Legile belagine „stau la baza civiliza iei umane“ (Fontes II ț

p.19). Erau codul după care trăiau !n urmă cu mii de ani
pelasgii !nainta ii traco"rom#nilor. $v#nd !n vedere %aptul c& ș
ace ti pelasgi erau considera'i de vec(ii greci care au venit ș
mult mai t#rziu pe p&m#nturile Eladei din )ord „dioi“
(„divini“) de aceea*i origine cu zeii (+omer"Iliada , -.."-./
--1) %&uritorii unei culturi si ai unei civiliza'ii superioare care
s"a impus !n toată lumea st#rnindu"le ast%el admira'ia i ș
recunoa*terea superiorit&'ii.
0elaginele erau puse !n versuri i deasemenea se c#ntau. ș
1re*tinismul a preluat această practică a c#ntării Legilor )oi
(ristice care ast%el spore*te i !ntre'ine atmos%era de sacralitate. ș
Etimologia cuv#ntului 0elagine după unii cercetători2 belanus"
cele bune(legi)3ginus4!ncepători sau !nceputurica urmare legi
de la !nceputuri5 0elagine compus din doi termeni *i anume din
pelasgus *i gentes(gens"gentis"neam"gintă) !nsemn#nd a
neamului pelasg ori 0elagine derivă de
labelle3leaginebela3logos. 6 altă posibilitate ar %i 0(e)
3lag(7)ine40la7ine.
0elaginele mai sunt numite i Legile naturale sau ș Legile %irii.
E8isten a pelasgilor antici consemnează pe un rege bărbat ț
numit 9almo8a. )umele ni"l arată ca %iind un slu7itor al lui
9almocsis men ionat la 7umătatea mileniului al II"lea (1-:: !. d. ț
+.) ca mare legislator.
;iodor din <icilia a%irm&2 “9amol8e pretindea c& lui !i d&duse
legile +estia=. Iamblic(os (>> d.e.n.) adaugă că 9almo8a"tracul
“le"a !ntocmit legile= *i “le"a scris=. ;e „regulele lui 9amol8is=
aminteste si $gat(ias <colasticul.
;eceneu ?arele Ini'iat *i @ege al dacilor preocupat de
cultivarea supu*ilor săi cum spune *i +erodot a transcris
aceste legi *i ele se păstrează p#nă astăzi sub numele de
0EL$AI)E= (Fontes II). Iordanes (sec. BI e.n.) istoric al
go ilor atrage aten ia că geto"dacii !n timpul regelui 0urebista ț ț
i al marelui preot ;eceneu au deprins reguli de viată spirituală ș
i !nvă ături avansate ș ț
2 “Ae ii !l ascultau !n toate i %iindcă erau !nzestra i cu o ț ș ț
inteligen ă naturală !i !nvă ă aproape toată %ilozo%ia moralaC ț ț
instruindu"i !n %izică el !i !ndruma să trăiască con%orm naturii
sub domnia propriilor legi (legile belagine)C !i !nvă ă logica i ț ș
reu i să"i %acă abili !n g#ndire i superiori altor popoareC !i ș ș
!nvă ă să observe cele 1. semne ale zodiacului i cursul ț ș
planetelor i toată astronomia. El le e8plică cum cre te i ș ș ș
descre te %a a lunii i le arătă cu c#t globul !ncins al <oarelui ș ț ș
depă e te !n mărime planeta noastră terestră i le e8plică ș ș ș
numele a >-/ de steleC Bezi cu mare plăcere ca ni te oameni ș
prea vite7i să se !ndeletnicească cu doctrinele %iloso%ice c#nd
mai aveau pu intel timp liber după lupte. Dutem vedea pe unul ț
cercet#nd pozi ia cerului pe altul !nsu irile ierburilor i ale ț ș ș
%ructelor pe acesta studiind descre terea i scăderea lunii pe ș ș
celălalt observ#nd eclipsele soarelui i cum prin rota ia cerului ș ț
(astrele) care se grăbesc să atingă regiunea orientală sunt duse
dupa o regulă prestabilită=..
Dlaton (1ritias II .E9) con%irmă acest adevăr spun#nd că =!n
regatul lui $t(eas care domnise peste (iperboreenii din nordul
Fracieiau e8istat cele mai vec(i legi de origine divină scrise cu
litere pe o columnă de aramă=.
0elaginele pot %i puse !n legatură cu constatarea lui Dlaton i ș
<ocrate că „epodele sunt vorbele %rumoase care %ac să se nască
!n su%letele oamenilor !n elepciunea=. Ele deasemenea pot să %ie ț
puse !n legatură cu „legea ospitalită ii= cu „legea !ndatoririlor ț
%iecărui membru al comunită ii= „legea omeniei= totalizate !n ț
„obiceiul pam#ntului= cunoscut ca „legea strămo ilor= dătători ș
de „legi i datini= după cum constată i ?i(ai Eminescu. ș ș
;ionisie E8igul(n. c. -G: decedat !n c.E-E la @oma %ost un
teolog din <cHt(ia ?inor “;obrogea=) a pus bazele calendarului
cre*tin !mpăr'ind istoria !n două perioade I „!nainte de +ristos= *i
„după +ristos= responsabilul ?arii $r(ive <inodale a 0isericii din
1ontantinopole “a avut !n bibliotecă 0elaginele= ().
;ură"=<trărom#nul ;ionisie E8igul=) El a 'inut legătura cu cei de"
acasă. Jtiutor de carte multă cunosc#nd bine aceste legi morale de
bază pentru dacii trăitori le"a lărgit importan'a complet#ndu"le
valori%ic#nd *i tradi'iile orale *i a %ormat un corpus de legi pe care le"a
*i comentat *i care s"au impus printre credincio*i *i printre slu7itorii
preo'i.
Aceste legi le-au păstrat şi urmaşii; în diferite
documentele istorice din evul mediu mijlociu, în
Banat se numesc Jus Walachie, în Transilvania, în
ara !om"nească şi în #oldova, $e% &lachorum,
sau Jus et 'onsuetudo; în (ngaria - Anti)ua
&alachorum $e% et 'onsuetudo sa #os
&alachorum* +e aceleași principii este și codul
numit și $e% !omana (tinensis ,sec*&-, &-- .
despre care /ch0upfer ,$* !* (* pag*12, -, 3* 4*.
spune că au fost copiate după un cod 5ar5ar și că
au fost scrise, la început, nu în latină, ci într-o
lim5ă 5ar5ară*
Bethman — (Hegel, Storia della
constituzioni dei municipii italiani-1881,
p.221), crede că această lege !*i are originea !n
Istria. 1oncluzia o trage tot ). ;ensusianu ( ;acia Dreistorică)
„Idioma !n care e scrisă are particularită'i caracteristice limbii
vorbite !n 1arpa'i i ?area )eagră. 1(iar i principiile ș ș
%undamentale ale legii se !ntemeiază pe Le8 $ntiKua
Balac(orum“ (op cit. p.9:/).
0elaginele stau la baza dreptului roman i bizantin de mai ș
t#rziu. Frumuse'ea acestor legi !i apropia pe oameni de 1er *i"i
'inea drept pe Dăm#nt.
1 1.Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel
Viu şi Veşnic, din care vin toate şi prin care fiinţează toate cele ce
sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile
Sale, mişcarea şi nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste
tot este milocul Său, iar c!ipul Său este lumina. "imic nu este
făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaţă şi ia
făptură.
.. #recum fulgerul aduce lumina şi din lumina tunetul şi focul ce se
revarsă aşa este şi gândul omului, el trece $n vor%a omului şi apoi $n
fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde tre%uie să
fie o lumină şi un tunet. &umina omului este gândul său şi aceasta
este averea sa cea mai de preţ. &umina prinde putere prin cuvânt, iar
voinţa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt
$n urul său.

>. Fii ca muntele cel semeţ şi ridică a ta lumina mai presus de cele
ce te $nconoară "u uita că aceiaşi paşi $i faci $n vârful muntelui ca
şi $n osul său, acelaşi aer este sus ca şi os, la fel creşte copacul $n
vârf de munte ca şi $n osul său, la fel luminează soarele piscul cel
semeţ ca şi pământul cel neted.

-. Fii cumpătat ca pământul şi nu vei duce lipsa de nimic. 'reangă
prea plina de rod este mai repede frântă de vânt, sămânţa prea
adâncă nu răz%ate şi prea multă apa $i stinge suflarea.

E. (a aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai $nalt, cu atât
rădăcinile sale sunt mai adânci $n pământ, căci din pământ $şi trage
tăria, nu uita asta. 'u cât te ridici mai mult, cu atât tre%uie să co%ori
mai mult, căci măsura ridicării este aceeaşi cu măsura co%orârii.
/. #uterea omului $ncepe cu vor%a nerostită, ea este asemeni
seminţei care $ncolteşte, nici nu se vede când prinde suflare de viaţa.
&umina seminţei este cea care o ridică, pământul este cel ce)i dă
!rana, apa $i da vigoarea, iar ră%darea o $m%racă cu tărie.

G. #riveşte răul şi ia aminte la $nvăţătura sa. &a $nceput este doar un
firicel de apa, dar creşte tot mai mare, căci vine de la ce este mai
mare şi lucrurile aşa tre%uiesc $mplinite, prin firea lor. *semenea
este şi gândul cel %un şi drept rânduit, el $şi face loc printre pietre şi
stânci, nu ţine seama de nimic, $şi urmează drumul şi nimic nu)i
stă $n cale. *pa cu apa se adună, iar $mpreuna puterea este şi mai
mare.
L. Ia seama de taina aceasta *i nu o uita acel %iricel de apa *tie unde vă
a7unge căci una este cu păm#ntul *i toate cele ce"i vin !n cale nu !l
pot opri p#nă la s%#r*it. $st%el să iei seama la g#ndul tău unde
trebuie să a7ungă *i vei vedea că nimic nu stă !n calea sa . <ă"'i %ie
g#ndul limpede p#naă la s%#r*it5 multe se vor ivi !n calea sa căci
%irea lucrurilor din 7ur este mi*cătoare asemeni apelor. $pa cu apa
se !nt#lnesc păm#nt cu păm#nt *i munte cu munte.
9. Ia seama la g#ndul cel rău %ere*te"te de el ca de %ulger lasă"l să se
ducă precum a venit căci te"ndeamnă la lucruri ne%ire*ti. Fere*te"te
de vorbele de*arte *i de neadevăr5 sunt ca pulberea c#mpului ce"'i
acoperă oc(ii ca plasa paian7enului pentru mintea *i su%letul tău.
Ele te !ndeamnă la tru%ie !n*elaciune (o'ie *i vărsare de s#nge iar
roadele lor sunt ru*inea neputin'a sărăciaboala amărăciunea *i
moartea.
1:. )u 7udeca oamenii după greutatea lor după puterea lor după
averea lor după %rumuse'ea lor sau după r#vna lor căci *i unul *i
altul a lăsat din ceva pentru a cre*te !n altceva. 1el bogat este sărac
!n lini*te cel tare este slab pentru altul *i cel slab are tăria lui
ascunsă. 1um %irea lucrurilor este mi*cătoare asemeni este *i
omul. 1e dă valoare unei unelte trebuin'a sau %rumuse'eaM ;uce
un om mai mult deca# boulM E mai bogat vreunul ca păm#ntulM
;oar cunoa*terea *i !n'elepciunea !l ridică pe om peste dobitoace.
Ji degeaba ai cunoa*tere dacă ea nu este lămurită de vreme.
11. Fierul !nro*it a %ost rece *i se va răci iară*i5 Basul a %ost păm#nt *i
va %i iară*i păm#nt5 Dăm#ntul ce"a %ost sterp acum este păm#nt
roditor *i se va st#rpi iară*i peste vremi. @#vna omului %ace
sc(imbatoare toate acestea. ;ar r#vna !i !ntoarce bucuria !n triste'e
*i lini*tea !n nelini*te. Fierul *i %ocul a7ută omul dar !l *i vatămă. Ji
aceea*i r#vnă !l !ndeamnă a merge pe cărări ne*tiute *i nebătute de
ceilal'i dinaintea lui. Fot r#vna !l !ndeamnă la str#ngere de averi la
mărirea puterii *i a se măsura cu al'ii. Fere*te"te de a te măsura cu
altul căci tru%ia de aici se na*te5 ea te va cobori mai 7os de
dobitoace *i te va despăr'i de %ratele *i de vlăstarul tău.
1.. )e!nteleptul este m#nat de r#vnă dar !n'eleptul !ncalcă r#vna.
)e!n'eleptul su%eră c#nd r#vna !l duce la pierdere *i la cădere dar
!n'eleptul !ntotdeauna găse*te c#stigul !n pierdere *i !năl'area !n
cădere.
1>. Fru%ia răce*te iubirea inimii *i o %ace !n du*manie *i nu e8istă
dobitoc mai 7osnic dec#t omul care nu mai are iubire !n inima sa.
1ăci iubirea este cea dint#i putere *i c(ipul ei este lumina. Ia seama
ca nu cumva g#ndul tău să se !mpresoare cu tru%ia căci mai 7os de
dobitoace vei a7unge.
1-. A#ndul bun *i vorba !n'eleaptă !'i pot potoli necazul !'i pot răcori
inima dar nu te vindecă pentru că omul su%eră dupa cum tru%ia a
crescut !n el căci su%erin'a este umbra tru%iei.
1E. )u !'i lega su%letul de nimic lumesc de lucruri de dobitoace de
argint sau aur căci ele a*a cum vin a*a pleacă. ;upă orice zi vine *i
noaptea *i după iarnă vine primăvara căci a*a este r#nduit *i asa
este %irea lucrurilor. Foate cele ce se văd se nasc cresc *i apoi se
!ntorc de unde au plecat. ;oar %irea lucrurilor răm#ne pururi iar
aceasta are nenumărate *i nes%#r*ite ramuri *i asemenea izvoarelor
min'ii *i su%letului tău ele nu se arată la vedere. 1ăci o su%lare *i un
%oc %ac să crească toate cele ce cresc ierburi copaci dobitoace *i
oameni I *i din aceea*i vatră vin *i către aceea*i vatră se !ntorc *i
vatra aceasta este pururea.
1/. Drecum copacul cel %alnic cre*te l#ngă cel mic %ără a"i %ace rău a*a
să %i'i !ntre voi cel mare să nu lovească pe cel mic *i nici să"i
amărască su%letul căci va avea datorie mare de dat la %el ca *i
(o'ul. $runcă un lemn pe r#u *i mai multe vor veni din susul său
către tine. $du"i mul'umire semenului tău adu"i lumina pe c(ip *i
!n su%let iar toate acestea le vei găsi mai t#rziu !n%lorite !n inima ta.
1G. )u lua cu siluire *i nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău
căci cel ce prive*te prin oc(ii tăi este acela*i cu cel ce prive*te prin
oc(ii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
1L. )u grăbi nici o lucrare căci trasul de ramuri love*te !napoi. Fructul
copt este u*or de luat cel necopt este greu de luat *i gustul e
neplăcut. )u te grăbi deci să aduni ce este !nainte de vreme căci !'i
va amăr! su%letul. 1um cre*te cadrul a*a cre*te *i sting(ia *i cum
cre*te roata a*a cre*te *i ispita.
19. @ăm#i mereu !n răcoarea su%letului tău dar dacă m#nia se aprinde
!n tine ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. ?#nia vine din
teamă *i nu a locuit dintru !nceput !n inima ta5 ;acă nu cre*te prin
tru%ie ea se !ntoarce de unde a plecat. Fru%ia !nc(ide poarta
!n'elepciunii iar cel tru%a* se pune singur l#nga dobitoace.
Nn'elepciunea este mai pre'uită dec#t toate cele ce se văd cu oc(ii
ea este aurul min'ii *i su%letului tău *i este rodul cunoa*terii udată
de vreme.
.:. )u"'i amări su%letul c#nd sim'i durerea *i neputin'a ci mai
degrabă caută să te %olose*ti de ele pentru !ndreptare căci !n rod ai
*i săm#n'a. )u se poate ca o săm#n'ă bună să dea rod rău. Lacomia
!ntotdeauna duce la pierdere %urtul !ntotdeauna duce la boală
g#ndurile sterpe !ntotdeauna duc spre rătăcire m#nia !ntotdeauna
love*te !napoi răutatea *i neadevărul !ntotdeauna aduc neputin'a
tru%ia !ntotdeauna aduce su%erin'a.
.1. ?ergi la izvor c#nd su%letul 'i"e aprins scormone*te !n apa limpede
*i a*teaptă p#nă ce devine iară*i curată. $*a se va duce *i
aprinderea su%letului tău precum tulburarea aceea.
... Ia bine seama la taina semin'ei. $semeni ei este g#ndul tău *i cum
săm#n'a nu se poate %ără coa7ă a*a este *i g#ndul cel rodnic al
omului. 1oa7a g#ndului rodnic este voin'a iar %ără voin'ag#ndul se
usucă *i nu %olose*te la nimic. ;ar puterea este !n răbdarea
semin'ei iar voin'a *i răbdarea %ac mlădi'a %iravă să răzbată
păm#ntul tare.
.>. Nn vremea lucrului tău !nvesele*te"'i inima la vederea lucrării tale
!nainte de terminarea ei căci precum %ructul !*i anun'ă venirea cu o
%loare tot a*a %apta omului este văzută de cel cu mintea *i sim'irea
limpede !nainte de a %i terminată.
.-. Ia bine seama la cauza omului sărac dar *i la cauza omului
grabnic avut căci nici una nici alta nu sunt %ire*ti. 6mul sărac are
multe g#nduri de*arte *i le sc(imbă de la o zi la alta vorbe*te mult
*i lenea i"a !nvelit bra'ele *i picioarele. 1el grabnic avut ori e (o' *i
!n*elător ori vede mai bine necazul altuia *i caută a"l amăgi iar de
acolo !*i trage grabnica avu'ie.
.E. Fii bl#nd *i răbdător cu cei de l#ngă tine căci a*a cum te por'i tu
cu ei a*a se poartă *i al'ii cu tine căci sim'irea lui este la %el cu
sim'irea ta din aceea*i su%lare este *i simtirea lui iar lumina ce se
vede prin oc(ii lui este din aceea*i lumina cu cea care se vede prin
oc(ii tăi.
./. Onde este tăria omului acolo !i este *i slăbiciunea ceea ce"l ridică !l
*i coboară5 răm#i !n limpezimea min'ii *i sim'irii tale *i vei vedea
toate acestea. 1el mic este deasupra celui mare cel u*or este
deasupra celui greu cel slab este deasupra celui tare cel bl#nd este
deasupra celui aprig. Limpede să"'i %ie mintea *i sim'irea *i ia
seama de toate acestea.
.G. Făria muntelui vine din răbdarea sa din lini*tea sa st#nca !i este
numai !nvelitoare. ;ar tăria lui este !ncercată de v#nt de apa cea
lină. Ia"'i puterea din răbdare *i din lini*te *i %olose*te"te de ea
prin limpezimea g#ndului tău căci nu tulburarea izvorului roade
st#nca ci limpezimea sa.
.L. Lucrarea %ăcută din teama nu are via'ă lungă *i tăria ei este
asemeni unei revărsări de ape care tine pu'in. $*a este *i cu
tulburarea oamenilor ea vine de"a%ara dar este c(emată de teama
lor !nsă teama vine prin necunoa*tere iar necunoa*terea prinde
putere prin neadevăr lene *i tru%ie.
.9. <oarbe cunoa*terea de la cei cu barbă albă *i nero*ită de vin *i lasă
vremea să o !mbrace cu !n'elepciune. )u privi la trupul lor slăbit *i
g#rbovit căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoa*terea
lucrurilor *i cre*terea !n'elepciunii.
>:. ?ultume*te"i păm#ntului pentru toate cele ce"'i o%eră mul'ume*te"
i cerului pentru ploaia care !i (răne*te păm#ntul mul'ume*te"i
soarelui pentru căldură *i lumina casei tale *i a păm#ntului tău
mul'ume*te"i lunii pentru lini*tea somnului tău mul'ume*te"le
stelelor că veg(ează asupra somnului tău mul'ume*te"i muntelui
pentru pove'ele *i %ierul ce"l iei din el mul'ume*te"i pădurii pentru
tot ce iei de acolo mul'ume*te"i izvorului pentru apa ce"o bei
mul'ume*te"i copacului pentru lucrările ce"'i arată mul'ume*te"i
omului bun ce"'i aduce bucurie *i z#mbet pe c(ip.
>1. Drecum iarba bună cre*te cu iarba rea a*a sunt *i oamenii dar
'ine seama că purtarea lor cea rea este semănată *i crescută din
teamă *i neputin'e iar tru%ia este !nvelitoarea lor. )u certa
purtarea lor *i nu căuta a"i !ndrepta din vorbe *i mustrare căci
apăsarea pe rana nu o vindecă. 6are iarba aceea este rea doar
pentru că este amară p#ntecului tăuM $*a este *i cu omul de vei
vrea să"l !ndrep'i adu"i pentru !nceput g#ndul *i sim'irea la ce
este plăcut at#t omului bun c#t *i omului rău. Onul vede roată
plec#nd iar altul vede aceea*i roată venind. 1ine vede mai bine M
>.. ;oar cel !n'elept poate vedea limpezimea *i lini*tea din mintea *i
su%letul celui tulburat căci cel !ntelept a %ost odata *i el la %el ca *i
cel tulburat *i roadele amare l"au %acut să 'ină seama de alcătuirea
%iin'ei sale. $ %ugit de roadele sale amare !n v#r%ul muntelui *i acolo
nu a scăpat de ele a %ugit !n mi7locul pădurii *i iată că roadele
erau cu el apoi a privit !nlăuntrul său *i iată că roadele sale amare
aveau rădacini !n mintea si sim'irea po%telor sale.
>>. Este o %loare mai %rumoasă dec#t cealaltăM Este un izvor mai
limpede dec#t altulM Este un %ir de iarbă mai presus dec#t altulM
Fiecare are tăria %rumuse'ea *i priceperea lui. Este !n %irea
lucrurilor ca pădurea să aibă %elurite soiuri de copaci de iarbă de
%lori *i dobitoace. )u seamană un deget cu altul de la aceea*i m#nă
dar este nevoie de toate pentru a bate %ierul. Este mărul mai
!n'elept dec#t prunul sau părul M Este m#na st#ngă mai bună ca
dreapta M $lt%el vede oc(iul st#ng de cel dreptM 1ele de sus !*i au
rostul lor *i cele de 7os !*i au rostul lor cele mari !*i au rostul lor *i
cele mici !*i au rostul lor cele repezi !*i au rostul lor *i cele !ncete
!*i au rostul lor cele ce au %ost *i"au avut rostul lor *i cele ce vin !*i
vor avea rostul lor.
>-. )eputin'a vine dupa răutate *i neadevăr căci ceea ce dai aceea
prime*ti ceea ce semeni aceea culegi dar ia seama că lumina
su%letului tău *i al celui de l#ngă tine are aceea*i vatra *i răm#ne
%ără umbră .Bezi ce tulbură necontenit izvoarele min'ii *i su%letului
aproapelui tău. $du"i lini*tea !n su%let *i limpezimea !n minte !*i
bătr#ne'ile tale vor %i ca pomul copt oasele *i tăria ta nu vor slabi *i
te vei !ntoarce de unde ai venit sătul de caldura urma*ilor tăi.
>E. Nntotdeauna va %i cineva dedesubtul tău *i !ntotdeauna va %i cineva
deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te ui'i cu iubire *i nu
cu tru%ie căci acolo !'i sunt rădăcinile iar la cele ce sunt deasupra ta
să te ui'i cu privirea de prunc *i %ără teamă.
>/. 1ele tari cele slabe *i cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea *i
toate acestea le găse*ti !n om *i toate alcătuiesc un !ntreg. )u este
nimic care să %ie a%ară *i să nu %ie *i !năuntru. Ia seama la toate
acestea c#nd !'i apleci privirea !năuntrul tău *i vei găsi toata
!ntelepciunea zeilor ascunsă !n nevăzutul %iin'ei tale. 9eii au luat
seamă !naintea omului de această !n'elepciune *i asta i"a adus mai
aproape de Focul cel Biu *i Be*nic.
>G. Ia aminte că bătaia inimii curgerea s#ngelui prin vine vindecarea
rănilor %rumuse'ea oc(ilor *i minună'ia alcătuirii trupului sunt
%ăcute prin puterea *i su%larea Focului cel Biu *i Be*nic care este !n
%iecare *i al cărui c(ip se arată !n lumină. ;ar nu uita că trupul este
doar o %ăr#ma din pu'inul care se vedeC
>L. 1ură'enia trupului *i des%ătarea sa prin sim'uri te pun doar pu'in
mai sus de dobitoace căci nu un sunet plăcut te ridică nici o
duioasă atingere nici un gust plăcut nici o mireasmă !mbătătoare
*i nici o bucurie a oc(ilor. 1ăci unde este căldura apare *i %rigul
unde este dulcele apare *i amarul unde este plăcutul apare *i
neplăcutul unde este mireasma apare *i du(oarea iar unde este
r#s *i pl#nsul p#nde*te.
>9. Iată dar calea de !nceput2 cumpătarea !n toate cele ce %aci
ascultarea de bătr#ni *i de cei !n'elep'i (ărnicia mul'umirea cu
ceea ce ai %erirea de neadevăr *i de vorbele de*arte %erirea de
ceartă *i de m#nie bună purtare !ntre semeni. ;iminea'a să te
treze*ti cu ele ziua să le por'i mereu !n minte seara să le ai cu tine
!n somn *i ast%el supărarea lipsa amărăciunea neputin'a boala *i
răutatea altora nu se vor atinge de tine.
-:. ;incolo de acestea se a%lă iubirea voin'a cura7ul răbdarea
modestia *i ele ridică omul cu adevărat. $cestea sunt cele ce te
apropie de Focul cel Be*nic *i prin ele calea ta urmează calea
zeilor dar !ngroparea lor te arunca mai 7os de dobitoace. ;oar prin
ele prime*ti adevarata cunoa*tere *i !n'elepciune adevărata putere
adevărata bucurie adevărata boga'ie rodnică *i trainica lucrare.
-1. ;ar iată că unde este iubirea poate apărea *i ura unde este voin'ă
poate aparea *i delăsarea unde este cura7ul poate apărea *i %rica
unde este răbdarea poate apărea *i graba *i unde este modestia
poate apărea *i tru%ia. 1ăci mi*cătoare sunt *i cele ce se văd *i cele
ce nu se văd din %iin'a omului. ;ar toate acestea sunt ale celui ce
simte iar peste el se a%lă cel ce g#nde*te *i acesta este cel ce vede
mi*carea !n nemi*care este cel care dincolo de toate aceste virtu'i
se des%ată !n cunoa*terea *i lini*tea ce !ntrece orice bucurie iar
aten'ia ec(ilibrul *i limpezimea sunt uneltele sale.
-.. 1el tulburat vede binele ca bine *i răul ca rău este atras de una *i
%uge de cealaltă dar !n'eleptul vede *i %rumosul *i ur#tul simte *i
%rigul *i căldura *i %ine'ea *i asprimea aude *i plăcutul *i
neplăcutul gustă *i dulcele *i amarul simte *i mireasma *i
du(oarea *i nu %ace 7udecată !ntre ele. El vede deslu*it că %irea
lucrurilor este !n toate căci %rumosul din ur#t se trage *i ur#tul din
%rumos dulcele a %ost amar la !nceput *i se va %ace iară*i amar
plăcutul se na*te din neplăcut *i neplăcutul din plăcut. Ji toate
acestea luminează su%letul !n'eleptului pentru că cele bune *i
plăcute (rănesc *i bucură trupul *i sim'urile sale iar cele neplăcute
ne!n'eleptului (rănesc mintea *i !n'elepciunea sa căci vede !nnoirea
lucrurilor *i semin'ele viitoarelor bucurii.
->. )u este u*oară cărarea zeilor dar nu uita nici o clipă că omul poate
cuprinde !n iubirea sa mai mult dec#t poate cuprinde !n ura sa
căldura se ridică mai mult dec#t poate cobori %rigul cel ce este
deasupra vede mai multe dec#t cel ce este dedesubt u*orul se
!ntinde mai mult dec#t se !ntinde greul lumina răzbate mai mult
dec#t poate răzbate !ntunericul puterea care une*te este mai mare
dec#t puterea care desparte.
--. Lungul *i scurtul au acela*i mi7loc5 cercul mic *i cercul mare
globul mic *i globul mare pe acela*i punct se spri7ină5 nevăzutul *i
văzutul acela*i loc ocupă5 toate cele mari stau ascunse !n cele mici
iar aici este o mare taina a %irii5 mare printre !n'elep'i este cel ce o
pricepe.
-E. Nnteleptul une*te pe cel ce vede cu cel ce g#nde*te cel ce simte cu
cel ce %ace dar ne!n'eleptul !i desparte. ;esc(ide"'i bine oc(ii căci
cel ce %ace cel ce simte *i cel ce g#nde*te sunt asemeni norilor care
vin *i pleacă dar cel ce vede prin oc(ii tăi este ve*nic *i lumina sa
este %ără umbră. El este dincolo de via'ă *i moarte dincolo de bine
*i rău dincolo de %rumos *i ur#t dincolo de curgerea timpului.
LEGILE BELAGINE
In%ormatii )6I
+eiţa ,estia ori ,esta, al cărei nume semnifică cămin sau casă, a
fost zeiţă a vetrei şi a focului sacru la stră%unii noştri -eo)Daci.
.Tre%uie reţinut faptul că Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva
decât o imagine a Soarelui ceresc / 0arele +eu. Soarele de andezid
de la Sarmizegetuza nu este altceva dec$t vatra altarului reginei
,estia 1 Vesta2, vatră pe care ardea focul nestins. 3n ceea ce priveşte
0arele Sanctuar circular, dacic, aflăm că a%sida centrală avea 456
de stâlpi de lemn dispuşi $n formă de potcoavă, iar la miloc 4era
vatra focului sacru7. După #alladio aflăm că am%ele temple ale
zeiţei Vesta de la 8oma, aveau aceeaşi formă 1de potcoavă2. 9ste
%ine să se ştie sau să se reţină faptul că, cultul zeiţei ,estia $n
-recia şi la 8oma a fost dus de Traco)Daci, $nainte de $ntemeierea
acestui oraş peninsular.7
'ă zeiţa ,estia aparţine stră%unilor noştri şi nu grecilor sau
romanilor, este pro%at de cele mai vec!i urme de civilizaţie din
lume, descoperite $n 8omânia, la 'otu 0iculinţi, $n udeţul
:otoşani; printre altele, fiind descoperite şi cele mai vec!i locuinţe
din lume 1%ordeie2 dat$nd de acum <=.=== de ani, av$nd $n centru
vatra stră%ună. 0aria -im%utaş declara> .România este vatra a
ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între
anii 6.500- 3.500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică,
panică, iu!itoare i creatoare "e artă, care a prece"at societă#ile
in"o-europene, patriarhale, "e luptători "in epocile !ron$ului i
%ierului7
3n această perioadă a matriar!atului se $nscrie viaţa şi activitatea
reginei ,estia a strămoşilor geto)daci. #rimul scriitor antic care
aminteşte de ,estia este ,erodot 16<? d.,r2. 9l spune că sciţii se
$nc!inau .$nainte de toate, la ,estia apoi la +eus şi la -eea7. Tot el
aduce un amănunt> .$n lim%a scită ,estia se spune Ta%iti7. Deci,
zeiţa focului la sciţi purta numele de Ta%iti. Tre%uie să menţionăm
că de la traci, zeiţa ,estia, $n acest timp, trecuse $n olimpul grecesc.
,esiod alcătuise o teogonie după %unul lui plac,7ca să pună ordine7
$ntre zei7. 3n felul acesta zeiţa geţilor ,istia sau ,estia devine tacit
zeiţă a grecilor.
Tot ,erodot, menţionând luptele lui Darius cu sciţii arată ca
(dant!@rsos, regele acestora a spus solului trimis de perşi> .'a
stăpân eu recunosc decat pe +eus, strămoşul meu, şi pe ,estia
regina sciţilor. #rin sciţi el $nţelege pe geţi. Situaţia ,estiei este
clarificată pe parcurs de Diodor din Sicilia, care scria> .&a aşa
numiţii geţi, care se cred nemuritori, +almoAis susţinea că şi el a
intrat $n legătura cu zeiţa ,estia. +almoAis a fost aducătorul
:elaginelor 1a &egilor Frumoase2 pe care le primise de la regina
fecioară ,estia.7 .*cestă ignorare a cultului +eiţei Focului, a
rolului lui +amolAis de intermediar $ntre divinitate şi om, a dus la
concluzia eronată că dacii ar fi fost politeişti. 8epetăm> +amolAis,
regele Dacilor, a primit :eleaginele de la zeiţa ,estia, după cum la
arieni, +arat!ustra a primit legile 4de la o zeitate %ună7
&egile :elagine 1legile frumoase2, un cod moral şi spiritual de viaţă
de care amintesc mulţi autori antici, astăzi este $nsă necunoscut.
9ste posi%il ca şi informaţiile spirituale şi ştiinţifice, inclusiv
astronomiceBastrologice, să ai%ă aceeaşi sursă> comunicarea cu zeiţa
,estia sau cu alte entităţi spirituale.7 ,estia sau ,istia, zeiţa
geţilor, ca pământeană, a fost regină a strămoşilor traco)daci $n
perioada matriar!atului, o regină fecioară, care $n cea mai
$ndepartată antic!itate a organizat statul strămoşilor traco)geţi şi
cultul focului $n vatra .'etăţii 8egale7, o mică fărâmă din soare)
focul ceresc care topea g!eaţa şi oferea muritorilor căldura necesară
vieţii.
-enealogia reginei ,estia, alcătuită de ,esiod, nu are nimic comun
cu realitatea. 9l nu a făcut altceva decât a introdus cultul zeiţei
,estia de la geto)daci $n lumea greacă, romană şi a altor popoare.
&a romani ,estia apare su% numele de Vesta iar preotesele se
numeau vestale. 8egina ,estia sau (stia, (asta sau Vesta şi)a
desfăşurat activitatea $n urul fluviului (stru la traco)daci. 'ă ea a
fost $n adevăr regină pământeană ne $ncredinţează faptul că a fost
reprezentată plastic, uneori ţinând $n mână sceptrul, em%lemă a
suveranităţii, iar $n .Statuia -iustiniani7, aflată $ntr)un muzeu din
8oma, o vedem pe ,estia sau Vesta $nveşmântată $ntr)un du%lu
!iton 1*. 0itru, op. cit. 6=, 61, 6C, ?6, ??, DD, 1EE, <?F2.
9m%lemele suveranităţii acestei zeiţe sunt o dovadă că ea a fost $n
adevăr regină a traco)dacilor, apoi a fost introdusă de ,esiod $n
panteonul Glimpului şi adorată pe un vast teritoriu, euro)afro)asiatic
Descoperirea numeroaselor statuete feminine 1%ogatul inventar de
figurine feminine, prezentat de 8adu Florescu 0iclea, $n #reistoria
Daciei, sunt o dovadă pentru evoluţia şi cultura statului traco)dac, $n
perioada matriar!atului. &a aceasta se adaugă cele <1 de statuete
feminine descoperite lângă 0oineşti 1:acau2, $ntr)un sanctuar. G
.0are +eiţă7 s)a descoperit la Trufeşti 1:otoşani2, alta la &i%ceva
1'araş)Severin2 s.a.. *cest mare număr de figurine feminine
ilustrează, ca $n nici o parte a Terrei, perioada matriar!atului,
avansată $n Daco)8omânia. .*r!eologia daco)română a auns la
descoperirea unor statuete feminine, care ne $ncredinţează că, $n
perioada matriar!atului, statul strămoşilor Daco)Traci era condus de
o femeie, autată de un so%or feminin.7
(nformaţia oferită de ,erodot, că ,estia la sciţi a avut alt nume,
aparţine unei epoci mai târzii, când cultul ei trecuse de la traco)daci
la celelalte popoare prin intermediul culturii greceşti. *ceştia şi)a
$nsuşit tacit cultura popoarelor mai vec!i.
,estia a fost regina strămoşilor traco)daci; după moarte a devenit
zeiţă a focului. 3n perioada patriar!atului, sciţii o adorau su% numele
de Ta%iti, grecii su% numele geto)dacic de ,istia sau ,estia, iar
romanii o adorau su% numele de Vesta. 'ultul ei s)a generalizat $n
spaţiul euro)afro)asiatic, după ce ,estia a trecut $n panteonul
Glimpului. .3n astrologie eAistă un asteroid cu acest nume, Vesta,
care are semnificaţia 4păstrătoarea flăcării7, a adevărului şi a altor
valori spirituale şi culturale naturale, având puteri transformatoare şi
creatoare 1seAuale2. Vesta este de o importanţă specială pentru cei
care au simţul unei misiuni sau unui scop $n viaţă, creând mediul
prielnic pentru $mplinirea acesteia.
+amolAis are ca şi corespondent astrologic pe Saturn, acest lucru
derivând atât din etimologia cuvântului 1zalHzeu, moAHmoş,
%ătrân2, cât şi din filosofia de viaţă simplă şi naturală, ascetică
uneori, pe care a predat)o getodacilor. G confirmare a acestei
legături spirituale iniţiatice $ntre +amolAis şi Vesta 1,estia2 o găsim
$n astrograma natală a 8omâniei, care este reprezentativă pentru
poporul român, trecutul şi viitorul lui.7
?naseas
&'e#ii îl cinstesc pe (ronos i îl numesc )amolxis.&
;iodor din <icilia"0iblioteca (istorica
&(ăci se povestete i că la *riani )athraustes a %ăcut să se crea"ă
că a primit le+ile "e la o $eitate !ună, la 'e#ii numi#i imortali$an#i,
)almoxis -le-a primit. "e la Hestia lor, iar la /u"ei 0o1ses "e la
$eul numit /ao.2
+erodot
&la aa numi#ii 'e#i, care se cre" nemuritori2
Iamblic(os
4)amolxis le-a întocmit le+ile, cum am arătat la început i a
în"emnat la !ar!a#ie pe concetă#enii săi, convin+ân"u-i că su%letul
e nemuritor i pentru că a învă#at pe 'eti aceste lucruri, i le-a
scris le+ile, e socotit "e ei "rept cel mai mare "intre $ei2
Fontes
&)amolxe sus#inea i el că a intrat în le+atură cu Hestia2, care i-a
pre"at 3e+ile %rumoase 45ela+inele6, "upă cum 0oise le primise "e
la /ahve2
Iordanes"Aetica
&7!servân" înclina ia lor "e a-l asculta în toate i inteli+en a lor ț ș ț
nativă, el i-a ini iat în aproape toată %ilo$o%ia, căci era maestru ț
priceput în aceasta. El i-a învă at etica, "e$vă ân"u-i "e o!iceiurile ț ț
lor !ar!are, i-a instruit în %i$ica, %ăcân"u-i să traiască potrivit cu
le+ile naturii, pe care +e ii transcriin"u-le le păstrea$ă până a$i ț
-sec V/ e.n.. cu numele "e 5ela+ines, i-a învă at lo+ica, %ăcân"u-i ț
superiori celorlalte popoare în ce prive te mintea, arătân"u-le ș
practica, i-a în"emnat să- i traiască via a în %apte !une, ș ț
"emonstrân"u-le teoria, i-a învă at să contemple cele 89 semne ale ț
$o"iacului, iar prin ele mersul planetelor i toată astronomia, ș
lămurin"u-i cum cre te i sca"e "iscul lunii i cu cât +lo!ul "e %oc ș ș ș
al soarelui întrece măsura rotun:imii pământului i le-a expus su! ș
ce nume i su! ce semne cele 3;5 "e stele trec "e la răsărit la apus, ș
ca să se apropie sau să se "epărte$e "e polul ceresc. Ve$i ce plăcere
4este6 ca ni te oameni prea vite:i să se în"eletnicească cu "octrinele ș
%iloso%ice, cân" mai aveau pu in ră+a$ "e ră$!oaie. <uteai să-l ve$i ț
pe unul cercetân" po$i ia cerului, pe altul proprietă ile ier!urilor i ț ț ș
ale ar!u tilor, pe acesta stu"iin" cre terea i scă"erea 3unii, pe ș ș ș
celălalt o!servân" eclipsele soarelui i cum, prin rota ia cerului, ș ț
=oarele vrân" să atin+ă re+iunea orientală, este a"us înapoi în
re+iunea occi"entală. 'etul se liniste te "e în"ată ce prime te ș ș
explica ia acestor lucruri. *ceasta i multe altele, învă ân" ț ș ț
>eceneu pe +e i, prin tiin a sa, a strălucit în mi:locul lor ca o ț ș ț
a"evărată minune.7
Dlaton"1(armides
&*st%el este aa"ar, (harmi"es, i cea -natura. a acestui "escântec.
Eu l-am învă#at acolo în armată "e la unul "in me"icii traci ai lui
)almoxis, care se $ice că &imortali$ea$ă2. ?i mi-a spus acest trac
că 'recii $ic !ine "espre cele "e care tocmai vor!eam. >ar
)almoxis @ $ise el @ re+ele nostru, $eu %iin", spune că aa precum
nu tre!uie să te apuci să trate$i numai ochii, %ără capul între+, i
nici capul %ără între+ul corp, tot aa nici corpul %ără su%let i că
ast%el se explică %aptul că multe !oli le scapă "octorilor "in 'reciaA
%iin"că ei n-au "at aten#ie între+ului, "e care ar tre!ui să se
în+ri:ească, căci "acă acestuia nu-i e !ine, atunci e cu neputin#ă ca
păr#ii să-i %ie !ine. <entru că @ spunea el @toate, i !une i rele, "e
la su%let pleacă în corp i în tot omul, i "e aici cur+, precum "e la
cap la ochi, i că "eci pe acela tre%uie să)l $ngrieşti mai $ntâi şi mai
mult, dacă vrei să fie %ine şi capul, şi restul corpului. (ar sufletul,
prea%unule, se tratează / spunea el / cu unele decântece, iar aceste
descântece sunt vor%ele cele %une> de la aceste fel de vor%e se
produce $n suflet cumpătarea 1sop!ros@ne2, şi când ea se produce şi
eAistă, de $ndată devine uşor să $ndrepţi sănătatea şi spre cap şi spre
restul corpului. 3nvăţându)mă el leacul şi descântecele, spuse> .să
nu te laşi $nduplecat de nimeni să)i tratezi capul cu acest leac, fără
să te lase mai $ntâi să)i tratezi sufletul cu descântecul. Fiindcă acum
/ spuse el / greşeala care se face printre oameni $n privinţa
cumpătării şi sănătăţii este aceea că unii medici practică una fără
cealaltă. Ii el mi)a poruncit foarte !otărât să nu las pe nimeni, oricât
de $nstărit, no%il sau arătos, să mă convingă să fac altfel. *stfel că
eu, fiindcă i)am urat şi sunt nevoit să mă supun, mă voi supune; şi
ţie, dacă ţi)e voia să $ţi laşi mai $ntâi sufletul să fie descântat de
descântecele tracului, aşa cum a poruncit străinul, $ţi voi da şi leacul
pentru cap; iar dacă nu, nu am ce să)ţi fac, o '!armides.7
1. 1oboară
dacii
liberi
din
column
ă
Drin
bărbi *i
plete
*uieră
un v#nt
$duc
cu ei
sărutul
libertă'
ii
Ji"al
perman
en'ei ce
răsună"
n c#nt
@2
1#nd
auzi de
c(iu *i
vai
Dune'i
*eile pe cai
<ă c#ntam !n vec(iul grai
Purai 'urai *i no (ai
.. <e"aude tropotul de cal !n noapte
Drintre păduri sting(ere *i pustii
Buie*te prin galopul ce"l st#rne*te
Iubirea de mo*ie *i de %ii
>. <untem urma*i de daci *i suntem liberi
1ăci libertatea ne"a %ost crudul dor
?urind am rupt !n veacuri mii de lan'uri
1e ne"au robit mereu de"at#tea ori
-. Lăsăm să treacă peste noi durerea
Ji %ocul ce se"ncinge peste timp
1ăli'i de"at#ta ură *i robie
<trigăm că libertatea"i lucru s%#nt
9almo8is
+almoAis 1numit de către unii dintre ei si -e%eleizis
J6K
2 era zeul suprem. 9l a fost numit de diferite surse de)a
lungul timpului> reformator mitic, profet, mare pontif, rege, medic, zeu -recii l)au numit c!iar i 4 arlatan7, sclav ș ș
al lui #itagora. 3ntrucât +almoAis a trăit cu mult $naintea lui #itagora, potrivit lui ,erodotus
J6K
, $ntâlnirea lui
+almoAis cu #itagora nu pare să fi fost posi%ilă.
#otrivit surselor din antic!itate i +almoAis i Deceneu au călătorit in 9g@pt de unde au primit $nvă ăturile ș ș ț
religioase
J1K
. #itagora a primit i el $nvă ături de la preo ii egipteni iar similaritatea doctrinelor i)a făcut pe grecii ș ț ț
antici să sus ină o apropiere +almoAis)#itagora ț
• Aebeleizis / zeul fulgerului, tunetului, ploii. 9ra reprezentat ca un %ăr%at c!ipe , uneori cu %ar%ă. ș
Fulgerele i tunetele erau manifestările sale. ș
• 9amol8is 1+amolAe2 / zeul suprem al geto)dacilor, zeul tărâmului de dincolo, al mor ilor i al viilor, ț ș
reprezentând lumea su%terană i via a de după moarte. ș ț
• 0endis / zei ă a &unii, a pădurilor i a farmecelor, zei a dragostei i a maternită ii. ț ș ț ș ț
• ;erzis 1Derzelas2 / zeul sănăta ii. ț
• QotHs 1'ott@o2 / zei a)mamă $n mitologia traco)dacă. ț
&egile lui +almoAis
Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu
si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt.
Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale,
miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este
mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de
lumina si tot ce vine din lumina este viata si ia faptura.
*
Precum fulgerul aduce lumina, si din lumina tunetul si focul ce se
revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in
fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie
o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este
averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar
vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in
jurul sau.
*
Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te
inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in
josul sau, acelasi aer este sus, ca si jos, la fel creste copacul in varf de
munte, ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet, ca si
pamantul cel neted.
*
Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea
plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu
razbate, iar prea multa apa ii stinge suflarea.
*
Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt cu atat radacinile
sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita
asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci
masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.
*
Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care
incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina
semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii
da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.
*
Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un
firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare
si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor. Asemenea este si
gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu
tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa
cu apa se aduna, si impreuna puterea este si mai mare.
*
Ia seama de taina aceasta si nu o uita: acel firicel de apa stie unde va
ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot
opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa
ajunga si vei vedea ca nimic nu poate opri drumul sau. Sa-ti fie gandul
limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor
din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc,
pamant cu pamant si munte cu munte.
*
Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca
precum a venit, caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de
vorbele desarte si de neadevar, sunt ca pulberea campului ce-ti acopera
ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te
indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele
lor sunt rusinea, neputinta, saracia, boala, amaraciunea si moartea.
*
Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea
lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat
din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel
tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea
lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei
unelte, trebuinta sau frumusetea? Duce un om mai mult decat boul? E
mai bogat vreunul ca pamantul? Doar cunoasterea si intelepciunea il
ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoasterea daca ea nu este
lamurita de vreme.
*
Fierul rosit a fost rece si se va raci iarasi, vasul a fost pamant si va fi
iarasi pamant, pamantul ce-a fost sterp, acum este pamant roditor si se
va starpi iarasi peste vremi. Ravna omului face schimbatoare toate
acestea. Dar ravna ii intoarce bucuria in tristete si linistea in neliniste.
Fierul si focul ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il
indeamna a merge pe carari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea
lui. Tot ravna il indeamna la strangerea de averi, la marirea puterii si
la a se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de
aici se naste, ea te va cobori mai jos de dobitoace, ea te va desparti de
fratele si de vlastarul tau.
*
Neinteleptul este manat de ravna, dar inteleptul incaleca ravna.
Neinteleptul sufera cand ravna il duce la pierdere si la cadere, dar
inteleptul intotdeauna gaseste castigul in pierdere si inaltarea in
cadere.
*
Trufia raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc
mai josnic decat omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea
este cea dintai putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva
gandul tau sa se impresoare cu trufia, caci mai jos de dobitoace vei
ajunge.
*
Gandul bun si vorba inteleapta iti poate potoli necazul, iti poate racori
inima, dar nu te vindeca pentru ca omul sufera dupa cum trufia a
crescut in el, caci suferinta este umbra trufiei.
*
Nu iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, argint sau
aur, caci ele asa cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea, iar
dupa iarna vine primavara, caci asa este randuit si asa este firea
lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de unde
au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururea si aceasta are
nenumarate si nesfarsite ramuri, iar asemenea izvoarelor mintii si
sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si un foc fac sa
creasca toate cele ce cresc - ierburi, copaci, dobitoace si oameni - si din
aceeasi vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc, si vatra aceasta este
pururea.
*
Precum copacul cel falnic creste langa cel mic fara a-i face rau, asa sa
fiti intre voi; cel mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca
sufletul, caci va avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Arunca un
lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i
multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate
acestea le vei gasi mai tarziu inflorite in inima ta.
*
Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci
cel ce priveste prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii
celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
*
Nu grabi nicio lucrare, caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul
copt este usor de luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut.
Nu te grabi deci sa aduni ce este inainte de vreme, caci iti va amari
sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia, si cum creste roata,
asa creste si spita.
*
Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar daca mania se aprinde in
tine, ia seama ca nu cumva sa treaca de vorba ta. Mania vine din teama
si nu a locuit dintru inceput in inima ta; daca nu creste prin trufie, ea
se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide poarta intelepciunii, iar cel
trufas se pune singur langa dobitoace. Intelepciunea este mai pretuita
decat toate cele ce se vad cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si
este rodul cunoasterii udata de vreme.
*
Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si neputinta, ci mai degraba
cauta sa te folosesti de ele pentru indreptare, caci in rod ai si samanta.
Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod rau. Lacomia intotdeauna
duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la boala, gandurile sterpe
intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna loveste inapoi,
rautatea si neadevarul intotdeauna aduc neputinta, trufia intotdeauna
aduce suferinta.

*
Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si
asteapta pana ce devine iarasi curata. Asa se va duce si aprinderea
sufletului tau precum tulburarea aceea.
*
Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gandul tau si cum
samanta nu se poate fara coaja, asa este si gandul cel rodnic al omului.
Coaja gandului rodnic este vointa, iar fara vointa, gandul se usuca si
nu foloseste la nimic. Dar puterea este in rabdarea semintei, iar vointa
si rabdarea fac mladita firava sa razbata prin pamantul tare.
*
In vremea lucrului tau inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale
inainte de terminarea ei, caci precum fructul isi anunta venirea cu o
floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel cu mintea si simtirea
limpede inainte de a fi terminata.
*
Ia bine seama la cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic
avut, caci nici una, nici alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe
ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a
invelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator, ori
vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi, de acolo isi trage
grabnica avutie.
*
Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei,
asa se poarta si altii cu tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta,
din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar lumina ce vede prin ochii lui
este din aceeasi lumina cu cea care vede prin ochii tai.
*
Unde este taria omului, acolo ii este si slabiciunea, ceea ce-l ridica il si
coboara; ramai in limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate
acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui
greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland este deasupra celui
aprig. Limpede sa-ti fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.
*
Taria muntelui vine din rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este
numai invelitoare. Dar taria lui este incercata de vant, de apa cea lina.
Ia-ti puterea din rabdare si din liniste si foloseste-te de ea prin
limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci
limpezimea sa.
*
Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga, iar taria ei este asemeni
unei revarsari de ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea
oamenilor; ea vine de-afara, dar este chemata de teama lor, insa teama
vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevar,
lene si trufie.
*
Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba si nerosita de vin si lasa
vremea sa o imbrace cu intelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si
garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru cu.c kln/lnc nc nxcln
xkcnv.xcn .kxcnk jnckj nckjn j;cn ;jk\ ;kjcn;jk ;jkn;cvkjn
;jkvcn;kjc;jk n;jkn ;kjn jkn; jk
Bkjn/klknx;oknzklmkc/lknv;lkxcv.knxc.kvnx.cv.xkln*
Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste
cerului pentru ploaia care iti hraneste pamantul, multumeste soarelui
pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului tau, multumeste
lunii pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor ca vegheaza
asupra somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l
iei din el, multumeste padurii pentru tot ce iei de acolo, multumeste
izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrarile
ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe
chip.
*
Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine
seama ca purtarea lor cea rea este semanata si crescuta din teama si
neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu
cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci apasarea pe rana nu o
vindeca. Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este amara
pantecului tau? Asa este si cu omul; de vei vrea sa-l indrepti, adu-i
pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat omului bun cat
si omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata
venind. Cine vede mai bine?
*
Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si
sufletul celui tulburat, caci cel inteleptit a fost odata la fel ca si cel
tulburat, iar roadele amare l-au facut sa tina seama de alcatuirea fiintei
sale. A fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a
scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el,
apoi a privit inlauntrul sau si iata ca roadele sale amare aveau radacini
in mintea si simtirea poftelor sale.
*
Este o floare mai frumoasa ca cealalta? Este un izvor mai limpede
decat altul? Este un fir de iarba mai presus de un altul? Fiecare are
taria, frumusetea si priceperea lui. Este in firea lucrurilor ca padurea
sa
aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de flori si dobitoace. Nu
seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de toate
pentru a bate fierul. Este mana stanga mai buna ca dreapta? Altfel
vede ochiul stang de cel drept? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos
isi au rostul lor, cele mari isi au rostul lor si cele mici isi au rostul lor,
cele repezi isi au rostul lor si cele incete isi au rostul lor, cele ce au fost
si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.
*
Neputinta vine dupa rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea
primesti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului
tau si al celui de langa tine are aceeasi vatra si ramane fara umbra.
Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului aproapelui tau.
Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte, iar batranetile tale vor fi
ca pomul copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai
venit, satul de caldura urmasilor tai.
*
Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva
deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu
trufie, caci acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce sunt deasupra ta sa te
uiti cu privirea de prunc si fara teama.
*
Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea, iar
toate acestea le gasesti in om si toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic
care sa fie afara si sa nu fie si inauntru. Ia seama la toate acestea cand
iti apleci privirea inauntrul tau si vei gasi toata intelepciunea zeilor
ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului de
aceasta intelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si
Vesnic.
*
Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea
ranilor, frumusetea ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute
prin puterea si suflarea Focului cel Viu si Vesnic care este in fiecare si
al carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o
farama din putinul ce se vede...
*
Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi te pune doar putin mai
sus de dobitoace, caci nu un sunet placut te ridica, nici o duioasa
atingere, nici un gust placut, nici o mireasma imbatatoare si nici o
bucurie a ochilor. Caci unde este caldura apare si frigul, unde este
dulcele apare si amarul, unde este placutul apare si neplacutul, unde
este mireasma apare si duhoarea, si unde este ras pandeste si bocetul.
*
Iata dar calea de inceput: cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea
de batrani si de cei intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea
de neadevar si de vorbele desarte, ferirea de cearta si de manie, buna
purtare intre semeni. Dimineata sa te trezesti cu ele in minte, ziua sa le
porti mereu cu tine, seara sa le ai cu tine in somn, iar astfel, supararea,
lipsa, amaraciunea, neputinta, boala si rautatea altora nu se vor atinge
de tine.
*
Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia,
iar ele ridica omul cu adevarat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul
cel Viu si Vesnic, iar prin ele, calea ta urmeaza calea zeilor, dar
ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti
adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata putere, adevarata
bucurie, adevarata bogatie, rodnica si trainica lucrare.
*
Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde este vointa
poate aparea si delasarea, unde este curajul poate aparea si frica, unde
este rabdarea poate aparea si graba, iar unde este modestia poate
aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele ce nu se
vad din fiinta omului. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste
el se afla cel ce gandeste si acesta este cel ce vede miscarea in
nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in
cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si
limpezimea sunt uneltele sale.
*
Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de una si fuge
de cealalta, dar inteleptul vede si frumosul si uratul, simte si frigul si
caldura, si finetea si asprimea, aude si placutul si neplacutul, gusta si
dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecata
intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este in toate, caci frumosul
din urat se trage si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si
se va face iarasi amar, placutul se naste din neplacut si neplacutul din
placut. Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului, pentru ca cele
bune si placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar cele
neplacute hranesc mintea si intelepciunea lui, caci prin ele vede
innoirea lucrurilor si semintele viitoarelor bucurii.
*
Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita ca omul poate cuprinde in
iubirea sa mai mult decat poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica
mai mult decat poate cobori frigul, cel ce este deasupra vede mai multe
decat cel ce este dedesubt, usorul se intinde mai mult decat se intinde
greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate intunericul,
puterea care uneste este mai mare decat puterea ce desparte.
*
Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul
mic si globul mare, pe acelasi punct se sprijina; nevazutul si vazutul
acelasi loc ocupa; toate cele mari stau ascunse in cele mici, iar aici este
o mare taina a firii; mare printre intelepti este cel ce o pricepe.
*
Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste, cel ce simte si cel ce
face, dar neinteleptul ii desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face,
cel ce simte si cel ce gandeste sunt asemeni norilor care vin si pleaca,
dar cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa este fara umbra. El
este dincolo de viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de
frumos si urat, dincolo de curgerea timpului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful