CUPRINS

CAPITOLUL 1: STADIUL CUNOAŞTERII PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ŞI
AMORTIZAREA LOR...............................................................................................................1
1.1. Definiţii şi delimitări privind imobilizările şi amortizarea..............................................1
1.1.1. Delimitari privind imobilizarile................................................................................1
1.1.2. Amortizarea...............................................................................................................6
1.2. Durata de viaţă utilă în contabilitate şi fiscalitate............................................................7
1.3. Cheltuieli ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările............................................11
1.4. Reevaluarea şi amortizarea diferenţei din reevaluare....................................................12
1.4.1. Reevaluarea imobilizarilor corporale......................................................................12
1.4.2. Amortizarea rezervelor din reevaluare....................................................................14
1.5. Metode de amortizare....................................................................................................18
CAPITOLUL 2: STUDIU DE CAZ PRIVIND AMORTIZAREA LA S.C. ALPIN S.R.L......25
2.1. Prezentarea generală a S.C. Alpin S.R.L.......................................................................25
2.1.1. Date de identificare.................................................................................................25
2.1.2. Obiectul de activitate..............................................................................................26
2.2. Determinarea duratei de viaţă contabile şi fiscale a imobilizărilor corporale...............26
2.3. Testul de depreciere (IAS 36)........................................................................................30
3.2.1. Evaluarea valorii recuperabile................................................................................30
3.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea unei pierderi din depreciere........................................35
2.4. Calculul şi înregistrarea amortizării în contabilitate......................................................39
2.5. Determinarea amortizării fiscale şi impactul ei asupra impozitului pe profit................40
2.6. IAS 12 – Impozitul amânat, consecinţă a diferenţelor temporare din amortizare.........42
2.7. Amortizarea contabilă şi performanţa întreprinderii; amortizarea fiscală şi impozitul pe
profit......................................................................................................................................47
CONCLUZII SI PROPUNERI.................................................................................................49
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................51

0

CAPITOLUL 1: STADIUL CUNOAŞTERII PRIVIND
IMOBILIZĂRILE CORPORALE ŞI AMORTIZAREA LOR

1.1. Definiţii şi delimitări privind imobilizările şi amortizarea
1.1.1. Delimitari privind imobilizarile
Toate întreprinderile, indiferent de mărime sau de sectorul de activitate utilizează
bunuri corporale de natură materială, bunuri care sunt achiziţionate, produse sau primite pe
alte căi, în vederea unei exploatări durabile. Ansamblul acestor bunuri corporale poartă
numele, în mod obişnuit, de imobilizări corporale iar in abordarea pe cicluri, de investiţii
materiale.
Caracteristicile principale ale imobilizărilor corporale sunt:
- ele sunt achiziţionate, produse pentru a servii exploatării sau pentru a fi revândute;
- ele au, prin natura lor o durată relativ lungă şi pot în mod obişnuit să fie amortizate:
întreprinderea poate să obţină profituri din imobilizările sale corporale pe parcursul unui
anumit număr de exerciţii; costul acestor bunuri este, ca atare, repartizat pe aceste exerciţii
prin intermediul amortizării; singura excepţie este cea a terenurilor, care nu fac în general
obiectul amortizării;
- aceste bunuri sunt de natură corporală; imobilizările corporale au existenţă materială
şi se disting astfel de imobilizările necorporale; totodată ele se disting şi de materii prime şi
materiale deoarece ele nu sunt încorporate, din punct de vedere fizic în produsele destinate
vânzării.
După destinaţia lor în întreprindere imobilizările corporale, se clasifică în imobilizări
profesionale, adică acele bunuri care concură la realizarea obiectului de activitate, şi
imobilizări neprofesionale, adică acele active imobilizate care concură la realizarea unor
funcţii ale unităţii patrimoniale ce nu ţin de obiectul principal de activitate: de exemplu,
construcţiile de locuit destinate realizării servicilor sociale ale intreprinderii. Delimitarea
imobilizărilor corporale în funcţie de destinaţie este utilă pentru fundamentarea necesarului în
fond de rulment aferent exploatării şi în afara exploatării.
În contabilitate, imobilizările corporale sunt delimitate pe obiecte de evidenţă. Pentru
obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor
ca mijloace fixe se are în vedere valoare întregului corp, lot sau set. Fiecare mijloc fix este
1

trecut in registrul numerelor de inventar. În condiţiile în care acţiunea principiului „priorităţii”
realităţii în faţa formei nu este acceptat, imobilizările corporale înscrise în activul bilanţului se
referă numai la bunuri pentru careî ntreprinderea este proprietară. Bunurile pe care aceasta le
utilizează, dar care nu sunt în proprietatea sa, nu trebuie sa figureze în activ. Este, de exemplu,
cazul bunurilor primite în urma unui contract de locaţie-finanţare sau în urma unei concesiuni.
Pentru o corectă contabilizare a investiţiilor materiale se impun câteva delimitari
importante. 1
Distincţia între imobilizări corporale şi stocuri
Îndeplinirea cumulativă a celor doua criterii, durata de utilizare mai mare de un an şi o
valoare mai mare decât limita stabilită prin lege stă la baza delimitării bunurilor corporale în
imobilizări sau stocuri. Această distincţie poate să apară în situaţiile de natura următoare:
- transferul, de exemplu, al unui calculator din stocul unei întreprinderi care produce
sau comercializează astfel de bunuri, în uzul propriu presupune trecerea acestui activ din
categoria stocurilor (active circulante) în categoria imobilizărilor corporale (active
imobilizate);
- bunurile tangibile de natura mijloacelor de muncă ce nu îndeplinesc cumulativ
condiţiile de durată şi valoare sunt considerate obiecte de inventar de mica valoare sau scurtă
durată neamortizabile (deci o categorie de stocuri).
Distincţia între imobilizări corporale şi cheltuieli2
În cazul unui element nou: cheltuielile care au ca rezultat intrarea unui element nou,
destinat să rămână durabil în patrimoniu, consituie imobilizări (de exemplu, cheltuielile
ocazionate de punerea în stare de funcţionare a unui mijloc fix).
În cazul elementelor deja existente:
- cheltuielile care au ca efect menţinerea bunului în stare normală de utilizare până la
sfărşitul perioadei de amortizare, sunt considerate cheltuieli de exploatare;
- cheltuielile care au ca efect o creştere de valoare a unei imobilizări sau creştere a
duratei sale probabile de utilizare (cheltuielile legate de modernizarea unei linii de fabricaţie
ce contribuie la creşterea valorii acesteia au natura de imobilizări, bunul economic mărindu-şi
corespunzător valoarea).
1

Caloian, Florentin. Internaţional şi armonizare în contabilitatea din România: teza de doctorat. Bucuresti :
ASE, 2004
2
Constantin, Stefan. Reevaluarea imobilizarilor corporale. In : Gestiunea si contabilitatea firmei, v. 9, nr. 3, p.
14-16, 2006

2

În cazul întreţinerilor şi reparaţiilor
În principiu, întreţinerile au un caracter preventiv şi au ca obiect conservarea bunurilor
în condiţii normale de utilizare. Reparaţiile sunt destinate repunerii bunurilor într-o stare
normală de utilizare. Atunci când cheltuielile au ca efect menţinerea (întreţinerea) sau
repunerea în stare normală de utilizare a imobilizărilor, cu alte cuvinte, atunci când aceste
operaţii conduc la creşterea valorii sau a duratei de viaţă a imobilizărilor, ele constituind
cheltuieli de exploatare.
În practica altor ţări, „reparaţiile mari” sau reparaţiile capitale sunt considerate
imobilizări, dacă au ca efect şi creşterea de valoare a bunului existent, în contrar ele fiind
asimilate cheltuielilor de exploatare.
În sistemul nostru contabil, în cazul lucrărilor de reparaţii executate în avans se
procedează la înscrierea valorii lor în contul 471 „Cheltuieli constatate în avans” şi virarea
anuală a cotelor corespunzătoare fiecărui exerciţiu, în contul 711 „Cheltuieli deîntreţinere şi
reparaţii”.
Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura terenurilor şi a mijloacelor fixe
care a fost deja recunoscut trebuie adaugate valorii contabile a activului numai atunci când se
estimează că întreprinderea va obţine beneficii economice suplimentare faţă de performanţele
estimate iniţial. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în
perioada în care au fost efectuate.
Cheltuielile ulterioare sunt recunoscute ca active numai atunci când acestea
îmbunătăţesc performanţele iniţiale ale terenurilor şi mijloacelor fixe recunoscute ca active.
Îmbunătăţiri care duc la creşterea beneficiilor economice viitoare pot fi: 3
- modificarea unui mijloc fix pentru a-i mări durata de viaţă utilă, inclusiv sporirea
capacităţii acestuia;
- modernizarea unor componente ale mijloacelor fixe cu scopul de a obţine
îmbunătăţiri substanţiale ale calităţii producţiei;
- adoptarea unui nou proces de producţie care permite reducerea substanţială a
costurilor de exploatare estimate iniţial.
Cheltuielile privind reparaţiile sau întreţinerea terenurilor şi a mijloacelor fixe sunt
efectuate cu scopul de a obţine sau de a păstra nivelul beneficiilor viitoare pe care o
întreprindere se aşteptă să le obţină pe baza performanţelor estimate iniţial.

3

Caloian, Florentin. Raportul dintre reevaluarea si ajustarea valorii contabile a imobilizarilor corporale. In :
Revista finante publice si contabilitate, nr. 10, p. 36-39, Octombrie 2006

3

Tratamentul contabil abordat în cazul cheltuielilor efectuate ulterior achiziţionării
unui teren sau mijloc fix, depinde de factorii care au fost luaţi în considerare la evaluarea
iniţială şi la recunoaşterea elementelor aferente şi de posibilitatea de recuperare a acestor
cheltuieli ulterioare.

IAS 16 „Imobilizări corporale” grupează regulile de contabilizare şi de evaluare la
imobilizările corporale. Ea tratează, în special, calculul costului acestora, amortizarea lor şi
posibilitatea de a practica reevaluari.
Prin conţinutul ei actual, norma 16 anulează şi înlocuieşte norma IAS 4,
„Contabilitatea amortizărilor” în ceea ce priveşte amortizarea imobilizărilor corporale. IAS 16
trebuie aplicat în contabilitatea terenurilor şi a mijloacelor fixe, exceptând cazul când un alt
standard prevede sau permite o abordare contabilă diferită.
Abordări cuprinse în alte standarde care permit recunoaşterea iniţială a valorii
contabile a terenurilor şi a mijloacelor fixe sunt:4
Prevederile standardului IAS 16 nu sunt aplicabile pentru:
- păduri şi resurse naturale care se regenerează prin natura lor;
- concesiuni miniere, prospecţiuni si extracţii de minereu, de petrol, gaze naturale şi
resurse naturale neregenerabile în mod natural.
Potrivit IAS 16 terenurile şi mijloacele fixe sunt imobilizări corporale care sunt:
- deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea
de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
- posibil a fi utilizate pe parcursul a mai multor perioade.
Durata de viaţă utilă a unei imobilizări corporale - reprezintă perioada pe parcursul
căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul suspus amortizării, sau numărul
unitaţilor produse sau al unor unităţi similare estimate a fi obţinute prin folosirea acţiunii
respective.
Costul imobilizărilor corporale - reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de
numerar ori valoarea justă a altor contraprestaţii prestate pentru achiziţionarea unui activ, la
data achiziţiei sau a construcţiei acesteia.
Valoarea reziduală - reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va
obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a
costurilor de cesiune previzionate.
4

Caloian, Florentin. Valorile rectificative ale imobilizarilor corporale. In : Revista finante publice si
contabilitate, nr. 7-8, p. 39-42, August 2006

4

forţe de muncă şi alte intrări efectuate în procesul de producţie. de regulă. Terenurile şi mijloacele fixe sunt recunoscute ca active.reprezintă suma pentru care un activ ar pute fi schimbat de bună voie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză. nu se recunoaşte nici un profit sau pierdere corespunzător acestor tranzacţii. . Al doilea criteriu de recunoaştere. Costul unui astfel de element este determinat la valoarea justă a activului primit în schimb. O întreprindere demonstreză că un element satisface primul criteriu de recunoaştere ca activ. Un element de natura terenuriilor si a mijloacelor fixe poate fi achiziţionat prin schimbul total sau parţial cu un alt element de aceeaşi natură sau un alt activ. Valoarea contabilă . Majoritatea pieselor de schimb şi a echipamentului de service sunt înregistrate.Valoare justă . cumulativ condiţiile: . atunci când îndeplinesc. măsurarea obiectivă a costului poate fi obţinută luând in considerare tranzacţiile efectuate cu terţii pentru achiziţionarea de materiale. în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.reprezintă valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ dupa scăderea amortizării cumulate pană la acea dată. de evaluarea credibilă a costului activului este de obiciei satisfăcut deoarece la cumpararea activului costul de achiziţie sau cheltuielile oazionate de achiziţie sunt identificabile în mod cert. În cazul obţinerii unui mijloc fix în regie proprie.este posibilă generarea de beneficii economice viitoare către întreprindere. Ca urmare a acestei certitudini întreprinderea trebuie să preia atât beneficiile. ca stocuri şi sunt recunoscute ca cheltuieli pe măsură ce sunt consumate. sunt considerate mijloace fixe şi acele piese de schimb sau echipamente de service care se foloses neregulat doar în legatură cu alte mijloace fixe şi care se amortizează pe o perioadă ce nu depăşeşte durata viaţă utilă a respectivului mijloc fix. De asemenea. deoarece procesul de realizare a unui câştig este incomplect. Exemple de 5 . În ambele cazuri. un element de natura terenurilor şi a mijloacelor fixe poate fi vândut în schimbul unor titluri de participare. Elementele individuale din cadrul terenurilor şi al mijloacelor fixe se identifică utilizând raţionamentul profesional în funcţie de specificul întreprinderii. De asemenea. precum şi a pierderilor cumulate din depreciere. stabilind gradul de certitudine a fluxului beneficiilor pe baza evidenţei disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale.costul activului poate fi evaluat în mod credibil. cât şi riscurile aferente activului. aferente activului respectiv.

nr.schimburi de active similare includ: schimburi de avioane. In : Gestiunea si contabilitatea firmei. 7. aceasta poate indica că elementele schimbate nu au valoare similară. Referitor la casarea şi cedarea imobilizărilor corporale IAS 16. Sunt considerate mijloace fixe amortizabile:  Investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere. hoteluri. Refacerea capitalului imobilizat supus deprecierii are loc prin includerea amortizării în cheltuielile de exploatare. 2005 6 . locaţie de gestiune. Prin amortizare se asigură refacerea capitalului imobilizat.1. service si alte bunuiri imobile. Amortizarea Amortizarea reprezintă operaţiunea prin care se asigură recuperarea uzurii fizice sau morale a capitalului imobilizat. aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. acestea se cuprind în grupele în care urmează a se 5 Cernusca. prevede că acestea ar trebui eliminate din bilanţ când sunt cedate sau scoase din uz definitiv şi nu se mai aşteptă obţinerea unor beneficii viitoare în urma cedării acestora. Dacă alte active. 1. o întreprindere testează activul la depreciere pe baza IAS 36 „Deprecierea activelor” şi recunoaşte în consecinţă orice pierdere din depreciere.5 Capitalul imobilizat supus amortizării cuprinde două grupe:  active corporale  active necorporale Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:  mijloacele fixe  terenurile. v. care se depreciază ca urmare a utilizării sau ca urmare a trecerii timpului. sunt incluse ca parte a tranzacţiei de schimb.  Mijloacele fixe puse în funcţiune parţial. pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală. Terenurile şi mijloacele fixe care sunt retrase din uz şi deţinute în scopul cedării sunt înregistrate la valoare lor contabilă de la data la care activul este retras din uz.2. Cel puţin la sfârşitul fiecărui an financiar. 8. 2139 din 30 noiembrie 2004. concesiune. supus deprecierii pe o perioadă de timp stabilită prin Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe. Politici contabile privind amortizarea imobilizarilor corporale. Lucian. ateliere. sau altele asemenea. cum ar fi numerarul. inclusiv investiţiile pentru amenajarea acestora.

altele decat cele utilizate în scopul ralizării veniturilor. locuinţele de protocol. la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor. In : Impozite si taxe. aeronavele. Acestea sunt 6 Constantin.2. precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică.  Investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente.  Amenajările de terenuri. Cele mai reprezentative sunt investitiile materiale si cele nemateriale. Activele de natura imobilizarilor prezinta urmatoarele caracteristici:6 -participa la mai multe cicluri economice -nu se consuma la prima vedere -nu-si schimba forma in urma procesului de productie. precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la suprafaţă. Durata de viaţă utilă în contabilitate şi fiscalitate Imobilizarile sunt prezentate prin active detinute de o intreprinderepe o perioada indelungata. Amortizarea fiscala a imobilizarilor corporale (mijloacelor fixe). v. sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare.  Investiţiile efectuate din surse proprii.12. 11-12. navele. materiale si financiare.  Tablourile şi operele de artă  Fondul comercial  Lacurile. 2006 7 . nr. Nu sunt considerate active amortizabile:  Terenurile. In tara noastra imobilizarile sunt prezentate prin investitiile nemateriale. Stefan. potrivit normelor  Casele de odihnă proprii. inclusiv cele împădurite. prin majorarea valorii mijlocului fix. de natura celor apartinând domeniului public. 1. concretizate în bunuri noi. p.înregistra. bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii  Bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare  Orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii. vasele de croazieră. 119-122.  Investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile.

precum si a pierderilor cumulate din depreciere. Aceasta poate fi reprezentata prin: costul de achizitie. 8 . Costul reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar. Valoarea de intrare. valoarea de utilitate.  rata dobanzii. Prin amortizare. ce vor afecta rezultatul fiecarei perioade contabile. este specifica imobilizarilor necorporale si trebuie sa corespunda perioadei in care beneficiile economice vor fii generate. costul de productie. Conform legislatiei din tara noastra acestia sunt: 1. la sfarsitul duratei de viata utile a acestuia. intelegem alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata utila. constructiilor speciale. Durata de viata utila reprezinta perioada in cadrul careia se estimeaza ca intreprinderea va utiliza activul in conditiile normale. Evaluarea amortizarii imobilizarilor presupune luarea in considerare a urmatoarelor criterii:  durata de viata utila.  volumul activitatii sau productia realizata. Valoarea contabila este valoarea la care un activ este recunoscut in bilant. cheltuieli de transport aprovizionare. Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ. taxele nerecuperabile. se utilizeaza in cazul cladirilor. -Costul de achizitie este aferent bunurilor procurate cu titlu onoros fiind format din: pretul de cumparare.  durata limita de amortizare. a caror durata de folosire este limitata de durata resurselor exploatabile si care nu pot primii alte utilizari dupa epuizarea resurselor. este determinata de modalitati concrete de promovare a imobilizarilor. minelor.exprima marimile in functie de care se determina cuantumul cheltuielilor de exploatare. opereaza in cazul terenurilor cu destinatie economica. fara sa depaseasca 20 de ani de la data la care activuleste pregatit pentru utilizare. obtinute prin acte de vanzare-cumparare. este stabilita pe baza utilitatii pe care intreprinderea a estimat-o pentru activul supus amortizarii. Valoarea amortizabila este reprezentata prin costul activului sau o alta valoare constituita costului in situatiile financiare din care s-a scazut valoarea reziduala. dupa scaderea amortizarii cumulate pana la aceea data. volumul de aport. Parametrii contabili ai amortizarii .de fapt imobilizarile amortizabile.

data terminarii montajului pentru imobilizarile care necesita montaj.-Costul de productie. -Valoarea justa. Dumitru. Alegerea acestuia pune de cele mai multe ori in contradictie politica si strategia intreprinderii in domeniul amortizarii cu interesul fiscal al statului. Este procesul cel mai important ce vizeaza raportul integral contabilitate-fiscalitate cu privire la amortizare. 4. banci. are in vedere modalitatea de determinare si inregistrare in contabilitate a deprecierii ireversibile suferite de imobilizari in procesul de exploatare. -Valoarea de utilitate este aferenta imobilizarilor obtinute cu titlu gratuit. mai 2005 9 . 8. de durata de utilizare recalculata tinand cont de influenta acesteia. Aceasta se poate exprima in numar de ani de utilizare si numar de produse sau unitati de produse similare care se asteapta a fii obtinute din utilizarea activului. Din relatie rezulta ca norma de amortizare depinde exclusiv de durata de viata utila. Potrivit legislatiei din tara noastra. norma de amortizare este influentata de anumiti coeficienti de multiplicare. Norma de amortizare depinde de regimul de amortizare folosit. nr. Aceasta deoarece orice crestere a amortizarii in raport cu amortizarea liniara considerata legitima atat pentru 7 Gheorghe. Durata la care incepe contabilizarea amortizarii. stabilita in urma evaluarii efectuate potrivit legii. starea si amplasarea acestora. se utilizeaza in cazul imobilizarilor dobandite prin schimb cu alte active. pana la recuperarea integrala a valorii de intrare. corespunde imobilizarilor produse si utilizate in aceeasi intreprindere. asigurari. v. amortizarea imobilizarilor se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune. precum si cota cheltuielilor indirecte. iar in cazul luarii in considerare a uzurii morale. In : Finante. 5.data achizitionarii pentru imobilizarile care nu necesita montaj si probe tehnologice. . Contabilitatea amortizarii imobilizarilor. Astfel in cazul amortizarii degresive si accelerate.7 Momentul punerii in functiune de tipul imobilizarii si se refera la: . este reprezentata de o marime procentuala calculata conform relatiei: na=1/Dvux100 unde: na=norma de amortizare Dvu= durata de viata utila. Regimul de amortizare. Teoria si practica actuala in domeniul amortizarii cunoaste mai multe regimuri de amortizare. -Valoarea de aport corespunde imobilizarilor aduse ca aport la capitalul social. compunandu-se din: costul de achizitieal materiilor prime si consumabilelor. fiind stabilita in functie de pretul pietei. 3. celelalte cheltuieli directe de productie. Norma de amortizare. 2.

progresiva. a acţiunii unor factori externi (naturali. Trebuie precizat că din categoria imobilizărilor corporale sunt excluse din sfera amortizării bunurile a căror folosinţă nu este limitată în timp. Semnificaţia contabilă a amortizării este legată de corectarea valorii imobilizărilor ca urmare a utilizării lor. Pe parcursul funcţionării lor. o strânsă legătură între contabilitate şi fiscalitate. se întinde pe mai multe exerciţii financiare. păduri etc. Durata de viaţă utilă este perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării. lacuri.intreprindere cat si pentru stat. de progres tehnic). După cum am precizat. putem spune că. Valoarea amortizarii corespunzatoare fiecarei perioade contabile. Este important atunci de determinat cât din valoarea activelor imobilizate se va regăsi în cheltuielile fiecărui exerciţiu financiar care intră în durata de viaţă utilă a respectivei imobilizări. cu exceptia cazului in care ea este inclusa in valoarea contabila a unui alt activ Cu toate ca literatura de specialitate a consacrat mai multe regimuri de amortizare a imobilizarilor( proportionala. amortizarea este includerea unei cote din costul imobilizărilor în cheltuielile perioadei în care s-a folosit activul imobilizat. durata de viaţă utilă a imobilizărilor este reglementată prin lege. determina majorarea cheltuielilor si implicit diminuarea profitului si a impozitului pe profit datorat statului. amortizarea este reflectarea monetară a părţii din costul imobilizărilor transferată asupra rezultatelor procesului productiv (produselor obţinute). durata de viaţă a unei imobilizări. încă. Aceasta este semnificaţia economică a amortizării. precum: terenuri. Datorită faptului că în ţara noastră există . degresiv si accelerat. Deci. Un element indispensabil determinării amortizării îl constituie durata de funcţionare. Ca regulă. Baza de calcul al 10 . trebuie recunoscuta ca o cheltuiala. Aşa cum arătam pe parcursul acestui capitol. Dacă mergem în profunzime. legislatia actuala din Romania recomanda urmatoarele regimuri: liniar. insumarii cifrelor). putem spune că sunt supuse amortizării imobilizările cu durata de viaţă determinată în timp. din punct de vedere economic. iar orice diminuare a amortizarii conduce la cresterea profitului si a impositului pe profit. Tocmai de aceea se considera criteriul cel mai obiectiv ce trebuie luat in considerare la alegerea metodei de amortizare corelat cu strategia de dezvoltare a firmei. datorită uzurii lor fizice şi morale. viaţa unei imobilizări este mai mare de un an. regresiva. imobilizările corporale îşi pierd treptat din valoare.

în cadrul unor tranzacţii normale. manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale. Contabilitatea imobilizarilor corporale si financiare . v. orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. dacă acesta a fost reevaluat. 2005 11 . Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie. de regulă. Imobilizările corporale în curs de execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia. valoarea rezultată în urma ultimei reevaluări. 8 Gheorghe. Dumitru. dacă entitatea produce active similare. In : Gestiunea si contabilitatea firmei.3. fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare. Prin urmare. după caz. cheltuiala reprezentând rebuturi. trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.amortizării o constituie costul activului sau. 8 Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor. precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului. În mod similar. Cheltuieli ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute. atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Cheltuielile ulterioare cu un activ necorporal după cumpărare sau finalizarea sa trebuie recunoscute atunci când sunt efectuate. în scopul comercializării. suplimentare faţă de cele estimate iniţial. 7. Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale. 1. 8. drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate. darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi să conducă la obţinerea de beneficii economice viitoare. Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. în scopul asigurării utilizării continue a acestora. sub forma cheltuielilor ulterioare. nr. cu excepţia cazului în care: • este probabil ca această cheltuială va permite activului să genereze beneficii economice viitoare în exces faţă de standardul de performanţă original preconizat. Astfel. după caz. Sunt recunoscute ca o componentă a activului investiţiile efectuate la imobilizările corporale.

Este deseori mai dificil de a atribui o astfel de cheltuială direct unui anumit activ necorporal decât activităţii în sine ca un întreg. utilitatea bunului. dacă acestea sunt necesare pentru a menţine activul la standardul său de performanţă iniţial stabilit. Dacă aceste condiţii sunt întrunite. starea acestuia si de pretul pietei. 3 alin.4. listele de clienţi şi alte elemente similare în substanţă (fie cumpărare extern sau produs din resurse proprii) sunt întotdeauna recunoscute în cheltuieli pentru a evita recunoaşterea fondului comercial produs din surse proprii. Amortizarea imobilizarilor corporale. titlurile de publicare. Reevaluarea imobilizarilor corporale Reevaluarea imobilizarilor corporale se efectueaza în vederea determinarii valorii juste a acestora. 2007 12 . cheltuielile ulterioare trebuie să fie adăugate la costul activului necorporal. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 valoarea de intrare a mijloacelor fixe. a) din Legea nr. că. Cheltuielile ulterioare cu mărcile. Reevaluarea se poate face în baza ratei inflatiei comunicate de Institutul National de Statistica pentru luna decembrie . atunci când valoarea contabila difera semnificativ de valoarea justa. în multe cazuri. numai rareori cheltuiala efectuată după recunoaşterea imiţială a unui activ necorporal achiziţionat sau finalizat din resurse proprii va fi adăugată la costul unui activ necorporal. 5. v.4. nr. 78-80.1. Natura activului necorporal este în aşa fel.• această cheltuială poate fi evaluată cu fidelitate şi atribuită activului. tinându-se seama de inflatie. 1. In : Tribuna economica. În consecinţă. emblemele. Cheltuielile ulterioare pentru un activ necorporal recunoscut sunt recunoscute în cheltuieli. 9 Nu sunt supuse reevaluarii imobilizarile corporale trecute în conservare. nu este posibil de a determina dacă există probabilitatea ca toate cheltuielile ulterioare să mărească sau să menţină beneficiile economice care vor intra în societate din exploatarea acestor active. Neluta. p. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat 9 Mitea. 2 lit. precum si cele care au iesit din patrimoniul agentilor economici între data de 1 ianuarie 2004 si data aprobarii situatiilor financiare ale anului 2003. Reevaluarea şi amortizarea diferenţei din reevaluare 1. stabilita în conditiile art. 18.

şi se impune unei ţări cu un mediu inflaţionist ca în România. Daniel. ci o reevaluare legală . In situaţia în care valoarea unui bun reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă. prin hotărâri guvernamentale. Frecvenţa reevaluărilor depinde de evoluţia valorii juste a imobilizărilor corporale respective.000 lei. cu modificarile si completarile ulterioare. 2. 1553 din 18 decembrie 2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe – Monitor Oficial nr 21 / 12 ianuarie 2004 11 Parvu. 7. în cazul în care nu se poate identifica o valoare de piaţă. de faptul că acel gen de imobilizări corporale este foarte rar vândut. la noi în ţară însă. Cerasela .000. nu se practică o reevaluare liberă (hotărâtă de întreprindere. i. o imobilizare corporală trebuie înregistrată la valoarea reevaluată. Baluna. mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din depreciere. situaţie generată. valoarea lor de piaţă determinată în urma unei evaluări. este de 15.10 Valoarea neamortizata a mijloacelor fixe cu valoarea de intrare cuprinsa între 8. este permis a se proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale. Standardele internationale de contabilitate si reevaluarea imobilizarilor corporale . republicata.000 lei.în active corporale si necorporale.reglementată prin legi. existente în patrimoniul agentilor economici la data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri. ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ.000. nr. Imobilizările 10 Hotarare nr. v. nu de bază.e. In : Gestiunea si ncontabilitatea firmei.000 lei si 15. Reevaluarea este o prelucrare alternativă. costul istoric care. fără reglementari exprese). februarie 2004 13 . după cum am prezentat anterior. respectivele imobilizări sunt reevaluate la costul de înlocuire corectat cu valoarea amortizării aferente. în timp. astfel încât valoarea contabilă să nu difere semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanţului. Valoarea justă a mijloacelor fixe este. fapt ce determină necesitatea unei reevaluări anuale. Reevaluarea constă în înlocuirea valorii nete contabile a imobilizării respective cu valoarea sa justă (valoarea reală). se impune o nouă reevaluare. de regulă. este corectat cu valoarea amortizării cumulate.11 Metoda de bază privind evaluarea imobilizărilor corporale este. se va recupera conform dispozitiilor legale in vigoare. care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării. în general.000. Astfel. Goagara. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate. Unele imobilizări corporale pot suferi modificări semnificative şi fluctuante ale valorii juste. Radu . Când managerii constată că valoarea reală a bunurilor ( valoarea justă) se abate semnificativ de la valoarea netă contabilă. imediat sau pe trei ani conform deciziei Consiliului de Administratie.

Ilie. pentru acestea fiind mai potrivite reevaluările la intervale de 3-5 ani. 1. Regimul fiscal al cheltuielilor cu amortizarea aferenta rezervei din reevaluare Cheltuielile cu amortizarea aferenta rezervelor din reevaluare au fost considerate cheltuieli nedeductibile incepand cu data intrarii in vigoare a Codului fiscal. 2005 14 . nr. însă. se determină creşterea valorii acestora. I. Pe de alta parte. pe de o parte. (5). cu specificaţia că din respectiva categorie se procedează la reevaluarea tuturor imobilizărilor. nu suferă modificări semnificative ale valorii juste. se stabileşte diferenţa între acestea şi valorile istorice. Reevaluare poate fi decisă pentru întregul activ imobilizat sau pentru doar una sau mai multe categorii de imobilizări. Astfel.2. la art. v. 40. în urma aflării acestor valori reevaluate.U.corporale care. s-a introdus un nou alineat care lim iteaza. 34 din 11 aprilie 2009. cât şi la valoarea istorică. nr.4. Amortizarea rezervelor din reevaluare Prin O. Amortizarea imobilizarilor corporale – aplicatii practice -.G. respectiv de la 1 ianuarie 2004. Coeficientul de creştere se aplică atât la valoarea istorică brută a imobilizării. problematica recunoasterii cheltuielilor cu amortizarea si cedarea/casarea aferente rezervelor din reevaluare a suferit noi modificari. În urma estimării valorii juste a bunurilor din categoria reevaluată. recunoasterea din punct de vedere fiscal a cheltuielilor cu amortizarea aferente rezervelor din reevaluare. Trebuie remarcat faptul ca la schimbarea regimului fiscal al acestor cheltuieli. astfel încât valoarea netă contabilă să fie egală cu valoarea netă reevaluată. 16. dupa alin. Reevaluarea poate fi făcută prin două procedee: 1. respectiv prima parte a articolului trateaza cheltuielile cu amortizarea aferente rezervelor din reevaluare. Reevaluarea valorilor brute şi a amortizărilor corespunzătoare. determinându-se astfel diferenţa din reevaluare. In : Tribuna economica. 22 din Codul fiscal. noul text de lege limiteaza recunoasterea rezervelor din reevaluare din punct de vedere fiscal la momentul scaderii din gestiune a mijloacelor fixe caruia ii sunt aferente. nu e necesar a fi reevaluate. legiuitorul a tinut cont de principiul potrivit caruia modificarea legii fiscale nu poate avea 12 Popovici. 12 Prezentul articol este structurat pe cele doua teze ale noului text de lege. iar a doua parte a articolului prezinta regimul fiscal al cheltuielilor privind activele reevaluate care sunt cedate/casate dupa data de 1 mai 2009. 26-37. determinându-se astfel valorile reevaluate. Aceste cheltuieli erau deductibile inaintea intrarii in vigoare a Codului fiscal. p.

nr. (51) art. Exemplu 15 . evidentiata in sold la 31 decembrie 2006 pentru reevaluarile efectuate in perioada 01 ianuarie 2004 – 31 decembrie 2006. 22 din Codul fiscal. respectiv cota-parte a cheltuielilor cu amortizarea aferenta reevaluarilor se impoziteaza pe masura inregistrarii acestor cheltuieli. din 1 ianuarie 2004. in valoarea fiscala a mijloacelor fixe amortizabile se includ si reevaluarile contabile efectuate potrivit legii.  partea ramasa neamortizata. Astfel. Astfel. Incepand cu 1 ianuarie 2008. respectiv:  reevaluarile efectuate.efecte retroactive. Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevedeau includerea in valoarea fiscala a mijloacelor fixe si a reevaluarilor efectuate. potrivit legii. conform prevederilor art. legiuitorul a tinut cont de principiul potrivit caruia modificarea legii fiscale nu poate avea efecte retroactive. Normele veneau in completarea Legii prin recunoasterea drept cheltuieli deductibile a amortizarii aferente rezervelor din reevaluare. insa cheltuielile cu amortizarea aferenta rezervelor din reevaluare care au fost constituite dupa data de 1 ianuarie 2004 sunt considerate si venituri impozabile.G. Incepand cu 2007. Incepand cu 1 mai 2009.U.1 cheltuielile cu amortizarea aferenta rezervelor din reevaluare sunt considerate in continuare cheltuieli deductibile. calculul amortizarii fiscale la mijloacele fixe reevaluate a fost clarificat prin modificarea si completarea Codului fiscal. Astfel. Pentru aplicarea primei teze a alin. 7 alineatul (1) punctul 33 litera c) din Codul fiscal. iar a doua reevaluare efectuandu-se dupa aceasta data. 34 produce efecte retroactive partiale. modificat si completat. 22 din Codul fiscal se propune prezentarea unui caz practic. amortizarea aferenta rezervelor din reevaluare constituite inainte de 1 ianuarie 2004 si inregistrate dupa data de 1 mai 2009 nu se impoziteaza conform noului alin. in care un mijloc fix achizitionat in anul 2002 este reevaluat de doua ori. modificarea introdusa prin O. potrivit legii. respectiv au fost considerate cheltuieli nedeductibile numai acele cheltuieli cu amortizarea surplusului din reevaluare care erau aferente unor reevaluari efectuate dupa data de 1 ianuarie 2004. (51) al art. prima data inainte de 1 ianuarie 2004.  reevaluarile efectuate dupa data de 1 ianuarie 2007. pana la data de 31 decembrie 2003. respectiv schimba regimul fiscal al reevaluarilor efectuate in perioada 1 ianuarie 2004 – 30 aprilie 2009. Daca la schimbarea regimului fiscal al acestor cheltuieli.

500 lei Amortizarea fiscala anuala dupa reevaluare este 97.500/39 ani).000 lei Amortizarea fiscala anuala dupa reevaluare este 99. s-a achizitionat un imobil in valoare de 80.000 lei / 36 ani = 2. rezultata in urma reevaluarii de la 31 decembrie 2003. a carui durata de viata este de 40 de ani. lei aferenti surplusului din reevaluare inregistrat la 31 decembrie 2003 (19.000 lei "Cheltuieli de exploatare privind "Amortizarea constructiilor" amortizarea imobilizarilor" 2. cheltuielile cu amortizarea aferenta reevaluarii din 31 decembrie 2003 erau cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil.000 lei. este cea liniara.000 lei / 40 ani = 2. Anul 2003 2812 „Amortizarea constructiilor“ = 212 „Constructii“ 2. 3. conform art. Amortizarea fiscala anuala este 80. Pentru inregistrare s-a ales aceeasi metoda. La 31 decembrie 2006. 16 . imobilul a fost reevaluat din nou.000 lei.500 lei/an privind amortizarea imobilizarilor“ In perioada 2004 – 2006. in suma de 2.500 lei.500 lei / 39 ani = 2. Metoda de amortizare aplicata.500 lei 212 „Constructii“ = 105 „Rezerve din reevaluare“ 9. Anul 2006 2812 „Amortizarea constructiilor“ = 212 „Constructii“ 7. 24.000 lei 212 „Constructii“ = 105 „Rezerve din reevaluare“ 19. a fost de 97. adicaamortizarea calculata si inregistrata se elimina din valoarea bruta a imobilului.000/36 ani). incepand cu 1 ianuarie 2007 se prezinta in felul urmator:  2. Anii 2004-2006 6811 „Cheltuieli de exploatare = 2812 „Amortizarea constructiilor“ 2.  250 lei aferenti surplusului din reevaluare inregistrat la 31 decembrie 2006 (9. Metoda de reevaluare aleasa a fost cea pe baza de valori nete.750 lei/an privind amortizarea imobilizarilor“ Structura cheltuielii cu amortizarea imobilului in cauza. Valoarea de piata. Anii 2007-20__ 6811 „Cheltuieli de exploatare = 2812 „Amortizarea constructiilor“ 2. Anul 2003 6811 = 2812 2.500 lei. a fost de 99. Valoarea de piata.000 lei. In luna decembrie 2002.1.750 lei.750 lei. respectiv metoda neta.000  500 lei aferenti valorii de achizitie a imobilului (80. rezultata in urma reevaluarii de la 31 decembrie 2006. La 31 decembrie 2003.000/40 ani). imobilul a fost reevaluat.

„Amortizare fiscala“. in limita soldului creditor al acesteia. partea din rezerva din reevaluare care a fost anterior dedusa se include in veniturile impozabile ale perioadei in care se efectueaza operatiunile de reevaluare ulterioare datei de 31 decembrie 2003. 715 din Norme. care au fost impozitate la momentul inregistrarii amortizarii acestora conform art. ci se deduc din baza de impozitare a impozitului pe profit cu trecerea concomitenta pe venituri a acestor sume pe masura inregistrarii. In ipoteza unei reevaluari viitoare prin care se inregistreaza o descrestere a valorii mijlocului fix. date in aplicarea art. Conform pct. se impoziteaza pe masura inregistrarii amortizarii fiscale a imobilului. Astfel se impune modificarea textului pct. 715 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. dar se si impoziteaza pe masura inregistrarii (dupa 1 mai 2009). (51) din Codul fiscal. majorand astfel baza de impunere a impozitului pe profit. cota-parte din cheltuiala cu amortizarea imobilului aferenta reevaluarii din 31 decembrie 2006 in suma de 250 lei/an. Cheltuielile cu amortizarea aferenta rezervei din reevaluare care au fost inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004 se deduc la calculul profitului impozabil. Regimul fiscal al cheltuielilor cu cedarea/casarea mijloacelor fixe reevaluate Impozitarea rezervelor din reevaluarea mijloacelor fixe cedate/casate a fost reglementata incepand cu 1 ianuarie 2004 de Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. In situatia descresterii valorii mijlocului fix. Dupa data de 1 mai 2009. 22 alin. realizandu-se astfel o dubla impozitare a acestei rezerve. atunci se scade rezerva din reevaluare. II. respectiv se trateaza din punct de vedere fiscal ca venit impozabil. 715 din Norme (a 3-a teza) prin exceptarea de la impozitare a acelor surplusuri din reevaluare.Incepand cu 1 mai 2009. 19 din Codul fiscal. 24. prevedea ca rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor. dat in aplicarea art. se impune corelarea dispozitiilor prevederilor pct. suma de 250 lei nu se inregistreaza ca venit. rezerva din reevaluare dedusa la calculul profitului impozabil se trece pe venituri conform pct. 715 din Normele Codului fiscal. daca in urma reevaluarii se inregistreaza o descrestere a valorii mijlocului fix. Punctul 12 al Normei. Avand in vedere noul regim fiscal al cheltuielilor cu amortizarea surplusului din reevaluare care au fost inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004. pierdute ca urmare a descresterii valorii mijloacelor fixe. recunoscandu-se numai in registrul fiscal de calcul al impozitului pe profit al societatii ca un element similar veniturilor. Din punct de vedere contabil. iar valoarea fiscala ramasa neamortizata se recalculeaza corespunzator. in situatia in care au fost deductibile din 17 . aceste cheltuieli nu sunt considerate nedeductibile.

(3) din O. surplusul din reevaluare se trece in alte rezerve atunci cand surplusul reprezinta un castig realizat. in care un mijloc fix achizitionat in anul 2001 este reevaluat de doua ori. (5) din Codul fiscal.G. realizat pe masura amortizarii mijlocului fix. (51) al art. nr. iar a doua oara dupa aceasta data. respectiv care reprezinta castig realizat conform normelor contabile in vigoare. 34. 34 din 11 aprilie 2009. dupa care la sfarsitul anului 2009 imobilul se vinde. nr. Incepand cu 1 ianuarie 2008. Astfel. daca rezervele sunt aferente unor reevaluari efectuate dupa data de 1 ianuarie 2004. Incepand cu 1 mai 2009.U. Normele contabile cu privire la realizarea castigului din rezervele din reevaluare sunt prezentate la pct. 22 din Codul fiscal reduc din efectul retroactiv al Ordonantei nr. respectiv nu se impoziteaza partea din rezervele din reevaluare (inregistrate dupa 1 ianuarie 2004) aferente activelor cedate dupa 1 mai 2009 care sunt amortizate. cu modificarile si completarile ulterioare. Normele metodologice2 date in aplicarea noului alin. respectiv la momentul modificarii destinatiei acestor rezerve. conform O.5. Metode de amortizare 18 . 1. 22 alin. de asemenea. 111 alin. prima data inainte de 1 ianuarie 2004. prevederile de mai sus au fost abrogate de H. rezervele din reevaluare erau considerate elemente similare veniturilor potrivit prevederilor art.579/2007 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. impozitarea rezervelor din reevaluarea mijloacelor fixe cedate/casate se realizeaza la momentul scaderii din gestiune a acestor mijloace fixe. Astfel.profitul impozabil. Pentru aplicarea acestor prevederi.P. partea rezervei din reevaluare care este amortizata trebuie prezentata in contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare“.G. respectiv se impoziteaza la data scaderii din gestiune a mijloacelor fixe reevaluate. Pentru aplicarea celei de a doua teze a alin. respectiv la data scoaterii din gestiune a mijlocului fix.F. 1. nr.M. Castigul se considera.752/2005. 22 din Codul fiscal se propune prezentarea unui caz practic. 1. sunt elemente similare veniturilor. (51) al art. respectiv diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza valorii de achizitie se trece pe alte rezerve pe masura utilizarii mijlocului fix. dupa aceasta data.

7. In : Gestiunea si contabilitatea firmei. se produc intrări şi ieşiri de active imobilizate. rata anuală a amortizării trebuie recalculată în funcţie de durata efectivă de folosire care este mai mică de 12 luni. Lucian. Politici contabile privind amortizarea imobilizarilor corporale. în cursul anului. B ─ amortizarea degresivă. v.Atât în teoria. amortizarea anuală se calculează numai în regim liniar. la data punerii în funcţiune a mijlocului fix.13 Reglementările fiscale româneşti prevăd trei regimuri de amortizare a imobilizărilor: A ─ amortizarea liniară. 8. Regimul de amortizare liniar este sistemul de amortizare de "drept comun". Pentru mijloacele fixe de natura construcţilor. stabilite proporţional cu numarul de ani ai duratelor normale de utilizare a mijloacelor fixe. nr. Se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe.Utilizarea regimului de amortizare liniară se aprobă de Consiliul de Administraţie al agentului economic. C ─ amortizarea accelerată. 2005 19 . 13 Cernusca. A. Relaţiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt : Amortizare anuală = Valoare de intrare * Cota de amortizare 100 Cota de amortizare = ──────────── Durata de viaţă utilă Durata de viaţă utilă = Durata normală de utilizare O problemă a calcului amortizării este aceea în care. Prorata amortizării se calculează în raport de luna următoare celei în care s-a produs intrarea ( punerea în funcţiune ) sau ieşirea ( scoaterea din funcţiune ). prin care imobilizarile pot fi amortizate legal. cât şi în practica contabilă se utilizează o metodologie de calcul a amortizării. Este problema denumită în literatura de specialitate prorata temporis a amortizării. Deci. Amortizarea liniară constă în calcularea şi alocarea uniformă a valorii contabile de intrare a activelor amortizate pe toata durata normală de funcţionare exprimată în ani. care se realizează prin mai multe procedee. adică metoda fiscală normală.

1: PLANUL DE AMORTIZARE DUPĂ METODA LINIARĂ Exerciţiul Anul N Anul N+1 Anul N+2 Anul N+3 Anul N+4 Valoare imobilizării la începutul anului 10000000 8541667 6041667 3541667 1041667 Amortizare anuală = Amortizare Anuală 1458333 2500000 2500000 2500000 1041667 cumulată 1458333 3958333 6458333 8958333 10000000 10000000 * 25% = 2500000 An N+1. Pentru a exemplifica acest regim de amortizare luăm în considerare următoarele date : .valoarea de intrare a mijlocului fix : 10000000 lei .durata de viaţă utilă : 4 ani . N+2.punerea în funcţiune : 1 august an N. N+3 7 Amortizare anuală = 10000000 * 25% * ── = 1458333 An N 12 5 Amortizare anuală = 10000000 * 25% * ── = 1041667 12 20 Valoare contabilă 8541667 6041667 3541667 1041667 - netă .Număr luni folosite Prorata temporis = Cota de amortizare * ─────────────── Număr luni folosire anuală Număr luni folosire anuală = Număr luni într-un an Astfel amortizarea anuală se calculează după cum urmează : Amortizare anuală = Valoare de intrare * Prorata temporis Această amortizare reprezintă amortizare anului în cursul căruia a avut loc intrarea sau ieşirea mijlocului fix. În funcţie de relaţiile de calcul al regimului de amortizare liniar tabloul ( planul ) de amortizare se prezintă astfel : Tabelul 1.

tradiţională şi simplă. însă nu ţine seama de influenţa progresului tehnic. 14 Manolescu.5 . fiind cea mai folosită datorită uniformităţii cheltuielilor exerciţiului şi a costurilor în timp. 2006 21 . iar ultima este stabilită astfel încât să ducă la completarea celor 4 ani de utilizare normală a mijlocului fix. Aceşti coeficienţi pot fi modificaţi numai prin hotărâre a Guvernului. Regimul de amortizare degresiv se aplică în două variante :  varianta fără influenţa uzurii morale ( AD1 ).2 . în comparaţie cu amortizarea liniară. Bucuresti : ASE. .coeficientul de multiplicare. Prezintă avantajul că atenuează tendinţa unităţilor patrimoniale de eludare a fiscalităţii. dacă durata normală de utilizare ( durata de viaţă ) a mijlocului fix de amortizat este între 2 şi 5 ani.cota de amortizare degresivă c . .Prima amortizare este redusă proporţional cu timpul de utilizare efectiv ( în luni ).  varianta cu influenţa uzurii morale ( AD2 ). Coeficientul de multiplicare ( k ) poate avea următoarele valori : . Metoda de amortizare degresivă constă în suplimentarea ( multiplicarea ) cotelor de amortizare liniară cu anumiţi coeficienţi ( k ) prevazuţi de legislaţia în vigoare şi anume : Cd = c * k Unde Cd . respectiv de uzura morală. Amortizarea degresivă.cota de amortizare liniară k .2.14 Sistemul liniar constituie baza de calcul a celorlalte sisteme ( regimuri ) de amortizare. dacă durata normală de utilizare ( durata de viaţă ) a mijlocului fix de amortizat este între 5 şi 10 ani. Amortizarea liniară este clasică. presupune accelerarea procesului de amortizare în primii ani de la punerea în funcţiune. Armonizarea contabilitatii la directivele europene si la standardele internationale de contabilitate: teza de doctorat. la propunerea Ministerului Finanţelor. Dan. dacă durata normală de utilizare ( durata de viaţă ) a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani. Astfel că la sfârşitul duratei de viaţă utilă amortizarea cumulată este egală cu valoarea de origine a mijlocului fix.5 .1. B.

Amortizarea se obţine prin împărţirea valorii rămase de amortizat la numărul de ani rămaşi.valoarea de intrare a mijlocului fix = 10000000 .5 = 37. Din acel moment şi până la expirarea duratei normale se trece la aplicarea metodei liniare. diferenţa de ani reprezentând influenţa uzurii 22 .5% Tabelul 1. luat ca exemplu la metoda liniară: .Cea mai des utilizată este prima variantă ( AD1 ) în cadrul căreia amortizarea se calculează astfel: .durata utilă de viaţă = 4 ani Cd = c * k Cd = 25% * 1.pentru următorii ani – se aplică aceaşi cotă de amortizare degresivă la valoarea rămasă de amortizat până în anul în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică decât amortizarea anuală determinată prin împărţirea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămaşi.5% = 3750000 Amortizare anuală N+1 = 6250000 * 37.5% = 2343750 Amortizare calculată N+2 = 3906250 * 37.2: PLANUL DE AMORTIZARE DUPĂ METODA DEGRESIVĂ ( AD1 ) Exerciţiul Anul N Anul N+1 Anul N+2 Anul N+3 Valoare imobilizării la începutul anului 10000000 6250000 3906250 1953125 Amortizare Anuală 3750000 2343750 1953125 1953125 cumulată 3750000 6093750 8046875 10000000 Valoare contabilă netă 6250000 3906250 1953125 - Amortizare anuală N = 10000000 * 37. Pentru exemplificare considerăm acelaşi mijloc fix.pentru primul an de funcţionare – aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea de intrare a mijlocului fix.5% = 1464844 Amortizare calculată N+2 = 3906250 * ½ ani rămaşi = 1953125 Amortizare anuală N+2 luată în considerare = 1953125 Amortizare anuală N+3 = 195312 Calcularea amortizării anuale după metoda amortizării degresive în varianta cu influenţa uzurii morale ( AD2 ) permite amortizarea mijloacelor fixe într-o perioadă de timp mai mică decât durata normală de utilizare. .

Cluj – Napoca. În acest caz e necesară calcularea cotei de amortizare influenţată de uzura morală şi cotele anuale de amortizare pot fi modificate conform legislaţiei în vigoare.a. în primul an de funcţionare. Întrebarea este care metodă e mai bună? Răspunsul va fi în funcţie de obiectivele întreprinderii. 2004 23 .D. ca urmare a creşterii cheltuielilor de exploatare. care determină reducerea profitului impozabil. C. Editura Risoprint. în cheltuielile de exploatare. Amortizările anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat. Amortizarea accelerată constă în includerea. Exemplu: - valoarea de intrare a mijlocului fix : 10000000 - durata utilă de viaţă : 4 ani Tabelul 1. bineînţeles. de "agresivitatea" cu care vrea să abordeze gestiunea fiscală şi. prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămaşi.3: PLANUL DE AMORTIZARE DUPĂ METODA ACCELERATA Exerciţiul Anul N Anul N+1 Anul N+2 Anul N+3 Valoare imobilizării la începutul anului 10000000 5000000 3333334 1666668 Amortizare anuală N = Amortizare anuală cumulată 5000000 1666666 1666666 1666668 5000000 6666666 8333332 10000000 10000000 * 50% Valoare contabilă netă 5000000 3333334 1666668 - = 5000000 5000000 Amortizare anuală = ─────── = 1666666 3 ani rămaşi Utilizarea metodei de amortizare accelerată reprezintă o formă de recuperare în ritm rapid a valorii imobilizărilor pentru evitarea uzurii morale. Modele şi implicaţii financiare. după regimul liniar. V.morale. s...15 15 Lăcătuş. Utilizarea metodei degresive de amortizare permite unităţilor să realizeze economii la impozitul pe profit la începutul perioadei de viaţă a imobilizărilor. Amortizarea. de decizia Adunării Generale a Acţionarilor sau Asociaţilor. a unei amortizări de până la 50 % din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.

la propunerea Adunării Generale a Acţionarilor ( AGA ) la societăţile comerciale. care sub aspect fiscal.Pentru alegerea uneia sau alteia dintre metodele de amortizare menţionate. trebuie să se analizeze atât implicaţiile fiscale. respectiv Consiliului de Administraţie la regiile autonome. tentează sistemul de amortizare care presupune includerea pe cheltuieli a unei amortizări mai mari. Din punct de vedere al contabilităţii. Utilizarea regimului de amortizare accelerat se aprobă de către Ministerul Finanţelor. 24 . respectiv a Consiliului de Administraţie la regiile autonome. constituie o modalitate normală de amortizare. În acest sens. cât şi nevoile în activitatea investiţională a întreprinderii. este mai simplu de aplicat sistemul liniar. modernizări sau retehnologizări. care va diminua apoi profitul impozabil şi care va permite recuperarea sumelor pentru a fi reinvestite în noi mijloace fixe. Competenţele de aprobare a utilizării regimului de amortizare liniar sau degresiv revin Adunării Generale a Asociaţilor sau Acţionarilor ( AGA ) la societăţile comerciale.

se desfasoara activitati specifice de instruire si formare profesionala. In cadrul companiei Alpin S.R. Nr. Toate produsele si serviciile companiei sunt controlate si evaluate dupa un plan stabilit anterior. Compania Alpin S.L.R. pune la dispozitie servicii de calitate ca reparatii frigidere. 2.L. Alpin S.L. Persoana de contact: Marculescu Marcel Adresa: Str Oasului.R.1.CAPITOLUL 2: STUDIU DE CAZ PRIVIND AMORTIZAREA LA S.L.1. 2. Alpin S. Firma are un personal de 3 angajati.C.R.L.1.R.R.L. Date de identificare Numele companiei: Alpin S.R. judetul Satu Mare. este o companie recunoscuta pe piata din Romania.C. ALPIN S. a fost infiintata in anul 1995 si este situata in Satu Mare. Prezentarea generală a S. congelatoare.L Alpin S. 23 Localitate: Satu Mare Judet: Satu Mare Telefon: 0261/841908 Fax: 0261/841908 25 .

Această metodă poate fi aplicată la calcularea uzurii 26 . E de menţionat că în baza calculării uzurii mijloacelor fixe după primele trei metode.valoarea de intrare a obiectului respectiv. Suma uzurii nu depinde de intensitatea utilizării activului şi se determină prin raportul valorii uzurabile către numărul anilor (perioadelor gestionare) ale duratei de funcţionare utilă. congelatoare Tipul companiei: .C.2.N. se determină ţinând cont numai de volumul de produse. se recomandă următoarele metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe: a) liniară. Obiectul de activitate Produse si servicii: . kilometrajul parcurs etc.Prestator servicii 2. este pusă valoarea uzurabilă.2. Uzura lunară va fi determinată de volumul efectiv de produse fabricate sau servicii prestate din luna gestionară. Ultimele două metode fac parte din metodele accelerate. iar valoarea de bilanţ se va micşora întocmai cu aceeaşi sumă până se va egaliza cu valoarea rămasă probabilă. piese. Metoda în raport cu volumul de produse (piese) fabricate (de producţie).1. valoarea uzurabilă a obiectului va fi decontată (repartizată) uniform pe parcursul duratei de funcţionare utilă. În conformitate cu această metodă. conform cerinţelor acestei metode. Norma uzurii va fi egală cu raportul 100 către numărul de ani ai duratei de funcţionare utilă. Mărimea uzurii acumulate va varia în raport cu modificarea volumului de producţie. Metoda liniară. b) în raport cu volumul de produse (articole) fabricate (metoda de producţie). c) degresivă cu rată descrescătoare: d) soldului degresiv. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung". iar după a patra metodă . articole. Uzura calculată. Determinarea duratei de viaţă contabile şi fiscale a imobilizărilor corporale În conformitate cu cerinţele S.2. Totuşi valoarea rămasă probabilă este necesară pentru a determina uzura obiectului din ultimul an al duratei de funcţionare utilă.reparatii frigidere.

să reducă costul produselor fabricate. Respectiv. există următorul echilibru: sumele mai mari ale uzurii plus cheltuielile (consumurile) de întreţinere şi reparaţie mai mici în primii ani de utilizare sunt aproximativ egale cu sumele mai mici ale uzurii calculate plus cheltuielile mai mari de reparaţie în anii ulteriori de exploatare. norma de uzură (metoda liniară) a utilajului constituie 20%.mai mari. în caz de necesitate a scoaterii din uz a maşinilor.utilajelor tehnologice. obiectele (maşinile. suma uzurii unor mijloace fixe se calculează în baza normei de uzură prevăzută după metoda liniară. Prin urmare. Ele stimulează dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific. Ultimele două metode necesită o atenţie deosebită şi o caracteristică mai profundă. Din această cauză. majorată nu mai mult de două ori. deoarece întreprinderea are posibilitate în primii ani să deconteze cea mai mare parte a valorii uzurabile. ba chiar şi a altor tipuri de mijloace fixe. 27 . din punctul de vedere teoretic. care. însă ea nu este lipsită de natura practică de folosire a maşinilor şi utilajelor. pierderile vor fi minimale. utilajelor sub influenţa pieţei. uzura calculată în primii ani e mai mare. De exemplu. iar în a doua jumătate a duratei de funcţionare utilă . utilajele) în a doua jumătate a duratei de funcţionare se supun mai des reparaţiilor. Pe parcursul duratei de funcţionare utilă. la prestarea serviciilor. nemijlocit. Metoda degresivă cu rata descrescătoare (cumulativă). Concomitent. Acest coeficient se calculează prin raportul numărului de ani a duratei de funcţionare (în ordinea descrescătoare) către suma anilor duratei de funcţionare utilă (numărul cumulativ). În scopuri fiscale suma uzurii se determină din valoarea de bilanţ la sfârşitul anului gestionar şi norma de uzură aferentă categoriei respective a mijloacelor fixe. respectiv să micşoreze preţul de vânzare şi să devină competitivă. Conform acestei metode. această prezentare poartă caracter teoretic. participă la fabricarea produselor. Grafic aceasta poate fi prezentat în felul următor: Evident. fară pierderi mari. iar în cei ulteriori . În baza acestei metode. cheltuielile de reparaţie în primii ani de funcţionare sunt mai mici. Utilizarea metodelor accelerate dă posibilitate întreprinderii. să introducă noi tehnologii. iar în anii ulteriori -mai mică. noi maşini şi utilaje. uzura este determinată prin produsul unui coeficient şi a valorii uzurabile. Metode accelerate.obţinerea unui volum mai mic. La baza acestor metode este pusă teoria ce prevede obţinerea unui volum mai mare de produse şi servicii în primii ani de funcţionare a mijloacelor fixe. Metoda soldului degresiv.

construcţiilor speciale. schema 1) pe parcursul duratei de utilizare . respectiv şi a volumului avantajului obţinut. Ţinând cont de aceasta. iar după doi ani s-a intensificat brusc utilizarea acestuia. în conformitate cu schema obţinerii avantajului economic. Prin urmare. inventarului de producţie şi 28 . un avantaj mai mic (linia b).a obiectului. În acest scop există mai multe recomandări sau argumente. atunci şi suma uzurii calculate în fiecare an trebuie să fie la fel egală (linia a1). inventar agricol etc. În agricultură. Evident că calcularea uzurii.N. combine.C. schema 1. nu trebuie să fie înţeleasă în sensul propriu al cuvântului.treptat. utilajele tehnologice de producţie.). Schema 1 Corespunderea mărimii uzurii mijloacelor fixe cu schema obţinerii avantajului economic pe parcursul duratei de funcţionare utilă . Aceasta contribuie trecerea de la o metodă de calculare a uzurii la alta. întreprinderea trebuie să folosească metoda liniară. în primii doi ani de utilizare întreprinderea a folosit utilajul într-un schimb. Când întreprinderea intenţionează în primii ani de utilizare să obţină un avantaj economic mai mare. mijloacele de transport. atunci şi suma uzurii calculate (linia b1 ) trebuie să corespundă acestei scheme. întreprinderea trebuie să folosească una din metodele accelerate de calculare a uzurii: degresivă cu rata descrescătoare sau metoda soldului degresiv.să admitem cinci ani . Dacă întreprinderea planifică că va obţine un volum (mărime) egal al avantajului economic (linia a. mai cu seamă .Alegerea metodei de calculare a uzurii Prevederile S. Principala regulă în soluţionarea acestei probleme constă în următoarea: uzura calculată pe parcursul duratei de funcţionare utilă trebuie să corespundă schemei privind obţinerea avantajului economic (beneficiului) din utilizarea activului respectiv. determinând astfel majorarea avantajului. Ea se explică în felul următor. De exemplu. Această metodă poate fi recomandată pentru a calcula uzura clădirilor. Modificarea programului de utilizare (trecerea de la un schimb la două sau trei) a activului provoacă creşterea intensificată a acestuia. Întreprinderea de sine stătător alege acea metodă din cele examinate care corespunde intereselor ei şi situaţiei financiare. În acest caz.privind utilajele unicale şi foarte scumpe etc. pentru maşinile agricole (tractoare. este raţională aplicarea metodei liniare. 16 pune la dispoziţia întreprinderii mai multe metode de calculare a uzurii. din punct de vedere economic. întreprinderea trece de la metoda liniară la una din metodele accelerate de calculare a uzurii (liniile c şi c1). Ea poate fi aplicată la utilizarea de către întreprindere a metodelor de calculare a uzurii privind maşinile. iar în anii ulteriori .

2) înfăptuirea investiţiilor capitale ulterioare (reparaţia capitală ale cărei cheltuieli au fost capitalizate). instalaţiilor de transmisiune. Dacă în această comparare apare o suficientă diferenţă (în S.gospodăresc. Necesitatea reexaminării duratei de functionare utilă a mijloacelor fixe este conditionată de diferiţi factori: 1) comiterea unor greşeli de calculare a duratei de funcţionare utilă la punerea în funcţionare a obiectului. 2) modificarea în programa utilizării obiectului care influenţează modificarea respectivă în schema obţinerii avantajului economic (profitului) şi altele. În conformitate cu paragraful 52 al S. în unele cazuri. 16 nu se indică mărimea concretă a acestei diferenţe. însă este prevăzută o perioadă mai mare de 3-4 luni).N. Revizuirea duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe Periodic. De exemplu. 3) influenţa uzurii morale. modernizarea obiectului. calculatoarelor de birou etc. Dacă în rezultatul concretizării s-a dovedit divergenţă suficientă (metoda de calculare a uzurii nu corespunde schemei obţinerii avantajului economic). atunci întreprinderea revizuieşte metoda aplicată 29 . dar la punerea în funcţiune nu cunoştea modul de utilizare pe întreg termenul. uzura utilajului va fi calculată după metoda liniară. atunci durata de funcţionare utilă se revizuieşte. Drept temei de a o concretiza servesc: 1) neargumentat a fost aleasă metoda de calculare a uzurii la punerea obiectului în funcţiune. întreprinderea concretizează durata de funcţionare utilă pe parcursul perioadei de utilizare. extinderea întreprinderii. la a căror fabricare participă activul respectiv etc. na determinat care va fi schema de obţinere a avantajului economic pe parcursul duratei de utilizare a activului. În acest caz.C. la alegerea metodei de calculare a uzurii mijloacelor fixe să se ţină cont şi de următoarea regulă: dacă întreprinderea.N. E raţional.C. mobilei. în momentul punerii în funcţiune. întreprinderea a achiziţionat un utilaj. Se recomandă de a determina această durată la momentul revizuirii şi de a o compara cu acest indicator calculat la momentul punerii în functiune. scăderea competitivităţii produselor la piaţă. atunci ea aplică metoda liniară. 16. reconstruirea. instrumentelor. întreprinderea e datoare să concretizeze şi metoda de calculare a uzurii privind obiectul de mijloace fixe respectiv.

30 .până la momentul revizuirii ei şi face corectări în suma uzurii calculate pe perioada de gestiune şi pe cea viitoare. valoarea recuperabilă a activului poate fi considerat ca fiind valoarea lui de utilizare. Astfel. activul nu este depreciat şi nu este necesară estimarea celeilalte valori. Dacă nu există nici un motiv pentru a crede că valoarea de utilizare a unui activ depăşeşte în mod semnificativ preţul net de vânzare. În acest caz. din încasările nete din cedare. Dar.3. dacă una dintre aceste valori depăşeşte valoarea contabilă a activului. în afară de următoarele situaţii:  fie preţul net de vânzare al activului este mai mare decât valoarea contabilă. Astfel de situaţii avem când un activ este păstrat pentru a fi cedat. există totuşi situaţii când nu este posibilă determinarea preţului net de vânzare datorită faptului că nu există o bază pentru a se face o estimare sigură a sumei obtenabile din vânzarea activului de bunăvoie. valoarea recuperabilă a activului poate fi considerată egală cu preţul său net de vânzare. Este posibil să se determine preţul net de vânzare chiar dacă un activ nu este tranzacţionat pe o piaţă activă. în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. Valoarea recuperabilă este determinată pentru un activ individual. De exemplu. valoarea recuperabilă este determinată pentru unitatea generatoare de numerar căreia îi aparţine activul.1. între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. în principal.  fie valoarea de utilizare a activului poate fi estimată a fi apropiată de preţul net de vânzare şi acesta din urmă poate fi determinat. cu excepţia activului care nu generează intrări de numerar din folosirea lui continuă. 2.2. Acest lucru se întâmplă pentru că valoarea de utilizare a unui activ păstrat pentru a fi cedat va consta. Nu este întotdeauna necesar a se determina şi preţul net de vânzare al unui activ şi valoarea lui de utilizare. Evaluarea valorii recuperabile Acest Standard defineşte valoarea recuperabilă ca fiind maximul dintre preţul net de vânzare al unui activ şi valoarea de utilizare. aceste intrări fiind în mare măsură independente de cele provenind din alte active sau grupuri de active. din moment ce fluxurile viitoare de numerar rezultate din folosirea continuă a activului până la cedare este posibil să fie neglijabile. Testul de depreciere (IAS 36) 3.

Preţul net de vânzare nu reflectă o vânzare forţată. altele decât cele care au fost deja recunoscute ca datorii. între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. mai puţin costurile cedării. preţul net de vănzare se bazează pe cele mai bune informaţii disponibile pentru a reflecta suma pe care o întrprindere ar putea să o obţină. Dacă nu există nici un contract de vânzare sau o piaţă activă pentru un activ. Uneori. cât şi pentru datorie.Preţul net de vânzare Preţul net de vânzare este valoarea ce se poate obţine din vânzarea unui activ de bunăvoie. preţ ce este ajustat în funcţie de costurile suplimentare care ar fi direct atribuibile cedării activului. o întreprindere ia în cosnsiderare rezultatul tranzacţiilor recente cu active similare ce aparţin aceleiaşi ramuri economice. după deducerea costurilor de cedare. cedarea unui activ solicită cumpărătorului să preia o datorie şi doar un singur preţ net de vânzare este diponibil atât pentru activ. Preţul net de vânzare reflectă aşteptările pieţei referitoare la fluxurile viitoare de numerar pentru un activ. Cel mai bun exemplu pentru preţul net de vânzare al unui activ este preţul într-un contract de vânzare în cadrul unei tranzacţii cu preţ determinat obiectiv. la data bilanţului. Dacă nu există nici un contract de vânzare. sunt deduse pentru a determina preţul net de vânzare. cu excepţia cazului în care conducerea este obligată să vândă imediat. din vânzarea activului de bunăvoie. preţul net de vânzare este preţul de piaţă al activului. minus costurile de cedare. în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. după luarea în considerare de către piaţă a valorii – timp a banilor şi a riscurilor inerente în primirea acelor fluxuri de numerar. între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. Valoarea de utilizare Estimarea valorii de utilizare a unui activ implică următorii paşi:  estimarea viitoarelor intrări şi ieşiri de numerar ce derivă din folosirea continuă a activului şi din ultima lui cedare. Pentru determinarea acestei valori. Pentru determinarea valorii de utilizare:  proiecţiile fluxurilor de numerar trebuie bazate pe ipoteze rezonabile şi admisibile ce reprezintă cea mai bună estimare a conducerii în privinţa setului de condiţii economice care 31 . dar un activ este tranzacţionat pe o piaţă activă. în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.  aplicarea ratei de actualizare adecvate pentru aceste fluxuri viitoare de numerar. Costurile cedării.

Proiecţiile bazate pe aceste previziuni şi prognoze trebuie să acopere o perioadă de maximum cinci ani. Previziunile şi prognozele financiare detaliate. cu excepţia cazului în care o rată mai mare poate fi justificată. trebuie estimate prin extrapolarea proiecţiilor bazate pe previziuni şi prognoze ce folosesc o creştere constantă sau descrescătoare pentru anii ulteriori. în afara perioadei acoperite de cele mai recente previziuni şi prognoze. Pentru folosirea informaţiilor rezultate din previziuni şi prognoze. Dacă este adecvat. Această rată este constantă sau descrescătoare. Proiecţiile fluxului de numerar până la sfârşitul duratei de viaţă utilă a unui activ sunt estimate prin extrapolarea proiecţiilor fluxului de numerar bazate pe previziuni şi prognoze financiare folosind o rată de creştere pentru anii următori. sau pe piaţa pe care este folosit activul. rata de creştere este zero sau negativă. O importanţă mai mare trebuie acordată dovezilor externe. dacă există. în afara cazului în care poate fi justificată o perioadă mai lungă. o întreprindere ia în considerare dacă informaţiile reflectă teorii rezonabile şi admisibile şi reprezintă cea mai bună estimare a conducerii în legătură cu setul de condiţii economice care vor exista în cursul duratei de viaţă utilă rămase a activului. pe o bază rezonabilă şi consecventă. disponibile. explicite şi credibile pentru fluxuri viitoare de numerar pe perioade mai mari de cinci ani nu sunt.  proiecţiile fluxurilor de numerar trebuie bazate pe cele mai recente previziuni şi prognoze financiare ce au fost aprobate de conducere.  proiecţiile pentru fluxul de numerar. sectoarele sau pentru ţara sau ţările în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea. Estimările fluxurilor viitoare de numerar trebuie să includă:  proiecţii ale intrărilor de numerar din folosirea continuă a activului. cu excepţia cazului în care o creştere a ratei corespunde informaţiilor obiective despre structurile ciclului de viaţă al unui produs sau sector. care urmează a fi primite ( sau plătite) pentru cedarea activului la sfârşitul duratei de viaţă utilă. 32 .  proiecţii ale ieşirilor de numerar ce generează în mod necesar intrări de numerar din utilizarea continuă a activului şi care pot fi direct atribuite activului. în afara cazului în care o rată crescătoare poate fi justificată. în general.vor exista în timpul duratei de viaţă utilă rămase a actvului. Această rată de creştere nu trebuie să depăşească rata medie de creştere pe termen lung pentru produsele.  fluxuri nete de numerar.

estimările fluxurilor viitoare de numerar nu includ:  intrările de numerar din cantitative care generează intrări de numerar din utilizarea continuă. Când o întreprindere devine angajată într-o restructurare este probabil ca unele active să fie afectate de această restructurare. Deoarece fluxurile de numerar viitoare sunt estimate pentru activul aflat în stare curentă. estimarea ieşirilor viitoare de numerar include o estimare a oricărei ieşiri de numerar suplimentare ce este aşteptată să aibă loc înainte ca activul să fie gata pentru utilizare sau vânzare. Pentru a evita dubla evidenţiere.  cheltuieli viitoare de capital care vor îmbunătăţi sau mări activul peste standardul de performanţă iniţial impus. De exemplu. 33 . Estimările fluxurilor de numerar viitoare nu trebuie să includă ieşiri sau intrări de numerar viitoare estimate ce sunt aşteptate să apară din:  restructurare viitoare. fie maniera în care sunt conduse afacerile. Fluxurile de numerar trebuie estimate pentru activul aflat în stare curentă. în care o întrprindere nu este încă angajată  cheltuieli viitoare de capital care vor îmbunătăţi sau mări activul peste standardul de performanţă iniţial impus. care sunt în mare măsură independente de intrările de numerar din activele sub revizie  ieşirile de numerar aferente obligaţiilor care au fost deja recunoscute ca datorii.Proiecţiile ieşirilor de numerar includ cheltuieli de regie viitoare ce pot fi atribuite direct utilizării activului sau alocate acestuia pe o bază rezonabilă şi consecventă. acesta este cazul unei clădiri în construcţie sau al unui proiect de dezvoltare care nu este încă finalizat. Restructurarea este un program planificat şi controlat de conducere şi care schimbă în mod semnificativ fie aria de aplicabilitate a afacerilor în care întreprinderea este angajată. sau beneficiile viitoare aferente generată din această cheltuială viitoare. Când valoarea contabilă a unui activ nu include încă toate ieşirile de numerar care trebuie generate înainte de a fi gata pentru utilizare sau vânzare. O dată ce întreprinderea este angajată în restructurare:  estimările viitoare intrări şi ieşiri de numerar pentru determinarea valorii de utilizare reflectă reducerile de cost şi alte beneficii din restructurare. valoarea de utilizare nu reflectă:  ieşirile de numerar viitoare sau economiile aferente costului sau beneficiile ce se aşteaptă a fi generate dintr-o restructure viitoare în care o întreprindere nu este încă angajată.

Fluxurile viitoare de numerar sunt estimate în valuta în care vor fi generate şi apoi actualizate. Estimările viitoarelor fluxuri de numerar includ cheltuieli viitoare de capital necesare pentru a menţine sau a susţine un activ la standardul lui de performanţă impus iniţial. după deducerea costurilor din cedare estimate. Rata de actualizare nu trebuie să reflecte riscurile pentru care estimările viitorului flux de numerar au fost ajustate. utilizând o rată de actualizare adecvată acelei valute. estimările viitoarelor fluxuri de numerar nu includ estimările viitoarelor intrări de numerar ce se aşteaptă a fi generate din această cheltuială. 34 . între părţi aflate în cunoştinţă de cauză. Estimarea fluxurilor de numerar ce urmează a fi primite sau încasate pentru cedarea unui activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă este determinată într-un mod similar cu preţul net de vânzare al activului. Până ce o întreprindere efectuează cheltuieli de capital ce îmbunătăţesc sau măresc un activ peste standardul de performanţă iniţial impus. în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. cu excepţia cazului în care. dar şi de cel al creşterilor (descreşterilor) viitoare specifice ale preţurilor.estimările ieşirilor viitoare de numerar pentru restructurare sunt tratate printr-o  prevedere referitoare la restructurare. Rata de actualizare trebuie să fie rata înainte de impozitare ce reflectă evaluările pieţei curente ale valorii – timp a banilor şi riscurile specifice activului. O întreprindere transformă valoarea curentă folosind cursul de schimb valutar disponibil la data bilanţului. la estimarea acelor fluxuri nete de numerar:  o întreprindere foloseşte preţuri predominante la data estimării pentru active similare care au atins sfârşitul duratei de viaţă utilă şi care au fost exploatate în condiţii similare cu acelea în care activul va fi folosit  acele preţuri sunt ajustate ţinând cont de efectul creşterilor viitoare de preţ corespunzătoare inflaţiei generale. Estimările fluxurilor viitoare de numerar nu includ:  intrările sau ieşirile de numerar din activităţi financiare  încasări sau plăţi aferente impozitului pe profit Estimarea fluxurilor nete de numerar ce urmează a fi plătite ( sau încasate ) pentru cedarea unui activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă trbuie să fie suma pe care o întreprindere se aşteaptă să o obţină din cedarea activului de bunăvoie.

durată şi profil al riscului echivalente cu acelea pe care întreprinderea le aşteaptă a fi generate din activ. în mod normal. atât cât este posibil. în ceea ce priveşte serviciul potenţial şi riscurile. rata de actualizare nu reflectă riscuri pentru care estimările fluxului viitor de numerar au fost ajustate. Pentru a evita dubla evidenţiere.O rată care reflectă evaluările pieţei curente asupra valorii – timp a banilor şi riscurile specifice activului este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o dacă au ales o investiţie care ar genera fluxuri de numerar cu valori. Când rata specifică unui activ nu este disponibilă direct de pe piaţă. o evaluare de piaţă pentru:  valoare – timp a banilor pentru perioadele până la sfârşitul duratei de viaţă utilă a activului  riscurile ca fluxurile viitoare de numerar să difere de estimări. Această rată este estimată pornind de la rata implicită în tranzacţiile pieţei curente pentru active similare sau de la media ponderată a costului capitalului pentru o întreprindere cotată ce are un activ unic similar cu activul aflat sub revizuire. cum ar fi riscul de ţară. Ca punct de plecare. ca valoare sau durată. deoarece fluxurile viitoare de numerar ce se aşteaptă a fi generate de un activ nu depind de modul în care întreprinderea a finanţat cumpărarea acestuia. riscul de preţ şi riscul fluxului de numerar. Rata de actualizare este independentă de structura capitalului întreprinderii şi de modul în care aceasta a finanţat cumpărarea activului. Scopul este de a estima. o întreprindere foloseşte înlocuitori pentru a estima rata de actualizare. Aceste rate sunt ajustate:  pentru a reflecta modul în care piaţa ar evalua riscurile specifice asociate fluxurilor de numerar planificate  pentru a exclude riscuri care nu sunt relevante pentru fluxurile de numerar planificate Sunt luate în considerare şi riscuri. Există totuşi situaţii când o întreprindere utilizează rate de 35 . întreprinderea poate să ţină seama de următoarele rate:  media ponderată a costului capitalului pentru întreprindere  rata de îndatorare suplimentară a întreprinderii  alte rate de îndatorare. Întreprinderea utilizează. riscul monetar. o rată de actualizare unică pentru estimarea valorii de utilizare a unui activ.

2.actualizare separate pentru perioade viitoare diferite acolo unde valoarea de utilizare reacţionează la riscuri diferite pentru perioade diferite sau la termenele ratelor dobânzilor. adică dacă este probabil ca o întreprindere să nu recupereze valoarea contabilă a activului. contabilizarea pentru evenimente viitoare este contrară sistemului de cost istoric. . Contraargumentele care au dus la respingerea criteriului permanenţă:  este dificil de identificat dacă o pierdere din depreciere este permanentă.recunoaşterea pierderii se face doar dacă se consideră probabil ca un activ să fie afectat de pierdere din depreciere. Argumentele pentru criteriul permanenţă sunt:  metoda evită recunoaşterea unei descreşteri temporare a valorii recuperabile a unui  recunoaşterea unei pierderi din depreciere se referă la operaţii viitoare. drept pentru care există riscul ca prin folosirea acestui criteriu recunoaşterea unei pierderi din depreciere să fie întârziată.  acest criteriu este în contradicţie cu conceptul de bază conform căruia un activ este o resursă care va genera beneficii economice viitoare. . Dacă deja au avut loc evenimente care au dus la micşorarea valorii recuperabile a unui activ. La data constatării deprecierii. valoarea contabilă a acestuia trebuie să fie redusă în acea măsură. Iniţial s-au avut în vedere mai multe criterii pentru recunoaşterea unei pierderi din depreciere în situaţiile financiare.criteriul economic . De asemenea amortizarea va reflecta aceste pierderi viitoare după terminarea duratei de viaţă utilă aşteptate pentru un activ.recunoaşterea pierderii se face imediat. Recunoaşterea şi evaluarea unei pierderi din depreciere IAS 36 cere ca o pierdere din depreciere să fie recunoscută ori de câte ori valoarea recuperabilă a unui activ este mai mică decât valoarea sa contabilă.2.criteriul probabilitate . şi anume: . 3. 36 . ori de câte ori valoarea recuperabilă este mai mică decât valoarea contabilă.criteriul permanenţă – recunoaşterea pierderii se face doar dacă pierderea din depreciere este permanentă. activ. Contabilitatea de angajamente bazată pe cost nu poate reflecta evenimentele fără a face referire la aşteptările viitoare. întreprinderea nu poate şti dacă este temporară sau permanentă.

este relevant a se lua în considerare valoarea – timp a banilor şi riscurile specifice respectivului activ. în special. Unele standarde naţionale stabilesc folosirea criteriului „probabilitate” ca bază pentru recunoaşterea unei pierderi din depreciere şi cer.  reprezintă un prag mai înalt pentru recunoaşterea pierderilor din depreciere. atunci când este recunoscută. De exemplu. 37 . implementarea acestui criteriu ca o pierdere din depreciere să fie recunoscută numai dacă totalul fluxurilor de numerar viitoare generate de un activ este mai mic decât valoarea contabilă a activului.  aceasta evită recunoaşterea pierderilor din depreciere temporare şi crearea de câştiguri potenţiale volatile ce pot induce în eroare utilizatorii situaţiilor financiare. chiar dacă valoarea justă a unui activ este mai mică decăt valoarea sa contabilă. Argumente pentru criteriul probabilitate. Una dintre caracteristicile acestei abordări este aceea că bazele pentru recunoaştere şi măsurare ale unei pierderi din depreciere sunt diferite. Contraargumentele pentru criteriul probabilitate. bazat pe suma fluxurilor de numerar viitoare neactualizate. Această situaţie poate apărea mai ales dacă activul are o durată de viaţă utilă mare. atunci când se determină dacă un activ este depreciat.Criteriul probabilitate susţine folosirea unui prag de recunoaştere bazat pe totalul fluxurilor de numerar viitoare (neactualizate şi fără alocarea costurilor cu dobânda) ca o abordare practică pentru implementarea criteriului probabilitate. O pierdere din depreciere. o întreprindere raţională va lua o decizie de investiţii. atunci nu va fi recunoscută nici o pierdere din depreciere. sunt:  folosirea unui prag de recunoaştere bazat pe valorile neactualizate este conformă cu cadrul general al costului istoric. este măsurată ca fiind diferenţa dintre valoarea contabilă a activului şi valoarea recuperabilă evaluată la valoarea justă. bazat pe suma fluxurilor viitoare de numerar neactualizate:  atunci când se constată faptul că un activ poate fi depreciat.  preţul net de vânzare şi valoarea de utilizare sunt dificil de evidenţiat – preţul pentru cedarea unui activ sau o rată de actualizare adecvată sunt greu de estimat. De aceea. ca abordare practică. atunci când un activ are o durată de viaţă utilă mare. dacă totalul fluxurilor de numerar neactualizate este mai mare decât valoarea contabilă a activului. Acest fapt se adevereşte.

Această reducere constituie o pierdere din depreciere. Orice pierdere din deprecierea unui activ reevaluat trebuie tratată ca o descreştere din reevaluare. în măsura în care pierderea din depreciere nu depăşeşte suma păstrată în surplusul din reevaluare pentru acelaşi activ. factori cum ar fi probabilitatea sau permanenţa pierderii din depreciere sunt subânţeleşi în această evaluare. valoarea recuperabilă a activului este mai mică decât valoarea contabilă a acestuia. conform acelui Standard Inernaţional de Contabilitate. decât dacă există o indicaţie că un activ poate fi în mod semnificativ depreciat.  factorii de probabilitate sunt deja conţinuţi în determinarea valorii de utilizare. Recunoaşterea unei pierderi din depreciere pe baza criteriului economic. pentru a se determina dacă acesta este depreciat. 38 . IAS 36 se bazează pe un „criteriu economic” pentru recunoaşterea unei pierderi din depreciere. Pierderea din deprecierea unui activ reevaluat este recunoscută ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere. Valoarea contabilă a unui activ trebuie adusă la valoarea lui recuperabilă dacă. şi numai dacă.  dacă există o schimbare nefavorabilă în presupunerile făcute pentru determinarea valorii recuperabile. IAS 36 nu cere unei întreprinderi să estimeze valoarea recuperabilă a fiecărui activ în fiecare an. nevoile utilizatorilor sunt mai bine satisfăcute dacă aceştia sunt informaţi periodic despre această schimbare survenită. În estimarea valorii – timp a banilor şi a riscurilor specifice unui activ. Prin urmare. în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare şi în cerinţa ca valoarea recuperabilă să fie maximul dintre preţul net de vânzare şi valoarea de utilizare. O pierdere din depreciere trebuie recunoscută imediat ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere. Oricum. o pierdere din deprecierea unui activ reevaluat este recunoscută în mod direct în contul oricărui surplus din reevaluarea activului. în afara cazului în care activul este înregistrat la valoarea reevaluată pe baza unui alt Standard Inernaţional de Contabilitate. s-a ajuns la concluzia că un „criteriu economic” ar fi cel mai bun criteriu care oferă informaţii folositoare utilizatorilor în estimarea fluxurilor de numerar viitoare ce vor fi generate de întreprindere ca întreg. Aceasta înseamnă că o pierdere din depreciere este recunoscută ori de câte ori valoarea recuperabilă a unui activ este mai mică decât valoarea sa contabilă.

pe o bază sistematică de. acest lucru este cerut de un alt Standard Inernaţional de Contabilitate.66% Amortizarea anuală este: Aa = 16.R.0 = 20% 39 . amortizarea activului trebuie ajustată în perioade viitoare pentru a aloca valoarea contabilă revizuită a activului.165. Calculul şi înregistrarea amortizării în contabilitate Amortizarea liniară Societatea Alpin S.000 lei/an Amortizarea lunară este: Al = 4.a lungul duratei de viaţă utilă rămase. Dacă este recunoscută o pierdere din depreciere.66% x 25.000/6 = 694. prin compararea valorii contabile revizuite a activului cu baza lui fiscală.000 = 4. şi numai dacă. Ca(%) = 100/n Ca(%) = 100/6 = 16.valoare de intrare = 350.165.L. Impozitul pe profit. achiziţionează şi pune în funcţiune în luna iunie 2009 un mijloc fix: .4.cota anuală de amortizare degresivă: 10% x 2.000.000. mai puţin valoarea lui reziduală ( dacă există vreuna ).000. achiziţionează un mijloc fix la data de 28 decembrie 2009 în valoare de 25. După recunoaşterea unei pierderi din depreciere.durată normală de funcţionare conform catalogului: 10 ani . orice creanţe sau datorii aferente privind impozitul amânat sunt determinate pe baza IAS 12. Durata normală de funcţionare a mijlocului fix este de 6 ani.R.167 lei Amortizarea degresivă Societatea Alpin S.L. o întreprindere trebuie să recunoască o datorie dacă.Când valoarea estimată a unei pierderi din depreciere este mai mare decât valoarea contabilă a activului la care se referă.000 lei şi îl pune în funcţiune la data de 1 ianuarie 2010 .cota anuală de amortizare: 100/10 = 10% .000 lei . 2.

L.600 114688000/5 91.000.600.937. La data de 11.600 8 45.360.875.000.800.2010 Alpin S.R.688.05.200 22.266.200.R.937.000 35.000.000 2 280000000 x 20% 224.937.000 280.000 4 179200000 x 20% 143.000 lei se amortizează contabil ca şi mijloace fixe.600 0 10 16.937.000 3 224000000 x 20% 179.937. Determinarea amortizării fiscale şi impactul ei asupra impozitului pe profit a) Consiliul de administraţie al Alpin S.000.750..000 5 143360000 x 20% 6 114688000 x 20%= 114.000 28.000 22. hotărăşte că numai imobilizările corporale cu valoare de intrare mai mare decât 20.800 22.000 56.600 7 68. Se recepţionează mijlocul fix şi 40 .5.000/3 = 4.400 22.672.840.937. preţ unitar 15.Amortizarea anuală se va calcula astfel: Amortizarea Ani Mod de calcul 1 350000000 x 20% Valoarea ramasă degresivă anuală 70.812.600 9 22.L.000 44.000 lei.000.600 22.667 2. achiziţionează de la SC MARALEMN SA o maşină de găurit cu factură fiscală.000.

502. durata normală de funcţionare între 8-12 ani.2.000 lei.3 „ Amortizarea instalaţiilor.063 lei/EURO.000 nedeductibile fiscal” b) SC Alpin S.8. valoarea în vamă a maşinii este de 3000 EURO. durată normală de funcţionare între 2-4 ani.8. 108.000 . o maşină pentru aplicat adezivi şi lacuri. deci.000 deductibile fiscal” 681. În luna iunie se înregistrează în contabilitate.000 mijloacelor de transport.1.R. 15.1.189. se lucrează în două schimburi. verifică încadrarea în HG 2139/2004: cod clasificare 2. de la SC SCROLL SA Germania.  amortizarea fiscală lunară 108. conform invoice şi Declaraţie vamală de import definitivă.se pune în funcţiune.502.4.189.502. mijloacelor de transport.3 „Amortizarea instalţiilor. Comisia de recepţie.000/2 x 12 luni = 650.950.000 lei. se înregistrează în contabilitate.1.600.600. uzura fizică va fi accentuată.969 lei/lună  amortizarea contabilă 108. curs valutar 36. amortizarea maşinii pentru aplicat adezivi şi lacuri: % = 281.1 „Cheltuieli cu amortizarea 650.625 lei În luna iunie. verifică încadrarea în HG 2139/2004: cod de clasificare 2.189. 41 1.L achiziţionează din import. animalelor şi plantaţiilor” 681. amortizarea maşinii de găurit achiziţionate.  amortizare fiscală lunară 15.000/6 x 12 = 1. % = 281.600. recepţionează şi pune în funcţiune maşina.000 lei/lună  amortizare contabilă 15. Consiliul de administraţie hotărăşte amortizarea maşinii în 6 ani.2 „ Cheltuieli cu amortizarea 14.000/8 x 12 = 1. datorită faptului că în procesul tehnologic este singura maşină de acest tip în dotare. Comisia de recepţie.

656 = 82. Diferentele temporare pot fi: o Diferente temporare impozabile: vor genera sume impozabile in determinarea profitului impozabil al exercitiilor viitoare atunci cand valoarea contabila a creantei/ datoriei va fi incasata/decontata.1 „ Cheltuieli cu amortizarea deductibile fiscal” 1.1 „Cheltuieli cu amortizarea deductibilă fiscal” Din punct de vedere fiscal. consecinţă a diferenţelor temporare din amortizare Datoriile privind impozitul amanat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit platibile in perioadele contabile viitore.335.552 + 375. recuperabile in perioadele contabile viitoare. 42 . in ceea ce priveste: · Diferentele temporare deductibile · Reportarea pierderilor fiscale nefolosite · Reportarea creditelor fiscale nefolosite Diferenta temporara este diferenta intre valoarea economica (contabila) a unei creante sau datorii din bilant si baza lui fiscala.335.2 „ Cheltuieli cu amortizarea nedeductibile fiscal” 375.959.000 681. influenţa cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor corporale nedeductibile fiscal se relevă astfel: Sold creditor cont 121 „ Profit şi pierdere” x 16% cota de impozit = Sold cont 121 „ Profit şi pierdere” + 681.6.126. prin debitarea contului 681.208 x 16% = 13.173. In bilant acestea vor fi inregistrate ca datorie cu impozitul pe profit amanat.animalelor şi plantaţiilor” 681.656 Din punct de vedere contabil putem concluziona că valoarea de intrare a imobilizărilor corporale se recuperează prin amortizare.633 lei 2. Creantele privind impozitul amanat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit.2 „Cheltuiala nedeductibilă fiscal” 81. in ceea ce priveste diferentele temporare impozabile. IAS 12 – Impozitul amânat.208 lei 82.

în cazul reevaluării activelor. In bilant acestea vor fi inregistrate ca si creanta cu impozitul pe profit amanat. in conditiile in care exista si probabilitatea realizarii de profituri impozabile viitoare fata de care pierderile fiscale sa fie reportate Conform reglementărilor fiscale din ţara noastră. . Impozitul amanat (creanta sau datorie) apare atunci cand: · Exista diferente intre valoarea contabila si baza fiscala a unei creante sau datorii · Aceste diferente sunt reversibile (temporare) · Creantele sau datoriile respective fac obiectul impozitarii Diferentele intre baza fiscala si valoarea contabila pot fi: · Permanente. dar care nu au un activ sau o datorie corespondenta in bilant · Exista pierderi fiscale neutilizate. Baza fiscala a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuita acelui activ sau a acelei datorii in scopuri fiscale.în cazul imobilizărilor corporale sau necorporale pentru care amortizarea recunoscută în contabilitate diferă de cea utilizată la calculul profitului impozabil (metode de amortizare diferite. . când gradul de îndatorare este mai mare decât 3. .în cazul în care societatea se împrumută de la instituţii nefinanciare. De asemenea impozitul amanat poate sa apara atunci cand: · Exista valori deductibile sau impozabile in viitor.: constituirea rezervei legale) · Temporare – care vor genera sume impozabile sau deductibile atunci cand valoarea contabila a activului sau datoriei este recuperata. impozitele amânate apar în următoarele situaţii: . . respectiv stinsa. 43 .în cazul înregistrării de provizioane nerecunoscute din punct de vedere fiscal. cheltuieli nedeductibile fiscal (ex. penalitati de neplata a impozitelor la buget) sau venituri neimpozabile (ex.: cheltuieli protocol.în cazul înregistrării de ajustări pentru depreciere sau pierderi de valoare nerecunoscute din punct de vedere fiscal. pentru dobânda care nu depăşeşte nivelul ratei dobânzii de referinţă publicată de BNR. situatie in care diferentele respective nu fac obiectul impozitului amanat. valori amortizabile diferite).o Diferente temporare deductibile: vor genera sume deductibile in determinarea profitului impozabil al exercitiilor viitoare atunci cand valoarea contabila a creantei/datoriei va fi incasata/decontata. durate de utilizare diferite.

2008 44 .000 20. Societatea Alpin S.000 contabilă 22.000 contabilă 3 7..în cazul înregistrării de pierderi fiscale.000 3.500 7. Rezultatul fiscal va fi astfel influenţat de amortizarea fiscală şi nu de amortizarea contabilă.000 8 31.000 lei pentru fiecare din următorii 4 ani.200 30.12. Activul are o durată de viaţă de 4 ani şi o valoare reziduală nulă.500 fiscală 15.500 5. Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + Amortizarea contabilă – Amortizarea fiscală Calculul rezultatului fiscal pe parcursul celor 4 ani: An Rezultatul Amortizarea Amortizarea Rezultatul Impozitul pe profit 1 2008 2009 2010 2011 contabil 2 20.000 20.500 7.500 fiscală 4 15.000 7.12.000 5.R.R.500 6 = 5 * 16% 2.600 31.000 7.500 impozitare 15.500 5.500.12.000 e contabilă 7.000 5.12.201 30.600 3.201 30.000 impozabil 5=2+3-4 12.000 20. Cum se înregistrează în contabilitate impozitele curente şi amânate urmare a utilizării de metode diferite de amortizare din punct de vedere contabil şi fiscal? Situaţia în contabilitate pe parcursul celor 4 ani este următoarea: Valoare Amortizar Amortizare Valoarea Baza 31.500 22.500 lei şi nu amortizarea accelerată din punct de vedere fiscal de 15. 5.500 22.000 10.500 22.000 0 31.200 contabilă 30.000 5.12.L achiziţionează pe 22 decembrie 2007 un utilaj în valoare de 30.500 7.000 7. Presupunem că societatea Alpin S.600 3.000 - - An 1 de În anul 2008 se va înregistra amortizarea contabilă de 7.000 9 31.500 5.000 lei.000 7.000 lei.000 15.L obţine un rezultat contabil de 20. Societatea utilizează metoda amortizării liniare pentru determinarea rezultatului contabil şi metoda amortizării accelerate pentru determinarea rezultatului fiscal.

Rezultatul net = Rezultatul contabil – Cheltuielile cu impozitul pe profit = 20. de fapt. societatea va plăti impozit pe profit în sumă de 2.datorii privind impozitul amânat = 1. Rezultatul net de 16.200) Prin urmare.800 lei este un rezultat determinat pe baza regulilor contabile şi nu a fost influenţat de regulile fiscale care au vizat accelerarea amortizării utilajului.000 – 3.000 lei Cheltuieli cu impozitul pe profit curent = Datorii privind impozitul pe profit curent 2.500 lei (rezultatul impozabil) Dacă amortizarea nu ar fi fost accelerată în scopuri fiscale atunci societatea ar fi trebuit să plătească un impozit de 3.000 + 1.200 lei (16%*7.000).200 = 16.200 lei .000 lei Calculul impozitelor amânate: Valoarea contabilă a activului = 22.200 lei (2.000 lei = 16%* 12.000 lei (16%*20. dar cheltuielile cu impozitul pe profit sunt de 3.000 lei).Înregistrarea impozitului pe profit curent 2.200 lei şi reprezintă. decât ar fi fost normal din punct de vedere contabil. rata de impozitare de 16% aplicată la rezultatul contabil de 20.200 lei.000).500 lei Baza de impozitare a activului = 15. când societatea va trebui să efectueze plăţi mai mari privind impozitul pe profit cu 1.200 – 2.200 lei Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat = Datorii privind impozitul pe profit amânat 1. Înregistrarea constituirii datoriilor privind impozitul amânat 1.500 lei care generează o datorie privind impozitul amânat de 1. Societatea plăteşte în anul N mai puţin impozit pe profit cu 1. În anul N.500).200 lei (16%* 20.cheltuielile cu impozitul pe profit = 3. dacă tranzacţia sau evenimentul respectiv nu ar fi avut consecinţe fiscale.200 lei (3.800 lei. Această sumă se va recupera în anii următori. 45 .000 lei calculat pe baza regulilor fiscale.200 lei In bilanţ: .000 lei Valoarea contabilă a activului > baza de impozitare a activului => o diferenţă temporară impozabilă = 7. societatea plăteşte un impozit pe profit de 2.

500). -datorii privind impozitul pe profit amânat.600 lei Cheltuieli cu impozitul pe profit curent = Datorii privind impozitul pe profit curent 3.000 lei Baza de impozitare a activului = 10. la nivelul bilanţului apar datorii privind impozitul amânat de 800 lei.200 lei (3. aferente anului N+2 = 400 lei 46 .2010 Înregistrarea impozitului pe profit curent 3.000 lei care generează o datorie privind impozitul amânat de 800 lei (16%*5.500 lei care generează o datorie privind impozitul amânat de 400 lei (16%*2.600 lei Calculul impozitelor amânate: Valoarea contabilă a activului = 15.600 – 400).600 lei Cheltuieli cu impozitul pe profit curent = Datorii privind impozitul pe profit curent 3.600 lei Calculul impozitelor amânate: Valoarea contabilă a activului = 7. aferente anului N+1 = -datorii privind impozitul pe profit amânat.200 lei Reluare datorie privind impozitul amânat 400 lei Înregistrarea reluării datoriilor privind impozitul amânat 400 lei Datorii privind impozitul pe profit amânat = Venituri din impozitul pe profit amânat 400 lei În urma acestor înregistrări. iar la nivelul contului de profit şi pierdere o cheltuială cu impozitul pe profit de 3. 31.000 lei Valoarea contabilă a activului este mai mare decât baza de impozitare a activului având drept consecinţă o diferenţă temporară impozabilă de 5.000).000 lei Valoarea contabilă a activului este mai mare decât baza de impozitare a activului având drept consecinţă o diferenţă temporară impozabilă de 2.12. aferente anului N 800 lei = 1.500 lei Baza de impozitare a activului = 5. -datorii privind impozitul pe profit amânat.31 decembrie 2009 Înregistrarea impozitului pe profit curent 3.

la nivelul bilanţului apar datorii privind impozitul amânat de 400 lei.200 lei (3.600 – 400). -datorii privind impozitul pe profit amânat.200 lei (3. 31. aferente anului N+2 = 400 lei Reluare datorie privind impozitul amânat = 400 lei Înregistrarea reluării datoriilor privind impozitul amânat 400 lei Datorii privind impozitul pe profit amânat = Venituri din impozitul pe profit amânat 400 lei La nivelul bilanţului nu mai există datorii privind impozitul amânat deoarece s-a recuperat toată valoarea activului. aferente anului N+3 = 0 lei -datorii privind impozitul pe profit amânat.600 lei Cheltuieli cu impozitul pe profit curent = Datorii privind impozitul pe profit curent 3.600 – 400). iar la nivelul contului de profit şi pierdere există o cheltuială cu impozitul pe profit de 3.-datorii privind impozitul pe profit amânat.2011 Înregistrarea impozitului pe profit curent 3. iar la nivelul contului de profit şi pierdere apare o cheltuială cu impozitul pe profit de 3. 47 .600 lei Calculul impozitelor amânate: Valoarea contabilă a activului = 0 lei Baza de impozitare a activului = 0 lei Valoarea contabilă a activului este egală cu baza de impozitare a activului şi prin urmare nu există diferenţe temporare.12. aferente anului N+1= Reluare datorie privind impozitul amânat 800 lei 400 lei Înregistrarea reluării datoriilor privind impozitul amânat 400 lei Datorii privind impozitul pe profit amânat = Venituri din impozitul pe profit amânat 400 lei În urma acestor înregistrări.

reprezentând una din probele amestecului fiscalităţii în contabilitate dar şi o dovada că se poate realiza o separare a fiscalităţii de contabilitate. In schimb. asa cum rezultă şi din studiul facut de noi în acest sens. metodele de amortizare şi duratele de amortizare) reprezintă tot atâtea posibilităţi pentru întreprindere de a alege politicile contabile pe care le consideră relevante. Alegerea unuia sau altuia dintre elementele necesare pentru a determina amortizarea fiscală (baza de amortizare. Cum amortizarea contabilă. nu este întotdeauna egală cu amortizarea fiscală. costurile întreprinderii vor fi influenţate cu amortizarea contabilă. posibilitatea oferită managementului întreprinderii. ţine de abilitatea raţionamentului său profesional. amortizarea fiscală şi impozitul pe profit Amortizarea contabilă şi amortizarea fiscală a imobilizărilor constituie de asemenea. sursă a inadvertenţelor dintre contabilitate şi fiscalitate.7.metoda cea mai avantajoasă interesului său gestionar. de a alege -atunci când reglementarea ofera mai multe posibilitaţi. 48 . dar la calculul profitului impozabil aceste costuri vor fi deductibile numai în limita unei amortizări determinate conform regulilor fiscale.2. Amortizarea contabilă şi performanţa întreprinderii.

care se regăsesc în:  decizia de investiţie  decizia de recepţie şi punere în funcţiune  decizia de determinare a valorii de intrare a mijlocului fix  decizia de calcul a amortizării Această libertate decizională a managementului unităţii patrimoniale se poate restrânge prin aplicarea legislaţiei fiscale după realizarea rezultatului financiar al unităţii patrimoniale.  În sensul aplicării Codului fiscal al României. 2004. 571/2003. pot fi deductibile fiscal la determinarea rezultatului fiscal al unităţii patrimoniale.CONCLUZII SI PROPUNERI Începând cu 01.01. conceptul unic de „ amortizarea imobilizărilor corporale” capătă un nou sens. cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale sunt reprezentate cu ajutorul contului 681 „ Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele” concurând la rezultatul financiar al unităţii patrimoniale. ele reprezintă o structură relativ flexibilă şi la îndemâna specialiştilor în domeniul tehnic care împreună cu specialiştii din domeniul economic pot oferi soluţia cea mai bună de la caz la caz pentru fiecare bun reprezentând 49 . al duratei normale de funcţionare. al calculului amortizării imobilizărilor corporale. Considerăm că măsurile luate prin aplicarea Codului Fiscal al României nu sunt o îngrădire a drepturilor unităţilor patrimoniale. cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale. data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. sau mai bine zis există o diviziune:  În sensul aplicării Legii contabilităţii . respectiv Codul fiscal al României. Se acordă astfel deplină libertate în managementul investiţiilor unităţii patrimoniale concretizată în imobilizări corporale din punct de vedere al valorii mijloacelor fixe.

o reprezintă fiscalitatea amânată ca urmare a existenţei diferenţelor între regulile contabile şi cele fiscale. insistând asupra cazurilor concrete cu exemple şi studii de impact în gestiunea fiscală a întreprinderi vizând inadvertenţele dintre norma fiscală şi norma contabilă. 50 . Am arătat de ce este necesar să se utilizeze impozitarea amânată în determinarea impozitului pe profit. O posibilă soluţie a convergenţei dintre contabilitate şi fiscalitate. evaluarea şi recunoaşterea activelor şi datoriilor. Diferenţele care apar între rezultatul contabil şi rezultatul fiscal se delimitează în diferenţe permanente şi diferenţe temporare. în special cu privire la măsurarea. precum şi cele care depind în mare măsură de modul în care sunt alese şi aplicate politicile şi tratamentele contabile de către managementul întreprinderii.imobilizări corporale luând în calcul o serie de elemente specifice fiecărei activităţi desfăsurate de unitatea patrimonială.

Neluta. v. 119-122. 39-42. In : Finante. Florentin. Dumitru. 14-16. 2005 9. nr. Contabilitatea imobilizarilor corporale si financiare . Valorile rectificative ale imobilizarilor corporale. v. nr. Hotarare nr. Florentin. In : Tribuna economica. Mitea. 11-12. 7. Politici contabile privind amortizarea imobilizarilor corporale. August 2006 5. Contabilitatea amortizarii imobilizarilor. v. In : Revista finante publice si contabilitate. nr. Amortizarea fiscala a imobilizarilor corporale (mijloacelor fixe). v. 2006 7. 78-80. v.BIBLIOGRAFIE 1. Constantin. 5. 8. p. Florentin. 2004 2. In : Impozite si taxe. nr. p. Reevaluarea imobilizarilor corporale. In: Gestiunea si contabilitatea firmei. Caloian. 7-8. mai 2005 8. asigurari.12. In : Gestiunea si contabilitatea firmei. 10. Stefan. Octombrie 2006 4. 8. 3. p. Raportul dintre reevaluarea si ajustarea valorii contabile a imobilizarilor corporale. Dumitru. 18. Constantin. 7. Bucuresti : ASE. nr. Gheorghe. Lucian. Amortizarea imobilizarilor corporale. 1553 din 18 decembrie 2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe – Monitor Oficial nr 21 / 12 ianuarie 2004 51 . nr. Stefan. 2005 6. In : Revista finante publice si contabilitate. p. 2006 3. Internaţional şi armonizare în contabilitatea din România: teza de doctorat. 5. banci. nr. v. Caloian. 8. 36-39. 2007 10. Caloian. Cernusca. In : Gestiunea si contabilitatea firmei. nr. Gheorghe. 9. p.

Cernusca. Amortizarea imobilizarilor corporale – aplicatii practice -. Dan. p. Modele şi implicaţii financiare. nr. 26-37. 2006 15. v. nr. 7. Cluj – Napoca. 16. Cerasela . Parvu.a. Standardele internationale de contabilitate si reevaluarea imobilizarilor corporale . Radu . Ilie. Lucian. 2. Baluna. nr. 2005 13. Bucuresti : ASE. Manolescu. Armonizarea contabilitatii la directivele europene si la standardele internationale de contabilitate: teza de doctorat. v. 2005 14. Editura Risoprint. 2004 16. In : Gestiunea si contabilitatea firmei. Politici contabile privind amortizarea imobilizarilor corporale. Goagara. s.. V.D. februarie 2004 12. v. In : Tribuna economica. 7. Daniel. Popovici. Amortizarea. In : Gestiunea si ncontabilitatea firmei. Lăcătuş. 15 din 24 martie 1994 *** Republicata privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale 52 .11. 40. 8.. LEGE Nr.