ei!
|nainte s` intre \n cas`, \[i adun` tot curajul pentru
noaptea ce urma, con[tient` c` purtarea ei va fi diferit`. O
privire \n oglinda din hol \i confirm` acest lucru – era palid`
[i avea ochii \nfunda]i \n orbite.
Acas` nu era decât Nikki. Feti]a o \ntâmpin` cu zâmbetul
obi[nuit [i-i d`du un bilet prin care Adam o anun]a c` fusese
chemat de urgen]` pe câmp. Kathleen r`sufl` u[urat` la
gândul c` mai avea r`gaz câteva ore pân` la \ntâlnirea cu
Adam. Dar bucuria ei nu dur` mult, pentru c` Sondra \i
trimise un mesaj [i o invit` la conac, \n acea sear`. Invita]ia
venea din partea lui John.
Refuz` s` se lase st`pânit` de \ntreb`rile chinuitoare la care
nu reu[ea s` g`seasc` r`spuns, a[a c` \[i petrecu restul dup`-
amiezii cu Nikki. |notar` \n iaz, preparar` o mas` delicioas`,
dup` care Kathleen \[i puse rochia albastr` care [tia c`-i place
so]ului ei.
La ora [ase, Sondra o anun]` c` Adam mai avea treab` [i c`
urma s` vin` direct la conac. Kathleen regreta c` nu mai putea
s` discute cu Adam \nainte de \ntâlnirea cu John. I se p`rea
extrem de important s` fac` acest lucru!
SECRETE BINE ASCUNSE 133
St`tu la mas` cu Nikki, apoi plecar` \mpreun` la conac. Din
salon lipseau numai Adam [i Lee; era aproape ora opt când
ace[tia intrar` \n cas`. Amândoi erau obosi]i, transpira]i [i
murdari.
– Nu pot s` te s`rut, zâmbi Adam c`tre so]ia sa. Sunt prea
murdar!
Pentru c` avea prea mult` nevoie de el, Kate se ridic` [i se
\ndrept` spre el.
– Mi se pare c` ar`]i foarte bine. |n plus, nu te-am v`zut
toat` ziua.
El o privi \ngrijorat, dar nu apuc` s`-i r`spund` pentru c`
interveni John:
– Nu v` re]in mult. {tiu c` voi, b`ie]i, sunte]i obosi]i [i
\nfometa]i. Am discutat azi cu Colin Draper [i mi-a spus c` a
finalizat actele. Pe scurt, am \mp`r]it ferma \n trei p`r]i egale,
câte una pentru fiecare dintre voi. Recunosc c` mi-a[ fi dorit
ca cel mai mare s-o conduc`...
Zâmbi c`tre Adam [i Kathleen.
– Când am hot`rât acest lucru, nu [tiam c` voi v` ve]i
c`s`tori. Dar m` bucur c` s-a \ntâmplat a[a, pentru c` astfel
dorin]a mea s-a \mplinit. Lee, am hot`rât ca tu s` ai partea de
sud. Dac` vrei, po]i s`-]i cultivi propriile recolte, independent
de restul fermei. Nu vreau s` crezi c` trebuie s`-i dai socoteal`
lui Adam.
Lee se ridic` \ncet de pe scaun.
– Po]i s` vorbe[ti cât vrei de independen]`, dar adev`rul e
c` Adam are dou` voturi, iar eu numai unul. I-a prins bine
c`s`toria cu micu]a Kate, nu?
134 CAROLE DEAN
– Lee... \ncepu John.
Dar el ignor` vocea tat`lui s`u.
– M-am s`turat de [arada asta! La Sevenoaks n-a existat
niciodat` egalitate, a[a c` \nceteaz` cu minciunile astea! M`
duc s` m`nânc ceva.
Dup` plecarea lui, Kate \[i d`du seama c` Adam nu
reac]ionase la nout`]ile lui John. Oare pentru c` le [tia?
– N-o s` mearg`, John, spuse \n cele din urm` Adam. La
Sevenoaks nu avem loc amândoi!
– Adam, trebuie, insist` John. Nu vreau ca vreunul din fiii
mei s` plece de aici.
– Se pare c` unul va trebui s-o fac`, concluzion` Adam.
– Nu vorbi a[a! Nici nu vreau s` aud...
– Bine, bine, spuse el \mp`ciuitor. O s` fac tot posibilul s`
m` \n]eleg cu Lee. Las`-l s` se gândeasc` la tot ce-a aflat \n
seara asta. Probabil c` vestea l-a surprins la fel de mult ca pe
mine.
A[a s` fie, Adam? se \ntreb` ea. Sau [tiai acest lucru de mai
bine de o lun`? Nu \ndr`znea s`-l \ntrebe direct... poate din
pricin` c` se temea de r`spunsuri.
SECRETE BINE ASCUNSE 135
Capitolul 10
Era deja \ntuneric când se \ntoarser` acas`. Adam o lu` \n
bra]e pe Nikki, care deja adormise.
– O culci tu pe Nikki? \ntreb` el. Sunt foarte obosit [i vreau
s` fac un du[ [i s` m` culc.
– Sigur c` da, aprob` ea, bucuroas` s` evite o discu]ie cu
el. S` nu uit... Mâine dup`-amiaz` a[ vrea s` m` duc la Sydney.
Am programare la dentist [i vreau s` fac ni[te cump`r`turi.
Po]i s`-mi aduci ma[ina?
– Sigur, la ce or`?
– Pe la unu. John mi-a promis c` poate s` aib` grij` de
Nikki cât sunt plecat`.
– Bine.
Adam dormea când Kathleen urc` \n camera lor. Se
dezbr`c` \ncercând s` fac` cât mai pu]in zgomot [i se strecur`
lâng` el \n pat. Respira profund [i regulat [i p`rea mai tân`r [i
mai vulnerabil decât atunci când era treaz.
Se de[tept` brusc, la un moment dat, [i v`zu c` afar` era
\nc` \ntuneric. Avu nevoie de câteva secunde ca s` priceap` c`
motivul pentru care se trezise era Adam. Acesta se zvârcolea \n
pat [i striga \n somn:
– Leslie! Leslie...
Ea \l prinse de umeri [i-l scutur`, \ncercând s`-l trezeasc`.
– Adam! Treze[te-te!
El se ridic` brusc \n capul oaselor.
– Ai visat ceva, [opti ea. A trebuit s` te trezesc.
Adam respira agitat.
– N-am mai avut co[marul `sta de luni de zile.
– Poveste[te-mi, \i ceru ea, \ntinzând mâna c`tre el.
Dar el se mi[c` \n pat, ignorând \ncercarea ei de apropiere.
– Are leg`tur` cu Leslie. Am avut co[marul `sta \n fiecare
noapte dup` ce a murit, apoi din ce \n ce mai rar. Au trecut
luni de zile de când nu m-a mai chinuit \n timpul nop]ii... sunt
tare obosit [i am mult de munc` mâine. Hai s` ne culc`m!
Se \ntinse \n pat, cu spatele la ea, iar Kathleen se v`zu
obligat` s` fac` acela[i lucru. Faptul c` Adam refuzase de dou`
ori alinarea ei \i umplu ochii de lacrimi. Trecu mult timp pân`
reu[i s` adoarm` din nou.
Se trezi de diminea]` [i descoperi c` Adam plecase la lucru.
F`cu \n grab` toate treburile casei, astfel c` la ora unu era gata
s` plece la Sydney.
Dar se f`cu unu [i jum`tate, iar Adam nu mai ap`rea. Oare
uitase ce stabiliser`? Ar fi putu s` mearg` la conac, s`
\mprumute ma[ina lui John, dar ar fi \ntârziat prea mult –
dac` nu \ntârziase deja! Hot`r\ s`-i mai acorde zece minute [i
se plimb` cu pa[i mari prin hol. Când auzi o ma[in`
apropiindu-se, o strig` pe Nikki [i ie[i \n fug` din cas`.
SECRETE BINE ASCUNSE 137
– Colin! exclam` ea surprins`. Unde e Adam?
El f`cu ochii mari.
– Nu [tiu. Ar fi trebuit?
– Trebuia s`-mi aduc` ma[ina acum trei sferturi de or`, ca
s` pot s` m` duc la Sydney. Am programare la dentist. Dar
cred c` a uitat...
– Ai mare noroc, zâmbi Colin. {i eu am treab` la Sydney [i
pot s` te iau cu mine. Tocmai acesta era [i motivul pentru care
am trecut pe aici – s` v`d dac` n-ai nevoie de ceva din ora[.
– Fii binecuvântat! O ducem pe Nikki la conac [i-l anun] pe
John c` am plecat cu tine.
Colin observ` cearc`nele ei, dar era mult prea politicos ca
s` comenteze [i prefer` s` \ntre]in` o conversa]ie pl`cut`.
Kathleen se bucur` de aceast` \ntâlnire, care \i d`dea ocazia s`
retr`iasc` perioada anterioar` c`s`toriei.
Se duse la dentist, cump`r` câteva lucruri pentru ea [i
Nikki [i apoi mânc` ceva \ntr-un local. Avu timp s`-[i pun`
gândurile \n ordine [i-[i d`du seama c` acum era preg`tit` s`
discute cu Adam despre lucrurile care o fr`mântaser` \n
ultimele dou` zile. Rela]ia lor era mult prea pre]ioas` ca s-o
\ncarce cu \ndoieli [i temeri nefondate.
Era aproape [apte [i jum`tate când Colin o l`s` \n fa]a
casei. Ea \[i adun` pachetele, \nc` râzând de gluma f`cut` de
vechiul ei prieten.
– Nu vrei s` intri?
– Nu, mul]umesc, Kathleen. Poate alt`dat`.
– |]i mul]umesc, Colin. Am avut o dup`-amiaz` pl`cut`.
Cu zâmbetul pe buze, Kathleen se \ndrept` spre cas`. U[a
se deschise foarte repede, semn c` Adam \i pândise
\ntoarcerea.
138 CAROLE DEAN
– Bun`! \l salut` ea, voioas`.
– Unde naiba ai fost?
Zâmbetul disp`ru de pe chipul ei.
– La Sydney... }i-am spus c` am programare la dentist.
– Asta era la dou` [i jum`tate! Acum e aproape ora opt.
– Am plecat foarte târziu de aici, pentru c` ai uitat s`-mi
aduci ma[ina.
– Am avut probleme cu vitele. Nu ]i-a transmis Lee
mesajul?
– Nu.
– |n]eleg... dar tot nu pricep ce-ai f`cut patru ore la dentist!
– N-am stat patru ore! se r`sti ea. Am fost la cump`r`turi,
dup` care am a[teptat s`-[i termine Colin \ntâlnirile.
– V`d c` istoria se repet`, remarc` el cu sarcasm. Sper c`
n-ai uitat c` ai mai \ntârziat o dat`, când ie[isei \n ora[ cu el.
Acum ce s-a mai \ntâmplat – tot o pan` de cauciuc?
– Adam! explod` ea. Dac` nu m` crezi, spune-mi \n fa]`!
Ridic` sfid`toare b`rbia, prea mândr` ca s`-i arate cât de
mult o r`nise.
– Poate ar fi trebuit s` te m`ri]i cu el, nu cu mine.
– Poate c` da!
Vru s` treac` pe lâng` el, dar Adam o lu` \n bra]e.
– Doamne, Kathleen! Ce se \ntâmpl` cu noi? Nu vreau s`
ne cert`m.
De[i vru s`-i reziste, dorin]a era prea puternic` [i-i ced`.
– Nimic nu merge bine de când m-am \ntors, continu` el,
trecându-i mâna prin p`r. {i e din ce \n ce mai r`u. John a luat
cea mai proast` decizie pe care ar fi putut s` o ia \n leg`tur`
cu mine [i Lee. A avut inten]ii bune, dar... [i drumul spre iad
e pavat cu bune inten]ii!
SECRETE BINE ASCUNSE 139
– Nu cred c` e chiar atât de r`u.
– Ba da, insist` el. Kathleen, poate ar fi timpul s` ne vedem
de drum.
– Adic`... s` plec`m de aici?
– Da.
R`spunsul lui monosilabic fu mai elocvent decât o sut` de
cuvinte.
– Adam, nu se poate! S` plec`m de la moar` când abia
ne-am mutat? Nikki e atât de fericit` aici...
– Locul unei femei este al`turi de b`rbatul ei, spuse el cu
o voce de o]el.
– Dar Sevenoaks e casa mea [i nu vreau s` plec de aici. {i
e [i casa ta!
– |ncep s` cred c` pre]ul pe care trebuie s`-l pl`tesc ca s`
stau aici este prea mare. Uit`-te la noi! Iar ne cert`m... {i
pentru ce? Pentru Sevenoaks!
– |n]eleg ce vrei s` spui, [opti ea. Dar trebuie s` existe o
alt` cale.
– Eu nu cunosc alt` cale.
|[i trecu degetele prin p`r, cu un gest care-i devenise lui
Kathleen extrem de familiar.
– Hai s` \ncet`m discu]ia [i s` facem o plimbare. Vrei s`
mergem la Deerfield, s`-]i cump`r o \nghe]at`?
Ea accept` oferta de pace, chiar dac` [tia c` subiectul nu
este \ncheiat.
– Cu fri[c` [i alune?
El râse din toat` inima [i o \mbr`]i[`.
– {i un milkshake, dac` vrei.
– O s` m` \ngra[!
140 CAROLE DEAN
– Nu cred... dar, ca s` fim siguri, o s` facem o plimbare
dup` ce mânc`m. O s` sun la conac, s` v`d dac` Nikki poate
s` r`mân` acolo peste noapte.
Reveni \n câteva minute.
– Am vorbit cu Lee [i i-am spus unde mergem, iar el mi-a
promis c` Sondra va avea grij` de feti]`.
Pornir` c`tre Deerfield, evitând amândoi s` discute despre
Lee sau Sevenoaks.
Kathleen alese cea mai mare \nghe]at`, spre amuzamentul
lui Adam.
– Parc` spuneai ceva de o plimbare, \i aminti ea când
terminar`.
– Sigur c` da. Nu ne gr`bim s` ne \ntoarcem \napoi.
Acum câteva zile, ar fi spus „s` ne \ntoarcem acas`", se
gândi ea cu triste]e.
– Totul o s` fie bine, Adam, \l asigur` ea. Te rog, s` nu
plec`m de aici! Ai s` vezi c` lucrurile or s` se rezolve.
|[i strecur` palma \n mâna lui [i se bucur` s` observe c` el
nu evit` atingerea. Ar fi vrut s` \n]eleag` ce se petrece \n
mintea lui, dar nu p`rea dispus s` vorbeasc`.
Se plimbar` \n t`cere pe bulevardul principal, apoi cotir`
pe aleea \ngust` care ducea c`tre parc. Întunericul cuprinsese
ora[ul, singurele lumini]e fiind de la casele din apropiere.
|n fa]a lor ap`ru brusc un b`rbat cu chipul schimonosit de ur`.
– Ca s` vezi! E chiar atotputernicul Adam Deerfield! Te
a[teptam!
Al]i trei b`rba]i ap`rur` din întuneric [i-i înconjurar`.
– Trebuie s`-]i transmitem un mesaj!
Kathleen se sim]i paralizat` de spaim`. Adam \i d`du
drumul la mân` [i o împinse deoparte.
SECRETE BINE ASCUNSE 141
– Pleac` de aici, Kathleen! Întoarce-te la ma[in`.
Ea nu f`cu nici o mi[care.
– Ce vor oamenii `[tia? Ce se întâmpl` aici?
Adam se r`suci c`tre ea [i-i strig`:
– Pentru Dumnezeu, pleac` de aici!
Înainte s` mai rosteasc` un cuvânt, primi un pumn
puternic în stomac. Încerc` s` le ]in` piept, dar patru oamenii
erau prea mult, chiar [i pentru un b`rbat puternic ca Adam. În
cele din urm`, r`mase la p`mânt.
– Nu striga [i nu te duce dup` ajutoare în urm`toarele
cinci minute, o avertiz` unul din b`t`u[i pe Kate. {i dac` ai
minte, o s` ai grij` ca b`rbatul t`u s` fac` ce i se spune [i s`
nu-[i mai arate mutra prin ora[! Nu cred c` vrei s` r`mâi
v`duv`!
Disp`rur` în întuneric, la fel de repede cum ap`ruser`.
Kathleen îngenunche lâng` Adam.
– Adam, m` auzi? E[ti bine?
Îi era fric` s`-l mi[te, a[a c` decise c` avea nevoie de
ajutoare. Alerg` c`tre cea mai apropiat` cabin` telefonic` [i-l
sun` pe medicul lor de familie. Dup` cele mai lungi zece
minute din via]a ei, Kathleen se întoarse lâng` Adam înso]it`
de doctorul Stevens.
– Adam, eu sunt, Kate. Am venit cu domnul doctor, totul o
s` fie bine!
Doctorul Stevens, un b`rbat rotofei [i chel, cam de
cincizeci de ani, îl examin` [i morm`i mul]umit:
– Nu e nimic rupt! Poate câteva coaste fisurate [i câteva
vân`t`i, dar nimic mai mult... Trebuie s` pun vreo dou` copci
la t`ietura de pe frunte. Au f`cut o treab` bun`, Adam! Câ]i
erau?
142 CAROLE DEAN
– Patru, r`spunse el, încercând s` zâmbeasc`.
– Îi cuno[ti?
– Nu i-am mai v`zut în via]a mea!
– Cred c-o s` po]i s` le dai o descriere poli]i[tilor, dup` ce
mergem la spital.
– F`r` poli]ie [i f`r` spital! anun]` el, sigur pe sine.
– Doar nu-i la[i s` scape!
– Nu v` face]i griji, o s` am grij` s` nu se mai repete! Dar
vreau s-o fac în stilul meu!
– Cred c` ar fi mai bine s` anun]`m poli]ia, interveni
Kathleen.
– Nu m` mai contrazice, Kathleen!
– E[ti la fel de înc`p`]ânat ca întotdeauna, coment`
doctorul Stevens. M` rog, cum vrei tu! Trebuie s` te ducem la
ma[in` [i apoi la cabinetul meu. Nu te obosi s` protestezi,
pentru c` n-ai nici o [ans` s` scapi.
Pe drumul c`tre cas`, Kathleen conduse cu grij` [i opri
ma[ina cât mai aproape de intrare.
– Te ajut imediat, se oferi ea. Poate ar fi fost mai bine s`
trecem pe la conac [i s`-i cerem ajutorul lui Lee. Cum o s`
ajungi în dormitor, la etaj? O s`-i dau un telefon s`...
– Nu! strig` el. Nu avem nevoie de ajutorul nim`nui!
Cople[it` de emo]iile din acea sear`, Kate nu-[i mai putu
st`pâni tremurul mâinilor.
– Kate, îmi pare r`u! Nu e vina ta, iubito! Te-ai purtat
minunat [i-]i mul]umesc.
Ea îi zâmbi slab.
– Hai s` încerc`m, spuse el.
Urcatul sc`rilor se dovedi o încercare extrem de grea, dar
pân` la urm` o dep`[ir`. Îl ajut` s` intre în baie, apoi se duse
SECRETE BINE ASCUNSE 143
în dormitor [i se preg`ti pentru culcare. F`r` s`-i dea seama,
alese o c`ma[` de noapte din m`tase albastr`, cu dantel` alb`
la decolteu.
Când intr` în camer` [i o v`zu, Adam trase aer în piept
[i-[i desf`cu bra]ele.
– E[ti atât de frumoas`, Kate! Vino la mine...
Se ghemui la pieptul lui.
– Dac` ]i-ar fi f`cut vreun r`u, nu mi-a[ fi iertat-o toat`
via]a. Te iubesc atât de mult... Gata, lini[te[te-te! Important
este c` suntem împreun`!
Suspinele ei încetar`.
– {i eu te iubesc. Mâine n-o s` te ridici din pat, auzi? O
s`-]i aduc micul dejun la pat.
– Crezi c` po]i s` m` controlezi, nu? S-ar putea s` ai
dreptate, râse el. Acum n-am putere nici cât o mâ]`.
Întins` în pat lâng` el, Kathleen sim]i c` toate îndoielile,
grijile [i întreb`rile î[i pierduser` din importan]`. Adam avea
dreptate – nu conta dacât c` erau \mpreun`.
Dar avea s` afle c` acest lucru nu era suficient.
A doua zi, pe când preg`tea cafeaua pentru so]ul ei, se auzi
o b`taie \n u[`. Era Lee, cu o expresie \ntreb`toare pe chip.
– Am auzit ce a p`]it Adam [i am venit s` v`d cum se simte.
Ea \l invit` \n cas`, impresionat` de grija lui fr`]easc`.
– E foarte frumos din partea ta, Lee, spuse ea cu c`ldur`. E
foarte sl`bit acum, dar din fericire, nu a fost grav r`nit. Tocmai
\i duceam o cafea. Vrei s` bei [i tu una?
– Sigur c` da, mul]umesc.
O urm` \n buc`t`rie, privind cu aten]ie \n jurul lui.
– |mi place ce ai f`cut din vechea moar`, remarc` el. N-a[
fi crezut c` poate s` arate atât de bine.
144 CAROLE DEAN
– {i nou` ne place, r`spunse Kathleen simplu.
– Ai idee cine erau tipii de asear`?
Schimbarea brusc` de subiect o lu` pe nepreg`tite [i p`li.
– Nu, [opti ea. Nu i-am v`zut niciodat`, dar n-o s` le uit
chipurile cât voi tr`i. A fost \ngrozitor, Lee. Iar Adam refuz` s`
mearg` la poli]ie...
– De ce? se r`sti el.
– Nu [tiu. Nu \n]eleg nimic.
Puse ce[tile de cafea [i platoul de fursecuri pe o tav`, iar
Lee se oferi s` o ajute.
– O duc eu.
Urcar` sc`rile c`tre dormitor. Kathleen deschise u[a [i-l
v`zu pe Adam sprijinit de perne. Pentru c` dormise foarte
prost, avea cearc`ne [i era palid, iar pe obrazul stâng avea o
vân`taie urât`.
– Lee a venit s` te vad`, \i spuse ea zâmbind.
}inu u[a deschis` pentru ca fratele lui s` poat` intra \n
camer`. Uitând de r`ni, Adam \ncerc` s` se ridice, dar durerea
\l \mpiedic`.
– Ie[i afar`, Lee!
Uimit`, Kathleen \ncerc` s` protesteze:
– Adam, nu vrea decât...
– Am spus s` ias` afar`!
– Ar fi trebuit s` [tiu c` a[a o s` reac]ionezi, spuse Lee pe
un ton amar. Am crezut c` putem s` ne \mp`c`m, dar nu vrei
s` cedezi deloc. Nu-i a[a, fr`]ioare?
Cu un efort supraomenesc, Adam se ridic` \n capul
oaselor.
– Cum po]i s` fii atât ipocrit? |]i spun pentru ultima oar`:
ie[i afar`! [i s` nu mai vii niciodat`, auzi?
SECRETE BINE ASCUNSE 145
– Nu te teme, n-am s` mai vin. Am s` fac tot posibilul s` uit
c` am un frate.
Ie[i din camer` [i cobor\ \n fug` sc`rile. Kathleen alerg`
dup` el [i-l ajunse din urm` la u[a de la intrare.
– |mi pare r`u, Lee! Nu \n]eleg de ce se poart` a[a.
Lee se r`suci c`tre ea.
– Te-am avertizat \n privin]a lui, \]i aminte[ti? Ar fi trebuit
s` m` ascul]i, pentru c` istoria se repet`. Se poart` cu noi doi
a[a cum s-a purtat cu Leslie. {i mie \mi pare r`u. D`-mi voie
s`-]i dau un sfat, Kathie. Pleac` de aici cât mai po]i! Dac` ai
nevoie de mine, [tii unde m` g`se[ti.
Dup` plecarea lui, r`mase \n salon câteva minute, apoi
urc` \n dormitor.
– A plecat? \ntreb` Adam.
– Da. {i nu-]i face griji, n-o s` se mai \ntoarc`!
Nu se mai putu st`pâni:
– Adam, de ce te-ai purtat a[a? Voia s` v` \mp`ca]i, n-ai
\n]eles?
– Nu fi atât de naiv`, Kate! Fratele meu juca teatru, iar tu i-ai
c`zut \n capcan`.
Uimit` peste m`sur`, Kathleen se \ntreb` dac` \l cuno[tea
cu adev`rat pe so]ul ei. Care era adev`ratul Adam? Amantul
pasional sau b`rbatul plin de ur`, care nu avea \ncredere \n
nimeni?
– Cred c` ai avut dreptate când mi-ai spus c` trebuie s`
plec`m de la Sevenoaks. Locul `sta ne distruge vie]ile.
– Acum e prea târziu. Nu vreau s` plec, iar lumea s` cread`
c` mi-a fost fric`. Mai ales dup` noaptea trecut`. Nu, Kate!
R`mânem aici.
146 CAROLE DEAN
Capitolul 11
|n urm`toarele zile, Kate avu impresia c` se afl` \ntr-o
\nchisoare, \n ciuda faptului c` iubea atât de mult ferma.
Veni luna septembrie [i, pentru c` Nikki era la [coal`, Kate
avea impresia c` zilele erau interminabile. Adam se \nchisese
\ntr-o lume a lui [i nu mai comunica deloc cu ea.
Nu mai avur` nici o confruntare direct`, pân` \ntr-o zi, la
mijlocul lunii. Kathleen o ajuta pe doamna Hicks s` pun`
mur`turi, a[a c` Adam o conduse la conac, \nainte s` plece la
lucru. Lâng` grajduri era parcat un camion cu sigla „Kingsway
Farm". Lee, \nso]it de un b`rbat necunoscut, ducea de h`]uri
o iap` neagr` – Sea-witch, una dintre cele mai valoroase
exemplare.
Adam, cu o expresie mirat` pe chip, cobor\ din ma[in` [i se
\ndrept` spre ei, iar Kathleen \l urm`.
– Ce se \ntâmpl` aici? \l \ntreb` pe Lee.
Acesta era foarte \ncurcat de apari]ia fratelui s`u.
– Credeam c` e[ti la munc` la ora asta!
– A trebuit s` o aduc pe Kate. Spune-mi, ce face]i aici?
– Am primit o ofert` pentru Sea-witch [i am hot`rât s` o
vând.
– E una din cele mai bune iepe ale noastre! Ce ofert` ai
primit?
– Un pre] foarte bun, r`spunse Lee, \ncercând s`-[i
p`streze calmul.
Apoi se \ntoarse spre cel`lalt b`rbat:
– Po]i s-o duci \n camion.
Adam ridic` o mân`.
– A[teapt`! Trebuie s` l`murim ceva. Cât primim pe iap`?
– Fir-ar s` fie, Adam! exclam` el. }i-am spus c` e un pre]
foarte bun. Nu e de-ajuns? Chiar trebuie s`-]i dau socoteal`
pentru orice detaliu?
– |n cazul `sta, da.
Kathleen sesiz` \ncordarea de pe chipul lui Adam [i tonul
s`u dur. De ce trebuia s`-i vorbeasc` a[a fratelui s`u?
– Adam...
Dar el i-o retez`:
– Nu te b`ga, Kathleen! Vino, Lee. Vreau s` [tiu care e
pre]ul iepei, pentru c` altfel nu urc` \n camion!
– E[ti un dictator nenorocit! strig` Lee. De ce trebuie s`
controlezi totul? Ui]i c` am condus \ntreaga ferm` timp de trei
ani, dup` ce Leslie...
– Taci din gur`! Ce leg`tur` are Leslie cu asta? Nu mai vorbi
de ea. {i am v`zut eu cum ai condus ferma – am consultat
registrele.
Lee p`li.
– Ce-ai c`utat s` te ui]i \n registre? Chiar n-ai \ncredere \n
mine?
148 CAROLE DEAN
– Nu, de ce a[ avea? Dar nu \ncerca s` schimbi subiectul.
Vreau s` v`d contractul de vânzare al iepei.
– Nu! M`car acum \ncearc` s` ai \ncredere, frate.
– E prea târziu pentru asta, Lee. Dac` nu v`d contractul,
n-o s` aib` loc nici o vânzare.
Se \ntoarse c`tre b`rbatul care urm`rea lini[tit discu]ia.
– Po]i s-o duci \napoi \n box`. Animalul nu pleac` nic`ieri.
Kathleen sim]i nevoia s` intervin`:
– Nu po]i s` faci asta, Adam.
– }i-am spus s` nu te amesteci, Kate. E decizia mea, nu a ta
[i nici a lui Lee.
Ura se citi \n ochii lui Lee.
– Oare e mai bine s` fii m`ritat` cu un dictator decât s`-l ai
ca frate? Pentru ultima dat`, las`-m` s` fac a[a cum vreau eu!
Adam repet`, f`r` s` ia \n seama rug`mintea lui:
– Arat`-mi contractul, Lee! Ne vedem \n birou peste zece
minute.
|nfrânt, Lee se r`suci pe c`lcâie [i se \ndrept` spre cas`.
Adam se uit` c`tre so]ia lui.
– Cred c` doamna Hicks se \ntreab` de ce n-ai ajuns. Ar fi
mai bine s` te duci la ea.
– Deci, ai ajuns s`-mi spui [i mie ce s` fac, strig` ea.
– Kate, nu \ncepe!
– De ce nu? Se pare c` ui]i c` [i eu sunt proprietar la
Sevenoaks. N-am nici un cuvânt de spus?
– Ai dreptate, dar...
– |ntotdeauna e un "dar", nu-i a[a, Adam Deerfield?
– Vroiam s` spun c` aceasta nu e o [edin]` a comitetului
director, replic` el, la fel de sup`rat. Acum e valabil ce spun
eu, clar?
SECRETE BINE ASCUNSE 149
– Lee are dreptate. Chiar e[ti un dictator [i nu cred c`-mi
place s` fiu m`ritat` cu un asemenea om.
Adam o privi ca pe o str`in`.
– Asta e problema de fapt, nu-i a[a? Se pare c` la Sevenoaks
dragostea e tare greu de g`sit.
Plec` brusc, l`sând-o singur`.
|n urm`toarele zile, Kate regret` c` \i vorbise atât de dur lui
Adam. So]ul ei o trata acum cu polite]e, dar singura persoan`
de care era apropiat r`m`sese Nikki.
Spre sfâr[itul lunii, lu` hot`rârea s`-i invite pe John [i
Sondra la cin`. Se preg`ti zile \n [ir pentru acea sear` [i se
bucur` s` observe c` [i Adam f`cea eforturi ca totul s` ias`
bine. Mai mult, p`rea s` se apropie din ce \n ce mai mult de
ea, ca la \nceputul c`sniciei.
Cea care stric` seara fu, ca de obicei, Sondra. Profitând de
faptul c` feti]a fusese dus` la culcare, \ncepu s` pun` \ntreb`ri
despre ea.
– Cum se descurc` Nikki la [coal`? S-a acomodat? A \nceput
s` vorbeasc`?
– Totul e-n regul`, r`spunse Kathleen. Dar, din p`cate,
r`spunsul la ultima \ntrebare este nu.
– Nici un cuvânt?
– Nu, recunoscu ea , stânjenit`.
– Cred c` are nevoie de o [coal` special`. Am o prieten`
care e directoarea unei astfel de [coli [i care mi-a trimis o
bro[ur`.
C`ut` \n geant` [i i-o d`du lui Kathleen.
– Poftim!
Kathleen r`sfoi bro[ura, \n timp ce Sondra \ncerca s`-l
conving` pe Adam:
150 CAROLE DEAN
– Harbour Lodge e o [coal` foarte bun`. Este exact ce-i
trebuie lui Nikki.
– Nu!
– Poate ar trebui s` ne gândim, totu[i, spuse \ncet
Kathleen. Au foarte multe facilit`]i, profesori bine instrui]i,
internat...
– Nu, Kathleen, repet` el mai dur. Am jurat s` n-o trimit de
acas` [i vreau s`-mi respect promisiunea.
– Dar ar veni acas` la fiecare sfâr[it de s`pt`mân`...
– Kate, ai uitat cum au fost anii pe care i-ai petrecut la
internat, \n Halifax? {i atunci erai adolescent`! Cum crezi c`
s-ar sim]i Nikki printre str`ini?
– Prostii! interveni Sondra. Kathleen era mult prea
sensibil`, iar timpul petrecut departe de cas` a ajutat-o s` se
maturizeze. Un an sau doi la Harbour Lodge va face minuni
pentru Nikki!
F`r` s` se gândeasc` prea mult, Kathleen \ncepu s`
g`seasc` argumente \n favoarea plec`rii feti]ei la internat.
– Po]i s` refuzi, Adam, dar gânde[te-te c` \n ultimele
dou` luni Nikki a tr`it \ntr-un mediu sigur [i plin de
afec]iune. Cu toate astea, n-a scos nici un cuvânt [i m`
\nsp`imânt` gândul c` nu va mai vorbi niciodat`. Are nevoie
de ajutor specializat.
– Am crezut c` m`car tu, Kate, o s` fii de partea mea. Am
crezut c` m` \n]elegi, dar v`d c` m-am \n[elat. Discu]ia e
\ncheiat`! Nikki n-o s` plece nic`ieri, orice s-ar \ntâmpla. {i s`
[tii, Sondra, c` nu-mi place amestecul t`u. Nikki e copilul
meu, nu al t`u.
Dup` plecarea musafirilor, Kathleen se duse \n buc`t`rie [i
a[tept` ca el s` vin` [i s` discute despre seara petrecut`. Dar
SECRETE BINE ASCUNSE 151
acest lucru nu se \ntâmpl`. |l c`ut` pe Adam prin cas`, apoi
ie[i \n curte, dar nu era de g`sit. Se duse \n dormitor, dar nu
reu[i s` adoarm` din pricina grijilor.
La un moment dat, zgomotul u[ii de la intrare o f`cu s`
tresar`. Alerg` \n capul sc`rilor:
– Adam, tu e[ti?
– Dar cine credeai? r`spunse el scurt.
Bucuria c` \l v`zu acas` teaf`r fu \nlocuit` de furie.
– Unde ai fost?
– S` m` plimb.
– {i nu te-ai gândit c` a[ fi vrut s` [tiu unde e[ti?
El \ncepu s` urce sc`rile.
– S` fiu sincer, nu.
– Dar unde ai stat atâta timp? Ce-ai f`cut?
– Nu-mi spune c` trebuie s`-]i dau socoteal` pentru fiecare
minut din timpul meu!
– Adam, sunt so]ia ta! explod` ea cu pumnii strân[i. Am
dreptul s` [tiu unde-]i petreci timpul!
Pentru nimic \n lume n-ar fi recunoscut cât de \ngrijorat`
fusese din cauza lui.
– Nu prea mai [tiu care sunt drepturile so]iei mele. Nu
e[ti prea fericit` \n postura asta, nu-i a[a, Kate? Iar dup`
purtarea din seara asta, \n]eleg c` nu m` mai pot baza pe
loialitatea ta.
– La ce te referi?
– La Nikki. Am crezut c` o s` fii de partea mea, dar te-ai
aliat cu Sondra. Cum v` pute]i gândi s` trimite]i copilul la sute
de kilometri, departe de to]i cei pe care-i cunoa[te?
– {i dac` st` aici? La ce-i folose[te? Problema e c` tu nu vrei
s` accep]i p`rerea altcuiva.
152 CAROLE DEAN
– Nu-i adev`rat!
– Ba da!
Toate resentimentele adunate de s`pt`mâni \ntregi
erupser` \n acel moment.
– Uit`-te la modul cum \l tratezi pe Lee! A venit s` te vad`
dup` noaptea \n care ai fost b`tut, dar tu l-ai dat afar`. Are
dreptul s` ia decizii \n privin]a fermei, dar \l faci de râs \n fa]a
cump`r`torului. Tu e[ti [eful, iar ceilal]i trebuie s` ]i se
supun`... M-am s`turat!
Trase aer \n piept [i continu`:
– }i-ai distrus orice [ans` de \mp`care cu Lee, \i refuzi lui
Nikki ocazia de a se vindeca, iar pe mine m` tratezi de parc`
a[ fi un obiect. A fi so]ie nu \nseamn` numai a face curat, a g`ti
[i a avea grij` de copilul t`u!
– Dac` e[ti atât de priceput`, spune-mi ce mai \nseamn`
c`snicia.
Ea ezit` câteva secunde.
– C`snicia \nseamn` s` ]ii la cel`lalt mai mult decât la tine.
Dar tu n-ai \nv`]at asta, Adam. Vrei s` conduci via]a celui de
lâng` tine? A[a i-ai f`cut [i lui Leslie? Poate c` ea nu a avut
curajul s` te \nfrunte... [i ai devorat-o.
Adam se apropie [i o strânse cu putere de bra]e.
– Tic`loaso! Crezi c` ai \n]eles tot?
Abia atunci \[i d`du seama Kathleen de ce spusese.
– Iart`-m`, Adam! murmur` ea. |mi pare r`u, dar...
– Las` scuzele, Kate! Nu m` intereseaz`. Am auzit foarte
clar ce ai avut de spus.
O lu` \n bra]e, f`r` s` ]in` cont de protestele ei [i o duse \n
dormitor. Ceea ce urm` nu avu nici o leg`tur` cu dragostea
lor romantic` de la \nceput.
SECRETE BINE ASCUNSE 153
***
Kathleen auzi trântindu-se u[a de la intrare.
– Nikki? Te-ai fâ]âit toat` diminea]a pe u[a aia. Vrei ceva?
Auzi pa[i apropiindu-se de buc`t`rie.
– Vino \ncoace, Nikki! Vrei s` mergem...
Tres`ri când \l v`zu pe Lee intrând in buc`t`rie. Mirosea
puternic a alcool [i avea o privire amenin]`toare.
– Lee! M-ai speriat! Ce cau]i aici? Adam nu e acas`, e la...
– Nu pe Adam vreau s`-l v`d, Kathleen. Eu am venit s`
discut cu tine. Chiar e mai bine c` nu e Adam acas`.
Nu vroia s` discute cu el [i nu [tia cum s` i-o spun`.
– Te rog, Lee! Am treab`. Trebuie s` v`d ce face Nikki.
– Nu-]i mai bate capul cu ea. Avem lucruri mai importante
de discutat.
|ncerc` s` treac` pe lâng` el, dar Lee o prinse de
\ncheietura mâinii.
– M` doare! D`-mi drumul!
El o eliber` brusc.
– |mi pare r`u, nu mi-am dat seama. Vreau s` vorbesc cu
tine, Kathleen. E foarte important!
– Bine, dar...
– Hai, nu sunt eu fratele t`u?
O \mpinse \n salon [i o sili s` stea lâng` el, pe canapea.
P`rea s` nu observe c` se \nfiora dezgustat` ori de câte ori o
atingea.
– Ce vrei de la mine, Lee?
– Adam nu mai are nevoie de tine, nu-i a[a?
– Nu ai nici un drept s` vii aici [i s`-mi vorbe[ti a[a!
154 CAROLE DEAN
– Las` bravada, Kathleen. Am [i eu ochi [i v`d ce se
\ntâmpl`. Pentru c` a primit ce-a vrut, adic` ferma, te trateaz`
cu acela[i dispre] ca pe noi to]i.
Privirea lui era plin` de ur`.
– Ar fi trebuit s`-l opresc, dar n-am fost suficient de
puternic ca s` m` opun.
F`cu o scurt` pauz`, cu ochii la Kathleen.
– M` rog... eu venisem s` te rog s` m` aju]i s` salvez
Sevenoaks. {tiu cât de mult iube[ti ferma [i trebuie s` lupt`m
\mpreun` ca s-o salv`m.
Ea cl`tin` din cap.
– Nu \n]eleg nimic. De cine s-o salv`m?
– De Adam, bine\n]eles! |]i cer ajutorul ca s` \mpiedic`m
un om nemilos s` ob]in` ce vrea. E \nnebunit dup` putere. A
venit aici ca s` câ[tige Sevenoaks, iar acum o s`-]i fac` [i ]ie ce
i-a f`cut lui Leslie.
Vorbea \ntr-una, amestecând vorbele [i ideile.
– A dorit-o pe Leslie numai pentru c` era femeia mea. A[a
s-a \ntâmplat [i cu Sevenoaks. Nu-i ajungea o treime, a vrut s`
aib` totul. Trebuie s`-l oprim acum, o dat` pentru totdeauna!
Vreau s`-mi cedezi mie partea ta de ferm`. Numai a[a poate fi
oprit... [i e legal, s` [tii.
Kathleen cl`tin` din cap.
– Nu pot s`-i fac a[a ceva. Oricare ar fi motivele pentru care
s-a c`s`torit cu mine, nu pot s` uit c` sunt so]ia lui. |l iubesc
prea mult, Lee.
Se ridic` [i se apropie de fereastra ce d`dea spre iaz. |n
dep`rtare \l putea vedea pe Adam [i se calm` brusc.
– Cred c` ar fi mai bine s` pleci, Lee. Nu mai avem ce
discuta.
SECRETE BINE ASCUNSE 155
– |l iube[ti?! Cum po]i s`-l iube[ti când [tii c` s-a \nsurat cu
tine pentru p`mânt?
Veni lâng` ea, negru la fa]` de furie.
– De când m` [tiu, a ob]inut ce a vrut. Dar eu am s`-l
opresc!
Scoase câteva hârtii mototolite din buzunarul de la piept.
– Vreau s` semnezi astea. Acum, Kathleen!
|i vâr\ un pix \n mân` [i o trase c`tre mas`. Ea se smuci [i
se dep`rt` de el.
– N-o s` semnez nimic, Lee. |]i pierzi vremea. Pleac` din
casa mea!
Kathleen nu se a[tepta la o asemenea reac]ie din partea lui.
O plesni cu putere peste fa]`, iar ea \[i pierdu echilibrul [i
c`zu pe canapea.
– Ba o s` semnezi, se r`sti el tr`gând-o \n picioare. Conduc
ferma asta de trei ani [i nu vreau s` renun] la ea \n favoarea lui
Adam. Semneaz`!
Ea nu se gândea decât la evadare. Trebuia s` ajung` la
Adam! Dintr-o dat`, o lu` la fug` c`tre u[` [i ie[i din cas`. Pe
aleea care ducea spre iaz, auzi pa[ii lui Lee \n spatele ei.
– Adam, strig` ea din toate puterile. Ajut`-m`! te rog,
ajut`-m`!
Se \mpiedic` [i c`zu, iar Lee se n`pusti asupra ei [i o ridic`.
– Treci \napoi \n cas`! Avem o afacere de terminat.
Kathleen o v`zu pe Nikki care \i privea nemi[cat`.
– Nikki! strig` ea. Adu-l pe Adam acas`! Repede, adu-l
acas`!
Lee \i puse mâna la gur` [i o \mbrânci \n`untru.
– O s` semnezi, Kathleen! Ferma e a mea [i am muncit din
greu pentru ea. Dup` moartea lui Leslie, mi-a picat \n bra]e ca
156 CAROLE DEAN
un cadou. Bietul Adam... era atât de distrus dup` moartea
iubitei sale so]ii... biletul de sinuciga[ a fost o idee genial`, nu
crezi?
Palid`, Kathleen se lupt` s`-[i recapete echilibrul.
– Ce vrei s` spui? Tu ai scris biletul?
– Nu, l-a scris chiar ea, dar nu ca s`-[i anun]e sinuciderea.
Era biletul prin care \mi spunea c` m` p`r`se[te pentru c` nu
mai suport` situa]ia.
Se apropie amenin]`tor de ea.
– Leslie m-a iubit pe mine, nu pe el! Dar el mi-a furat-o...
dup` ce s-au c`s`torit, eu [i Leslie am fost \n continuare
\mpreun`. Cât de des se putea, f`r` s`-i d`m de b`nuit lui
Adam... am fi putut s-o ]inem a[a la nesfâr[it, dar ea a \nceput
s` se simt` vinovat` pentru ceea ce-i f`cea so]ului ei. Ce s`
spun... Bietul Adam, cel care tr`ia cu femeia mea, \n casa mea!
Leslie n-a vrut s` se sinucid`. A vrut s`-i m`rturiseasc` totul,
dup` care s` divor]eze [i s` m` p`r`seasc` [i pe mine. Ne-am
certat [i a vrut s` fug` de mine. Ma[ina... frânele... ceva n-a
func]ionat [i a avut accident.
Lee b`tu cu pumnul \n mas`.
– El a omorât-o...
– Cum po]i s` spui a[a ceva? {tii c` s-a purtat frumos cu ea,
a luat-o de nevast` atunci când tu ai refuzat s` faci acest lucru.
De[i [tiai c` e \ns`rcinat` cu copilul t`u...
– Da, dar a n`scut copilul meu? Nu, l-a n`scut pe al lui! {i
Leslie a ajuns s`-[i iubeasc` feti]a mai mult decât pe mine.
Kathleen sim]i nevoia s` se sprijine de un scaun.
– Ce anume a v`zut Nikki \n noaptea aceea? Cât de
multe [tie?
SECRETE BINE ASCUNSE 157
– |]i spun un singur lucru – copilul `la poate s` vorbeasc`.
Ai v`zut cum se poart` \n preajma mea? El a \nv`]at-o, ca s` m`
enerveze pe mine. M` cred prost? Mi-am dat seama ce
urm`resc... Fata era \n cas` \n seara \n care m-am certat cu
Leslie. M-a v`zut când am lovit-o [i apoi a v`zut-o pe mama ei
fugind de mine. De mine! Adam a f`cut-o s` se team` de
mine...
– Dumnezeule! Nikki a v`zut a[a ceva? {i cum te-ai a[tepta
s` se poarte fa]` de tine? |]i dai seama ce i-ai f`cut acelui
copil?
El continu` s` se \nvârteasc` prin camer`.
– Dar copilul [tie! Iar Adam merit` tot ce a primit ca
pedeaps` pentru tot ce mi-a furat.
Se \ntoarse [i o privi pe Kathleen cu ochi de ghea]`.
– Eu i-am incendiat casa. Eu i-am distrus scrisorile pe care
i le-a trimis lui John. Eu am \mpr`[tiat toate zvonurile, pentru
ca nimeni s` nu uite ce i-a f`cut so]iei sale. Eu am angajat
b`t`u[ii din Deerfield, ca s`-l conving s` plece. |n loc de asta,
el s-a hot`rât s` r`mân`!
– Ai f`cut a[a ceva? \ntreb` ea, oripilat`. Oamenii aia ar fi
putut s`-l omoare!
– Poate ar fi fost mai bine s` m` fi omorât!
Vocea puternic` a lui Adam umplu \nc`perea. Era
transpirat, semn c` venise \n fug`.
– Ce dracu' cau]i aici, Lee?
Uimit de apari]ia lui, Lee o strânse [i mai tare de mân` pe
Kathleen [i o \n[f`c` de p`r.
– Adam, spune-i s` m` lase \n pace. Nu vreau s` semnez!
El se apropie amenin]`tor.
158 CAROLE DEAN
– Dac` mai faci un pas, nevasta ta o s` aib` de suferit. N-am
nevoie decât de o semn`tur` de la ea.
Kathleen refuz` pixul pe care i-l \ntindea.
– Nu semnez nimic!
O lovi din nou peste fa]`, iar for]a loviturii o f`cu s`-[i
piard` echilibrul [i s` cad`, lovindu-se de col]ul [emineului.
Ultimul lucru pe care \l \nregistr` fu silueta lui Adam
n`pustindu-se asupra lui Lee.
***
Kathleen deschise ochii.
– Adam... [opti ea.
El s`ri din scaun [i se apropie, luând-o de mân`.
– Draga mea Kate, mul]umesc lui Dumnezeu! O s`-]i revii...
a[a cum [i-a revenit [i Nikki. Acum doarme, dar toat` dup`-
amiaza [i-a petrecut-o vorbind cu John. Doctorii au avut
dreptate când au spus c`-[i va reveni dintr-o dat`. Dar regret
c` a fost nevoie s` treci prin a[a ceva...
– Am avut un co[mar \ngrozitor. Am crezut c` o s` m`
p`r`se[ti...
Adam \[i sprijini fruntea pe pieptul ei.
– N-ai de ce s`-]i faci griji, scumpa mea Kate. |n sfâr[it,
suntem lini[ti]i la noi acas`! Te iubesc...
Sfâr[it
SECRETE BINE ASCUNSE 159