You are on page 1of 119

Cartea lui Daniel Apocalipsa Vechiului Testament

-Generalitati-
Cu totii recunoastem ca avem nevoie, atat ca biserica , dar si ca omenire in general, de o
noua experienta religioasa, de o noua intelegere a vointei si a planurilor lui Dumnezeu cu aceasta
lume, dar si de o noua orientare in ceea ce priveste relatiile interumane.
Dar, indiferent de nevoile prezente sau viitoare ale bisericii si omenirii, solutia deja exista, pregatita
de un Dumnezeu al iubirii care a prevazut totul din timp. La aceasta din ce in ce mai acuta nevoie a
bisericii dupa o noua experienta religioasa, solutia divina se afla in intoarcerea la Cuvantul lui
Dumnezeu, Biblia, si in mod deosebit la cartile profetice Daniel si Apocalipsa.
Ceea ce am afirmat mai sus nu este o simpla lozinca de fatada, ci o experienta pe care am trait-o
personal impreuna cu o grupa de studiu si rugaciune, in care am studiat cartea profetului Daniel.
Multimea binecuvantarilor primite in acele ocazii si lumina unei deschideri de orizont in ceea ce
priveste profetia biblica, ne-au facut pe toti sa recunoastem valabilitatea afirmatiei de mai sus. Intr-
adevar, Dumnezeu a pus in studiul celor doua carti niste binecuvantari speciale, care nu pot fi
primite pe nicio alta cale.
Titlul acestei serii de prelegeri este inspirat dintr-o afirmatie a lui Ernst Kasemann:
Apocalipsul acestei carti a Vechiului Testament este mama teologiei crestine. Desmond
Ford, Daniel, pag 23
Iata cateva motive care ma determina sa-i dau dreptate autorului care a facut aceasta afirmatie:
1. Ambele carti ( Daniel si Apocalipsa ) sunt carti profetice. Aceasta afirmatie nu pare sa spuna
prea mult, caci in Biblie sunt nenumarate carti profetice, dar si capitole profetice din interiorul unor
carti care nu au un caracter predominant profetic.
Spre deosebire de celelalte capitole sau carti profetice care privesc prima venire a Domnului
Christos, sau diferite momente din istoria poporului Israel, Daniel si Apocalipsa sunt carti ce
contin profetii escatologice ( eskatos=ultim, logos= cuvant, studiu ). Prin urmare, profetiile
continute in cele doua carti privesc, pe langa o vedere panoramica a istoriei lumii, si ultimele
evenimente care se vor derula pe pamant inainte de revenirea Mantuitorului.
In Biblie mai exista si alte cateva capitole escatologice: Matei cap. 24; Luca cap.17 si 21; Ioel cap. 2,
etc. Daniel si Apocalipsa sunt in intregime carti profetice cu acest caracter escatologic.
Cateva dovezi in acest sens chiar din cuprinsul cartii lui Daniel:
a) Daniel 2, 28: Ce se va intampla in vremile de pe urma. Visul lui Nebucadnetar din cap. 2
cuprinde evenimentele majore ale istoriei lumii pana la revenirea lui Christos si restabilirea armoniei
universale.
b) Daniel 8, 17: Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului. Sunt
cuvintele ingerului Gabriel care este trimis de Dumnezeu sa-i explice lui Daniel vedenia pe care
tocmai o primise.
c) Daniel 8, 19: Iata, iti arat ce se va intampla la vremea de apoi a maniei, caci vedenia aceasta
priveste vremea sfarsitului.
d) Daniel 8, 26: Tu pecetluieste vedenia aceasta, caci este cu privire la vremi indepartate
e) Daniel 10, 14: Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de
apoi,caci vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate.
f) Daniel 12, 4.9: Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana
la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste.
Cred ca avem suficiente motive sa consideram studiul celor doua carti escatologice ca fiind unul cat
se poate de actual si necesar, pentru intelegerea timpului sfarsitului in care deja ne gasim de o buna
bucata de vreme.
2. Ambele carti au fost scrise in exil. In momentul in care au primit descoperirile profetice din
partea lui Dumnezeu, Daniel se afla exilat in Babilon, iar apostolul Ioan era exilat pe insula Patmos
din Marea Egee. Autorii omenesti ai celor doua carti, Daniel si Apocalipsa, au trecut printr-o
experienta asemanatoare: au fost smulsi din tara lor, din familia lor, din biserica lor, fiind dusi
departe, ca prizonieri ai unor puteri ostile poporului lui Dumnezeu.
In fapt, Daniel si Ioan au fost doi straini si calatoripe acest pamant, atat la propriu cat si la figurat.
Imaginati-va si incercati sa intelegeti sfasierea de inima pe care au simtit-o cei doi atunci cand au
fost smulsi din mediul lor natal si dusi departe, in necunoscut!
Daniel, un adolescent de numai 17 ani si Ioan, un batran avand in jur de 90 ani, ambii traind aceeasi
experienta dureroasa a instrainarii de familie, de poporul din care faceau parte, dar si din biserica in
care se dezvoltasera spiritual. Crunt este acest sentiment al dezradacinarii si al instrainarii!
Cele doua carti ne invata, printre altele, si urmatorul lucru: ca acea fagaduinta pe care o gasim pe
paginile Bibliei de 366 ori- Nu te teme, caci Eu sunt cu tine!- este o fagaduinta vie pe care
Dumnezeu o implineste cu aceia care trec prin cele mai crunte incercari ale vietii.
Si apoi, carui om i s-a mai spus vreodata din partea cerului ca el este preaiubit si scump, asa
cum i s-a spus lui Daniel? Carui om i s-a mai dat asigurarea ca el va fi mantuit, asa cum s-a
intamplat cu Daniel in ultimele zile de viata?
Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul! Tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de
mostenire la sfarsitul zilelor. Daniel 12, 13
Cui i-a facut Domnul o asemenea promisiune? Unui om care, desi a fost inconjurat de onoruri si
bogatii lumesti la curtile celor mai mari imperii ale timpului, toata viata sa a fost un strain si calator
pe acest pamant, unui om care a cautat o patrie mai buna- patria cereasca.
Priviti la batranul apostol Ioan. Singur pe tarmul stancos al insulei, privind spre nesfarsitul marii
care-l despartea de fratii sai, de biserica la cladirea careia trudise atat de mult! Traind din amintiri,
nostalgic, ingrijorat de soarta bisericii, Ioan aude un glas, apoi vede un chip si simte o mana care il
mangaie pe umeri:
Nu te teme, caci Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma! Apocalipsa 1, 17-18
Al cui era glasul, al cui era chipul si a cui era mana care-l mangaia pe batranul aplecat sub povara
anilor? Erau chiar ale Mantuitorului in persoana.
Ce lectie spirituala putem invata din experienta celor doi barbati ai lui Dumnezeu! Cele mai mari
descoperiri profetice facute vreodata de Dumnezeu unor oameni au fost date celor care au trait in
cel mai inalt grad ca niste straini si calatori pe acest pamant; oameni care nu s-au legat sufleteste de
nimic din ceea ce le oferea pamantul. Pentru Daniel si Ioan, nici functia, nici bogatia, nici pozitia in
biserica, nici prigoana, nici viata, nici moartea, nimic nu i-a putut desparti de dragostea lui Christos si
de nadejdea unei lumi mai bune, aduse la existenta nu de om, ci de Dumnezeu.
3. Ambele carti sunt niste descoperiri ale lui Iisus Christos. Desi Cartea lui Daniel si Apocalipsa
ne poarta prin istoria acestei lumi tulburate de razboaie, prezentandu-ne o multime de amanunte cu
privire la lupta dintre bine si rau, totusi ele au in centru Persoana si lucrarea Mantuitorului in
favoarea omenirii decazute.
Unde Il putem gasi pe Iisus Christos in Cartea lui Daniel?
In mod indirect, Il gasim pe Domnul oglindit in vietile si caracterele celor patru tineri credinciosi, in
mod deosebit in viata si caracterul lui Daniel. Trei imparati pagani, care au stapanit peste doua
imperii puternice ale vremii, au recunoscut ca in Daniel exista un duh inalt, duhul dumnezeilor celor
sfinti. Nebucadnetar, Belsatar si Dariu Medul, venind in contact cu viata si principiile de viata ale
tanarului exilat evreu, nu au putut decat sa recunoasca realitatea: Duhul lui Christos locuia deplin in
viata lui.
In mod direct si vizibil, Il gasim pe Mantuitorul acolo unde oamenii se asteptau cel mai putin- in
cuptorul aprins al incercarilor. Desi cei trei prieteni si tovarasi de suferinta ai lui Daniel au fost arucati
in cuptorul aprins , datorita refuzului lor de a se inchina chipului de aur, Nebucadnetar cel manios ,
spre surprinderea lui, zareste nu trei torte vii care se consuma, ci patru oameni liberi care se plimba
prin mijlocul focului. Cel de-al patrulea personaj era atat de deosebit de ceea ce era obisnuit
imparatul sa vada incat recunoaste in el un fiu de dumnezei.
Cine putea fi acest fiu de dumnezei daca nu Insusi Iisus Christos, Cel ce facuse fagaduinta:
Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te
vaarde si flacara nu te va aprinde. Isaia 43, 2
El, Mantuitorul in persoana, venise alaturi de cei trei tineri pentru a implini personal fagaduinta
facuta.
Insa Mantuitorul apare si intr-unalt mod in Cartea lui Daniel: in descrierile profetice.
In cap.7 in care gasim descrisa scena judecatii preadvente, Domnul Christos apare in calitatea sa de
Avocat, de Aparator al neamului omenesc. Daniel 7, 13.
In cap. 8, care zugraveste conflictul dintre cornul cel mic si capetenia ostirii, careia Ii smulge
jertfa necurmata, Mantuitorul este chiar Cel numit capetenia ostirii. Daniel 8, 11
In cap. 9, Isus apare ca Cel Uns, care va fi starpit, dar care va invia la timpul hotarat. Daniel 9, 25-
27.
In cap. 12, Iisus apare ca Marele Voievod Mihail, Ocrotitorul copiilor poporului lui Daniel, Cel
care se va ridica la sfarsitul timpului pentru a-Si mantui copiii din marea stramtorare finala.
De retinut! Cartea lui Daniel ni-L prezinta pe Domnul sub un nume nou, nemaiintalnit in Vechiul
Testament. Un Nume pe care Mantuitorul Si L-a insusit si L-a folosit cu mare placere in timpul
activitatii Sale pamantesti de cel putin 80 ori- FIUL OMULUI.
M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu
alOmului: a inaintat spre Cel Imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui. Daniel 7, 13
Fiul Omului- Numele pe care Domnul L-a folosit cu cea mai mare placere si prin care noi, oamenii
pacatosi, intelegem cel mai bine umilinta si dragostea Sa fata de noi. El, Domnul slavilor, Creatorul
celor vazute si nevazute, devine om, devine Fiu al Omului, pentru ca noi, simple fire de praf in acest
univers, sa putem deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu.
Acest nume simplu sub care Mantuitorul ni se descopere pe paginile Cartii lui Daniel cuprinde in
esenta intregul plan al Mantuirii noastre- Evanghelia in samburele ei.
Au existat si inca mai exista obiectii cu privire la autenticitatea Cartii lui Daniel. Unii sustin ca Daniel
nici macar nu a existat, ca el este o simpla legenda, folclor evreiesc.
Altii sustin ca de fapt cartea nu a fost scrisa in secolul al 6-lea in. Hr., asa cum reiese din cuprinsul
ei, ci ar fi fost scrisa mult mai tarziu, in secolul al 2-lea, pe vremea Macabeilor si a lui Antioh
Epifanul.
Desigur, cercetatorii Bibliei au la indemana o multime de argumente care dovedesc faptul ca
aceasta carte nu e un fals, ci este o carte autentica. S-au gasit printre manuscrisele de la Marea
Moarta, in pesterile de la Qumran, sute de fragmente din cartea lui Daniel, ce au fost publicate la
Oxford in anul 1955. Insa dincolo de orice dovezi istorice, arheologice , sau de alta natura, Biblia ne
ofera o dovada suprema a autenticitatii acestei carti- marturia personala a lui Iisus Christos.
In predica Sa de pe munte, Mantuitorul aminteste de o singura carte din Biblia ebraica, si aceasta
singura carte este Cartea lui Daniel.
De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiiri, despre care a scris proorocul Daniel, asezata in
locul sfant- cine citeste sa inteleaga Matei 24, 15 Isus nu doar aminteste in trecat despre
Cartea lui Daniel, dar El ne si indeamna sa o citim si sa cautam sa o intelegem.
Ce dovada mai credibila ne trebuie pentru ca sa credem ca aceasta carte este autentica, inspirata
de Duhul Sfant si atat de importanta pentru oamenii ce fac parte din ultima generatie a umanitatii?
Concluzii: Cartea lui Daniel a fost studiata de multi oameni, fie prieteni, fie dusmani ai adevarului. A
fost studiata de Isaac Newton, matematician si savant renumit; a fost studiata de Cristofor Columb,
descoperitorul Americii, cel care ajunsese la concluzia ca sfarsitul lumii trebuia sa aibe loc dupa
circa 400-500 ani. Parti din Cartea lui Daniel au fost studiate si de Adolf Hitler, cu specificarea
faptului ca acesta, nefiind de acord cu adevarul profetic descoperit ( divizarea Europei, conform
profetiei din cap. 2 ), a incercat sa sfideze vointa divina, incercand sa uneasca Europa pe cale
militara.
Ocazia oferita de aceste prelegeri nu face dacat sa ne invite si pe noi la un studiu aprofundat al
acestei carti deosebite, scrisa de un om deosebit, pentru niste timpuri atat de deosebite ca cele pe
care le traim cu totii.
Lori Balogh
Daniel om prea iubit si scump
In viata apar deseori momente de descurajare. In lupta cu pacatul, cu eul personal, dar si cu
rautatea celor din jur, uneori obosim. Este ocazia de aur pentru Satana de a ne invalui in negura
indoielii cu privire la iubirea lui Dumnezeu.
Loviti, biruiti de ispitele celui rau, sau de propria noastra fire pacatoasa, ne intrebam plini de
neliniste: Oare ma mai iubeste Dumnezeu? Mai pot ajunge vreodata la tinta, la desavarsirea dorita
de Dumnezeu? Desavarsirea caracterului este o tinta realista, care se poate atinge, sau e o simpla
iluzie, ofata morgana , spre care omul alearga intrega sa viata, dar pe care nu o atinge niciodata?
Multumim lui Dumnezeu ca exista un raspuns la toate aceste intrebari si indoieli, precum si la multe
altele care ar putea sa se nasca in mintea noastra. Si, unul din raspunsurile date de Dumnezeu la
aceste intrebari este insasi Cartea lui Daniel. Cartea aceasta, supranumita pe drept cuvant
Apocalipsa Vechiului Testament, nu contine doar fragmente de istorie antica, nu ne prezinta doar
profetie escatologica, ci si caractere de oameni care au atins deasavarsirea. Si aceasta nu in conditii
de viata normale, ci in conditii de viata cu totul deosebite.
Cu privire la autorul cartii, se pune o intrebare cat se poate de fireasca: Se poate gasi in viata lui
Daniel vreun lucru pacatos, vreun defect de caracter, vreo slabiciune? Greu de gasit asa ceva in
viata lui Daniel, asa cum este ea prezentata in Biblie.
Sa tragem de aici concluzia ca Daniel era construit dintr-un alt material, ca nu era si el un om ca si
noi, cu slabiciuni omenesti, cu defecte? Nu! Cu siguranta ca nu! Daniel era un om ca oricare dintre
noi, cu inclinatii spre rau ca orice om. Dorim dovezi in privinta aceasta? Iata doar doua:
1. Biblia afirma catoti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Romani 3, 28.
Nici Daniel nu facea exceptie, dupa cum nu au facut exceptie de la acesta realitate dureroasa nici
Moise sau Ilie, care, desi au avut caderi si slabiciuni omenesti, au fost socotiti vrednici sa fie luati la
cer.
2. In rugaciunea sa, Daniel isi marturiseste pacatul sau impreuna cu al poporului: pe cand inca
vorbeam eu, ma rugam, imi marturiseam pacatul meu si pacatul poporului meu
Israel Daniel 9, 20 pp.
Asadar, Daniel era un om ca oricare dintre noi. Insa era un om care , prin supunerea sa fata de
vointa lui Dumnezeu si conlucrare cu Duhul Sfant, a atins niste culmi ale caracterului pe care nu
multi oameni au reusit sa le atinga.
Cine dintre oameni a mai primit un calificativ maxim din partea cerului asa cum a primit Daniel? In
raspunsul pe care ingerul Gabriel il aduce profetului, de trei ori apare expresia om preaiubit si
scump Daniel 9, 23; 10, 11.12
Un om pacatos nu-si poate dori mai mult. Ce poate fi mai incurajator decat sa stii ca tu, om slab, cu
caderi si pacate, in loc sa fii abandonat, esti pretuit inaintea cerului si esti preaiubit de Creator?
Asadar exista in Cartea lui Daniel un raspuns la momentele noastre de descurajare, de singuratate,
de instrainare si de cadere. Cand ne predam viata cu totul in mainile lui Dumnezeu, cand Ii dam Lui
inima noastra cu tot raul din ea, cerul este gata sa realizeze pentru noi si in viata noastra lucruri
marete.
Un studiu atent al vietii acestui barbat al credintei, ne conduce la descoperirea unui buchet de calitati
deosebite, demne de a fi puse ca tinta in viata oricarui om. Ceea ce este de remarcat in mod
deosebit este faptul ca Daniel a exemplificat aceste calitati nu in conditii normale de viata, ci in
conditii exceptionale.
Desi din familie regala, tanarul Daniel are parte inca din frageda tinerete ( in adolescenta ) de o viata
grea si tulburatoare. Dezradacinat din tara lui si instrainat de propria sa familie,( care probabil a fost
ucisa in timpul asediului Ierusalimului), apoi dus intr-o tara straina, indepartata si pagana, fara
speranta de a se mai intoarce vreodata, avand conditia de rob, Daniel realizeaza doua lucruri
extraordinare:
1. Ajunge la cea mai inalta pozitie sociala din timpul sau- prim- ministru sub mai multi imparati,
conducand doua imperii puternice: Babilonul si Medo- Persia. Mai mult decat atat, el a reusit sa-si
pastreze autoritatea si functia nu un an sau doi, ci aproape 70 ani- o viata de om!
2. Ajunge sa primeasca din partea cerului cel mai valoros calificativ moral: om preaiubit si scump.
Sa observam, pe scurt, cateva din acele calitati care au facut din Daniel un om cu adevarat de
succes, un model pentru toate generatiile care au urmat.
CONCEPTIA DESPRE VIATA.
O gasim inca din primele versete ale cartii sale: Daniel 1, 1-2 De subliniat in aceste versete este
afirmatiaDomnul a dat in mainile lui pe Ioiachim
Pentru Daniel nu exista ghinion sau noroc. El nu pune infrangerea lui Israel pe seama superioritatii
armatelor lui Nebucadnetar, nici pe alte cauze. Dincolo de aparente, Daniel vede mana lui
Dumnezeu care conduce istoria natiunilor si a indivizilor. Aceasta viziune asupra vietii inseamna
maturitate spirituala, calitate pe care a pastrat-o si dezvoltat-o pe tot parcursul vietii, chiar si atunci
cand imprejurarile erau nefavorabile.
UMILINTA
Daniel nu era un om de rand. El era un om de vita regeasca, un print al lui Israel, cu o educatie
aleasa. Nobletea caracterului sau era recunoscuta printre cei din vremea sa. Profetul Ezechiel scrie
in cartea sa :chiar de ar fi in mijlocul ei acesti trei oameni: Noe, Daniel si Iov, ei nu si-ar
mantui decat sufletul lor prin neprihanirea lor, zice Domnul. Ezechiel 14, 14 Dupa
ascensiunea sa in pozitia de mare demnitar la curtea lui Nebucadnetar, renumele lui Daniel creste
vertiginos. Si totusi, Daniel ramane un om de o modestie exemplara.
Desi el este autorul cartii ce-i poarta numele, Daniel nu se pune pe sine in centrul acestei carti. Ar fi
putut scrie cartea intr-un stil cu totul deosebit, elogiindu-se pe sine, intelepciunea sa, biruintele sale,
pozitia sa la curtea Babilonului. Literatura antica abunda in asemenea elogii aduse omului. Daniel
scrie despre sine doar strictul necesar, iar atunci cand scrie despre hotararea si statornicia sa, scrie
la persoana a 3-a, ca si cand ar vorbi despre altcineva.
Orice reusita si succes care-l inalta in ochii semenilor, el le pune pe seama binecuvantarii lui
Dumnezeu. Cand imparatul il intreaba: Esti tu in stare sa-mi spui visul si talcuirea? Daniel
raspunde plin de modestie: Daca mi s-a descoperit taina aceasta nu inseamna ca este in mine
o intelepciune mai mare decat a tuturor celor viiDar este in ceruri in Dumnezeu care
descopera tainele. Daniel 2, 26- 30
HOTARAREA
Iata o calitate care e cu atat mai de apreciat cu cat Daniel a manifestat-o la o varsta de adolescent (
17 ani ) .
Daniel s-a hotarat Daniel 1,8 Noua ni se pare usor si firesc. Citim si credem ca asa este firesc
sa se intample. Sa nu credem ca lui Daniel i-a fost usor! Orice hotarare presupune o lupta crancena
in sufletul omului, o lupta intre bine si rau, intre ascultare si neascultare fata de vointa lui Dumnezeu.
Oare tanarului Daniel nu i-a fost teama de urmari? Oare frica si descurajarea nu-l urmareau si pe
el? Desigur! Era doar un om ca oricare din noi. Era un tanar inca necalit in greutatile vietii. Dar, desi
lupta sufleteasca a fost teribila, Daniel a biruit.
Hotararea unui om de a face voia lui Dumnezeu este un act juridic ce Ii permite lui Dumnezeu sa
lucreze in favoarea omului, fara ca Satana sa poata obiecta. La doar 17 ani, Daniel s-a hotarat sa
ramana de partea lui Dumnezeu, de partea adevarului si a dreptatii, iar Dumnezeu nu a ramas dator
fata de el: a binecuvantat aceasta hotarare cu o putere care l-a facut pe Daniel sa-si pastreze si sa-
si intaresaca hatararea intreaga sa viata.
RESPECTUL
Exista multi oameni hotarati, intr-un domeniu sau altul, insa hotararea insotita de respect este o
floare rara. Priviti-l pe Daniel cum vorbeste dregatorului babilonian dupa ce a luat hotararea de a-si
trai credinta asa cum a invatat-o!
Daniel s-a hotaratsi a rugat pe capetenia famenilor sa nu-l sileasca sa se spurceDaniel
1, 8
Daniel ar fi putut sa ia o atutudine sfidatoare, caracteristica varstei, si ar fi putut spune dregatorului:
Stii ceva? Eu sunt evreu si nu unul oarecare, sunt un evreu de vita regala. Eu n-am sa ma ating de
bucatele voastre spurcate chiar daca m-ai taia in bucatele! Nu, Daniel nu este arogant, desi stie ca
Dumnezeu este de partea lui si il va ajuta. Dimpotriva, vorbeste plin de respect si tact, chiar daca in
fata sa se aflau asupritorii poporului din care facea parte.
Vesnic sa traiesti, imparate! este salutul cu care batranul Daniel, in varsta de peste 80 ani la
acea data, il intampina pe imparatul Dariu, din mijlocul gropii cu lei in care fusese aruncat. Ar fi putut
recurge la blesteme, la amenintari, cuvinte de ocara la adresa imparatului care-l trimisese pe
nedrept la moarte, dar el nu a facut-o. Si-a pastrat respectul chiar intre fiarele inspaimantatoare si
infometate din groapa leilor, dovedind ca diamantul ramane diamant chiar atunci cand este aruncat
in noroi.
CREDINTA
Incearca pe robii tai zece zile ii cere Daniel capeteniei famenilor. Daniel 1, 12
Pe ce baza ii cere Daniel acest termen relativ scurt ? Pe baza experientei ca o alimentatie
sanatoasa si simpla ii vor face mai bine decat hrana de la masa imparatului? Putin probabil ca intr-
un timp atat de scurt putea sa se vada o diferenta atat de clara! Inclin sa cred ca Daniel s-a bazat
mai mult pe Dumnezeu decat pe alimentele sanatoase.
Daniel a ramas un om al credintei si in postura de rob, dar si de mare demnitar, si ca un condamnat
la moarte, dar si in mijlocul onorurilor de la curtea celor doua mari imperii. Iar atunci cand ii erau in
joc averea, functia sau viata, el nu a ezitat nicio clipa in a se increde in Dumnezeu, orice s-ar
intampla. Daniel a stiut sa renunte la toate. La un singur lucru nu a renuntat niciodata- la legatura sa
cu Dumnezeul sau. El L-a iubit pe Dumnezeu din tota inima sa, cu tot cugetul sau, cu toata puterea
sa si cu tot sufletul sau. Iar Dumnezeu l-a onorat peste asteptari.
Si in viata noastra vor veni mereu ocazii de a alege intre un serviciu mai bun, cu compromisuri, si
unul mai putin bun, dar curat; mereu vom fi pusi in situatia de a alege intre a-L asculta pe Dumnezeu
si a nu-L asculta. Daniel a stiut sa aleaga partea cea buna care nu i se va lua. Dumnezeu l-a onorat
si in aceasta viata, dar il va onora si cu viata vesnica.
SPIRITUL FRATESC
Daniel nu a fost un om izolat, un singuratic, un pustnic. In momentele de incercare el a cautat
intotdeauna partasia fratilor sai, impartasind cu ei bucuriile si necazurile. Ar fi putut lua singur povara
luptei, inchizandu-se in sine si experimentand doar pentru sine puterea lui Dumnezeu. El insa
cunostea adevarul exprimat de Mantuitorul, cu sase secole mai tarziu: Acolo unde sunt adunati
doi sau trei in NumeleMeu, voi fi si Eu in mijlocul lor.Matei 18, 20
Iar atunci cand primeste raspuns la rugaciunea unita a celor patru , el stie sa multumeasca in
numele tuturor. Da, lupta credintei se poate duce si de unul singur, dar ce putere si binecuvantare
este acolo unde alaturi de tine lupta, se roaga si pun umarul la greutati si fratii tai de credinta!
BUNATATEA
Daniel a fost un om de o bunatate exemplara. Dupa ce este inaltat in slujba si onoruri, el ar fi putut
sa se retraga fericit in noua sa lume, consumandu-si succesul de unul singur. Daniel insa se
gandeste si la tovarasii sai de suferinta si rugaciune, cerandu-i imparatului sa le dea lor slujbele
imparatesti. Este adevarat ca nu e o mare virtute ca cineva sa-si iubeasca prietenii. Orice om, cat de
rau ar fi, are prieteni la care tine intr-un fel sau altul. Spunea Domnul intr-o ocazie: Daca-i iubiti pe
cei ce va iubesc, ce lucru deosebit faceti?
Iata ca Daniel face un lucru cu totul deosebit: isi iubeste chiar si dusmanii. Si a dovedit-o cu
prisosinta, impiedicand uciderea inteleptilor Babilonului de indata ce i s-a descoperit visul
imparatului. Nu pierde pe inteleptii Babilonului!- a fost primul sau gand si prima sa cerere dupa
ce Dumnezeu i-a descoperit visul. Cine erau, de fapt, acesti intelepti? Erau cei care, mai tarziu, il vor
urmari pe Daniel, plini de ura si invidie, cautand un motiv de a-i face cel mai mare rau posibil.
CURAJUL
Intreaga viata a lui Daniel poarta amprenta unui curaj sfant, izvorat dintr-o relatie stransa cu
Creatorul sau. Numai cu un asemenea curaj a putut Daniel sa se prezinte in fata unor imparati
pagani, ca Nebucadnetar, sau Belsatar, mustrandu-i pentru pacatele lor. Nu este ceva usor de facut
sa apari in fata celor mai puternici oameni ai lumii, in fata carora tremurau multimi de oameni, si sa
le transmiti un mesaj atat de incomod.
De unde acest curaj? Care era sursa lui? Daniel era constient de misiunea sa cereasca. Inainte de
a fi un mare demnitar pamantesc, el stia ca este un ambasador al cerului. Si aceasta misiune
nu a uitat-o niciodata.
DEZINTERESUL MATERIAL
Pe tot prcursul vietii sale, de peste 90 ani, niciodata Daniel nu a fost manat in actiunile sale de vreun
interes material. Tine-ti darurile!, a fost raspunsul promt dat lui Belsatar, atunci cand imparatul a
dorit sa-l recompenseze pentru descifrarea mesajului misterios de pe zid.
CORECTITUDINEA
Capitolul 6 al Cartii lui Daniel ne relateaza despre un moment din viata lui in care totul a fost pus sub
lupa. Vrajmasii sai au incercat sa gaseasca ceva, cat de marunt, in viata lui, in slujba lui, in datoriile
fata de statul de atunci, in religia lui. Zadarnice le-au fost eforturile, trebuind sa recunoasca in Daniel
o corectitudine de exceptie.
Atunci capeteniile si dregatorii au cautat sa afle ceva asupra lui Daniel, ca sa-l parasca in ce
privea treburile imparatiei. Dar n-au putut sa gaseasca nimic, niciun lucru vrednic de
mustrare, pentru ca el era credincios si nu se gasea nicio gresealala la el si niciun lucru
rau. Daniel 6, 4
Dupa controale repetate si amanuntite din partea garzii financiare a timpului, din partea politiei
economice si a curtii de conturi, plini de ciuda, acesti invidiosi au trebuit sa recunoasca: Nu vom
gasi niciun cuvant de plangere impotriva acestui Daniel. Daniel 6, 5
Cat de mult a fost onorat Dumnezeu prin cinstea si corectitudinea acestui om! Oare ce s-ar fi
intamplat cu el daca ar fi fost gasit vinovat in vreo privinta: mita, inselaciune, coruptie, evaziune
fiscala, trafic de influenta, delapidare, deturnare de fonduri guvernamentale, etc.?
STUDIUL SCRIPTURILOR
Daniel cunostea Scripturile existente la acea data, fapt care l-a ajutat sa-si dezvolte o credinta
puternica si sa treaca mai repede peste momentele de criza. Aplecandu-se asupra cartii lui Ieremia,
pe care o studia cu interes, el a inteles ca robia babiloniana se apropia de sfarsit, fapt ce a fost o
mare mangaiere pentru sufletul sau.
VIATA DE RUGACIUNE
De fapt aici gasim adevaratul izvor al tuturor calitatilor amintite pana acum. Dupa interdictia semnata
de Dariu cu privire la inaltarea vreunei rugaciuni in intreg imperiul , Daniel se retrage linistit in
apartamentul sau si, fara sa-si ia masuri de siguranta speciale, continua sa se roage de trei ori pe zi,
asa cum facuse intotdeauna. Nici macar amenintarea cu moartea nu-l impiedica pe Daniel sa
mentina legatura lui cu Dumnezeu.
Cateva concluzii:
Cand a primit Daniel calificativul maxim din partea cerului, fiind numit om preaiubit si scump? Oare
atunci cand s-a hotarat sa nu se spurce cu alimentele necurate de la masa imparatului? Sau cand a
mustrat plin de curaj pacatele celor doi imparati puternici? A primit el acest calificativ cand se afla in
fundul gropii cu lei? Sau cand a iesit curat in urma controalelor de care a avut parte? Nicidecum!
Momentul in care cerul ii adreseaza aceste cuvinte de dorit pentru orice om, este cel al rugaciunii.
De ce nu i se spune om preaiubit si scump si in alte imprejurari? Pentru ca oameni corecti, oameni
care studiaza Biblia, care sunt curajosi, care dovedesc dezinteres material, care sunt plini de respect
fata de semeni si buni in relatiile cu cei din jur, mai exista in lume. Putini insa , au avut o viata de
rugaciune ca a lui Daniel.
Virtutile sunt zerouri fara valoare, daca nu sunt precedate de o cifra care sa le dea valoare. Si ceea
ce da valoare tutror vitutilor este o legatura vie cu Hristos, Domnul.
Om preaiubit si scump este sigiliul lui Dumnezeu pus pe fruntea acestui barbat care a
ogindit intr-un mod desavarsit caracterul lui Hristos. Acestui om , care a devenit autorul Apocalipsei
Vechiului Testament, i s-a oferit privilegiul sa vada prin ochii profetiei, istoria omenirii cuprinzand
mai bine de 2500 ani.
Fie ca acest sigiliu sa fie pus pe fruntea fiecaruia dintre noi, cei care traim pe pragul implinirii
ultimelor profetii care vestesc venirea Imparatiei slavei Domnului nostru Iisus Christos!Lori BaloghUn
adolescent in lupta
- Capitolul 1 -
Cartea lui Daniel este o carte de exceptie, de o complexitate si varietate unica. In ea gasim istorisiri
simple, intelese si de copii; gasim modele de viata pentru tineri; gasim lupte, incercari, experiente si
biruinte pentru cei maturi; dar gasim si hrana tare , consistenta, pentru mintile insetate de studiu si
cunoastere. Dar, mai important decat toate acestea, este faptul ca in cuprinsul ei gasim , ca punct
central al tuturor descoperirilor profetice, pe Domnul Iisus Christos.
Cateva date generale despre Cartea lui Daniel:
Cartea este alcatuita din doua parti distincte: o parte istorica, cu elemente profetice ( cap. 1-6 )
- o parte profetica, cu elemente istorice ( cap. 7-12 )
Capitolele 1-6 redau evenimentele istorice in ordine cronologica. Capitolele 7-12 redau viziunile
primite de profetul Daniel , de asemenea in ordinea primirii lor.
Daca partea istorica a cartii ne arata ce caracter trebuie sa dobandim pentru a putea trece cu bine
prin criza finala a lumii, partea profetica a cartii ne arata natura, timpul si marimea crizei ce sta sa se
declanseze in timpul din urma. In ansambul ei, intreaga carte este de o importanta deosebita pentru
pregatirea noastra pentru ultimele evenimente.
De observat! Cartea lui Daniel, fie ca este vorba de partea ei istorica, fie ca este vorba de partea ei
profetica, ne invata un lucru deosebit de important: Orice se intampla in lumea in care traim, fie
ca este vorba de evenimente politice, economice, sau de alta natura, toate au in esenta un
substrat religios. Istoria lumii a inceput cu un conflict religios, intre religia adevarata, practicata de
Abel, si religia falsa, practicata de Cain. Istoria lumii se va incheia tot cu un conflict religios, intre
biserica credincioasa lui Dumnezeu ( Ramasita ) si biserica apostaziata ( Babilonul spiritual ). Intre
acesti doi poli, evenimentele majore ce se petrec in lume au, mai mult sau mai putin vizibil, un
substrat religios.
Cateva exemple recente: 1. Razboiul din Bosnia nu s-a purtat intre sarbi si bosniaci, deci intre doua
etnii, ci intre sarbi si sarbi, unii de religie ortodoxa, altii de religie musulmana. Aparenta a fost aceea
a unui razboi interetnic; in realitate a fost vorba de un conflict religios.
2. Primirea in NATO: Se invoca criterii legate de economie, putere armata, pozitie geografica. In
realitate, primire in NATO s-a facut pe criterii religioase. Tari mai mici decat Romania, cu armate
slabe si economii in tranzitie, au fost primite de timpuriu in sanul aliantei, deoarece sunt tari catolice.
Romania, desi este o tara relativ mare, cu o armata destul de numeroasa, a fost primita mult mai
tarziu, populatia ei fiind majoritar ortodoxa.
3. Primirea in UE: Se invoca de asemenea criteriile economice. Turcia este insa respinsa pe motiv
ca o tara musulmana nu are ce cauta intr-o comunitate crestina.
4. Caderea comunismului in Europa de Est: In aparenta s-a datorat unor revolutii de catifea, sau
unor revolutii violente ( ca in Romania ). In realitate comunismul a cazut ca urmare a unei conspiratii
in care Vaticanul si Casa Alba, condusa de presedintele Reagan, au fost pionii principali.
Cartea lui Daniel ne invata ca problema inchinarii este cea care sta la baza oricaror evenimente din
viata indivizilor sau a natiunilor.
Daniel 1, 1-2:
In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul
Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului si l-a impresurat. Domnul a dat in mainile lui pe
Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a
dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa visteriei dumnezeului
sau.
Cartea lui Daniel incepe cu o informatie importanta pentru noi, caci avem posibilitatea de a confrunta
istoria cu raportul biblic. Increderea noastra in autenticitatea cartii creste atunci cand constatam ca
cele doua surse ne transmit aceleasi informatii. Prin urmare, Cartea lui Daniel este demna de
incredere si din punct de vedere al adevarului istoric.
Pentru Daniel, aceasta data istorica avea o semnificatie pe care noi cu greu o putem intelege.
In armata, aproape fara exceptie, soldatii socotesc cu maxima exactitate numarul zilelor care au mai
ramas din stagiul militar. In orice unitate militara, pe ziduri, pe garduri, pe mesele din cantina, etc.,
se pot citi cifre ca 124 AMR, sau 231 AMR, sau 67 AMRTot acest calcul al zilelor ramase pana la
lasarea la vatra are la baza ziua, luna si anul in care militarul a fost incorporat. La fel si pentru
Daniel, era foarte imporatanta data exacta a inceputului exilului si a robiei babiloniene. El cunostea
foarte bine profetia din Ieremia 25, 11-12, in care Domnul descoprea ca robia urma sa dureze exact
70 ani. Parca il vedem pe tanarul Daniel, pornind de la acest an- al treilea al domniei lui Ioiachim-
scazand fiecare an ce se scurgea din exilul sau si consemnand:69 AMR (au mai ramas), 68 AMR,
67 AMR
Ioiachim- imparat al regatului lui Iuda, pe care Biblia il caracterizeaza ca pe un imparat rau,
necredincios. Cartea Cronicilor vorbeste despre uraciunile pe care le-a savarsit si raul pe care l-a
facut ( 2 Cronici 36, 8 ) Este de mirare cum, dintr-un imparat bun, cum a fost Iosia, tatal sau- un
imparat ale carui fapte sunt comparate cu ale lui David- a putut sa se nasca un fiu rau si
necredincios.
In istoria regilor lui Iuda observam adesea acest lucru ciudat, de neinteles pentru noi: Din parinti
buni, devotati si credinciosi s-au nascut copii rai, necredinciosi; si invers, din parinti rai s-au nascut
copii buni. Iata o taina ce poate ca ne va fi lamurita in vesnicie, in Imparatia lui Dumnezeu.
Faptele rele ale acestui imparat au reprezentat doar picatura care a umplut paharul maniei lui
Dumnezeu. Paharul a fost umplut treptat, si la aceasta au contribuit toti imparatii rai dinaintea lui,
precum si intregul popor al tarii. Dumnezeu avertizase din timp poporul Sau cu privire la pedeapsa
care ii astepta. In Ieremia cap. 27, Dumnezeu a descoperit poporului exact in ce consta pedeapsa-
robia in Babilon. Iar in Ieremia cap. 25, Dumnezeu a descoperit si durata exacta a pedepsei- 70 ani
de robie.
Asadar, in anul al treilea al lui Ioiachim- anul 605 iHr. imparatul Nebucadnetar porneste asa-
numitacampanie siriana, in timpul careia ii infrange pe fenicieni, sirieni si egipteni, in lupta de la
Karkemis. Pentru a-si consolida Victoria, Nebucadnetar cucereste si Ierusalimul.
Este demn de observat conceptia lui Daniel cu privire la lume si viata, asa cum reiese din versetul
2:Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim Daniel vede dincolo de evenimentele ce se petrec
pe pamant, o mana nevazuta care conduce totul, o Inteligenta suprema careia nu-i scapa nimic din
ce se intampla pe pamant.
Un istoric, un cronicar oarecare, ar fi relatat evenimentul cautand fel de fel de explicatii pentru
infrangerea armatelor lui Ioiachim: o inzestrare militara slaba, superioritatea armatei lui
Nebucadnetar, conditiile economice si politice, aliantele politice, etc. Daniel insa, cu ochii lui
spirituali, vede mai adanc decat ceea ce se vede la suprafata si recunoaste in esecul lui Ioiachim
vointa divina care a adus ceasul judecatii si al pedepsei pentru poporul sau.
Vasele de aur de la Templu, luate de Nebucadnetar, erau mai valoroase decat aurul din care erau
facute, caci erau de fapt niste simboluri nationale ale poporului evreu. Ele nu erau in numar de 10
sau 20, nici macar 100 sau 200, ci erau intr-un numar impresionant- 5669 de pise din aur masiv.
Unde au fost duse? In casa visteriei dumnezeului sau, probabil in Esagila-templul lui Marduk,
principalul zeu babilonian.
De observat! Dumnezeu se umileste pe Sine ingaduind ca vasele dedicate Templului Sau din
Ierusalim sa fie depuse in templul unui idol pagan. Oare de cate ori Dumnezeu nu este umilit si
dezonorat atunci cand noi facem pacate peste pacate? Si El ne rabda nu un an, nu cinci, nu zece, ci
uneori o viata intreaga. Insa exista o limita a rabdarii divine! Dincolo de ea se afla judecata si
pedeapsa.
Daniel 1, 3- 7: Cu ocazia campaniei siriene, in care Nebucadnetar a cucerit Ierusalimul, sunt luati si
cativa ostateci de vita regeasca ai Regatului Iudeii. Luarea de ostateci era un obicei al vremii.
Imparatii cuceritori aveau placerea sa-si impodobeasca curtile domnesti cu cele mai frumoase si mai
reusite trofee omenesti luate din tarile cucerite. De fapt, in acest gest al lui Nebucadnetar gasim
implinirea unei profetii facute de profetul Isaia imparatului Ezechia, dupa o vizita primita de acesta
din partea solilor babilonieni. ( Isaia 39, 6-7 )
Tinerii luati prizonieri se pare ca erau niste adolescenti avand intre 16 si 17 ani. Ne sugereaza acest
lucru versetul 5, caci imparatul voia sa-i creasca timp de trei ani si sa-i instruiasca. Documentele
vremii ne arata ca niciun tanar nu putea ocupa o slujba la curtea imparatului Persiei inainte de a
implini varsta de 17 ani.
Schimbarea numelor a fost si ea o incercare si o metoda primitiva de spalare a creierelor. Acesti
tineri trebuiau sa uite complet cine erau ; trebuiau sa-si uite poporul, religia si obiceiurile, dedicandu-
se in intregime slujirii imparatului Babilonului si adoptand noile obiceiuri, noua cultura si noua religie.
Semnificatia numelor: Daniel ( Dumnezeu este judecatorul meu ) devine Belsatar ( Bel sa
ocroteasca viata regelui )
- Hanania ( Iehova e binevoitor ) devine Sadrac ( Luminatul soarelui )
- Misael ( Cel ce apartine lui Dumnezeu ) devine Mesac ( nume ce deriva de la zeul lunii )
- Azaria( Iehova ajuta ) devine Abed- Nego (Slujitor al zeului Nabu )
Daniel 1, 8: Daniel s-a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul
pe care-l bea imparatul.
Iata o lectie de viata pe care Biblia ne-o ofera gratuit: Orice reusita, orice succes in aceasta viata
incepe cu hotararea de a ramane de partea adevarului, a dreptatii, a lui Dumnezeu. Cat de frumos
suna hotararea acestor patru tineri, tinand cont ca erau inca niste adolescenti, ca erau straini intr-o
tara pagana, ca erau departe de familie, iar riscul de a nu se supune directivelor imparatului era
enorm: ii putea costa viata.
Motivele pentru care tinerii evrei nu puteu consuma hrana hotarata de imparat erau mai multe la
numar: 1. La masa imparatului se consumau carnuri din animale necurate, al caror consum era oprit
de legile date lui Israel.
2. Animalele nu fusesera sacrificate dupa legea evreilor ( Levitic 17, 14-15 ). carnea avea sangele in
ea, iar consumul de sange era oprit.
3. O parte a hranei era inchinata zeilor babilonieni si folosirea ei era considerata ca o inchinare
adusa acestor zei.
4. Tinerii stiau ca trupurile lor erau temple ale Duhului Sfant, ei avand datoria de a le pastra intr-o
stare cat mai buna.
Tinerii acestia ar fi putut invoca scuze omenesti in fata provocarilor la care au fost supusi. In
definitiv, erau robi intr-o tara straina, la discretia unui imparat pagan. Ei ar fi putut gandi ca
Dumnezeu ii intelegea si i-ar fi iertat pentru eventualele compromisuri pe care le-ar fi facut. Cu toate
acestea, ei au ramas verticali, infruntand incercarea cu o credinta si un curaj neobisnuite pentru
niste tineri ca ei.
Daniel a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce Umilinta si
tact! El ar fi putut bate cu pumnul in masa, ar fi putut ameninta cu pedeapsa lui Iehova, spunand plin
de trufie: Stii ceva? Noi suntem evrei! Noi nu ne spurcam cu gunoaiele astea. Ele sunt bune pentru
caini, nu pentru noi!
Imprejurarea aceasta imi aminteste de experienta negativa a unui sofer de camion, de abia angajat
intr-o intreprindere de stat. Omul se duce la seful de coloana si-i spune categoric: Uite care e
problema: Eu m-am facut adventist si, de azi inainte, pe mine n-ai sa ma mai prinzi lucrand sambata.
Te priveste pe cine pui in locul meu pe camion. Urmarea? Omul a fost dat afara imediat.
Daniel nu a procedat in felul acesta. Cand el si-a cerut drepturile, nu a facut-o amenintand, ci
rugandu-l pe seful sau sa-l inteleaga si sa-l ajute in problema lui.
Daniel 1, 9- 14
Dieta ceruta de cei patru tineri era formata din cereale, legume si fructe, adica acea dieta simpla
data omului in Eden si imediat dupa potop.
Perioada de incercare ceruta de tineri era una destul de scurta- doar 10 zile.Probabil ca in 10 zile
nu s-ar fi vazut o deosebire atat de evidenta intre ei si restul de tineri care mancau in mod obisnuit la
masa imparatului. Se pare ca tinerii evrei s-au bazat mai mult pe interventia lui Dumnezeu in
favoarea lor, decat pe consecintele naturale ale acestei diete
Daniel 1, 15- 17 Tinerii care L-au onorat pe Dumnezeu, au fost onorati, la randul lor de El. Ei s-au
putut bucura nu doar de o sanatate excelenta, dar Dumnezeu le-a dat intelepciune si pricepere in
toate domeniile de studiu.
Ce au studiat acesti tineri in Babilon?
1. Matematicile. Cu o mie de ani inainte de vremea lui Daniel, babilonienii stiau sa rezolve ecuatii
de gradul doi. De asemenea, ei stiau sa ridice un numar la patrat, sa extraga radacina patrata, sa
extraga radacina cubica. Foloseau sistemul zecimal, dar si pe cel sexazecimal. Tot babilonienii au
fost cei care au impartit ora in 60 minute si cercul in 360 grade.
2.Astronomia. Babilonienii inregistrau eclipsele de Soare si de Luna si chiar le puteau calcula in
avans.
3. Arhitectura. Babilonienii erau maestri in arhitectura. Sub domnia lui Nebucadnetar, Babilonul a
devenit o bijuterie a lumii antice. Erau mari constructori de canale, foloseau irigatiile si foloseau , ca
element architectonic, arcul din caramizi.
4. Comertul. Babilonienii foloseau chitante, note de plata, cecuri, scrisori de credit, adica mijloace
moderne.
Desigur ca, pe langa aceste cunostinte valoroase, babilonienii aveau si o multime de pseudo-stiinte.
In lumea antica, stiinta adevarata era amestecata cu religia, magia, astrologia si alte pseudo-stiinte.
Sunt convins ca acesti tineri evrei, asa cum au avut taria de a se hotari sa ramana credinciosi intr-o
problema relativ mai putin importanta, ca dieta, ei au ramas la fel de credinciosi si atunci cand au
venit in contact cu idolatria pagana a babilonienilor. Nu stim cum au reusit aceasta in acel mediu, nu
stim ce lupte au avut de dus, dar au reusit. Si credinciosia lor in cursul evenimentelor viitoare este
un argument in acest sens.
Daniel 1, 18- 21
Dupa trecerea perioadei de instruire, a urmat examenul. Examinator a fost imparatul in persoana.
Rezultatul ? Tinerii evrei au fost gasiti de zece ori mai priceputi, mai competenti si mai pregatiti decat
toti inteleptii cu state vechi in Babilon. De observat superlativul pe care Biblia il foloseste de trei ori
in versetul 20: in toate lucrurile ( deci nu au neglijat niciun domeniu de pregatire ), de zece ori
mai destoinici ( echivalentul notei zece ) si decat toti vrajitorii( o superioritate intectuala
evidenta. La doar 20 ani, acesti tineri depaseau in cunostinta si pricepere toata crema intelectualitatii
Babilonului ).
A fost acest rezultat exceptional doar o simpla minune divina? Desigur ca Dumnezeu i-a
binecuvantat in mod deosebit. Dar, in acelasi timp, sunt convins ca a existat si un efort sustinut si din
partea lor. Ei au mers dupa principiul: Domnul ma va ajuta, de-mi voi face partea mea.
Frumoasa fagaduinta din Deuteronom 28, 13 s-a implinit cu Daniel si cei trei tovarasi ai sai, dar ea
se va implini cu orice tanar care-si consacra viata sa lui Christos.
Domnul te va face sa fii cap, nu coada; totdeauna vei fi sus si niciodata nu vei fi jos, daca vei
asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tau Deuteronom 28, 13
Stiti cat a ramas Daniel cap si nu coada? Cat timp a fost binecuvantat datorita credinciosiei sale?
Daniel a fost luat rob in Babilon pe la anul 605 iHr. Examinarea se pare ca a avut loc dupa trei ani,
adica in anul 603 iHr. Cirus s-a urcat pe tron in anul 536 iHr. Socotiti, va rog, si veti vedea ca timp de
70 ani Daniel a fost onorat de Dumnezeu in functii de mare demnitar, chiar de prim- ministru, sub
domnia mai multor imparati: Nebucadnetar, Evil- Merodac, Belsatar, Dariu Medul si Cirus. Imparati
s-au urcat pe tron, imparati au parasit tronul; imperii s-au ridicat, imperii au cazut, insa Daniel a
ramas neclintit si binecuvantat. De ce ? Pentru ca el a stiut sa faca alegerea cea buna inca din
adolescenta.
Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate celelalte lucruri vi se
vor da pe deasupra. Matei 6, 33
Concluzii: Daniel si cei trei tovarasi ai sai au trait in Babilonul istoric. Probabil ca multi iudei au trait
exilati in Babilon, insa doar cei patru au stralucit prin credinciosia lor. Multi au fost chemati sa fie o
lumina in intunericul spiritual al Babilonului, insa putini au fost alesi. Azi, istoria se repeta. Traim in
mijlocul Babilonului spiritual intunecat al inceputului mileniului trei. Biserica este din ce in ce mai
plina de oameni. Cantitativ, lucrurile se pare ca merg bine, insa cum stau lucrurile din punct de
vedere calitativ? Unde mai stralucesc caractere ca cel al lui Daniel si al celor trei prieteni ai sai?
Multi sunt chemati, dar putini sunt alesi! Oare tu si eu din ce categorie facem parte?
Lori Balogh
Si imparatii au visele lor
-Capitolul 2-

In toate timpurile, au existat oameni care au acordat o importanta deosebita viselor. Noi insine,
atunci cand nu uitam imediat ceea ce am visat in timpul noptii, ne povestim unii altora minunatiile
care ne-au trecut prin minte in timpul somnului. De cele mai multe ori ne amuzam de asociatiile
stranii pe care le face creierul nostru atunci cand suntem cufundati intr-un somn adanc.
Unii oameni insa, nu se opresc doar la a se amuza pe seama unui vis sau altul, ci ei merg mai
departe, incercand sa gaseasca in vise niste mesaje supranaturale codificate, din care putem
descoperi viitorul. In librarii exista carti de talcuire a viselor, iar printre oameni se gasesc
specialistiin descifrarea semnificatiei lor. Pentru acestia, nu exista niciun vis fara o semnificatie
anume.
Ca oameni ai Scripturilor, noi nu dam viselor o importanta mai mare dacat se cuvine, caci Biblia ne
invata cate ceva si in aceasta privinta:
Visele se nasc din multimea grijilor- spune inteleptul Solomon in Eclesiastul 5, 3 pp.
Iata un mare adevar pe care fiecare dintre noi l-am experimentat. Zilnic suntem confruntati cu griji,
probleme; zilnic intalnim oameni noi, situatii noi, provocari noi. Apoi vine seara, mergem la culcare si
ne bucuram de un somn odihnitor. Creierul nostru insa nu-si inceteaza
activitatea. Subconstientul continua sa lucreze si, in timpul somnului, face niste asociatii foarte
ciudate de situatii, persoane si informatii. Ceea ce rezulta in urma acestor asociatii sunt visele.
Asa se nasc cele mai multe vise de noapte. Ele nu au nicio legatura cu viitorul, eventual sunt o
dovada ca creierul lucreaza si este sanatos.
Exista insa si exceptii. In situatii deosebite, cand crede El de cuviinta, Dumnezeu se poate folosi de
activitatea creierului din timpul noptii pentru a ne transmite un mesaj din partea Sa.
Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste
prin visuri, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand
dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile lui, ca sa abata pe om
de la rau si sa-l feresca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile
sabiei. Iov 33, 14- 18
Iata visul ca un mijloc de comunicare intre Dumnezeu si om. Insa numai in anumite situatii
exceptionale! Un lucru este sigur: de fiecare data cand Dumnezeu se foloseste de acest mijloc
pentru a transmite un mesaj unui om, acel om primeste asigurarea ca acel vis este de la Dumnezeu
si ca in el se afla un mesaj important pentru el.
Asa s-a intamplat cu imparatul Nebucadnetar, in cel de-al doilea an al domniei lui- anul 603 iHr.
Anticii acordau o mare insemnatate viselor. Rapoartele pe care le avem din Mesopotamia ne
dovedesc acest lucru. Chiar Biblia ne relateaza cum faraonul Egiptului a pus in miscare pe toti
inteleptii si magii din tara pentru a-i talcui cele doua vise primite.
Daniel 2, 1 : Nebucadnetar a avut niste visuri. Duhul ii era tulburat si i-a pierit somnul.
Marele Nebucadnetar putea porunci oricarui om din imparatia sa, cuvantul lui fiind litera de lege. Iata
insa, ca lui insusi nu-si putea porunci sa mai doarma cateva clipe macar dupa ce s-a trezit din visul
care l-a tulburat atat de mult. Inainte de a fi marele imparat al Babilonului, Nebucadnetar era un om,
cu aceleasi slabiciuni si vulnerabilitati ca oricare dintre oameni.
Da, exista o anumita dreptate pe pamant! In fata bolii, a mortii, a suferintei, a temerilor, a timpului si
a multor altor lucruri, oamenii sunt egali. Nimic nu-i deosebeste in fata unor realitati ale vietii. Nici
Nebucadnetar nu facea exceptie: era la fel de framantat de griji, neliniste si ispite ca oricare din
supusii sai. Insa cea mai intensa framantare a sufletului sau era legata de soarta imparatiei pe care
o conducea.
Oare ce se va intampla cu aceasta imparatie dupa ce el nu va mai fi?
Dumnezeu vine in intampinarea acestei framantari, dandu-i marelui imparat un vis deosebit; un vis
atat de deosebit incat imparatul se trezeste din somn si nu mai poate adormi pana la ziua.
Daniel 2, 2: La porunca imparatului sunt convocati de urgenta toti inteleptii, magii, astrologii,
vrajitorii si ghicitorii din capitala. Erau cetateni privilegiati ai imparatiei, cu salarii mari, platiti de la
bugetul de stat, care, avand pretentia unei iluminari speciale din partea zeilor, traiau in preajma curtii
imperiale.
Oare Nebucadnetar a uitat cu adevarat visul? Nu stim lucrul acesta. Poate l-a uitat; poate a
retinut doar crampeie din el; dar la fel de posibil este ca el sa fi retinut visul in intregime, dar sa fi
dorit, cu aceasta ocazie, sa testeze intelepciunea si pretentiile acestei clase de oameni atat de
privilegiata si bine remunerata.
Daniel 2, 3-12: Are loc un dialog dramatic intre imparat si inteleptii Babilonului. Intr-o mana avand
rasplata, iar in cealalta amenintarea cu moartea, imparatul le cere ceea ce nimeni nu le mai ceruse
vreodata: sa-i spuna visul si talcuirea.
Era o cerere absurda, sau una realista din partea lui Nebucadnetar? Daca tinem cont de
pretentiile acestor intelepti, cum ca ei ar fi iluminati de zei si ar comunica cu acestia, cererea nu era
deloc absurda.
Vazandu-se prinsi in capcana prin cererea imparatului, inteleptii incearca sa castige timp.
Nebucadnetar simte acest lucru si nu permite nicio prelungire a termenului. In cele din urma,
inteleptii Babilonului sunt nevoiti sa recunoasca neputinta lor de a satisface cererea imparatului,
afirmand ca doar zeii o pot implini. Dar cum ramane atunci cu pretentia lor de a comunica cu zeii?
Nebucadnetar isi da seama ca el si poporul sau erau victime ale unei inselatorii de proportii, puse la
cale de asa-zisii intelepti, care traiau bine pe spatele curtii imperiale si a poporului. Manios, el
porunceste sa fie ucisi toti acesti intelepti.
Daniel 2, 13- 16:
De ce Daniel nu a fost chemat in fata lui Nebucadnetar cu aceasta ocazie? Raspunsul poate
implica mai multe aspecte:
1. Imparatul a chemat doar elita inteleptilor Babilonului. Daniel inca nu iesise in evidenta in privinta
darului de a descoperi tainele cunoscute doar de cer.
2. Daniel era inca foarte tanar ( avea in jur de 20 ani ) si de abia absolvise cursurile de la curtea
imparatesaca.
3. Cu siguranta ca Daniel, asa cum il cunoastem deja ca un om de o integritate morala deosebita, nu
facea inca parte din societatea acestor intelepti, el neparticipand la ritualurile lor pagane, nici la
vrajitoriile lor.
Demna de retinut este atitudinea lui Daniel cand afla da porunca imparatului de a fi ucisi toti
inteleptii Babilonului: Ramane calm, nu intra in panica in timp de criza.
- Demonstreaza un tact deosebit, cerand un ragaz.
- Manifesta un curaj deosebit, cerand o intrevedere cu imparatul.
- Dovedeste o incredere puternica in Dumnezeu, avand certitudinea ca El ii va descoperi visul
imparatului si talcuirea lui.
Un proverb turcesc spune: Daca apare o problema si poti face ceva, de ce sa te nelinistesti? Iar
daca nu poti face nimic, de ce sa te nelinistesti?
La doar 20 ani, varsta la care multi tineri inca gandesc asemenea unui copil, Daniel dovedeste o
maturitate in gandire cum rar se poate intalni.
Daniel 2, 17- 19: Dupa obtinerea ragazului cerut de la imparat, prima grija a lui Daniel este aceea
de a-si cauta prietenii si tovarasii de credinta, infiintand pe loc o grupa de rugaciune.
Oare cu ce suflet s-au rugat acesi tineri, stiind ca in acest scurt ragaz se va hotari soarta lor? Cat
timp au acordat ei rugaciunii, stiind ca sabia lui Damocles se afla deasupra capetelor lor? Cat de
uniti au fost in rugaciune? Oare au mai permis ei atunci ca unele diferente sau puncte de vedere
diferite sa le strice unitatea? Cat de fierbinti erau rugaciunile lor? Doar cei care au trecut prin astfel
de experiente dramatice pot intelege cata ardoare, cata credinta , cata staruinta se afla in
rugaciunile lor.
Raspunsul lui Dumnezeu nu intarzie: El onoreaza credinta lor si Daniel primeste descoperirea
visului si a talcuirii acestuia.
Daniel 2, 20-23: Care este primul gand al lui Daniel dupa ce primeste raspunsul la rugaciune?
Multumirea si recunostinta fata de Dumnezeu- o floare rara, dar deosebit de pretioasa a caracterului.
Este demn de observat ca Daniel Ii multumeste lui Dumnezeu inainte de a avea confirmarea din
partea imparatului ca acesta este intr-adevar visul pe care il uitase. Aceasta este adevarata
credinta!
Daniel 2, 24- 25: Care este gandul imediat urmator al lui Daniel, dupa ce Ii multumeste lui
Dumnezeu ? Se grabeste sa se duca inaintea lui Arioc, cerandu-i aproape poruncitor: Nu pierde
pe inteleptii Babilonului!
Pasajul biblic ne poate face sa intelegem ca, in timp ce Daniel a primit acel ragaz pentru a descoperi
visul imparatului, ceilalti intelepti ai Babilonului au continuat sa fie executati. Oricum, fie ca executiile
au fost oprite temporar, fie ca ele au continuat in timpul in care Daniel si cei trei tovarasi ai sai se
rugau, este de remarcat deosebita noblete a lui Daniel.
In mod firesc, tinerii evrei ar fi trebuit sa se bucure de aceste executii. In definitiv, acesti intelepti nu
erau decat niste pagani: vrajitori, magi, spiritisti, astrologi, adica oameni care practicau lucruri
interzise de Cuvantul lui Dumnezeu. Daniel insa nu judeca asa. Desi nu putea fi de acord cu aceste
practici idolatre si oculte interzise de Dumnezeu, el vede in acesti oameni niste biete suflete
nenorocite, inrobite de Satana si care au nevoie de mantuire si har ca oricare alt om.
Asa ar trebui sa fie viata fiecarui crestin o sare a pamantului care da gust si conserva viata. Prin
credinciosia acestor patru tineri, a fost salvata viata a zeci, poate chiar sute de oameni pacatosi care
nu-L cunosteau pe adevaratul Dumnezeu.
Daniel 2, 26- 29: Dialogul dintre imparatul Nebucadnetar si Daniel incepe cu o intrebare
provocatoare pentru tanarul evreu: Esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am visat si
talcuirea lui?
Dupa experienta trista pe care a avut-o cu inteleptii Babilonului, cuvintele imparatului dovedesc
neincrederea sa ca cineva i-ar putea descoperi visul. Poate si noi am fi reactionat la fel, vazand in
fata noastra un tinerel de abia iesit din adolescenta, netrecut prin furtunile vietii, iar pe deasupra,
avand si statutul de rob.
In fata unui imparat sceptic, care-l priveste cu neincredere, Daniel nu se pierde, dar nici nu se
ingamfa. Inca din primele cuvinte, Daniel incearca sa indrepte atentia lui Nebucadnetar spre
adevaratul Dumnezeu, Cel care conduce istoria si destinele omenirii.
Daniel 2, 30: Frumusetea unui caracter nobil sta in modestie. Cati dintre noi am fi rezistat tentatiei
de a fi cat de putin mandri si aroganti, dupa ce am fi avut in mana rezolvarea crizei?
Daniel ar fi putut sa se adreseze imparatului si cu un alt ton, dupa ce s-a vazut stapan pe situatie:
Vezi, imparate, doar noi avem adevarul! Doar noi Il cunoastem pe Dumnezeul adevarat si doar noua
El ne-a descoperit taina aceasta. Ce zici: Nu e asa ca religia noastra este cea adevarata?
Cata umilinta se afla insa in raspunsul lui Daniel! Insa, daca mi s-a descoperit taina aceasta, nu
inseamna ca este in mine o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se
dea imparatului talcuirea ei si sa afli ce-ti doreste inima sa stii.
Credinciosia fata de Dumnezeu, dar si modestia in raport cu semenii sai l-au facut pe tanarul Daniel
sa stea acum, nu inaintea calaului, ci inaintea celui mai puternic imparat al timpului.
Este demn de subliniat faptul ca Daniel ii descopera imparatului nu doar visul si talcuirea lui, ci si
gandurile care-l framantasera pe Nebucadnetar in patul sau. Acest supliment l-a coplesit pe
imparat, convingandu-l ca in fata sa se afla cu adevarat un om al lui Dumnezeu.
Concluzii: Cu aceasta ocazie ne-am oprit doar asupra partii istorice a capitolului 2 din Cartea lui
Daniel, partea profetica fiind aprofundata in ocazia viitoare. Acest capitol 2 ne descopera un
Dumnezeu care manifesta un interes deosebit fata de oameni. Un Dumnezeu care se
intereseaza nu doar de copiii Sai credinciosi, ci si de copiii Sai razvratiti, care nu-L recunosc pe El ca
Dumnezeu adevarat si nu I se inchina. Tot in acest capitol, intelegem ca Dumnezeu se intereseaza
de tineri, pe care Ii are in atenta Sa grija, la fel cum ii are in grija Sa si pe oamenii maturi si varstici.
Intelegem, de asemenea, ca Dumnezeu se intereseaza chiar si de un imparat pagan ca
Nebucadnetar, ale carui ganduri si framantari le cunoaste in fiecare clipa. Nu doar ca El cunoaste
aceste ganduri si framantari, dar le si vine in intampinare, dand la o parte cortina viitorului si dandu-i
lui Nebucadnetar una din cele mai remarcabile si uimitoare profetii cu privire la viitorul omenirii.
Intelegem din acelasi capitol 2 al Cartii lui Daniel ca Dumnezeu se intereseaza chiar si de vrajitorii si
magii Babilonului, oameni care trecusera cu totul de partea Satanei. Prin credinciosia lui Daniel,
Dumnezeu le salveaza viata si acestor oameni, dandu-le inca o sansa de a se intoarce de la sluirea
celui rau la slujirea viului si adevaratului Dumnezeu.
Si daca mai este ceva de invatat din acest capitol, atunci sa retinem:
Lucrarea pe care poporul lui Dumnezeu nu a facut-o in vreme de pace si prosperitate (
vestirea Evangheliei ) va fi facuta in vremuri grele, de prigoana, de impotrivire.
Asa s-a intamplat cu poporul evreu, poporul ales de Dumnezeu ca sa fie o lumina a lumii si o
binecuvantare pentru toate popoarele. Atunci cand a fost inconjurat de pace si belsug, L-a uitat pe
Dumnezeu si misiunea pe care o primise de la El. Lucrarea lui Dumnezeu se va face chiar daca
oamenii o neglijeaza. Ceea ce Dumnezeu nu a putut face printr-un popor intreg umplut de
binecuvantari, in timp de pace si prosperitate, El a facut prin cativa tineri consacrati, in conditii grele,
de robie.
Istoria se va repeta. Ceea ce biserica lui Christos neglijeaza sa faca acum, cand este inca pace si
libertate, va trebui sa faca in conditii dintre cele mai grele, in vremuri de persecutie si lipsuri.
Cei mai multi din evreii deportati in Babilon s-au unit cu lumea si au ramas niste anonimi in istoria
mantuirii. Daniel si cei trei prieteni ai sai insa, au ramas, datorita credinciosiei lor, in istorie. Pentru
vesnicie!
Lori Balogh
Visul lui Nebucadnetar ABC-ul profetiei
-Capitolul 2-
Se relateaza despre Adolf Hitler ca, pe cand era student la Viena, a stat in gazda la o crestina
adventista de ziua a saptea. In casa femeii se tineau regulat ore de studiu si rugaciune, in care se
studia Cartea lui Daniel. Hitler nu lua parte la aceste intalniri, insa, intr-o zi, venind acasa, a gasit pe
masa cateva notite si scheme profetice ale gazdei, legate de visul lui Nebucadnetar din cap. 2 al
cartii.
Uitandu-se peste aceste notite, Hitler a devenit curios si a abordat-o pe gazda cu privire la acest
subiect. A urmat o discutie indelungata in care gazda a incercat sa-i explice semnificatiile
simbolurilor din visul lui Nebucadnetar.
Profetia l-a pus pe ganduri pe Hitler, insa ceva nu i-a convenit in derularea evenimentelor, asa cum
le-a descoperit Dumnezeu- viitorul Europei. Hitler nu putea concepe o Europa divizata, asa cum
prevedea profetia lui Daniel, fapt care l-a determinat sa se razvrateasca impotriva vointei divine si
sa-si formeze propria viziune cu privire la viitorul Europei.
Mai tarziu, Hitler a intrat in politica, iar atunci cand partidul sau a ajuns la putere, iar el a fost
desemnat drept liderul natiunii germane, a inceput sa-si puna in aplicare propriul lui vis cu privire la o
Europa unita.
Ce a iesit din aceasta razvratire a omului fata de vointa lui Dumnezeu stim cu totii: cel de-al doilea
razboi mondial, cu cele peste 50 milioane de victime si cu multimea ororilor pe care le-a adus. Nici
azi, dupa atatea decenii scurse de la incheierea acestui razboi, omenirea nu este complet vindecata
de ranile provocate de acesta.
Astazi, liderii Europei sunt cuprinsi din nou de euforia unei Europe unite. Statele Unite
ale Europei sunt visul multora dintre ei. Se fac eforturi uriase in acest sens, se tin conferinte, se fac
planuri, se intensifica relatiile diplomatice pentru ca Europa sa nu mai fie divizata. O Europa fara
granite, avand aceeasi moneda, condusa de un singur guvern, avand aceeasi constitutie, avand o
singura armata, o economie unificata, o religie comuna. Iata visul de aur al liderilor de azi.
Dupa esecul lui Carol cel Mare de a unifica Europa, dupa cel al lui Napoleon si Hitler, vor
reusi oare liderii de azi ai Europei sa implineasca visul unificarii?
Profetia din Daniel cap. 2 ne da un raspuns clar: Lucrul acesta nu se va intampla niciodata.
Profetia din cap. 2 al Cartii lui Daniel este de fapt ABC-ul profetiei biblice. Este cea mai simpla
profetie, cea mai lesne de inteles, dar si cea mai cuprinzatoare, intinzandu-se pe o perioada de mai
mult de 2500 ani, din vremea lui Daniel si pana la revenirea in slava a Mantuitorului.
Visul lui Nebucadnetar a fost ocazia folosita de Dumnezeu pentru a-l aseza pe Daniel in rolul sau de
lumina a neamurilor. Cu ajutorul acestuia, Daniel a fost adus pe scena luptei dintre bine si rau,
misiunea lui fiind aceea de a-L descoperi pe Dumnezeul cel viu si adevarat.
Visul si talcuirea lui sunt surprinzatoare. Nebucadnetar nu vede in visul sau lucruri sau fiinte in
miscare. El vede doar un chip urias de om, alcatuit din mai multe metale, dar care se prabuseste in
momentul in care o piatra desprinsa fara interventie omeneasca il loveste la picioare. Chipul devine
praf si pulbere, in timp ce piatra care l-a lovit se transforma intr-un munte care umple tot pamantul.
Doar cateva secunde, cat a durat derularea acestui vis, au fost suficiente ca imparatul sa nu mai
doarma pana dimineata.
Daniel 2, 31-35: Cateva trasaturi ale chipului din visul lui Nebucadnetar:
1. Era un chip de om. Nu era chipul unui animal, ci al unui om. Lucrul acesta ne sugereaza ca visul
este legat de soarta omenirii. De fapt, este vorba de istoria omenirii, incepand cu domnia lui
Nebucadnetar si intinzandu-se pana la sfarsitul lumii.
2. Chipul omenesc era foarte mare. Acest amanunt , adaugat celui anterior, ne sugereaza ca
istoria, pe care o simbolizeaza chipul din vis, nu este una de cateva decenii sau secole, ci una
milenara. Peste 2500 ani de istorie se regasesc in simbolul uriasului chip omenesc din visul lui
Nebucadnetar.
3. Stralucirea chipului era nemaipomenita, amanunt ce face aluzie la civilizatieasi cultura umana.
4. Chipul statea in picioare. Pozitia arata spre o atitudine de incredere in sine, in fortele proprii,
precum si un anumit spirit de independenta.
5. Infatisarea chipului era infricosata. In ciuda stralucirii civilizatiei si culturii umane, istoria
omenirii nu este altceva decat o istorie a pacatului. Pacatul este cel care face ca trasaturile acestui
chip stralucitor sa fie aspre, crude si infricosatoare. Este o aluzie la violenta care a caracterizat
istoria omenirii,de la prima crima-uciderea neprihanitului Abel- pana la razboiul final de la
Armaghedon. O istorie a razboaielor, revolutiilor, rascoalelor, atentatelor, revoltelor, grevelor,
loviturilor de stat O istorie a violentei cu toate formele ei.
6. Scaderea valorii metalelor de la cap spre picioare. Capul este de aur, urmeaza argintul, apoi
bronzul, fierul si, in final, fier amestecat cu lut. ( Daniel 2, 32- 33 ) Acest amanunt ne sugereaza o
scadere a valorii, a bogatiei si stralucirii imperiilor care s-au perindat pe scena istoriei.
7. Cresterea duritatii metalelor. De la aurul moale si maleabil, se ajunge la fierul dur. Pe masura
ce istoria omenirii se deruleaza, inima omeneasca se impietreste si creste rezistenta vointei omului
pacatos fata de vointa lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a resimtit si in caracterul imperiilor care s-au
succedat, ele fiind din ce in ce mai dure in felul in care s-au raportat la fiinta umana si drepturile
acesteia. Imperiul Roman, despre care se spune ca a stapanit lumea cu o mana de fier, a fost cel
mai dur dintre cele patru imperii amintite in profetia din Daniel cap. 2.
8. Chipul urias se sprijineste pe picioare de lut. Oricat de stralucitoare ar fi civilizatia umana, ea
se sprijina pe picioare de lut. In zadar chipul are capul de aur, bratele de argint, coapsele de arama
si picioarele de fier, daca totul se sprijina pe lut. Un lant nu poate fi mai tare decat cea mai slaba
veriga a sa. Acest amanunt este deosebit de interesant, caci el ne sugereaza cat de vulnerabila este
omenirea, cat de repede se poate sfarsi totul.
Privind la chipul acesta impresionant, care reda in cateva trasaturi istoria milenara a omenirii, nu
putem decat sa le dam dreptate latinilor care spuneau: Sic transit gloria mundi.( Asa trece gloria
lumii ).
Daniel 2, 36- 45:Talcuirea visului
Este de admirat tanarul Daniel, pentru comportamentul demn si plin de un curaj sfant, pe care-l are
in fata celui mai puternic om al timpului sau. Daniel nu se sfieste sa-i reaminteasca imparatului
Nebucadnetar ca daca e bogat, daca are putere si slava, acestea se datoresc lui Dumnezeu care i
le-a dat.
Daniel 2,37-38: Prima imparatie universala- Imperiul Babilonian ( 605-538 i.Hr. ) Tu esti capul
de aur, ii spune tanarul rob evreu marelui imparat. Desi Daniel i se adreseaza direct lui
Nebucadnetar, trebuie sa intelegem ca, de fapt, imparatia pe care o conducea acesta era capul de
aur. Imperiul Neobabilonian fusese intemeiat de Nabopolasar, tatal lui Nebucadnetar, in anul 625
i.Hr. si a disparut, fiind inglobat in Imperiul Medo- Persan, in anul 538 i.Hr.
Desi au domnit mai multi imparati peste Babilon, cel mai important, cu cele mai mari realizari si care
a domnit cel mai mult ( 43 ani ) a fost Nebucadnetar. Sub domnia lui, imperiul a cunoscut o
adevarata inflorire:
- Babilonul a devenit o cetate inexpugnabila ( de necucerit ). Zidurile erau atat de groase incat pe ele
puteau circula care trase de cai. In exteriorul zidurilor se afla un uris sant plin cu apa, care asigura,
pe langa grosimea zidurilor, o protectie suplimentara.
- In cetate se aflau numeroase temple ale zeitatilor babiloniene, dintre care se putea remarca
templul Esagila, inchinat lui Marduk, principala zeitate. In acest templu erau depozitate bogatiile
popoarelor cucerite, intre care se gaseau si cele 5669 de piese de aur luate din Templul din
Ierusalim.
- Cele doua palate regale impunatoare erau legate intre ele printr-un tunel care trecea pe sub Eufrat.
Deasupra Eufratului, babilonienii au construit un pod lung de 900 metri si inalt de 30 metri.
- Tot in Babilon se gaseau, dupa unii istorici, gradinile suspendate ale Semiramidei, considerate una
din cele sapte minuni nale lumii antice. ( Alti cercetatori sustin ca aceste gradini suspendate s-ar fi
aflat in Asiria, nu in Babilon )
O observatie: Multe din informatiile pe care le avem despre gloria Babilonului le avem de la istoricul
grec Herodot. Se pare insa ca lui Herodot ii placea sa exagereze dimensiunile. Dar chiar daca
zidurile Babilonului nu erau atat de mari cum relateaza Herodot, totusi Biblia vorbeste despre
zidurile cele largi si de portile cele inalte ale Babilonului. Ieremia 51, 58
De acemenea, se spune ca proviziile de hrana ale Babilonului erau atat de mari incat ar fi ajuns
pentru un eventual asediu pe o perioada de 40 ani. Se povesteste ca atunci cand Cirus a inceput
asediul Babilonului, soldatii babilonieni aruncau cu alimente in armatele persane, in semn de dispret
si considerandu-se stapani pe situatie.
Semnificatia afirmatiei Tu esti capul de aur: Capul este sediul creierului, al centrului de
comanda al intregului corp. Din punctul acesta de vedere, asemanarea Babilonului cu un cap de aur
este perfect justificata. Babilonul a fost capul care a transmis principiile sale imperiilor care i-au
urmat, ele regasindu-se pana in zilele noastre, in natiunile Europei moderne.
Care sunt acele principii venite din Babilonul antic, pe care le regasim astazi, dupa mai bine de 2500
ani?
- Ocultismul, sub toate formele sale, isi are originea in anticul Babilon. Paradoxal, el patrunde astazi
din ce in ce mai adanc in lumea supercivilizata a Occidentului, fara a ocoli Europa de Est.
- Astrologia, considerata regina ocultismului, este din ce in ce mai prezenta in presa scrisa sau
vorbita. Aproape ca nu exista ziar sau post de televiziune care sa nu apeleze la astrograme si
horoscoape ca la un mijloc cat se poate de firesc de a afla ceva despre viitor. Astrologia ( cititul in
stele ) isi are de asemenea originea in anticul Babilon.
- Inchinarea la soare isi are si ea originea in Babilonul de altadata.
- Spiritul de persecutie a poporului lui Dumnezeu a pornit tot din Babilon, extizandu-se in toate
imperiile, pana in zilelel noastre.
Babilonul a cazut demult, ruinele sale din Irak fiind marturie pentru aceasta. Principiile sale insa, au
ramas, transmise de la un imperiu la altul, pana in zilele noastre.
Daniel 2, 39pp.: A doua imparatie universala- Imperiul Medo- Persan ( 538- 331 i.Hr. )
Profetia spune ca aceasta a doua imparatie urma sa fie mai neinsemnata decat Babilonul. Istoria
consemneaza ca imperiul care i-a urmat Babilonului a fost Medo- Persia. In ce privinta Imperiul
Medo- Persan a fost mai neinsemnat decat Imperiul Babilonian?
- Ca intindere, Imperiul Medo- Persan a fost mai intins decat Babilonul. Chiar simbolistica visului lui
Nebucadnetar ne indica acest lucru: mainile si pieptul , prin care este simbolizata a doua imparatie
universala, sunt mai mari decat capul.
- Ca durata a existentei lor, de asemenea exista deosebiri: In timp ce Imperiul Babilonian a durat mai
putin de un secol, cel Medo- Persan s-a intins pe durata a doua secole.
Atunci , din ce punct de vedere acest al doilea imperiu este privit in profetie ca fiind mai neinsemnat?
Medo- Persia a fost mai neinsemnata decat Babilonul in urmatoarele privinte:
- Bogatia si grandoarea au scazut in Imperiul Medo- Persan, care a adoptat cultura Babilonului.
- Unitatea interna in Medo Persia era mai fragila decat in Babilon. Satrapiile Medo- Persiei erau
aproape independente fata de puterea centrala.
In anul 538 i.Hr. Cirus a deviat apele Eufratului care treceau prin Babilon, spre un bazin sapat de
Nebucadnetar in Sippar, bazin ce prelua apele Eufratului in timpul inundatiilor. In timp ce Belsatar
chefuia in Babilon, Cirus a deviat apele si a intrat in cetate pe albia uscata a Eufratului,
surprinzandu-i pe babilonieni complet nepregatiti. Cirus avea in jur de 600 000 soldati pedestri, 120
000 de calareti si 2000 de cai, implinind in felul acesta profetia din Ieremia 51, 14: Te voi umplea de
oameni ca de niste lacuste.
Daniel 2, 39up:A treia imparatie universala-Imperiul lui Alexandru Macedon (331- 168 i.Hr.)
Profetia nu se refera la Grecia divizata in numeroasele orase- state, ci la imperiul fondat de
Alexandru cel Mare.
De arama- amanunt care sugereaza scaderea bogatiei si a puterii economice a acestui imperiu,
comparativ cu precedentele. Dupa cum arama este mai putin pretioasa decat aurul si argintul, la fel,
imperiul lui Alexandru a fost mai sarac din punct de vedere economic decat imperiile Babinonian si
Medo- Persan. De aemenea, este de remarcat faptul ca arama era mult folosita de macedoneni in
faurirea armelor. Sodatii macedoneni erau chiar supranumiti soldatii de arama.
Alexandru Macedon, fiul lui Filip, imparatul care a unit orasele grecesti, a urcat pe tron in anul 336
i.Hr. Cu o armata de doar 35 000 de oameni, el a trecut Helespontul in Asia Mica si s-a aruncat cu
toata puterea asupra Medo- Persiei. Dupa o serie de lupte ( de la Granicus- 334 i.Hr., Issos- 333
i.Hr., Arabela si Gaucamela- 331 i.Hr. ), Imperiul Medo- Persan a fost infrant, iar teritoriile lui au fost
inglobate in Impariul lui Alexandru Macedon. In doar cativa ani, La varsta de 25 ani, Alexandru avea
lumea sub picioare: Macedonia, Asia Mica, Siria, Egiptul, Medo- Persia, Babilonul si teritoriile pana
in India.
Insa viata destrabalata, chefurile, orgiile si abuzurile au facut ca la varsta de 32 ani, dupa ce a baut
din cupa lui Hercule plina cu vin ( aproape 13 l ), in urma unui pariu, Alexandru Macedon a murit in
anul 332 i.Hr.
Dupa moartea sa, timp de trei decenii, imperiul s-a zbatut intr-un continuu razboi civil, pentru ca, in
cele din urma, sa fie impartit intre patru din cei mai puternici generali: Lisimah, Casandru, Ptolemeu
si Seleuc. Apoi, cele patru regate aparute prin divizarea Imperiului Macedonean au fost treptat
cucerite de ultimul imperiu prezentat in profetie- Imperiul Roman.
Daniel 2, 40: A patra imparatie universala- Imperiul Roman ( 168 i.Hr.- 476 d.Hr.)
Tare ca fierul- Se observa din nou ca scade valoarea metalului ( bogatia, slava ), in schimb
creste duritatea. Este recunoscut faptul ca Roma a stapanit lumea cu un jug de fier. Istoricul Gibbon
numeste acest imperiu monarhia de fier a Romei.
In anul 168 i.Hr. romanii i-au infrant pe greci in lupta de la Pidna, preluind puterea mondiala.
Stapanirea Romei se intindea de la Insulele Britanice pana in Africa de Nord, Egipt si Eufrat. Dupa
cum fierul este mai dur decat aurul, argintul si arama, la fel romanii s-au dovedit mai necrutatori fata
de popoarele invinse, mai ales fata de crestini. Ei au pornit cele mai crude persecutii impotriva
poporului lui Dumnezeu.
Insa si acest imperiu de fier si-a avut timpul sau limitat de existenta. In anul 476 d. Hr, ca urmare a
atacurilor popoarelor barbare, Imperiul Roman de Apus a disparut de pe scena istoriei.
Daniel 2, 41- 43: Europa divizata ( 476- ? )
Asemenea albinelor in jurul stupului, in jurul Imperiului Roman roiau o multime de popoare barbare
care atacau mereu la granitele de apus. In anul 476 d.Hr. Imperiul Roman de Apus a cazut sub
puterea popoarelor barbare: gotii, otrogotii, herulii, vandalii, lombarzii, alemanii, anglo- saxonii,
burgunzii, francii si suevii.
Ce semnifica cele zece degete de la picioare? Nu in mod obligatoriu un numar exact de state in
care trebuia sa se divida imperiul, ci mai mult apare aici ideea de faramitare a Europei, faramitare
care urmeaza sa se mentina pana la revenirea lui Christos.
Este de subliniat faptul ca, in limbile vechi in care este scrisa Biblia, cifrele nu au neaparat o
insemnatate matematica, asa cum o au in limbile moderne. De ex. in Parabola celor zece fecioare
din Matei 25, faptul ca sunt cinci fecioare intelepte si cinci neintelepte, nu inseamna ca exact
jumatate din biserica va fi pregatita la revenirea lui Christos, in timp ce cealalta jumatate nu va fi
pregatita. In acest caz, cifrele au mai mult menirea sa ne transmita ideea ca vor fi doua clase
distincte la revenirea Mantuitorului, nu ca exact jumatate vor fi mantuiti si jumatate- pierduti.
Parte de fier si parte de lut- Expresia ne sugereaza ca unele din regatele rezultate prin divizarea
Imperiului Roman de Apus urmau sa fie mai tari ( anglo- saxonii, francii ) , in timp ce altele urmau sa
fie mai slabe ( suevii, burgunzii ).
In decursul istoriei, au existat mai multe incercari de unire a regatelor Europei: Carol cel Mare, Carol
al 5-lea, intemeietorul Sfantului Imperiu Roman ( Despre acest imperiu, Voltaire spunea ca nu este
nici sfant, nici roman, nici imperiu.), Napoleon Bonaparte si Hitler.
Astazi, incercarea re reunificare a statelor Europei poarta numele de Uniunea Europeana, unii din
marii demnitari visand cu ochii deschisi la Statele Unite ale Europei.( un fost presedinte al Poloniei
).
Se vor amesteca prin legaturi omenesti de casatorie, insa nu va fi posibila lipirea, dupa cum
fierul nu se poate uni cu lutul. La inceputul secolului al 20-lea, toate casele regale ale Europei erau
legate intre ele prin legaturi de casatorie. Totusi, in ciuda acestui lucru, primul razboi mondial a putut
izbucni, aratand cat de divizata era Europa in ciuda atator incercari de unificare.
Daniel 2, 44- 45: Ultima imparatie universala- Imparatia lui Dumnezeu
Piatra- simbol al Domnului Christos. Matei 16, 18; 21, 44; 1 Petru 2, 6- 8. Nu este dificil sa
identificam simbolul pietrei, caci evreii Il identificau pe Mesia cu piatra ce va sfarama chipul. Insusi
Mantuitorul se identifica pe Sine cu piatra.Este interesant de observat ca El nu se identifica nici cu
aurul, nici cu argintul sau vreuna din pietrele pretioase, ci cu piatra simpla, comuna, obisnuita. Acest
amanunt ne spune ceva despre modestia si umilinta Sa.
Profetia ne conduce pana in zilele noastre, prezentandu-ne situatia actuala a unei Europe divizate in
o multime de tari, unele mai tari, altele mai slabe. Ceea ce este demn de retinut este faptul ca
revenirea Mantuitorului, conform acestei profetii, va gasi Europa divizata, nicidecum unita sub
titulatura visata de multi- Statele Unite ale Europei. In nicio profetie biblica nu gasim vreun indiciu ca,
dupa Roma, va mai exista un al cincilea imperiu universal.
Daca Napoleon, Carol cel Mare sau Hitler ar fi tinut cont de aceasta profetie, cat sange ar fi fost oprit
de a curge in zadar? Si daca astazi, conducatorii Europei, infierbantati de gandul unei Europe unite,
ar lua aminte la aceasta profetie, probabil ca multe eforturi, multe conferinte si multe contacte
diplomatice nu s-ar mai realiza.
Daniel 2, 46- 49: Finalul
Scena care a urmat, dupa talcuirea visului de catre Daniel, este uimitoare. Un imparat pagan, cel
mai puternic om al timpului sau, cade in fata unui rob evreu, recunoscand: Cu adevarat,
Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor, si El descopere
tainele, fiindca ai putut sa descoperi taina aceasta. Inaltarea lui Daniel in cea mai inalta pozitie
in stat, dupa cea a imparatului, pare sa fie o simpla rasplata omeneasca; in realitate ea a fost o
rasplata divina, pentru credinciosia de care a dat dovada acest tanar evreu. Cu Daniel s-a implinit o
veche fagaduinta facuta de Dumnezeu poporului Sau:
Domnul te va face sa fii cap, nu coada; totdeauna vei fi sus si niciodata nu vei fi jos, daca vei
asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tau pe care ti le dau astazi, daca le vei pazi si le
vei implini. Deuteronom 28, 13
Concluzii:
Care parte a profetiei nu este inca implinita? Ne gasim in acea perioada istorica, simbolizata in visul
profetic al lui Nebucadnetar prin degetele picioarelor, parte de fier si parte de lut. Ce urmeaza sa se
intample? Desprinderea pietrei fara ajutorul unei maini omenesti, lovirea chipului in zona picioarelor
si prabusirea acestuia pentru totdeauna. Revenirea lui Christos, simbolizata prin desprinderea
acestei pietre fara ajutor omenesc, va pune capat istoriei omenesti, care se va prabusi cu toata
stralucirea culturii, civilizatiei si impreuna cu toate realizarile ei tehnice.
Un chip urias cu picioare de lut! Aceasta este cea mai potrivita imagine a lumii in care traim. Chiar
daca Mantuitorul nu ar reveni pe pamant niciodata, istoria lumii nu ar mai continua mult. De
pretutindeni primim semnale ca sfarsitul se apropie. Lucrul acesta nu-l mai spun doar teologii, ci si
oamenii de stiinta, care trag semnale de alarma din ce in ce mai severe.
Oricat de stralucitor ar fi acest chip al civilizatiei noastre, el se va prabusi cu siguranta, caci toate
realizarile se sprijinesc pe picioare de lut. Pacatul in care zace intreaga lume are in sine germenele
autodistrugerii.
Dar multumim lui Dumnezeu ca, in locul unui chip ce se clatina in nesiguranta si sortit prabusirii, ne
ofera alternativa unui munte mare, cu temelii vesnice; in locul unei istorii a pacatului, ne ofera o
istorie a neprihanirii, iar in locul vremelniciei acestei vieti, ne ofera vesnicia vietii viitoare.
Mai e putin timp si chipul se va prabusi! Statele Unite ale Europei sau piatra care se va transforma
intr-un munte ce va umple tot pamantul- simbolul Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu?
Pe cine credem pe cuvant? Eu cred ce zice Scriptura!
Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare, la care bine faceti ca luati aminte, ca la o
lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul
de dimineata in sufletele voastre. 2 Petru 1, 19
Lori Balogh
Chipul de aur si spiritul Babilonului
-Capitolul 3-


Capitolul 3 al Cartii lui Daniel este un capitol istoric, insa el are si unele semnificatii profetice: Tot ce
s-a intamplat in mic in Babilonul istoric, se va repeta, in mare, in Babilonul spiritual al zilelor din urma
ale istoriei omenirii.
Babilonul a fost, inca de la inceputurile existentei sale, un simbol al razvratirii omului
impotriva lui Dumnezeu. Chiar piatra de temelie a Babilonului a fost pusa ca un gest de razvratire
a omului fata de Creator. Raportul biblic ne arata ca, imediat dupa potop, Dumnezeu a poruncit
oamenilor:Cresteti, inmultiti-va si raspanditi-va pe pamant! Geneza 9, 7
Unii din urmasii lui Noe insa, indreptandu-se spre rasarit, s-au oprit in tara Sinear ( Sumerul din
cartile de istorie ) si au zis:
Haidem sa zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul si sa ne facem un nume, ca
sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului Geneza 11, 4
Era prima razvratire fatisa impotriva vointei lui Dumnezeu dupa dezastrul potopului. Pe acesta piatra
de temelie a fost construit Babilonul de alta data.
Ne reamintim ca, in cap. 2 al cartii, Babilonul era simbolizat prin capul de aur al chipului din visul lui
Nebucadnetar. Dupa cum capul conduce activitatea tuturor celorlalte organe, la fel principiile care au
stat la baza Babilonului s-au transmis imperiilor care au urmat. Intre aceste mosteniri lasate de
Babilon se afla si spiritul de razvratire a omului impotriva Creatorului sau. Acest spirit de razvratire
impotriva lui Dumnezeu, care are drept consecinta persecutarea poporului lui Dumnezeu, si-a atins
punctul culminant in timpul Romei pagane si apoi, in timpul Romei papale. Dar acest spirit se va
manifesta din nou, cu si mai mare amploare, in zilele din urma, cand Babilonul spiritual se va razvrati
din nou impotriva vointei divine si va persecuta pe poporul lui Dumnezeu. ( Cap. 13 din Apocalipsa
este o dezvoltare a cap. 3 din Daniel )
Cap. 3 din Cartea lui Daniel este o exemplificare a acestei atitudini de razvratire a Babilonului
impotriva lui Dumnezeu.
In cap. 2 am vazut un imparat framantat de viitorul imparatiei sale. Dumnezeu vine in intampinarea
grijilor si framantarilor lui si ii descopera viitorul printr-un vis profetic: un chip urias omenesc, alcatuit
din mai multe metale, incepand de la aur ( capul ) si ajungand pana la fier amestecat cu lut. Mesajul
lui Dumnezeu catre Nebucadnetar era clar: dupa el vor urma alte imparatii, din ce in ce mai lipsite de
bogatie si slava, insa din ce in ce mai dure si intolerante.
Pentru moment, visul l-a impresionat profund pe imparat. Timpul insa a trecut si impresia mesajului
divin s-a sters din mintea lui Nebucadnetar, facand loc razvratirii. Asa se face ca versetul 1 din cap.
3 ne relateaza ca: Imparatul Nebucadnetar a facut un chip de aur, in intregime din aur, nu asa
cum ii descoperise Dumnezeu in vis.
Daniel 3, 1
Data la care s-au intamplat evenimentele relatate in cap. 3: Nu se cunoaste data exacta, dar
este vorba probabil de anul 594- 593 i.Hr, an in care Zedechia, imparatul lui Iuda, in anul al patrulea
al domniei lui, a facut o vizita in Babilon. Aceasta vizita a fost facuta, probabil, din porunca
imparatului Nebucadnetar, cu ocazia sfintirii chipului de aur din Valea Dura. ( vezi Ieremia 51, 59 )
Dimensiunile chipului de aur: Era vorba de o statuie foarte inalta, avand o inaltime de 60 coti ( ~
30 m ) si o latime de 6 coti ( ~ 3m ). Se observa folosirea sistemului sexagesimal, pe care inca il mai
folosim in modul de masurare a timpului. Dimensiunile chipului de aur ridicat de Nebucadnetar ni se
pot parea exagerate, insa, tinand cont de grandomania unor imparati ai antichitatii, si nu numai, ele
nu sunt de neacceptat. Colosul din Rodos, una din cele sapte minuni ale antichitatii, avea o inaltime
de 31, 5 m. Deci, era ceva obisnuit ca imparati pagani ai acelor vremuri sa ridice astfel de colosi. Era
, intr-un fel, o demonstratie de forta si de grandoare.
De ce a ridicat Nebucadnetar acest chip? In primul rand, in Babilon existau , ca in orice imperiu
multinational, conflicte religioase, care puneau in pericol unitatea imperiului. Nebucadnetar a
intentionat sa uneasca religiile intr-una singura, un gen de ecumenism fortat, sub amenintarea
pedepsei capitale. In al doilea rand, era vorba de o sfidare fata de cele descoperite de Dumnezeu
prin visul redat in cap. 2. Nebucadnetar nu concepea ca Imperiul Babilonian sa se degradeze. De
aceea, sfatuindu-se cu consilierii sai de la curte, a hotarat sa schimbe cursul istoriei, facand acest
chip in totalitate din aur.
Materialul din care a fost confectionat chipul era aurul. Probabil chipul era doar poleit cu aur, caci la
dimensiunile sale uriase, ar fi fost necesare cel putin 4 t de aur, ceea ce era prea mult chiar si pentru
un imparat ca Nebucadnetar.
Locul in care a fost realizat a fost Valea Dura. Nu se cunoaste exact unde se gaseste aceasta vale,
insa in traditia irakiana- urmasii babilonienilor de alta data-, exista o referire la evenimentele din cap.
3, afirmandu-se ca acestea s-au petrecut in Valea Kirkuk, o regiune bogata in petrol.
Daniel 3, 2-3 : Iata o veritabila intalnire ecumenica, foarte bine regizata, in care muzica, dansul si
probabil si uniformele militare, aveau un rol deosebit in crearea unui efect psihologic asupra
participantilor.
De ce nu este amintit si Daniel in legatura cu aceste evenimente?
Ipoteza ca el ar fi participat la ceremonie si s-ar fi inchinat chipului de aur, nu e deloc credibila. Asa
cum il cunoastem pe Daniel de la primul si pana la ultimul capitol al cartii sale, el nu ar fi putut face
asa ceva. Iar daca ar fi facut acest compromis moral, ingerul Gabriel nu ar fi putut sa-l aprecieze ca
fiind un om prea iubit si scump, iar Dumnezeu nu l-ar fi putut onora cu marile viziuni profetice din
capitolele 8, 9 si 11.
In mod sigur ca Daniel nu a participat la ceremonia pagana din Valea Dura, fie ca era bolnav la acea
data, fie ca se afla intr-o misiune diplomatica, fiind trimis de imparat pentru a nu-l stanjeni in planurile
sale.
Daniel 3, 4- 7: De remarcat in aceste versete este unirea dintre biserica si stat, care a functionat
in intreaga anichitate si pe tot parcursul Evului Mediu.
Cine a dictat oamenilor in Valea Dura cum trebuie sa se inchine, cui trebuie sa se inchine si cand
trebuie sa se inchine? Biserica? Nicidecum! Statul a fost cel care le-a ordonat toate acestea, prin
reprezentantul sau, imparatul Nebucadnetar.
In acest punct, cap. 3 din Cartea lui Daniel are semnificatii profetice pentru generatia timpului
sfarsitului, caci istoria se va repeta, de data acesta la scara mondiala. Apocalipsa cap. 13 ne arata
pe larg cum, in timpul premergator revenirii lui Hristos, statul va impune lumii intregi un anumit mod
de inchinare fals, sub amenintarea unor pedepse civile.
Daniel 3, 8- 12: Pentru cine era o problema faptul de a se inchina chipului de aur? Pentru
majoritatea celor prezenti nu era nicio problema. Pe langa zeii nationali la care se inchinau
popoarele prezente la ceremonie, nu era nicio problema sa mai accepte unul. La popoarele din
antichitate era deseori intalnita practica de a-si imprumuta zeii, de a-si schimba religia.
Singurii pentru care porunca imparatului era o problema grava erau iudeii. si nu pentru toti iudeii, ci
doar pentru aceia care doreau sa ramana in deplina ascultare fata de Dumnezeu si legea Sa.
Cap. 3 ne vorbeste despre trei tineri iudei care au ramas credinciosi lui Dumnezeu. Unde erau
ceilalti?
Erau si ei acolo, in Valea Dura, insa ei au preferat compromisul cu pacatul. Ei s-au unit cu spiritul
Babilonului, iar in vremea incercarii ei n-au mai putut sa i se impotriveasca.
Lucrurile se vor petrece la fel si in ultimul mare conflict dintre bine si rau care ne sta inainte.
Babilonul spiritual al zilelor din urma va folosi forta statului pentru a impune lumii o inchinare falsa,
intr-o zi de odihna falsa. Aceia din poporul lui Dumnezeu care se vor fi unit putin cate putin cu
lumea, acceptand standardele ei, fiind patrunsi de spiritul ei, atunci cand vor fi pusi in fata
perspectivei de a pierde averea, pozitia sociala si chiar viata, vor ceda si vor cadea de pe cararea
cea ingusta a Imparatiei lui Dumnezeu. Si acesta se va intampla chiar pe ultima suta de metri!
Versetul 8: Cativa haldei s-au apropiat si au parat pe iudei. Faptul de a para pe cineva este un
obicei cat se poate de urat. Copiii, vrand sa arate dispret fata de o astfel de practica, striga adesea
:Paraciosul, paraciosul In contextul cap. 3 para apare si mai demna de dispret.
Cine erau cei care-i parau pe iudei? Ne reamintim din derularea evenimentelor din cap. 2 ca , daca
au fost salvati de la moarte inteleptii Babilonului, aceasta s-a datorat generozitatii lui Daniel. Primul
gand, dupa ce Dumnezeu i-a descoperit visul imparatului si talcuirea lui, a fost : Nu pierde pe
inteleptii Babilonului! Unde era acum recunostinta lor? Cat de scurta este memoria unor oameni
atunci cand este vorba de recunostinta! Asa este omul firesc. Te poti astepta de la el la orice
surpriza. De aceea Biblia ne avertizeaza: Mai bine sa cauti un adapost in Domnul, decat sa te
increzi in om. Psalmul 118, 8 ( este versetul de mijoc al Bibliei )
Pe haldeii acestia nu patriotismul a fost cel care i-a indemnat la acest gest demn de dispret, ci
invidia fata de acesti tineri atat de dotati si binecuvantati de Dumnezeu. Aceasta invidie si gelozie le-
au intunecat orice urma de omenie si bunatate.
Daniel 3, 13- 18: Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgieIncercam sa ni-l imaginam pe
acest imparat pagan al carui orgoliu era lezat de nesupunerea celor trei tineri evrei. Sangele i s-a
urcat la cap, venele i s-au umflat, fata i s-a inrosit, privirea ii scanteia foc, iar glasul a inceput sa
tune cu manie.
Ma intreb: Cum va fi aratand Satana, asa cum il descrie Apocalipsa 12, 12, ca fiind cuprins de o
manie mare impotriva ramasitei poporului lui Dumnezeu care tine poruncile lui Dumnezeu si
credinta lui Iisus? Oricum, este de preferat sa avem de-a face cu mania oamenilor nepocaiti,
condusi de spiritul diavolului, dar sa ramanem sub harul lui Dumnezeu, decat sa avem parte de
mania lui Dumnezeu de la urma.
Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeti-va mai degraba de
Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. Matei 10, 28
Totusi, in ciuda maniei sale aprinse, Nebucadnetar le mai acorda o sansa tinerilor iudei. Sa
observam ca imparatul nu le cere tinerilor iudei sa-si abandoneze credinta si inchinarea lor fata de
adevaratul Dumnezeu, caci el insusi recunoscuse in cursul evenimentelor descrise in cap. 2 ca
Dumnezeu era Domnul domnilor si Imparatul imparatilor. Nebucadnetar le cere doar un simplu
compromis: ca ei sa se inchine si chipului de aur pe care l-a inaltat. Nu o abandonare a propriei
credinte, ci o acceptare a ecumenismului impus de el, pe calea legilor civile. Acasa, fiecare putea
sa-si practice religia personala asa cu credea de cuviinta.
Finalul istoriei lumii noastre va cunoaste o repetare, la scara mondiala, a aceleiasi situatii. Sa nu ne
inchipuim ca se va cere tuturor oamenilor sa adere la o credinta sau alta. Nu! Oamenii vor ramane
mai departe catolici, ortodocsi, protestanti si neoprotestanti, dar, sub presiunea legilor statului, se
vor uni in punctele comune ale credintei lor. Si care sunt acele puncte comune ale majoritatii
bisericilor crestine? Doua sunt punctele de doctrina in jurul carora se vor uni bisericile: 1. credinta in
nemurirea sufletului si 2. falsa zi de inchinare- sabatul fals, duminica.
Cand chipul fiarei, de care vorbeste Apocalipsa cap. 13, va fi ridicat in fata lumii intregi, nu va fi
nicio problema pentru majoritatea crestinilor de a se inchina acestuia. Va fi insa o mare problema
pentru cei care, asemenea celor trei tineri din Babilon, vor dori sa ramana credinciosi lui Dumnezeu
si Legii Sale.Ei vor trebui sa treaca prin incercari deosebite, insa biruinta este de partea lor.
Ce ar fi putut face tinerii?
1. Ar fi putut sa sfideze in totalitate porunca imparatului si sa nu se duca in Valea Dura. Poate ca unii
dintre noi ne-am grabi sa sugeram ca aceasta ar fi fost solutia cea mai buna. De ce totusi, nu
aceasta ar fi fost solutia optima? Biblia ne invata sa ascultam de autoritati si de legile statului.
Porunca lui Nebucadnetar ca toti sa se prezinte in Valea Dura nu venea in contradictie cu niciuna
din legile lui Dumnezeu. Daca tinerii nu s-ar fi dus acolo, gestul lor ar fi fost interpretat in mod gresit.
Puteau fi acuzati de anarhie, de nesupunere fata de legile statului. or, aceasta acuzatie este de
nedorit pentru un copil al lui Dumnezeu.
2. Prezenti in Valea Dura, ei ar fi putut sa mimeze inchinarea in fata chipului de aur, simuland
inchinarea ceruta de imparat, dar, in acelasi timp, ramanand credinciosi adevaratului Dumnezeu.
Era aceasta o solutie morala? Biblia ne invata sa ne ferim de orice lucru care pare rau, de orice
aparenta rea ( 1 Tesaloniceni 5, 22 ). Vorbirea noastra, spune Mantuitorul, trebuie sa fie da, da si
nu, nu, adica sa fim oameni integri, nu oameni cu doua sau mai multe fete ( Matei 5, 37 ).
Tinerii evrei nu au cautat sa simuleze inchinarea in fata chipului de aur si n-au cautat sa ascunda
hotararea lor ferma de a se inchina doar lui Dumnezeu. Cum ar fi fost Dumnezeul lor onorat daca ei
ar fi avut o atitudine ambigua?
3. Tinerii ar fi putut sa se inchine chipului, scuzandu-se ca acest chip, fiind un idol obisnuit, nu era in
realitate nimic.
4. In cele din urma, ei puteau sa se scuze ca situatia nu era una obisnuita, ci una de forta majora, in
care puteau sa-si permita unele compromisuri. Puteau gandi ca nu era momentul sa-si puna viata in
pericol si ca nu era intelept sa iasa pe scena inainte de vreme. Doar erau tineri si aveau intreaga
viata la dispozitie pentru a-L onora pe Dumnezeu si a lupta pentru libertate religioasa.
In ciuda tuturor acestor ganduri ispititoare, acesti tineri au ales ascultarea deplina si
neconditionata , totala, fata de Dumnezeu, asumandu-si orice risc si lasand toate
consecintele in mainile lui Dumnezeu.
Daniel 3, 16- 18: Raspunsul dat de tineri imparatului este una din cele mai puternice lectii de
credinta pe care le gasim pe paginile Scripturii. Este un raspuns al credintei mature, care nu Ii
impune lui Dumnezeu o anumita solutie, ci Il lasa pe El sa decida cand sa intervina, cum sa intervina
si daca sa intervina in favoarea copiilor Sai, intr-o situatie de criza majora. O credinta matura nu va
spune niciodata lui Dumnezeu: Doamne, sa faci asta si asta pentru mine! ci va spune: Doamne,
faca-se voia Ta, atunci cand vrei Tu, prin mijloacele alese de Tine, atunci cand Tu crezi ca este
momentul cel mai potrivit. Iar pana atunci, te rog, da-mi putere si rabdare ca sa rezist in incercare.
Acesti tineri cunosteau fagaduinta din Isaia 43, 2 si s-au increzut in aceasta promisiune
divina. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor inneca; daca vei merge
prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde.
Daniel 3, 19- 25: Mania imparatului l-a transformat intr-un demon cu trup omenesc.El si-a
schimbat fata , intorcandu-si privirile impotriva celor trei tineri.
De ce oare a poruncit Nebucadnetar sa fie incalzit cuptorul de sapte ori? Poate ca imparatul avea o
presimtire ca ceva se va intampla si acesti nesupusiiudei ar putea scapa de furia maniei sale.
De ce a poruncit el sa fie legati acesti tineri? Ce rost mai are sa legi pe cineva pe care-l arunci in
mijlocul unui cuptor incins de sapte ori mai mult decat de obicei? Aceeasi teama ascunsa ca nu
cumva ceva sa intervina si executia sa nu fie posibila.
Cei trei tineri au fost legati de soldati puternici si apoi aruncati in cuptorul special pregatit pentru ei.
Atunci s-a intamplat minunea: in timp ce soldatii mor pe loc, din cauza apropierii de flacarile
puternice, cei trei tineri raman nevatamati. Insusi imparatul vede aceasta minune, lasandu-l fara
cuvinte.
Nebucadnetar s-a inspaimantat. Spaima sa se datora mai multor motive. Unul din acestea era
minunea in sine, care-i transmitea un mesaj cat se poate de clar: Tinerii acestia se aflau sub
ocrotirea unui Dumnezeu mai puternic decat zeii babilonieni. Daca acest Dumnezeu atat de puternic
i-a putut salva pe copiii Sai, oare nu isi va intinde mana Sa acum ca sa-l pedepseasca pe el, marele
imparat? Si apoi, cine era cel de-al patrulea personaj, care a fost prezent in cuptorul aprins in tot
acest timp? Din discutiile avute cu Daniel, pe langa problemele legate de imparatie, Nebucadnetar
aflase o multime de lucruri despre Dumnezeul evreilor, despre minunile facute de Acesta pentru
poporul Sau. Aflase despre bunatatea acestui Dumnezeu, dar si despre dreptatea Lui. Oare acest
fiu de dumnezei pe care Nebucadnetar Il vazuse impreuna cu tinerii evrei, nu avea sa-l
pedepseasca pentru incumetarea sa?
Lectia cea mai evidenta, pe care orice cititor al Cartii lui Daniel o poate invata, este aceea
ca Dumnezeu nu ne promite ca ne va scuti de necazuri si incercari, insa El ne asigura ca nu
ne va lasa niciodata singuri in mijlocul incercarilor. Si daca Domnul Iisus este langa tine in
mijlocul cuptorului aprins de sapte ori mai tare, merita sa pasesti in acest cuptor. Mai bine cu
El in mijlocul incercarilor, decat fara El in mijlocul belsugului.
Daniel 3, 26- 30: Nebucadnetar devine un alt om. Nu mai este imparatul a carui infatisare este
schimonosita de manie, ci este imparatul bland, umil, care stie sa vorbeasca duios tinerilor aflati inca
in mijlocul cuptorului.
Incercam sa ne imaginam consternarea tuturor celor prezenti la vederea minunii: niciun fir de par ars
si nici miros de fum in hainele lor. Reprezentantii tuturor popoarelor prezente la ceremoniile din
Valea Dura au putut cunoaste, prin credinciosia acestor trei tineri evrei, cate ceva despre adevaratul
Dumnezeu.
Urmeaza o recunoastere oficiala din partea imparatului cu privire la minunea ce tocmai avusese loc-
un decret imperial. Acest decret al lui Nebucadnetar avea o latura buna- recunostea ca Dumnezeul
evreilor era un Dumnezeu mai puternic decat zeii popoarelor, dar si o latura rea- o noua violare a
libertatii de constiinta, prin constrangerea supusilor sai sa se comporte intr-un anumit fel fata de
acest Dumnezeu.
Decretul lui Nebucadnetar a contribuit la protejarea iudeilor pe toata intinderea imparatiei, in timpul
imparatilor care i-au urmat la tron. Prin credinciosia a trei tineri, au fost ocrotiti toti iudeii aflati in
imperiu, demonstrand inca odata ca un copil al lui Dumnezeu este o sare a pamantului si
o lumina a lumii.
Concluzii: Cap. 3 al cartii lui Daniel este un cap. istoric, insa cu profunde semnificatii spirituale.
Ceea ce s-a in tamplat in Babilonul istoric, se va repeta in Babilonul spiritual al zilelor din urma.
Apocalipsa cap. 13 ne arata ca evenimentele din Daniel cap. 3 sunt pe cale sa se repete.
Suntem pregatiti sa ramanem singuri, pe propriile picioare, in fata unei lumi ostile, asemenea celor
trei tineri evrei?
Suntem pregatiti sa renuntam la toate, chiar si la viata, daca ni se va cere, pentru a ramane
credinciosi lui Dumnezeu?
Suntem pregatiti sa intram in cuptorul aprins al incercarilor ingaduite de Dumnezeu?
Daca Isus este cu noi in incercari, atunci merita sa intram in mijlocul lor.
Pe cerul intunecat al vremurilor de alta data, cei trei tineri au stralucit ca niste stele. Nu- mi doresc
decat aceeasi credinta matura ca a lor, aceeasi integritate morala si aceeasi dragoste fata de
Dumnezeu si fata de Legea Sa, de care au dat dovada ei.
Lori Balogh
Copacul cel mare
-Capitolul 4-
Capitolul 4 din Cartea lui Daniel este unul din cele mai remarcabile capitole ale Bibliei, deoarece el
contine o marturie publica a unuia dintre cei mai mari imparati pe care i-a avut lumea-
Nebucadnetar, imparatul Imperiului Neobabilonian.
Este uimitor sa urmarim, in derularea evenimentelor descrise in primele patru capitole ale Cartii lui
Daniel, cum lucreaza providenta lui Dumnezeu si cat de nebanuite sunt caile Sale in a lucra cu
oameni pacatosi si razvratiti impotriva Sa. Ramanem uimiti de bogatia harului lui Dumnezeu fata de
omul pacatos si de indelunga Sa rabdare fata de impotrivirea si razvratirea omului.
Nebucadnetar a domnit 43 ani. In Daniel cap. 1 il cunoastem ca pe un imparat tanar, pagan, idolatru,
ambitios si care vine in legatura cu adevarul in mod tangential, odata cu examinarea lui Daniel si a
celor trei prieteni ai sai. Este primul sau contact cu credinta adevarata, dupa intoarcerea din
campania sirianasi intronarea sa ca imparat al Babilonului.
Dumnezeu nu forteaza nota si lasa sa mai treaca un timp. Apoi, cand Nebucadnetar incepe sa se
framante cu privire la viitorul imparatiei sale, Dumnezeu vine in intampinarea nevoilor sale sufletesti
si ii da visul profetic din cap. 2. Cu acesta ocazie, Providenta divina il aduce pe imparat din nou in
legatura cu Daniel. De data aceasta, Nebucadnetar recunoaste superioritatea credintei tinerilor
iudei, insa tot nu paraseste idolatria si ambitiile sale pamantesti.
Sub influenta magilor si a inteleptilor Babilonului, imparatul uita impresia puternica facuta de visul
trimis de Dumnezeu si de talcuirea data prin Daniel. Nu numai ca uita toate acestea, dar se si
razvrateste impotriva vointei divine. Chipul de aur ridicat in Valea Dura este, pe de o parte, o noua
cadere in idolatrie si razvratire, iar pe de alta parte, o noua ocazie pentru Dumnezeu de a vorbi
acestui suflet. Nebucadnetar avea nevoie de mantuire ca orice om de pe pamant.
Dupa ce este martor al minunii salvarii celor trei tineri printr-o interventie vadit divina, Nebucadnetar
este silit sa recunoasca din nou superioritatea credintei celor trei tineri, dar si superioritatea lui
Dumnezeu in comparatie cu toti zeii pagani.
Din nou trec anii si iata-l pe marele imparat al Babilonului, spre sfarsitul vietii si domniei lui, in
mijlocul evenimentelor descrise in cap. 4 al Cartii lui Daniel. Nebucadnetar Il uita din nou pe
Dumnezeul cel adevarat, iar Acesta ii vorbeste intr-un mod mai aparte. De data acesta, paganul si
idolatrul de alta data Nebucadnetar, devine un copil umil al lui Dumnezeu, convertit si pregatit sa-si
incheie viata impacat cu sine si cu cerul.
Este uluitor harul lui Dumnezeu manifestat fata de omul pacatos! Creatorul il iubea pe acest imparat
idolatru si ambitios si, timp de 43 ani, a lucrat la mantuirea lui.
Este de remarcat o anumita gradatie a metodelor folosite de Dumnezeu in cazul lui
Nebucadnetar: In cap. 1, El il aduce pe imparat in legatura cu credinciosii, determinandu-l sa
recunoasca superioritatea intelepciunii lor.
- In cap. 2, ii vorbeste printr-un vis profetic, talcuit de Daniel.
- In cap.3, ii vorbeste printr-o minune vizibila.
- In cap. 4, Dumnezeu ii vorbeste din nou, de data acesta, printr-o pedeapsa, printr-o suferinta.
Oare daca Nebucadnetar ar fi acceptat adevarul de la primele contacte cu el, ar mai fi fost necesare
minunea din Valea Dura si umilirea sa, relatata in cap.4? Sunt convins ca nu! Dumnezeu nu
gaseste nicio placere in a-i face pe oameni sa sufere. El se foloseste la inceput de metode delicate,
de apeluri la constiinta omului, pentru a-i intoarce pe oameni la Sine. Dar atunci cand anii trec si
aceste metode delicate nu dau rezultatele dorite, Dumnezeu este nevoit sa apeleze si la metode mai
dure, mai dureroase. Suferinta, fie ca este vorba de cea fizica, fie ca este vorba de cea sufleteasca,
face parte din metodele iubirii divine care sunt folosite pentru a-i intoarce pe oameni de la pacat la
neprihanire.
Cap. 4 al Cartii lui Daniel este un capitol in intregime istoric. Exista crestini care il considera insa
un capitol profetic. Ramane sa citim cu atentie intreg acest pasaj biblic si sa constatam singuri daca
in el gasim cel putin o singura aluzie ca avem de-a face cu profetii cu privire la viitor. Eu nu am gasit
niciuna, dimpotriva, Nebucadnetar declara el insusi ca toate aceste lucruri s-au implinit asupra
imparatului Nebucadnetar. Daniel 4, 28
Daniel 4, 1- 3: Cap. 4 incepe cu o proclamatie imperiala catre toate tinuturile imparatiei. Este
posibil ca Nebucadnetar sa se fi consfatuit cu Daniel in redactarea acestei proclamatii. Vesetele doi
si trei sunt o doxologie ce reproduce aproape perfect pe cea din Psalmul 145, 12- 13.
Daniel 4, 4-5: Eu, Nebucadnetar traiam linistit in casa mea si in palatal meu Experienta
care urmeaza are loc spre sfarsitul domniei si al vietii imparatului. Nebucadnetar terminase
cuceririle, dar si constructiile din Babilon. Crease gradinile suspendate ale Semiramidei- sotia sa-
una din cele sapte minuni ale lumii antice.Era bogat, puternic, avand granitele asigurate; Babilonul
devenise un mare centru comercial si industrial, plin de temple pagane ( 53 ) si o multime de alte
sanctuare mai mici ( 955 ).
Din punct de vedere omenesc, Imparatul nu putea decat sa fie multumit si fericit cu realizarile sale
din lunga sa domnie. Dar mai era ceva de rezolvat, ceva foarte important pentru sufletul sau. Si
tocmai de aceasta nevoie el nu era constient. Pentru ca el intarzie sasi rezolve acesta problema
atat de importanta, Dumnezeu vine din nou in intampinarea nevoii sale printr-un vis , printr-o
descoperire personala. De data acesta Nebucadnetar nu uita visul. Se afla in al 36-lea an al domniei
lui. Visul il ingrozeste, desi nu-l intelege. Nebucadnetar presimte insa ca acest vis contine un mesaj
divin deosebit de important pentru el.
Daniel 4, 6- 9 :Ce face imparatul dupa ce se trezeste din acest vis? Ii cheama pe inteleptii, magii si
vrajitorii Babilonului asa cum facuse si la inceputul domniei lui. Oare nu invatase lectia ca acesti
bugetari, cu salarii mari platite din visteria palatului, nu erau capabili sa-i lamureasca problemele
sufletesti? De ce imparatul nu il cheama direct pe Daniel, a carui intelepciune era deja dovedita in
atatea ocazii?
Inteleptii Babilonului formau o clasa foarte influenta si puternica la curtea imperiala. Imparatul nu
putea sa-i ignore. Doar dupa ce ei si-au recunoscut neputinta in a da raspuns imparatului, a fost
chemat Daniel.
Daniel 4, 10- 18 : Relatarea visului, care este de fapt o alegorie. In antichitate era ceva obisnuit ca
un imparat sa fie asemanat cu un pom sau cu un copac. In Biblie gasim multe asemenea alegorii:
Psalmul 1, 3 il aseamana pe cel neprihanit cu un pom sadit langa un izvor de apa.
- Ezechiel 31, 1- 8 vorbeste despre Asiria , comparand-o cu un cedru falnic, etc.
Interesant de amintit este faptul ca pe una din caramizile Babilonului, folosita in constructii, s-a gasit
o inscriptie in care Babilonul este asemanat cu un copac mare cu ramurile intinse.
Un strajer sfant: Nu este vorba de un om, caci el se pogoara din cer, ci de un inger al lui
Dumnezeu insarcinat cu supravegherea imparatiei.
Sfatul strajerilor: Un consiliu ceresc in care exista o ordine desavarsita. Gasim descris un
asemenea consiliu ceresc in Iov 1, 6- 12 si 2, 1- 6. Este demn de subliniat ca hotararea cu privire la
soarta lui Nebucadnetar nu a fost luata de un singur inger, fie el chiar si ingerul pazitor al
imparatului, ci in sfatul ceresc.
Incerc sa-mi imaginez eforturile facute de-a lungul anilor de ingerul pazitor al lui Nebucadnetar de a-l
conduce treptat pe acesta spre cunoasterea adevarului si eliberarea lui din incatusarea idolatriei.
Insa orice incercare a ingerului strajer s-a lovit de mandria imparatului. Poate ca acest inger a simtit
nevoia unei consfatuiri cu alti ingeri, intr-un consiliu ceresc, prezidat de Insusi Dumnezeu. Aici, in
acest consiliu, s-a ajuns la concluzia ca doar o experienta severa, prin care urma sa treaca
imparatul, il mai putea schimba, ducandu-l la convertire.
Cap. 4 ne transmite un mesaj clar cu privire la rolul ingerilor in desfasurarea Planului
Mantuirii.Rolul lor nu este pasiv, ci unul activ. Inteligenta acestor fiinte superioare si neprihanite
este din plin pusa la lucru atunci cand e vorba de salvarea oamenilor din pacat.
Nu sunt oare toti ( ingerii ) duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce
vor mosteni mantuirea? Evrei 1, 14
Acum nu ne dam seama de rolul imens pe care-l au ingerii in vietile noastre, insa va veni o zi in care
vom afla cum au intervenit aceste fiinte ceresti in favoarea noastra, din cate situatii dificile ne-au
scos.
Daniel 4, 19- 27: Interpretarea visului. Daniel ezita cateva clipe, in momentul in care isi da seama de
semnificatia visului imparatului. Daniel a ramas uimit o clipa si gandurile lui il tulburau.
Un om firesc s-ar dfi bucurat de raul care urma sa i se intample acestui imparat pagan. Oare nu el
distrusese Templul din Ierusalim si dusese poporul in robie? Nu din cauza ambitiilor si mandriei
acestui imparat Daniel a trebuit sa suporte deportarea si instrainarea inca de la varsta adolescentei?
Noi cum am fi reactionat? Ne-am fi bucurat la auzul unei asemenea sentinte rostite de cer impotriva
celui mai de temut dusman?
Daniel, contrar asteptarilor, nu s-a bucurat. Dimpotriva, pe el l-a durut profund ceea ce a inteles ca i
se va intampla lui Nebucadnetar. Daniel era un adevarat crestin al Vechiului Testament, care isi
iubea vrajmasii, dovedind cadragostea nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se
bucura de adevar. 1 Corinteni 13, 5- 6
Era oare usor, in conditiile din acele vremuri, sa transmiti un astfel de mesaj celui mai puternic om al
timpului? Cu siguranta ca nu era deloc usor. Nebucadnetar putea respinge talcuirea visului,
razvratindu-se impotriva descoperirii ceresti. Cat priveste soarta lui Daniel, viata sa atarna de un fir.
Si Daniel stia prea bine acest lucru. Istoria sangeroasa a poporului evreu consemneaza multe situatii
in care imparati ai lui Israel i-au ucis pe profetii care le aduceau soliide mustrare din partea lui
Dumnezeu.
Cu toate acestea, Nebucadnetar nu a procedat in felul acesta. El a primit mesajul si a cugetat
asupra lui. Sfatul plin de iubire primit de la Daniel i-a sensibilizat inima pentru o vreme. Timpul insa
lucreaza, stergand incet-incet impresiile lasate de mesajul divin.
Daniel 4, 28- 30:Urmeaza un an de gratie pentru marele imparat. Dumnezeu nu se grabeste
niciodata, atunci cand vede ca mai este o sansa ca omul sa raspunda pozitiv la indemnurile Duhului
Sau. El este dispus sa acorde har dupa har, doar- doar omul pacatos se va intoarce de la caile lui
cele rele.
In anul care s-a scurs de la primirea visului si a mesajului ceresc, inima lui Nebucadnetar s-a
impietrit treptat. Este un proces firesc ce are loc atunci cand omul amana luarea unei decizii bune la
timpul potrivit.
Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea
este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau. Eclesiastul 8, 11
Cat adevar se afla in aceste cuvinte ale eclesiastului!
Daniel 4, 31- 33: Dupa un an de amanare a unei hotarari drepte, Nebucadnetar se plimba pe una
din terasele palatului sau. Privind la lucrarea mainilor lui, la cele 53 de temple ale Babilonului, la
gradinile suspendate ale Semiramidei ( sotia sa ), la zidurile puternice ale cetatii, la animatia unei
mari capitale a lumii, inima incepe sa se umfle de mandrie si rosteste cateva cuvinte pline de trufie,
consemnate in versetul 30:
Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de sedere
imparateasca, prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele?
Nebucadnetar vorbeste de parca el ar fi Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul oricarui lucru, si nu
Dumnezeu. De patru ori foloseste, in doar cateva cuvinte, pronumele legate de propria sa
persoana: eu, mie, mele. Doar 27 de cuvinte a rostit Nebucadnetar in acea imprejurare, insa cat de
multe ne spun acestea despre ceea ce se afla in inima acestui om.
Dar nici nu termina bine de rostit aceste cuvinte, ca un glas ceresc, poate chiar al ingerului sau
pazitor, rosteste sentinta profetizata cu exact un an mai devreme. Timp de sapte ani imparatul urma
sa traiasca asemenea unui animal, neingrijit, alungat de la curte,impreuna cu fiarele campului.
De fapt, este vorba de o boala psihica cunocuta in lumea medicala sub numele de insania
zoantropica.Boala care l-a lovit pe imparat consta in pierderea completa a identitatii, a personalitatii
umane si identificarea lui cu un animal oarecare. Dupa unii comentatori, un om lovit de o astfel de
boala, putea sa-si revina, deoarece ea nu atingea subconstientul.
Exista si unele documente care par sa intareasca adevarul biblic cu privire la boala lui
Nebucadnetar. O tabita de lut, aflata la British Museum, il infatiseaza pe un om care paste iarba,
asemenea unei vaci.De asemenea, exista o legenda iudaica ce spune ca pe timpul bolii lui
Nebucadnetar, pe tron a urcat fiul sau Evil-Merodac. Dupa ce Nebucadnetar si-a venit in fire, el l-ar fi
trimis la inchisoare pe fiul sau pentru tradare.
Cum se explica faptul ca, dupa sapte ani de pauza, Nebucadnetar a revenit pe tronul
Babilonului? Lucrul ar parea de neinteles in timpurile moderne, insa atunci cand discutam de acele
vremuri, trebuie sa tinem cont de superstitiile si cultura timpului. Anticii credeau cu putere ca nu
se puteau atinge de viata unui nebun. Daca ar fi facut-o, ei credeau ca spiritul care-l stapanea pe
acel dezechilibrat, ar fi venit asupra ucigasului sau. Asa se expica faptul ca, in toti acesti sapte ani
cat a durat umilirea imparatului, viata sa a fost crutata, iar tronul i-a fost pastrat.
Daniel 4, 34- 37: Finalul experientei lui Nebucadnetar. O vindecare completa, atat mintala, cat si
spirituala. De data acesta imparatul Il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeul cel Prea Inalt, ca un
Dumnezeu ce stapaneste peste intreg universul, dar si peste inimile oamenilor.
Lauda pe care I-o aduce Nebucadnetar nu mai este o simpla formalitate ca pana atunci, ci este
rezultatul unei experiente personale cu Dumnezeu. Chiar de la inceputul proclamatiei sale, imparatul
subliniaza:Am gasit cu cale sa fac cunoscut semnele si minunile pe care le-a facut
Dumnezeul cel Prea Inalt fata de mine. Expresia pe care o foloseste aici arata spre o profunda
experienta personala cu Dumnezeu.
Proclamatia imperiala nu este altceva decat marturisirea de credinta publica a unui imparat pagan si
idolatru care a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeul cel Viu in urma unuei experiente personale cu El.
A fost Nebucadnetar convertit cu adevarat? Calvin credea ca nu era cu adevarat converit. Altii,
dimpotriva, aduc si argumente in favoarea ideii ca imparatul s-a convertit cu adevarat:
1. Nebucadnetar avea in spatele acestei experiente finale in jur de 40 ani de alte experiente cu
Dumnezeu, experiente care l-au ajutat sa-L cunoasca din ce in ce mai mult.
2. Atitudinea sa este aceea de umilinta, recunoscandu-si pozitia fata de atotputernicia lui
Dumnezeu.
Monarhul cel mandru altadata se umili ca un copil inaintea lui Dumnezeu; dintr-un domnitor tiran si
despotic, el deveni un imparat intelept si plin de compatimire. Acela care defaimase si blestemase
pe Dumnezeul cerului, recunoscu acum puterea Celui Prea Inalt si cauta in mod serios sa faca sa
propaseasca temerea de Iehova si fericirea supusilor sai. E. G. White, Profeti si Regi, pag. 363
Asadar, nu este vorba doar de o schimbare de suprafata, ci de o transformare profunda de caracter,
o veritabila nastere din nou.
3. Din modul in care scrie proclamatia imperiala, Nebucadnetar dovedeste ca e un om nou. Isi
recunoaste public pacatul, isi povesteste public experienta sa umilitoare si Il lauda public pe
Dumnezeul cerului si al pamantului. Dupa o astfel de marturisire publica, nu ni-l putem imagina pe
Nebucadnetar revenind la idolatria pagana. Dimpotriva, el pare sa fi devenit un om care , de acum
inainte, se va fi inchinat doar adevaratului Dumnezeu.
4. Proclamatia imperiala este data in anul 563 i.Hr., adica cu un an mai devreme decat moartea sa .
Faptul ca istoria sfanta a raportat aceasta ultima experienta a lui Nebucadnetar, ne face sa credem
ca el si-a incheiat viata la fel, ca un copil umil al lui Dumnezeu, transformat de harul divin si pregatit
pentru societatea cerului.
Concluzii. Trei lucruri sunt demne de retinut din relatarea pe care o gasim in cap. 4 al Cartii lui
Daniel:
1. Harul si indelunga rabdare a lui Dumnezeu fata de omul pacatos sunt imbelsugate. Pentru
ca sa-l cunoastem pe Nebucadnetar cel umil, intelept si plin de bunatate, asa cum il vedem in finalul
celor relatate in cap. 4, Dumnezeu a trebuit sa lucreze in multe randuri si in multe chipuricu acest
suflet, timp de cel putin 40 ani. Iata un motiv sa nu ne descurajam atunci cand ne rugam pentru cei
dragi, care inca nu si-au predat viata lor lui Christos. Rugaciunile vor fi ascultate si implinite, chiar
daca Dumnezeu are nevoie, uneori, de o viata de om pentru aceasta.
2. Mandria merge inaintea pieirii ( Proverbe 16, 18 ) Mandria nu poate aduce niciodata ceva
bun, ci numai dezastru. Cartea lui Daniel ne invata ca, asa cum mandria a transformat un inger de
lumina intr-un diavol, la fel, mandria poate transforma un om mare si puternic intr-un animal.
3. Atunci cand Dumnezeu nu-i poate mantui pe oameni in mijlocul prosperitatii, El ii salveaza
in mijlocul necazurilor si incercarilor. Sunt convins ca Nebucadnetar nu ar fi trecut prin aceasta
experienta amara daca el L-ar fi primit pe Dumnezeul cel adevarat mai devreme in viata sa.
La fel, multe necazuri si incercari din vietile noastre nu ar exista, daca Dumnezeu nu S-ar fi lovit
mereu de indaratnicia inimilor noastre in a accepta vointa Sa.
Deci, fie ca se foloseste de necazuri si suferinte, fie ca ne fereste de ele, Ii multumim Domnului ca
intotdeauna El urmareste binele nostru suprem: mantuirea sufletelor noastre.
A Lui sa fie lauda in veci!
Lori Balogh
Banchetul lui Belsatar
-Capitolul 5-
Desi scrisa cu aproximativ 2600 ani in urma, Cartea lui Daniel continua sa ramana cea mai atractiva
si fascinanta carte a Vechiului Testament. Este o carte pentru toate varstele si preocuparile,
deoarece in ea gasim istorie, profetie, invataturi morale, fagaduinte, dar si intamplari cu rol educativ
pentru copii.
Capitolul 5 , intitulat Ospatul lui Belsatar si luarea Babilonului, este penultimul capitol istoric al
cartii. In el gasim cateva informatii deosebit de pretioase cu privire la imprejurarile in care a cazut
Imperiul Neobabilonian, mai exact, ne sunt date fapte ce s-au petrecut in ultima zi, in ultimele
ceasuri ale existentei acestui imperiu. Valoarea informatiilor cuprinse in acest capitol este
inestimabila, deoarece detaliile nu pot fi gasite in nicio alta sursa istorica sau arheologica.
Daniel 5,1: Primul verset ne introduce direct in mijlocul evenimentelor petrecute in ajunul cuceririi
Babilonului de catre persi.
Trecusera 25 ani de la evenimentele petrecute si descrise in cap. 4 al Cartii lui Daniel- acea
proclamatie universala data de imparatul Nebucadnetar, dupa experienta speciala pe care a avut-o
cu Dumnezeu.
In acest timp se petrecusera multe schimbari in impariu. Dupa o domnie destul de lunga si prospera,
timp in care Imperiul Babilonian a ajuns la culmea gloriei sale, Nebucadnetar moare, lasand drept
urmas la tron pe fiul sau Evil Merodac. Numele acestuia este mentionat de doua ori in Scripturi
(2 Regi 25, 27; Ieremia 52, 31 ), in legatura cu acelasi fapt: scoaterea lui Ioiachin, imparatul lui Iuda,
din inchisoare.
Nu cunoastem amanunte despre acest urmas al marelui Nebucadnetar, insa atunci cand Biblia
vorbeste de el, aminteste o fapta a sa de bunatate: dupa o detentie de 32 ani ( de la varsta de 18 la
50 ani ), Ioiachin este eliberat si reabilitat de imparatul Babilonului.
Sa fie vorba de influenta lui Daniel asupra noului imparat ? Este posibil ca, dupa ce Daniel a fost
numit de Nebucadnetar capetenie a inteleptilor Babilonului, Daniel sa fi primit, printre alte insarcinari,
si pe aceea de a se ocupa de educatia fiului imparatului.
Din nefericire insa, Evil Merodac nu domneste decat doi ani, lasand ca succesor la tron pe fiul sau,
care la data aceea era inca un copil. Nemultumiti de acest imparat-copil, demnitarii Babilonului se
coalizeaza si il ucid pe acesta. Pe tron ajunge unul dintre membrii coalitiei, ruda cu Nebucadnetar,
pe nume Nabonid.
Se pare ca in acest timp, din motive pe care nu le cunoastem, Daniel nu a mai stat la curtea
imperiala. Cap. 8 al cartii ne spune ca Daniel se afla la Susa, o localitate din estul Babiloniei, in
timpul ultimului imparat- Belsatar.
Nabonid, dupa sase ani de domnie la Babilon, schimba capitala imperiului la Tema, in Arabia. Acolo,
el se dedica religiei si filozofiei, problemele imparatiei lasandu-le in mana fiului sau Belsatar. Acesta
ramane in Babilon in calitate de coregent si comandant al armatelor babiloniene.
Mult timp, istoricii au contestat autenticitatea cap.5 din Cartea lui Daniel pe motivul ca documentele
istorice il indica pe Nabonid ca fiind ultimul imparat al Babilonului, in timp ce Biblia il aminteste pe
Belsatar ca fiind ultimul imparat. De aici s-au nascut o serie de denigrari ale autenticitatii Bibliei si
batjocuri adresate celor ce o iau in serios.
Ultimele descoperiri demonstreaza ca Biblia are deplina dreptate. Nabonid, retras la Tema, in
Arabia, unde s-a dedicat religiei si filozofiei, a fost coregent cu Belsatar, fiul sau, pe care l-a lasat in
Babilon, in calitate de comandant suprem al armatei.
Cap. 5 ne vorbeste de un banchet urias dat de Belsatar celor o mie de mari demnitari ai imperiului.
In ce coditii a dat el un astfel de banchet? In conditiile in care Babilonul era inconjurat de armatele
reunite ale mezilor si persilor. Nu stia Belsatar lucrul acesta? Desigur. Tatal sau, Nabonid, pierduse
deja o lupta grea, in urma careia a fost nevoit sa cedeze persilor orasul Sippar, aflat la aprox. 80 km.
nord de capitala. Dupa aceasta infrangere, Nabonid a fugit, lasand armatele medo- persane sa
inainteze, fara piedici, spre capitala. Iar Belsatar, cel care raspundea de apararea capitalei, inchide
portile si, in loc sa se pregateasca de asediu, da un mare banchet.
Este ziua de 12 octombrie 539 i.Hr. Sa ne imaginam o sala imensa- sala tronului-, lunga de 52 m,
lata de 17 m si inalta de 18 m. Daca am fi avut acces la sedintele conduse de Sadam Hussein, am fi
putut sa ne facem o idee despre maretia acestei sali. Incepand cu anul 1987, Sadam si-a tinut
sedintele prezidentiale in asa-numita sala a Babilonului, reconstruita dupa modelul celei antice si
incercand sa-i redea gloria de odinioara.
Asadar, in acea ultima seara din istoria Babilonului, se aflau in acea sala imensa cei o mie de
dregatori, insotiti de sotiile lor, apoi sotiile si concubinele imparatului, o multime de servitori, paznici,
soldati. Sala era impodobita cu tot ce era mai de pret si mai frumos in Babilon. Pe mese- bucatele
cele mai alese, mancaruri rafinate, variate, bauturi din belsug. Pretutindeni plutea o atmosfera de
chef, presarata cu glume, rasete, bancuri, dans, scene amoroase Dansatoarele luau mintile celor
prezenti, trezindu-le patimile cele mai josnice. Si toate acestea intr-o vreme in care tara era in
razboi, iar Babilonul era impresurat.
Nu era acest lucru o sfidare ? Desigur! Era, in primul rand, o sfidare fata de puterea vrajmasului ce
se afla la porile cetatii. Belsatar credea in imposibilitatea ca Babilonul sa poata fi cucerit vreodata.
Zidurile lui goase, portile de arama si turnurile faceau ca cetatea sa para inexpugnabila. Apoi, era si
o sfidare la adresa lui Dumnezeu, caci este imposibil ca Belsatar sa nu fi auzit de la evreii captivi
despre profetiile biblice care anuntau caderea Babilonului. Acest eveniment fusese profetizat de
Isaia cu doua sute de ani mai inainte, apoi profetia a fost repetata de Ieremia ( Isaia cap. 44- 47;
Ieremia cap. 50- 51 ).
Cu toate acestea, Belsatar nu tine cont nici de profetia biblica, nici de realitatea care ar fi trebuit sa-l
alarmeze, ci mananca, bea si se distreaza in fata dregatorilor sai ca si cum nimic nu s-ar intampla
dincolo de zidurile cetatii. Si imparatul, impreuna cu invitatii sai, mananca si beau, beau si mananca,
pana ce mintile lor incep sa pluteasca in vin, iar spiritul de discernamant ii paraseste cu totul.
Daniel 5, 2: In cheful vinului, Belsatar poruceste sa fie aduse vasele sfinte ale Templului din
Ierusalim, vase de argint si aur, luate ca prada de razboi de Nebucadnetar cu ocazia cuceririi
Ierusalimului. Unii au incercat sa motiveze gestul lui Belsatar prin incercarea acestuia de a capata
bunavointa lui Dumnezeu. Complet eronat! Gestul imparatului are o cu totul alta motivatie.
In aceste vase dedicate inchinarii lui Iehova, in Templul Sau, Belsatar toarna vinul Babilonului, vin
inchinat idolilor. Apoi el ofera aceste vase pline cu vin dregatorilor, sotiilor si concubinelor prezente
la petrecere.
Imi imaginez ca Belsatar nu a facut acest lucru avand o fata sobra. Expresia in cheful vinului ne
sugereaza veselia care-i stapanea pe toti petrecaretii, atunci cand aburii alcoolului consumat le-au
umbrit orice urma de respect sfant. Cate glume, batjocuri, insinuari si aluzii la adresa lui Dumnezeu,
a Templului din Ierusalim, dar si la adresa poporului Sau aflat in captivitate! Si, in timp ce
batjocoreau Numele lui Dumnezeu, ei ii laudau pe idolii lor de argint, de aur, de fier, lemn sau piatra.
Daniel 5, 5: In clipa aceea, degetele unei maini misterioase, apartinand unei fiinte de dincolo de
lumea noastra, scriu pe tencuiala zidului, in fata tuturor chefliilor, cateva cuvinte cu caractere mari,
vizibile de la distanta, dar neintelese de nimeni.
Dintr-o data, glumele , rasetele, bancurile si batjocurile inceteaza. Paharele cu vin se aud cazand din
mainile tremurande. Muzica inceteaza. Dansatoarele fug, iar cei mai slabi de inima lesina. O liniste
profunda se asterne acolo unde cu cateva clipe mai devreme era atata veselie.
Daniel 5, 6: Reactia imparatului Belsatar este descrisa sugestiv. Fata i s-a ingalbenit, gandurile i
s-au tulburat ( acelea care nu fusesera deja tulburate de alcool ), iar incheieturile soldurilor i s-au
desfacut, genunchii izbindu-se unul de celalalt.
De ce toate acestea? Intelegea Belsatar cele scrise pe perete? Cu siguranta ca nu intelegea, insa,
constiinta, care a inceput sa se trezeasca, i-a adus convingerea ca mesajul adus de mana cea
misterioasa nu continea nimic bun pentru el. Belsatar impreuna cu toti cei prezenti intuiau ca acolo
se afla o veste cat se poate de rea pentru ei.
Gandul ca pe peretele salii tronului se afla un mesaj important pentru el, dar pe care nu-l intelegea, il
tortureaza pe imparat. Nimanui nu-i plac vestile rele, nimeni nu le cauta, insa daca stii ca s-a
intamplat ceva rau si nu stii ce anume, este mai rau decat daca nu ai fi stiut nimic.
Daniel 5, 7-8: Belsatar a strigat in gura mare sa vina inteleptii Babilonului ( magii, astrologii,
vrajitorii ) pentru a-i descifra scrierea. Este pentru a treia oara in istoria scrisa de Daniel ca acesti
intelepti sunt chemati pentru a descoperi imparatului o taina. Si tot pentru a treia oara acesti
intelepti trebuie sa se recunoasca invinsi. Ei nu numai ca nu pot talcui cele scrise de mana
misterioasa, dar nici macar nu pot citi cele scrise.
Oare in ce limba au fost scrise acele cuvinte? Daca ar fi fost vorba de o limba pamanteasca, cu
siguranta ca, intr-un imperiu ca Babilonia, s-ar fi gasit un traducator. Se pare ca mesajul era scris
intr-o limba cereasca si doar cineva invatat de Dumnezeul cerului ar fi putut sa o descifreze.
Daniel 5, 9- 15: In urma esecului inteleptilor de a descifra mesajul, Belsatar se inspaimanta tot mai
tare, devine tot mai palid, iar cei de langa el raman incremeniti. In acest moment intervine
imparateasa, probabil vaduva lui Nebucadnetar, cea care-l cunostea atat de bine pe Daniel. In
timpul celor sapte ani in care Nebucadnetar fusese izgonit de la tron, ea condusese treburile
imparatiei impreuna cu Daniel, in calitatea sa de prim- ministru.
Imparatesa ii aminteste lui Belsatar de existenta acestui Daniel, un om plin de Duh Sfant, care
fusese de mare folos in timpul domniei lui Nebucadnetar. Probabil ca Belsatar se lipsise de serviciile
lui Daniel si il indepartase de la curte pe acest om prea cinstit, prea corect si credincios si a carui
viata era o continua mustrare pentru el.
In aceste momente de criza, Daniel este chemat din nou. Sa ne imaginam scena! Daniel, un batran
incaruntit, avand mai bine de 80 ani, fata in fata cu tanarul si elegantul imparat Belsatar, in vasta de
numai 36 ani. Unul stapan pe sine si linistit, desi este un prizonier de razboi, in timp ce celalalt este
agitat, ingrozit, desi este imparat. Unul care nu se teme de ceea ce va aduce viitorul, celalalt
ingrozindu-se in fata necunoscutului.
Este de remarcat faptul ca Daniel nu se mai adreseaza imparatului cu formula
respectuoasa Vesnic sa traiesti, imparate, asa cum avea obiceiul. De ce? Desi vorbeste cu cel
mai profund respect, Daniel nu-si mai permite ca, din motive de eticheta, sa foloseasca astfel de
cuvinte, din moment ce stie ca dupa cateva ore imparatul va fi ucis.
Daniel 5, 16- 17: Oferta lui Belsatar pentru Daniel, in cazul descifrarii mesajului este una deosebit
de tentanta. Nu insa si pentru Daniel. Tine-ti darurile! este raspunsul pe care orice copil al lui
Dumnezeu il va da atunci cand apare tentatia de a face compromisuri morale pentru niste avantaje
materiale trecatoare. La urma urmei, ce sa mai faca Daniel cu aceste privilegii, cand el stia ca peste
doar cateva ceasuri Babilonul urma sa cada sub stapanirea medo- persilor?
Daniel 5, 18- 24: In demnitatea sa, Daniel nu se grabeste sa descifreze mesajul, inainte de a-i
aminti imparatului cateva lectii de istorie recenta, in care protagonist a fost insusi marele
Nebucadnetar. Dupa ce ii vorbeste despre mandria acestuia, urmata de pedeapsa cerului si
pocainta sincera a imparatului, Daniel i se adreseaza direct lui Belsatar:
Dar tu, Belsatar, fiul lui, nu ti-ai smerit inima, macar ca ai stiut toate aceste lucruri
Este de admirat curajul lui Daniel. Inainte de a sti ce mesaj era scris pe perete, el are puterea sa-l
mustre pe cel mai puternic om al timpului. De unde acest curaj? Din constienta faptului ca el, inainte
sa fie un mare demnitar al unei imparatii pamantesti, era un ambasador al cerului.
Daniel 5, 25- 31: Urmeaza citirea mesajului ceresc si descifrarea lui. Reactia lui Belsatar, dupa ce
primeste vestea cea grozava, este surprinzatoare: Se tine de cuvant fata de Daniel si chiar are timp
si putere sa faca o ceremonie in care sa-i ofere lui Daniel onorurile regale, desi acesta le refuzase.
Daniel este imbracat in purpura- semnul regalitatii, apoi i se pune un lantisor de aur la gat si i se da
locul al treilea in imparatie ( probabil este ridicat la demnitatea de coregent, imparatia urmand sa fie
condusa de un triumvirat: Nabonid, Belsatar si Daniel ).
Surprinzatoare reactie! Sa primesti vestea ca Dumnezeu a hotarat ceva in dreptul tau, si totusi sa
mai ai timp si de ceremonii! Sunt cel putin doua explicatii posibile pentru o astfel de reactie a
imparatului: 1. Ori Belsatar era atat de beat incat nu mai realiza grozavia sentintei divine.
2. Ori, intelegand sentinta, prin onorurile oferite lui Daniel, incerca sa capete bunavointa cerului,
indepartand pedeapsa.
Chiar in timpul in care Daniel descifra scrierea, armatele medo- persane patrundeau in cetate prin
albia secata a Eufratului, cucerind- o fara lupte si fara pierderi. Timpul de har, acordat de cer lui
Belsatar, se consumase. Chiar in acea noapte, armatele lui Cirus, conduse de generalul Gobryas,
au patruns in palatul in care se dadea banchetul si l-au ucis pe Belsatar, facand sa cada un mare
imperiu- Imperiul Babilonian.
Sa ne imaginam sala ospatului dupa navalirea persilor! Pretutindeni se pot vedea trupuri moarte,
sange amestecat cu vinul varsat, soldati care jefuiesc, iar deasupra tuturor acestora -mesajul
cerului: Numarat, numarat, cantarit si impartit.
Capitolul 5 din Caretea lui Daniel este o implinire a unor profetii biblice, rostite cu aproximativ doua
sute de ani mai devreme,de catre profetii Isaia, iar mai tarziu, de Ieremia. Acesti profeti, nu doar ca
au prezis caderea Babilonului, insa profetiile lor contin si o seama de amanunte legate de acest
eveniment:
1. Isaia 45, 1- 3 : Cu mai bine de o suta de ani inainte de nasterea lui Cirus, profetul Isaia, inspirat
de Duhul Sfant, vorbeste despre acest viitor imparat persan, care va cuceri Babilonul si va da
decretul de eliberare a poporului evreu din robie.
2. Isaia 47, 1. 5. 8. 11: Se profetizeaza un prapad neasteptat asupra Babilonului.
3. Ieremia cap. 50 si 51: Sunt profetizate amanunte cu privire la imprejurarile in care urma sa cada
Babilonul. In mod deosebit, este de subliniat Ieremia 51, 39, scris cu circa o suta de ani inainte de
implinirea lor:
Cand vor fi incalziti de vin, le voi da sa bea si-i voi imbata ca sa se veseleasca si apoi sa
adoarma somnul cel de veci, ca sa nu se mai scoale, zice Domnul.
Cat de exact s-a implinit cuvantul profetizat! Aceasta este o garantie ca si profetiile inca neimplinite,
se vor implini negresit, la timpul hotarat de Dumnezeu. Sa avem incredre in cuvantul profetic si sa-l
studiem cu ardoare, caci:
Avem cuvantul proorociei facut si mai tare, la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina
care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de
dimineata in sufletele voastre. 2 Petru 1, 19
Concluzii: Cap. 5 ne vorbeste despre ultima noapte din istoria lui Belsatar, ultima noapte din istoria
unui imperiu. Oare cum s-ar fi comportat daca ar fi stiut ca aceea era ultima lui noapte de viata? Ar
mai fi dat acel banchet destrabalat, sau ar fi postit? S-ar mai fi distrat cu dregatorii sai, ori s-ar fi
rugat impreuna cu ei pentru iertare si izbavire?
Iata un adevar cat se poate de solemn pentru fiecare dintre noi: Pentru orice om va fi o ultima
noapte. Va fi un ultim ospat, o ultima lupta, un ultim dans, un ultim film vizionat, o ultima
tigara aprinsa, un ultim pahar baut, o ultima noapte si dupa aceea? Nu ramane decat
judecata, teribila judecata alui Dumnezeu, in care, cu o precizie desavarsita, vor fi cantarite toate
faptele, planurile, gandurile, vorbele, simtamintele si intentiile noastre.
A existat o ultima noapte pentru Belsatar si demnitarii lui nelegiuiti, nu insa si pentru Daniel, care a
supravietuit dezastrului cuceririi Babilonului de catre persi. Mai mult decat atat, Daniel a ramas in
sluja de mare demnitar de stat si in noul imperiu ce s-a instalat-Imperiul Medo-Persan. Cata dreptate
are fagaduinta divina:
Cel neprihanit va trai ( va supravietui ) prin credinta lui. Habacuc 2, 4
Aceasta este fagaduinta cerului pentru copiii lui Dumnezeu care sunt nevoiti sa traiasca inca pe
acest pamant nesigur si plin de primejdii de tot felul. Belsatarii moderni se pot ridica, ei pot chefui,
pot batjocori Numele lui Dumnezeu si pe cel al poporului Sau credincios, insa Dumnezeu nu se va
lasa sa fie batjocorit. Va veni o zi in care, asa cum scrie profetul Maleahi: Veti vedea din nou
atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce-I slujeste lui Dumnezeu si cel
ce nu-I slujeste. Maleahi 3, 18
Fie ca ultima noapte a acestei lumi sa ne gaseasca in postura lui Daniel, pentru a supravietui
sfarsitului acestei lumi batrane si bolnave de atata pacat!
Lori Balogh
Ultima noapte de placere
-Capitolul 5-
Biblia ar fi mult mai saraca daca din ea ar lipsi cartea lui Daniel. O multime de adevaruri esentiale
pentru mantuirea noastra pot fi gasite in aceasta carte, supranumita pe drept Apocalipsa Vechiului
Testament.
Cap. 5 al cartii, pe care am inceput sa-l studiem in ocazia trecuta, ne ofera cateva amanunte
interesante cu privire la cele ce s-au petrecut in Babilon, in ultima noapte a existentei sale, inainte de
a fi cucerit de armatele medo- persane conduse de Cirus. Valoarea istorica a acestui capitol este
deosebita, intrucat nu s-a gasit inca niciun document antic care sa redea cu acelasi lux de amanunte
evenimentele premergatoare caderii Babilonului
Dincolo de valoarea istorica a acestui capitol, pentru un crestin care iubeste Cuvantul lui Dumnezeu,
Cartea lui Daniel are o valoare suplimentara:
1. In el gasim confirmarea implinirii unor profetii biblice rotite cu aproximativ doua sute de ani mai
inainte ( vezi prelegerea nr. 8 ).
2. Tot aici gasim cateva invataturi morale de mare valoare. In Cartea lui Daniel nu gasim porunci
divine care sa ne spuna sa facem sau sa nu facem un anumit lucru. Aici nu ne sunt date legi,
oranduieli, norme, asa cum gasim in carti biblice ca Exodul, Deuteronom, Leviticul, sau in
Evanghelii. In schimb,gasim oameni cu caractere diferite, cu atitudini diferite fata de Dumnezeu si,
din felul in care intervine Dumnezeu in viata lor, invatam ce e bine si ce e rau in viata, care e sfarsitul
unei vieti neprihanite si care e sfarsitul unei vieti traita in pacat.
Va invit sa observam cateva invataturi ce se desprind din cap. 5 al Cartii lui Daniel, subliniind
principiile dupa care lucreaza Dumnezeu cu oamenii.
1.EFECTELE ALCOOLULUI.
In versetul 2 al capitolului 5, ni se spune ca Belsatar, fiind in cheful vinului, a poruncit sa fie
aduse la marele ospat vasele Templului din Ierusalim. Vasele acestea erau de mult timp in Babilon,
de pe vremea primei campanii militare a lui Nebucadnetar in Ierusalim, in anul 606- 605 i.Hr.
Trecusera asadar 66- 67 ani de cand aceste vase se aflau in Babilon. Cu toate acestea, nu ni se
spune ca Nebucadnetar, sau vreun alt urmas al sau pe tronul Babilonului, ar fi luat aceste vase din
casa visteriei, pentru a face din ele prilejul batjocurei si dispretului la adresa lui Dumnezeu, a
poporului Sau si a Templului Sau.
Exista un anumit respect, chiar si la imparatii pagani, pentru ceea ce fusese dedicat lui Dumnezeu,
chiar daca ei nu I se inchinau. Nici macar Belsatar nu a facut acest gest pana la acest banchet. Mai
mult decat atat, observam ca vasele nu au fost aduse de la inceputul ospatului, cand mintile erau
inca limpezi, ci dupa ce mesenii au consumat vin din belsug, cand ei erau in cheful vinului.
Din acest amanunt intelegem ca primul si cel mai de temut efect al alcoolului asupra mintii
estedistrugerea spiritului de discernamant intre bine si rau. Alcoolul, indiferent de bautura in
care se afla, indiferent de eticheta de pe sticla si de reclama care i se face pe posturile
TV, adoarme discernamantul, il paralizeaza. Constiinta, randuita de Creator ca sa fie un caine de
paza credincios al sufletului omenesc, ajunge sa fie paralizata de aburii alcoolului.
Ce poate fi mai rau pentru un om decat ca el sa nu-si mai dea seama ce e bine si ce e rau in viata ?
El este ca o cetate fara ziduri, ca o corabie fara catarg Diavolul este nerabdator sa-i vada pe
oamenii creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu fara protectie, pentru a navali in sufletele lor
cu legiunile lui de demoni. Si, fara sa vrea, fara sa fie constient de acest lucru, omul, pana atunci
stapan pe sine, echilibrat, ponderat, respectuos in relatiile cu semenii, devine dintr-o data un alt om,
un posedat de puterilor intunericului.
Nu ati observat ca un om beat are reactii imprevizibile? Il cunosteai ca pe un om calm, amabil,
pasnic, dar care dintr-o data devine certaret, violent, plin de rautate. Care este de fapt adevarata lui
fata? Aceea in care mintea ii este treaza, sau aceea in care creierul lui pluteste in aburii alcoolului?
Latinii spuneau ca in vino veritas, facand aluzie la faptul ca, sub influenta alcoolului, omul isi da
arama pe fata si arata cum este el in realitate. Personal nu sunt de acord cu acest dicton latin,
pentru ca tot latinii au fost cei care au denumit alcoolul spiritus ( de la care provine cuvantul spirt
), pentru ca ei au observat ca, sub influenta lui, omul este cuprins de un alt duh, de un alt spirit decat
cel care-l caracterizeaza de obicei.
Betia a fost cea care l-a determinat pe Belsatar si oaspetii sai sa-si piarda si ultima urma de respect
fata de ce este sfant. Nimeni nu s-a gasit sa atraga atentia chefliilor cu privire la pacatul ce-l
savarseau pentru ca nimeni nu era treaz; toti erau sub influenta aceluias spiritus, sub influenta
aceluias duh demonic care le-a adus, in cele din urma, pierzarea.
Cate pacate ar ramanea nefaptuite daca oamenii ar renunta la alcool! Cate accidente rutiere, cate
accidente de munca nu ar mai avea loc! Cate familii nu s-ar mai destrama! Cati oameni nu s-ar mai
imbolnavi de ciroza, TBC, cancer digestiv etc. si cati ar avea o sanatate mai buna ! Cata violenta n-
ar mai fi vazuta la stirile TV si cate cuvinte triviale ar ramanea nerostite!
Cand Dumnezeu ne spune in Proverbele lui Solomon cavinul e batjocoritor si bauturile tari sunt
galagioase, El stie ce spune. ( Proverbe 20, 1 )
Cand Dumnezeu ne indeamna: Nu te uita la vin cand curge rosu si face margaritare in pahar;
el aluneca usor, dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un basilisc , El stie de ce ne da
un asemenea indemn. ( Proverbe 23, 31 ) El stie ca cel ademenit de margaritarele vinului nu va mai
fi el insusi, nu-si va mai apartine, ci se va uita dupa femeile altora, inima sa va vorbi prostii si va
deveni nesimtitor. M-a lovit, dar nu ma doare; m-a batut, dar nu simt nimic. ( Proverbe 23, 35 )
Cat de recunoscatori ar trebui sa-I fim lui Dumnezeu ca ne-a descoperit in Cuvantul Sau principiile
cumpatarii si abstinentei: cumpatare fata de hrana si bauturile sanatoase si abstinenta fata de
cele daunatoare.
Nu intamplator Cartea lui Daniel aduce de trei ori in discutie problema cumpatarii si abstinentei ( in
cap.1- hotararea celor patru tineri, cap. 5-ospatul lui Belsatar si cap. 10, 3- Daniel, batran, traind
aceleasi principii de viata sanatoasa pana la sfarsitul vietii ).
2. LIMITA RABDARII LUI DUMNEZEU
Cand a avut loc ospatul lui Belsatar? In noaptea de 12 octombrie 539 i. Hr., dupa 66 ani de la prima
campanie militara a lui Nebucadnetar impotriva Ierusalimului. Cei 66 ani sunt aproape o viata de om,
in care Dumnezeu a trebuit sa sufere umilinta, batjocura si insinuarile din partea unor imparati
pagani. In Daniel 1, 2 ni se spune ca Nebucadnetar a dus aceste vase sfinte in casa dumnezeului
sau, in visteria templului pagan. Simpla prezenta a acestor vase- simboluri ale inchinarii la
adevaratul Dumnezeu- intr-un templu pagan era deja o imensa umilinta pentru Creator. Oare ce
gandeau popoarele pagane intr-o astfel de situatie?
Daca noi i-am biruit pe evrei si le-am cucerit Ierusalimul si Templul, inseamna ca dumnezeii nostri
sunt mult mai puternici decat Dumnezeul lui Israel. Aceasta era logica simpla a paganilor de atunci
si de pretutindeni. Dumnezeu a trebuit sa rabde si sa se lase umilit din acest motiv timp de 66 ani.
Sa ne imaginam ca aceste vase nu au fost tinute intr-un seif, la intuneric, pentru a fi ascunse de
ochii oamenilor. Cu siguranta ca s-au organizat expozitii de arta (vezi gestul imparatului Ezechia din
Isaia cap. 39 ) in care imparatii babilonieni se laudau in fata diplomatilor, a oamenilor de arta si a
vizitatorilor cu aceste piese de arta superb realizate. Dumnezeu a trebuit sa rabde multi ani
batjocurile, aluziile rautacioase si glumele la adresa Numelui Sau. Ce rabdare !
Noua ni se pare ca suntem rabdatori in unele situatii si ne felicitam pentru aceasta. In realitate nu e
vorba de rabdare ci de neputinta si resemnare in fata unei situatii pe care nu avem cum sa o
schimbam.Rabdarea lui Dumnezeu nu este resemnare si neputinta, caci El, fiind atotputernic,
poate schimba in orice moment orice situatie in favoarea Sa.
Atunci, daca El poate schimba o situatie nefavorabila intr-una favorabila, de ce nu o face?
Raspunsul se gaseste in dragostea Sa pentru omul pacatos. Pentru ca ne iubeste prea mult, El ne
mai acorda inca o sansa, si inca una, si inca o suta de sanse, pentru ca oamenii pacatosi sa-L
recunoasca pe El ca Domn si Mantuitor.
Dar Tu, Doamne, Tu esti un Dumnezeu indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in
bunatate si credinciosie. Psalmul 86, 15
Intr-adevar, Dumnezeu a avut o indelunga rabdare in procedeele Sale de lucru cu imparatii
Babilonului. Numai despre Nebucadnetar, Cartea lui Daniel ne relateaza patru ocazii in care el a
putut vedea diferenta intre credinta adevarata si cea falsa: examinarea celor patru tineri (cap. 1 ),
descoperirea si talcuirea visului ( cap. 2 ), experienta ocrotirii celor trei tineri in cuptorul aprins (
cap.3) si visul cu copacul cel mare ( cap. 4 ).
In ciuda acestor descoperiri evidente, Belsatar, care cunostea prea bine aceste lucruri, il
indeparteaza pe Daniel de la curte si-L sfideaza pe Dumnezeul cerului. Gestul pe care-l face sub
influenata vinului, in toiul ospatului si destrabalarii, umple cupa rabdarii divine.
Da! Exista o limita a rabdarii lui Dumnezeu!
Am putut vedea acest lucru in timpul potopului. Atunci cand civilizatia antediluviana a atins culmea
nelegiuirii si cand Creatorul nu a mai intrezarit nicio speranta de indreptare, El a intervenit,
distrugand lumea printr-un dezastru mondial.
A existat o limita a rabdarii lui Dumnezeu pentru cei ce locuiau cetatile nelegiuite din Valea
Iordanului: Sodoma, Gomora, Adma si Teboim. Marea Moarta din zilele noastre se afla pe locul in
care , odinioara, aceste cetati erau prospere si-L sfidau prin nelegiuirile lor pe Dumnezeu.
A existat o limita a rabdarii divine si fata de poporul ales, pe care Dumnezeu l-a binecuvantat si
ocrotit, creindu-i toate conditiile pentru ca sa fie cu adevarat o lumina a lumii. Dar cand poporul Sau
a lepadat in repetate randuri soliile cerului, cand el a atins culmea razvratirii, trimitandu-L la cruce
pe Insusi Fiul lui Dumnezeu, teribila a fost judecata lui Dumnezeu impotriva lor. Timp de doua
milenii, acest popor a ramas fara tara, fiind prigonit, hulit, dispretuit de toti si pretutindeni. Nici azi,
desi au un petec de pamant care se numeste Israel, ei nu au liniste si tihna.
Toate aceste exemple, si multe altele, ne avertizeaza ca va exista o limita a rabdarii divine si cu
lumea in care traim. Cand cupa pacatelor lumii, a violentei, a imoralitatii si a coruptiei se va umple,
Creatorul va pune capat istoriei pacatului, salvandu-Si copiii credinciosi.
Cata rabdare va mai avea Dumnezeu cu mine si cu tine? Rabdarea Sa cu fiecare dintre noi nu este
altceva decat o invitatie la pocainta si intoarcere la El.
Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? Romani 2, 4
3. JUDECATA LUI DUMNEZEU
Acest al treilea mesaj moral, continut in cap. 5 al cartii, este cuprins chiar in textul scris de mana
misterioasa pe peretele palatului imperial, text descifrat apoi de Daniel:
Numarat, numarat, cantarit si impartit (mene, mene, tekel upfarsin )
Ce s-a intamplat cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu fata de Belsatar si imparatia sa s-a sfarsit?
A sosit judecata!
Oamenii isi fac o imagine gresita despre Dumnezeu si rabdarea Sa. Vazand ca El nu pedepseste pe
loc pacatele, cauta diferite explicatii:
- Pentru unii El este prea bun si de aceea ei cred ca Dumnezeu va ierta totul, neconditionat.
- Pentru altii, faptul ca pacatul nu e pedepsit imediat este o dovada ca El e incapabil sa restaureze
dreptatea pe pamant.
-Iar pentru o alta categorie de oameni, aceasta este o dovada ca nu exista Dumnezeu.
De ce amana Dumnezeu pedepsirea pacatului si nu aduce mai repede dreptatea Sa pe pamant ?
Raspunsul trebuie cautat in esenta naturii divine care este dragostea. Dumnezeu este dragoste ( 1
Ioan 4, 8 ) si dragostea, prin definitie, este indelung rabdatoare fata de greselile si slabiciunile celor
din jur ( 1 Corinteni 13, 4 ). Insa acesta este doar jumatate din adevar. Dumnezeu nu este doar
iubire, ci si dreptate. Cele doua sunt cei doi piloni pe care se sprijina intregul univers. Daca una din
cele doua ar lipsi, universul intreg s-ar prabusi.
Asadar, rabdarea lui Dumnezeu este bogata, indelunga, dar nu e nesfarsita. Ea are niste
limiteimpuse de dreptatea divina, de sfintenia caracterului Sau. Daca rabdarea fata de omul pacatos
si fata de atitudinea sa de razvratire nu ar avea margini, ea ar fi imorala, iar Creatorul nostru ar
putea fi acuzat de complicitate fata de pacat.
Dincolo de limita rabdarii divine se afla judecata! Sa observam cat de corect procedeaza Tatal
ceresc atunci cand aduce o judecata asupra unui om, asupra unui popor, sau asupra lumii intregi.
Dupa ce are o indelunga rabdare cu omul , lasandu-l ani, poate zeci de ani sa aleaga liber intre bine
si rau, timp in care Domnul apeleaza la toate mijloacele pentru a- l atrage la Sine, la sfarsit, cand
rabdarea Sa a ajuns la limita, incep cele trei faze ale judecatii:1. Numarat, numarat 2. Cantarit
si 3. Impartit.
1.Numarat, numarat Daniel 5, 26: Numarat inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele
domniei si i-a pus capat.
Ce inseamna a numara zilele cuiva? Inseamna a le trece in revista, a le analiza pe fiecare in parte, a
vedea continutul fiecarei zile, fiecarei ore, fiecarei clipe. Inseamna o cercetare amanuntita a faptelor,
cuvintelor, gandurilor si simtamintelor.
Dar de ce Dumnezeu numara de doua ori, inainte de a continua judecata? In primul rand, pentru ca
noi si toate fiintele din acest univers sa avem siguranta ca nu se va strecura nicio gresala in
aprecierea vietii cuiva. Dumnezeu verifica si reverifica, asa cum a facut si la Creatiune, pentru ca
judecata Sa sa fie desavarsita si nimeni din univers sa nu poata gasi vreun motiv de murmurare sau
de indoiala. Si, in al doilea rand, pentru ca noi sa fim siguri ca Dumnezeu a facut totul pentru
salvarea omului.
2. Cantarit Daniel 5, 27: Cantarit inseamna ca ai fost cantarit in cumpana si ai fost gasit
usor.
Cantarul, balanta erau, pentru antici, simboluri ale judecatii. Zeita dreptatii este reprezentata de o
femeie legata la ochi, tinand in mana o balanta.
Intr-o reclama TV pentru bauturi racoritoare era prezentata o balanta. Pe unul din talere se afla un
pahar in care se turna o bautura oarecare. Contrar legilor fizicii, cu cat se turna mai mult in pahar,
talerul respectiv se ridica mai mult. Asa era in reclama. Din nefericire, asa este in viata multor
oameni din jurul nostru. Cu cat trec ani mai multi, timpul curgand in paharul vietii, cu atat paharul
devine mai usor, mai gol, mai lipsit de continut.
Oare ce se gaseste pe celalalt taler al balantei? Acolo se afla etalonul dupa care va fi cantarita viata
fiecaruia dintre noi-Legea lui Dumnezeu, cea sfanta, dreapta si buna . ( Romani 7, 12 )
Gasit prea usor inseamna gasit cu lipsa. Si, deoarece Dumnezeu nu poate admite rebuturi in
Imparatia Sa, urmeaza sentinta:
3. Impartit Daniel 5, 28: Impartit inseamna ca imparatia ta va fi impartita si data mezilor si
persilor.
Impartit inseamna de fapt disparitie, distrugere, nimicire. Inseamna retragerea harului ocrotitor al lui
Dumnezeu si suportarea de catre om a tuturor consecintelor alegerilor lui. In final, Dumnezeu nu va
da oamenilor decat ceea ce ei insisi au ales sa primeasca. Asa este drept si asa este bine.
Concluzii: Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu indelung rabdator. Nu este o rabdare a neputintei
si resemnarii, ci una izvorata din dragostea Sa profunda fata de om.
Profetiile Bibliei ne arata ca ne gasim in ultimele ore ale rabdarii indelungi a Tatalui nostru ceresc.
Timp de sase milenii, El a rabdat scenele violentei, ale desfraului. ale idolatriei, ale razboaielor si ale
mortii de pe pamantul nostru.
Ce va fi dupa ce rabdarea Sa va ajunge la limita? Un singur raspuns-Judecata, in care zilele
fiecaruia dintre noi vor fi numaratesi cantarite in balanta cerului, in raport cu marele etalon moral-
Legea lui Dumnezeu.
Oare cum va fi gasita viata mea si a ta? Va fi paharul greu, plin de neprihanirea lui Christos, plin de
fapte de bunatate, de slujire, de sacrificiu? Sau va fi gasit usor, asemenea paharului din reclama TV,
plin numai de forme goale ale religiei, de mandrie si incredere in sine?
Fie ca la judecata fiecaruia dintre noi sa se rostesca cuvintele:
Numarat, numarat, cantarit si gasit vrednic pentru cer.
Paralele profetice
-Capitolul 5-
Vom face acum inca un popas in studiul cap. 5 al Cartii lui Daniel, de data aceasta oprindu-ne
asupra unor semnificatii mai profunde, care se ascund dincolo de faptele istorice.
Am facut precizarea ca acest capitol este unul istoric, ceea ce inseamna ca nu gasim in cuprinsul
lui niciun indiciu profetic. Cu toate acestea, citind Noul Testament, indeosebi Evangheliile, Epistola
lui Pavel catre Tesaloniceni si Apocalipsul, studiind evenimentele viitoare care preced revenirea in
glorie a Mantuitorului, observam ca autorii Noului Testament fac deseori referire la caderea
Babilonului si la evenimentele petrecute si descrise in cap. 5.
Paralela intre cele petrecute in Babilonul antic si cele ce se vor petrece in Babilonul spiritual al zilelor
din urma este atat de evidenta incat putem afirma ca acest cap.5 , desi nu este un capitol profetic, el
devine un fel de parabola, o ilustrare a ceea ce va fi in final, cu istoria omenirii. Adica, ceea ce
s-a intamplat in mic in Babilonul antic se va repeta, la scara mondiala, in mare, in Babilonul spiritual.
Sa urmarim cateva elemente ale acestei paralele.
1. NUMELE BABILONULUI
In mod normal, despre Babilon nu ar mai trebui sa se scrie in Noul Testament, decat ca despre o
cetate in ruine, cu o istorie trecuta si atat. La data cand au fost scrise cartile Noului Testament-in
primul secol al erei crestine-Babilonul istoric, asa cum il gasim zugravit in Cartea lui Daniel, nu mai
exista demult. El devenise o gramada de ruine printre care fiarele pustiei se plimbau in voie, exact
asa cum profetizasera Isaia si Ieremia ( Isaia 13, 19- 22; Ieremia cap. 50- 51 ). Astazi, Babilonul este
o gramada de ruine intr-un pustiu nelocuit; doar o halta numita Babel ne indica faptul ca acolo a fost
candva falnica cetate a haldeilor.
Cu toate acestea, in Noul Testament se vorbeste mult despre Babilon. Si nu se vorbeste la trecut, ci
la prezent si viitor. Ca un exemplu, la finalul primei sale epistole, apostolul Petru le adreseaza
credinciosilor un salut in care apare numele Babilonului:
1 Petru 5, 13: Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate.
Trebuie precizat ca, la data aceea, Babilonul istoric nu mai exista! Daca ne referim la Apocalipsa,
scrisa si ea spre sfarsitul primului secol crestin, gasim aici o multime de referinte cu privire la un
Babilon spiritual care urma sa se dezvolte in viitor. (capitolele 14, 16, 17 si 18 )
De unde acesta situatie? Ne reamintim de visul imparatului Nebucadnetar din cap. 2. in care Daniel,
inspirat de Duhul lui Dumnezeu, ii spune imparatului: Tu esti capul de aur Spunand acestea,
Daniel se refera, de fapt, la Imperiul Babilonian, in care Nebucadnetar a domnit mai mult de
jumatate din istoria lui. Daca chipul din visul imparatului reprezinta istoria omenirii, pana la finalul ei
si daca Babilonul este capul de aur al acestui chip, aceasta ne spune ceva: Asa dupa cum intr-
un corp viu capul este cel ce conduce orice activitate, la fel in istoria omenirii, principiile
Babilonului sunt cele care conduc istoria.
Chiar daca Babilonul fizic a cazut, devenind o garmada de ruine numai bune de vizitat si cercetat de
catre arheologi, principiile lui continua sa existe si sa lucreze in imperiile care i-au urmat pana astazi.
Cand Petru le scria credinciosilor din primul secol de salutul bisericii din Babilon, el se
referea la Roma pagana, care a preluat principiile vechiului Babilon de alta data. ( vezi Biblia,
traducerea abatelui Crampon, in l. franceza, nota de subsol la 1 Petru 5, 13 )
Care sunt principiile dupa care s-a condus Babilonul istoric si dupa care se calauzeste
intrega lume de azi?
A) Sfidare la adresa lui Dumnezeu
Sa nu uitam ca Babilonul lui Nebucadnetar a fost construit pe ruinele turnului Babel, despre care
citim in Geneza cap.11 ca a reprezentat o sfidare la adresa lui Dumnezeu. Creatorul poruncise
oamenilor care s-au nascut dupa tragedia potopului sa se raspandeasca pe toata fata pamantului.
Totusi oamenii au sfidat porunca si s-au oprit in tara Sinear ( Sumerul din cartile de istorie ) si au
incercat sa construiasca un turn si o cetate cu numele Babel, pentru a nu fi imprastiati pe toata fata
pamantului.
Mai tarziu, cand Nebucadnetar primeste visul profetic din cap. 2, el sfideaza vointa divina si ridica un
chip in intregime din aur, ca un gest de razvratire fata de cele ce ii descoperise Dumnezeu.
In cap. 4 al cartii, Nebucadnetar sfideaza din nou sfaturile pline de iubire date de Dumnezeu prin
Daniel si zice: Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de sedere
imparatesca,prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele? ( Daniel 4, 30 )
In cap. 5 al cartii, Belsatar, ultimul imparat al Babilonului, cu ocazia banchetului oferit celor o mie de
demnitari ai imparatiei sale, Il sfideaza din nou pe Dumnezeul cel viu, poruncind sa fie aduse vasele
sfinte folosite in cadrul srviciilor de la Templul din Ierusalim. In aceste vase, puse deoparte pentru
serviciile din Templu, el a turnat vinul Babilonului, inchinat idolilor pagani. Sfidarea l-a costat scump
pe Belsatar, caci in acea noapte el si-a pierdut viata, iar Babilonul a cazut in mainile persilor lui
Cirus.
B) Aroganta fata de alte popoare si in mod deosebit fata de poporul lui Dumnezeu, a fost un alt
principiu dupa care s-a calauzit Babilonul si care s-a transmis pana astazi puterilor care i-au urmat.
C) Prigoana pornita de Babilon impotriva celor care nu gandeau ca el, impotriva celor care nu
credeau si se inchinau asemenea lui.
Sa ne reamintim de trimiterea celor trei tineri evrei credinciosi in cuptorul aprins ( Cap. 3 ) si de
aruncarea lui Daniel in groapa cu lei ( cap. 6 ).
Toate aceste principii dupa care s-a calauzit Babilonul istoric au continuat sa lucreze si in imperiile
care i-au urmat:
- Medo- Persia ( vezi istoria redata in cartea Esterei )
- Grecia ( Antioh Epifanul si persecutia impotriva evreilor )
- Roma pagana, in timpul careia a fost rastignit Insusi Mantuitorul, iar urmasii Sai crunt persecutati
- Roma papala, cu atitudinea sa de sfidare a Legii lui Dumnezeu, aroganta fata de alti crestini si
persecutarea a milioane de crestini care s-au inchinat lui Dumnezeu dupa propria constiinta libera si
nu dupa dogmele impuse de Roma.
Aceste principii vor continua sa lucreze in Babilonul spiritual , in toate aliantele politice si religioase
ce se vor forma, pana in ziua in care Imparatia lui Hristos ( piatra din cap. 2 care se va desprinde
fara ajutorul vreunei maini omenesti ) va sfarama uriasul chip al istoriei omenesti.
2. PARALELA INTRE OSPATUL DAT DE BELSATAR, URMAT DE CADEREA BABILONULUI SI
EVENIMENTELE FINALE URMATE DE SFARSITUL LUMII.
A) Pace si liniste
Ce faceau Belsatar si conducatorii cei mai importanti ai Babilonului in timp ce tara se afla in razboi,
iar cetatea era inconjurata de armatele vrajmase? Se distrau, se imbatau si traiau ca si cand nimic
grav nu se intampla. Nabonid, tatal lui Belsatar, pierduse deja o lupta importanta cu persii, in urma
careia pierduse cetatea Sippar, aflata la circa 80 km nord de Babilon, lasand in felul acesta calea
deschisa spre capitala. Cu toate acestea, imparatul, ministrii, conducatorii religiosi, dregatorii,
oamenii de cultura si arta, oamenii de stiinta spun in cor: Nu este nicio primejdie; Babilonul nu va
cadea niciodata. Nu va inspaimantati, caci va fi pace si liniste!
Aceeasi atitudine o vor avea conducatorii lumii si conducatorii religiosi ai Babilonului spiritual al
ultimelor zile ale istoriei lumii, in ciuda tuturor dovezilor si semnelor din cer, din natura si din
societate ca sfarsitul e aproape.
Cat despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti
foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice :Pace si liniste!,
atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei , ca durerile nasterii peste femeia
insarcinata; si nu va fi chip de scapare. 1 Tesaloniceni 5, 1- 3
Apostolul Pavel vorbeste aici despre sfarsitul lumii, facand aluzie la cele scrise in Daniel cap. 5. Sa
observam cateva amanunte:
-Expresia ca un hot noaptea ne vorbeste despre surpriza pe care o va trai omenirea la revenirea
lui Hristos. De remarcat ca Babilonul istoric a cazut intr-o noapte, aceea din 12 octombrie 539 i. Hr.,
intr-un moment in care se astepta cel mai putin. Surpriza pregatita de Cirus, care a deviat apele
Eufratului, intrand in cetate pe albia uscata a lui, a fost una covarsitoare pentru babilonieni.
-Expresia o prapadenie neasteptata o intareste pe prima, intarind ideea de surpriza. Babilonienii
nu se asteptau ca cetatea sa cada in mainile vrajmasului atat de usor si rapid.
-Expreia pace si liniste ne vorbeste de falsa siguranta in care se scaldau babilonienii de alta data
si care va caracteriza si omenirea la finele istoriei sale.
Cand rationamentul filozofic va inlatura teama de judecatile lui Dumnezeu, cand invatatorii religiosi
vor arata spre ani multi de pace si prosperitate si lumea va fi absorbita de vartejul afacerilor si
placerilor, sadind si cladind, petrecand si casatorindu-se, respingand avertismentul lui Dumnezeu,
atunci o distrugere neasteptata va veni peste ei si nu vor scapa. E. G. White, Patriarhi si Profeti
pag. 114
Cand pretinsul popor al lui Dumnezeu se va uni cu lumea, traind ca ea, alaturandu-se in placeri
oprite, cand luxul lumii devine luxul bisericii, cand lumea e cufundata in placeri ca de nunta si
doreste infocata dupa multi ani de prosperitate, atunci, deodata, ca licarirea fulgerului din cer, va
veni sfarsitul viziunilor frumoase si al sperantelor amagitoare. E. G. White, Tragedia Veacurilor pag.
338 engl.
Oare nu traim aceste clipe? Conducatorii lumii privesc cu incredere spre un viitor luminos al omenirii,
in care progresele stiintei si tehnicii vor asigura omului pace si prosperitate, o viata din ce in ce mai
lunga si mai lipsita de griji, cu un confort din ce in ce mai mare, visand la placeri noi si un dolce far
niente, fara sa observe ca Babilonul spiritual este inconjurat tot mai mult de ostile ceruilui si, in
curand, el va cadea pentru a face loc Imparatiei vesnice a lui Hristos.
B) Ecumenism
In versetul 1 al cap. 5 ni se spune ca imparatul Belsatar a dat un ospat celor 1000 de mari demnitari
ai imparatiei sale. Cine erau acestia? Erau reprezentantii politici si religiosi ai tuturor popoarelor
subjugate de Babilon. Toti se afla la aceeasi masa a Babilonului, mananca cot la cot si beau din
acelasi vin al Babilonului. Diferentele dispar, disputele sunt parasite, se trece peste deosebirile
culturale, religioase, lingvistice. Toti isi dau mana sub privirile imparatului Babilonului.
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca acelasi ecumenism se va realiza si in zilele din urma ale istoriei
omenirii, cand locuitorii pamantului, bogati si saraci, liberi si robi, conducatori religiosi din toate
bisericile, fortele politice din intreaga lume se vor uni pentru a realiza un chip al fiarei. Ei vor
ajunge intr-un consens deplin in ceea ce priveste un mod unic de inchinare fata de Dumnezeu, lucru
ce va fi impus prin forta. Cei ce nu se vor supune, vor fi persecutati si considerati indezirabili pentru
noua societate omeneasca. Vezi Apocalipsa 13, 12. 14. 16; 16, 13; 17, 13.
Ce vedem astazi in lume? Tendintele spre un ecumenism asemanator cu cel din Babilonul de alta
data:- Congresul Mondial al Bisericilor, miscare crestina la care adera un numar tot mai mare de
biserici, promovand ecumenismul.
- Prapastia dintre catolicism si protestantism, cele doua mari religii crestine aflate pana nu demult pe
pozitii ireconciliabile,a inceput sa dispara, prin tot mai multe punti de legatura.
- Tendintele tot mai evidente in lumea de azi de a-l considera pe papa drept unicul salvator al
omenirii din dezastrul care se prefigureaza .
C) Vase sfinte cu vinul Babilonului in ele.
Ce a oferit Babilonul oaspetilor sai in vasele sfinte ale Templului lui Iehova? Vinul Babilonului, acel
vin fermentat, care le-a luat spiritul de discernamant si care fusese inchinat idolilor pagani.
Sa observam ca, din punct de vedere al formelor, ele erau sfinte, caci vasele erau cele din Templul
lui Dumnezeu, acolo unde I se aducea o inchinare adevarata. Din punct de vedere al continutului
insa, acesta era stricat, caci vinul fermentat, inchinat idolilor pagani, era un simbol al stricaciunii, al
alterarii.
Babilonul spiritual al zilelor din urma, cuprinzand un intreg amalgam de credinte crestine, ofera, in
hainele formelor crestine, invataturi pagane, care nu isi au originea nici in Dumnezeu, nici in
Cuvantul Sau.
Dupa anul 321 d. Hr., cand imparatul Constantin cel Mare a decretat schimbarea zilei de odihna
saptamanale din sambata in duminica pe tot cuprinsul imperiului, in biserica crestina au patruns tot
felul de obiceiuri pagane (vinul Babilonului ), fiind imbracate insa in formele crestine. Au patruns
astfel in crestinism obiceiuri si invataturi precum: botezul copiilor mici, botezul prin stropire, cultul
icoanelor, al sfintilor si al moastelor, doctrina nemuririi sufletului cu intreg cortegiul de practici (
pomeni, parastase, etc.), cultul fecioarei, doctrina despre iad, rai si purgatoriu, sarbatorirea
Craciunului etc.
Astazi, o intrega crestinatate, fara sa stie, bea din vinul stricat al Babilonului, oferit insa in
vasele sfinte ale inchinarii la adevaratul Dumnezeu. Vezi Apocalipsa 17, 1- 5, in care femeia
desfranata, numita Babilonul cel mare- simbol al bisericii apostaziate, ofera lumii un potir de aur (
aurul este simbolul credintei adevarate in Dumnezeu ) plin cu vinul Babilonului,din care beau toti
locuitorii pamantului.
D) Judecarea Babilonului are loc in timpul ospatului.
In timp ce Belsatar impreuna cu demnitarii sai chefuiau, in timp ce se desfatau cu bucatele si vinul,
in timp ce ascultau muzica lasciva si se desfatau privind la dansatoarele frumoase, in ceruri avea loc
judecata Babilonului, fara ca ei sa stie nimic.
In mod asemanator, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca, inainte de revenirea Mantuitorului si
sfarsitul istoriei acestei lumi, lumea va manca, va bea, se va distra, privind cu incredere spre viitor,
nestiind ca in cer a inceput judecata lui Dumnezeu. De aceea, inainte ca sa fie rostita cea de-a doua
solie ingereasca din Apocalipsa 14, 8, care declara caderea Babilonului spiritual, prima solie
ingereasca ii avertizeaza pe locuitorii pamantului ca ceasul judecatii a sosit.
Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica, pentru ca
s-o vesteasca tuturor locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si
oricarui norod. El zicea cu glas tare: Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit
ceasul judecatii Lui si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele
apelor! Apocalipsa 14, 6- 7
Chemarea la temere de Dumnezeu si la o inchinare adevarata se face omenirii in timp ce ea isi vede
de problemele si placerile ei. Ceea ce este insa important de inteles din acest pasaj biblic este faptul
ca, in timp ce pe pamant oamenii isi vad de problemele si placerile lor, in cer a inceput deja judecata
lui Dumnezeu. Si lumea nu stie lucrul acesta, dupa cum nici Belsatar si ai lui nu stiau ca, in acea
ultima noapte, el era judecat de catre cer. Faptul ca judecata lui Dumnezeu incepe inainte de
revenirea in glorie a lui Christos reiese chiar din cuvintele Mantuitorului:
Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta
lui. Apocalipsa 22, 12 Rezulta cat se poate de clar din acest pasaj ca, la revenirea Sa, Domnul va
aduce rasplata fiecarui om, in functie de o judecata preadventa care trebuie sa aibe loc acum.
Fie ca stim sau nu, fie ca credem sau nu credem lucrul acesta, astazi traim in timp de judecata.
Fiecare gand, fiecare simtamant, fiecare cuvant si fapta ne sunt cantarite in balanta cerului, dupa
care se va lua ultima decizie in dreptul fiecaruia:
Cine este nedrept , sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai
departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa
se sfintesca si mai departe. Apocalipsa 22, 11
E) Secarea Eufratului
Babilonul de alta data a fost cucerit printr-o idee ingenioasa a lui Cirus: El a deviat apele Eufratului
care treceau prin Babilon, pentru ca apoi, prin albia secata a acestuia, sa poata intra nestingherit in
cetate.
Interesant de observat este ca, in desfasurarea celor sapte plagi din Apocalipsa 16, plaga a sasea
vorbeste de secarea Eufratului. Conform principiului ca Biblia se interpreteaza pe sine insasi,
Eufratul simbolizeaza multimile de oameni care au sprijinit Babilonul spiritual al zilelor din urma.
Vezi Apocalipsa 17, 15: Apele pe care le-ai vazutsunt noroade, gloate, neamuri si
limbi. Secarea Eufratului poate simboliza pierderea sprijinului pe care popoarele lumii il dau acum
Babilonului spiritual. Cand locuitorii lumii se vor fi vazut inselati in asteptarile lor, ei se vor intoarce
impotriva bisericii apostaziate. ( Apocalipsa 17, 16 )
F) Imparatii de la rasarit
Cirus, imparatul persan care a cucerit Babilonul de alta data, a venit din rasarit, a cucerit Babilonul.
apoi a dat un decret de eliberare a poporului Israel. Chiar numele sau inseamna soare, iar profetul
Isaia il numeste pastorul Meu, unsul Domnului( Isaia 44, 28 ; 45, 1).
In mod asemanator, la sfarsitul timpului, Domnul Christos- Soarele neprihanirii, Pastorul lui Israel si
Unsul lui Dumnezeu- va veni de la rasaritul cerurilor, va nimici Babilonul spiritual al zilelor din urma
si Isi va elibera poporul amenintat. Dupa cum Israelul din vechime a parasit curand Babilonul, dupa
cucerirea lui de catre Cirus, indreptandu-se spre Canaan, la fel, Israelul spiritual de azi va parasi
lumea aceasta, la revenirea Mantuitorului, pentru a locui in Canaanul ceresc.
G) Supravietuitorii
Scena salii de ospat, dupa intrarea armatelor medo- persane in Babilon, trebuie sa fi fost jalnica:
cadavre jefuite, mese rasturnate, vin amestecat cu sange Se pare ca toti au fost ucisi, cu exceptia
lui Daniel care supravietuieste dezastrului. Desi batran, avand peste 80 ani, desi avusese o functie
imporatanta in imparatia care tocmai a cazut, Daniel este crutat. Dumnezeul in care s-a increzut
intreaga sa viata l-a ocrotit si in aceasta imprejurare. Mai mult chiar, in noua imparatie care se ridica,
Daniel e ridicat la rangul de prim-ministru.
In mod asemanator, in urma pedepselor care vor cadea peste Babilonul spiritual, multi oameni vor
pieri si scene de neimaginat vor fi vazute. Acum nu ni le putem imagina, insa stim un singur lucru:
Asemenea lui Noe in timpul potopului, asemenea lui Lot in Sodoma, a lui Daniel in Babilon, a
evreilor in Egipt in timpul plagilor, copiii lui Dumnezeu vor fi ocrotiti de ingeri puternici. Slabi cum
sunt, ei sunt preaiubitii Domnului, comoara Sa de pret de pe acest pamant, pe care doreste sa o
duca in cer, langa Sine.
Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca
sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu. Ioan 17, 24
Concluzii: Babilonul va cadea, oricate eforturi vor face conducatorii lumii. Se vor sfarsi curand
ospetele Belsatarilor de azi; se va sfarsi cu sfidarea Legii lui Dumnezeu; se va sfarsi cu pacatul, cu
persecutia celor credinciosi; se va sfarsi cu suferinta si moartea.Curand, poporul lui Dumnezeu va fi
eliberat si condus spre Canaanul ceresc pentru a trai o viata cat viata lui Dumnezeu.
Noi de ce parte vom fi ?
Pentru iudeii care au trait in captivitatea Babilonului a existat o porunca clara din partea lui
Dumnezeu:Iesiti din Babilon, poporul Meu, si fiecare sa-si scape viata! Ieremia 51, 45
In anul 539 i.Hr., cand iudeii din Babilon au auzit ca medo-persii se indreapta spre cetate, cei care
au ascultat de porunca au iesit si si-au salvat viata. Dumnezeu, in mila Sa, le-a dat timp pentru a
putea parasi Babilonul. Inaintarea armatelor lui Cirus a fost intarziata de moartea unui cal alb, un cal
sacru, la trecerea unui rau. Faptul a fost interpretat de Cirus ca un semn ceresc ca trebuie sa se
opreasca. In acest an de ragaz, iudeii care au ascultat de porunca lui Dumnezeu au avut timp sa se
refugieze. Cei care nu au ascultat, au pierit in invalmaseala cuceririi cetatii.
Azi, prin glasul apostolului Ioan, autorul Apocalipsei, Dumnezeu ne da o porunca
asemanatoare: Apoi am auzit din cer un glas care zicea: Iesiti din mijlocul ei ( din Babilonul
spiritual ), poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile
ei! Apocalipsa 18, 4
Mai este cineva care iubeste Babilonul acesta, lumea aceasta cu pacatele si placerile ei de o clipa?
Mai e cineva care inca nu s-a dezlipit de idoliii moderni ai acestei lumi, care inca prefera sa stea la
mesele oferite de Belsatarii zilelor noastre?
Porunca ne someaza: Iesiti! Inca mai e har. Inca se mai poate salva sufletul. Maine poate fi
prea tarziu

Lori Balogh
Ultima incercare
-Capitolul 6-
Partea istorica a Cartii lui Daniel, cuprinsa in capitolele 1- 6, ne vorbeste despre caractere de
oameni ai lui Dumnezeu, caracter pe care trebuie sa-l dobandeasca orice om care doreste sa treaca
biruitor prin criza finala a omenirii. Partea profetica a cartii, cuprinsa in capitolele 7- 12, ne vorbeste
despre lupta dintre bine si rau, incercarile si persecutiile la care a fost supus poporul lui Dumnezeu
de-a lungul istoriei. Cu alte cuvinte, aceasta a doua parte a cartii ne vorbeste despre natura,
marimea si intensitatea crizei finale.
Se poate observa o progresie in ceea ce priveste incercarile la care au fost supusi copiii lui
Dumnezeu ramasi credinciosi in perioada robiei babiloniene:
- In cap. 1 facem cunostinta cu o incercare mai mica problema ascultarii sau neascultarii de
Dumnezeu in privinta alimentatiei. Incercarea aceasta nu viza in mod direct inchinarea fata de
Dumnezeu.
- In cap. 3 ne aflam deja in fata unei incercari mai dure, prin decretul lui Nebucadnetar ca toti
demnitarii din imparatie sa se inchine idolului de aur ridicat in Valea Dura. Totusi, decretul ii lasa pe
oameni sa-si pastreze credinta. Singurul lucru care li se cerea era sa se inchine si chipului de aur.
- In cap. 6 incercarea ajunge la cote maxime pentru copiii lui Dumnezeu. Decretul lui Darius
interzicea credinta personala a oamenilor, fie chiar si pentru o singura luna. Interdictia de a te ruga,
de a avea o relatie personala cu divinitatea, sub amenintarea pedepsei capitale, era tot ce se putea
mai rau pentru un credincios, indiferent de religia lui.
Se pare ca ceea ce s-a intamplat in mic in Babilonul antic, se va repeta, la scara mondiala, in
Babilonul spiritual al zilelor din urma. In viata noastra personala, ca si in viata bisericii adevarate,
exista aceasta progresie a incercarilor la care Dumnezeu ingaduie sa fim supusi. Acum suntem
incercati in diferite moduri, unii mai mult, altii mai putin. Va veni insa acel timp profetizat in
Apocalipsa cap 13, timp in care in Babilonul spiritual se va ridica acel chip al fiarei, toti locuitorii
pamantului fiind obligati sa i se inchine. Decretul duminical care se va da pe calea legilor civile, nu
va interzice insa, in prima faza, credinta personala a copiilor lui Dumnezeu. Li se va cere doar sa se
inchine si in sabatul fals- duminica. Apoi, va urma ultima mare incercare pentru poporul credincios al
lui Dumnezeu- decretul prin care se va interzice inchinarea intr-o alta zi decat in ziua duminicii.
Aceasta va fi si ultima incercare pe care Dumnezeu o va ingadui in viata poporului Sau, dupa care
va veni eliberarea vesnica prin revenirea in glorie a Mantuitorului.
Cand Daniel a trebuit sa treca prin incercarea de foc a vietii lui, el avea peste 80 ani ( se pare ca era
in varsta de 84 ani ). Intelegem da aici ca atata vreme cat traim, pana in ultima clipa a vietii, noi nu
incetam lupta credintei. In acesta lupta a credintei , fie cu firea noastra pamanteasca, fie cu
ispitele exterioare, nu exista pauza, nu se ia concediu, nu se iese la pensie. Uneori, cele mai
mari incercari vin asupra noastra cand ne asteptam cel mai putin si din partea celor de la care ne
asteptam cel mai putin. Cred ca nici Daniel nu s-a asteptat la o astfel de incercare la o varsta atat de
inaintata. Si, mai ales, nu s-a asteptat ca tocmai Darius, cu care avea relatii cordiale, sa fie cel care
va semna un astfel de decret, trimitandu-l in fundul gropii cu lei.
Trebuie sa remarcam, de asemenea, faptul ca Daniel, la cei 84 ani ai sai, era inca plin de vigoare si
in depline puteri intelectuale. El inca putea face fata problemelor ridicate de pozitia sa de mare
demnitar intr-un imperiu asa de mare ca cel medo- persan. Aceasta vitalitate exceptionala s-a
datorat in mare masura unui stil de viata sanatos, pe care Daniel l-a pastrat pe tot parcursul vietii.
Darius il aprecia mult pe Daniel pentru calitatile sale de bun administrator al problemelor imperiului,
dar si pentru caracterul sau incoruptibil.
Descrierea pe scurt a evenimentelor relatate in cap. 6
Daniel 6, 1-3:
Timpul in cei doi ani de domnie ai lui Darius Medul. Dupa cucerirea Babilonului de catre armatele
reunite ale mezilor si persilor, acesta este condus vreme de doi ani de catre Darius Medul. In
aceasta perioada se petrec cele relatate in cap. 6 al Cartii lui Daniel.
Motive de invidie ale satrapilor si dregatorilor fata de Daniel:
1. Cu Daniel nu se puteau face aranjamente prin care o parte a veniturilor provinciale sa intre direct
in buzunarele lor. Daniel era incoruptibil si nu accepta mita, respectand legile statului, chiar daca era
vorba de un stat pagan, care nu-L recunostea pe Dumnezeul cel adevarat.
2. Cu Daniel nu se puteau face chefuri, fapt pentru care el era ca un ghimpe in ochii lor.
3. Daniel era iudeu, avand un stil de viata deosebit de al lor, cu o credinta deosebita.
4. Daniel era un demnitar al unui imperiu cucerit. Sa nu uitam ca el ocupase functii importante in
Imperiul Babilonian. Noi stim, din istoria recenta a tarii noastre, cat de sensibili sunt oamenii fata de
acest aspect. Daniel, oricat ar fi fost de capabil, pentru ei nu era nimic mai mult decatun fost .
Daniel 6, 4: Ura si invidia din inima i-au determinat pe acesti demnitari ai statului persan sa caute si
sa cerceteze toate aspectele vietii lui Daniel, doar- doar vor gasi ceva care sa-l compromita in fata
imparatului si a statului. Dintr-o data, viata si activitatea batranului iudeu au intrat sub lupa.
Controale peste controale ale garzii financiare, ale curtii de conturi si ale politiei economice ale
vremii i-au facut viata acestui om din ce in ce mai greu de suportat.
Rezultatul tuturor incercarilor de a gasi ceva compromitator in viata lui Daniel:
N-au putut sa gaseasca nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru ca el era credincios
si nu se gasea nicio greseala si niciun lucru rau. Daniel 6, 4
Ce s-ar fi intamplat daca ei ar fi gasit ceva in neregula? Nu stim cum ar fi evoluat evenimentele, insa
cateva lucruri sunt certe:
1. Dumnezeu ar fi fost dezonorat.
2. Daniel nu ar fi avut harul de a trece printr-o experienta atat de frumoasa cu Dumnezeu.
3. Daniel si-ar fi pierdut slujba, poate chiar si viata, poate chiar si mantuirea. Si toate acestea la o
varsta atat de inaintata, dupa atatea experiente si biruinte. Pe ultima suta de metri.
Daniel 6, 5-9: Negasind nimic rau in slujba lui Daniel, vrajmasii sai incearca altceva:
Nu vom gasi niciun cuvant de plangere impotriva acestui Daniel, afara numai daca am gasi
vreunul in Legea Dumnezeului lui. Daniel 6, 5 Se observa dispretul profund fata de el prin
expresia acestui Daniel .
Oamenii acestia observasera din viata privata a lui Daniel ca el nu se inchina la idoli, ca pazea
sabatul lui Dumnezeu si ca era de neclintit in credinta lui. Si, pornind de la aceste observatii, ei
ticluiesc un plan pe care-l prezinta imparatului Darius: nimeni sa nu se inchine vreunui dumnezeu
sau om, timp de 30 zile, cu exceptia imparatului. In antichitate era ceva obisnuit ca imparatii sa fie
divinizati. Decretul era bine conceput, caci el se baza pe doua lucruri de care vrajmasii lui Daniel
erau pe deplin siguri:
1. Darius era foarte sensibil la maguliri.
2. Daniel era un om statornic in credinta sa si nu va renunta la legatura lui cu Dumnezeu.
Daniel 6, 10: Reactia lui Daniel:
Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca., a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de sus
erau deschise inspre Ierusalim, si de trei ori pe zi ingenunchia, se ruga si lauda pe
Dumnezeul lui, cum facea si mai ianinte.
De fapt Daniel nu face nimic altceva decat sa continue sa se inchine ca inainte, ceea ce arata ca in
viata unui credincios inchinarea este o constanta.
Ce ar fi putut face Daniel dupa darea decretului?
1. Ar fi putut inchide usa si ferestrele pentru a nu fi vazut de nimeni. La urma urmei, chiar Mantuitorul
ne-a sfatuit ca atunci cand ne rugam sa inchidem usa dupa noi ( Matei 6, 6 ). Ar fi gresit Daniel daca
ar fi facut astfel? Noi cum am fi procedat intr-o situatie similara?
2. Ar fi putut sa se roage in gand, in taina, asa cum o facem si noi de multe ori atunci cand nu sunt
conditii mai bune pentru rugaciune.
Totusi Daniel nu a ales niciuna din aceste solutii care l-ar fi scutit de necazuri. De ce oare? Era el un
fanatic? Ce era gresit daca in perioada celor 30 zile cat avea putere porunca lui Darius el ar fi incuiat
usa si ferestrele si s-ar fi rugat in taina?
Personal, nu as vedea nimic rau in astfel de masuri de precautie, Cu o conditie, insa: aceea ca
Daniel sa fi procedat intotdeauna asa.
Si totusi, pentru un om integru ca Daniel, aceasta nu ar fi reprezentat o solutie salvatoare. Iata
motivul: Sa presupunem ca el s-ar fi baricadat in casa sa si s-ar fi inchinat in ascuns. Vrajmasii lui l-
ar fi acuzat atunci ca de aceea s-a inchis pentru a se inchina in ascuns lui Dumnezeu, calcand
decretul imparatului. Intr-o asemenea situatie, Daniel nu avea decat doua posibilitati: ori sa
recunoasca adevarul si atunci degeaba s-a incuiat, ori sa minta si atunci degeaba s-a inchinat.
M-am intrebat adesea cum a putut fi Daniel atat de neprevazator, incat sa lase si usa si ferestrele
deschise in timp ce se ruga. Acum am inteles mai bine ca niciodata ca un copil al lui Dumnezeu
trebuie sa fie mereu deschis si transparent, aratand lumii ca asa cum gandeste si crede , asa
vorbeste si asa cum vorbeste, asa face. Daca Daniel ar fi facut mai putin decat ceea ce a facut in
aceasta imprejurare, el ar fi lasat impresia ca a renuntat la inchinarea lui fata de Dumnezeu.
Exemplul lui Daniel ne poate fi de mare folos in ultimul act al luptei dintre bine si rau, cand poporul
lui Dumnezeu va trece printr-o incercare asemanatoare. Apocalipsa 13 ne vorbeste despre un timp
in viitor in care toti locuitorii pamantului vor fi obligati prin legi civile sa se inchine icoanei fiarei,
acceptand semnul ei pe frunte sau pe mana . Cei ce nu o vor face, vor suporta persecutii care vor
merge pana la boicot economic: Cei ce nu se vor supune vor pierde dreptul de a cumpara si de a
vinde, ceea ce inseamna un embargo total, afectand posibilitatea castigarii existentei. In astfel de
imprejurari, copiii lui Dumnezeu vor avea nevoie de o intelepciune pe care numai Duhul Sfant le-o
poate da.
Revenind la Daniel, el a demonstrat ca intre un copil al lui Dumnezeu si Creatorul sau nu trebuie sa
se interpuna nicio lege omeneasca, oricat de severe ar fi pedepsele civile.
Obiceiul de a se ruga cu fata spre Ierusalum isi avea originea in rugaciunea lui Solomon, cu ocazia
consacrarii Templului ( 1 Imparati 8, 46- 49 ). Trecusera aproximativ 50 ani de cand Ierusalimul se
afla in ruine, iar slujbele de la Templu erau intrerupte. Cu toate acestea, Daniel se roaga mereu, de
trei ori pe zi, cu fata spre Templu, increzator in fagaduintele divine. Aceasta practica de a se ruga cu
fata spre Ierusalim a fost imprumutata si de musulmani, care, la inceput, s-au rugat si ei cu fata spre
Ierusalim, pentru ca mai tarziu sa faca acelasi lucru cu fata spre Mecca.
Daniel 6, 11- 13: Atunci oamenii acestia au dat navala in casa.
Ma intreb: Cu ce drept au facut ei lucrul acesta? Sunt sigur ca si in Imperiul Medo- Persan existau
legi care aparau proprietatea privata si dreptul la viata intima. Si la fel de convins sunt ca Daniel,
profitand de pozitia pe care o detinea in cadrul statului persan ar fi putut sa se apere cu inversunare.
El ar fi putut intenta o serie de procese, acuzandu-i pe vrajmasii lui de calcarea drepturilor omului,
de spionaj, de calcarea proprietatii private, etc. Totusi Daniel nu a facut-o. In situatia aceasta, el nu
s-a luptat pentru drepturile lui, dand pe fata un caracter asemanator cu al Mantuitorului.
Daniel 6, 14- 15: Imparatul s-a mahnit foarte mult cand a auzit lucrul acesta
Darius Medul- adica generalul Gubaru sau Gobrias, despre care documentele istorice afirma ca a
cucerit Babilonul- isi da seama ca porunca pe care o semnase nu era decat o cursa intinsa
batranului Daniel de acesti demnitari de stat invidiosi. Cand isi da seama ca si el, imparatul, a fost
atras in cursa aceasta, dregatorii folosindu-se de semnatura lui pentru a promulga aceasta porunca,
mania si mahnirea incep sa clocoteasca in sufletul sau. Dar se vede total neputincios. Intreaga zi se
chinuie sa gaseasca vreun articol in legile persane, vreo cale de scapare pentru batranul sau
prieten, insa in zadar. Cainii de paza ai legilor persane sunt langa el si nu-i permit nicio abatere de
la litera legii.
Daniel 6, 16- 18: Lui Darius nu-i ramane decat un singur lucru: sa aplice legea pe care tocmai el o
semnase. Insa Darius mai face ceva surprinzator- rosteste o rugaciune: Dumnezeul tau,
caruia necurmat Ii slujesti, sa te scape!
Apoi imparatul il insoteste pe batranul Daniel pana la goapa cu lei si, dupa ce acesta este aruncat in
ea, sigileaza piatra de la intrarea gropii. De ce? Pentru a fi sigur ca Daniel nu va fi omorat de o mana
criminala. Darius dorea ca soarta credinciosului lui slujitor sa se afle in exclusivitate in mana cerului.
Urmeaza apoi o noapte alba pentru imparat. Nu as vrea nicidata sa traiesc ceea ce a trait Darius in
acea noapte. Framantat de remuscari si plin de manie fata de demnitarii care l-au atras si pe el in
cursa, Darius nu a putut inchide ochii in acea noapte.
Paradoxal, in acelasi timp, Daniel se odihnea linistit in groapa cu lei, ca dupa o zi de munca
istovitoare. Aceasta inseamna ca cea mai moale perna si cel mai bun somnifer sunt o constiinta
curata inaintea lui Dumnezeu.
Daniel 6, 19- 23: Dimineata devreme Darius se duce la groapa cu lei, intreband cu infrigurare:
Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tau, caruia Ii slujesti necurmat, sa te
scape de lei? Si, dupa ce ultimele silabe sunt rostite, imparatul astepta cu infrigurare. Oare va
raspunde Daniel sau nu? Era el in viata, sau fusese sfasiat de gurile flamande ale fiarelor din
groapa? Cateva clipe de tacere, care lui Darius ii par o vesnicie, apoi, din fundul gropii se aude
glasul cel atat de familiar imparatului: Vesnic sa traiesti, imparate!
Cat de frumos este acest raspuns si ce inima cutata il rosteste! Vazandu-se ocrotit de Dumnezeu,
dupa ce criza a fost indepartata, Daniel ar fi putut deveni arogant, amenintator, mustrator la adresa
imparatului care semnase porunca. Dar asa ceva nu se intampla, caci un copil al lui Dumnezeu este
acelasi om modest, respectos si iertator in orice imprejurare. Daniel era acelasi si in pozitia de mare
demnitar, dar si in groapa cu lei. Cat respect la acest om! Desi se gasea in fundul gropii datorita unui
decret absurd si inuman, semnt de Darius, Daniel nu uraste pe nimeni, dimpotriva continua sa-l
respecte pe imparat ca si mai inainte.
Daniel 6, 24- 25: Pedepsirea dregatorilor prin aruncarea lor in groapa cu lei este inca o confirmare a
proverbului care spune: Cine sapa groapa altuia, cade el insusi in ea.
Dar de ce si familiile acestor oameni au fost pedepsite? Un raspuns posibil il gasim in cartea
Esterei: Haman se sfatuieste cu sotia lui pentru a pune la cale acel plan diabolic de a-l ucide pe
Mardoheu, impreuna cu tot poporul iudeu. In multe cazuri, familia in intregime este raspunzatoare
pentru o nelegiuire care se face. Probabil aceasta era ratiunea pentru care legislatia persana cerea
pedepsirea intregii familii, chiar daca faradelegea era comisa doar de unul din membrii familiei.
Daniel 6, 26- 28: Este vorba de proclamatia data de Darius, prin care acesta recunoaste public
faptul ca Dumnezeul lui Daniel este adevaratul Dumnezeu. Este cea de-a treia proclamatie data de
un imparat pagan, pe care o gasim in cuprinsul Cartii lui Daniel, in care este recunoscuta
superioritatea credintei iudeilor fata de religia pagana.
Concluzii: La o varsta inaintata Daniel trece prin cea mai dura experienta a vietii sale. Invatam de
aici cateva lucruri importante:
1. In viata unui crestin nu exista concediu, bilete de voie sau iesire la pensie. Lupta credintei
se duce pana in cea din urma clipa de viata si cere o veghere continua. Firea noastra
pamanteasca nu iese la pensie niciodata, iar ispitele nu se lasa impresionate de numarul firelor de
par albe.
Ce trist ar fi fost pentru Daniel ca, dupa o viata de experiente cu Dumnezeu sa piarda finalul si sa
cada pe ultima suta de metri! Din fericire, el a rezistat, fiind un model de urmat pentru tineri, pentru
adulti, dar si pentru cei ce se indreapta spre apusul vietii.
2. Tatal ceresc se ocupa de batrani cu aceeasi grija cu care se ocupa de tineri si copii. Pentru
El nu conteaza varsta biologica, omul de afara, ci vasta spirituala, omul ascuns al inimii.
Ascultati-Ma, casa lui Iacov si toata ramasita casei lui Israel, voi pe care v-am luat in spinare
de la obarsia voastra, pe care v-am purtat pe umar de la nasterea voastra: Pana la batranetea
voastra Eu voi fi Acelasi, pana la caruntetele voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau
sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc. Isaia 46, 3- 4
Lori Balogh
Cele patru fiare
-Capitolul 7-
Prima parte a Cartii lui Daniel- cea istorica- s-a incheiat odata cu capitolul 6. Prin evenimentele
relatate si prin caracterele descrise, aceasta prima parte a cartii este una deosebit de atractiva si
instructiva, atat pentru copii, cat si pentru tineri si adulti.
Incepand cu capitolul 7, intram intr-o zona mai dificila, dar deosebit de fascinanta pentru un om care
iubeste studiul Cuvantului lui Dumnezeu. Este vorba despre partea profetica a Cartii lui Daniel,
cea care ne desfasoara, ca pe un ecran panoramic, istoria omenirii, incepand cu vremea in care a
trait autorul si pana la revenirea in glorie a Mantuitorului.
Daca in primele sase capitole ni s-a aratat ce fel de caracter trebuie sa avem pentru a fi placuti lui
Dumnezeu si pentru a trece cu bine de criza finala a omenirii, ultimele sase capitole ne vorbesc
despre natura acestei crize si despre continutul ei.
De acum inainte ni se va servi o hrana mai tare, unii fiind ispititi sa se descurajeze in studiu, atunci
cand vor auzi de atatea date istorice, de o multime de simboluri profetice, de numeroase evenimente
trecute si viitoare din lumea politica si religioasa. Unii se vor gandi, probabil, ca aceste lucruri ii
depasesc si vor refuza masa Evangheliei. Pentru acestia doresc sa subliniez cateva lucruri:
1. Daca Dumnezeu, in intelepciunea Lui, a considerat ca e bine sa existe aceste lucruri in Cuvantul
Sau, inseamna ca ele sunt importante pentru noi. Faptul ca aceste profetii, aparent greoaie si de
neinteles, exista, reprezinta o reala provocare pentru o minte insetata si flamanda dupa adevarul
divin.
2. Domnul Iisus, in memorabila Sa predica pe care o putem citi in Matei 24, aminteste o singura
carte a Vechiului Testament- Cartea lui Daniel. Mai mult dacat atat, El aminteste o sintagma -
uraciunea pustiirii, pe care o gasim in cea de-a doua parte a cartii-in partea sa profetica(Cap. 8
si 9 ).
De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a scris proorocul Daniel, asezata
in locul sfant- cine citeste sa inteleaga Matei 24, 15
Daca Mantuitorul Insusi ne indeamna sa citim acesta a doua parte a Cartii lui Daniel, de ce nu am
studia, cu rugaciune si umilinta, aceste uimitoare profetii scrise cu mai bine de doua milenii si
jumatate in urma! Va asigur ca binecuvantarile pe care le vom primi in urma acestui studiu vor
intrece toate asteptarile.
Daca vom constata ca nu am retinut toate datele istorice, toate numele de imparati si multimea
evenimentelor relatate, sa nu ne descurajam! Castigul acestui studiu nu consta in memorarea de
date istorice, sau in acumularea de informatii, ci in dobandirea unei viziuni profetice asupra
evenimentelor petrecute in desfasurarea istoriei omenirii. Cand vom intelege ca nimic nu se intampla
in lume fara aprobarea cerului, cand vom dobandi certitudinea ca Dumnezeu este pe tronul
universului si ca El va conduce toate evenimentele spre un final glorios si cand Il vom descoperi pe
Mantuitorul in tablourile profetice ale cartii, acesta va fi adevaratul castig al celor ce studiaza aceasta
carte, pe drept supranumita Apocalipsa Vechiului Testament.
Cartea lui Daniel este asemenea unui computer care inmagazineaza o multime de informatii. Cel
care lucreaza cu computerul nu trebuie sa stie tot ce e inmagazinat in el, insa el va sti la orice ora
din zi sau din noapte unde sa caute o anumita informatie de care are nevoie.
Cap. 7 al Cartii lui Daniel este un lant profetic care merge paralel cu visul profetic al lui
Nebucadnetar, dar mult mai dezvoltat.
De ce foloseste Dumnezeu metoda repetitiei in profetie?( Apocalipsa are si ea trei lanturi profetice
paralele ) Iata cateva motive:
1. Repetarea unui anumit adevar in Biblie semnifica faptul ca lucrul acela este hotarat din partea lui
Dumnezeu ( Geneza 41, 32 ).
2.Repetitia are rolul sa ne fixeze mai bine in minte un anumit adevar.
3. Atunci cand Domnul repeta o anumita profetie, El o face dezvoltand-o si prezentandu-ne mereu
alte si alte fatete ale adevarului. De ex. cap. 2 al cartii ne prezinta o succesiune a imperiilor lumii din
punct de vedere politic, dupa cum era interesat Nebucadnetar. Cap.7 ne prezinta aceeasi
succesiune de imperii, insa privite din punct de vedere religios, asa cum avea nevoie Daniel si
poporul lui Dumnezeu din toate timpurile. Fiecare lant profetic ne ofera alte amanunte importante,
ele completandu-se reciproc.
Sa intram, cu ajutorul Duhului Sfant, in marea aventura a descifrarii mesajului profetic din cap. 7!
Daniel 7, 1: Este vorba de anul intai al domniei lui Belsatar, adica 553- 552 i. Hr., la noua ani dupa
moartea marelui Nebucadnetar. La acea data Daniel era in varsta de aproximativ 70 ani. Intelegem
din acest prim verset ca Daniel a scris doar lucrurile importante ale viziunii, fara detalii
nesemnificative.
Daniel 7, 2: Marea cea mare
Unii comentatori sustin ca marea cea mare este Marea Mediterana, caci, argumenteaza ei, toate
imperiile amintite in profetia din cap. 7 au avut legaturi cu ea:
-Babilonienii i-au cucerit tarmul estic.
-Persii sperau sa aibe suprematia asupra apelor ei.
-Grecii si romanii au intrat in istorie de pe apele ei.
Cu toate acestea, in profetie avem de-a face cu simboluri. Cheia acestor simboluri se gaseste
in Biblie, conform principiului ca Biblia se interpreteaza pe sine insasi.
Ce simbolizeaza apele in Biblie? Cheia acestui simbol se afla in Apocalipsa 17, 15:
Apele pe care le-ai vazut sunt noroade, gloate, neamuri si limbi. Asadar, apele reprezinta
natiunile lumii. Atunci cand apele sunt linistite, ele ne vorbesc despre pace. Cand apele sunt
framantate de vanturi, ele ne vorbesc despre razboi.
Daniel 7, 3: Si patru fiare mari au iesit din mare, deosebite una de alta.
Imagine ape care o vede profetul Daniel este aceea a patru fiare mari care ies, nu dintr-o apa
linistita, ci din marea cea mare framantata de cele patru vanturi. Daca apele simbolizeaza in Biblie
multimi de oameni- popoarele lumii si daca apele framantate de vant inseamna razboaie, atunci, in
mod firesc, ce pot sa insemne cele patru fiare iesind din apele infuriate ale marii?
Cheia simbolului o gasim chiar in explicatia data de inger lui Daniel- versetul 17:
Aceste patru fiare mari sunt patru imparati care se vor ridica pe pamant. Patru imparati, sau
mai corect, patru imparatii ( In visul lui Nebucadnetar din cap. 2, diferitele metale care alcatuiesc
chipul uman reprezinta patru imparatii, nu patru imparati! Cap. 7 fiind un lant profetic paralel cu cap.
2, este firesc sa mergem pe aceeasi linie- succesiunea a patru imperii, nu a patru imparati oarecare
).
Folosirea animalelor ca simboluri ale unor imparatii este ceva obisnuit in Biblie ( vezi Ezechiel
29, 3: Egiptul este asemanat cu un crocodil; Isaia 27, 1: Babilonul este asemanat cu o creatura
misterioasa numita leviathan, Egiptul-cu balaurul de langa mare, iar Asiria- cu sarpele, etc ).
Ce ne sugereaza notiunea de fiara? Sa ne imaginam ca Dumnezeu ar fi putut folosi , ca
simboluri si alte animale: oaia, calul, porumbelul, soarecele, etc. Totusi, in contextul acestei profetii,
El foloseste simbolul unor fiare mari, ceea ce ne spune ceva important in legatura cu natura
acestor imparatii care urmau sa se ridice pe arena istoriei. O fiara ne sugereaza ideea de violenta,
putere si intoleranta. O fiara nu suporta in vecinatatea sa un alt animal. Aceasta ne spune mult cu
privire la natura imperiilor care urmau sa se ridice.
Trebuie sa subliniem si un alt amanunt important: Fiarele din viziunea lui Daniel erau
deosebite una de alta. Din mare nu au iesit patru lei, sau patru ursi, sau patru leoparzi, ci au iesit
patru fiare mari deosebite. Aceasta inseamna ca fiecare imperiu care urma sa apara pe scena lumii
urma sa aiba specificul propriu, sa aiba un teritoriu deosebit, o cultura deosebita, obiceiuri
deosebite.
Daniel 7, 4: Prima fiara-leul innaripat cu aripi de vultur. Este simbolul perfect pentru Imperiul
Neobabilonian ( 605- 538 i.Hr. ).
Ne aducem aminte ca in cap. 2, in visul lui Nebucadnetar, acest imperiu era simbolizat prin capul de
aur. Dupa cum aurul este regele metalelor, leul regele animalelor si vulturul- regele pasarilor, la fel
Imperiul Babilonian , mai ales sub domnia lui Nebucadnetar, a fost cel mai maret si plin de slava
imperiu din cate au existat.
In cartile profetice ale Vechiului Testament gasim dese referiri la Babilon, fiind asemanat cu un leu
sau cu un vultur ( Ieremia 4, 7; 30, 44; 49, 19.22; Habacuc 1, 8; Ezechiel 17, 3. 12 ).Simbolul acesta
nu e ales la intamplare de Providenta divina, deoarece in Babilon existau multe opere de arta
reprezentand leul innaripat. Calea Victoriei din Babilonul de alta data era strajuita de ziduri pe care
erau zugraviti lei cu aripi de vultur.
Leul simboliza puterea imperiului, iar vulturul- viteza cuceririlor militare. Cu toate acestea, aceasta
imparatie urma sa sufere o schimbare a naturii sale, porivit profetiei din cap. 7, 4: smulgerea aripilor,
ridicarea in picioare si dobandirea unei inimi omenesti. De fapt, a doua parte a versetului 4 ne reda
in simboluri, pe scurt, ceea ce am studiat in cap. 4, in legatura cu visul lui Nebucadnetar si umilirea
sa.
Spre sfarsitul domniei sale, Nebucadnetar a terminat constructiile importante din Babilon: cele 53
temple, cele 955 sanctuare mai mici, gradinile suspendate, cele doua palate regale si zidurile uriase
ale cetatii. In a doua parte a domniei lui, Nebucadnetar a schimbat sabia cu mistria, ocupandu-se
mai mult de constructii decat de cuceriri militare. Dupa visul relatat in cap. 4 si experienta trista care
i-a urmat, Nebucadnetar s-a schimbat radical. Din omul ambitios si razboinic, crud si lacom de
putere, el a devenit un om smerit, cu o inima calda si preocupata de binele supusilor sai.
Urmasii sai la tron nu au fost nici ei niste razboinici. Evil Merodac, fiul lui Nebucadnetar, l-a eliberat
pe Ioiachin din inchisoare ( fapt relatat de Biblie ), dovedind o inima de om, nu de fiara. In ceea ce-l
priveste pe Nabonid, ultimul imparat, acesta a fost un imparat pasnic, preocupat mai mult de
teologie, filozofie si cultura, decat de cuceriri militare. El s-a retras la Tema, in pustiul Arabiei,
lasandu-l pe tronul Babilonului pe fiul sau Belsatar in calitate de coregent.
Inima de om, sugerand sensibilitate, umanitate, intelegere, compasiune, dar si slabiciune, ne
vorbeste clar despre schimbarea naturii acestui imperiu, in scurta dar glorioasa sa existenta.
Daniel 7, 5 : A doua fiara- ursul care statea intr-o rina, avand trei coaste in dinti.
Aceasta a doua fiara, deosebita de prima, este simbolul celui de-al doilea imperiu ce trebuia sa intre
pe scena istoriei- Imperiul Medo- Persan ( 538- 331 i.Hr. ). Prin comparatie cu leul, ursul este un
anumal mai putin maiestos si mai greoi. Acesta ne vorbeste despre natura celui de-al doilea imperiu,
inferior Imperiului Babilonian in ce priveste bogatia, slava si maretia.
Faptul ca ursul medo- persan este vazut stand intr-o rina este interpretat diferit de comentatorii
profetiilor lui Daniel. Unii sugereaza ca aceasta este imaginea unui urs culcat pe o parte caruia i se
porunceste sa se scoale si sa manance multa carne. Aceasta ar corespunde perfect naturii
Imperiului Medo- Persan care, la inceput, nu a avut caracterul violent si expansiv pe care-l vedem
cub domnia lui Cirus. Alti comentatori sustin ca sederea intr-o rina simbolizeaza caracterul dualist al
imperiului, el sprijinindu-se mai mult pe forta persana decat pe cea a mezilor.
Acelasi caracter dualist al Imperiului Medo- Persan l-am intalnit si in visul lui Nebucadnetar din cap.
2, prin simbolul pieptului si al celor doua brate de argint si, de asemenea, il vom intalni din nou in
cap. 8, prin berbecele cu doua coarne.
Cele trei coaste pe care ursul le are in dinti reprezinta principalele trei teritorii cucerite de medo-
persi: Babilonul, Lidia si Egiptul.
Scoala-te si mananca multa carne este o expresie care ne sugereaza lacomia acestui imperiu in
ceea ce priveste cuceririle. Persii nu s-au multumit cu teritoriile din Asia Mica si Orientul Apropiat, ei
incercand sa cucereasca si teritorii din Europa. Au fost insa opriti de greci in luptele de la Salamina,
Termopile si Maraton. Cruzimea mezilor si persilor este redata de Isaia in cap. 13, 17 si 18.
Daniel 7, 6 : A treia fiara- pardosul cu patru aripi si patru capete
Este un simbol perfect pentru Imperiul Greco- Macedonean, sub domnia lui Alexandru Macedon (
331- 168 i.Hr. ). Pardosul ( leopardul sau pantera ) este un animal recunoscut pentru viteza de atac.
Pentru a intari ideea de viteza, inspiratia l-a inzestrat pe acest animal iute si abil si cu patru aripi ( de
ce oare nu doua? ).
Istoria confirma corectitudinea acestui simbol, deoarece, in mai putin de un deceniu, Alexandru
Macedon a cucerit teritorii imense, dand nastere celui mai intins imperiu cunoscut in lume. In anul
334 i.Hr., Alexandru trece Helespontul in Asia Mica cu doar 35000 soldati si provizii doar pentru o
luna. In scurt timp el cucereste Tirul, Palestina, Egiptul, Mesopotamia, apoi trece Indul si cucereste o
parte din India. Deoarece trupele refuza sa inainteze, Alexandru e nevoit sa se intoarca la Babilon,
pe care il declara in anul 323 i.Hr. capitala Imperiului Macedonean. In acelasi an, dupa o serie de
betii si petreceri, bolnav de friguri, Alexandru Macedon se stinge ca o cometa, lasand in urma un
imperiu imens, dar fara urmasi.
Dupa cativa ani de framantari si lupte pentru putere, timp in care intrega familie a lui Alexandru
piere, imperiul este impartit intre patru din cei mai puternici generali ai sai:
- Ptolemeu ia Egiptul
- Seleuc ia Siria si Babilonul
- Lisimah ia vestul Asiei Mici si Tracia
- Casandru ia Grecia si Macedonia.
Acestia reprezinta cele patru capete ale pardosului.
Daniel 7, 7: A patra fiara- o fiara nespus de inspaimantatoare
Incepand cu versetul sapte intra in scena o noua putere politica- Roma pagana ( 168 i.Hr.- 476 d.Hr
).
Putem afirma ca aici se afla centrul de greutate al cap.7, deoarece tot ce a fost scris in primele sase
versete nu este decat o introducere la prezentarea celei de-a patra fiare. Este vorba de o putere cu
totul deosebita de imperiile anterioare, atat de deosebita incat Providenta divina nu a gasit un
corespondent in randul animalelor cunoscute.
Prin ce a fost Imperiul Roman deosebit fata de imperiile care l-au precedat?
1. Roma avea o conducere si o constitutie republicana, spre deosebire de imperiile anterioare care
erau monarhii. Ea si-a pastrat constitutia republicana chiar si in periada in care a fost condusa de
imparati. De asemenea, Roma a pastrat Senatul, in aceeasi perioada.
2. Roma era deosebita prin legile sale, prin viata economica si politica.
3. Imperiul Roman a fost cel mai inversunat oponent al poporului lui Dumnezeu. Sa nu uitam ca
Insusi Mantuitorul a fost rastignit sub stapanirea romana, iar crestinii au cunoscut cele mai
sangeroase persecutii sub aceeasui stapanire.
Avea niste dinti mari de fier. Prezenta fierului ne trimite la visul lui Nebucadnetar din cap.2 al
Cartii lui Daniel, in care Roma este simbolizata prin cele doua picioare de fier. Faptul ca dintii acestei
fiare sunt de fier ne sugereaza puterea de distrugere pe care urma sa o aibe aceasta noua putere
politica in ascensiune.
Sfarama si calca totul in picioare. Pana la inceputul erei crestine, Roma distrugea totul in calea
sa, chiar si cladirile noi. Romanii sperau sa aduca pacea in urma lor, insa pacea romana insemna
ruina si moarte. Cei care scapau cu viata in urma luptelor erau luati prizonieri si erau apoi dati la
fiare in arenele romane, sau erau pusi sa lupte cu gladiatorii. Colosseum-ul din Roma este si astazi
o marturie a spiritului violent si salbatic pe care l-a cutivat Imperiul Roman fata de popoarele
subjugate.
Anul 168 i.Hr. este considerat anul de inceput al puterii romane, caci in urma luptei de la Pydna,
romanii au pus capat hegemoniei macedonene.
Cele zece coarne ale acestei fiare inspaimantatoare sunt echivalentul celor zece degete de la
picioare ale chipului din visul lui Nebucadnetar. In Biblie, cornul este un simbol al puterii, fie ca este
vorba de o putere politica, fie una religioasa ( vezi 2 Cronici 18, 10 ). Cele zece coarne, asemenea
celor zece degete ale chipului de om din vis, reprezinta zece puteri politice, zece regate care s-au
desprins din acest imperiu, dupa caderea Imperiului Roman de Apus in anul 476 d. Hr.
Inainte de a trage cateva concluzii in legatura cu aceasta prima parte a cap. 7, doresc sa fac
oobservatie: In afara de imperiile prezentate de profetia biblica au exista si alte puteri politice
remarcabile in istoria omenirii. Trebuie sa intelegem un lucru foarte important si anume ca Biblia nu
isi propune sa ne prezinte o istorie universala exhaustiva. Rolul Bibliei este cu totul altul: acela de a
ne invata stiinta mantuirii. Prin urmare, Biblia ne aduce in prim plan doar acele puteri politice si
religioase care au avut o legatura si un rol in viata si lucrarea poporului lui Dumnezeu din
toate timpurile. Daca profetia vorbeste despre Babilon, aceasta se intampla pentru ca Babilonul a
fost cel care l-a dus in robie pe Israel, timp de 70 ani. Daca Biblia vorbeste despre Medo- Persia, o
face deoarece aceasta putere politica a dat dectretul de rezidire a Templului si a Ierusalimului. Daca
este prezenta Grecia lui Alexandru in profetie, aceasta se intampla deoarece grecii au fost cei care i-
au persecutast pe iudei, incercand o elenizare fortata, mai ales pe vremea lui Antioh Epifanul. Si
daca Roma e si ea prezenta in profetie, este pentru ca sub sceptrul ei a fost rastignit Insusi
Mantuitorul si a fost purtata o campanie salbatica impotriva urmasilor Lui.
Concluzii: Succesiunea imperiilor din cap.7 ne arata inca odata cat de desarta este slava dupa care
umbla oamenii. Sic transit gloria mundi- Asa trece slava lumii Pe pamantul nostru toate sunt
trecatoare: imperiile, puterea, viata, bogatia, slava. Un singur lucru ramane vesnic si pe acesta il
cere Dumnezeu de la noi- un caracter demn de a mosteni slava Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu.
Domnul ne provoaca sa urmarim aceasta realizare. Vom accepta acesta provocare?
Lori Balogh
Cornul cel mic
-Capitolul 7-
In ocazia trecuta am studiat primele sapte versete ale capitolului sapte din Cartea lui Daniel.
Acestea ne prezinta, sub forma simbolurilor unor fiare, cele patru imperii universale care au avut
legatura cu istoria poporului lui Dumnezeu: Babilonul, Medo- Persia, Grecia si Roma. Trecerea in
revista a celor patru imperii este una telegrafica si reprezinta doar o introducere la ceea ce, de fapt,
este partea principala a viziunii lui Daniel:- natura si lucrarea cornului cel mic de pe pamant
judacata care are loc in ceruri.
Aceste doua aspecte reprezinta esenta cap. 7. In aceasta ocazie ne vom opri asupra cornului cel
mic, incercand sa-l identificam pe baza detaliilor ce ne sunt prezentate in viziune.
Inainte de a analiza versetele referitoare la cornul cel mic, doresc sa fac cateva observatii.
Intotdeauna a existat un interes deosebit intre cercetatorii profetiilor biblice cu privire la identificarea
lui Anticrist.Numele de Anticrist apare, ca atare, doar in epistolele lui Ioan: 1 Ioan 2, 18.22; 4, 3; 2
Ioan 7. Cu toate acestea, Anticristul apare si in alte parti ale Scripturii, sub alte denumiri, ca de
exemplu omulfaradelegii( 2 Tesaloniceni 2, 3 ), sau fiara din Apocalipsa cap. 13.
Cine este Anticristul? Din referirile biblice, aflam ca acesta este un om, o putere, sau o institutie care
se opune lui Christos si poporului Sau credincios.
Daca ii intrebam pe unii membrii ai bisericilor mari, istorice, cu privire la identitatea Anticristului, ei ne
vor raspunde ca Anticristul sunt sectele, caci ele rup din trupul lui Christos( biserica) si ii ratacesc pe
credinciosi de la adevar.
Unele culte neoprotestante sustin ca Anticristul este un evreu, probabil din semintia lui Dan, care va
aparea in viitor si care va domni la Ierusalim.
Pana nu demult, multi crestini au sustinut ca Anticristul erau comunistii, iar in Evul Mediu,
Anticristul era identificat ca fiind papalitatea. Petrarca, Dante Alighieri in Divina Comedia, Ian
Huss, Sf. Brighitta, Wycliff si altii au crezut ca Anticristul este papalitatea.
In timpul Reformatiunii, numarul celor care au vazut in papalitate semnele de identificare ale
Anticristului au crescut.
Alti crestini sustin ca Anticristul este persoana lui Antioh Epifanul, unul dintre regii seleucizi care a
incercat sa elenizeze fortat poporul iudeu. Antioh nu a reusit lucrul acesta, fiind izgonit din Iudeea de
rascoala Macabeilor.
Unii au vazut Anticristul in islam, altii l-au identificat in persoana lui Nero, imparatul roman care i-a
persecutat in mod salbatic pe crestini.
Aceasta varietate mare de pareri cu privire la identitatea Anticristului face ca identificarea acestuia
sa devina foarte importanta pentru noi. Cine se ascunde in spatele simbolului cornului celui mic?
Caci cornul cel mic din cap. 7 al Cartii lui Daniel este Anticristul.
Versetele din cap. 7, care vor face obiectul studiului nostru sunt: 7. 8. 11. 20. 21. 22. 24. 25.
26.
Detalii cu privire la cornul cel mic, asa cum le putem gasi in versetele amintite:
1. Un corn ( vers. 8 ) . In Biblie cornul este un simbol al puterii, fie politice, fie religioase. Vezi 2
Cronici 18, 10; Mica 4, 13; Zaharia 1, 18- 21. Daca cele zece coarne care ies din capul celei de-a
patra fiare ( vers. 7 ) reprezinta zece imparati ( imparatii) care urmau sa apara pe scena istoriei dupa
prabusirea Imperiului Roman de Apus, in mod logic si acest corn mic trebuie sa fie tot o putere
politica. Faptul ca acest corn mic urma sa faca razboi sfintilor ( vers. 21 ) si sa doboare trei din
cele zece coarne mari dinaintea lui ( vers. 24 ) dovedeste ca el urma sa fie o putere.
2. Un corn mic ( vers. 8 ). La inceputul existentei sale, acest corn este mic, ceea ce sugereaza un
inceput modest.
3. El iese din mijlocul celor zece coarne ( vers. 8 si 24 ). Daca ce-a de-a patra fiara din cap. 7
reprezinta Imperiul Roman, si daca cele zece coarne de pe capul ei reprezinta cele zece regate ale
Europei Occidentale care au rezultat in urma prabusirii Imperiului Roman de Apus, atunci acest
corn mic, care iese din mijlocul celor zece coarne, trebuie sa apara tot pe teritoriul Europei
Occidentale.
4. Pentru a se ridica cornul cel mic, sunt smulse trei din cele zece coarne existente deja (
vers. 8. 20 si 24 ) Trei regate care urmau sa se nasca prin divizarea Imperiului Roman de Apus
urmau sa cada pentru a face loc acestui corn mic.
5. Cornul cel mic are ochi de om ( vers. 8 si 20 ). Celelalte zece coarne sunt oarbe, singurul care
este vazut avand ochi de om este cornul cel mic. In Biblie, ochiul simbolizeaza inteligenta. In
descoperirile date apostolului Ioan, in cartea Apocalipsei, acesta are ocazia sa vada fiinte ceresti
pline cu ochi ( Apocalipsa 4, 8 ), ceea ce sugereaza ideea de inteligenta sclipitoare a acestor fiinte.
Acelasi lucru il vede si profetul Ezechiel in viziunea ceresca pe care o reda in cap. 1 al cartii sale (
Ezechiel 1, 18 ; 10, 12 ). Cornul cel mic, o putere modesta la inceput, se va remarca printr-o
inteligenta si abilitate deosebite de ale celorlalte puteri europene.Cornul cel mic le va spiona, le va
supraveghea si va fi informat cu privire la tot ce se intampla in jur.
6. Cornul cel mic are o gura care vorbeste cu trufie ( vers. 8. 11 si 20 ). Acest amanunt ne
sugereaza pretentiile de superioritate ale cornului cel mic fata de celelalte coarne. O gura care
vorbeste, atunci cand este vorba de o putere politica, asa cum deja am constatat, inseamna decrete,
legi si edicte prin care acest corn isi va etala pretentiile de suprematie.
7. Infatisarea cornului cel mic este mai mare decat a celorlalte zece coarne ( vers. 20 ).
Aceasta putere mica si modesta la inceput urma sa cresca, devenind mai mare decat fiecare din
puterile Europei rezultate prin faramitarea Imperiului Roman de Apus.
8. Cornul cel mic face razboi sfintilor ( vers. 20 si 25 ). O putere care se razboieste cu cei pe care
Dumnezeu ii numeste sfintii Sai este o putere persecutoare.
9. Cornul cel mic ii biruieste pe sfinti ( vers. 20 ). Persecutia pe care acesta putere reprezentata
prin cornul cel mic urma sa o porneasca impotriva poporului lui Dumnezeu urma sa duca la multe
victime. Cu toate acestea, biruinta asupra sfintilor trebuie inteleasa in sens restrans: chiar daca
poporul lui Dumnezeu a cunoscut, din partea cornului cel mic suferinte, tortura si moarte, aceasta
putere nu a reusit si nu va reusi niciodata sa le rapeasca oamenilor mantuirea sufletului si bucuria
unei legaturi vii cu Mantuitorul.
10. Cornul cel mic ii biruieste pe sfinti pana ce Cel Imbatranit de zile face dreptate sfintilor (
vers. 20 ). Aceasta inseamna ca persecutia pornita de aceasta putere nu va inceta ( decat poate
temporar ) pana la revenirea in glorie a Domnului Christos.
11. Cornul cel mic rosteste vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt ( vers. 25 ). Hula, sau
blasfemia, consta in insusirea unor prerogative si functii, precum si a laudei, care apartin doar lui
Dumnezeu. Cand Mantuitorul l-a iertat pe slabanog de pacatele lui, fariseii si carturarii iudei L-au
acuzat pe Domnul de hula: Omul acesta huleste. Cine poate ierta pacatele decat Unul singur,
Dumnezeu ? ( Luca 5, 17- 24 ). Vazand in Persoana Mantuitorului doar un simplu om, acesti
carturari considerau ca Domnul Iisus hulea. Ceea ce nu vedeau ei, datorita orbirii lor spirituale, era
faptul ca El era si Dumnezeu, avand deplina libertate sa ierte pacatele.
Asadar, iertarea pacatelor este un atribut exclusiv divin si ori de cate ori omul, indiferent cine este el,
ia asupra sa acest atribut care-i revine doar lui Dumnezeu, el savarseste o blasfemie.
Biblia vorbeste de blasfemie ( hula ) si cand este vorba de inchinarea care I se cuvine doar
Creatorului ( vezi raspunsul dat de inger lui Ioan, atunci cand acesta a incercat sa se inchine
ingerului: Apocalipsa 22, 8- 9 ). Inchinarea, apartinandu-I doar lui Dumnezeu, poate deveni o hula
atunci cand este pretinsa de un om.
Asadar, daca se spune despre cornul cel mic ca rosteste vorbe de hula impotriva lui Dumnezeu,
intelegem de aici ca aceasta putere urma sa pretinda titluri si functii care Ii apartin doar lui
Dumnezeu ( de exemplu dreptul de a ierta pacatele si dreptul la inchinare ).
12. Cornul cel mic urma sa schimbe vremile ( vers. 25 ). In Geneza 1, 14 ni se spune ca
Dumnezeu a creat soarele, luna si stelele pentru a arata vremile, zilele si anii. Intelegem da aici ca
schimbarea vremilor inseamna schimbarea modului de masurare a timpului. Biblia ne invata sa
masuram ziua de la apus de soare la apus de soare ( Geneza 1, 5.8. 13. 19. 23. 31; Levitic 23, 32 ).
Astazi omenirea masoara ziua de la 12 noaptea la 12 noaptea. Cine a schimbat vremile( modul de
masurare a timpului ) ?
13. Cornul cel mic urma sa schimbe Legea ( vers. 25 ). Nu e vorba de o anulare a Legii lui
Dumnezeu, ci doar de modificari in continutul acesteia. Faptul in sine este tot o blasfemie la adresa
lui Dumnezeu, singurul care este Datatorul si Judecatorul Legii.
14. Cornul cel mic urma sa se deosebeasca de inaintasii lui ( vers. 24 ). Desi cornul cel mic
urma sa fie o putere politica asemenea celorlalte coarne, el trebuia sa se deosebeasca de acestea
prin cateva trasaturi. Din ceea ce am subliniat deja cu privire la natura cornului cel mic, retinem:
- El are ochi de om, ceea ce ne sugereaza inteligenta deosebita si un sistem de observare si
supraveghere neintalnit la celelalte puteri.
- El are o gura care vorbeste cu trufie- el va da legi si decrete prin care se va ridica deasupra
celorlalte puteri.
- El declara razboi sfintilor- el va persecuta pe credinciosii care nu gandesc si cred ca el.
- El rosteste vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt- el isi ia prerogative si functii care Ii apartin
numai lui Dumnezeu ( iertarea pacatelor, inchinarea ).
- El schimba Legea lui Dumnezeu si modul de masurare a timpului lasat de Creator.
In concluzie, cornul cel mic se dovedeste a fi nu doar o putere politica. Prin actiunile sale el se
dovedeste a fi si o putere religioasa in acelasi timp. Asadar, cornul cel mic este o putere dualista,
politico-religioasa.
15. Sfintii urmau sa fie dati in mainile cornului cel mic timp de o vreme, doua vremi si o
jumatate de vreme, adica trei vremi si jumatate ( vers. 25 ). Cuvantul din aramaica din care s-a
tradus vreme este idan, care inseamna vreme, timp, an. Asadar putem intelege ca este vorba
despre trei ani si jumatate. Insa, in profetiile apocaliptice, asa cum sunt cele din Daniel si
Apocalipsa, timpul nu este real ci simbolic. Pentru a putea descifra timpul real de care vorbeste
profetia, trebuie sa tinem cont de principiul zi-an, conform cu cele scrise in Ezechiel 4, 6 si Numeri
14, 34. Conform acestui principiu de socotire a timpului profetic, o zi profetica inseamna un an real.
Primul care a sustinut acest principiu de interpretare a fost staretul italian Gioacchino da Fiore (
Ioachim de Floris ), un prereformator. Acest mod de socotire a timpului profetic a devenit un
standard pentru adeptii miscarilor antipapale: valdenzii, wiclefitii, husitii si pentru toti protestantii de
dupa secolul al 16-lea. Deci cei trei ani si jumatate profetici (1260 zile profetice) inseamna 1260 ani
reali.
Profetia din cap. 7 al Cartii lui Daniel ne vorbeste despre o perioada lunga de suprematie a cornului
cel mic- 1260 ani- timp in care el ii va persecuta pe sfintii lui Dumnezeu si isi va atribui tot felul de
prerogative care Ii apartin doar Creatorului.
16. Stapanirea cornului cel mic i se va lua odata cu judecata finala ( vers. 26 ). Aceasta
inseamna ca puterea reprezentata prin cornul cel mic va exista pana la sfarsitul istoriei, pana la
revenirea lui Christos.
Acum, facand suma tuturor detaliilor referitoare la cornul cel mic, ajungem la cateva concluzii:
1. Cornul cel mic nu poate fi o singura persoana ( Nero, Antioh Epifanul etc. ), deoarece perioada in
care el trebuia sa lucreze este de 1260 ani, ceea ce nu este posibil in dreptul unui om.
2. Cornul cel mic nu poate fi islamul, caci el trebuia sa apara si sa se dezvolte pe teritoriul Europei
Occidentale.
3. Cornul cel mic nu poate fi comunismul, deoarece acesta a aparut si s-a dezvoltat relativ recent in
istoria lumii. Cat priveste perioada de suprematie a cornului cel mic-de 1260 ani, ea nu poate fi pusa
in dreptul comunismului, care a fost si este inca in unele locuri, doar o putere politica, nu si
religioasa.
4. Singura institutie care corespunde tuturor detaliilor pe care ni le ofera profetia este Roma
papala.
Sa observam acum cum se regasesc aceste detalii despre cornul cel mic in dreptul institutiei papale.
1. Un corn mic, dar cu o infatisare mai mare decat celelalte coarne. Paradox, sau nonsens? Ori
cornul este mai mic, ori este mai mare decat celelalte. Cu toate acestea, profetia afirma ambele
lucruri despre aceasta putere. Lucrul acesta nu este intamplator, caci astazi suntem martorii acestui
paradox in dreptul institutiei papale.
Vaticanul este unul din cele mai mici state ale lumii. In Micul Dictionar Enciclopedic, editia 1986, la
pag.1839, sub titlul Vatican, citim:
Vatican, stat clerical al Bisericii Catolice, situat in vestul Romei, pe malul drept al Tibrului,
pe colina cu acelasi nume; 0,44 km patrati, 1000 locuitori. Capitala- Vatican. Limbi oficiale-
Latina si italianaDispune de o considerabila baza economica reprezentata de mari investitii
in intreprinderi din Italia si din alte tari.
Daca mai adugam la acestea si alte amanunte: o armata formata din circa o suta de soldati din
Garda Elvetiana, dar si un numar de credinciosi care se ridica la 1,07 miliarde, potrivit Anuarului
pontifical al Bisericii Catolice din anul 2002, intelegem paradoxul: un stat atat de mic si totusi un
imperiu spiritual atat de mare. Biblia nu greseste cand vorbeste despre aceasta putere politico-
religioasa ca fiind un corn mic, dar cu o infatisare mai mare decat a celorlalte puteri europene.
2. Cornul cel mic se deosebeste de inaintasii lui. Toate celelalte zece coarne, iesite din Imperiul
Roman de Apus , au fost puteri politice.:
1. Regatul Vizigot ( in Spania i Galia), 2. Regatul Sueb ( n Gallaecia), 3. Regatul Vandal ( n Africa
Roman) 4. Regatul Burgund ( n Galia, pe Valea Ronului) 5. Regatul Alamanilor ( n Elveia) 6.
Regatul Franc ( n Galia i Belgia) 7. Regatul Ostrogot ( n Panonia i Italia) 8.Regatul lui Odoacru
( n Italia i Sicilia) 9. Regatul Longobard ( pe malul Dunrii) 10.Regatul Anglo-Saxon ( n Britania).
Singur, acest corn mic a fost si este o putere dualista, politico-religioasa. Vaticanul este singurul
stat- biserica si singura biserica-stat, avand reprezentanti diplomatici la O.N.U. si intretinand relatii
diplomatice formale cu 174 de state suverane, cu Uniunea Europeana si Ordinul Cavalerilor de
Malta, dar si o relatie speciala cu Federatia Rusa. Vaticanul este un stat eceziastic, in care pontiful
roman este seful statului, dar si al bisericii.
3. Cornul cel mic a iesit din mijlocul celor zece coarne. Detaliul se potriveste perfect Vaticanului,
care s-a nascut in mijlocul regatelor europene, in Europa de Vest.
4. Pentru a se ridica acest corn mic, au trebuit sa cada trei din cele zece coarne iesite din
fiara a patra. Studiul istoriei confirma si acest amanunt implinit in dreptul papalitatii. Cele trei coarne
smulse din calea cornului cel mic au fost trei regate barbare care , desi primisera crestinismul, el era
in forma sa ariana. Este vorba de heruli, vandali si ostrogoti. Aceste trei puteri ariene au stapanit
asupra Romei, fiind o piedica in calea ascensiunii puterii episcopului de Roma. Insasi erezia ariana (
de la preotul Arie din Alexandria ), care nu recunostea divinitatea Domnului Christos, era protivnica
credintei catolice. Papalitatea nu se putea dezvolta atata vreme cat Roma se afla sub stapanirea
unor puteri ariene. Insa aceste puteri ariene au fost, rand pe rand, smulse.
Herulii lui Odoacru, care-l detronasera pe ultimul imparat al Imperiului Roman de Apus- Romulus
Augustulus-au fost alungati din Roma de catre ostrogotii lui Teodoric. Dar si acestia erau arieni,
impiedicand dezvoltarea papalitatii.
In anul 538 d.Cr., generalul Belizarie, trimis de imparatul Iustinian al Constantinopolului, i-a alungat
pe ostrogotii din Roma, dupa ce, acelasi general, in anul 534 d.Cr., ii zdrobise pe vandalii lui
Genzeric, si ei un pericol pentru episcopul Romei.
In felul acesta, in anul 538, episcopul de Roma devine liber si, in noua sa clitate de papa, prin
decretul lui Iustinian din anul 533, incepe ascensiunea politica si religioasa in vidul creat dupa
prabusirea Imperiului Roman.
Iata cat de exacta este profetia biblica, care afirmase ca acest corn mic se va dezvolta numai dupa
smulgerea a trei coarne din cele zece!
5. Ochii de om, simbol al inteligentei, al vigilentei si al unui sistem de supraveghere bine pus
la punct. Doua aspecte sunt demne de retinut in aceasta privinta: 1. Infiintarea Ordinului Iezuit de
catre Ignatiu de Loyola, pentru contracararea Reformei din secolul al 16-lea. Acest ordin are rolul de
supraveghere ( ochi de om ) asupra respectarii doctrinei bisericii. 2. Sistemul spovedaniei prin care
preotul putea priviin cele mai intime aspecte ale vietii credinciosilor. Acest sistem a ajutat
papalitatea sa tina totul sub supraveghere si control in toata perioada Evului Mediu.
6. Gura care vorbeste cu trufie, rostind hule.
Lucius Ferraris, un teolog romano-catolic, afirma in lucrarea sa Promta Bibliotheca, lucrare la care
Enciclopedia Catolica face referire ca la o pretioasa mina de informatii:
Papa este de o demnitate asa de mare si este asa de inaltat incat nu este un simplu om, ci
este asemenea lui Dumnezeu, vicar al lui Dumnezeu.
Numai singur papa merita sa fie numit cel prea sfant, pentru ca el singur e vicarul lui
Christos si izvorul si fantana a toata sfintenia.
El este de asemenea divinul monarh si imparatul suprem si regele regilor. De aceea papa
este incoronat cu o intreita coroana in calitate de rege al cerului, al pamantului al locurilor
mai jos decat pamantul.
Adesea superioritatea si puterea pontifului roman nu se exercita numai asupra lucrurilor
ceresti, a celor pamantesti sau a celor de sub pamant, dar chiar si asupra ingerilor, caci el
este mai mare.Astfel ca, daca ar fi posibil ca ingerii sa apostazieze de la credinta sau sa
gandeasca contrar ei, ei ar putea fi judecati si excomunicati de catre papa. Caci el este de o
asa mare demnitate si putere incat formeaza unul si acelasi tribunal cu Christos.
Papa este asemenea lui Dumnezeu pe pamant, singurul mai presus de cei credinciosi ai lui
Christos, mai marele imparat peste imparati, avand plinatatea puterii, caruia i-a fost
incredintat de Atotputernicul Dumnezeu nu numai imparatia pamantului, ci si a
cerului Papa are o asa mare autoritate si putere incat poate modifica , explica sau interpreta
chiar si legile divine.
Promta Bibliotheca, art. Papa 2, vol. 4, pag. 26-29
Aceasta ultima afirmatie citata este implinirea unui alt amanunt legat de cornul cel mic:
7. Va schimba vremile si Legea. Cornul cel mic si-a lut grozava raspundere de a schimba chiar
vesnica si sfanta Lege a lui Dumnezeu.
Privind in Decalog, asa cum il gasim intr-un catehism catolic, observam cateva modificari de esenta:
1. Porunca a doua, care opreste inchinarea la chipuri cioplite( orice reprezentari ale Divinitatii) nu
exista.
2. Prin desfiintarea poruncii a doua, toate celelalte porunci sunt decalate ( porunca a treia devine a
doua, porunca a patra devine a treia ,etc. )
3. Porunca a zecea a fost impartita in doua, pentru a iesi numarul zece, fomand poruncile a noua si
a zecea ).
Cu privire la porunca a patra, legata de ziua saptamanala de odihna ( in catehismul catolic ea este
porunca a treia ), se afirma urmatoarele, in Catehismul convertitului la religia catolica din 1910:
Intrebare: Care este ziua sabatului?
Raspuns: Duminica este ziua sabatului.
Intrebare: De ce pazim duminica si nu sambata?
Raspuns: Pazim duminica in locul sambetei pentru ca Biserica Catolica , in conciliul din
Laodiceea ( 336 d. Cr. ) a transferat solemnitatea de la sambata la duminica.
Cu privire la schimbarea zilei de odihna, Sinodul de la Laodiceea din anul 336 d. Cr., canonul 29, a
hotarat:
Crestinii nu trebuie sa iudaizeze si sa nu lucreze sambata, ci sa lucreze in ziua aceea; dar
ziua Domnului sa o onoreze in mod deosebit si, fiind crestini, ar trebui, daca este cu putinta,
sa nu lucreze in ziua aceea. Daca ei insa tot vor fi aflati iudaizand, sa fie indepartati de la
Christos.
8. Razboi sfintilor. Aceasta sintagma vorbeste despre persecutie. Papalitatea a fost o putere
persecutoare inca de la inceputurile suprematiei ei. Dupa alungarea ostrogotilor din Roma ( anul 538
), drumul papalitatii spre suprematie era pe deplin deschis. Doar dupa cateva decenii, papa Grigore
1 ( 590- 604 ) a decretat:
Puterile laice vor depune juramant ca vor extermina pe toti ereticii condamnati de biserica.
Aceasta a fost pozitia papalitatii fata de toti cei care au indraznit sa gandeasca si sa creada altfel
decat dogmele impuse de ea. Din aceasta atitudine persecutoare ( razboi sfintilor ) s-au
nascut cruciadele contra valdenzilor, albigenzilor si catarilor.
De aici a pornit planul diabolic al Noptii sfantului Bartolomeu ( 22 august 1572 ), in care, numai
in Paris au fost ucisi peste 30.000 de hughenoti ( protestanti calvini ), din ordinal regelui Carol al 9-
lea, impins de infernala sa mama, Caterina de Medici. Se estimeaza ca in intreaga Franta, in zilele
ce au urmat acestei nopti de groaza, au cazut in jur de 500.000 victime, fie ucisi, fie stigmatizati pe
viata.
Din acelasi spirit de persecutie al papalitatii au fost trimisi la rug Ian Huss, Ieronim, Savonarola,
Copernic, Giordano Bruno si multi altii, al caror numar il vom cunoaste doar in marea zi a judecatii
divine.
9. Perioada de suprematie de 1260 ani.
In anul 533 d. Cr. Iustinian, imparatul Imperiului Roman de Rasarit, decreteaza ca episcopul de
Roma e papa, adica cel mai egal dintre egali, suveran peste toate bisericile crestine. Exact peste
1260 ani, in 1793, Napoleon, generalul Revolutiei Franceze, decreteaza reducerea infuentei papale
in Europa.
Decretul lui Iustinian nu s-a putut aplica decat in anul 538, cand generalul Belizarie ii izgoneste pe
ostrogoti din Roma, lasand cale libera ascensiunii episcopului de Roma. In acelasi mod, decretul lui
Napoleon din 1793 nu s-a putut aplica dact in 1798, cand generalul Berthier ocupa Vaticanul si il ia
prizonier pe papa. Daca socotim timpul scurs intre 533 si 1793, constatam ca sunt exact 1260 ani.
De asemenea, intre 538 si 1798 sunt tot 1260 ani, exact timpul prezis cu privire la suprematia
conului cel mic.
In 1790, in plina Revolutie Franceza, 30 episcopi romano-catolici au aparut in fata guvernului
revolutionar al Frantei pentru a protesta impotriva legilor care urmareau sa elibereze clerul de sub
jurisdictia papei. Iata ce spuneau ei:
Aveti de gand sa lasati libere toate religiile, cu exceptia aceleia care odata fusese suprema,
care a fost sustinuta de evlavia parintilor nostri si de toate legile statului si care timp de 12
secole a fost religia nationala.
Obsevati cum chiar papaliatatea recunoaste perioada de suprematie prezisa in Biblie ( trei vremi si
jumatate= trei ani si jumatate profetici= 1260 zile profetice= 1260 ani reali ).
Concluzii: Daniel a primit viziunea din cap.7 in anul 553- 552 i. Cr. Cornul cel mic- o putere
anticristica- urma sa apara dupa circa o mie de ani. Apoi profetia ne arata ce urma sa se intample in
perioada de suprematie a acestei puteri, in cei 1260 ani.
Cine poate spune ce se va intampla peste o suta de ani? Dar peste un an? Dar peste o ora? Nimeni.
Doar Dumnezeu este singurul care poate descoperi ce va aduce viitorul ( Isaia 46, 9-10 ).Daca pana
acum istoria confirma implinirea exacta a cuvantului profetic, de ce nu am avea incredere ca si ceea
ce nu este inca implinit din profetia biblica se va implini la timpul hotarat de Dumnezeu?
Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece- zice Domnul.
Lori Balogh
Scena judecatii
-Capitolul 7-
Asa dupa cum am constatat in studiile anterioare, primele versete ale capitolului 7 al Cartii lui Daniel
descriu scene si evenimente pe care profetul le vede implinindu-se pe pamant. Este vorba de o
adevarata panorama istorica ce ne prezinta succesiunea celor patru mari imperii universale care au
avut legatura cu istoria poporului lui Dumnezeu: Babilonul, Medo-Persia, Grecia lui Alexandru
Macedon si Roma.
Dupa o descriere succinta a acestor patru imperii, atentia profetului este atrasa de puterea
simbolizata prin cornul cel mic. un veritabil simbol al Anticristului. Profetul Daniel este uimit de
cresterea acestui corn mic, de lucrarea lui, de cuvintele lui semete, precum si de infatisarea lui
deosebita de a celorlalte coarne.
Incepand cu versetul 9, atentia profetului este indreptata spre un mare eveniment ce se petrece in
cer:gloriosul tablou al judecatii, in care apare cel de-al doilea Personaj principal al luptei
dintre bine si rau- Fiul Omului. Scena care se desfasoara inaintea ochilor lui Daniel este atat de
grandioasa incat, oricat de captivat fusese de scenele legate de cornul cel mic, el isi indreapta
privirea spre cer, atent la cele ce se petrec acolo.
Daniel 7, 9- 14: Tabloul judecatii descris in aceste cateva versete este unic in Biblie.
Desi avem de-a face cu o profetie, in care simbolurile predomina, in cazul tabloului judeactii nu
avem de-a face cu simboluri, ci cu o descriere realista a unui eveniment ceresc. Amanunte ca: tronul
lui Dumnezeu, Pesoana Fiului Omului, slujitorii care sunt prezenti la scena judecatii nu sunt
simboluri, ci descrieri ale realitatilor ceresti.
Trebuie sa facem insa o precizare: Desi limbajul este real, nesimbolic, el nu poate reda perfect
realitatea, datorita incapacitatii limbii omenesti de a reda realitati ceresti. Ceea ce ni se transmite in
aceste versete cu privire la acest eveniment ceresc, este doar o oglindire a realitatii ceresti, o
traducere in limbaj omenesc a unor realitati ceresti pe care altfel nu le-am putea intelege.
Noi ne nastem, traim si murim pe acest pamant, care este in acelasi timp si caminul nostru, dar si o
inchisoare din care nu putem scapa. Noi nu putem intelege ceea ce se afla dincolo de lumea
noastra, decat daca acele lucruri ceresti, nemaivazute si nemaiauzite, sunt traduse in limbajul
nostru omenesc.
Spuneti unui african dintr-un trib salbatic ce este aceea zapada, ce este un aisberg , sau un
computer, un telefon mobil sau parapanta si nu va intelege nimic. Lumea lui este prea limitata pentru
a intelege realitatea lumii civilizate de azi.
La fel stau lucrurile cand noi, oamenii limitati la pamantul care ne poarta prin univers, incercam sa
intelegem tot ce se petrece in cer. Nu vom intelege niciodata nimic, afara de cazul in care
Dumnezeu ne traduce cate ceva din cele ceresti in limbajul nostru pamantesc. 1 Corinteni 2, 9; 13,
12.
Revenind la maretul tablou al judeactii din cap. 7, trebuie sa intelegem ca el este doar o palida
imagine a ceea ce este in realitate in cer.
De ce se instaleaza tribunalul ceresc? Care este ratiunea existentei acestui tribunal? Iata
cateva raspunsuri posibile:
1. Un prim raspuns il gasim chiar in versetele anterioare, care vorbesc despre faptele reprobabile
ale cornului cel mic si cuvintele pline de trufie pe care acesta le rosteste impotriva lui
Dumnezeu.
2. Al doilea motiv care impune necesitatea unei judecati divine este dat de rugaciunile sfintilor
persecutati de puterea reprezentata de cornul cel mic. Dumnezeu va onora aceste rugaciuni ale
copiilor Sai, facand dreptate la timpul hotarat pentru aceasta. Apocalipsa 6, 9- 11; Geneza 4, 10.
3. Dumnezeu este drept si sfant, neputand sa stea indiferent la nedreptatile care se petrec pe
pamant. Chiar daca omului i se pare ca Dumnezeu intarzie in aducerea dreptatii pe pamant,
planurile Sale nu cunosc nici graba, dar nici intarziere. La timpul hotarat de Atotintelepciunea Sa,
judecata trebuia sa inceapa, ca o garantie ca armonia universala va fi restabilita.
Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scunului de judecata al lui Christos, pentru ca
fiecare sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in
trup. 2 Corinteni 5, 10
Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata si judecata aceasta se va face cu privire la
tot ce este ascuns, fie bine, fie rau. Eclesiastul 12, 13- 14
Unde are loc judecata? Desigur ca in cer. Insa in cer exista un loc special unde se tine judacata,
acolo unde se afla statul major al luptei impotriva raului- Templul ceresc. Iata cateva argumente in
sustinerea acestei afirmatii:
1. In vechiul popor Israel, Templul era statul major al luptei impotriva pacatului. Acolo avea loc
judecata pacatosului nepocait; acolo se transfera vina pacatelor marturisite asupra mielului de jertfa;
acolo se facea judecarea lui Satana, prin simbolul tapului pentru Azazel.
2. Profetii Vechiului Testament vorbesc adesea despre prezenta lui Dumnezeu in Templul Sau cel
sfant.
Dumnezeu este insa in Templul Lui cel sfant. Tot pamantul sa taca inaintea Lui. Habacuc 2,
20
Rugaciunea mea a ajuns pana la Tine, in Templul Tau cel sfant. Iona 2, 7
Domnul care este in Templul Lui cel sfant. Mica 1, 2
Toate aceste pasaje biblice , precum si multe altele, vorbesc despre existenta unui Templu ceresc,
acolo unde se gaseste si tronul lui Dumnezeu si de unde e coordonata intreaga lupta impotriva
raului.
3. Cartea Apocalipsei vorbeste de asemenea despre Templul din cer, ca locul din care se trimit
ordinele de lupta impotriva raului. Apocalipsa 11, 19; 15, 5- 8; 16, 1. 17.
Citind cu atentie aceste referinte biblice, observam ca in Templul ceresc se afla chivotul continand,
in original, Legea cea vesnica a lui Dumnezeu- etalonul judecatii. Tot din Templul ceresc vor iesi cei
sapte ingeri care vor varsa cele sapte plagi peste pamant. Si tot din Templul ceresc va iesi porunca
data celor sapte ingeri de a varsa urgiile pe pamant.
Demn de subliniat este insa versetul 17 al cap. 16 din Apocalipsa:
Si din Templu, din scaunul de domnie, a iesit un glas tare care zicea: S-a ispravit.
Se observa asocierea dintre Templu si scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Vezi Psalmul 11, 4
Completul de judecata este format din:
1. Cel Imbatranit de zile Persoana centrala a scenei judecatii. Deoarece El este vazut sezand pe
un scaun de domnie, in cer, rezulta ca este o Persoana divina. Cine dintre Persoanele divine este
Cel Imbatranit de zile? Nu poate fi decat Persoana Tatalui, deoarece Persoana Fiului apare
distincta in versetul 13, sub Numele de Fiul Omului.
In descrierea pe care o face Daniel Persoanei Tatalui apar cateva amanunte demne de luat in
seama: Haina alba= simbol al curatiei, neprihanirii si sfinteniei lui Dumnezeu
- Parul alb= simbol al intelepciunii, al atotstiintei lui Dumnezeu
- Imbatranit de zile= experienta, viata vesnica
Se pune in mod firesc intrebarea daca Daniel a vazut intr-adevar Persoana Tatalui in toata slava Lui.
Daca am raspunde afirmativ, atunci Biblia s-ar contrazice pe sine, caci Ioan 1, 18 spune clar:
Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela
L-a facut cunoscut.
Si totusi Daniel ne spune ca a vazut un Imbatranit de zile sezand pe scaunul de domnie. Cum se
impaca cele doua afirmatii aparent contradictorii?
Cand Bibila afirma ca niciun om muritor nu L-a vazut si nu-L poate vedea pe Tatal in toata slava Lui,
ea spune adevarul. Cand Moise I-a cerut Domnului sa-L vada, raspunsul a fost:
Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca. Exod 33, 20
Daca lui Daniel i s-a oferit privilegiul de a-L vedea pe Tatal, trebuie sa intelegem ca ceea ce a vazut
el a fost o imagine in oglinda a Persoanei Tatalui.
Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata. Acum
cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin 1 Corinteni 13, 12
Asadar, Daniel nu a vazut un simbol al Persoanei Tatalui, ci L-a vazut pe Tatal in persoana, insa in
oginda, in chip intunecos. Pe vremea cand Pavel le scria corintenilor, oglinzile erau fabricate din
metale lustruite. Aceste oglinzi metalice, oricat ar fi fost de lustruite, nu puteau reda fidel chipul
lucrurilor. Imaginile redate de aceste oglinzi erau foarte intunecoase si estompate. Daca Daniel ar fi
vazut Persoana Tatalui in plinatatea slavei Sale, el nu ar fi rezistat in fata acestei maretii. Si chiar
daca ar fi rezistat, el nu ar fi avut cuvinte in nicio limba pamanteasca prin care sa descrie ceea ce a
vazut.
Din mijlocul scaunului de domnie Daniel vede iesind un riu de foc. Focul si lumina sunt doua
elemente proprii lui Dumnezeu. Lui Moise Dumnezeu i s-a descoperit intr-o flacara de foc ( Exod 3,2
). Pavel le scrie evreilor ca Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. ( Evrei 12, 29 ). Focul este
imaginea vizuala a energiei lui Dumnezeu, a puterii Lui care distruge pacatul. Inaintea Lui merge
focul si arde pe protivnicii Lui. ( Psalmul 97, 3 ).
2. Slujitorii, intr-un numar impresionant. Mii de mii si de zece mii de ori zece mii, ceea ce
inseamna milioane si sute de milioane de ingeri sfinti care participa ca martori la judecata.
Nu sunt toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni
mantuirea? Evrei 1, 14
Ingerii nostri pazitori sunt martorii nevazuti ai tuturor faptelor, gandurilor, cuvintelor, intentiilor si
dorintelor noastre. Ei ne-au supravegheat pas cu pas, de la nasterea noastra si pana pe pragul
mormantului, cunoscand orice lacrima varsata, orice suferinta indurata, orice dezamagire, bucurie
sau incercare pe care le-am trait in cursul acestei vieti. In prezenta acestor martori sfinti nu am nicio
indoiala ca judecata ce se face in cer este o judecata dreapta, scotand la iveala orice lucru ascuns,
fie bun, fie rau.
3. Fiul Omului- Domnul Christos.
Ne surprinde afirmatia lui Daniel ca a venit Unul ca un Fiu al Omului. De ce apare expresia
ca un Fiu al Omului si de ce Daniel nu s-a exprimat direct:a venit Fiul Omului?
In timpul vietii Sale pamantesti, Mantuitorul a avut un Nume preferat pe care L-a folosit in dreptul
Persoanei Sale ori de cate ori era nevoie. Acest Nume a fost Fiul Omului ( Matei 25, 31; Marcu
10, 47; Luca 17, 24 ). Daniel, care a trait cu sase secole inainte de Domnul Christos, nu cunostea
acest Nume, insa el a observat ca Persoana care S-a infatisat inaintea Celui Imbatranit de zile
semana cu un fiu al omului. El nu stia atunci cand a scris cartea sa ca acest Nume va fi Numele
preferat al Mantuitorului.
Ce rol indeplineste Fiul Omului Iisus in marea scena a judecatii?
Raspunsul il aflam chiar de la Domnul Christos:
Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului. Ioan 5, 22
Cuvintele sunt fara echivoc: Cel Imbatranit de zile nu este El judecatorul. El doar prezideaza scena
judecatii. Adevaratul Judecator este Cel ce a suferit pe cruce, Cel ce a trait printre noi, Cel care a
luat chip de om, gustand impreuna cu noi, forta ispitelor si grozavia pacatului. Acest adevar e
deosebit de incurajator pentru noi, caci Cel ce ne judeca e Unul care ne cunoaste din proprie
experienta luptele, slabiciunile si ispitele.
Cand are loc judecata descrisa in Cartea lui Daniel?
Intrebarea e deosebit de importanta pentru noi. In lumea crestina exista diferite conceptii cu privire la
timpul judecatii. Unii cred ca la moartea unei persoane are loc o judecata preliminara, pentru ca
apoi, la sfarsitul timpului, sa se desfasoare judecata universala. In aceasta privinta Biserica
Adventista are o conceptie diferita de a altor biserici crestine, conceptia ei bazandu-se pe mai multe
pasaje biblice.
La intrebarea: Cand are loc judecata despre care scrie Daniel in Cap. 7? nu exista decat doua
raspunsuri posibile: ori inainte de revenirea lui Christos pe pamant, ori dupa acest glorios eveniment.
Acum , va rog sa observam impreuna un amanunt foarte important: In viziunea din cap.7, Daniel
priveste la doua scene care se desfasoara in acelasi timp: faptele cornului cel mic, pe pamant si
scena judecatii, in cer. Dupa ce i se prezinta scena judecatii din cer, in versetele 11 si 12, privirea
profetului coboara din nou pe pamant, spre cornul cel mic, pentru ca in versetele 13 si 14 din nou sa
priveasca spre cer. Aceasta succesiune de imagini pamantesti cu cele ceresti, redand evenimente
ce se petrec concomitent, ne obliga sa tragem concluzia ca judecata ceresca despre care vorbeste
Daniel are loc in timp ce pe pamant traiesc oameni, in timp ce istoria isi urmeaza cursul sau
firesc. Este vorba asadar, de o judecata preadventa.
Ideea ca inainte de revenirea lui Christos trebuie sa aibe loc o judecata in cer apare si in alte pasaje
din Scriptura. In prima solie ingereasca pe care o gasim in Apocalipsa 14, 7, sta scris:
Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a sosit ceasul judecatii Lui. Si inchinati-va Celui
ce a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor. Si din acest verset biblic rezulta ca este
vorba de o judecata care trebuie sa preceada revenirea lui Christos. Solia ingerului ii someaza pe
oameni sa se intoarca spre Dumnezeu, caci in cer a sosit ceasul judacatii Lui(a sosit, nu va sosi
candva, in viitor )
Este demn de subliniat faptul ca, dupa ce profetul vede scena judecatii pe care o descrie in
versetele 9 si 10, el priveste din nou spre pamant. Si ce vede?
Daniel 7, 11: Eu ma uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul
acela
Asadar, in timp ce in cer incepe judecata, pe pamant cornul cel mic continua sa rosteasca cuvinte
semete, pline de blasfemie. Sa retinem un amanunt: In anul 1869 ( pe 18 decembrie ), Papa Pius al
9-lea, convoaca Conciliul ecumenic la Roma si, in prezenta a 766 prelati din intreaga lume, declara
infailibilitatea papei, atat a predecesorilior sai, cat si a succesorilor sai. In plina perioada critica a
ranii de moarte primita de fiara, in toata lumea s-a auzit strigatul triumfator: Traiasca Pius al 9-lea,
papa cel infailibil! La un an dupa acesta, in 18 iulie 1870, regele Italiei, Victor Emanuel, trimite
armatele in Vatican si il someaza pe papa sa se supuna autoritatilor laice.
Iata un singur exemplu de cuvinte pline de hula rostite de puterea reprezentata de cornul cel mic,
chiar intr-o perioada in care judecata a inceput in cer.
Asadar, Daniel cap. 7 ne vorbeste despre o judecata preadventa, numita si judecata de cercetare.
Exista si argumente logice in sprijinul acestui adevar: In Apocalipsa 22, 12 Mantuitorul spune:Iata,
Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine.
Din moment ce Domnul Christos va aduce cu Sine rasplata la revenirea Sa pe pamant, este cat se
poate de clar ca inainte de aceasta trebuie sa aibe loc o judecata in urma careia sa se stie cine sunt
cei mantuiti si cine sunt cei pierduti. Aceasta judecata preadventa a inceput in anul 1844, fapt de
care ne vom ocupa intr-o ocazie viitoare. In acel an, Fiul Omului- Domnul Christos- a inaintat spre
Cel Imbatranit de zile, in Templul ceresc, in Sfanta Sfintelor, incepand, in calitatea Sa de Judecator
si Mijlocitor, aceasta judecata de cercetare.
Astazi traim in ultimele momente ale judecatii ceresti preadvente, urmatorul mare eveniment fiind
revenirea in glorie a Mantuitorului.
Lucrarea fiecarui om este trecuta in revista inaintea lui Dumnezeu si inregistrata la
credinciosie sau necredinciosie. In dreptul fiecarui nume din cartile cerului este trecuta cu o
exactitate teribila orice cuvant rau, orice fapta egoista, orice datorie neimplinita si orice pacat
ascuns, orice prefacatorie iscusita, avertizarile sau mustrarile trimise de cer, dar neglijate,
clipele risipite, ocaziile nefolosite, influenta exercitata spre bine sau spre rau cu rezultatele ei
indepartate, toate sunt inregistrate de ingerul raportor. Legea lui Dumnezeu este masura prin
care vor fi judacate vietile si caracterele oamenilor. E. G. White, Tragedia Veacurilor pag. 441
In cartea de amintire a lui Dumnezeu este imortalizata orice fapta de dreptate. Acolo se
inregistreaza cu credinciosie orice ispita careia i s-a rezistat, orice pacat biruit, orice cuvant
de mila duioasa care a fost exprimat. Si orice fapta de jertfire , orice suferinta si durere
suferita pentru Christos este raportata acolo. Idem
Traim timpuri solemne si nu ne dam seama. O lume intreaga isi vede de problemele ei , in timp ce in
cer se hotaraste soarta vesnica a fiecarui om. Cu toate acestea, exista speranta in aceasta judecata
a lui Dumnezeu, caci ea este o judecata spre mantuirea tuturor celor ce vor sa fie mantuiti.
Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor
face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana. Isaia 1, 18
De aceea, sa ne apropiem cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare
si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie. Evrei 4, 16
Lori Balogh
O noua viziune
-Capitolul 8-
In Biblie gasim o multime de profetii privitoare la viitor. Incepand cu Geneza si terminand cu
Apocalipsa, Biblia este presarata cu texte, capitole sau carti intregi cu caracter profetic. Dintre
acestea, profetia pe care o gasim in Cartea lui Daniel, capitolele 8 si 9, reprezinta cea mai
cuprinzatoare profetie care a fost data de Dumnezeu oamenilor.
Despre versetele 24- 27 ale cap. 9 ( ultima parte a profetiei de care vorbim ), Isac Newton, cel mai
mare savant care a trait inaintea epocii moderne, spunea ca ele reprezinta temelia religiei
crestine.
Cateva generalitati:
1. Cap. 8 si 9 nu pot fi separate, caci ele contin una si aceeasi profetie, chiar daca intre scrierea
cap. 8 si cea a cap. 9 au trecut 13 ani.
2. Cap. 8 este samanta din care se dezvolta cap. 9, apoi capitolele urmatoare pana la sfarsitul
cartii si chiar intreaga escatologie a Noului Testament ( Matei 24, Luca 21, Marcu 13, 2 Tesaloniceni
2, Apocalipsa ).
3. Exista unii comentatori ai Cartii lui Daniel care sustin ca cele scrise in cap. 8 s-au implinit
in secolul al doilea, i. Chr, pe vremea Macabeilor si a lui Antioh Epifanul, regele seleucid care a
cucerit Palestina, incercand sa-i elenizeze pe iudei si sa le schimbe religia si obiceiurile. Acesti
comentatori sunt ori rauvoitori, ori nu cunosc intreaga Scriptura, deoarece:
- In cuprinsul cap. 8 gasim mai multe versete care ne arata ca acesta este un capitol escatologic (
care priveste vremea sfarsitului ):
- vers. 17: Vedenia priveste vremea sfarsitului.
vers. 19: Vedenia priveste vremea sfarsitului
- vers. 26: Vedenia este cu privire la niste vremi indepartate.
Aceasta intreita subliniere pe care o face ingerul, in explicatia pe care i-o da profetului Daniel, ne
arata cat se poate de clar ca evenimentele pe care le are in vedere profetia din cap. 8 si 9 trebuiau
sa se petreaca intr-o perioada lunga de timp, intinzandu-se pana la revenirea lui Christos. Intrega
aceasta panorama profetica nu avea cum sa se implineasca intr-o perioada atat de scurta de timp,
ca cea la care fac referire acesti comentatori- sec. 2 i.Chr.
- Un alt argument impotriva celor sustinute de acesti comentatori il reprezinta marturia Mantuitorului.
In versetul 13 al cap. 8 se vorbeste despre uraciunea pustiirii. Domnul Christos citeaza aceasta
expresie din Cartea lui Daniel, in predica de pe munte, redata in Matei cap. 24:
De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel, asezata
in locul sfant cine citeste sa inteleaga! atunci cei ce vor fi in Iudeea sa fuga la munti Matei
24, 15
Observam ca Mantuitorul, care a lucrat si a predicat in prima parte a sec.1, vorbeste despre
uraciunea pustiirii ca fiind un eveniment viitor. Prin urmare este total incorect sa consideram ca
evenimentul in cauza s-a petrecut intr-o perioada anterioara lui Christos.
4. Viziunea din cap. 8 si 9 graviteaza in jurul Sanctuarului. Nu mai avem de-a face cu fiare
salbatice, ca in cap. 7, ci cu animale domestice ( tapul, berbecul ), adica animale care se foloseau
la jertfele de la Templu. Insusi Christos nu mai este prezentat in aceste capitole ca un Imparat, ca in
visul lui Nebucadnetar din cap. 2, nici ca un Judecator, ca in viziunea din cap. 7, ci ca un Mare Preot
si Mijlocitor.
5. Pentru Biserica Adventista de Ziua a Saptea, intelegerea profetiei din cap. 8 si 9 este de
importanta majora, deoarece aici gasim actul de nastere al miscarii advente, rostul aparitiei
noastre ca biserica pe pamant, precum si misiunea pe care o avem in lume.
Daniel 8, 1- 2:
Viziunea este primita de Daniel la doi ani dupa cea din cap. 7. Nu mai e vorba de un vis, ci de o
viziune in timpul careia profetul este treaz.
Care sunt manifestarile unei persoane rapite in viziune? Iata cateva din acestea: Numeri 24, 2- 4
- Pesoana in cauza este treaza.
- In timpul viziunii ea este rupta de realitatea din jur.
- Ochii sunt deschisi , dar omul nu vede nimic din ceea ce se petrece in jur. El vede doar scenele
care ii sunt prezentate in viziune.
- Profetul aude doar ceea ce i se transmite in viziune si nimic din ceea ce se petrece in jur.
- Profetul nu respira pe toata perioada in care este rapit in viziune. Este, poate, cel mai impresionant
amanunt din aceste manifestari.
Toate aceste manifestari dovedesc faptul ca o viziune este de natura supranaturala.
Viziunea este primita in anul al treilea al domniei lui Belsatar, imparatul Babilonului, adica in anul
551- 550 i.Chr. Ceea ce este de remarcat este faptul ca Daniel reda viziunea in legatura cu niste
date geografice legate nu de Babilon, care inca nu cazuse, ci de Medo- Persia, viitorul imperiu
universal. Susa era capitala principala a Imperiului Medo- Persan, iar raul Ulai era un rau care
inconjura cetatea Susa. Numele actual al raului este Karum. Cum se explica acest lucru?
Daniel era foarte preocupat de profetia din Isaia 21, 2: Ridica-te Elam! Asediaza Medie!El
observa ridicarea la orizont a noii puteri si de aceea Dumnezeu il transporta pe profetul Sau in
capitala Susa a Elamului, care era deja atasat Medo- Persiei. Asa se explica faptul ca viziunea
incepe nu cu Babilonul, care inca supravietuia, ci cu urmatorul imperiu universal- Imperiul Medo-
Persan.
Daniel 8, 3- 4: Berbecul- primul animal-simbol
Spre deosebire de cele patru fiare din cap. 7, care sunt vazute iesind din mare, cele doua animale
din cap. 8 sunt vazute iesind din rau- simbolul armatelor invadatoare ( Isaia 8, 7; Apocalipsa 12, 15
).
Berbecul este simbolul Imperiului Medo- Persan, lucru confirmat chiar de ingerul Gabriel in
explicatia pe care i-o da profetului :
Berbecele pe care l-ai vazut cu cele doua coarne, sunt imparatii mezilor si persilor. Vers. 20
Simbolul ales de Providenta pentru a reda puterea acestui nou imperiu este sugestiv, daca tinem
seama de cateva amanunte furnizate de istorie. Rapoartele vremii arata ca imparatii Persiei, atunci
cand se aflau in lupta, purtau pe cap, in loc de coroana, capul unui berbec. De asemenea, pe sigiliile
persane, se poate gasi frecvent figura berbecului.
Daniel vede cele doua coarne ale berbecului inegale, cel mai inalt crescand cel din urma. Este un
simbol perfect al naturii dualiste a noului imperiu-Imperiul Medo- Persan. Cei care s-au afirmat primii
au fost mezii. Persii s-au ridicat mai tarziu, i-au supus pe mezi, insa i-au tratat cu respect, fondand
impreuna un imperiu dualist. Cu toate acestea, persii erau mai puternici.
Berbecul este vazut in viziune ca impungea in trei directii ( corespondentul celor trei coaste din gura
ursului din cap. 7 ):
- Spre apus: Babilonia, Siria, Asia Mica, Gecia
- Spre nord: Calchis, Armenia, Scitia si regiuni din jurul Marii Caspice.
- Spre sud: o parte din Arabia, Egipt si Etiopia.
Cele trei directii de expansiune a noului imperiu dovedeste inca odata ca este vorba de o putere
rasariteana, care se intinde in toate directiile. Ca o confirmare a implinirii profetiei trebuie remarcat
ca persii nu au facut cuceriri in est, iar pe vremea lui Ahasveros, Imperiul Medo- Persan se intindea
din Etiopia pana in India ( Estera 1, 1 ).
Daniel 8, 5- 8: Tapul al doilea animal-simbol
Tapul este simbolul Imperiului Greco- Macedonean al lui Alexandru cel Mare. Cheia acestui
simbol o avem chiar de la ingerul Gabriel, in explicatiile pe care acesta le da profetului Daniel:
Tapul insa este Imparatia Greciei, iar cornul cel mare dintre ochi este cel dintai imparat.
vers. 21
Acest cel dinatai imparat nu poate fi altul decat Alexandru Macedon, fondatorul acestui nou imperiu
universal.
Se spune despre tap ca nu atingea pamantul, expresie care sugereaza viteza de expansiune a
acestui imperiu, lucru pe care deja l-am vazut in cap. 7, prin simbolul pardosului cu patru aripi.
Istoria confirma acuratea acestui amanunt profetic.
In anul 334 i.Chr., Alexandru Macedon trece Helespontul in Asia Mica cu doar 35.000 soldati si
provizii doar pentru o luna. Intr-un timp record el cucereste Tirul, Palestina, Egiptul, Babilonul, apoi
trece Indul si cucerste o parte din India. Trupele insa refuza sa mai inainteze, fapt pentru care
Alexandru e nevoit sa renunte. Se retrage in Babilon pe care viseaza sa-l transforme in capitala
noului sau imperiu. In anul 323 Alexandru declara Babilonul drept noua sa capitala, insa in acelasi
an, dupa un sir de betii si orgii, bolnav de friguri, se stinge ca o cometa, lasand in urma un imperiu
urias, dar fara urmasi la tron.
De ce tocmai tapul este ales de Providenta pentru a zugravi Imperiul Macedonean? Nu este nimic
intamplator! Alexandru Macedon pretindea ca este progenitura lui Jupiter Amnon, al carui simbol
era o capra. De asemenea, succesorii lui Alexandru sunt zugraviti pe monedele timpului avand
uneori coarne de capra. Insusi simbolul Greciei era un tap, iar Alexandru era supranumit Alexandru
Aegus- fiul caprei. Orasul macedonean Aegeae inseamna orasul caprei, aegeaenii- poporul
caprei, iar Marea Egee- Marea caprei.
Expresia a venit un tap de la apus dovedeste inca odata ca este vorba despre o putere
apuseana.
Daniel 8, 6- 7: Lupta dintre tapul de la apus si berbecul din rasarit
Este vorba de marile lupte greco- persane consemnate de istorie ( Salamina, Termopile si Maraton
), in care grecii i-au infrant pe persi, impiedicand extinderea Imperiului Medo- Persan in Europa. In
pasajul biblic sunt doua expresii care ne sugereaza cat de crancene au fost luptele dintre berbecul
medo-persan si tapul macedonean:1.Tapul s-a repezit asupra lui cu toata puterea lui-vers.6
2.Tapul s-a aruncat incruntat asupra lui-vers. 7
Dupa intrarea lui Alexandru in Asia Mica, pe teritoriul berbecului, are loc o prima lupta crancena la
raul Granicus, in Frigia, lupta in care grecii ii infrang pe generalii lui Darius. Urmeaza a doua lupta
crancena, la Issus, in Cilicia, apoi a treia lupta, la Arbela in Siria ( 331 i.Chr ). Aceasta ultima victorie
a lui Alexandru asupra medo-persilor marcheaza sfarsitul Imperiului Medo- Persan.
I-a frant amandoua coarnele ( vers. 7 ): Imperiul Medo- Persan a fost in totalitate supus de
greci . Persepolisul, capitala imperiului, a fost ars, armatele au fost faramitate si imprastiate, orasele
pradate, imperiul iesind de pe scena istoriei ca putere dominatoare.
Daniel 8, 8: Frangerea cornului cel mare- moartea lui Alexandru Macedon
Dupa ce a pus bazele celui mai intins imperiu de pana atunci, imperiu ce se intindea din Grecia pana
in India si de la Marea Caspica pana in Etiopia, la doar 32 ani, din cauza necumpatarii, oboselii si
petrecerilor destrabalate, Alexandru Macedon moare, lasand in urma un imperiu imens, fara urmas
la tron. ( anul 323 i.Chr )
In locul lui au crescut patru coarne mari in cele patru vanturi ale cerurilor.
Dupa moartea lui Alexandru, au urmat 20 ani de lupte pentru tron. In decurs de 15 ani, familia lui
Alexandru a fost nimicita, dupa care generalii lui cei mai puternici au impartit imperiul in patru parti:
Seleuc primeste Siria si Babilonul; Ptolemeu primeste Egiptul; Casandru primeste Grecia si
Macedonia, iar Lisimah-Vestul Asiei Mici si Tracia.
Concluzii: Ne oprim, pentru moment, in acest punct al profetiei din cap. 8, deoarece ceea ce
urmeaza- descrierea unei noi puteri numita cornul cel mic- necesita o abordare separata.
Observam ca profetia din cap. 8 merge paralel cu cea din cap. 2 si 7, insa de fiecare data cand ea
este reluata ni se dau amanunte in plus. Exista un principiu pe care Dumnezeu il aplica in cazul
profetiilor panoramice, cum este cazul celor din capitolele 2, 7 si 8- principiul repetitie si
dezvoltare. Dumnezeu repeta o profetie de doua , de trei si chiar de patru ori, aratand prin aceasta
ca lucrul este hotarat din partea Lui. In acelasi timp, repetarea profetiilor panoramice face ca ele sa
se intipareasca in memoria celui care studiaza Biblia.
De asemenea, Dumnezeu dezvolta o profetie repetata, deoarece omul este din ce in ce mai pregatit
sa inteleaga si alte aspecte. Cand este vorba de viitor, omul are nevoie de trecerea timpului pentru a
intelege unele adevaruri pe care Dumnezeu doreste sa ni le transmita.
Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Ioan 16, 12
In cap. 2 al cartii, Dumnezeu descopera doar o succesiune de imperii, privite doar din punct de
vedere politic. Daniel era tanar si nu era pregatit pentru mai mult. Insa anii trec, Daniel se
maturizeaza din punct de vedere spiritual si Dumnezeu repeta profetia, de data aceasta in cap. 7,
mult mai detaliat, privind aceleasi imperii universale din punct de vedere al naturii lor interioare si al
atitudinii lor fata de adevar.
Dupa alti catva ani, profetia se repeta din nou, in cap. 8, cu si mai multe amanunte. Aceasta este
metoda divina de a ne invata. De ce nu am proceda si noi la fel cu copiii nostrii, cu semenii nostrii?
Din nefericire prea adesea folosim metoda palniei ( totul dintr-o data ), cand in realitate metoda
picurarii ( putin cate putin ) este infinit mai eficienta.
Repetitia si dezvoltarea- iata un principiu demn de a fi invatat si trait de orice copil al lui Dumnezeu
care doreste sa fie eficient in lucrarea Lui.
Lori Balogh
Cornul cel mic reapare
-Capitolul 8-
Va propun o noua intalnire cu simbolul cornului cel mic. Am facut deja cunostinta cu el in cadrul
studiului cap. 7 si, in urma studierii tuturor detaliilor legate de aceasta aparitie misterioasa, am ajuns
la concluzia ca el este simbolul unei puteri politico- religioase, care a dominat Europa Evului Mediu
timp de mai bine de 12 secole- Roma papala.
Iata ca in cap. 8 al Cartii lui Daniel ne reintalnim cu simbolul cornului cel mic. Sa reprezinte el oare
acelasi lucru? Vom gasi raspunsul pe parcursul studiului prezent.
Daniel 8, 8- 12; 19- 25: Descrierea cornului cel mic, a lucrarii lui si explicatiile date de inger lui
Daniel.
Inainte de a proceda la fel ca in studiul cap. 7, cand am luat fiecare amanunt legat de cornul cel mic
si l-am analizat, este bine sa reamintesc cateva interpretari legate de cornul cel mic, care circula in
mediile crestine.
1. Una din cele mai raspandite interpretari este cea prin care cornul cel mic este identificat prin
regele seleucid Antioh Epifanul. In cei 11 ani de domnie ( 175- 164 i.Chr. ), acesta a incercat sa
distruga religia si obiceiurile iudeilor, incercari ramase insa fara rezultat, datorita revoltei poporului
sub conducerea Macabeilor. Aceasta revolta l-a alungat pe Antioh Epifanul ( Ilustrul ) din Palestina.
Insusi Iosif Flavius- istoricul evreu de la sfarsitul secolului 1, scriind in cartea sa Antichitati Iudaice,
aminteste de aceasta interpretare, care , de altfel, nu este corecta din mai multe puncte de vedere.
2. Interpretarea futurista, care amana aparitia cornului cel mic pana la sfarsitul timpului, cand, se
spune , va aparea un Anticrist personal.
3. Au existat si incercari de a-l identifica pe cornul cel mic prin islam si profetul sau, incercare fara
niciun suport biblic, deoarece detaliile pe care ni le ofera profetia cu privire la acest corn mic nu se
potrivesc islamului si lui Mohamed.
Atunci, cine esti, cornule? Sa urmarim cu atentie toate amanuntele pe care ni le ofera profetia si
apoi sa incercam sa-l identificam pe baza acestora.
1. Dintr-unul din ele ( vers. 8 si 9 )
Multi cercetatori ai profetiilor lui Daniel au fost in eroare, crezand ca acest corn mic a iesit dintr-unul
din cele patru coarne mari- simbolul celor patru regate care au rezultat in urma impartirii Imperiului
Macedonean. Citind cu atentie ver. 8, retinem ca ultima afirmatie pe care o gasim aici este: in cele
patru vanturi ale cerurilor, adica in cele patru puncte cardinale. Expresia dintr-unul din ele cu
care incepe vers. 9, trebuie legata de aceasta ultima afirmatie din vers. 8, deoarece asa cere logica
textului.
Asadar, cornul cel mic este vazut iesind nu din cele patru coarne mari, ci din cele patru vanturi (
puncte cardinale ), amanunt deosebit de important pentru localizarea geografica a puterii
reprezentata de acest corn mic. De altfel, in limba ebraica, pronumele ele este la genul masculin si
se acordeaza cu substantivul vanturi, care de asemenea este masculin.
2. Un corn mic ( vers. 9 ) Expresia ne sugereaza ca puterea reprezentata prin acest corn mic
urma sa fie o putere politica modesta la inceputurile ei, urmand sa creasca ulterior.
3. S-a marit nespus de mult spre miazazi , spre rasarit si spre tara cea minunata. (vers.9 )
Asadar este vorba, conform acestui detaliu profetic,de o putere occidentala, care urma sa se extinda
spre sud, spre est si spre Palestina.
4. S-a inaltat pana la ostirea cerurilor, a doborat o parte din ostirea aceasta si din stele si le-a
calcat in picioare. ( vers. 10 )
Dumnezeu se prezinta pe Sine in Vechiul Testament ca fiind Domnul Ostirilor. Unii au tras de aici o
concluzie gresita si anume ca Dumnezeul V.T. este un Dumnezeu al razboiului. Sensul expresiei
este insa cu totul altul. Scriitorii V.T. folosesc deseori cuvantul ostire pentru a reda multimea
corpurilor ceresti create de Dumnezeu, ca de exemplu:
Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. Geneza 2, 1
Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii
Lui. Psalmul 33, 6
Deci un prim sens al Numelui Domnul Ostirilor este cel de Creator al intregului univers cu multimea
corpurilor lui ceresti. Dar mai exista un sens- acela de Domn al poporului Sau din toate timpurile, fie
iudei, fie crestini ( Filipeni 3, 20 ; Cantarea Cantarilor 6, 10 ). Acest al doilea sens al Numelui lui
Dumnezeu de Domnul Ostirilor este confirmat de inger, in explicatiile pe care i le ofera profetului
Daniel.
Cornul cel mic va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor ( vers. 24 ).
In concluzie, expresia ostirea cerurilor se refera la poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, despre
care Pavel spune ca are cetatenia in cer ( Filipeni 3, 20 ). Doborarea unei parti a acestei ostiri a
cerurilor si a stelelor, precum si calcarea lor in picioare face referire la spiritul persecutor al
cornului cel mic.
5. S-a inaltat pana la capetenia ostirii ( vers. 11 )
Daca ostirea cerurilor reprezinta poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, cine poate fi capetenia
ostirii? In cautarea raspunsului, de un ajutor deosebit este pasajul biblic din Iosua 5, 13- 15:
Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca un om statea in picioare
inaintea lui, cu sabia scoasa din teaca in mana. Iosua s-a dus spre el si i-a zis: Esti dintre ai
nostri sau dintre vrajmasii nostri? El a raspuns: Nu , ci Eu sunt Capetenia ostirii
Domnului si acum am venit. Iosua s-a aruncat cu fata la pamant , s-a inchinat si I-a zis: Ce
spune Domnul meu robului sau ? Si Capetenia ostirii Domnului i-a zis lui Iosua: Scoate-ti
incaltamintele din picioare, caci locul pe care stai este sfant. Si Iosua a facut asa.
Va rog sa remarcam: 1. Iosua se inchina Capeteniei ostirii
2. Iosua isi scoate incaltamintea din picioare datorita sfinteniei locului in care se afla. Este o situatie
similara cu cea a lui Moise in fata rugului aprins ( Exod cap.3 ).
Avand in vedere ca Legea lui Dumnezeu interzice inchinarea in fata unei alte fiinte decat Persoanele
divine ( ingeri puternici au refuzat inchinarea oamenilor: Apocalipsa 19, 10; 22, 8-9 ), gestul lui Iosua
de a se inchina in fata Capeteniei ostirii dovedeste faptul ca el era constient ca se afla in fata unei
Persoane divine. Dar care din cele trei Persoane care alcatuiesc Trinitatea este Capetenia ostirii
Domnului?
Un studiu atent al Scripturii ne va duce la o singura concluzie: Iisus Christos. El a fost Cel care, in
repetate randuri, a intervenit in istoria poporului lui Dumnezeu, uneori intrupandu-Se temporar ( ca in
cazul lui Iosua, al vizitei celor trei barbati la Avraam, etc ). Aceasta interpretare este confirmata de
intreaga Scriptura: 1. Apocalipsa 12, 7- 17: Mihail este capetenia ingerilor
2. Daniel 10, 13: Mihail este una din capeteniile de seama.
3. Daniel 10, 21: Mihail este numit Voievodul vostru, al poporului lui Dumnezeu.
4. Daniel 12, 1: Marele Voievod Mihail ( Mihail, in limba ebraica inseamna Cel asemenea lui
Dumnezeu. Acesta este inca un argument ca Mihail, Capetenia ostirii Domnului, este nimeni altul
decat Domnul Christos.
De altfel, insusi ingerul Gabriel, cel care ii expica lui Daniel unele aspecte ale profetiei, confirma
acest lucru in versetul 25 al cap. 8: Cornul cel mic se va ridica impotriva Domnului
domnilor. Faptul ca Domnul domnilor este Iisus Christos reiese clar din Apocalipsa 19, 11- 16.
6. I-a smuls jertfa necurmata ( vers. 11 )
Expresia jertfa necurmata apare in legatura cu ceremoniile de la Sanctuar, mai precis spus, in
legatura cu serviciul zilnic : Painea trebuia pusa necurmat pe masa punerii inainte ( Numeri 4, 7 )
- Candelele sfesnicului trebuiau sa arda necurmat ( Exod 27, 20 )
- Tamaia trebuia adusa zilnic pe altarul din Sfanta, dimineata si seara ( Exod 30, 7- 8 )
- In fiecare dimineata si seara se aducea jertfa necurmata- un miel (Numeri 28, 3. 4. 6 )
- Focul trebuia sa arda necurmat pe altarul din curtea Sanctuarului ( Levitic 6, 13 )
In concluzie, cornul cel mic urma sa smulga Capeteniei ostirii ( lui Christos ) rolul de Mijlocitor
intre Dumnezeu si om.
7. I-a surpat locul locasului lui celui sfant ( vers. 11 )
Textul ebraic spune: Si temelia Sanctuarului Sau a fost aruncata la pamant. Sensul acestei
vorbiri metaforice este dat de faptul ca acest corn mic va face ineficienta lucrarea in Sanctuarul
ceresc, locul de unde izvorasc neprihanirea si dreptatea. Cornul cel mic urma sa atace chiar centrul
activitatii lui Dumnezeu din Sanctuarul ceresc, in favoarea iertarii pacatelor si a mantuirii oamenilor.
El urma sa atace chiar baza lucrarii de mijlocire a Mantuitorului in favoarea pacatosilor.
8. Cornul a aruncat adevarul la pamant si a izbutit in ce a inceput( vers. 12 )
Textul ne arata clar atitudinea cornului cel mic fata de adevar, adica suma invataturilor biblice
despre Dumnezeire, despre mantuire, despre Legea divina, inchinare, lucrarea Domnului Christos,
etc. Cornul cel mic urma sa arunce la pamant adevarul descoperit in Scripturi, punand in loc traditii
omenesti.
Dupa ce am trecut in revista cateva detalii care ne sunt date in legatura cu cornul cel mic, urmeaza
identificarea acestuia: Cornul cel mic din cap.8 este Roma in ambele ei faze: pagana si papala.(
spre deosebire de cap. 7 in care cornul cel mic reprezinta doar Roma papala.)
Sa urmarim din nou cele opt criterii de identificare enuntate mai sus si sa observam cum se
regasesc ele in putrea reprezentata de Roma pagana si apoi cea papala.
1. Cornul cel mic urma sa apara dintr-unul din cele patru puncte cardinale, nu din cele patru
coarne ( regate ) care au aparut prin impartirea Imperiului lui Alexandru Macedon. Istoria
confirma acest amanunt geografic: Roma a aparut in afara regatelor nascute din Imperiul Greco-
Macedonean.
2. Un corn mic la inceput- o putere modesta la inceputurile existentei ei, amanunt valabil atat in
dreptul Romei pagane, cat si a celei papale.
3. Expansiunea cornului cel mic spre rasarit, spre miazazi si spre Palestina dovedeste ca
aceasta putere este una occidentala. Roma a fost o putere occidentala, extinzandu-se mult spre
Africa de Nord, Siria, Asia Mica, Grecia si Palestina. Toate aceste teritorii se afla la rasarit si miazazi
de Roma.
4. Cornul urma sa se inalte pana la ostirea cerurilor, doborand-o la pamant- Persecutia
poporului lui Dumnezeu.
Spiritul de persecutie a caracterizat atat Roma pagana, cat si cea papala. In timpul unor imparati
romani ca Diocletian, Nero sau Decius, biserica crestina a cunoscut cele mai crunte persecutii.
Colosseum-ul din Roma este si astazi martor al al persecutiilor pornite de Roma pagana impotriva
crestinilor. Insa nici Roma papala nu s-a lasat mai prejos in ceea ce priveste persecutarea celor care
doreau sa se inchine lui Dumnezeu dupa propria lor constiinta libera. Evul Mediu a fost martorul a
milioane de crestini torturati in beciurile Inchizitiei, sau arsi pe rugurile intolerantei religioase.
5. Cornul cel mic urma sa se inalte pana la Capetenia ostirii- Domnul Christos.
Roma pagana a implinit acest detaliu profetic prin arestarea, judecarea si crucificarea Mantuitorului,
sub autoritatea guvernatorului roman Pontiu Pilat.
In ceea ce priveste Roma papala, aceasta inaltare pana la Capetenia ostirii s-a materializat prin
luarea prerogativelor lui Christos. In ce fel? Iata , spre exemplificare , trei exemple de insusire de
catre Roma papala a unor prerogative care-I apartin doar lui Christos:
1. Preotia lui Christos din Sanctuarul ceresc a fost inlocuita cu preotia pamanteasca a bisericii.
2. Mijlocirea lui Christos a fost inlocuita cu mijlocirea Mariei si a sfintilor.
3. Titlul de Imparat al imparatilor si Domn al domnilor care-I apartine doar lui Christos a fost
luat de papa.
Iata un citat din lucrarea Promta Bibliotheca a lui Lucius Ferraris, un teolog romano- catolic:
Numai singur papa merita sa fie numit cel prea sfant, pentru ca numai el singur este
vicarul lui Christos, care este fantana si izvorul a toata sfintenia( Biblia ne invata ca Vicarul
lui Christos este Duhul Sfant. Vezi Ioan 14, 16 )
El ( papa ) este de asemenea, divinul monarh si imparat suprem si regele regilor. De aceea
papa este incoronat cu o tripla coroana ( tiara ) in calitate de rege al cerului, al pamantului si
al locurilor mai jos decat pamantul
Adesea superioritatea pontifului roman nu se exercita numai asupra lucrurilor ceresti, a celor
pamantesti sau a celor de sub pamant, dar chiar si asupra ingerilor, caci el este mai
mareAstfel ca, daca ar fi posibil ca ingerii sa apostazieze de la credinta sau sa gandeasca
contrar ei, ei ar putea fi judecati si excomunicati de catre papa Caci el este de o asa mare
demnitate si putere incat formeaza unul si acelasi tribunal cu Domnul Christos.
In jurul anului 1400, Petrus de Ancharno a facut urmatoarea marturisire:
Papa poate modifica Legea divina deoarece puterea sa nu este a unui om, ci a lui Dumnezeu
si el actioneaza in locul lui Dumnezeu pe pamant, avand deplina libertate de a lega si dezlega
oile sale.
In anul 1512, la al 5-lea Conciliu de la Lateran, s-a facut urmatoarea declaratie cu privire la papa:
Voi sunteti pastorul, voi sunteti doctorul, voi sunteti directorul, voi sunteti gospodarul, in
final tu esti un alt Dumnezeu pe pamant. ( o cuvantare a lui Cristopher Marcellus )
6. Cornul cel mic urma sa smulga jertfa necurmata din mainile Capeteniei ostirii- Domnul
Christos .
Cu privire la smulgera jertfei necurmate din mainile Capeteniei ostirii,exista cel putin trei
interpretari: 1. In cazul in care cornul cel mic se considera a fi regele seleucid Antioh Epifanul, atunci
smulgerea jertfei necurmate este asociata cu incercarea acestuia de a distruge serviciile religioase
de la Templu, intre anii 167- 164 i.Chr. Acesta interpretare are multe lacune si nu merita luata in
seama.
2. In cazul in care cornul cel mic se considera a fi Roma pagana, atunci smulgerea jertfei necurmate
ar putea insemna distrugerea Ierusalimului si a Templului, in anul 70 d.Chr., punanad capat
serviciilor religioase . Aceasta interpretare nu raspunde la toate problemele legate de cornul cel mic.
3. Cornul cel mic din cap. 8 reprezinta atat Roma pagana, cat si Roma papala- este interpretarea
cea mai plauzibila. Daca Roma pagana a nimicit Templul din Ierusalim, punand capat serviciilor
religioase, Roma papala a continuat sa smulga Domnului Christos slujba de Mare Preot pe care o
are de indeplinit in Sanctuarul din cer. ( vezi Evrei 7, 25; 8, 1-2; 1 Ioan 2, 1 ) .
Smulgerea jertfei necurmate de catre papalitate se manifesta prin:
1. Asezarea autoritati papei in locul autoritatii lui Christos
2. Asezarea ierarhiei preotesti deasupra masei credinciosilor , despre care Biblia afirma ca toti sunt
o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfat, un popor pe care Dumnezeu si l-a
castigat ca sa fie al Lui ( 1 Petru2, 9 )
3. Inlocuirea neprihanirii prin credinta in Christos cu un sistem de neprihanire prin fapte conceput de
biserica.
4. Practica spovedaniei si a jertfei liturgice in locul lucrarii de mijlocire a Domnului Christos, in
calitatea Sa de Mare Preot. Aceste practici au abatut atentia oamenilor de la jertfa si lucrarea lui
Christos spre lucrarea preotilor pamantesti.
7. Cornul cel mic urma sa surpe locul locasului sfant al Capeteniei ostirii- El va face
ineficienta temelia Sanctuarului ceresc, locul de unde izvorasc dreptatea si neprihanirea.
In mod literal, Roma pagana a distrus Templul din Ierusalim, in anul 70 d.Chr. In mod figurat, Roma
papala a subminat Sanctuarul ceresc, punand in umbra lucrarea pe care Mantuitorul o desfasoara
acolo.
8. Cornul cel mic va arunca adevarul la pamant- sustinerea unor traditii si porunci omenesti,
in detrimentul poruncilor divine.
Cand Biblia ne invata ca adevarata zi de inchinare lasata de Dumnezeu, inca de la Creatiune, este
Sabatul zilei a saptea, iar papalitatea, in ciuda lipsei oricarui temei scripturistic, sustine duminica
drept zi de odihna si inchinare, nu inseamna acest lucru ca adevarul este aruncat la pamant?
Cand Biblia ne invata ca adevaratul botez este cel al omului matur, capabil sa aleaga in mod
constient calea adevarului, iar papalitatea sustine botezul copiilor mici, prin stropire si nu prin
scufundare, asa cum s-a practicat in biserica primara, nu inseamna acest lucru aruncarea adevarului
la pamant ?
Cand Biblia ne invata ca Domnul Christos S-a adus o singura data jertfa pentru pacat ( Evrei 9, 28 ),
iar papalitatea pretinde ca la fiecare slujba liturgica ( Mesa ) preotul repeta jertfa Mantuitorului,
transformand painea si vinul in trupul si sangele lui Christos ( transubtantiatie ), nu inseamna
aceasta a arunca adevarul la pamant ?
Cand Biblia ne invata ca singurul vicar al lui Christos pe pamant este Duhul Sfant (Ioan 14,16 ), iar
papaliataea isi atribuie titlul de Vicarius Filii Dei( Vicarul Fiului lui Dumnezeu ), nu inseamna acest
lucru a arunca adevarul la pamant ?
Cand Biblia ne invata ca avem un singur mijlocitor intre Dumnezeu si om- Iisus Christos ( 1 Timotei
2, 5 ), iar papalitatea ii invata pe oameni despre mijlocirea sfintilor, a fecioarei si a preotilor, nu
inseamna aceasta a arunca adevarul la pamant?
Exemplele pot continua. O seama de doctrine nebiblice, precum nemurirea sufletului, inchinarea ala
fecioara Maria, mijlocirea omeneasca, purgatorial, statutul de egalitate sau chiar de superioritate al
traditiei fata de Scriptura, pretentia preotilor de a fi un alter Christus ( un alt Christos ), cu
pretentia de a ierta pacatele oamenilor si a repeta , in cadrul liturghiei duminicale, jertfa lui Christos,
si multe altele au calcat in picioare adevarul biblic.
Iata un exemplu recent: In catedrala Turin din Italia se afla asa-zisul giulgiu al lui Christos . Acest
giulgiu a fost adus de Geoffrey de Charny, un cruciat francez, in 1349, dupa o batalie sfanta. El a
raporata Vaticanului ca a gasit panza in care a fost inmormantat Iisus. Patru decenii mai tarziu, un
arhiepiscop a declarat ca giulgiul este un fals. Totusi dezbaterea asupra autenticitatii lui a continuat
si continua si azi. In 1997 giulgiul a fost vizitat de peste un million de pelerini. Desi dovezile ca
giulgiul este un fals sunt evidente, papa a gasit o solutie inedita: Desi recunoaste ca autenticitatea
giulgiului este discutabila, el recomanda ca oamenii sa-l accepte, fie ca e adevarat, fie ca nu.
Trebuie sa acceptam acest giulgiu si sa nu ne mai intrebam atata daca este autentic sau nu. Papa
Ioan Paul al 2-lea
Concluzii: Studiul Carti lui Daniel este o provocare pentru intelectul si sufletul oricarui urmas al lui
Christos. Cu 2600 ani in urma, Dumnezeu ne-a descoperit lucruri care s-au petrecut in istoria lumii si
a bisericii si care inca se mai petrec sub ochii nostri.
De ce am neglija a ceasta pagina a scrisorii de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi?
Vorbind despre Cartea lui Daniel, Mantuitorul a spus: Cine citeste sa inteleaga!(Matei 24,15 )
Asadar, sa o citim si o vom intelege, caci asa ne-a promis Cel care a inspirat aceasta Apocalipsa a
Vechiului Testament.
Lori Balogh
Cele 2300 de zile si cele 70 de saptamani
-Capitolele 8 si 9

In ocazia precedenta am studiat simbolul cornului cel mic, asa cum este prezentat in cap. 8. Am
inteles ca, spre deosebire de cap. 7, unde cornul cel mic reprezinta Roma papala, in cap. 8 cornul
cel mic simbolizeaza Roma in ambele ei faze: intai Roma pagana, apoi cea papala, religioasa.
Am studiat pe rand amanuntele profetiei legate de acest corn mic si am vazut faptele pline de
aroganta ale acestei puteri, care s-a inaltat pana la ostirea cerurilor ( poporul lui Dumnezeu din
toate timpurile ), persecutand acest popor. Apoi am vazut cum cornul cel mic s-a inaltat pana la
Capetenia ostirii ( Domnul Christos ), smulgandu-I jertfa necurmata, respectiv prerogativele Sale
de Mare Preot in Sanctuarul ceresc; cum acest corn a surpat temelia Templului ceresc, facand ca
lucrarea lui Christos in cer sa devina ineficienta, pusa in umbra, pentru o mare multime de oameni.
Daca tinem cont ca Roma papala reprezinta un imens imperiu spiritual, avand circa 1,07 miliarde de
credinciosi ( dupa Anuarul pontifical al Bisericii Catolice din 2002 ), care accepta invataturile cornului
cel mic, ajungem la concluzia ca pentru a sasea parte din omenire Mantuitorul mijloceste in zadar in
Sanctuarul din cer. Daca mai adaugam la acestia si pe cei 1, 4 miliarde de musulmani, apoi pe cei
peste 800 milioane de hindusi si milioanele de pagani din intreaga lume, ne intrebam: Cati oameni
accepta, cred si privesc la lucrarea de Mare Preot a Mantuitorului in Templul ceresc? Pentru
cati dintre oameni jertfa si mijlocirea lui Christos vor fi eficiente ?
Dar lucrul cel mai trist si dureros este faptul ca biserica crestina, cea care trebuia sa fie depozitara
adevarului lui Dumnezeu, tocmai ea, prin traditiile ei, prin invataturile straine si omenesti pe care le
predica de la amvoane, pune in umbra Persoana si lucrarea Mantuitorului din zilele noastre.
Reintorcandu-ne la Cartea lui Daniel, ne vom concentra acum atentia asupra unui pasaj din
cuprinsul ei care ne vorbeste despre timp.
Daniel 8, 13- 16
Inainte de a deslusi care este perioada de timp pe care o are in vedere profetia, trebuie sa intelegem
ce s-a intamplat cu Daniel in timpul viziunii primite in cap. 8 si care e legatura intre capitolele 8 si 9 (
cu atat mai mult cu cat intre cap. 8 si cap.9 este o distanta in timp de aproximativ 13 ani ).
Dupa descrierea lucrarii cornului cel mic, Daniel aude un dialog intre doua persoane ceresti. Una din
aceste fiinte intreaba:
In cata vreme se va implini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre
uraciunea pustiirii? Pana cand va fi calcat in picioare Sfantul Locas si ostirea ? ( vers. 13 )
Sau, altfel spus, pe ce perioada de timp se intinde aceasta viziune care culmineaza cu lucrarea
teribila a cornului cel mic?
Cea de-a doua fiinta cereasca raspunde:
Pana vor trece 2300 de seri si dimineti; apoi Sfantul Locas va fi curatit. ( vers. 14 )
Interesant de observat este faptul ca, desi una din fiinte o intreba pe cealalta despre perioada de
timp, raspunsul este dat profetului. Si el mi-a zis ( vers. 14 pp. ) De ce lucrul acesta si ce
semnificatie poate avea ?
Din relatarea facuta de Daniel rezulta ca acesta era atat de socat si impresionat de cele ce vazuse si
auzise in derularea viziunii din cap. 8 incat s-a blocat complet. Ar fi vrut sa puna el intrebarea, insa
cuvintele nu-i veneau pe limba. Fiinta cereasca ce pune intrebarea cu privire la timp nu face altceva
decat sa preia gandul lui Daniel si sa-l exprime in cuvinte. Iata motivul pentru care cea de-a doua
fiinta ii raspunde lui Daniel, deoarece intrebarea era, de fapt, a inimii lui.
Apoi, in versetele 15 si 16, ingerul Gabriel primeste insarcinarea de a-i talcui viziunea lui Daniel,
lucru pe care Gabriel il face imediat. Ii talcuieste simbolurile berbecului, al tapului, al cornului cel
mare de pe capul tapului, al celor patru coarne crescute in locul lui, apoi ii explica simbolul cornului
cel mic, subliniind de trei ori ca vedenia priveste timpul sfarsitului ( vers. 17- 26 )
Care a fost reactia batranului profet ? Daniel a cazut lesinat, fara cunostinta , chiar in timp ce
ingerul ii explica semnificatia viziunii ( vers. 18 ). Impresia asupra mintii lui a fost atat de puternica
incat Daniel nu a mai suportat continuarea expicatiei, ingerul fiind nevoit sa intrerupa talcuirea ( vers.
26- 27 ).
De ce impresia a fost atat de puternica? Daniel cunostea principiul zi- an de interpretare a
perioadelor profetice, caci era familiarizat cu profetiile lui Ezechiel si Ieremia. Cand ingerul Gabriel i-
a vorbit de 2300 de seri si dimineti pana la curatirea Sanctuarului, Daniel a stiut ca este vorba de o
perioada lunga de timp pana la reabilitarea acestuia. Neintelegand ca profetia se referea la
Sanctuarul ceresc, nu la Templul din Ierusalim, Daniel nu a putut suporta acest gand si a lesinat.
In acest punct al talcuirii data de inger, acesta este nevoit sa o intrerupa, urmand sa o reia mult mai
tarziu, cand Daniel va fi pregatit sa o suporte. Si acest moment a fost stabilit de Providenta sa fie
abia peste 13 ani, cu ocazia rugaciunii rostite de profet si redata in cap. 9 al cartii.
Daniel 9, 1- 16:
Asadar trecusera 13 ani intre timp. Babilonul cazuse sub puterea medo- persilor, iar imparat peste
Babilon era Darius Medul, unul din generalii marelui Cirus, imparatul Persiei. Daniel era nespus de
framantat cu privire la soarta poporului sau, a Ierusalimului care se afla in ruine, a Templului care ,
de asemenea era in ruina, acolo nemaiaducandu-se jertfe de peste o jumatate de secol.
Studiind cartea profetului Ieremia ( cap. 25 ), Daniel a inteles ca in planul lui Dumnezeu era sa
treaca 70 ani de robie, dupa care poporul iudeu urma sa fie eliberat, iar Ierusalimul si Templul urmau
sa fie reconstruite.
Daniel 9, 17- 19:
Daniel se roaga, asa cum o facuse mereu, dar de data aceasta, el se roaga in mod special pentru ca
Dumnezeu sa- Si aduca aminte de poporul Sau, de Ierusalim si de Templu. O cerere speciala a
profetului este aceea ca rezidirea Ierusalimului si a Templului sa devina o realitate.
Daniel 9, 20- 23: Raspunsul cerului la rugaciunea lui Daniel
Este demna de observat viteza cu care cerul raspunde la rugaciunea sincera si fierbinte a copiilor lui
Dumnezeu.
Cand ai inceput tu sa te rogi, a iesit cuvantul si eu vin sa ti-l vestesc; caci tu esti prea iubit
si scump. Ia aminte dar si intelege vedenia!( vers. 23 )
Ingerul ii spune lui Daniel sa ia aminte si sa inteleaga vedenia. Care vedenie? Din relatarea cap. 9
nu rezulta ca lui Daniel i s-ar fi dat o alta vedenie dupa cea descrisa in cap. 8 si primita cu circa 13
ani in urma.
Concluzia fireasca este aceea ca ingerul Gabriel se refera la vedenia din cap.8, dandu-i de inteles
lui Daniel ca el a venit sa continue explicatia din punctul in care profetul lesinase,.
Daniel 9, 24- 27: Ce legatura este intre profetia celor 2300 seri si dimineti din cap. 8, 14 si cea
a celor 70 saptamani din cap. 9, primita de Daniel cu 13 ani mai tarziu?
In Daniel 8, 1-2, Daniel face de trei ori referire la vedenia din acest capitol si de fiecare data
foloseste acelasi cuvant ebraic-hazon: In anul al treilea al domniei imparatului Belsatar, eu,
Daniel, am avut o vedenie (hazon ), afara de aceea pe care o avusesem mai inainte. Cand am
avut vedenia (hazon ) aceasta, mi s-a parut ca eram in capitala Susa, in tinutul Elam; si in
timpul vedeniei ( hazon ) mele, ma aflam langa raul Ulai. ( Daniel 8, 1-2 ) Daniel descrie apoi ce
a vazut in aceasta vedenie (hazon ): berbecul, tapul, cornul cel mic si asa mai departe. Astfel
hazon se refera la intrega viziune din cap. 8.
In contrast cu aceasta, atunci cand vorbeste in mod specific despre cele 2300 de zile, Daniel
foloseste pentru viziune un cuvant diferit:mareh. Iar vedenia (mareh ) cu serile si diminetile, de
care a fost vorba, este adevarata Eu, Daniel, am stat lesinat si bolnav mai multe zile; apoi
m-am sculat si mi-am vazut de treburile imparatului. Eram uimit de vedenia ( mareh ) aceasta,
si nimeni nu stia. ( Daniel 8, 26-27 )
Astfel, in Daniel 8 avem doua cuvinte traduse prin vedenie: hazon, pentru intreaga viziune si
mareh, pentru profetia celor 2300 de zile din cap. 8, 14, parte pe care Daniel nu a inteles-o.
In Daniel cap.9 aceste cuvinte apar din nou, atunci cand ingerul Gabriel i se arata lui Daniel: Pe
cand vorbeam eu inca in rugaciunea mea, a venit repede in zbor iute omul Gavriil, pe care-l
vazusem mai inainte intr-o vedenie ( hazon ) si m-a atinsCand ai inceput tu sa te rogi, a iesit
cuvantul si eu vin sa ti-l vestesc; caci tu esti preaiubit si scump. Ia aminte dar la cuvantul
acesta si intelege vedenia (mareh ). (Daniel 9, 21- 23 ).
Care mareh sa o inteleaga? Este una singura:mareh a celor 2300 de zile, pe care Daniel nu o
intelesese. Este evident, astfel, ca explicatia din Daniel 9, 24-27 este legata de profetia celor 2300
de zile din capitolul precedent. Gabriel a venit sa-i dea lui Daniel intelegerea cu privire la mareh a
celor 2300 de zile.
Legatura dintre profetia celor 2300 de zile si cea legata de cele 70 de saptamani reiese si din
primele cuvinte ale ingerului: 70 sapatamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra
cetatii tale celei sfinte. Expresia din limba romana au fost hotarate a fost tradus din chatakcare
inseamna au fost hotarate, au fost decretate sau au fost taiate. Intelesul de baza al termenului
original, in ciuda diferitelor traduceri ale Bibliei, este acela de taiate, separate, retezate dintr-
o parte mai mare, asa cum reiese din majoritatea dictionarelor ebraice ( din nefericire, cuvantul nu
mai apare nicaieri altundeva in Biblie, astfel ca nu putem sa ne orientam dupa felul in care este
tradus in alta parte a Scripturii ). In ugaritica, o limba asemanatoare ebraicii, cercetatorii au observat
ca expresia paralela pentru chatak inseamna tot retezat, taiat.
Asadar, sensul de baza al acestei expresii este: 70 de sapatamani au fost taiate.
Taiate din ce? Taiate din ce altceva decat dintr-o perioada mai lunga de timp ce fusese amintita
anterior. Singura perioada profetica amintita anterior, mai lunga decat cele 70 de saptamani, este
cea a celor 2300 de seri si dimineti, din cap. 8, 14.
Avem, asadar, doua perioade profetice: una mai lunga- cele 2300 de seri si dimineti (2300 zile ) si
una mai scurta- cea a celor 70 de saptamani ( 490 zile ), a doua fiind taiata, separata, retezata din
prima.
Dar care este punctul de pornire al celor doua perioade profetice? Pentru cea de-a doua- cele
70 de saptamani- punctul de pornire este clar aratat in versetul 25:
Sa stii dar si sa intelegi ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului
Deoarece perioada celor 70 de saptamani este taiata din cea a celor 2300 de zile, este firesc sa
consideram ca si perioada mai lunga- cele 2300 de zile- are acelasi punct de plecare: porunca
pentru rezidirea Ierusalimului.
Care este data la care incepe derularea celor 70 de saptamani profetice, precum si a celor
2300 de zile profetice?
Raspunsul ne este dat, atat de istoria universala, cat si de cea biblica, in cartea profetului Ezra.
Istoria consemneaza trei decrete in legatura cu reconstructia Templului si a Ierusalimului:
1. Primul decret, al lui Cirus, dat in anul 538- 537 i.Chr. si despre care vorbeste Ezra 1, 1
2. Al doilea decret, al lui Darius 1 ( Histaspe ), in anul 520-519 i.Chr., despre care scrie Ezra
6, 1-12.
3. Al treilea decret, al lui Artaxerxes Longimanus, dat in anul al saptelea al domniei lui, respectiv in
anul 457 i.Chr. si despre care aminteste Ezra 7, 1- 26.
Care din cele trei date este punctul de pornire pentru derularea celor doua perioade profetice? Daca
am lua in calcul primul decret, cel al lui Cirus, din anul 538 i.Chr., aceasta ar insemna ca, folosind
principiul zi- an, sa ajungem la Mesia in jurul anului 55 i.Chr, o data imposibila pentru Iisus. Daca am
porni de la cel de-al doilea decret, cel al lui Darius I, din anul 520 i. Chr., am ajunge la anul 37
i.Chr., de asemenea o data imposibil de acceptat pentru viata si lucrarea lui Iisus.
Daca citim cu atentie continutul primelor doua decrete, vom observa ca ele se refera strict la
reconstructia Templului, adica ele privesc doar restabilirea vietii religioase a poporului iudeu. In
acelasi timp, ingerul Gabriel, in explicatia pe care o da lui Daniel in cap.9, 25 specifica punctul de
pornire al celor doua perioade profetice ca fiind darea poruncii pentru zidirea din nou a
Ierusalimului, nu a Templului.Or, singurul decret din cele trei care se refera la acest aspect este
doar cel de-al treilea, cel al lui Aratxerxes Longimanus, din anul 457 i.Chr. Acest decret prevedea
rezidirea atat a Templului cat si a Ierusalimului, adica restaurarea deplina a statului iudeu, atat sub
aspect religios, cat si sub aspect civil. Decretul lui Artaxerxes prevedea o autonomie deplina a
statului iudeu, cu dregatori si functionari iudei.
Important de retinut: Desi au existat trei decrete, Ezra nu le priveste separat, ci vede in toate cele
trei decrete unul singur.
Si batranii iudeilor au zidit cu izbanda, dupa proorociile proorocului Hagai si ale lui Zaharia,
fiul lui Ido; au zidit si au ispravit dupa porunca Dumnezeului lui Israel si dupa porunca lui Cir,
lui Dariu si lui Artaxerxe, imparatul persilor. Ezra 6, 14
Sa observam singularul din expresia dupa porunca, nu dupa poruncile, cum ar fi de asteptat sa
se exprime Ezra. El vedea in toate aceste decrete Providenta divina care a culminat cu ultimul
decret, cel al lui Artaxerxes.
Am aflat pana acum un lucru esential: Punctul de pornire al celor doua perioade profetice ( cel
de 2300 de zile si cel de 70 de saptamani ) este anul 457 i.Chr.
Sa revenim acum la Daniel 8, 13- 14! La intrebarea: In cata vreme se va implini vedenia despre
desfiintarea jertfei necurmate si despre uraciunea pustiirii? Pana cand va fi calcat in picioare Sfantul
Locas si ostirea? exista si un raspuns: Pana vor trece 2300 de seri si dimineti, apoi Sfantul
Locas va fi curatit.
Doua observatii se cer facute: 1. Deoarece viziunea din cap..8 incepe cu berbecul, simbolizand
Imperiul Medo-Persan, este de asteptat ca perioada celor 2300 de seri si dimineti sa inceapa in
perioada dominatiei persane.
2. De asemenea, deoarece Sanctuarul este centrul viziunii din cap. 8, impreuna cu lucrarea de Mare
Preot a lui Christos, este de asteptat din nou ca perioada celor 2300 de seri si dimineti sa inceapa
cu niste evenimente legate de restaurarea Templului si a poporului lui Dumnezeu.
Ambele observatii corespund perfect cu punctul de plecare pe care deja l-am aflat din cap.9- anul
457 i.Chr.- an in care, din porunca lui Artaxerxes Longimanus, imparatul Persiei, Templul din
Ierusalim a fost restaurat, impreuna cu Ierusalimul si cu redarea autonomiei depline a statului iudeu.
2300 de seri si dimineti
In raportul creatiunii din Geneza ni se spune , la sfarsitul fiecarei zile, ca a fost o seara si apoi o
dimineata; aceasta a fost ziua intai, a doua, a treia etc. (Geneza 1, 5. 8; 13. 19. 23. 31 ). Reiese
din raportul Genezei ca expresia o seara si o dimineata se refera la o zi literala, de 24 h. Asadar,
expresia 2300 de seri si dimineti inseamna 2300 de zile. Problema care se pune in acest punct al
studiului nostru este aceea ca intr-o profetie escatologica ( privitoare la evenimentele finale ale
istoriei ), asa cum este cazul profetiilor din Cartea lui Daniel si din Apocalipsa, zilele nu sunt reale , ci
profetice. Conform principiului de interpretare a perioadelor profetice , supranumit principiul zi-
an, cele 2300 de zile profetice sunt echivalente cu 2300 de ani reali. ( vezi studiul 13, despre cornul
cel mic, Numeri 14, 34; Ezechiel 4, 6; Levitic 25, 8 ).
Cu privire la principiul zi-an, este bine de stiut ca nu adventistii au descoperit acest principiu de
interpretare a perioadelor profetice. In secolul al 9-lea, invatatul iudeu Nahawendi a ajuns la
concluzia ca cele 2300 de zile din profetia lui Daniel reprezinta 2300 de ani reali. Pe la anul 1292,
Arnold de Vilanova, un medic vestit care a tratat regi si papi, afirma si el ca cele 2300 de zile
reprezinta de fapt 2300 de ani. Printre primii care au sustinut principiul de interpretare zi-an a fost
staretul Italian Gioacchino da Fiore ( Ioachim de Floris ), un precursor al Reformei. Acest mod de
socotire a timpului profetic a devenit un standard pentru adeptii miscarilor antipapale: valdenzii,
wiclefitii, husitii, precum si toti protestantii de dupa secolul al 16-lea.
Daca cele 2300 de zile ar fi literale, ar rezulta o perioada de sase ani si patru luni, perioada care s-ar
incheia pe la anul 450 i.Chr., an in care nu s-a implinit nimic din cele prezise de profetie. Daca la
aceasta mai adugam si intreita subliniere a ingerului Gabriel ca profetia priveste vremea sfarsitului,
avem un argument in plus sa consideram ca perioada celor 2300 de seri si dimineti reprezinta de
fapt o perioada de 2300 de ani reali.
Daca punctul de plecare al celor 2300 de zile-ani este anul 457 i.Chr., rezulta ca perioada se incheie
in anul 1844.
Ce s-a intamplat in anul 1844, la sfarsitul perioadei de 2300 de ani?
Recitind versetele 13 si 14 din cap. 8 intelegem ca la sfarsitul celor 2300 de ani urmau sa se
intample cateva lucruri importante:
1.Desfiintarea jertfei necurmate urma sa inceteze. Lucrarea de mijlocire a lui Christos ca Mare Preot
in Templul ceresc urma sa fie scoasa din intunericul Evului Mediu la lumina cunostintei oamenilor.
Incepand cu acest an, atentia oamenilor urma sa fie indreptata spre Sanctuarul ceresc si la lucrarea
pe care Domnul o face acolo in favoarea noastra.
2. Sfantul Locas-Templul ceresc- urma sa nu mai fie calcat in picioare de puterea cornului cel mic, ci
lucrarea importanta ce se desfasoara in el sa fie proclamata in intreaga lume.
3. Ostirea, adica poporul lui Dumnezeu , urma sa nu mai fie persecutat. Se incheiea cu Evul Mediu
intunecat, cu crimele si atrocitatile lui, cu intunericul spiritual in care cornul cel mic-puterea papala- a
tinut natiunile Europei.
4. Sanctuarul ceresc urma sa fie curatit.
Ce inseamna curatirea Sanctuarului ceresc? Pentru a intelege acest lucru, trebuie sa privim la
ceea ce se petrecea in Templul pamantesc din vechime, care, dupa cele afirmate de apostolul
Pavel, reprezenta o umbra a celui ceresc. ( Evrei 8, 5; 9, 23 )
Slujbele care se faceau in Templul pamantesc erau de doua feluri: unele erau slujbe zilnice, care se
faceau in curte si in prima despartitura , in Sfanta, iar altele erau slujbe anuale, oficiate in a doua
despartitura- Sfanta Sfintelor. Slujba anuala era una singura si se oficia in ziua a zecea a lunii a
saptea iudaice, numita si ziua ispasirii ( Levitic 23, 26-32 ).
Ziua ispasirii era o zi de o solemnitate deosebita, deoarece in aceasta zi se facea ispasirea
pacatelor si curatirea Sanctuarului pamantesc de toate pacatele marturisite, adunate peste an acolo.
In cadrul ceremoniei, un loc special il aveau cei doi tapi; unul pentru Domnul si unul pentru Azazel.
Tapul pentru Domnul era sacrificat, iar marele preot intra cu sangele lui in a doua despartitura a
Sanctuarului pentru a face ceremonia de curatire a acestuia. Apoi, marele preot aseza in mod
simbolic toate pacatele marturisite ale poporului din cursul intregului an si depozitate in Sanctuar
asupra tapului pentru Azazel simbol al lui Satana. Apoi tapul, incarcat cu toate pacatele
marturisite, era gonit in pustie, unde pierea mancat de fiarele salbatice.
Ziua ispasirii era o zi solemna, o zi de judecata a poporului. Cel care neglija acesta lucrare si care
nu-si marturisea pacatele, ramanea in afara harului lui Dumnezeu.
Toate aceste slujbe insa nu erau decat niste umbre, niste simboluri ale adevaratei slujbe savarsite
de Mantuitorul nostru in Sanctuarul ceresc.
Deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri au trebuit curatite in felul acesta, trebuia ca
insesi lucrurile ceresti sa fie curatite cu jertfe mai bune decat acestea ( Evrei 9, 23- 24 )
In anul 1844, anul in care se incheia perioada profetica de 2300 de ani, in Templul ceresc a inceput
marea lucrare de curatire a lui. Mantuitorul a intrat in cea de-a doua desprtitura a Templului, in
Sfanta Sfintelor, acolo unde se afla chiar tronul lui Dumnezeu, acolo unde se afla cel mai sfant loc
din univers ( vezi st.14, Scena judecatii, Daniel 7, 9- 14 ). In anul 1844, Iisus Christos a inceput
lucrarea de ispasire a pacatelor marturisite si adunate acolo, in memoria Sanctuarului ceresc.
Aceasta inseamna o lucrare de judecata de cercetare. Dupa cum, pentru evrei, ziua ispasirii era o zi
de de o maxima solemnitate, caci se hotara soarta vesnica a fiecarui credincios,la fel, incepand cu
anul 1844 omenirea a intrat in cea mai solemna perioada de timp, in care se hotaraste soarta
vesnica a fiecarui suflet omenesc.
Dar, fiecare eveniment major din cer are un corespondent pe pamant: Inceputul curatirii Sanctuarului
ceresc si al judecatii de cercetare avea sa fie insotita pe pamant de aparitia unei miscari, a unui
popor, a unei biserici care sa vestesca lumii ultimele solii ale lui Dumnezeu catre omenire: cele trei
solii ingeresti din Apocalipsa cap. 14.
Prima din cele trei solii avertizeaza lumea de inceputul judecatii lui Dumnezeu, ceea ce corespunde
cu inceperea curatirii Sanctuarului ceresc.
Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si inchinati-va Celui
ce a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor Apocalipsa 14, 6
In tot ceea ce face in legatura cu mantuirea neamului omenesc, Dumnezeu are un principiu dupa
care actioneaza intotdeauna: Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-Si descopere taina
Sa slujitorilor Sai, prooroci. ( Amos 3, 7 ) Conform acestui principiu divin, curatirea Sanctuarului
ceresc si inceputul judecatii preadvente nu putea incepe fara ca Dumnezeu sa nu descopere acest
lucru lumii. De aceea, El a trezit in preajma anului 1844 interesul multor oameni pentru studiul Bibliei
si mai ales al profetiilor din Daniel si Apocalipsa. Din acest interes s-a nascut o miscare- miscarea
adventa. Asa s-a nascut Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Aici, in profetia celor 2300 de zile din
Daniel 8, 14 se afla actul de nastere al acestei biserici, aici se afla menirea si misiunea ei pe
pamant, dar si soli ape care trebuie sa o duca lumii.
Satana nu a privit cu ochi buni aparitia acestei noi biserici intr-un moment atat de important si de
solemn pentru istoria omenirii. In aceeasi perioada de timp, in preajma anului 1844, Satana a adus
pe scena lumii o serie de miscari mondiale care sa abata atentia lumii de la adevarul prezent spre o
alta directie, spre o linie moarta. Au aprut diversiunile in care Satana este maestru:
1. Revolutiile de la 1848 care au condus lumea in directia secularismului, al societatii de consum.
2. In anul 1848 a fost publicat Manifestul Partidului Comunist al lui Karl Marx si Friedrich Engels,
care a dus la aparitia ideologiei comuniste si la trecerea unei mari parti din populatia lumii de
partea acestei ideologii.
3. In anul 1859 se pun bazele evolutionismului, prin publicarea lucrarii Originea Speciilor a lui
Charles Darwin.
4. In aceeasi perioada, mai precis in anul 1848, apare spiritismul modern, cu o crestere
spectaculoasa in anii acre au urmat.
Asadar, exact in perioada in care miscarea adventa trebuia sa iasa pe scena lumii cu o solie
speciala din partea lui Dumnezeu, Satana a incercat sa abata atentia acesteia spre alte directii:
secularizarea societatii, communism, evolutionism si spiritism, sub toate formele sale. Insa in ciuda
eforturilor disperate ale lui Satana de a umbri miscarea adventa si solia ei, adevarul a fost si este
proclamat cu putere pe toate caile: de la inima la inima, prin literatura, prin radio si T.V., prin lucrarea
medicala si ADRA, prin evanghelizari publice sau cursuri prin corespondenta, prin internet si
telefonul mobil. Insa dincolo de toate aceste mijloace clasice sau moderne de predicare a
Evangheliei, Dumnezeu doreste sa proclamam solia Sa prin vietile noastre.
Iata de ce existam ca biserica!
Lori Balogh
Cele 70 de saptamani
-Capitolul 9-
Talmudul rabinilor contine un blestem teribil pentru cei care indraznesc sa descifreze profetia din
Daniel 9, 24- 27. De ce acest lucru? Raspunsul este cat se poate de clar: Acela care studiaza
aceasta profetie va ajunge, in mod inevitabil, sa creada ca Mesia cel promis in Scripturile Vechiului
Testament nu poate fi altcineva decat Iisus Christos. Or, lucrul acesta este inacceptabil pentru cea
mai mare parte a poporului evreu.
In ceea ce priveste blestemul, nu trebuie sa ne temem de el. Iata cateva motive:
1. Cartea lui Daniel ne-a fost lasata de Providenta nu pentru a o considerata obiect de muzeu, ci
pentru a fi studiata. In cap. 12, 4 al cartii, ingerul Gabriel ii spune lui Daniel ca la vremea sfarsitului
multi vor citi aceasta carte , iar cunostinta va creste. Este un indemn indirect pentru generatia
noastra de a lua in serios aceasta carte.
2. Insusi Mantuitorul vorbeste de Cartea lui Daniel in predica de pe munte, adugand: Cine citeste
sa inteleaga! Gasim, in aceste cuvinte ale Domnului, un indemn clar de a studia aceasta carte.
3. Cat priveste apetenta unora de a blestema pe cei care nu sunt de acord cu ideile lor, Biblia ne
asigura: Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica, asa nu nimereste
blestemul neintemeiat. Proverbe 26, 2
Tinand cont de aceste consideratii, va invit sa continuam, fara nicio teama, studiul cap.9, unul din
capitolele biblice cele mai pline de Persoana si lucrarea Mantuitorului. Doar cap.53 al Cartii lui Isaia
il poate depasi in aceasta privinata.
Contextul capitolului 9:
Trecusera 13 ani de la marea viziune primita de Daniel in anul al treilea al lui Belsatar, ultimul
imparat al Babilonului. Imperiul Babilonian cazuse sub stapanirea mezilor si persilor, Daniel
ramanand un inalt demnitar si sub noua stapanire.
Ne gasim in anul 538 I.Chr. Daniel este deosebit de preocupat de soarta poporului sau, a
Ierusalimului, dar mai ales este preocupat de soarta Templului care zacea in ruine. Trecusera
aproape 70 de ani de cand el si multi alti concetateni fusesera luati robi in Babilon. De aproximativ o
jumatate de secol, in Templul din Ierusalim nu se mai aduceau jertfe. O jumatate de secol in care
poporul fusese imprastiat printre neamuri, riscand sa-si piarda identitatea, dar mai ales misiunea.
Multi evrei isi gasisera in Babilon un loc comod, isi intemeiasera familii, incepusera afaceri, fapt care
ii face pe cei mai multi dintre ei sa uite de Ierusalim, de Templu, de Dumnezeul parintilor lor.
Daniel, aflat acum la o varsta inaintata, nu-L uitase nicio clipa pe Dumnezeu si fagaduitele Sale.
Desi trecusera atatia ani de robie, el a pastrat in tot acest timp o legatura vie si continua cu
Scripturile pe care le avea la acea data. Studiind profetia lui Ieremia cap. 25,11-12, Daniel gaseste
ca robia babiloniana trebuia sa dureze 70 de ani.
Ce face profetul cand descopera aceasta incurajatoare speranta a eliberarii, asa cum a fost
profetizata de Ieremia? Daniel ar fi putut inchide Scriptura gandind: Cine stie daca Dumnezeu va
mai implini aceasta fagaduinta? Suntem prea pacatosi.
Daniel insa nu a gandit in felul acesta, ci a facut ceea ce face orice om care se increde in iubirea
Tatalui ceresc:
Mi-am intors fata spre Domnul Dumnezeu ca sa-L caut cu rugaciune si cereri, postind in sac
si cenusa. Daniel 9, 3
Din rugaciunea pe care Daniel o inalta spre Dumnezeu, se observa o anume framantare sufleteasca
a profetului. Pe de o parte, el se temea pentru poporul sau, ca nu cumva , prin acomodarea cu
lumea Babilonului, sa-L fi uitat pe Dumnezeu, iar Acesta sa nu mai poata implini fagaduintele Sale.
Pe de alta parte, Daniel primise in viziunea din cap.8 o descoperire cu privire la curatirea Sfantului
Locas care il tulbura: trebuiau sa treaca 2300 zile profetice ( =2300 ani reali ) pana sa se realizeze
acest lucru. Daniel aplica perioada de 2300 de ani la Templul din Ierusalim, iar gandul ca trebuie sa
treaca o perioada atat de lunga pana la restaurarea lui il umplea de neliniste.
Cu aceste framantari vine el inaintea Domnului, spunandu-I tot ce-l framanta , tot ce ii producea
neliniste.
Daniel 9, 4- 19: Rugaciunea lui Daniel
Putine rugaciuni pe care le gasim consemnate pe paginile Bibliei cer mai mult de doua minute
pentru a fi rostite. Dumnezeu trebuie sa fi avut motive intemeiate atunci cand a hotarat, in
Providenta Sa, ca aceasta rugaciune sa ne fie transmisa pe cale scrisa, in toate detaliile ei.
In fapt, aceasta rugaciune a izvorat din studiul Cuvantului lui Dumnezeu pe care il avea la indemana
la acea data Daniel si din increderea in acest Cuvant. Nu poti sa nu fii miscat de umilinta si
indrazneala profetului.
In ceea ce-l priveste pe aducatorul raspunsului atat de promt la aceasta rugaciune- ingerul Gabriel-
el nu apare in V.T. decat in capitolele 8 si 9 ale Cartii lui Daniel. In N.T., Gabriel apare in legatura cu
nasterea lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. ( Luca 1,19; 26-33 ) Se pare ca acest inger puternic, care
sta inaintea lui Dumnezeu, a luat locul lui Lucifer, dupa caderea acestuia si alungarea din prezenta
tronului divin.
Daniel 9, 20-23: Ce imbarbatare pentru Daniel sa vada ca cerul e atat de aproape cand este nevoie
de ajutorul divin!
Ia aminte si intelege vedenia ( mareh )! ii spune ingerul lui Daniel. La care vedenie se refera
ingerul? Cu siguranta ca e vorba de vedenia redata de profet in cap.8, caci nu avem niciun indiciu ca
Daniel ar fi avut intre timp o alta descoperire divina. ( pentru argumente suplimentare vezi studiul
17).
Daniel se roaga la vremea jertfei de seara, care ar fi trebuit sa fie adusa in Templul din Ierusalim-
ora 3 p.m. Desi de mai bine de 50 de ani nu se mai aduceau jertfe la Templu, acesta aflandu-se in
ruine, Daniel se roaga totusi la ora la care ar fi trebuit sa se aduca jertfa. Peste cinci secole, exact la
aceeasi ora, Mantuitorul urma sa-Si dea duhul pe cruce , in calitate de jertfa si Miel al lui Dumnezeu.
Daniel 9, 24: Gabriel intra direct in subiect, raspunzand framantarilor profetului, dar continuand in
acelasi timp explicatia viziunii din cap.8, din punctul in care Daniel nu a mai putut sa o suporte.
70 de saptamani au fost hotarate ( chatak ) asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei
sfinte.
Chiar din primele cuvinte ale ingerului rezulta clar ca portiunea aceasta din viziune se refera exclusiv
la poporul iudeu si la Ierusalim, Gabriel raspunzand direct la framantarile lui Daniel si la cererea lui
ca Dumnezeu sa implineasca fagaduintele Sale cu poporul iudeu.
Verbul din ebraica din care a fost tradus cuvantul hotarate este chatak, verb ce mai poate fi
tradus prin separate, taiate, retezate. Avand in vedere ca ceea ce ni se prezinta in cap. 9 este o
continuare a viziunii din cap.8, este firesc sa tragem concluzia ca cele 70 de saptamani sunt taiate,
retezate dintr-o perioada mai lunga de timp, amintita anterior. Singura perioada de timp amintita
anterior este cea de 2300 de zile. ( Vezi studiul 17 )
La sfarsitul perioadei de 70 de saptamani ( =490 ani , conform principiului zi-an ), urmau sa se
realizeze, conform celor spuse de Gabriel in versetul 24, sase lucruri importante:
1. Incetarea faradelegii Este vorba de timpul de har acordat de Dumnezeu poporului Sau pentru
a se pocai. In ciuda ocaziilor oferite si a timpului de har indelungat, poporul evreu a umplut paharul
nelegiuirilor lor, prin respingerea Fiului lui Dumnezeu si persecutarea primilor crestini.
2. Ispasirea pacatelor Se face referire la jertfa lui Christos, singura care poate realiza ispasirea
deplina a pacatelor . Datorita a cestei jertfe pacatosul nu mai este nevoit sa aduca jertfe de animale,
ca in vremurile Vechiului Testament
3. Ispasirea nelegiuirii stergerea nelegiuirilor.
4. Aducerea neprihanirii vesnice Indreptatirea pacatosului prin atribuirea neprihanirii lui
Christos.
5. Pecetluirea vedeniei si proorociei Prin moartea lui Christos, planul lui Dumnezeu de salvare
a neamului oamenesc a fost pecetluit. Nimic nu-l mai putea schimba sau anula. Jerfa a ratificat
planul mantuirii, iar viziunile primite de Daniel aveau garantia ca se vor implini.
6. Ungerea Sfantului Sfintilor Este vorba de ungerea Locului Sfant, a Sanctuarului ceresc,
inainte ca Domnul Christos sa fie numit Mare Preot in Templul ceresc.
De retinut este faptul ca expresia Sfantul Sfintilor, in limba ebraica, nu se refera la o persoana,
ea aplicandu-se mai mult la lucruri. Ungerea semnifica dedicarea Templului ceresc pentru o lucrare
speciala care trebuia sa inceapa in el-lucrarea de mijlocire a Mantuitorului in favoarea pacatosilor.
Daniel 9, 25: Versetul stabileste timpul venirii lui Mesia, precum si punctul de plecare al celor 2300
de ani. Ne reamintim de cele trei decrete consemnate de istorie si Biblie:
1. Decretul lui Cirus- 538 i.Chr. ( Ezra 1, 1)
2. Decretul lui Darius 1 ( Histaspe )- 520 i.Chr.( Ezra 6, 1-12 )
3. Decretul lui Artaxerxes Longimanus- 457 i.Chr. ( Ezra 7, 1-26 )
Primele doua decrete ( cel al lui Cirus si Darius ) se refereau doar la reconstructia Templului din
Ierusalim, ceea ce semnifica restaurarea religioasa a poporului iudeu. Doar decretul lui Artaxerxes
se referea la reconstructia Templului, dar si a Ierusalimului, oferindu-le everilor un statut de
autonomie. In urma aplicarii acestui decret statul evreu era refacut.
In 444 i.Chr. s-a mai dat un decret, pe timpul lui Neemia, acesta nefacand altceva decat sa
intareasaca decretul din 457 i.Chr. al lui Artaxerxes.
Toate aceste decrete erau , in esenta, unul singur si ele reprezentau porunca sau decretul lui
Dumnezeu pentru restaurarea poporului Sau. ( Vezi Ezra 6, 14 )
Profetia specifica faptul ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului (457
i.Chr.) incepe derularea celor 70 de saptamani ( 490 ani ). Tot ea ne arata ca, de la aceasta data ,
pana la Unsul (Mesia ) trebuiau sa treaca 7+62 de saptamani=69 de saptamani ( 483 de ani ).
Unii comentatori biblici au luat ca punct de pornire al celor 70 de saptamani alte date, insa orice alta
data, in afara de cea specificata de profetie, nu duce la niciun rezultat. Iata cateva exemple:
1. Daca am socoti anul 538 i.Chr ( primul decret- cel al lui Cirus,de reconstructie a Templului ). drept
anul de pornire pentru cele 70 de saptamani ( 490 de ani ), Mesia ar fi trebuit sa apara dupa 69 de
saptamani ( 483 de ani ), adica in anul 55 i.Chr.-o data imposibila pentru Iisus.
2. Daca am porni de la al doilea decret- cel al lui Darius 1, din anul 520 i.Chr. ( al doilea decret
pentru rezidirea Templului ), Mesia ar fi trebuit sa apara la anul 37 i.Chr.- din nou o concluzie
imposibil de acceptat in legatura cu Iisus.
3. In cele din urma, o alta data adusa in discutie este anul 444 i.Chr, data la care s-a dat un nou
decret pentru rezidirea Ierusalimului, cel din timpul lui Neemia. Daca am lua in considerare aceasta
data, atunci Mesia ar fi trebuit sa inceapa lucrarea publica in jurul anului 39 sa 40 d.Chr., ceea ce ,
de asemenea este iacceptabil pentru lucrarea lui Iisus.
Singura data acceptabila este cea specificata de inger- darea poruncii pentru zidirea din nou a
Ierusalimului, respectiv anul 457 i.Chr, anul in care decretul lui Artaxerxes Longimanus permitea
evreilor sa-si rezideasca cetatea si sa refaca structurile statale in deplina autonomie.
Perioada de 70 de sapatamani este impartita in trei parti: 7 saptamani, 62 saptamani si o saptamana
( ultima ).
7saptamani + 62 saptamani + 1 saptamana = 70 saptamani
70 saptamani ( 490 ani )


7 saptamani ( 49 ani ) 62 saptamani ( 434 ani ) 1 saptamana ( 7 ani )

**-*+*
457 i. Chr 408 i.Chr 27 d.Chr 31 d.Chr 34 d.Chr
Primele sapte saptamani ( 49 de ani ) acopera perioada lui Ezra si Neemia, o perioada tulbure in
care s-au rezidit Templul si Ierusalimul. Dupa decretul lui Artaxerxes din anul 457 i.Chr., iudeii au
inceput sa reconstruiasaca Ierusalimul. Templul a fost terminat 49 de ani mai tarziu, in jurul anului
408 i.Chr. Al doilea segment-cele 62 de saptamani ( 434 de ani ), la sfarsitul carora trebuia sa apara
Mesia, ne conduce la anul 27 d.Chr., anul botezului lui Iisus- eveniment care a marcat ungerea Sa
pentru lucrarea speciala pe care o avea de facut.
Unsul este Insusi Domnul Christos, despre care sta scris:Cum Dumnezeu a uns cu Duhul
Sfant si cu putere pe Iisus din Nazaret Faptele Apostolilor 10, 38
In V.T. ungerea simboliza umplerea cu Duhul Sfant ( vezi 1 Samuel 16, 13 ). De asemenea, este de
subliniat faptul ca erau unsi numai preotii si regii, ceea ce corespunde perfect calitatii Domnului
Christos de Rege si Mare Preot.
Asadar, Unsul ( Mesia ) trebuia sa apara nu dupa 7 saptamani ( 49 de ani ) de la decretul lui
Artaxerxes, ci dupa 7+62 de sapatamani ( 483 de ani ). Profetia spune ca in ultima saptamana din
cele 70 Unsul urma sa fie starpait ( omorat ). Daca El ar fi aparut dupa primele 7 Saptamani ( 49 de
ani ), concluzia ar fi ca El ar fi trebuit sa traiasca pe tot parcursul celor 62 de saptamani ( 434 de ani
), pentru ca in ultima saptamana (7 ani ) din cele 70, El sa fie omorat. Un Mesia care sa traiasca pe
pamant cateva sute de ani, inainte de a se aduce jertfa este o idee inacceptabila. Mesia- Fiul lui
Dumnezeu- a fost si om adevarat, care a trebuit sa se semene fratilor Lui in toate lucrurile (
Evrei 2, 17 ), inclusiv in ceea ce priveste longevitatea.
Profetia ne trimite nu la anul nasterii lui Mesia, ci la anul in care Acesta urma sa fie uns cu Duhul
Sfant pentru a incepe lucrarea publica- anul 27 d.Chr. In vechime, preotii erau unsi la varsta de 30
de ani- un amanunt demn de a fi luat in considerare. Sfarsitul celor 7+62 de saptamani ( 483 de ani )
ne duce la anul 27 d.Chr., anul in care Iisus a fost botezat si a inceput lucrarea Sa publica. In anul
27 d. Chr., Biblia afirma ca Iisus avea varsta de 30 de ani ( Luca 2, 23 ), adica avea varsta care-I
permitea , din punctul de vedere al regulilor iudaice, sa inceapa lucrarea sa publica.
Decalajul dintre varsta Mantuitorului (aproximativ 30 de ani ) si anul 27d.Chr. se explica printr-o
greseala facuta la calcularea erei crestine. Iisus S-a nascut in realitate nu in anul 1 al erei crestine ,
ci cu aproximativ patru ani mai devreme. Lucrul acesta este evident din faptul ca Biblia afirma ca in
momentul nasterii Mantuitorului , Irod cel Mare traia ( Matei 2, 13-20 ). Or, istoria consemneaza
faptul ca Irod cel Mare a murit in anul 4 i.Chr, ceea ce ne face sa tragem concluzia cala ineputul
anului 1 d.Chr. Iisus avea in jur de trei ani. Un calcul simplu ne arata ca in anul 27d.Chr. Iisus era in
varsta de aproximativ 30 de ani.
Daniel 9, 26: Dupa aceste 62 de saptamani Unsul va fi starpit
Versetul 26 al cap.9 ne introduce in mijlocul evenimentelor petrecute in ultima saptamana profetica
din cele sapte zeci. Pana acum, in studierea profetiei celor 70 de saptamani ( 490 de ani ), am
acoperit 69 de saptamani ( sau 483 din cei 490 de ani ). Profetia spune ca dupa cele 62 de
saptamani ce urmeaza primelor 7 saptamani, adica dupa cele 69 de saptamani ( 483 de ani ), Unsul
urma sa fie starpit. Verbul tradus aici prin va fi starpit este acelasi cu cel tradus
prin nimicit in numeroase versete din Levitic, expresie care era legata de sistemul jertfelor, cand
cei care calcau legamantul erau nimiciti din mijlocul poporului ( vezi Levitic 7, 27; 17, 10.14; 20,
6. 17 ). In Daniel 9, 26 ne este prezentata imaginea lui Iisus, Cel nevinovat, care este nimicit
pentru pacatele altora.
Profetia nu specifica, in acest punct, anul exact al mortii Mantuitorului, ci doar perioada in care
acest eveniment urma sa aibe loc- in perioada imediat urmatoare anului 27 d.Chr. Specificatia anului
mortii Lui se face in vers. 27-la jumatatea saptamanii, adica in anul 31 d.Chr.
Si nu va vea nimic- afirma in continuare profetia. Desi urma sa fie nimicit pentru pacatele
poporului, Mesia nu va avea nimic, ceea ce reprezinta un indiciu cu privire la invierea Sa. Scopul
urmarit de Satana va fi anulat prin invierea lui Iisus, care a dat o si mai mare amploare lucrarii Sale.
Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si Sfantul Locas Este o profetie evidenta
cu privire la Roma pagana ce urma sa cucereasca Ierusalimul si sa distruga Templul sub comanda
lui Titus, in anul 70 d.Chr.
Ceea ce ne atrage atentia , in finalul versetului 27, este afirmatia ca razboiul va tinea pana la
sfarsit si impreuna cu el si pustiirile. Privind la istoria mai veche sau mai recenta a Palestinei, nu
putem decat sa dam deplina dreptate Bibliei: Palestina este unul din locurile cele mai fierbinti ale
planetei, unul din locurile cele mai nesigure, unde butoiul cu pulbere poate exploda in orice moment.
Daniel 9, 27: El va face un legamant trainic cu multi timp de o saptamana
Cine? Mesia. Cand? Dupa incheierea celor 69 de saptamani ( 493 de ani , adica in timpul ultimei
saptamani profetice cuprinsa intre anii 27 si 34 d.Chr). Este vorba aici de intemeierea bisericii
crestine. In primii trei ani si jumatate ai ultimei saptamani ( 27- 31 dChr, ) Domnul Christos a lucrat in
mod direct si nemijlocit la intemeierea ei. Apoi, in a doua parte a ultimei saptamani ( 31- 34 d.Chr. ),
cei care au lucrat la zidirea bisericii au fost apostolii.
Afirmatia ca el va face un legamant trainic cu multi se refera evident la iudeii care L-au primit pe
Iisus in vremea aceea. De fapt, biserica crestina a fost intemeiata de Iisus si apostolii Sai prin iudeii
care au acceptat noua invatatura.
Cu toate ca profetia nu mentioneaza un anume eveniment pentru ultimul an- anul 34 d.Chr.- multi
cred ca este vorba despre anul in care Pavel a primit Evanghelia si a devenit marele apostol al
neamurilor ( Faptele Apostolilor 9 ). Cu alte cuvinte s-a incheiat perioada in care Israelul fusese
socotit, in mod exclusiv, poporul ales al lui Dumnezeu, iar la sfarsitul celor 490 de ani, a inceput o
noua era din istoria mantuirii, urmand ca Evanghelia sa fie predicata in intreaga lume.
Ultima saptamana profetica se incheie in anul 34 d.Chr., an in care iudeii l-au ucis pe Stefan- primul
martir crestin. Daca pe Mantuitorul L-au rastignit romanii cei pagani, pe diaconul Stefan l-au ucis
iudeii, pornind cu acea ocazie o prigoana crunta impotriva bisericii crestine. La anul 34 d.Chr., odata
cu incheierea celor 70 de saptamani profetice taiate, hotarate pentru poporul evreu, acest popor
a fost lepadat ca popor ales. Via a fost data altor vieri ( Matei 21, 41 ). Aceasta ultima saptamana
profetica a fost saptamana de aur pentru iudei, caci ei au avut ocazia sa-L cunoasca si sa-L
primeasca pe Mesia cel asteptat.
La jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darurile de mancare.
Este vorba despre anul 31 d.Chr., an in care Mantuitorul a fost rastignit. Versetul 27 ne prezinta si
semnificatia mortii Domnului- incheierea sistemului ceremonial al jertfelor, in sensul ca acestea nu
mai aveau nicio valoare. Lucrul acesta este aratat clar in Marcu 15, 34- 39, unde se spune ca, in
momentul mortii Domnului pe cruced, perdeaua din Templu s-a rupt in doua, simbolizand sfarsitul
Sanctuarului pamantesc. Simbolul se intalnea cu realitatea. Iisus- Mielul lui Dumnezeu care ridica
pacatele omenirii, fiind jertfit pe cruce, anula necesitatea jertfelor de animale din cadrul sistemului
ceremonial. Tot ce era asociat cu vechiul sistem- jertfele, preotia si sanctuarul- urma sa fie inlocuit
( Evrei 9, 1- 15 ).
Concluzii:
Profetia celor 70 de saptamani este una din cele mai remarcabile profetii biblice. Omul de stiinta
Peter W. Stoner a abordat probabilitatea matematica a mesianitatii lui Iisus in cartea sa Science
Speaks ( Stiinta vorbeste , Chicago: Moody Press ). Conform celor spuse de el, exista doar o sansa
de 1 la 10 la puterea 17 ( 100 000 000 000 000 000 ) ca toate profetiile cu privire la Iisus sa se
implineasca in acelasi om si in acelasi timp. Intr-o lume in care prezicatorii de pe marginea strazii,
horoscopul din ziare si tot felul de alti ghicitori ai viitorului capteaza atentia a milioane de oameni,
profetia celor 70 de saptamani este facuta dintr-o tesatura care dovedeste, dincolo de orice indoiala,
ca exista un Dumnezeu care este atat de preocupat de aceasta lume si de oamenii din ea, incat a
oferit dovezi de necontestat ale mesianitatii lui Iisus.
Ultima saptamana profetica oferita de Dumnezeu poporului evreu a fost saptamana lor de aur-
ocazia speciala oferita de cer, dar pierduta pentru vesnicie. Ceea ce este Sabatul dupa o saptamana
de truda, asa trebuia sa fie cea de-a 70-a saptamana profetica pentru iudei- o periada de odihna, de
intalnire cu Mesia.
Exista si pentru noi o ultima saptamana de aur- cea in care trebuie sa ne pregatim sa ne intalnim cu
Mantuitorul nostru la revenirea Sa in glorie.
Il vom respinge asemenea iudeilor, sau Il vom primi cu bucurie?
Lori Balogh
O teofanie
-Capitolul 10-
Ultima parte a Cartii lui Daniel este alcatuita dintr-un prolog (cap.10 ), un cuprins ( cap. 11 ) si un
epilog ( cap.12 ). Capitolul 10 al cartii nu este o profetie, o descoperire a viitorului, ci o teofanie ( o
descoperire a lui Dumnezeu intr-o forma omeneasca ).
In Biblie gasim mai multe asemenea teofanii. Iata doua exemple:
1. Geneza cap.18 ne vorbeste despre intalnirea lui Avraam cu Domnul, insotit de doi ingeri, la stejarii
lui Mamre, putin inainte de distrugerea Sodomei si Gomorei. Versetul 2 ne spune ca Avraam a
ridicat ochii si s-a uitat si iata ca trei barbati stateau in picioare langa el Din contextul
relatarii intelegem ca unul din cei trei barbati era Domnul in persoana, ceilalti doi fiind ingeri.
2. Iosua 5, 13-15 ne prezinta un alt caz de teofanie. Domnul i se descopera lui Iosua in chip de
luptator, avand titlul de Capetenia ostirii Domnului. Faptul ca Iosua s-a inchinat in fata Lui
dovedeste ca Iosua era constient ca statea in prezenta unei Persoane divine.
In anumite momente ale istoriei mantuirii, Dumnezeu S-a descoperit copiilor Sai intr-o forma umana.
Scopul pentru care El a procedat in felul acesta este complex:
1. Dumnezeu a dorit sa-i intareasca in credinta pe anumiti copii ai Sai, in momentele in care acestia
aveau cea mai mare nevoie.
2. Oamenii au avut uneori o nevoie stringenta de a sti ca Dumnezeu este langa ei, desi nu-L puteau
vedea. In anumite situatii, Dumnezeu a raspuns acestei nevoi.
3. Oamenii credintei au trecut adesea prin momente de criza. In astfel de momente, o descoperire a
lui Dumnezeu, o asigurare a prezentei Sale le-a fost de cel mai mare ajutor.
4. Alteori, in intelepciunea Sa, Dumnezeu a dorit sa-i pregateasca pe copiii Sai pentru evenimente
viitoare. In astfel de situatii, o descoperire a Sa, intr-o forma umana, le-a fost de mare ajutor .
De fapt, teofania nu este altceva decat o manifestare a iubirii lui Dumnezeu care doreste sa-Si
asigure fiii ca toate fagaduintele care incep cu Eu sunt cu tine sunt adevarate. Teofania este
materializarea frumoasei fagaduinte din Isaia 57, 15:
Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant:
Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit ca sa inviorez
duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.
Daniel 10, 1- 3: Cadrul istoric
Este vorba de anul al treilea al domniei lui Cirus, respectiv primavara anului 535 i.Chr. Primul decret
al lui Cirus cu privire la reconstructia Templului fusese deja dat ( anul 538 i.Chr. ). Toti evreii
imprastiati prin Imperiul Medo- Persan si care au dorit, au putut sa se repatrieze pentru a-si
reconstrui Templul si a restabili inchinarea adevaratului Dumnezeu. Cu toate acestea, Daniel n u se
bucura, ci era in jale. Timp de trei sapatamani a postit- din a 4-a zi pana in a 24-a zi a primei luni
iudaice- incluzand si cele sapte zile ale saptamanii azimilor care urmau Pastelor.
In toata aceasta perioada Daniel, aflat la o varsta inaintata ( aproximativ 90 de ani ), a cautat un loc
retras langa fluvial Tigru, unde putea sa-L caute mai linistit pe Dumnezeu.
De ce oare Daniel nu s-a intors in Palestina in urma decretului lui Cirus? Oare lui nu-i era dor
sa-si revada patria in care copilarise si unde putea ajuta si el la reconstructia Templului? Desigur !
Batranului Daniel ii era dor de tara lui, pamantul fagaduintei. Dar interesele poporului sau cereau ca
el sa ramana la curtea imparateasca, in slujba imparatului, unde era nevoie de o puternica influenta
in favoarea poporului iudeu.
De ce era trist si ingrijorat Daniel? Erau mai multe motive:
1. In urma decretului de repatriere a lui Cirus, un numar neasteptat de mic de iudei au hotarat sa se
intoarca in Palestina. Robia babiloniana fusese o robie blanda, ceea ce a facut ca iudeii sa prinda
radacini in tot cuprinsul imperiului. Isi zidisera case, intrasera in legaturi de rudenie cu popoarele
Babilonului, incepusera sa prospere in afaceri si, ca urmare, multi dintre ei nu au avut puterea sa
renunte la confortul dobandit acolo. Erau constienti ca repatrierea insemna o viata grea, de munca si
primejdii de tot felul.
2. Cei care se reintorsesera in Palestina treceau prin incercari grele. Samaritenii puneau mari piedici
lucrarilor de reconstructie a Templului, astfel ca, in al doilea an dupa repatriere, din cauza presiunii
si amenintarilor samaritenilor, lucrarile s-au oprit ( Ezra 4 ).
3. In ultima viziune primita ( cap. 8 si 9 ) Daniel a inteles ca Mesia cel asteptat urma sa fie respins de
poporul iudeu si o noua uraciune a pustiirii urma sa apara. Daniel era framantat cu privire la ce
putea sa insemne aceasta noua putere potrivnica lui Dumnezeu si poporului Sau.
Avand astfel de ganduri si framantari sufletesti, Daniel avea nevoie de revelatia unui Mesia biruitor.
El Il vazuse pe Mesia starpait in viziunea din cap. 8 si 9, vazuse Sanctuarul calcat in picioare, jertfa
necurmata smulsa, vazuse poporul lui Dumnezeu prigonit si calcat in picioare de puterea cornului
cel mic. Iar acum vedea poporul sau amenintat din nou cu distrugerea.
Daniel avea nevoie de o teofanie. Si Dumnezeu nu intarzie sa vina in sprijinul copilului Sau
credincios.
Postul lui Daniel a fost un regim strict pe care el si l-a impus singur pentru a se putea concentra
mai bine asupra legaturii cu Dumnezeu. Daniel marturiseste ca n-a mancat deloc bucate alese. Cu
siguranta ca, in pozitia pe care o detinea la curtea lui Cirus, Daniel avea toate facilitatile unei
asemenea pozitii. Probabil ca el avea si un bucatar care-i pregatea hrana zilnica, insa in cele trei
saptamani de post, el renunta la aceste privilegii.
S-ar putea discuta daca Daniel consuma sau nu carne, daca era vegetarian sau nu. Textul pare sa
indice ca Daniel s-a abtinut de la hrana cu carne doar in timpul celor trei saptamani de post. Nu
avem mai multe informatii in acest sens. Insa, cel putin odata pe an, cu ocazia Pastelor, Daniel, ca
orice iudeu credincios, trebuia sa manance din mielul pascal.
Cu privire la vinul de care aminteste Daniel, nu imi imaginez ca batranul Daniel ar fi consumat
bauturi alcoolice, pentru ca apoi el sa primeasca viziuni din partea cerului, sa stea de vorba ce
ingerul Gabriel si sa fie numit de cer om preaiubit si scump.Bautura alcoolica nu are nimis de-a
face cu sfintenia pe care Daniel o dovedea in toate aspectele vietii. Vinul de care vorbeste Daniel
era de fapt must nefermentat, o bautura des folosita de iudei.
Daniel 10, 4- 9 :
Daniel se afla pe malul Tigrului, plimbandu-se si meditand, urmat la o oarecare distanta de cativa
oameni din suita lui. La ce anume medita el? Cu siguranta ca la motivele care l-au determinat sa
posteasca si sa se roage timp de trei saptamani. Si, in timp ce batranul de 90 de ani cugeta la soarta
poporului sau, la Ierusalimul aflat in ruine, la Templul distrus, la viziunea neinteleasa din cap. 8 si 9,
asemenea fulgerului, o fiinta maiestoasa, asemanatoare celei din Apocalipsa cap. 1, i se aseaza in
fata. Era Insusi Mesia, in gloria pe care o avea inaintea intruparii Sale, dar imbracat in hainele de
Mare Preot din ziua cea mare a ispasirii.
De unde stim ca Persoana maiestoasa era Insusi Domnul Christos? Descrierea Lui este
identica cu cea pe care o gasim in Apocalipsa 1, 13- 18, pasaj care se refera in mod clar la
Persoana Mantuitorului. Nu poate fi nicio indoiala ca in ambele situatii avem de-a face cu Una si
Aceeasi Persoana divina- Domnul Christos.
Reactia lui Daniel in fata acestei descoperiri este o descriere sugestiva a modului in care
reactioneaza omul muritor in fata gloriei lui Dumnezeu: puterile l-au parasit (slabiciunea ), culoarea
fetei i s-a schimbat ( paloarea ), fata i s-a slutit ( desfigurat ), si-a pierdut orice vlaga si a cazut
lesinat la pamant. Intrebarea care se pune este urmatoarea: Daca Daniel, omul lui Dumnezeu, cel
pe care cerul l-a numit om prea iubit si scump si despre care nu ni se spune ca ar fi avut vreo
slabiciune sau ca ar fi facut vreun pacat anume, nu a putut suporta slava prezentei divine, cum ar
putea sa o suporte pacatosul de rand? Apocalipsa 6, 15 -17 ne spune ce vor face pacatosii
nepocaiti in fata descoperirii slavei lui Dumnezeu, la a doua venire a lui Christos: vor fugi la munti si
vor incerca sa se ascunda in stanci.
Asadar, Daniel se afla in fata unei teofanii. Pe drumul Damascului, Saul din Tars este si el martor al
unei teofanii- i se descopera Christos in persoana. Cele doua teofanii au ceva in comun: Din toti cei
prezenti pe malul Tigrului, doar unul a vazut Persoana divina si acesta a fost Daniel. La fel, din suita
care il insotea pe Saul, doar acesta a vazut Persoana Mantuitorului. Ceilalti? Au simtit ca ceva
supranatural se intampla si ca, desi nu vedeau pe nimeni, au simtit ca acolo se afla o Persoana
divina. S-au ingrozit si au fugit.
De ce nu au vazut toti cei prezenti ceea ce au vazut Daniel si Saul? Raspunsul il gasim intr-un
din fericirile rostite de Mantuitorul :
Ferice de cei cu inima curata caci ei vor vedea pe Dumnezeu. Matei 5, 8
Daniel 10, 10- 11:
Dumnezeu tine cont de slabiciunea omeneasca si ori de cate ori copiii Sai cad slabiti, lesinati in fata
descoperirii unei fiinte ceresti, tot El este Cel care-i intareste. Cand trei din ucenicii Domnului au
cazut cu fetele la pamant, inspaimantati, pe Muntele schimbarii la fata , in fata lui Iisus glorificat,
Mantuitorul le-a zis: Sculati-va, nu va temeti! (Matei 17, 7 ) Cand apostolul Ioan L-a vazut pe
Domnul Christos in viziune, a cazut la pamant, ca un mort. Insa Domnul Si-a asezat mana asupra
lui, zicandu-i: Nu te teme! ( Apocalipsa 1, 17 ).
La fel se intampla si in cazul lui Daniel: o mana cereasca il atinge, il ridica si il intareste.
Cine e persoana care-i vorbeste lui Daniel ? Cel care-i vorbeste lui Daniel e altcineva decat Mihail-
este ingerul Gabriel, port-vocea lui Dumnezeu pentru multi pamanteni. Acest inger este cel care i-a
luat locul lui Lucifer, este ingerul care sta direct in prezenta tronului lui Dumnezeu, cel care are
misiuni speciale in cadrul Planului Mantuirii.
Daniel 10, 12:
Adesea ne intrebam de ce Dumnezeu nu ne asculta cererile si rugaciunile noastre. Un raspuns
posibil il gasim chiar in aceste cuvinte ale lui Gabriel: ti-ai pus inima sa intelegi si sa te smeresti
inaintea Dumnezeului tau. Cand cautam cu sinceritate sa cunoastem voia lui Dumnezeu si cand
suntem dispusi sa o acceptam pentru noi, atunci cererile noastre sunt ascultate din prima zi.
Daniel 10, 13:
Versetul da la o parte perdeaua si ne ajuta sa vedem in spatele evenimentelor pamantesti realitatea
unui conflict supranatural intre fortele binelui si ale raului. Mai inainte ca Daniel sa se framante si sa
posteasca pentru soarta Templului, a Ierusalimului si a poporului sau, cerul era deja interesat de
aceste lucruri si lucra in favoarea celor credinciosi. Este vorba de o lupta intre ingerul Gabriel, in
ajutorul caruia vine, la un moment dat, Mihail, si capetenia imparatiei Persiei. Sa identificam pe
protagonistii acestei lupte!
Gabriel- inger de o putere deosebita, inlocuitorul lui Lucifer, dupa alungarea acestuia din prezenta
lui Dumnezeu; ingerul care sta chiar in prezenta tronului divin si care primeste misiuni speciale in
cadrul Planului Mantuirii. Este cel care i-a explicat lui Daniel viziunea din cap. 8 si 9, privitoare la
cele 2300 de zile si la cele 70 de saptamani. Este ingerul trimis la Maria pentru a-i aduce vestea
nasterii Mantuitorului, cel trimis la Elisabeta, pentru a-i aduce vestea nasterii lui Ioan Botezatorul.
Mihail ( in ebraica: Mi-ka-el= Cine este ca Dumnezeu? , Cel asemenea cu Dumnezeu )
Cine este acest Mihail? Un inger obisnuit, un inger de rang inalt, sau un arhanghel? Ceea ce ne este
spus despre Mihail intrece cu mult pozitia pe care o ocupa un om sau un inger in creatiunea lui
Dumnezeu:
1. El este superior celui mai puternic inger Gabriel ( Daniel 10, 21; 8, 16 )
2. El este Comandantul suprem si Ocrotitorul poporului lui Dumnezeu ( Daniel 12, 1 )
3. El este Arhanghel- comandantul suprem al ingerilor ( Iuda 9; 1 Tesaloniceni 4, 16 )
4. El conduce marea lupta impotriva lui Satana si a ingerilor lui ( Apocalipsa 12, 7 )
5. El aduce invierea si pronunta sentinta de indreptatire a omului pacatos ( Iuda 9; Zaharia 3, 1- 10 )
6. El primeste inchinare in timp ce Gabriel o refuza ( Iosua 5, 13- 15 )
In concluzie, Mihail nu poate fi alcineva decat Christos in persoana.
Capetenia imparatiei Persiei. La prima vedere probabil ca am fi tentati sa afirmam ca e vorba de
imparatul Persiei- Cirus. Daca privim mai profund lucrurile, constatam ca aceasta capetenie nu este
un om. Capetenia imparatiei Persiei trebuie sa fie o persoana de un rang cat de cat apropiat de cel
al Capeteniei ostirii Domnului ( Daniel 8, 11 ), care este o fiinta supranaturala, cereasca- Domnul
Christos. Aceasta capetenie a Persiei trebuie sa fie un inger cazut, un demon care castigase o
influenta devastatoare asupra imparatilor Persiei.
Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva
domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care
sunt in locurile ceresti. Efeseni 6, 12
Traducerile mai recente ale Bibliei vorbesc nu despre capetenia imparatiei Persiei, ci
de ingerulimparatiei Persiei, ceea ce ne aduce mai multa claritate.
Iata cum cortina este ridicata de mana Providentei pentru ca noi sa vedem in spatele evenimentelor
pamantesti o lupta crancena dusa intre ingerul lui Dumnezeu si demonul care stapanea peste
gandirea, vointa si inima conducatorilor persani. Acest demon incerca sa-l determine pe Cirus sa
revoce decretul de eliberare a poporului iudeu. Mihail insa vine in ajutorul ingerului Gabriel si
biruieste fortele raului, asa cum facuse si in cer ( Apocalipsa 12, 7 ). Frontul pe care se dadea lupta
crancena intre fortele binelui si cele ale raului era inima imparatului persan.
O idee importanta pe care o retinem din vers.13 este libertatea pe care o are omul de a accepta
sau de a respinge vointa lui Dumnezeu. Atat Domnul Christos car si Satana se lupta pentru a
influenta deciziile imparatului Persiei, insa niciunul nu-l poate obliga pe acesta sa ia o decizie sau
alta. Satana ar vrea sa forteze, dar nu i se permite, in timp ce Mantuitorul ar putea sa forteze, dar nu
o face. Iubirea lui Dumnezeu garanteaza libertatea de alegere a fiecarui om, permitandu-i sa spuna
fie Da! , fie Nu!
Versetul 13 ne garanteaza ca, in final, planurile lui Dumnezeu se vor implini, chiar daca ele suporta
uneori amanari din cauza impotrivirii fortelor intunericului.
Daniel 10, 14: Rezultatul interventiei lui Mihail pe langa inima si vointa imparatului persan a fost
acela ca Cirus a refuzat sa dea curs cererilor samaritenilor de oprire a lucrarilor de reconstructie a
Templului. Aceste lucrari au putut continua in ciuda impotrivirilor din exterior.
Vers. 14 este vital pentru intelegerea cap.11. Profetia care urma sa-i fie data lui Daniel se ocupa de
poporul lui Dumnezeu de-a lungul perioadei de 2300 de ani, din vremea lui Daniel si culminand cu
eliberarea lui in timpul sfarsitului. Profetia incepe cu Israelul trupesc si se incheie cu cel spiritual.
Daniel 10, 15- 21: Batranul Daniel are de doua ori nevoie sa fie intarit de catre inger. Cata delicatete
si intelegere din partea cerului fata de un batran de peste 90 de ani, slabit si neputincios!
Si tot de doua ori, batranului Daniel i se ofera privilegiul de a fi numit om prea iubit si scump.
Noi ce am fi dispusi sa dam pentru ca cerul sa puna si in dreptul nostru acest frumos calificativ? Ar
merita sa dam o masina? Dar o casa? Si totusi Dumnezeu nu ne cere asa ceva: El ne cere inima.
Daniel a fost dispus sa-I dea Mantuitorului sau inima sa si a fost rasplatit din belsug pentru aceasta.
Vers.20 ne arata ca lupta dintre bine si rau urma sa continue si sub dominatia Imperiului Grec.
Urmau sa vina zile grele sub seleucizi si ptolemei. In marea lupta dintre bine si rau nu exista
concedii, pensie, armistitiu, bilete de voie, pauze. Lupta va continua pana in marea zi a revenirii lui
Christos.
Tu si eu, de care parte a baricadei ne vom afla in acea zi? Ramane de vazut.
Concluzii:
Cap.10 este unul din cele mai incurajatoare pasaje biblice. Chiar daca simtim in propria noastra
viata ca lupta dintre fortele binelui si cele ale raului este acerba, avem asigurarea ca nu suntem
lasati singuri. Intreg cerul este de partea celui ce vrea sa faca voia lui Dumnezeu.
Daniel a avut privilegiul unei teofanii. Oricine poate avea acest privilegiu, cu o conditie insa: sa aibe
un caracter asemenea lui Daniel.
Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu. Matei 5, 8
Lori Balogh
O mare nenorocire
-Capitolul 11-
In prologul acestei ultime parti a Cartii lui Daniel se vorbeste despre o mare nenorocire vestita
profetului lui Dumnezeu ( Daniel 10, 1 ). Acesta se astepta ca, dupa incheierea robiei babiloniene,
necazurile venite asupra poporului lui Dumnezeu sa ia sfarsit. Domnul insa ii descopera lui Daniel ca
necazurile si suferintele poporului sau nu vor inceta pana la sfarsitul istoriei, pana ce Marele Voievod
Mihail se va scula sa-l elibereze definitiv. Aceste necazuri si suferinte ale poporului lui Dumnezeu
de-a lungul veacurilor este tema capitolului 11 al cartii.
Consideratii generale:
Cap. 11 reprezinta cel mai complet tablou al evenimentelor viitoare pe care il gasim in Vechiul
Testament. In acest capitol se afla ultima si cea mai cuprinzatoare descoperire pe care ingerul
Gabriel o face lui Daniel cu privire la timpuri indepartate, intinzandu-se pana la vremea sfarsitului.
Cap. 11 nu se ocupa de o tragedie personala, ci de experienta bisericii din timpurile profetului si
pana la finalul luptei dintre bine si rau. Fiecare act raportat in acest capitol este unul ostil. Fiecare
personaj care apare in profetie, cu exceptia catorva oameni intelepti care apar spre sfarsitul
profetiei, apare intr-o lumina rea, luptandu-se sau pregatindu-se sa se lupte cu cineva. Cu toate
aceste lupte fara sfarsit si in ciuda atator nenorociri de care vorbeste profetia, mesajul cap. 11 este
unul incurajator: Dumnezeu este prezent ca sa vindece ori de cate ori Il cautam.
Cateva observatii inainte de a intra in detaliile profetiei:
1. Studiul cap. 11 presupune o abordare in paralel a materialelor oferite de istorie si a diferitelor
traduceri ale Bibliei.
2. Cap. 11 incepe cu referirea la Darius Medul, care domnea in timpul acela, si se incheie cu timpul
sfarsitului, cand Mihail Se va ridica pentru a-Si elibera definitiv poporul. Asadar profetia se intinde
pe o lunga perioada de timp. Este o prezentare panoramica a istoriei, deci ea nu poate fi redusa
doar la un anumit secol.
3. Deosebit de importante pentru intelegerea profetiei sunt cateva semne de hotar, cateva repere
care ne ajuta sa nu facem greseli in plasarea in timp a anumitor evenimente prezise de profetie.
Cele mai importante semne de hoatar din cap. 11 sunt:
A) Expresia o capetenie a legamantului (vers. 22 ) Expresia ebraica pentru capetenie (print )
este una folosita foarte rar (nagid ) si este identica cu expresia Carmuitorul care va face un
legamant trainic cu multi (Daniel 9, 24-27 ). Expresia obisnuita ebraica pentru capetenie ( print
) este sar , totusi in cap. 11 se foloseste expresia nagid, ceea ce ne face sa intelegem ca acea
Capetenie a legamantului nu este un print oarecare, o capetenie obisnuita a poporului, ci este
Insusi Domnul Christos.
De aceea, atunci cand ajungem la versetul 22 , in interpretarea profetiei, trebuie sa ne aflam in
timpul Domnului Christos si nu in alt timp.
B) Expresia uraciunea pustiirii (vers. 31 ). Domnul Christos specifica in Matei 24, 15 ca ea se
afla in viitor fata de vremea in care a trait si a lucrat El pe pamant. De aceea, atunci cand ajungem la
versetul 31 al cap. 11 trebuie sa ne aflam cu interpretarea profetiei in era crestina.
4. Marile profetii panoramice din Daniel capitolele 2, 7, 8 si 9 sunt paralele, ele fiind date pe
bazaprincipiului repetitiei si dezvoltarii. Fiecare noua profetie este o repetare a celei precedente,
insa ea aduce detalii si perspective noi. De aceea, este de asteptat ca si cap. 11 sa mearga paralel
cu profetiile anterioare, insa el sa ne aduca date si informatii noi pe care nu le gasim in profetiile
precedente.
5. Am vazut ca in capitolele 7 si 9 biserica crestina este in atentia profetiei. De aceea, anticipam ca
si cap. 11 se ocupa, un timp, de biserica crestina. Lucrul acesta este intarit chiar de cuvintele
ingerului care-i spune lui Daniel in cap. 10, 14:
Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi, caci
vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate.
Termenul de poporul Tau inseamna Israelul dupa trup, pana la incheierea celor 70 de saptamani
(anul 34 d.Chr. ), iar apoi Israelul spiritual pana la sfarsitul timpului ( biserica crestina formata din
iudei si neamuri ). Cap. 11 introduce era crestina incepand cu vers. 22, prin mentionarea nimicirii
Capeteniei legamantului. De la acest verset si pana la sfarsitul cap. 12 se au in vedere
evenimente din era crestina. Tema acestei ultime parti a Cartii lui Daniel este destinul poporului lui
Dumnezeu, tema aceasta fiind o continuare a celei din capitolele 8 si 9. Introducerea oricarei natiuni
sau puteri, care nu are legatura directa cu poporul lui Dumnezeu ar fi o greseala.
6. In cap. 11 se observa o scadere a simbolismului apocaliptic in favoarea unor explicatii literale.
Daca in capitolele 2, 7 si 8 avem de-a face cu o multime de simboluri apocaliptice ( fiare, coarne,
ape, etc ), in cap. 11 ni se prezinta evenimente istorice descrise intr-un limbaj literal.
Interpretarea:
Caracterul criptic al cap. 11 a facut posibila o multitudine de interpretari. Nu este timpul si locul sa le
abordam pe toate.
Una din cele mai populare interpretari este aceea care considera ca inima cap. 11 (vers. 21- 39 ) se
ocupa cu regele seleucid Antioh Epifanul, cel care a dorit sa distruga religia iudaica. Iosif Flavius,
istoricul evreu, sustinea aceasta interpretare in secolul 1 al erei crestine. Nu este exclus ca ucenicii
insisi sa fi avut acelasi punct de vedere. Daca ei intr-adevar au crezut in felul acesta, ei trebuie sa fi
fost foarte uimiti cand Mantuitorul le-a vorbit despre uraciunea pustiirii ca fiind in viitor. Daca tinem
cont de pietrele de hotar de care am vorbit mai sus, incepand cu vers. 22 profetia ne introduce in
era crestina, or Antioh Epifanul a trait in sec. al 2-lea i.Chr.
In cele ce urmeaza va fi prezentata o interpretare a Bisericii Adventiste la ora actuala. De remarcat
este faptul ca primele 13 versete sunt interpretate aproximativ la fel, indiferent de curentul de
interpretare. Decinu exista dezacorduri majore intre diferiti cercetatori ai Bibliei, in privinta
primelor 13 versete ale cap. 11.
Daniel 11, 1: Este evident faptul ca vers. 1 este o continuare a celor spuse de inger in cap. 10, 21,
despartirea capitolelor in acest punct fiind nefericita. Ingerul ii vorbeste lui Daniel despre un ajutor pe
care i l-a dat lui Darius Medul. Citind cap.6 al cartii, putem sa ne facem o imagine despre lupta care
s-a dat intre fortele raului si cele ale binelui la curtea imparateasca a lui Darius.
Daniel 11, 2: Acum iti voi face cunoscut adevarul
In cap. 10, 21, ingerul Gabriel ii spune lui Daniel ca vrea sa-i faca cunoscut ce este scris in cartea
adevarului. Din declaratia ingerului reiese ca in cer se afla o carte scrisa ce contine adevarata
istorie a popoarelor, in legatura cu planul lui Dumnezeu. In acea carte a adevarului era scris ca in
Medo-Persia urmau sa se mai ridice cativa imparati.
Iata ca vor mai fi inca trei imparati in Persia.
Dupa moartea lui Cirus, care domnea pe timpul in care Daniel a primit aceasta viziune, urmatorii trei
imparati au fost: 1. Cambise 2 ( 530-522 i.Chr. ), fiul lui Cirus; 2. Falsul Smerdis, un uzurpator ( 522
i.Chr. ), pe numele lui adevarat- Gaumata; 3. Darius 1, fiul lui Hystaspe, probabil fiul cel mic al
fratelui lui Cirus ( 522- 486 i.Chr. ). Dintre acesti imparati, Cirus si Darius 1 au fost cei care au dat
decretele de reconstructie a Templului din Ierusalim.
Cel de-al patrulea imparat
Este vorba de Xerxes ( 486-465 i.Chr. ), cunoscut in Biblie ca Ahasveros, sotul Esterei (Estera 1,1 ;
Ezra 4,6 ). Bogatia fabuloasa a lui Xerxes ne este infatisata in Estera cap. 1, precum si in scrierile lui
Herodot, parintele istoriei( acesta afirma ca Xerxes stransese o armata uriasa, formata din 40 de
natiuni si numarand circa cinci milioane de soldati ).Xerxes a avut nevoie de patru ani pentru a
strange si a dota aceasta armata uriasa. A strans provizii uriase pentru o campanie militara
impotriva Greciei.
Va rascula totul impotriva imparatiei Greciei.
In 480 i.Chr., peste 300 000 de soldati ai armatei persane au marsaluit pana la Salamina, iar in anul
urmator au facut acelasi lucru pana la Platea, in Grecia. In fata pericolului persan, cetatile grecesti
neunite pana atunci, se unesc, formand diferite ligi pentru a se opune persilor.
Succesorul lui Xerxes, Artaxerxes Longimanus, prin decretul de restaurare completa a Ierusalimului
si a Templului din anul 457 i.Chr., a incheiat rolul direct al Persiei in istoria poporului lui Dumnezeu si
a sanctuarului. Din acest moment profetia nu se mai ocupa cu aceasta natiune, ingerul trecand
direct la Alexandru cel Mare, ignorand un secol si jumatate de istorie.
Daniel 11, 3: Un imparat viteaz
Intra in scena Alexandru Macedon, cel care , in scurta lui trecere pe pamant, avea sa schimbe
lumea de atunci din temelii, nimic din ce a urmat lui nemaifiind la fal ca inainte. Alexandru a fost in
multe privinte un pionier, pregatind calea bisericii crestine, in ciuda grandomaniei lui. Lumea in care
a luat trup omenesc Domnul Christos era eminamente greaca, desi flamurile romane fluturau peste
cetatile ei
Va stapani cu mare putere si va face ce va voi
Cu privire la Alexandru, istoricul Iustin spunea: Cand si-a asumat conducerea imperiului, el a
poruncit sa fie numit imparat al tuturor tarilor si al lumii ; n-a mai intalnit niciun vrajmas pe care sa
nu-l infranga; n-a asediat nicio cetate pe care sa n-o cucereasca; n-a atacat niciun popor pe care sa
nu-l supuna
La varsta de 20 de ani, Alexandru ajunge imparat ( 336 i.Chr.) si cucereste Tracia si Iliria, unificand
si stabilind regatul grec. Apoi, cu numai 35 000 de soldati, trece Helespontul spre Asia Mica si
incepe sa cucereasca lumea. In 334 i.Chr., cucereste Asia Mica, in urma luptei de la Granicus. In
332 i.Chr. ocupa Ierusaluimul fara lupa si fagaduieste libertate iudeilor de pretutindeni. Cu acesta
ocazie, marele preot, insotit de un grup de preoti imbracati in haine de sarbatoare, ii prezinta lui
Alexandru profetiile din Daniel cap. 11 referitoare la el. Se spune ca auzind aceste profetii despre el,
Alexandru s-a plecat in fata marelui preot din Ierusalim.
In 328 i.Chr., Persia este infranta definitiv. Alexandru, considerandu-se zeu, introduce cultul adorarii
imparatului. In 326 i.Chr, cucereste o parte din India si se pregateste pentru o campanie in Arabia si
in bazinul occidental al Mediteranei. Dar, la 13 iunie 323 i.Chr., ca rezultat al necumpatarii si al
malariei de care se imbolnavise, Alexandru se sfarseste, lasand in urma sa un imperiu imens.
Daniel 11, 4: Imparatia sa sfaramata in cele patru vanturi ale cerurilor.
Nebanuind prematura sa disparitie, Alexandru n-a facut niciun aranjament pentru continuarea
conducerii vastului sau imperiu. Vidul creat prin disparitia lui fulgeratoare a adus furtuna in imperiu.
Pentru a pastra unitatea acestuia, generalii au instituit o regenta: fratele sau vitreg- Filip- un debil
mintal, apoi fiul sau Alexandru 4. Dar acestia sunt facuti ca sa dispara, impreuna cu intrega familie a
lui Alexandru Macedon ( sotia, copil, frate etc. ), incepand lupta pentru putere intre generalii cei mai
puternici ai lui Alexandru: Seleuc, Ptolemeu, Casandru si Lisimah.
In anul 301 i.Chr., in lupta de la Ipsos, lucrurile sunt transate, iar imperiul este impartit intre acesti
patru generali. Pe harta lumii apar patru noi state: Macedonia, Tracia, Siria si Egiptul, coducatorii lor
avand titlul de regi. Ei se vor razboi intre ei pana ce vor cadea cu totii sub stapanirea romana. Cele
patru capete ale pardosului din Daniel 7, 6 si cele patru coarne ale tapului din Daniel 8, 8. 22 isi
gasesc interpretarea in cele patru regate in care s-a divizat imensul impariu al lui Alexandru. De
remarcat este faptul ca niciunul dintre cei patru regi ai celor patru regate nu era dintre urmasii lui
Alexandru, implinind ceea ce profetia afirmase cu atata claritate: dar nu intre urmasii lui .
Casandru ia Macedonia si Grecia,; Lisimah ia Tracia, Bitinia si alte provincii, dincolo de Helespont si
Bosfor; Ptolemeu ia Egiptul, Libia, Arabia si Palestina, iar Seleuc ia Siria, Babilonia si restul
teritoriului.
Daniel 11, 5: Imparatul de la miazazi
Termenii de imparatul de la miazazi si imparatul de la miazanoapte apar destul de frecvent in
profetia din cap. 11. La inceput, ei ii reprezinta pe conducatorii Egiptului ( sud ) si ai Siriei ( nord ),
tari situate la sud si la nord fata de Palestina. Din acest punct, profetia se va ocupa numai de doua
din cele patru regate desprinse din Imperiul Greco-Macedonean : Siria si Egiptul, la mijloc aflandu-
se Israelul, al carui destin va fi mult influentat de luptele dintre cele doua regate.
Faptul ca imparatul de la miazazi este Egiptul reiese din versetul 8, in care regatul de la miazazi
este identificat cu Egiptul. De asemenea, traducerea originala greceasca vorbeste despre Egipt
atunci cand este vorba despre imparatul de la miazazi.
Versetul 5 face referire la Ptolemeu 1 Soter ( 306- 283 i.Chr. ), unul din cei mai buni generali ai lui
Alexandru ( Ptolemaios Lagou ) si intemeietorul uneia dintre cele mai dainuitoare monarhii eleniste (
dupa el au urmat 13 Ptolemei si 7 Cleopatre ). Incepand din acest punct, se declanseaza razboaiele
siriene intre imparatul de la miazanoapte (Siria- Babilon ) si cel de la miazazi ( Egiptul ), care
formeaza subiectul unei mari parti din profetie.
Unul din mai marii lui va fi mai tare decat el si va domni, intemeind o mare imparatie
Este vorba despre Seleukos, unul dintre generalii lui Alexandru. El a fost mai intai numit satrap al
Babilonului, de unde a fost alungat de catre rivalul sau Antigonos, in 316 i.Chr. El se refugiaza in
Egipt si se aseaza sub comanda lui Ptolemeu. Dupa infrangerea lui Demetrius, fiul lui Antigonos in
312 i.Chr., el ocupa din nou Babilonul si devine domnitorul celui mai intins imperiu. Cand Seleuc 1
Nicanor moare in 281 i.Chr., imparatia sa era cea mai intinsa dintre toate cele rezultate din imensul
imperiu al lui Alexandru. Arrian , istoric al peroadei acesteia, declara ca Seleukos a fost cel mai
mare imparat care a urmat lui Alexandru, inteligenta cea mai imperiala, domnind peste cel mai intins
teritoriu, dupa cel al lui Alexandru.
Daniel 11, 6: Dupa cativa ani ani se vor uni
Cam in jurul anului 250 i.Chr., imparatul Egiptului Ptolemeu Filadelful (iubitorul de frati- porecla
datorata faptului ca el si-a indepartat fratii, prin diferite mijloace, ca sa nu-i ameninte domnia ) si
imparatul Antioh Theos ( zeul ) al Siriei, incercand sa puna capat razboaielor dintre ei si sa
instaureze pacea, au convenit ca Antioh sa se casatoreasca cu Berenice, fiica lui Ptolemeu
Filadelful. Antioh avea deja o sotie, Laodice., insa divortul a pus capat acestei casatorii, permitandu-i
lui Antioh sa se casatoreasca cu Berenice. Castoria s-a celebrat, s-a nascut si un baiat care urma sa
mosteneasca tronul, insa, nu mult dupa aceea, Antioh si-a dat seama ca nu avea nimic deosebit
pentru Berenice, facand mereu comparatie intre actuala sa sotie si fosta sa sotie. Dupa moartea lui
Ptolemeu Filadelful, Antioh Theos si-a repudiat sotia, pe Berenice, intorcandu-se la fosta sotie-
Laodice. Aceasta insa, temandu-se cu privire la viata ei si folosindu-se de puterea ei imperiala, l-a
ucis pe Antioh Theos, pe Berenice, pe fiul acesteia si intreaga lor suita.
Daniel 11, 7: Un vlastar din aceesi radacina
Este vorba de Ptolemeu 3 ( 246-221 i.Chr. ), un frate al Berenicei, care era hotarat sa razbune
moartea sorei sale , invadand Siria. El a avut succes, insa din cauza problemelor pe care le avea in
Egipt nu a putut sa foloseasca pana la capat biruinta castigata. El a cucerit Antiohia, capitala Siriei,
capitala imparatului de la miazanoapte , iar flota egipteana a dominat pentru un timp apele Marii
Mediterane.
Daniel 11, 8: Se identifica imparatia de la miazazi ca fiind Egiptul.
In urma campaniei siriene, Ptolemeu 3 captureaza peste 2500 de obiecte si chipuri de aur si argint
luate de Cambise persanul cu aproape trei secole inainte. O inscriptie egipteana numita decretul lui
Canopus ( 239 i.Chr. ) spune: Si chipurile sacre duse din tara de persi, imparatul, facand o
campanie in strainatate, le-a adus in Egipt si le-a asezat in templele de unde fusese luat fiecare si
dus. Ieronim spune ca Ptolemeu 3 a adus in Egipt, in urma campaniei sale, o prada imensa.
Apoi va lasa cativa ani in pace pe imparatul de la miazanoapte
Campania lui Ptolemeu 3 a adus in tara o prada consistenta ( 40 000 talanti si 2500 de vase si
chipuri de aur ). Acest lucru a avut un efect pozitiv asupra egiptenilor, acestia supranumindu-l pe
Ptolemeu si Eu-Ergetes (Binefacatorul ).
Daniel 11, 9: Reluarea confruntarilor militare intre Ptolemei si Seleucizi. Mai bine de un secol,
israelitii priveau aceste armate cum treceau prin Palestina, stiind ca fiecare biruinta le va aduce noi
stapani si noi taxe. Seleuc 2 Kallinicus, a incercat sa razbune patrunderea egiptenilor in regatul de
nord, pornind o campanie impotriva Egiptului. Dar armata a fost infranta si flota scufundata, el
intorcandu-se in Antiohia batut si cu mainile goale ( pe la 240 i.Chr. )
Daniel 11, 10-12: Fiii sai
Este vorba de cei doi fii ai lui Seleuc 2 Kallinicus: Seleuc 3 Ceraunos ( Traznetul ), asasinat dupa o
scurta domnie( 225- 223 i.Chr. ) si Antioh 3 cel Mare ( 223- 187 i.Chr. ), ultimul mare imparat
seleucid. Seleuc 3 s-a opus Egiptului, iar Antioh cel Mare a continuat lupta. Cele trei versete( 10-12 )
se ocupa cu batalia de la Raffia, din 22 iunie 217 i.Chr. In urma acestei batalii, Antioh cel Mare
pierde pe campul de lupta circa 10 000 de oameni si 4000 de prizonieri, victoria revenind Egiptului,
condus de Ptolemeu 4 Philopater ( iubitorul de tata ).
Dupa biruinta de la Raffia, Ptolemeu 4, dupa ce face pace cu Siria, intra in Ierusalim in triumf si
incearca prin forta sa intre in Sfanta Sfintelor din Templu. Iudeii se opun si, dupa ce se intoarce in
Egipt trimite la moarte mii de iudei care locuiau in Alexandria (40 000 dupa Eusebiu; 60 000 dupa
Jerome ).
Daniel 11, 13: In timpul celor 12 ani de pace cu Egiptul, Antioh cel Mare, imparatul de la
miazanoapte, isi face planuri de lupta impotriva Egiptului. Dupa moartea lui Ptolemeu 4, pe tronul
Egiptului urca fiul sau in varsta de numai 5 ani- Ptolemeu 5 Epifanul, ceea ce a fost o mare tentatie
pentru Antioh cel Mare de a-si lua revansa. Astfel, in 201 i.Chr., Antioh cel Mare declanseaza cel de-
al 5-lea razboi sirian.
Daniel 11, 14: Pana in acest punct al profetiei, cei mai multi comentatori sunt, in linii mari, pe
aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste interpretarea primelor 13 versete. De la vers. 14
interpretarile difera.
Se vor ridica multi impotriva imparatului de la miazazi Impotriva lui Ptolemeu 5 Epifanul se
ridica o coalitie formata din Antioh cel Mare- imparatul de la miazanoapte si Filip al Macedoniei,
succesorul lui Casandru. Insa nici egiptenii nu erau prea linistiti, ei radicand armele impotriva
regentilor greci ( Piatra de la Rozeta- 196 i.Chr, ne vorbeste de tulburarile interne din Egipt datorate
nemultumirilor poporului ce era pe punctul de a se rascula ).
O ceata de derbedei din poporul tau
Unii comentatori cred ca este vorba de un grup de militanti evrei care urmareau eliberarea poporului
de sub dominatia straina, profitand de nesfarsitele razboaie dintre nord si sud. Nu exista insa niciun
document care sa sustina aceasta interpretare. Unele traduceri ale Bibliei dau un sens cu totul opus
acestei expresii: sfasietorii, jefuitorii, distrugatorii, nimicitorii poporului tau ( King James
version ), ceea ce ne face sa intelegem ca acesti derbedei nu fac parte din poporul lui Daniel. Cine
ar putea fi acestia?
In conflictul dintre Antioh cel Mare al Siriei, aliat cu Filip al Macedoniei si Ptolemeu 5 al Egiptului a
intervenit puterea Romei. Senatul roman, la solicitarea Egiptului, a trimis imediat ambasadori la Filip
si la Antiohus pentru a-i avertiza de a se retine de la orice atac impotriva Egiptului.Din acest moment
Egiptul ajunge sub tutela Romei. Conform acestei interpretari, ceata de derbedei care urmau sa
sfasie poporul lui Daniel este senatul roman, cel care a sfasiat popoare intregi, inclusiv poporul
iudeu. Roma a fost cea mai mare putere persecutoare cunoscuta vreodata, atat pentru poporul
iudeu, cat si pentru crestini. La vremea cuvenita, Roma avea sa cada la randul sau.
Intrarea Romei in scena , in acest punct al profetiei, este in deplina concordanta cu profetiile din cap.
7 si 8, cu privire la cornul cel mic, despre care ni se spune ca va calca in picioare poporul lui
Dumnezeu. De fapt, vers. 14 este o prezentare concisa a istoriei Romei.Timpul la care se face
referire in vers. 14 este acela in care Roma se profileaza ca o mare putere
Daniel 11, 15: In ciuda avertizarilor Romei, imparatul de la miazanoapte- Antioh cel Mare- continua
agresiunea. Langa Cezareea lui Filip, Antioh intalneste armatele generalului Scopas, aflat in
serviciul Egiptului. Infrante, trupele lui Scopas se retrag in Tir, dar Antioh le urmareste si asediaza
Tirul. Cand lupta se termina si Tirul se preda, imparatul de la miazanoapte pune stapanire pe Iudea
si Egiptul Ptolemeilor nu o va mai stapani niciodata.
Daniel 11, 16: Versetul acesta este un sumar al agresiunii imparatului de la miazanoapte in
Palestina-tara cea minunata. Antioh cel Mare, invingatorul de la Paneas, ajunge stapanul tarii
celei minunate si datorita tradarii iudeilor care erau nerabdatori sa scape de jugul Egiptului.
Daca mergem pe varianta ca in vers. 14 intra in scena Roma, atunci in vers. 16 ar putea fi descrisa
cucerirea Palestinei de catre Pompei in anul 63 i.Chr. Intervenind in disputa dintre fratii Hyrcanus si
Aristobul, rivali la tronul Iudeii, Pompei intra in Ierusalim, insa iudeii se inchid intre zidurile Templului.
Aici, ei rezista timp de trei luni, dupa care cedeaza. Urmarile: 12 000 de morti, demolarea zidurilor
Ierusalimului, transferarea multor cetati sub jurisdictia Siriei, impunerea unui tribut iudeilor si
Ierusalimul cucerit de romani. Din acel moment Palestina devine provincie romana.
Daniel 11, 17-19: Pana la vers. 16 problema care se pune este cand intra Roma in scena: in vers.
14 sau 16. Incepand cu vers. 17 interpretarile difera substantial. Unii vad in vers. 17- 39 descrierea
agresiunii regelui seleucid Antioh 4 Epifanul impotriva Palestinei, a poporului iudeu si a religiei
iudaice. Acesta interpretare, desi pare verosimila, are cel putin doua lacune mari: vers. 22 si 31.
Aceste doua versete sunt doua pietre de hoatar, primul vorbindu-ne de o capetenie a
legamantului, iar al doilea- deuraciunea pustiirii. Asa cum am demonstrat in introducerea
capitolului, expresia capetenia legamantului nu poate sa se refere la un conducator omenesc, ci la
Insusi Domnul Christos, ceea ce impinge interpretarea dincolo de vremea lui Antioh 4 Epifanul. De
asemenea, expresia uraciunea pustiirii, folosita de Mantuitorul in Matei 24, 15 ca fiind un
eveniment viitor fata de vremea Sa, ne face sa intelegem ca pasajul cuprins intre vers. 17- 39 nu se
refera la Antioh 4 Epifanul, ci orizontul pe care ni-l dechide este mult mai cuprinzator.
Pana la aceasta data, Biserica Adventista vede in vers. 17- 39 un fenomen universal, amplu si nu
unul local, redus la un rege seleucid care persecuta poporul iudeu timp de trei ani, intr-un teritoriu
mic precum Palestina. Cu intelegerea pe care o avem astazi, ne dam seama ca aceste versete se
refera la cava mai mult decat la Antioh 4 Epifanul, un rege marunt, care a avut o domnie scurta, de
doar 12 ani, si terminata rusinos.
In vers. 17- 19 profetia ne vorbeste despre Iulius Cezar si interventia lui directa in problemele interne
ale Egiptului. In anul 47 i.Chr. el supune definitiv Egiptul si o ia pe regina Cleopatra, fiica lui
Ptolemeu Auletes, in calitate de metresa. Vers. 19 vorbeste de moartea lui Cezar, pusa la cale de 60
de conspiratori condusi de Casius Longines, capetenia care va pune capat rusinii. Intr-adevar,
Iulius Cezar a fost unul din cei mai nesuferiti conducatori romani, prin abuzurile pe care le facea in
timpul campaniilor sale militare( intr-o singura zi a omorat 430 000 de germani, in mod gratuit,
deliberat si ilegal ).
Daniel 11, 20: Dupa asasinarea lui Iulius Cezar, s-a format un triumvirat: Octavian Augustus, Marc
Antoniu si Lepidus. Nu dupa mult timp Lepidus moare, iar Marc Antoniu, indragostit de Cleopatra, se
sinucide. Octavian Augustus ramane singurul stapanitor, fondatorul Imperiului Roman. El a fost prin
excelenta un strangator de biruri, Roma atingand in timpul domniei lui apogeul puterii.In timpul
domniei lui au fost puse noi taxe: un sfert din castigul fiecarui cetatean si un impozit de o optime de
la orice om liber. El este autorul decretului care obiga inscrierea tuturor oamenilor, amintit de Luca
in cap.2,1. In mai putin de 18 ani de la decretul pentru inscrierea tuturor, in anul 14 d.Chr., perioada
care pentru profet nu era decat de cateva zile, Augustus moare in varsta de 66 ani, dar nu in batalii
sau ucis de vreo conspiratie, ci linistit, in patul sau la Nala, unde se afla sa se odihneasca.
Daniel 11, 21: Un om dispretuit
Lui Augustus i-a urmat la tron Tiberiu ( 14- 37 d. Chr.), fiul din prima casatorie al Liviei, sotia lui
Augustus. Cand Livia i-a cerut lui Augustus sa-l numeasca pe Tiberiu drept succesor la tron, istoria
spune ca Augustus a rostit cateva aprecieri fata de acesta: Fiul tau este prea netrebnic (josnic ) ca
sa poarte purpura Romei.
Ajuns in cele din urma pe tronul Romei, in urma insistentelor Liviei, Tiberiu se dovedeste a fi un
imparat care nu s-a bucurat de stima, respectul si dragostea cetatenilor. Si-a sfarsit domnia printr-o
retragere infama pe insula Capri ( 26 d.Chr. ), de unde nu s-a mai intors la Roma.
Daniel 11, 22: Ostile se vor revarsa ca un rau
Alte traduceri spun: Si cu osti ca un potop, ei se vor revarsa. Uriah Smith comenteaza acest
amanunt ca referindu-se la violente si revolte chiar in sanul armatei. Intr-adevar, domnia lui Tiberiu a
fost marcata de nenumarate revolte si violente.
O capetenie a legamantului: Este vorba de Insusi Domnul Christos, numit in cap. 9, 25- 27 ,
Carmuitorul, Unsul, Cel care a facut un legamant trainic cu multi. Luca ne spune ca inceputul
lucrarii lui Ioan Botezatorul a avut loc pe timpul domniei lui Tiberiu, in al 15-lea an al domniei lui, iar
rastignirea Mantuitorului a avut loc in anul 31 d.Chr., cu sase ani inainte de moartea lui Tiberiu.
Daniel 11, 23-24: Viclenie
Exista diferite interpretari ale vers. 23, insa este de retinut aici politica Romei de a incheia tratate
de ajutor reciproc, prin care acele popoare care se supuneau ei, urmau sa beneficieze de protectia
Romei. In felul acesta, Roma intra in stapanirea a numeroase teritorii, folosind o politica sireata. De
fapt, se poate spune despre romanii din aceasta perioada ca au facut si desfacut aliante si tratate,
au jefuit tari si popoare pentru a-i rasplati pe prieteni intr-un mod cu totul neobisnuit.
Daniel 11, 25- 30:
Unii comentatori ( M.Maxwell, de ex ) sustin ca , incepand cu aceste versete , intra in scena Roma
crestina, aceste versete vorbindu-ne despre cruciade- cel mai proeminent exemplu de ostilitate al
ei. Initiata de Papa Urban al 2-lea, era cruciadelor s-a intins pe parcursul a 150 ani ( 1095-1250 ) si
a avut ca scop luarea Tarii sfinte de la musulmani si redarea ei pelerinilor crestini. Prima cruciada a
fost un puternic atac impotriva imparatului de la miazazi( vers. 24-25 ) si a avut un succes
rasunator. Ierusalimul a fost eliberat. Cea de-a sasea cruciada a avut un caracter aparte: Regele
Frederic al 2-lea, cunoscator al limbii arabe, a reusit sa negocieze, fara varsare de sange,
redobandirea Ierusalimului, a Betleemului si a Nazaretului.
Unele cruciade au fost un dezastru, indeosebi cruciada copiilor. Ultima cruciada, cea de-a saptea,
nu a avut succes, dupa cum specifica profetia:lucrurile nu vor mai merge ca inainte (vers. 29 ).
Insusi monarhul pios Louis al 9-lea a fost luat prizonier la Cairo. Zece ani mai tarziu sultanul
egiptean i-a scos pe crestini din Palestina pana in 1917.
Corabiile din Chitim ( din vest ) sunt corabiile inchiriate de musulmani de la greci, in timpul
cruciadelor.
Daniel 11, 31-35: Uraciunea pustiirii
Responsabilitatea principala pentru toate atrocitatile comise in timpul cruciadelor ii revine Romei
papale. Cel care a lansat prima cruciada a fost Papa Urban al 2-lea. Daca el nu intuia ce urmari va
aduce aceasta, ceilalti papi care au initiat urmatoarele cruciade nu au nicio scuza (Eugen al 2-lea,
Grigore al 8-lea, Clement al 3-lea, Inocentiu al 3-lea si Grigore al 9-lea ). Spiritul cruciadelor de care
a fost stapanita papalitatea in aceasta perioada a dus, in Europa de vest la initierea unor cruciade
asemanatoare impotriva ereticilor ( valdenzi, catari, albigenzi ). Inteleptiice urmau sa fie loviti de
sabie, de robie si de jaf sunt poporul lui Dumnezeu care nu s-a plecat in fata puterii papale, ramanad
credincios principiilor Bibliei. Uraciunea pustiirii este acel vast sistem de credinte si practici care,
timp de mai bine de o mie de ani, a indepartat pe oameni de lucrarea preoteasca a Domnului
Christos din Sanctuarul ceresc. Daca vreodata Roma papala a umbrit slujba Marelui nostru Preot din
Sanctuarul ceresc, atunci ea a facut-o in timpul cruciadelor. Nu e de mirare ca mahomedanii, care
nu au uitat istoria, ezita sa-L primeasca pe Christos.
Daniel 11, 36-39: Imparatul care se va slavi mai presus de toti dumnezeii
Cu privire la acest pasaj, sunt sustinute doua puncte de vedere demne de luat in seama:
1. Prima interpretare il identifica pe imparatul care se va slavi mai presus de toti dumnezeii cu Franta
in timpul Revolutiei.
2.A doua interpretare continua pe linia puterii apostate de care s-a vorbit in versetele precedente,
respectiv papalitatea medievala.
Textele care urmeaza formeaza cea mai provocatoare si interesanta parte a profetiei, de aceea s-a
si ajuns la o diversificare a interpretarii.
Trebuie sa retinem faptul ca vers.36 introduce o personalitate puternica, ce va face tot ce va
voi la sfarsitul timpului. In capitolele precedente, am mai intalnit de doua ori aceasta expresie:prima
in cap. 8,4, vizand ridicarea Imperiului Greco- Macedonean sub Alexandru cel Mare, iar a doua in
cap. 11, 16, vizand ridicarea Romei ca putere universala sub Iulius Cezar. In ambele cazuri,
expresia pune in evidenta o schimbare dramatica in scena internationala, aparitia unei noi puteri.
Daca luam in considerare cele doua variante, prima -aceea a Revolutiei franceze din 1789, si a
doua- aceea a papalitatii, atunci urmatoarele expresii ar putea avea urmatoarele semnificatii:
- Nu va tinea seama de niciun dumnezeu (vers. 37 ) se refera, in prima varianta, la ateismul
promovat in timpul Revolutiei, iar in a doua la atitudinea sfidatoare a papalitatii de a schimba
Legea lui Dumnezeu si de a se aseza in locul Lui in probleme de constiinta.
-Nu va tinea seama de dorinta femeilor( vers. 37) se refera, in prima varianta, la desfiintarea
casatoriei, actul casatoriei fiind considerat un simplu contract social, iar in cea de-a doua, la celibatul
si virginitatea impuse de papalitate, fara sa tina seama de vointa lui Dumnezeu in aceasta privinta.
- Va cinsti pe dumnezeul cetatuilor ( vers. 38 ) se refera, in prima varianta, la cultul ratiunii,
instituit in Paris in 1793, iar mai tarziu, cultul fiintei supreme, natura zeificata. In a doua varianta,
expresia se poate referi la cultul sfintilor, al fecioarei si al icoanelor, invataturi necunoscute in
crestinismul iesit din mainile Mantuitorului.
-Va imparti mosii ca rasplata ( vers. 39 )se refera, in prima varianta, la faramitarea marilor mosii
ale nobilimii Frantei si vinderea lor in loturi mai mici. In a doua varianta, expresia se poate referi la
dominatia bisericii romane asupra puterilor civile si primirea de venituri de la acestea.
Daniel 11, 40-45: La vremea sfarsitului
Ne aflam pe terenul delicat al profetiilor neimplinite. Insusi Domnul Christos ne-a atras atentia ca o
profetie este pe deplin inteleasa doar dupa implinirea ei, nu inainte ( Ioan 14, 29 ). Riscul de a
calatori pe campiile fanteziei este mare pentru cei care se gandesc mai mult la viitor decat la
adevarul prezent.
Incepand cu mijlocul cap. 11, profetia devine mai putin locala si nationala si din ce in ce mai distinct
religioasa si globala. Partea finala a profetiei se ocupa cu evenimente de la finalul istoriei, cu timpul
stramtorarii si eliberarea finala a poporului lui Dumnezeu, toate acestea petrecandu-se la scara
globala. De altfel, toate profetiile Vechiului Testament care trec dincolo de cruce, devin intotdeauna
mai abstracte si mai spirituale. O multime de termini din V.T. ca: Sion, Israel, etc., capata in N.T. noi
semnificatii, spirituale.
In vers. 40, titlurile de imparatul de la miazanoapte si imparatul de la miazazi revin dupa o
indelungata absenta. Retinem ca au mai ramas doar doua puteri: Imparatul dela miazanoapte nu
mai este Siria, ci Roma papala, iar imparatul de la miazazi nu mai este Egiptul geografic , ci o putere
care are spiritul Egiptului- sfidarea lui Dumnezeu, asemenea lui faraon: Cine este Domnul ca sa
ascult de glasul Lui?Eu nu cunosc pe Domnul. ( Exod 5, 2 ) Sa fie profetizat aici conflictul
deschis dintre papalitate si ateismul promovat de comunism?
Ce trebuie sa facem cand gasim in Scriptura un pasaj sau o profetie pe care nu o intelegem inca?
Iata un sfat intelept:
In prezentarea unei profetii neimplinite, a carei istorie n-a fost inca scrisa, cercetatorul ar trebui sa-si
spuna punctul sau de vedere, dar nu im mod categoric, ca nu cumva sa se trezeasca ratacind pe
terenul fanteziei. ( James White )
Ceea ce este important pentru noi este faptul ca aceasta profetie se incheie intr-o nota de triumf
pentru adevar si neprihanire. Ultima afirmatie a profetiei este aceea ca imparatul de la miazanoapte-
o putere antichristica, dupa ce isi va face lucrarea malefica, isi va ajunge sfarsitul si nimeni nu-i
va veni in ajutor. ( vers. 45 up. )
Lori Balogh
Eliberarea
-Capitolul 12-
Finalul Cartii lui Daniel este cat se poate de luminos. Daca aceasta carte profetica a inceput cu robia
autorului ei si a poporului iudeu, ea se incheie cu o mare eliberare, adusa poporului lui Dumnezeu
de Insusi Domnul Christos.
Apocalipsa incepe tot cu o robie- prizonieratul lui Ioan pe Insula Patmos, si se incheie in aceeasi
nota de triumf, prin eliberarea poporului lui Dumnezeu si inceputul vesniciei. Pe drept cuvant, Cartea
lui Daniel poate fi supranumita Apocalipsa Vechiului Testament.
Cap.12 poate fi impartit in patru parti:
1. Vers. 1-4: Sunt descrise evenimente care vor avea loc la sfarsitul timpului;
2. Vers. 5-10: Intrebari si raspunsuri;
3. Vers.11-12: Zile si binecuvantari;
4. Vers.13: O fagaduinta personala primita de Daniel la incheierea descoperirilor ce i-au fost date.
Daniel 12, 1: In vremea aceea se va scula Marele Voievod Mihail
Expresia in vremea aceea ne arata legatura cu ultimul verset al cap. 11, verset care descrie
evenimente care vor avea loc la vremea sfarsitului (cap.11, 40 ). Impartirea pe capitole a cartii este
nefericita in acest punct, deoarece primul verset al cap. 12 nu trebuie separat de ultimul verset al
cap.11.
Textul ne vorbeste de o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si
pana la vremea aceasta. Asadar, timpul sfarsitului va consta , printre altele, si dintr-un timp de
criza la nivel global. Chiar daca timpul acesta de criza va fi scurt, el va depasi tot ce a cunoscut
lumea pana in acel moment.
Marele Voievod Mihail nu este nimeni altul decat Domnul Christos ( pentru argumente vezi studiul
19, O teofanie ).
Aluzia la ridicarea lui Mihail ne face sa intelegem ca judecata ce trebuie sa aibe loc inaintea celei de-
a doua veniri, amintita in Daniel 7, 9-14 si Daniel 8, 14, este acum incheiata. Cartile din cer au fost
cercetate, judecata s-a incheiat, iar Marele nostru Preot- Domnul Christos- Isi paraseste Sanctuarul
in care a mijlocit in favoarea pacatosilor si poate reveni pe pamant, instaurandu-Si Imparatia Sa cea
vesnica. Atunci cand Biblia ne prezinta imaginea unei Persoane divine ridicandu-Se, inseamna
interventie si ocrotire din partea cerului pentru copiii lui Dumnezeu. Sa ne remintim ca diaconul
Stefan, cu cateva clipe inainte de moarte, a avut o viziune in care L-a vazut pe Christos stand in
picioare la dreapta lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 7, 56 ). De ce Fiul Omului nu este vazut
sezand pe tron? Ridicarea Sa semnifica interes fata de ceea ce se petrecea pe pamant. De fapt,
Mantuitorul veghea ca credinta lui Stefan sa nu scada in aceste clipe de grea incercare pentru el.
Cei gasiti scrisi in carte- Expresia ne intareste convingerea ca aducerea mantuirii celor gasiti
scrisi in cartea cerului nu va putea fi adusa decat la incheierea judecatii preadvente. Logica cere ca
scrierea si ramanerea numelor lor in carte sa se realizeze numai dupa incheierea judecatii de
cercetare.
Daniel 12, 2: Momentul invierii
Ne frapeaza cuvantul multi. De ce nu toti? De ce doar unii vor avea parte de aceasta inviere? Si
de ce, in legatura cu aceasta inviere, sunt amintiti si cei drepti si unii din cei nelegiuiti?
O cercetare atenta a subiectului invierii in Biblie, ne duce la un adevar putin inteles in lumea
crestina: In afara de cele doua mari invieri-cea a dreptilor si cea a nelegiuitilor- de care ne vorbeste
Apocalipsa cap. 20, Biblia ne vorbeste si de o inviere partiala, ce va avea loc cu putin timp inainte
de revenirea lui Christos. Sa ne amintim de scena judecatii Domnului. Cand marele preot L-a somat
sa spuna daca este sau nu Fiul lui Dumnezeu, El a raspuns:
Da, sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul Omului sezand la
dreapta puterii lui Dumnezeusi venind pe norii cerului. ( Matei 26, 64 )
Cui da Domnul asigurarea ca-l vor vedea in momentele revenirii Sale? Celor mai inversunati
dusmani ai Sai din acele momente: marele preot, sinedriul, carturarii si fariseii care au avut un rol in
arestarea si judecarea Lui. Asadar, acestora li se va da ocazia sa -L vada cu ochii lor pe Cel pe care
L-au judecat si trimis la cruce. Adevarul despre o inviere partiala este confirmat si de marturia lui
Iisus din Apocalipsa:
Iata, El vine pe nori si orice ochi Il va vedea; chiar si cei ce L-au strapuns. Apocalipsa 1, 7
De asemenea este de subliniat expresia cei ce dorm, pusa indreptul unor oameni morti. O
cercetare atenta a subiectului starii omului in moarte, asa cum il gasim in Biblie, ne face sa
descoperim ca , in nenumarate situatii de deces, Biblia foloseste termenul de somn, de adormire (
Ex. Ioan 11, 11: Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn. )
Asemanarea mortii cu un somn ne vorbeste despre o stare inconsienta a omului in moarte,
contrazicand teoria nemuririi sufletului ( care , de altfel, este de origine pagana, deci nebiblica ).
Daniel 12, 3: Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului
Se infatiseaza aici slava celor mantuiti, aceeasi slava de care vorbea Mantuitorul in Matei 13,
43: Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Intelepciunea de
care se aminteste aici nu are de-a face cu inteligenta umana, ci cu zelul unui urmas al lui Christos
de a castiga suflete pentru mantuire, de a-i invata pe oameni calea spre cer.
Rodul celui neprihanit este un pom de viata si cel intelept castiga suflete. Proverbe 11, 30
Daniel 12, 4: Pecetluire cartii
Desi totdeauna Daniel a fost indemnat sa caute sa inteleaga cele prezentate de inger, in mod
surprinzator, acum lui Daniel i se spune :Tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea
pana la vremea sfarsitului. Acest verset ne indica hotarul de la care putem sti ca ne aflam in
vremea sau timpul sfarsitului. Cand Cartea lui Daniel urma sa fie desigilata, indeosebi partea din
profetie referitoare la profetia celor 2300 de zile din Daniel 8, 14, atunci omenirea urma sa intre in
timpul sfarsitului. Or, aceasta desigilare a profetiei celor 2300 de zile s-a intamplat la sfarsitul
secolului al 18-lea si inceputul secolului al 19-lea, cand interesul pentru studiul Cartii lui Daniel a
cunoscut o crestere deosebita. Acest interes nu a putut fi stavilit de nimeni, dar nici nu a putut fi
explicat, in afara planurilor lui Dumnezeu. Multi cercetatori sinceri au patrus in tainele profetiei lui
Daniel, iar urmarea a fost o crestere a cunostintei. (Iosif Wolf, in Orientul Mijlociu, Manuel Lacunza in
America de Sud, William Miller in America de Nord, impreuna cu o oaste de numerosi alti cercetatori
ai Bibliei )
Desigur ca nu intreaga carte trebuia sigilata. Acest lucru reiese din faptul ca ingerul i-a explicat lui
Daniel multe lucruri legate de identitatea imperiilor din cap. 2, 7 si 8. Exista insa o parte a profetiilor
date lui Daniel care urmau sa fie sigilate: cele referitoare la timpul sfarsitului. Nimic nu ne impiedica
sa deducem ca Daniel a scris viziunea lui intr-un sul, dupa obiceiul timpului( pe piei de capra sau
berbece ), iar aceasta ultima parte pe un sul special pe care l-a sigilat cu grija pentru siguranta
autenticitatii lui. Este de fapt in natura lor ca profetiile sa nu poata fi intelese in intregime, inainte de
timpul pentru care au fost date (Ioan 13, 19; 1Petru 1,10 ). Uneori ele nu pot fi interpretate decat in
lumina unor fapte istorice sau religioase care nu se pot desfasura decat in momentul precizat de
profetia respectiva. Cert este ca o parte a profetiei lui Daniel a fost sigilata si nu putea fi inteleasa
decat la vremea sfarsitului. Atunci semnificatia si intelegerea ei vor fi pe deplin dezvaluite. Iata de ce
profetia este atat de importanta pentru noi, care traim in timpul sfarsitului.
Daniel 12, 5-10: Intrebari si raspunsuri
Daca am fost atenti, am retinut ca ingerul Gabriel incepe sa vorbeasca in cap. 10, 20 si termina in
cap. 12, 4. Incepand cu vers. 5, cel care vorbeste este batranul profet Daniel.Revenind la teofania
din cap. 10, Daniel Il aude pe Omul imbracat in haine de in ( Mihail- Domnul Christos ) rostind un
juramant ca cele spuse in carte se vor implini. Continutul juramantului este un rezumat al Cartii lui
Daniel. El se refera la oprimarea sfintilor si ii asigura pe oameni ca Dumnezeu a masurat
intensitatea suferintelor poporului Sau si ele nu vor fi mai mari decat vor putea ei suporta. Apoi, El
da asigurarea ca toate aceste lucruri, eliberarea si glorificarea sfintilor , se vor implini.
Ceea ce este de retinut este faptul ca numai cea de-a patra imparatie si Antichristul care urma sa
apara din ea sunt cuprinsi in aceasta declaratie.
La intrebarea profetului:Care va fi sfarsitul acestor lucruri?, Domnul nu-i raspunde in mod
special. ci i se adreseaza bland: Du-te, Daniele, caci cuvintele acestea vor fi acunse si
pecetluite pana la vremea sfarsitului. Daniel nu traia la vremea sfarsitului, asa ca nu avea nevoie
sa inteleaga toate lucrurile si toate detaliile ce apartin acestui timp.
Vers. 10 este o aluzie la Apocalipsa 22, 11. Cei rai vor continua sa faca raul, caci ei nu-si vor
schimba cursul vietii lor, insa cei neprihaniti vor deveni din ce in ce mai puternici, caci vor fi curatiti si
albiti in mijlocul incercarilor de care au parte.
Daniel 12, 11-12: Zile si binecuvantari
In cele doua versete, ingerul vorbeste despre 1290 de zile si despre binecuvantarea ce va veni
asupra celui care asteapta pana la sfarsitul celor 1335 de zile. Dat fiind faptul ca ingerul nu
aminteste niciun eveniment pentru sfarsitul celor 1290 de zile, nici pentru inceputul sau sfarsitul
celor 1335 de zile, nu avem posibilitatea de a fixa cu certitudine modul in care se vor implini aceste
doua perioade profetice. Probabil ca studiile viitoare vor aduce mai multa lumina asupra acestor
doua date profetice.
Cei care sustin ca jertfa necurmata, de care se vorbeste in vers. 11, este paganismul, scad cele
1290 de zile din 1798 (sfarsitul celor 1260 ani din cap. 7, 25 ) si se ajunge la anul 508 d.Chr., an in
care convertirea la catolicism a lui Clovis, regele francilor, si victoria impotriva gotilor, a fost un pas
important in stabilirea suprematiei Romei in vest. Asadar, perioada de 1290 de ani ar incepe in 508,
an important pentru ridicarea puterii papale, si se sfarseste in 1798, an in care papalitatea primeste
o lovitura fatala, prin arestarea papei de catre generalul Berthier trimis de Napoleon. Pornind de la
acelasi an -508- cei 1335 de ani se sfarsesc in 1843, in plina miscare adventa, data in jurul careia a
avut loc o miscare mondiala de cercetare a profetiilor lui Daniel.
Biserica Adventista sustine ca jertfa necurmata se refera la slujba preoteasca a lui Christos in
Sanctuarul ceresc. Pentru aceasta varianta, inca nu s-a gasit o explicatie satisfacatoare cu privire la
cele doua date.
Daniel 12, 13: O fagaduinta personala
Lui Daniel nu i s-au explicat toate tainele profetiilor pe care le primise. Nici nu era necesar acest
lucru. Mai mult dacat atat, el nici nu ar fi inteles totul. Daniel a primit insa o promisiune pe care
fiecare din noi am dori sa o primim: asigurarea din partea cerului ca el este mantuit, iar la vremea
potrivita, isi va primi rasplata credinciosiei sale.
Fagaduinta data batranului profet incercat este valoroasa nu numai pentru incurajarea pe care ne-o
inspira, motivandu-ne sa ducem lupta credintei , asemenea lui Daniel, pana la capat, dar aceasta
fagaduinta are si o valoare doctrinala. Daca am crede in teoria ( nebiblica ) a nemuririi sufletului, ar
aparea atunci o mare nelamurire: Daniel, om credincios in cele mai grele situatii de viata, numit de
cer om prea iubit si scump, ar fi trebuit sa primeasca rasplata credinciosiei sale imediat dupa
moarte, in raiul lui Dumnezeu, unde sufletul sau ar fi trebuit sa se bucure de binecuvantarile
ceresti. Contrar asteptarilor celor care cred in nemurirea sufletelor, lui Daniel nu i se promite rasplata
imediat dupa moarte, ci la sfarsitul zilelor, cand el se va scula iarasi ( expresie care vorbeste
despre inviere ).. Mai mult decat atat, ingerul ii spune batranului profet ca acesta se va odihni
pana va veni sfarsitul
Aceeasi idee o exprima si apostolul Pavel, in incheierea celei de-a doua epistole catre Timotei:
M-am luptat lupta cea buna a credintei, am ispravit alergarea, am pazit credinta, de acum ma
astepta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ziua aceea, Domnul , J udecatorul cel drept.
Si nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. 2 Timotei 4, 7-8
In ceea ce-l priveste pe Daniel, nu este exclus ca el sa se fi numarat printre cei care, la invierea lui
Christos, au fost inviati ca martori ai puterii mantuitoare a Domnului si ca un prim rod al suferintelor
Lui.
Cartea lui Daniel se incheie luminos, dupa cum luminoasa a fost intreaga viata a acestui om al lui
Dumnezeu. Ultimul verset este o veste buna, nu doar pentru batranul profet, ci pentru noi toti, care
ne apropiem de cartea sa cu aceeasi sete de a cunoaste adevarul ca si el.
Mesajul cartii este o veste buna:
Este o veste buna pentru ca ne descopera un Dumnezeu care cunoaste totul: prezentul, trecutul si
viitorul. El cunoaste tot ce se va intampla in zilele din urma si niciodata nu este luat prin
surprindere, avand solutii la orice problema.
Este o veste buna pentru ca in ea aflam ca Dumnezeu este Cel care conduce destinul natiunilor, asa
cum tot El il conduce si pe cel al indivizilor. Si daca El conduce totul, este de la sine inteles, ca El va
chema la judecata orice fapta de nedreptate.
Este o veste buna prin aceea ca ne descopera faptul ca avem in Sanctuarul ceresc un Mare Preot
milos- Domnul Christos- care miloceste pentru toti cei care se apropie cu credinta de El.
Este o veste buna pentru ca avem un Tata ceresc care doreste sa petrecem intreaga vesnicie alaturi
de El, in Imparatia slavei Sale.
Cartea lui Daniel este o incununare a Vechiului Testament, o carte care este desigilata in Apocalipsa
Noului Testament. Merita toata atentia noastra, a celor care traim pe pragul vesniciei, la sfarsit de
timp si de istorie. De ce nu i-am acorda mai multa importanta? De ce nu ne-am ruga mai mult pentru
intelegerea profundelor sale adevaruri pentru zilele noastre? De ce nu am face din acesta carte
tinta cercetarii si cautarii noastre staruitoare, asa cum ne indeamna apostolul Petru? ( 1 Petru 1, 10
)
Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii si pazesc lucrurile
scrise in ea! Caci vremea este aproape. Apocalipsa 1, 3
Lori Balogh