You are on page 1of 55

1

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ŞI ISTORICUL BOLII

Pneumoniile virale au fost identificate în ultimii 30 de ani, constituind un capitol nou
al patologiei pulmonare. Probabil că unele din aceste pneumonii corespund unei vechi
denumiri de „congestie pulmonară” (Woilez, 1872). În 1935, a aparut prima lucrare asupra
pneumoniilor virale, folosindu-se termenul de „pneumonite gripale”; în 1938, s-a folosit
termenul de „pneumonie atipică”, atribuindu-se pentru prima data aceste pneumonii unui
virus.
În anii ce au urmat, pneumoniile virale au fost observate tot mai mult, prin utilizarea
tot mai frecventa a examenelor radiologice, lipsa de răspuns la tratamentul cu antibiotici şi
apariţia epidemică de pneumoniii cu aceste caracter.
Pe măsura izolării a peste 100 de tipuri de virusuri respiratorii, s-a constatat că
pneumoniile virale formează 15 – 30% so chiar mai mult din totalul pneumoniilor. Ele sunt
cunoscute în totalitate numai când se utilizează examenul radiologic şi examene virusologice
şi serologice.
Pneumoniile virale deschid drumul suprainfecţiei bacteriene, rezultând tabloul foarte
frecvent în practică, de „pneumonie mixtă” (virală+bacteriană) sau virobacteriană.



























2

CAPITOLUL II

DATE DIN LITERATURĂ

A. DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA PNEUMONIEI VIRALE
Definiţia:
Pneumoniile virale sunt determinate de o serie de virusuri, putând surveni ca
pneumonii primare sau ca manifestări comune, în cadrul simptomatologiei unor boli virale
(rujeolă, varicelă, boala incluziilor citonegalice).
Pneumonia reprezintă un proces inflamator congestiv, ce afectează portiuni ale
parenchimului pulmonar de mai mică sau mai mare întindere (vezi fig. 1).
Pneumoniile acute nebacteriene (cele mai frecvente la persoanele fără schele
pulmonare), vast ansamblu polietiologie de pneumopatii acute infecţioase nesupurative, sunt
determinate de virusuri sau microorganisme înrudite cu aceştia şi reprezintă între 25 – 30%
din pneumoniile acute.













Fig. 1.


3

Agentul patogen variaza ca frecventa in functie de momentul epidemiologic,
preponderenta fiind infectia cu Mycoplasma pneumonia (50 – 80% din imbolnaviri) sau
agentul Eaton.
Agentii care determina pneumoniile atipice pot fi grupati in:

1. Bacterii cu caracter care le apropie de virusuri:
- Mycoplasme: M. pneumoniae (agentul Eaton, PPLO);
- Rickettsii: R. burnetti (agentul febrei Q);
- chlamydii (Bedsonii): virusul ornitozei/ psitacozei;

2. Virusuri propriu-zise:
- Ortomyxovirusuri (gen influenza virus) specie virusul gripal A (tip A
0
,A
1
,A
2
si
numerosi B);
- Paramyxovirusuri:
 Paramyxovirus (virusul parainfectiei tip 4, cel mai frecvent);
 Morhlivirus (virusul rujeolei);
 Pneumovirus (virusul sincitial respirator);
 Adenovirusuri (gen Mastadenovirus, specie adenovirus tip 1 – 8, 14 –
21);
 Picornavirusuri (gen enterovirus);
 Coxsackie (tip A si tip B);
 Echo (tip 7 – 9, 20 – 26);
 Reovirusuri (reovirus);
 Coronavirusuri (coronavirus).
Pneumoniile virale sunt mai frecvente la adultul tanar si la copii. Rezervorul de virus
este pentru majoritatea agentilor patogeni, omul bolnav, in afara de virusul ornitozei
(rezervorul fiind pasarile) si febra Q (rezervorul fiind bovinele, ovinele, unele rozatoare, calea
de transmisie la om fiind respiratorie).






















4

B. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este format din: caile respiratorii (nasul si cavitatea nazala, faringe,
laringe, trahee, bronhii) si cei doi plamani inveliti in foitele pleurale (vezi fig 2).
Caile respiratorii superioare sunt formate din urmatoarele segmente aflate unul in
continuarea altuia:

NASUL SI FOSELE NAZALE:
In mod curent, sub numele de nas se inteleg si fosele nazale, anatomic, exista insa
dooua organe:
- Piramida nazala, nasul extern sau nasul propriu-zis;
- Fosele nazale, la care sunt anexate si cavitatile paranazale.

FARINGELE – este o cale comuna aero-digestiva care intervine in respiratie si
incalzirea fluxului de aer si conducerea acestuia spre plamani, spre laringe.

LARINGELE – organ al aparatului respirator, prin care aerul trece din portiunea
comuna in portiunea respiratorie. In acelasi timp, laringele este organul principal al fonatiei.
Laringele ocupa regiunea anterioara gatului. Frecvent este situat sub osul hioid, prin
care este legat de limba, inaintea hipofaringelui, fiind acoperit inainte de glanda tiroida.
Varful laringelui se continua cu traheea, captusita de mucoasa laringo-traheala. Corzile
vocale au o dimensiune de cca 4 mm.
Constitutia anatomica a larigelui cuprinde:
- Un schelet cartilaginos;
- Doua articulatii si ligamentele de sustinere;
- Un aparat ligamentos intern;
- Muschii motori;
- Un corp grasos laringean;
- Mucoasa laringeana cu glande anexe;
- Vasele si nervii laringieni.

TRAHEEA: este un tub elastic intins intre laringe si originea bronhiilor
extrapulmonare.
Traheea prezinta o elasticitate redusa datorata structurii sale musculare
fibrocartilaginoase.
Traheea este fixata in sus prin continuarea cu laringele, iar in jos cu cele doua bronhii.
Traheea este formata dintr-o membrana fibro-musculo-elastica in forma de tub, in
grosimea caruia sunt continute in numar de 15-20 inele sau arcuri cartilaginoase incomplete.
La exterior este invelita de un tesut celular lax, iar la interior de o mucoasa.


5



Fig. 2 Aparatul respirator
6



Fig. 3

BRONHIILE: rezulta din bifurcarea traheei: sunt in numar de 2, una dreapta si una
stanga, indreptandu-se fiecare spre hilul plamanului respectiv, in care patrunde si apoi se
ramifica in interiorul plamanilor.
Fiecare bronhie se indreapta in jos, in afara si putin inapoi catre plamanul respectiv,
ambele descriind un unghi de 75°- 89° cu deschizatura in jos. Ele asigura ventilatia
pulmonara.
Forma exterioara a bronhiilor principale este asemanatoare cu cea a traheei, bronhiile
sunt insa mai scurte si mai subtiri.
Intre cele 2 bronhii principale exista deosebiri privind traiectul si calibrul lor: bronhia
dreapta merge putin inapoi, iar cea stanga inainte, bronhia dreapta se apropie mai mult de
verticala, iar cea stanga se apropie ma mult de orizontala (vezi fig. 3).
Intre cele doua bronhii principale se formeaza in acest fel un unghi diedru cu
deschiderea in jos; deoarece bronhia dreapta este mai verticala, corpii straini patrund mai usor
in aceasta si mai rar in cea stanga. Bronhia drepata este mai scurta (25-30 mm), decat cea
stanga (40-50 mm). Bronhia dreapta este mai voluminoasa ( cu diametru de circa 15 mm),
decat cea stanga (cu diamentru de circa 10 mm).
Raporturile bronhiilor principale
Bronhia principala alcatuieste impreuna cu artera pulmonara, cele 2 vene pulmonare,
arterele bronhice, venele bronhice, limfaticele, fibrele plexului (nervos) pulmonar si cu
elementele de tesut conjunctiv, radacina plamanului sau pediculul pulmonar.
Bronhiile principale realizeaza in consecinta raporturi cu toate elementele pediculucui
pulmonar, numite raporturi intrapediculare.
Structura bronhiilor principale este aceeasi cu cea a traheei, dar numarul cartilajelor
complete difera, bronhia stanga contine 9-12 cartilaje, cea dreapta numai 6-7.
Vase si nervi.
Vascularizatia arteriala a bronhiiloe este asigurata de ramuri bronhice din aorta
toracica.
Sangele venos este drenat de 2 vene bronhice, tributare la dreapta venei azygos, iar la
stanga venei hemiazygos accesorie.
7

Limfa este condusa de vasele si nodurile limfatice bronhopulmonare.
Nervii bronhiilor principale provin din plexul nervos pulmonar, care contine ramuri
vegetative. Fiecare bronhie extrapulmonara patrunde in hil si strabate plamanul aproape in
intreaga sa lungime.
Bronhia extrapulmonara dreapta – se imparte la intrarea in hil in 3 bronhii lobare de
gradul al II-lea:
- Bronhia lobara superioara;
- Bronhia lobara mijlocie;
- Bronhia lobara inferioara;
Bronhia extrapulmonara stanga – se bifurca in hilul pulmonar stang in:
- Trunchiul lobar superior;
- Bronhia lobara inferioara.
Bronhiile intrapulmonare sunt compuse din urmatoarele tunici: tunica mucoasa; tunica
musculara si tunica fibroasa.

PLAMANII (fig. 4)– sunt organele principale ale respiratiei.
La nivelul lor se petrece schimbul de gaze intre individ si mediul inconjurator prin care
dioxidul de carbon este eliminat iar oxigenul trece in sange.
Plamanul reprezinta a 33-a – 40-a parte din volumul corpului si a 50-a parte din
greutatea sa, indiferent de varsta la care se considera.

Fig. 4
8

Dimensiunile plamanului variaza cu sexul, varsta, constitutia individuala ca si
momentul functional.
Plamanul masoara:
- 16 cm in diametrul sagital maxim;
- 25 cm in diametrul vertical maxim;
- 10 cm in diametrul transvers maxim.
Dimensiunile celor 2 plamani sunt inegale. Astfel: diamentrul vertical al plamanului
drept este mai mic, insa plamanul este mai lat. Plamanul stang este mai ingust din cauza
pozitiei inimii.
Diametrele maxime ale celor doi plamani stau in raport de le 10:7.
Elasticitatea si consistenta: bogatia in fibre elastice a tesutului pulmonar are o
deosebita importanta in functia sa normala, respiratorie.
Consistenta plamanului este moale, elastica; apasat plamanul da senzatia unui burete.
O presiune mai puternica a mainii va face sa se perceapa un zgomot similar unor basicute care
plesnesc, crepitatii.
Alveolele pulmonare (fig. 5) contin in mod normal aer.
Greutatea absoluta a ambilor plamani este de circa 1300 g. Diferenta dintre sexe este
de maximum 200 g. Plamanul drept este mai greu, cca 700 g decat cel stang, cca 600 g.
Capacitatea plamanului – este reprezentata prin volumul aerului continut. Capacitatea
totala este in medie 4500 – 5000 ml de aer.
Capacitatea vitala a plamanilor reprezinta cantitatea de aer care poate fi inspirata si
expirata prin miscari respiratorii maximale.
Culoarea normala a plamanilor este roz-pal la copii, iar la adulti alba-cenusie, cu pete
negricioase. Plamanii fatului care nu a respirat au o culoare rosie inchisa, si constituie proba
medico-legala pentru stabilirea viabilitatii fatului.
Suprafata plamanului este lucie, datorita fortei viscerale, a pleurei prin transparenta
caruia se vede de obicei conturul poligonal al lobilor periferici.
Forma plamanilor – poate fi comparata pentru fiecare plaman in parte, cu jumatatea
unui con, taiat de la varf spre baza.
Plamanul stang are 2 lobi: unul superior si unul inferior.
Plamanul drept are 3 lobi: superior,mijlociu si inferior.
Hilul plamanului are in general forma unei rachete cu coarda in jos si imparte fata
interna in doua parti.
Hilul este locul pe unde intra si ies intr-un organ elementele anatomice, iar pediculul,
totalitatea elementelor care trec prin hil.
Plamanul stang vine in raport cu canalul toracic si cu aorta toracica, care lasa o
impresiune adanca.
Plamanul drept vine in contact cu esofagul si cu marea vena azygos.
Varful plamanului depaseste orificiul superior al toracelui cu 3 sau 4 cm, are forma
rotunjita.
Baza plamanului se prezinta sub forma unei suprafete triunghiulare largi si foarte
concave.
Baza plamanului drept raspunde lobului drept al ficatului, iar baza plamanului stang
vine in raport cu lobul stang al ficatului si cu fundul stomacului.
Baza plamanului drept este situata mai sus din cauza prezentei ficatului.
Plamanii sunt structurati dupa tipul glandelor acinoase.
Aciniii sunt mici saci ovoizi sau piramidali de cca 1 sau 2 mm lungime,
Alveola pulmonara este o structura in forma de sac, masurand 1/10 pana 2/10 mm,
deschis in conductul alveolar.
9

Numarul alveolelor este de cca 250/mm², ceea ce duce la un numar de cca 150
milioane pana la 4 miliarde pentru intreg plamanul.

Fig. 5

VASCULARI ZATI A PLAMANULUI
Este constituita din:
Circulatia functionala deserveste functia respiratorie a plamanului. Ea incepe cu
ventriculul drept al inimii si se termina in atriul stang.
Circulatia de nutritie aduce parenchimului pulmonar oxigen si substante nutritive,
pentru necesitatile metabolice.
Circulatia limfatica constituie al doile drum de intoarcere a sangelui venit prin
sistemele arteriale.
Artera pulmonara – ia nastere din ventriculul drept. Originea sa se gaseste inaintea
arterei aortei, este situata mai mult in pericard. Artera pulmonara vine in raport inainte cu
plastronul sternocostal, la dreapta cu portiune ascendenta a aortei, la stanga cu auriculul stang,
iar inapoi este despartita de peretele anterior al atriului stang.
Ramura dreapta a arterei pulmonare da o serie de 5 ramuri lobare.
Venele pulmonare – sunt in numat de doua pentru fiecare plaman: una inferioara si una
superioara.
Vasele circulatiei de nutritie.
Arterele bronsice: de la originea lor, se indreapata una spre stanga si una spre dreapta.
Calibrul variaza intre 1 si 2 mm diametru. Ele merg numai pana la lobuli, deoarece
acestia primescsange din artera pulmonara.
Venele bronsice – conduc sangele neoxigenat in:
- Vena mare azygos (cele din partea dreapta);
- Vena mica azygos (cele din partea stanga).
Sistemul limfatic – incepe la nivelul alveolelor, prin vase capilare limfatice.
Capilarele limfatice, neuniform calibrate se impletesc cu reteaua capilarelor sanguine,
in septurile intraalveolare.
10

Vasele limfatice ale parenchimului pulmonar se dispun in doua retele:
- Reteaua limfatica pleurala superficiala;
- Reteaua limfatica peribronho-vasculara profunda.
Ganglionii limfatici se impart in doua grupe:
 ganglionii peritraheo-bronhici;
 ganglionii intrapulmonari.

I NERVATI A PLAMANULUI – se face prin plexurile pulmonare situate pentru fiecare
plaman cate doua in jurul bronhiei principale, plexurile din dreapta si din stanga prezentand si
anastomoze intre ele.
In inervatia plamanului, nervul vag are o contributia capitala, preponderenta morfologic si
functional.

PLEURELE
Sunt doua membrane seroase, in forma de saci fara deschidere, menite sa asigure
alunecarea usoara a plamanului in timpul miscarilor respiratorii.
Date anatomice: fiecare plaman poseda cate o pleura. Ca orice membrana scroasa, pleura
va fi formata dintr-o foita viscerala si o foita parietala, cele doua foite fiind una in continuarea
celeilalte, la nivelul unei linii de reflexie.
Intre cele doua foite exista un spatiu virtual, cavitatea pleurala, care devine real numai
cand intre foite se aduna un lichid patologic sau patrunde aer.

I NERVATI A PLEUREI
- pleura viscerala – este inervata din ramuri colaterale care pleaca in parte din nervii
bronhopulmonari inainte de a intra in hil iar pe de alta parte din interiorul
plamanului;
- pleura parietala este constituita din trei segmente:
 segmentul costal;
 segmentul mediastinal;
 segmentl diafragmatic.
Segmentul costal - se intinde de la stern la corpurile vertebrelor, captusind fata
posterioara a sternului si muschiul transvers al toracelui, coastele si muschii intercostali.
Segmentul mediastinal – adera la tesutul conjunctival mediastinului. Datorita prezentei
pedicului pulmonar dispozitia pleurei mediastinale difera deasupra, la nivelul si dedesubtul
acestuia.
Segmentul diafragmatic – acopera fata posterioara a diafragmei si este aderenta la
muschi.

FIZIOLOGIA RESPIRATIEI
Respiratia face parte dintre functiile vegetative, de nutritie.
Actul respirator este constituit din doua etape fundamentale:
- procesul de respiratie externa sau pulmonara prin care se face schimbul de O
2
si
CO
2
la nivel pulmonar;
- procesul de respiratie interna sau celulara,prin care se face schimbul de gaze la
nivel celular.
Procesul de respiratie este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la moartea celulelor,
deoarece organismul nu dispune de rezerve de O
2
, iar acumularea de CO
2
este toxica pentru
celule.

11

Ventilatia pulmonara
Aerul atmosferic este introdus in plaman prin procesul de ventilatie pulmonara, prin
care se mentine constanta compozitia aerului alveolar.
Mecanica respiratiei
Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a
doua procese:
- inspiratia
- expiratia.
Inspiratia este un proces activ care se datoreaza contractiei muschilor inspiratori
ducand la marirea tuturor diametrelor cutiei toracice. In timpul inspiratiei aerul atmosferic
patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare. Inspirul normal dureaza o
secunda.
In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori
(sternocleidomastoidian,pectoralul mare, dintatul mare si trapezul).
Expiratia normala este un proces pasiv, care urmeaza fara pauza dupa inspiratie.In
expiratie, o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior. Expiratia dureaza aproximativ
doua secunde la adult. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute
anterior.
Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o freceventa
de 14-16 / minut la barbat si 18/minut la femeie.Frecventa respiratiei creste in functie de
nevoia de O
2
si de prezenta CO
2
.
In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate deveni
activa prin inervatia muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele abdominale, care
deplaseaza diafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile costale, reducand volumul
toracelui.
In inspiratie, prin cresterea volumului pulmonar, alveolele se destind si volumul lor
creste. Ca urmare, presiunea aerului in regiunea alveolara scade. Se creeaza astfel o diferenta
de presiune intre aerul atmosferic (unde presiunea ramane neschimbata) si presiunea
intrapulmonara (care scade). In felul acesta aerul patrunde prin caile respiratorii pana la
alveole , pe baza fortei fizice.
In expiratie, prin retractia plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei toracice, se
intalnesc doua faze :
- prima, in care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticitatii cartilajelor si
ligamentelor ei;
- a doua, in care plamanul elastic, in tendinta de a se retracta spre hil, exercita o presiune
de aspiratie asupra cutiei toracice.
Ciclul respirator (1inspiratie+1expiratie) are o durata de 3 secunde, ceea ce revine la
20 miscari respiratorii/ minut (normal aproximativ 12-20) - frecventa respiratorie. In efort
fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de asemenea in conditii patologice:
febra, hipertiroidism, hipercapnie,hipoxie(tahipnee).










12


Volumele respiratorii - volumele de gaz. (Fig.6)


Fig.6
In conditiile de repaus, fiecare respiratie vehiculeaza un volum de circa 500 cmc aer,
denumit volum curent (VC).Dar, nu tot acest volum de aer participa la schimburile respiratorii
care se fac la nivelul alveolelor , deoarece o parte din aerul inspirit ramane in caile
respiratorii. Spatiul ocupat de acest volum de aer, constituie spatiul mort anatomic si are
valori de aproximativ 150 cmc.
Se mai utilizeaza notiunea de spatiu mort functional care defineste volumul de aer, nu
participa efectiv la schimburile pulmonare.
In conditii normale, spatial mort anatomic coincide cu cel functional, dar in anumite
conditii patologice se produc decalaje intre aceste volume.
Peste volumul respirator curent, o inspiratie maxima poate introduce inca aproximativ
1500 cmc aer , care poarta denumirea de volum inspirator de rezerva (VIR) sau aer
suplimentar, iar printr-o expiratie fortata, dupa o expiratie obisnuita poate elimina inca o
cantitate 1000-1500cmc aer denumit volum expirator de rezerva (VER) sau aer de rezerva.
VC+VIR +VER=capacitatea vitala (CV) se determina prin efectuarea unei expiratii
fortate dupa o inspiratie maxima.
Capacitatea vitala :
- la barbati este mai mare (≈4,8 l) ;
- la femei este mai mica(≈3,2 l).
Capacitatea vitala pulmonara – valoarea fiziologica este de aproximativ 3600-4000 ml.
CV creste in timpul efortului fizic si scade la persoanele sedentare. Ea depinde de
suprafata corporala, de varsta, de antrenament la efort.
13

Volumele si capacitatile pulmonare sunt importante pentru stabilira diagnosticului si
prognosticului diferitelor boli pulmonare, totusi ele nu dau indicatii directe despre functia
ventilatorie.
Schimbul alveolar de gaze
Aerul atmosferic ajuns in plamani prin ventilatie este condus in alveole, unde are loc
schimbul de gaze intre aerul alveolar si sange, la nivelul membranei alveolo-capilare. Acest
schimb se face prin difuziune, in functie de presiunea partiala a gazelor respiratorii- O
2
si
CO
2
- de o parte si de alta a membranei alveolo-capilare.
Ventilatia pulmonara normala sau normoventilatia se realizeaza la concentratii
alveolare ale :
- CO
2
de 5-6% mentinute la o frecventa respiratorie normala, de repaus(12-20/min.)
- O
2
de 14%
Hiperventilatia: cand CO
2
scade si O
2
creste. Procesul este complexat reflex prin apnee
si bradipnee.
Hipoventilatia: cand CO
2
creste si O
2
scade, compensate reflex prin polipnee.
Presiunea partiala a unui gaz in amestec (legea lui Dalton) este proportionala cu
concentratia gazului in amestec si este egala cu presiunea pe care ar exercita-o asupra peretilor
recipientului , un gaz, daca acesta ar ocupa singur recipientul.
In aerul alveolar, presiunea partiala este : pentru- O
2
=100 mmHg
-CO
2
=40 mmHg
In sangele venos, presiunea partiala este : pentru – O
2
= 37-40 mmHg
-CO
2
= 46 mmHg
Datorita diferentei de presiune, CO
2
trece din sangele venos in aerul alveolar, iar O
2

trece din aerul alveolar in sangele venos. Schimbul de gaze se face cu viteza foarte mare.
Daca membrana alveolara este ingrosata (edem pulmonar, emfizem) schimbul de gaze
este alterat , mai ales in ce priveste O
2
si se instaleaza hipoxemia.
Reglarea respiratiei
Procesele metabolice avand o intensitate variabila in functie de activitatea
organismului, consumul de O
2
si producerea de CO
2
vor fi, de asemenea, diferite. Adaptarea
ventilatiei pulmonare la necesitatile variabile ale organismului se realizeaza permanent, gratie
unor mecanisme extrem de fine, care regleaza ventilatiile prin modificarea atat a frecventei,
cat si amplitudinii respiratiilor.
Reglarea nervoasa (Fig. 7): o respiratie se realizeaza prin interventia centrilor
respiratori. Acestia asigura o reglare automata a respiratiei. Exista centri respiratori primari,
situati in bulb , si centri respiratori accesori, localizati la nivelul puntii. Activitatea centrilor
nervosi bulbopontini este modificata atat in intensitate, cat si in frecventa, sub influente
nervoase si umorale.

Fig.7
14

Influentele nervoase pot fi de doua feluri :
- directe, de centri nervosi encefalici ( din hipotalamus si scoarta cerebrala) sau de alti
centri vecini;
- reflexe, de la receptorii raspanditi in organism.
Influentele nervoase directe corticale permit controlul voluntar, in anumite limite, al
miscarilor ventilatorii. Ele explica modificarile respiratorii in stari emotionale, precum si
reflexele conditionate respiratiei.
Sub influenta scoartei cerebrale are loc reglarea comportamentala a respiratiei.
Respiratia poate fi oprita voluntar(apnee) pentru cateva zeci de secunde sau 3-4 minute
la cei antrenati. Actul ventilator se adapteaza unor activitati psiho-sociale (vorbitul, cantatul
vocal sau la instrumente muzicale de suflat) sau psiho-fizice (eforturi profesionale). Expiratia
poate fi accelerata (polipnee) sau incetinita (bradipnee) voluntar.
Reglarea umorala a respiratiei se datoreaza influentelor exercitate asupra centrilor
respiratori de catre o serie de substante. Rolul cel mai important in aceasta reglare il joaca
CO
2
si O
2
si variatiile de pH ale sangelui si ale LCR.
Rolul CO
2
este esential si de aceea aceasta substanta a fost denumita – hormonul
respirator. El actioneaza direct asupra centrilor respiratori. Cresterea presiunii de CO
2
in
sangele arterial cu numai 0,5 mmHg este urmata de dublarea debitului ventilator pulmonar.
Scaderea presiunii CO
2
determina rarirea respiratiei si chiar oprirea ei.
Rolul O
2
este de asemenea important. Scaderea O
2
din sangele arterial exercita
chemoreceptorii vasculari si determina intensificarea respiratiei.
Respiratia in conditii de aer rarefiat si comprimat
Respiratia pulmonara se adapteaza si in functie de presiunile partiale ale CO
2
din aerul
inspirat. Cand presiunea atmosferica este scazuta (hipobarism) la altitudini de peste 8000 m,
sau in cazul zborurilor la mare inaltime, scade presiunea O
2
si se produce hipoxemia.
In cazul respiratiei de aer comprimat ( hiperbarism) intalnita la scafandri, in
submarine, se produce hipoxie si rarirea respiratiilor:
- la C%=33% CO
2
in aer respirat , se produce narcoza;
- la C%=40% CO2 in aer inspirat se produce moartea;





















15

C. EPIDEMIOLOGIA PNEUMONIILOR VIRALE


Incidenta pneumoniilor virale variaza dupa raspandirea regionala a virusurilor, dupa
varsta, aglomeratii umane, anotimp, profesie si afectiuni asociate, cei mai afectati sunt copii si
tinerii din colectivitate (crese, internate, cazarmi), unde 30 – 50% din pneumonii sunt de
etiologie virala.
Pneumoniile virale apar sporadic, in focare familiale sau in epidemii intinse ce
afecteaza colectivitatile inchise.
Contagiozitatea pneumoniilor virale este destul de mare, in functie de virusurile
respective.
Modul de transmitere este prin contact direct si prin intermediul aerului (picaturi
Flügge). Dupa anotimp sunt mai frecvente iarna si primavara.
Datele epidemiologice pot ajuta diagnosticul etiologic:
- Pneumoniile cu M. pneumoniae apar sporadic in tot cursul anului, cele virale cu
precadere in anotimpurile reci, fiecare tip putand aparea in mici focare epidemic;
- Ornitoza si febra Q au character profesional, putand determina uneori epidemii la
persoanele din sectorul agrozootehnic.
Unele manifestari clinice caracteristice (exantem, tuse expectoranta pledeaza pentru
etiologia respectiva in pneumoniile interstetiale din rujeola, varicela, tuse convulsiva s.a).















16

D. ETIOPATOGENIA PNEUMONIILOR VIRALE ETIOLOGICE
Virusurile care pot determina pneumonii virale variaza după regiuni, sezon şi
epidemii.
Adenovirusurile participă variabil (3 – 5%) dar uneori mai frecvent ( în special tipul
4), formând în unele situaţii epidemiologice (colectivitati de tineri) până la 80% din etiologia
pneumoniilor virale.
Virusul gripal în perioade neepidemice, responsabil de numai 1 – 3% din pneumoniile
virale, în epidemii si pandemii ajunge la o proporţie de 40 – 60%.
Virusurile paragripale provoacă între 3 – 4 % din pneumoniile virale, pe când virusul
sinciţial respirator intervine mai frecvent la sugar, iar virusul citomegalic la nou-nascut.
În ţara nostră etiologia virală s-a stabilit în 37,6% din pneumoniile cercetate: virusurile
gripale (A si B) în 14,1%, virusurile paragripale în 7%, iar adenovirusurile în 17,2% din
cazuri. Pe alţii 100 de pacienti adulţi cu viroze respiratorii (1986) au predominat: gripa A
(46%), gripa B (27%), adenovirusuri (24%), virus sinciţial respirator (1%). Tablourile clinice
realizate de virusul gripal A şi B de adenovirusuri au fost similare.
La copii, pe primul plan, se află virusul sinciţial respirator, urmat de virusurile
paragripale (1 şi 3), adenovirusuri şi, ocazional, alte virusuri. La copii sub 2 ani, virusul
sinciţial respirator determină bronsiolite şi pneumonii severe.
Există mai multe grupe de virusuri gripale tip A, B şi C, cu caractere antigenice
specifice, virusurile din grupa A fiind raspunzătoare de cea mai mare morbiditate şi cele mai
multe complicaţii şi decese.
Infecţia virală se transmite pe cale respiratorie, prin mici particule sub formă de
aerosoli (cu diametru mai mic de 10 µm), formate datorită eliminării prin tuse a secreţiilor
respiratorii infectate.
Infecţia cu virus gripal afectează mucoasa şi structurile respiratorii la diverse nivele:
celulele epiteliale ciliate, celulele glandulare mucoase, celulele alveolare si macrofagele,
neuraminidaza virală scade vâscozitatea stratului mucos şi lasă descoperiţi receptorii de
suprafaţă pentru pătrunderea virusului în celule.
În celulele infectate replicarea virală are loc în 4 – 6 ore, după care virusurile sunt
eliberate infectând celulele adiacente. Astfel, infecţia se răspandeste în câteva ore, de la câteva
focare la un mare număr de unităţi respiratorii.

PATOGENIA PNEUMONIILOR VIRALE
Factorii de apărare locală (integritatea mucoasei şi aparatul mucocilar) şi rezistenţa
antiinfecţioasă (statusul imun al gazdei) deţin un rol important în evoluţia infecţiei.
Virusurile cu tropism respirator determină leziuni tisulare, acţionând prin mecanismul
de aderenţă şi apoi de penetraţie.
Alterarile celulare produse constă din: lizarea membranei celulare, alterarea
lizozomilor, acumularea de viriomi în incluziuni intracelulare, urmate de dezorganizarea şi
distrugerea celulei.
Răspunsul imun faţă de infecţia virală se desfăşoară atât pe plan umoral, cât şi celular:
sinteza de alfa – interferon, interleukine (1 si 2), ig A secretorie, activitatea macrofagelor
pulmonare, alveolare si interstitiale.
Un rol important in repararea leziunilor tisulare revine unor glicoproteine: fibronectina
şi trombospondina.



17

E. ELEMENTE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ ÎN
PNEUMONIILE VIRALE

Aspectul histologic al acestor pneumonii este caracteristic.
Macroscopic – se constată leziuni de bronsita acută şi de pneumonie interstiţială, cu
porţiuni emfizematoase alături de focare de atelactezic. Pereţii bronhiolelor sunt îngroşaţi, cu
aspect nodular si acoperiti de exsudat.
Macroscopic pneumoniile interstiţiale se prezinta sub forme de focare izolate sau
confluente, iar in formele severe, ca procese difuze interesand arii pulmonare intinse sau
plamanii in totalitate. În teritoriile afectate, parenchimul pulmonar este mai densificat fără a
se ajunge însa la consistenţa fermă din pneumonia franca – lobară sau din bronhopneumoniile
bacteriene, este hipo- sau neaerat, de culoare rosiatica, cărnoasă sau, mai rar, cenuşie.
Zonele de parenchim densificat alternează cu zonele de emfizem şi atelectazie, care
apar secundar leziunilor bronsice. În formele cronince se asociază procese de scleroză.
Microscopic modificările patologice sunt localizate îndeosebbi in septurile alveolare,
determinand ingrosarea acestora si micsorarea proporionala a lumenelor alveolare; in grade
variabile sunt afectate si celelalte interstitii pulmonare.
Leziunile manifesta fie o predominanta a reactiilor vasculo-circulatorii, fie a exsudarii
si proliferării celulare, dar asocierea acestor modificari este obisnuita. Corespunzator
leziunilor microscopice predominante se recunosc forme hemoragice - edematoase de
pneumonii interstitiale si, respectiv, forme infiltrativ – proliferative celulare.
În pneumoniile interstitiale cu etiologie virala, filtratele celulare sunt constituite
indeosebi din celule mononucleate (limfocite, histiocite, plasmocite) în timp ce in cele de
origine bacteriană predomină polimorfonuclearele neutrofile.
În plus, in numeroase forme de pneumonii interstitiale, indeosebi in cele virale, apar
leziuni descuamative, degenerative si necroze celulare sau reactii hiperplazice la nivelul
epiteliului bronsic si alveolar. Afectarea celulara se manifesta adesea si prin aparitia de celule
gigante, ca de exemplu in pneumonia rujeoloasa.
Infectia virala se mai insoteste de prezenta de incluzii intranucleare si
intracitoplasmatice.
Microscopic s-a constatat ca, desi leziunile epiteliale sunt foarte accentuate, membrana
bazala de la nivelul alveolelor ramane intacta.
Modificarile interstiţiale se pot asocia cu procese exsudative intraalveolare, în general
lipsite sau sarace in fibrina si cu prezenta in exsudat de celule mononucleate fie de origine
sanguina, fie descuamate de la nivelul alveolei. Pe seama esudatului bogat in proteine se
formeaza adesea membrane hialine intraalveolare.
Deosebit de frecventa este si inflamatia asociata a arborelui bronsic, care variaza de la
inflamatii de tip cataral pana la necroze parcelare ale epiteliului mucoasei.
Pneumoniile interstiţiale nebacteriene se complică relativ frecvent, cu suprainfectii
bacteriene, care modifica si completeaza tabloul anatomo-clinic datorita leziunilor
caracteristice acestui tip de infectie.
Pneumoniile interstitiale cronice se insotesc adesea de fibroza difuza, exsudat
intraalveolar bogat proteic si formarea de membrane hialine, iar epiteliul alveolar sufera
metaplazii sau este inlocuit de celule epiteliale de tip bronsic.
În general, refacerea tesutului pulmonar in urma proceselor pneumonice este
dependenta de integritatea membranelor bazale de la nivelul alveolelor (Liebow).
La copii mici, leziunile histologice de tip interstitial sunt intense si difuze, cu actiune
toxica a infectiei asupra membranelor vasculare si cu tulburari circulatorii pulmonare (staza si
edem), duce la reducerea permeabilitatii membranei alveolare si la hipoventilatie, cu
insuficienta respiratorie, cianoză, dispnee si hipoxie.
18


Fig. 8. Pneumonia virala - Radiografii
19

Fig. 9. Pneumonia virala – vedere microscopica

20

F. TABLOUL CLINIC ŞI FORMELE DE BOALĂ

Caracterele clinice particulare ale acestui ansamblu de boli constă în:

 Incubaţie de durată variabilă (1 – 50 de zile în funcţie de agentul etiologic);
 Debut rapid sau progresiv, foarte rar brutal, marcat de rinoree, amigdalită,
rinofaringită, curbatură, stare generala modificată, febră rapidă sau progresivă
eventual precedată de frisoane mici repetate, tuse rebelă chintoasa, uscata sau
cu expectoratie minima necaracteristica, junghi inconstant si neviolent;
 Discordanţă clinico-radiologica:
a. Semnele obiective lipsesc in 50% din cazuri, iar atunci cand exista sunt
situate la una sau ambele baze si constau in discreta submatilitate, respiratie
diminuata, raluri crepitante sau suberepitente fine sau groase; uneori se
constata discrete semne de revărsat pleural;
b. Expresia radiologică a bolii este constanta. Se pot observa cazuri tipice:
opacităţi sisteneatizate lobare sau segmentare, imagini de atelectazie;
c. lamelară paradiaframatică, opacităţi infiltrative nesistemalizate omogene
sau rau delimitate, uneori imagini pseudocavitare; se mai pot observa
adenopatii hilare care simulează o primoinfectie; imagini scizurale sau de
revarsat pleural sau opacitati macronodulare de tip bronhopneumonic.
 Febra 39˚ C sau mai mult;
 Durere toracica pleuretica: frecvent iar ca manifestari asociate poate prezenta
concomitent: meningita, otita medie, artrita.
La examenul fizic, se constată putine modificări morbide, semnele stetacustice din
partea aparatului respirator fiind minime sau absente. Se poate decela uneori o usoara
submatitate, o respiratie mai aspra pe aria afectata, sau cateva fine raluri subcrepitante nu se
percep semne de bloc pneumonic. Uneori, cand penumonia devine mixta se poate auzi un
suflu moderat ca intensitate. Examenul celorlalte aparate nu arata nimic deosebit.
Poate fi variabil dar de cele mai multe ori prezinta o stare toxica si ascultator se
constata:
- Raluri intr-o zona delimitata sau absente;
- Murmur vezicular diminuat;
- Suflu tubar.
Examenul radiologic arata:
- Initial: hiperventilatie, cu/fara mari infiltrate si ulteior, opacitate lobara sau
segmentara;
- Caracteristic: evolutia radiologica este foarte rapida, pot apare pleurezii cu revarsat
posibil, in cantitate mare, rapid progresiv.
La examenul hematologic se constata leucopemie si granulopemie (uneori exista
normo- sau hiperleucocitoza), VSH este usor sau mult crescuta.
Unele teste serologice sunt utile pentru dignostic: reactia Hirst (virusul gripal si
paragripal), reactia de fixare a complementului R Fc (in toate infectiile cu virus), prezenta
aglutiminelor la rece (infectiile cu Mycoplasma in 50%din cazuri), sero-aglutinarea specifica
(rickettsinoze).
Funcţional, se constata atat in perioada de stare cat si in convalescenta o scadere a
difuziunii prin membrana alveocapilara.
Infectiile virale care pot produce pneumonite sunt numeroase. În capul listei se gaseste
gripa, varicela si rujeola. Determinari pulmonare pot apare si in infectii cu: virusuri
paragripale, virusul sinciţial respirator, enterovirusuri, adenovirus, virusul herpetic, virusul
citomegalic, posibil HIV.
21

O parte din pneumonitele virale apar in special la copii (virusul sinciţial respirator),
dar altele se întâlnec la bolnavii cu imunitate compromisa (in SIDA, chimioterapie pentru boli
hematologice maligne, neoplazii solide sau bolnavi cu transplante de organe). Pentru ultima
categorie, infectarea pulmonara cu virusul cetomegalic sau cu virusul herpetic (de tip I sau II)
sunt exemple tipice.
În situaţii speciale, mai ales în perioadele epidemice apar manifestari pulmonare
adesea severe sau mortale, si care pot fi considerate adevarate complicatii pulmonare. Ele pot
fi de 3 tipuri:
- Pneumonia virala primara;
- Pneumonia bacteriana secundara;
- Pneumonia mixta viro – bacteriana.
La copil manifestarile sunt:
Clinic: dispnee cu tahipnee > 50R/min, triaj, tuse, (NN care tuseste are probabil
pneumonie), geamat, batai ale aripilor nasului, cianoza, respiratie suflanta, expir prelungit.
 Tahipneea: cel mai important semn pentru diagnostic raportat la varsta. Astfel:
 Sub 2 luni: FR= peste 60/min, 2-12 luni: 50/min, 12 luni-5 ani: 40.min.
 La copilul mic se asociaza cu: febra, iritabilitate, anorexie, alterarea starii
generale, apnee, varsaturi, diaree.
 La copilul mare se asociaza cu: tuse productiva, febra, durere toracica sau
abdominala in pn de lob inferior, dispnee;
 Tusea in reprize: infectie Chlamydia sau Pertussis.
 Wheezing: frecvent sub 5 ani: Salbutamolul reduce frecventa respiratorie (FR),
iar daca FR se mentine la 30-60/min, nu este pneumonie.
Examenul fizic: Se realizeaza uneori cu dificultate, indeosebi la copii de varsta mica,
sugari si arata o serie de elemente care orienteaza spre diagnostic.
Astfel ca semne pulmonare poate prezenta:
 Bronhofonie;
 Raluri subcrepitante la ascultatie;
 Submatitate,matitate la percutie.
Semne extrapulmonare:
 Febra > 38˚ C – 39,5 ˚C la sugar si copil care tuseste – suspectat de pneumonie;
 Alterarea starii generale;
 Hepatomegalie;
 Cardiomegalie;
 Hipotensiune arteriala, extremitati reci, puls rapid;
 Pliu cutanat persistent;
 Oligurie;
 Hematemeza;
 Icter septic.

FORME CLI NI CE SPECI ALE DE PNEUMONI I VI RALE

Pneumonii in infectii virale – un mare numar infectii virale determina, la copii si
adulti manifestari respiratorii.
Sindroamele clinice realizate pot fi: rinita, faringita, laringita, laringita,
laringotraheobronsita (crup), traheobronsita si pneumonie. Fiecare din aceste sindroame
clinice pot apare izolate sau mai adesea in combinatie.
22

Varicela se complica cu afectare pulmonara la nou-nascuti, la aproximativ 10% din
adulti, la copii si adulti sub corticoterapie precum si la persoane cu hemopatii maligne si
deficite imune.
Afectarea pulmonara apare la cateva zile de la debutul rashului si poate imbraca 3
tipuri clinice:
- Boala usoara sau subclinica, caracterizata numai prin semne de bronsita;
- Pneumonita moderata sau severa, cu tuse, dispnee progresiva, cianoza si posibil
hemoptizii;
- Aspect de boala pulmonara grava cu dispnee maxima, cianoza si tablou de detresa
respiratorie.
Rujeola, in special la copii, poate determina mai multe tipuri de complicatii
pulmonare. Cea mai frecventa estepneumonia interstitiala severa. Ea apare de obicei la cateva
zile dupa rash si se manifesta prin febra, tuse cu sputa mucoasa si adesea dispnee.
Infectia cu virusul rujeolos este asociata cu un tip special de pneumonie: pneumonia cu
celule gigante; ea se caracterizeaza din punct de vedere morfologic prin infiltrat interstitial cu
mononucleare, prolifierea celulelor alveolare si prezenta de celule gigante cu incluzii
intracelulare si intracitoplasmatice.
Acest tip de pneumonita poate urma unei rujeole tipice sau se poate produce fara
evidenta unei infectii cu virus rujeolic. Virusul poate fi izolat din tractul respirator pentru o
lunga perioada de timp.
Pneumonia virala primara din gripa, survine mai ales la varstnici, la persoane cu
afectiuni pulmonare cronice, la cardiopati cu staza pulmonara (in special stenoza mitrala) si
uneori la femei insarcinate.
Clinic, dupa un debut gripal tipic la 24-36 de ore se instaleaza dispnee progresiva, cu
tahipnee si respiratie superficiala, expectoratie spumoasa cu striuri sanguinolente sau mai rar
lumoptizii. In scurt timp apare detresa respiratorie cu tahipnee, sete intensa de aer, tahicardie,
cianoza si manifestari generale de hipoxemie severa, necorectabile prin administrarea de
oxigen.
La examenul fizic, pe fondul unui murmur vezicular aspru bilateral, se gasesc raluri
inspiratorii la faze, pe masura ce boala progreseaza ralurile inspiratorii devin difuze, pot apare
sibilante si prelungirea expiratiei. De regula nu exista semnal de condensare pulmonara.
Pneumonia bacteriana secundara este cea mai frecventa complicatie pulmonara a
infectiei gripale. Infectarea bacteriana este favorizata de virusul gripal care produce o depresie
a mecanismelor de aparare locala respiratorie cu lezarea aparatului ciliar, intarzierea
mobilizarii leucocitelor si a fagocitarii bacteriene.
Tabloul clinic este relativ tipic, cu o prima perioada de gripa definita, cu evolutie
comuna si afebrilitate dupa cateva zile. O a doua perioada urmeaza la 3 – 7 zile dupa infectia
gripala aparent vindecata, cu recurenta febrei, uneori insotita de frisoane, durere toracica de
tip pleuritic, pneumonia bacteriana secundara apare in continuarea gripei initiale, fara un
aspect difazic tipic.
Examenul clinic releva pe fondul unei bronsite acute un sindrom de condensare, care
la examenul radiologic se obiectiveaza a fi, cel mai adesea lobar sau segmentar.
Pneumonia mixta virala si bacteriana este de asemenea o complicatie pulmonara
frecventa a gripei. Ea contine elemente, care rezulta din pneumonia primara si secundara din
gripa.
Bolnavii pot avea o progresie gradata a bolii respiratorii, care in loc de vindecarea
rapida se agraveaza, sau dupa o ameliorare tranzitorie a manifestarilor gripale dezvolta
simptome care sugereaza o pneumonie.
Tabloul clinic include febra, variabil frisoane, tuse productiva purulenta sau
hemoptoica (durere pleurala), dispnee.
23

La examenul fizic pot fi prezente: tahipnee, cianoza, raluri sibilante difuze, semne de
condensare pulmonara, wheezing, da semnele de condensare pulmonara locala pot lipsi.
Pneumonia in infectia cu CHLAMIDII (ornitoza-psittacoza pneumonie de origine
aviara- de aici si numele de ornitoza) descrisa pentru prima data de Ritte care a observat-o la
oamenii in contact cu papagalii ( de unde si denumirea initiala de psittacoza), ornitoza este o
zoonoza care la om se manifesta prin stare febrila, pneumonie si manifestari sistematice.
Dupa o incubatie de 7 – 14 zile, boala poate incepe gradat, in cateva zile sau brusc cu
frisoane si febra. Cefaleea tenace, mialgiile si febra pot fi manifestarile predominante.
De la debut sau dupa cateva zile de febra apare tuse neproductiva sau cu sputa
mucoida sau chiar hemoptoica.
Examenul clinic este in general sarac si pot exista semne radiologice fara ca vreo
anomalie sa fie detectata la examenul fizic pulmonar. Se pot gasi insa raluri sibilante sau un
focar bazal de raluri inspiratorii, fara semne de condensare franca; rareori sunt prezente
simptome de infectie respiatorie superioara, epistaxis si adenopatie cervicala.

Fig. 10. Chlamydia pneumonia
Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae infectia cu M pneumoniae determina cea
mai frecventa pneumonie interstitiala dupa gripa si este responsabila de mai mult de 25% din
pneumoniile de la adolescenti si tineri. Din cauza aspectului clinic si radiologic atipic fata de
pneumonia pneumococica, pneumonia produsa de M. Pneumoniae mai este denumita si
pneumonie atipica sau atipica primara.
Boala are un caracter epidemic si se raspandeste in mod special in colectivitate.
Rezervorul de virus este omul, ia transmisia este aeriana, de obicei dupa o expunere mai
prelungita, frigul (iarna) fiind un factor favorizant.
Afectiunea se manifesta ca o viroza cu incubatia de 7 – 21 de zile, cu debut progresiv
(spre deosebire de celelalte pneumonii bacteriene sau virale), mici frisoane, febra (38˚C), cater
nazal sau rinoree, astenie, anorexie, mialgii si stare generala modificata, asemanatoare cu un
sindrom gripal. Tusea, initial moderata, se accentueaza progresiv, devine rebela, clintoasa,
paroxistica, de obicei uscata (50%), rareori cu expectoratie hemopotoica.
Uneori pot aparea otalgii, dureri toracice sau eruptii cutanate in 10% din cazuri
(exantem morbiloform, maculopapulos,eriten nodos, purpura), se mai constata hipertiofia
tesutului limfoid faringian si a ganglionilor cervicali.
24

Micoplasmele sunt un grup heterogen de microorganisme care difera de bacteriile
clasice prin incapacitatea lor de a sintetiza un perete celular solid, ceea ce le face rezistente la
antibioticele active pe peretele celular. Ele sunt cele mai mici organisme capabile de existenta
extracelulara si produc o mare varietate de boli la om, animale si pasari.
Mycoplasma pneumoniae este cea mai impotanta specie de micoplasme, ea produce la
om o infectie respiratorie acuta de tipul traheobransitei si in aprox. 10% din cazuri o
pneumonita caracteristica.

Fig. 11.Plaman afectat de Mycoplasma pneumoniae

Pneumoniile nosocomiale sunt o parte importanta a infectiilor nosocomiale
(dobandite in spital) definite ca infectiile care se poduc la pacienti dupa admiterea in spital fie
ca sunt legate sau nu de un act diagnostic sau terapeutic. Ele sunt determinate de flora
autohtona, in conditiile unei scaderi a capacitatii de aparare a gazdei, si sunt astfel in cea mai
mare parte, dar nu exclusiv, infectii oportuniste.
Incidenta pneumoniilor nosomiale este variabila in jur de 1% in spitalele generale, dar
este maxima in unitatile de terapie intensiva, unde incidenta poate creste la 12%.
Pneumonia rickettsiana – boala este o zoonoza raspandita printre veterinari, lucratori
in abatoare, lucratoride la fabricile de conserve, ingrijitorii de animale, oamenii expusi
inhalarii prafului care provine din manipularea paielor murdare cu excictii de la capuse, cei
care beau lapte crud sau manipuleaza piei de la animale infectate, nu exista dovezi a
transmisiei interumane.
Tabloul clinic este asemanator cu cel al ornitozei (acut cu cefalee, mialgii, frisoane,
febra, varsaturi, dupa o incubatie de 10-30 zile), manifestarile pulmonare apar la 4 – 5 zile
dupa debut si asemanatoare cu ale celorlalte pneumonii nebacteriene ( tuse cu expectoratie
muco-purulenta sau hemoptoica, dureri toracice, semne fizice necaracteristice, in formele
grave apar tulburari nervoase - delir, confuzie).
Pneumonia cu adenovirus este pneumonia virala care afecteaza mai mult copii de
varsta scolara si adultii si este determinata de un grup de virusuri izolate din vegetatii
adenoide, secretii faringiene, amigdalita si stari febrile cu exanteme rebeoliforme. Sunt
raspandite pe toata suprafata pamantului iar epidemiile apar atat iarna cat si vara, si dureaza
cateva saptamani. Rezervorul de virus este omul.

25

Fig. 12. Rickettsia pneumoniae

Pneumonia cu VCM se intalneste in special dupa transplant de maduva osoasa (15 –
20%) sau de rinichi, dupa chirurgia pe cord dechis, la bolnavii cu hemopatii maligne tratate cu
imunodepresive si in SIDA. Boala se manifesta la persoanele adulte, prin febra, dispnee
progresiva, tuse variabila, cianoza si slabiciune.
VCM (virusul citomegalic) este in prezent recunoscut ca un virus patogen la toate
grupele de varsta. Infectia cu virus poate fi congenitala, dar in tarile cu clima temperata
infectia este, cel mai adesea, castigata prin contact direct cu persoanele infectate. Odata
afectat, un individ ramane purtator de virus pe toata viata, VCM ramanand latent in leucocite
si diverse alte celule si se poate transmite pe cale transfuzionala si in cazul transplantelor de
organe.
Pneumonia interstitiala cu Pneumocystis carini se intalneste rar la copii prematuri
sau cu deficite imune.
Pneumocystis carini este un parazit protozoar care se poate gasi in tractul respirator la
om si care initial a fost evidentiat sporadic la examenul anatomic la persoane decedate, in
special cu neoplazii, la adulti pneumocistoza apare la persoane cu boli grave. Boala este
comuna in SIDA, la persoane cu transplant renal. Manifestarile sunt variate: febra, condensari
pulmonare, pneumotorax (leziuni necrotizante subpleurale, anemie, adenopatii).









26







Fig. 13. Pneumocystis carinii pneumonia













27

G. DIGNOSTICUL POZITIV SI DIFERENTIAL AL PNEUMONIEI
VIRALE

DIAGNOSTICUL POZITIV
Diagnosticul clinic de boala este de obicei dificil, doar prezumtiv pentru ca necesita
izolarea virusului lucru posibil doar in clinici specializate sau centre de cercetare.
In primul plan sunt manifestarile infectioase generale de intensitate medie (debut,
febra moderata, cefalee, indispozitie, inapetenta) si cele respiratorii infectioase (tuse iritativa,
uscata sau cu expectoratie putina, mucoasa).
Semnele stetacustice lipsesc sau sunt foarte sarace.
Pentru a confirma diagnosticul sunt necesare o serie de date culese prin examenul
radiologic, investigatiile microbiologice si serologice.
Datele epidemiologice – pot ajuta diagnosticul etiologic.
Pneumoniile cu Mycoplasma pneumoniae apar sopradic in tot cursul anului, cele virale
cu precadere in anotimpurile reci, fiecare tip putand aparea in mici focare epidemice.
Ornitoza si febra Q au caracter profesional, putand determina uneori epidemii la
persoane din sectorul agrozootehnic.
Unele manifestari clinice (exantem, tuse) pledeaza pentru etiologia respectiva in
pneumoniile interstitiale din rujeola, varicela, tuse convulsiva.
Examenul radiologic, de obicei, cu semnele statacustice, discordant confirma
diagnosticul de pneumonie, evidentiind un infiltrat interstitial sau mixt unilateral, situat hilat
sau hilobazal. Mai rar exista infiltrate bilaterale sau diseminate, mai ales la sugari, la care apar
uneori cazuri severe de encefalopneumonie, survenite in mici epidemii in maternitati sau
crese.
Rolul radiologiei in determinarea etiologiei infiltratelor pulmonare creste apreciabil.
Investigatiile nespecifice de laborator ne pot orienta doar prezumtiv spre o etiologie
nebacteriana, prin lipsa polinuclearelor si a unei flore bacteriene abundente in sputa si prin
modificarea redusa sau absenta a V.S.M. si a numarului de leucocite periferice (mult crescute
in pneumoniile bacteriene).
Investigatiile microbiologice si serologice sunt singurele care pot preciza etiologia.
In pneumoniile virale, etiologia poate fi determinata prin izolarea virusurilor din
exsudatul faringian sau din sputa asociata cu cresterea de cel putin 4 ori a titrului anticorpilor
specifici, in 2 seruri recoltate la 10 – 14 zile.
In pneumoniile produse de Mycoplasma pneumoniae agentul poate fi evidentiat in
exsudatul faringian, sputa, lichid pleural,metoda valoroasa, dar dificila si cu rezultate tardive.
Mult mai accesibil este diagnosticul serofiziologic.
Reactia de fixare a complementului este cea mai intrebuintata. Se pozitioneaza in a2a
saptamana si atinge titrul maxim in a 4a. Ea denota o infectie actuala doar daca inregistreaza o
crestere de cel putin 4 ori a titrului, deoaece titruru mare pot sesiza timp de peste 1 an dupa
infectie.
Reactia de hemaglutinare pasiva cu hematii fixate cu glutaraldehida este sensibila,
specifica, reproductibila, usor de efectuat si sprijina diagnosticul etiologic chiar cu un singur
titru egal sau mai mare de 1/256 – 1/512.
Precizarea etiologiei in ornitoza si febra Q se face mai rar prin izolarea agentilor
etiologiei din sputa.
Reactiile serologice considerate in dinamica, cu cresterea titrurilor de cel putin 4 ori
intr-un interval de 7-14 zile, sunt celemai des folosite in practica.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Afectiunile cele mai frecvente cu care se face diagnisticul diferential al pneumoniilor
virale sunt:
28

- Elemente de diagnostic diferential fata de pneumonii bacteriene;
- Aparitia de pneumonii mixte (virale+bacteriene) destul de frecvente in practica;
- Pneumonia acuta lobara;
- Tuberculoza pulmonara;
- Febra Q;
- Ornitoza/psitacoza;
- Pneumonia cu Mycoplasma;
- Bronsita;
- Bronhobronsiolita.
Modificarile morfologice pulmonare, efectuate adesea interstitial, sunt rezultatul
efectului citopatic direct al virusurilor si fenomenelor inflamatorii induse de infectia virala.
Depresiunea virala pulmonara poate reduce in plus capacitatea de aparare pulmonara
favorizand aparitia infectiilor pulmonare secundare bacteriene, care pot trece pe primul plan al
manifestarilor clinice.
Infectiile virale, care pot produce pneumonite sunt numeroase. In capul liste se gasesc
gripa, varicela si rujeola. Determinari pulmonare pot apare si in infectii cu: virusuri
paragripale, virusul sincitial respirator, enterovirusuri (coxsackie, ecovirus), adenovirus
virusul herpetic, virusul citomegalic,posibil HIV.
Diferentierea se face mai ales pe baza datelor epidemiologice, iar cel mai util rezultat
ni-l dau investigatiile microbiologice si serologice.





























29

H. EVOLUTIA. COMPLICATIILE SI PRONOSTICUL
PNEUMONIILOR VIRALE

EVOLUTIA
Evolutia este variabila, durand in medie 12-14 zile, putandu-se uneori prelungi si mai
mult.
La copii mici, pneumoniile virale au o evolutie mai severa, iar la sugar, din cauza
caracterului difuz si bilateral al leziunilor interstitiale pulmonare, evolueaza cu dispnee
pronuntata, cianoza, tendinta la colaps, fiind adesea mortale.
Manifestarile meningoencefalitice (convulsii, semne meningiene) sunt frecvente,
aparand la sugari in circa 25% din cazuri.
Unele pneumonii virale se insotesc de encefalita atribuita aceluiasi virus. Deosebit de
grave sunt pneumoniile gripale, cu caracter edematos hemoragic (ca un edem pulmonar acut).
COMPLICATIILE
Prin suprainfectii bacteriene pot surveni pneumonii mixte, abces pulmonar, pleurezii,
sinuzite, otite.
S-au semnalat anemii hemolitice aparute catre sfarsitul bolii.
Complicatiile nervoase, se intalnesc mai rar mai ales la prematuri si la sugari sub
forma de meningite, encefalite si mielite.
La adult pneumonita din varicela poate duce la deces, deoarece infectia bacteriana este
neobservata si decesul se produce prin hipoxemie progresiva, secundara pneumonitei virale.
PROGNOSTICUL
Este favorabil la adulti si la copii mari, cu exceptia pneumoniei variceloase care poate
fi uneori mortala la adult.
Pneumoniile virale sunt mult mai grave la sugari, la care dau o mortalitate de 10-20%
si chiar mai mult la prematuri la care pot produce si moarte subita.
Pneumonia gripala primara are un diagnostic sever si mortalitate mare datorita
insuficientei respiratorii acute, tendintei de o dezvolta hipotensiune si insuficienta renala
acuta. In cazurile cu evolutie favorabila, se poate dezvolta ulterior o firboza pulmonara.




















30

CAPITOLUL III

TRATAMENTUL SI PROFILAXIA
PNEUMONIILOR VIRALE


TRATAMENTUL pneumoniilor este anafilactic si curativ fiind unul nespecific. In
general, tratamentul se bazeaza pe masuri de crestere a rezistentei generale si medicale
simptomatice si patogenice.
In ultimii ani, au aparut unele substante antivirale, in curs de evaluare:
- Acyclovir, eficace numai in pneumoniile variceloase sau zosteriene;
- Ribavirina, promitatoare in pneumonia cu virusul sincitial respirator ( sub forma de
aerosoli);
- Amantadina, cu efect favorabil in pneumonia gripala (virala), cu conditia de a fi
aplicata in primele 48 de ore de la debut.
Incercarile cu interferin alfa se afla in curs de evaluare.
In general, tratamentul se bazeaza pe:
- Masuri de crestere a rezistentei generale;
- Medicatii simptomatice si patogenice.
OBIECTIVELE TERAPIEI
- Controlul epidemiologic;
- Prevenirea exacerbarilor si prevenirea dezvoltarii unor simptome ireversibile;
- Mentinerea functiei pulmonare cat mai aproape de normal.
Pentru realizarea acestor obiective terapia include cateva componente esentiale, care se
regasesc, diferentiat in schema de tratament:
- Educatia pacientului;
- Controlul mediului;
- Tratamentul farmacologic;
- Imunoterapia.
INFORMAREA SI EDUCAREA PACIENTULUI
Educatia sanitara a populatiei contribuie la cunoasterea si folosirea unor masuri de
autoprevenire:
- Evitarea expunerilor bruste la frig;
- Ingestia de apa rece la o persoana supaincalzita;
- Trecerea brusca dintr-o incapere incalzita in una cu ventilatii mari de aer rece;
- Evitarea in epidemiile de viroze a aglomerarilor;
- Rezistenta generala va fi crescuta printr-o corecta ingrijire si alimentatie.
TRATAMENTUL cuprinde:
- Tratamentul igienico-dietetic;
- Tratament simptomatic;
- Tratament etiologic.
In toate cazurile se recurgela tratamentul etiologic, in functie de agentul cauzal,
asociat cu o terapie simptomatica, care vizeaza combaterea febrei, tusei, expectoratiei,
junghiului sau in cazurile grave, adecvat simptomelor care pot pune in pericol viata
bolnavului, cum ar fi insuficienta respiratorie acuta, inficienta cardiaca.
Tratamentul pneumoniilor este deosebit de complex, individualizat la caz in functie de
varsta si de posibilitatile terapeutice aplicate la domiciliu (rar) sau in sectiile de pediatrie, boli
infectioase sau ATI pediatrie, in functie de varsta pacientului.
31

Ele consta in:
TRATAMENT IGIENO-DIETETIC:
- Izolare in camera luminoasa, bine aerisita, cu temperatura mai mare de 18-20˚ C si
umiditate = 40% (cearceaf umed peste pat, vaporizator, umidificator).
- Pozitie semisezanda,manipularea bolnavului limitata la strictul necesar, pozitia se
modifica la 1-2 h (se evita staza pulmonara, se favorizeaza expectoratia);
- Alimentatia: hidratare corecta, cantitati mici, adaptata formei clinice de boala si
perioadei de evolutie a bolii.
TRATAMENT: →FARMACOLOGIC SIMPTOMATIC se adreseaza tulburarilor
functionale si generale;
→ETIOLOGIC
- Tratamentul tusei cuprinzand antitusive centrale, periferice si mixte:
o Codeina inhiba centrul bulbar al tusei 3/zi;
o Oxeladina citrat – nu deprima centrul respirator inspectoratia dificila va fi
favorizata de fludifiante ale secretiilor bronsice, Bronhexin 3 tb/zi;
Hipertermia necesita impachetari umede toracice si antitermice: paracetamol 3tb/zi,
1 tb/8h.
Cianoza si dispneea impun o administrare de O
2
pe sonda nazala 6l/min.
Insuficienta respiratorie se trateaza cu O
2
si indepartarea secretiilor bronsice (aspiratie,
drenaj postural) mai ales la copii cu forme severe asfixice.
In formele severe, se administreaza in perfuzie HHC (hidrocortizon hemisuccinat),
metoda care este indicata in formele toxice ale pneumoniilor virale.
In caz de insuficienta cardiaca Lanatozid C in perfuzie.
La batrani, insomnia, agitatia pot fi calmate cu barbiturice.
TRATAMENTUL ETIOLOGIC – ANTIBIOTERATIE
Va fi adaugat in mod selectic numai in iminenta sau in prezenta unei suprainfectii
bacteriene, variabil in functie de: forma clinica, perioada evolutiva a bolii, imunitate, greutate
normala a copilului, coexistenta altor afectiuni si varsta bolnavului.
Criteriul alegerii antibioticului fiind spectrul antibacterian al substantei, diagnosticul
clinic si radiologic, si, in timp indicatiile de laborator (determinarea germenului cazual,
antibiograma, examenele serologice).
Indicatiile alegerii antibioticului sunt in functie de forma etiologica cunoscuta
a pneumoniei, alegerea antibioticului se face in functie de :
- Circumstantele de aparitie a bolii;
- Gravitatea acesteia;
- Varsta la care a aparut;
- Evolutia ei in timp.
In fata unei pneumonii a carei etiologie nu a putut fi stabilita de datele clinice si
laboratorsi nu a aparut in cadrul unei internari in spital se recomanda tratamentul cu Penicilina
G 6-10 ml i.v/zi sau Penicilina V 6-10 ml/per os.
In caz de sensibilitate la Penicilina se recomanda Eritromicina 2-3 g/zi.
Alternativ se pot administra:
- Ampicilina 3-4 mg,
- Tetraciclina 2-4 g/zi.
Daca pneumonia este de etiologie neprecizata dar cu flora din spital se prefera:
Ampicilina 4-6 g/i.m asociata cu Oxacilina 2-3g/zi; putandu-se inlocui Oxacilina cu
Cefalosporina (1g), iar Gentamicina cu Kanamicina (1g) sau Colestin.
Tratamentul etiologic in pneumoniile atipice nu poate fi aplicat decat la cele
determinate de Mycoplasma, Chlamidii sau rickettsii, in cele virale propriu-zise neputandu-se
pune decat problema unei preveniri a instalarii infectiei bacteriene.
32

Pneumoniile aparute in cursul unei epidemii de gripa se trateaza cu:
- Cefalosporina 4-8/i.v/zi
- Ampicilina 4g/zi
- Doxicilina 200mg/zi+Clindamicina 600mg/zi per os.
In aceste cazuri este vorba de o participare bacteriana secundara.
In pneumoniile cu rickettsi (ornitoza) se recomanda:
- Tetraciclina 2-4 g/zi sau
- Eritromicina 3-4 g/zi sau
- Cloramfenicol 2-4 g/zi.
Un criteriu important in tratamentul etiologic al pneumoniilor este varsta. Alegerea
antibioticului in functie de parametrul varstei tine cont de faptul ca la copilul mic focarul
pneumonic determina insamantari la distanta, iar socul bacteremic sau endotoxinic foarte
frecvent, agraveaza mult evolutia.
La batrani, forma bronhopneumonica se trateaza cu asocierea:
- Ampicilina 4g/zi i.v + Gentamicina sau
- Oxacilina 4-6 g/i.v sau
- Doxicilina 200mg + Clindamicina 0,89g/per os
- Cefalosporina 8g/i.v + Gentamicina
Tratamentul trebuie aplicat 7-10 zile.
PROFILAXIA
Pneumoniile virale sunt dificil de prevenir pot fi insa prevenite prin:
- Vaccinare antigripala;
- Izolarea persoanelor cu rezistenta redusa in perioada epidemiilor virale;
- Eliminarea factorului de risc si a conditiilor favorizante de imbolnavire in
colectivitati;
- Asanarea factorului de infectie rino-sinotice;
- Evitarea in epidemiile de viroze a aglomerarilor;
- In ornitoza sacrificarea pasarilor bolnave;
- Izolarea bolnavilor de copii.




















33


CAPITOLUL IV

PLANURI DE INGRIJIRE ALE CAZURILOR
STUDIATE

Am efectuat practica in sectia boli infectioase a Spitalului Municipal Caracal,
urmarind 5 cazuri dignosticate cu PNEUMONIE VIRALA ACUTA, din care am selectat 3
cazuri.
Din dialogul cu bolnavii si analiza datelor si foilor de observatie, au rezultat
urmatoarele concluzii:

CAZUL I


CULEGEREA DATELOR: F.O. = 65/2012
DATELE DE IDENTITATE
NUME SI PRENUME: P.M.
DOMICILIUL: CARACAL;
DATA NASTERII: 11.09.1985
OCUPATIA: SALARIATA
DATA INTERNARII: 09.01.2012 ORA 09:00
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: PNEUMONIE VIRALA ACUTA
DATA EXTERNARII: 16.01.2012 ORA 13:00
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: PNEUMONIE VIRALA FORMA MEDIE
NR. ZILE SPITALIZARE: 8
ANAMNEZA:
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: fara legatura cu cazul
ANTECEDENTE PERSONALE: FIZIOLOGICE: PM=12 ani, ciclu regulat nedureros, flux
moderat, durata 3 zile, N=2, AV=1;
PATOLOGICE: neaga alte boli infecto-contagioase
CONDITII DE VIATA SI MUNCA: buna. Locuinta compusa din 3 camere pentru 4
persoane, fara instalatie sanitara si canalizare,cu sursa proprie de apa. Venit lunar 500 RON.
Nu consuma bauturi alcoolice, nefumatoare.
ISTORICUL BOLII: Bolnava in varsta de 26 de ani care se interneaza pentru dispnee, febra,
frisonete,tuse seaca iritativa, discreta cianoza peritorala, cefalee, ameteli, astenie, simptome ce
au aparut in urma cu 3 zile, in urma expunerii la frig si umezeala si pentru care nu a urmat
tratament la domiciliu. Se prezinta la Centrul de primire urgente al Spitalului Municipal
Caracal pentru internare.
DATE INDIRECTE: in urma consultului medicului de garda bolnavei i se elibereaza bilet de
internare in sectia Boli infectioase.
EXAMENUL CLINIC
La examenul clinic pe aparate si sisteme efectuat de medic s-au constatat urmatoarele
aspecte patologice:
- stare generala - modificata, astenie, anxietate;
- tegumente si mucoase calde, transpirate cu usoara hiperemie a pometilor obrajilor,
discreta cianoza peritorala si a extremitatilor;
- tresut celular subcutanat – normal reprezentat;
34

- Sistemul osteo – articular: dureri la nivelul articulatiilor genunchilor;
- Aparat respirator –dispnee respiratorie, febrila,torace normal conformat cu miscari
respiratorii superficiale R = 22/min,superficial;
 La inspectie: dispneica, polipneica;
 La palpare: murmur vezicular inasprit bilateral;
 La percutie: hipersonoritate pulmonara;
 La ascultare: murmur vezicular inasprit, raluri subcrepitante bilaterale.
- Aparat cardio- vascular – cord in limite normale; TA = 120/70 mmHg, P = 90 b/min;
- Aparat digestiv si glande anexe – inapetenta, dentitie cu carii, abdomen hipoton, mobil cu
respiratia, ficat si splina in limite normal, tranzit intestinal incetinit;
- Aparat uro-genital – oligurie cu urini hipercrome, loji renale libere, Giordano negativ
bilateral;
- Sistem nervos si organe de simt – bolnava orientata temporo-spatial, anxioasa, dar
cooperanta, ROT egale,simetrice, exagerate bilateral.
-
INTERPRETAREA DATELOR

DIAGNOSTIC CLINIC: PNEUMONIE VIRALA ACUTA
DIAGNOSTIC DE NURSING:
- analiza biofiziologica: bolnava cu aparate si sisteme integre cu afectarea celor mai sus
prezentate.
Din analiza acestor date rezulta ca bolnava este partial dependenta necesitand ajutorul
nursei in satisfacerea urmatoarelor nevoi prioritare:
- nevoia de a respira si a avea o circulatie adecvata;
- nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale;
- nevoia de a se alimenta si hidrata corespunzator;
- nevoia de a mentine tegumentele si mucoasele curate;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a se odihni
- nevoia de a invata despre boala sa.
- Analiza psihologica: bolnava constienta, orientata temporo spatial, anxioasa dar
cooperanta.
- Analiza sociologica: bolnava cooperanta cu posibilitati reduse de a se trata si a urma
regim igienio – dietetic.
- Analiza cultural-spirituala: bolnava cu nivel relativ scazut de cultura sanitara legata de
boala sa, de religie crestin ortodoxa, care nu respecta posturile.



35


PLAN DE INGRIJIRE

Numele si prenumele bolnavei: Diagnostic clinic: PNEUMONIE VIRALA ACUTA
P.M.
F.O. 65/2012

Data/
ora
Manifestari de
dependenta / surse
de dificultate
Obiectivul Interventii ale nursei EVALUARE
Autonome Delegate
0 1 2 3 4 5
08.01.
2012
Ora
09:00

- Dispnee ;
- Febra;
- Frisonete;
- Tuse seaca iritativa;
- Discreta cianoza
periorala;
- Transpiratii;
- Astenie;
- Anxietate;

Bolnava se va interna.
- Sa aiba o respiratie
adecvata si o circulatie
normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrata fizic si
psihic;
- Sa fie alimentata si
hidratata corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa fie ajutata sa-si inlature
anxietatea.
- Identificarea bolnavei;
- Inventarierea bunurilor
bolnavei;
- Transportul bolnavei in sectie;
- Repartizarea bolnavei in salon
si ajutor sa se acomodeze cu
sectia;
- Ii prezinta topografia sectiei;
- Ajuta bolnava sa se dezbrace;
- Ii masoara si ii inregistreaza
functiile vitale;
- Masoara si cantareste bolnava;
- Asigura materiale pentru
administrarea de O
2
;
- Asigura recipiente pentru
recoltarea expectoratiei.
- Completeaza documentele
pentru internare;
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P=90 batai/min
R=22 respiratii/min,
dispneica
TA= 120/70 mmHg
T= 38.8˚C;
- Masurarea si cantarirea
bolnavei : G = 60 kg, T =
1,68 m;
- Pregateste bolnava fizic si
psihic pentru recoltarea
examenelor de laborator in
urgenta: hemoleucograma,
VSH, glicemie, fibrinogen,
uree ;
- Admistreaza
medicamentele prescrise de
medic.
 Miofilin=1fiola i.v. lent
dizolvat in glucoza 33%
x 2 fiole;
 Doxicilina 1 tb/12 ore;
Bolnava este internata,
acuzand dispnee, febra, tuse
seaca, frisoane, transpiratii,
astenie, anxietate.
Ora 15.00: rezultate analize
laborator:
H= 4,6 mil/mm
3
,
Tr= 190.000/mm
3
,
L= 10900/mm
3
,
Hb – 11 g/dl;
VSH = 20/mm/lh,
fibrogen- 370 mg/dl,
uree = 37 mg/dl.
Bolnava partial dependenta
care necesita ajutor in
satisfacerea urmatoarelor
nevoi: nevoia de a respira si a
avea o buna circulatie
adecvata, nevoia de a se
alimenta si hidrata
corespunzator, nevoia de a
elimina, nevoia de a mentine
tegumentele si mucoasele
curate, nevoia de a evita
pericolele, nevoia de a se
odihni si nevoia de a invata
36

 HHC=2 fiole i.v lent;
 Algocalmin 1f;
 Vitamina C 1f;
- Hidrateaza pacienta cu 1
litru de ceai de tei pe zi;
- Oxigen umidifiat 4l/min
intermitent;
- Regim normocaloric,
hiperproteic.
despre boala sa.
09.01.
2012
Ora
17:00
- Dispnee;
- Febra;
- Frisonete repetate;
- Tuse seaca
iritativa;
- Astenie;
- Anxietate;
- transpiratii;

- Sa aiba o respiratie
adecvata si o circulatie
normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrata fizic si
psihic;
- Sa fie alimentata si
hidratata corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa fie ajutata sa-si inlature
anxietatea
- pozitioneaza bolnava in pozitie
antidispneica si antialgica;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- asigura recipientele pentru
recoltarea expectoratiei;
- asigura lenjeria curata de corp
si pat;
- pregateste bolnava pentru
contravizita medicului;
- discuta cu bolnava pentru a-i
intari moralul asigurandu-o ca
boala se va ameliora in
continuare pana la iesire din
criza;
- transmite turei de noapte
despre recoltarea urinei in
dimineata urmatoare pentru
examenul sumar de urina.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P = 88 batai/minut;
R = 22 respiratii/minut;
TA = 115/70 mmHg;
T = 38.6 ˚ C;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic;
- Se scoate din tratament
administrarea de oxigen.

Bolnava cu stare generala usor
ameliorata.
Bolnava partial dependenta
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- A respira si a avea o
circulatie adecvata;
- A-si mentine temperatuea
corpului in limite normale;
- A se alimenta si hidrata
corespunzator;
- A dormi si a se odihni;
- A invata despre boala sa.

10.01.
2012
Ora
07:00
- Dispnee;
- febra;
- Tuse cu
expectoratie
redusa;
- Astenie;
- Transpiratii;
- Anxietate;
- Inapetenta.
Bolnava:
- Sa aiba o respiratie adecvata
si o circulatie normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrata fizic si
psihic;
- Sa fie alimentata si hidratata
corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Pozitioneaza bolnava in
pozitie antidispneica si
antialgica;
- Monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- Asigura microclimatul in
salon;
- Asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- Pregateste bolnava psihic si
fizic pentru recoltarea urinei;
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =88batai/minut;
R = 21 respiratii/minut;
TA = 115/70 mmHg;
T = 38,4 ˚C;
- administreaza tratamentul
prescris de medic:
acelasi+paracetamol 2
tb/zi;
- recolteaza urina pentru
Bolnava cu stare generala usor
ameliorata.
Ora 14.00: rezultat examen
urina:
D=1015, pH acid, A.G. U
CCet absente, urobilinogen
normal.
Sediment cu frecvente epitelii,
leucocite si hematii = rare.
- Glicemie = 100mg/dl;
- Creatinina = 1 mg/dl;
37

- Sa i se asigure regimul
igieno-dietetic.
- Pregateste bolnava petru vizita
medicului, ajuta bolnava sa se
deplaseze si sa efectueze
examenul radiografic
pulmonar si examenul EKG;
- Discuta cu bolnava pentru a o
educa privind schimbarea
pozitiei in pat pentru
prevenirea escarelor de
decubit.
examen sumar de urina;
- ajuta bolnava si o
pregateste pentru
efectuarea examenului
ginecologic;
- ajuta bolnava sa se
deplaseze si sa efectueze
examenul radiografic
pulmoner si examenul
EKG.
- Asigura regimul igieno –
dietetic si hidratarea
bolnavei.
- EKG: ax QRS + 60˚;
- AV = 86 batai/minut, fara
modificari de faza terminala.
- T.V. aparat genital normal
conformat, col cu orificiul
uterin inchis, nu pierde
sange sau lichid amniotic,la
ora examenului nu este
gravida.
Bolnava partial dependenta
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a respira si a avea o
circulatie adecvata;
- a-si mentine temperatura
corpului in limite normale;
- a se alimenta corespunzator;
- a dormi si a se odihni;
- a invata despre boala sa.
11-13.01.
2012.
Ora
07:00
- subfebrilitati
repetate;
- tuse cu
expectoratie
redusa;
- astenie;
- transpiratii;
- inapetenta;
- insomnie.
Acelasi

- pozitioneaza bolnava in pozitie
antidispneica si antialgica;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- asigura microclimatul din
salon;
- asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- discuta cu bolnava pentru a-i
intari moralul.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =86 batai/minut;
R = 20 respiratii/minut;
TA = 110/70 mmHg;
T = 38 ˚C;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
crescuta;
- administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi +
1 tb Diazepam seara;
- hidrateaza bolnava cu 1
litru ceai/ zi.
Bolnava cu stare generala
ameliorata cu: tuse rara cu
expectoratie ruginie, astenica,
transpiratii, apetit in revenire,
este echilibrata psihic.
Bolnava partial dependenta
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a respira si a avea o
circulatie adecvata;
- a-si mentine temperatura
corpului in limite normale;
- a se alimenta si hidrata
corespunzator;
- a dormi si a se odihni;
- a invata despre boala sa.
14-15.01.
2012
- usoara dispnee;
- astenie;
- Sa aiba o respiratie adecvata
si o circulatie normala;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- Monitorizeaza functiile
vitale:
Bolnava cu stare generala
ameliorata cu: tuse rara,
38

Ora
07:00
- inapetenta. - Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrata fizic si
psihic;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa i se asigure regimul
igieno-dietetic.
- Recolteaza analizele de
laborator de control: HB,
HT, VSH, Glicemie, examen
radiografic pulmonar,
examen sumar de urina.
- asigura microclimatul din
salon;
- asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- recolteaza urina pentru
examenul sumar de urina
control la externare;
- asigura alimentarea si
hidratarea bolnavei;
- ia legatura cu familia pentru a-
i informa despre externarea
bolnavei in ziua urmatoare.
P =76 batai/minut;
R = 19 respiratii/minut;
TA = 105/70 mmHg;
T = 37,4 ˚C, AV=83 b/min;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
crescuta;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi;
- hidrateaza bolnava cu 1
litru ceai/ zi.
astenica, apetit in revenire,
este echilibrata psihic.
Bolnava partial dependenta
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a se alimenta si hidrata
corespunzator;
- a invata despre boala sa
Ora 14.00: rezultate analize
control:
Hb = 11,9 g/dl, Ht = 40%,
VSH = 18 mm/1h, glicemie =
95 mg/dl.
Examen radiografic de control
imagine de pnumonie franca
lobara in rezolutie, la ex.
sumar de urina = valori
normale.
16.01.
2012
ora 13:00
- astenica;
- tuse seaca iritativa.
Medicul decide externarea. - Educa bolnava privind
continuarea tratamentului la
domiciliu si respectarea
regimului igieno-dietetic,
modul de viata, munca si
alimentatie;
- Monitorizeaza functiile vitale;
- Ia legatura cu medicul de
familie pentru monitorizarea
bolnavei la domiciliu;
- Preda bunurile personale si
documentele de externare ale
bolnavei;
- Preia lenjeria de spital si o
preda la magazie;
- Scoate bolnava din evidentele
sectiei.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =75 batai/minut;
R = 20 respiratii/minut;
TA = 105/70 mmHg;
T = 36,9 ˚C;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
normala;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi;
- Pregateste documentele
pentru externare, le prezinta
medicului pentru avizare si
le transcrie in foaia de
observatie a bolnavei si in
biletul de iesire din spital,
in scrisoarea medicala
adresata medicului de
familie.
Bolnava se externeaza cu
urmatoarele recomandari:
- Alimentatie normocalorica
si normoproteica;
- Va continua tratamentul la
domiciliu cu: amoxicilina
500 mg/ 6 ore,
multivitamine 3 tb/zi
- Control prin ambulatoriu de
specialitate si medicul de
familie la 2 saptamani sau la
nevoie;
- Va evita eforturile fizice
mari si expunerile la frig si
umezeala;
- Concediu medical 7 zile, cu
prelungire prin ambulatoriul
de specialitate.
39

CAZUL II

CULEGEREA DATELOR: F.O. = 250/2012
DATELE DE IDENTITATE
NUME SI PRENUME: P.R.
DOMICILIUL: CARACAL;
DATA NASTERII: 19.10.1957
OCUPATIA: SOMER
DATA INTERNARII: 08.02.2012 ORA 08:55
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: PNEUMONIE VIRALA ACUTA
DATA EXTERNARII: 13.02.2012 ORA 13:00
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: PNEUMONIE VIRALA ACUTA
NR. ZILE SPITALIZARE: 6
ANAMNEZA:
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: fara legatura cu cazul
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: fara legatura cu cazul
CONDITII DE VIATA SI MUNCA: Consumator moderat de bauturi alcoolice si fumator un
pachet de tigari/zi.
ISTORICUL BOLII: Bolnav in varsta de 65 de ani care se interneaza in sectie pentru
febra,frisonete repetate, mialgii, tuse seaca iritativa, cefalee, astenie, ameteli.
Episodul actual a debutat in urma cu cca. 4 zile, in urma expunerii la frig si umezeala.
Nu a urmat la domiciliu tratament,prezentandu-se la cabinetul medicului de familie de unde
este trimis catre Centrul de primire urgente al Spitalului Municipal Caracal pentru internare.
DATE INDIRECTE: in urma consultului medicului de garda bolnavului i se elibereaza bilet
de internare in sectia Boli interne.
EXAMENUL CLINIC
La examenul clinic pe aparate si sisteme efectuat de medic s-au constatat urmatoarele
aspecte patologice:
- stare generala - modificata, astenic, anxios;
- tegumente si mucoase calde, transpirate cu usoara hiperemie a pometilor obrajilor,
discreta cianoza perianala;
- tresut celular subcutanat –slab reprezentat;
- Sistemul osteo – articular: dureri discrete la nivelul articulatiilor genunchilor,cu usoara
impotenta la mers;
- Aparat respirator – bolnav dispneic, febril, torace normal conformat cu miscari
respiratorii superficiale R = 22/min;
 La inspectie: polipnee si respiratii superficiale;
 La palpare: murmur vezicular inasprit bilateral predominant stang;
 La percutie: hipersonoritate pulmonara bilaterala;
 La ascultare: murmur vezicular inasprit, rare raluri subcrepitante la baza stanga.
- Aparat cardio- vascular – cord in limite normale, usoare precordialgii: TA = 110/70
mmHg, P = 92 b/min;
- Aparat digestiv si glande anexe – inapetenta, dentitie cu carii si lipsuri, ficat si splina la
rebord, tranzit intestinal normal;
- Aparat uro-genital – oligurie cu urini hipercrome.
- Sistem nervos si organe de simt – bolnav orientat temporo-spatial, anxios, dar cooperant.




40

INTERPRETAREA DATELOR

DIAGNOSTIC CLINIC: PNEUMONIE VIRALA ACUTA
DIAGNOSTIC DE NURSING:
- analiza biofiziologica: bolnav cu aparate si sisteme integre cu afectarea celor mai sus
prezentate.
Din analiza acestor date rezulta ca bolnavul este partial dependent necesitand ajutorul
nursei in satisfacerea urmatoarelor nevoi prioritare:
- nevoia de a respira si a avea o circulatie adecvata;
- nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale;
- nevoia de a se alimenta si hidrata corespunzator;
- nevoia de a mentine tegumentele si mucoasele curate;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a se odihni
- nevoia de a invata despre boala sa.
- Analiza psihologica: bolnav constient, orientat temporo spatial, anxios dar cooperant.
- Analiza sociologica: bolnav cooperant cu posibilitati reduse de a se trata.
- Analiza cultural-spirituala: bolnav cu nivel relativ scazut de cultura sanitara legata de
boala sa, de religie crestin ortodoxa, care nu respecta posturile.































41


PLAN DE INGRIJIRE

Numele si prenumele bolnavului: Diagnostic clinic: PNEUMONIE VIRALA ACUTA
P.R.
F.O. 250/2012

Data/
ora
Manifestari de
dependenta / surse
de dificultate
Obiectivul Interventii ale nursei EVALUARE
Autonome Delegate
0 1 2 3 4 5
08.02.
2012
Ora
09:00

- Dispnee intensa;
- Febra;
- Frisonete;
- Tuse seaca iritativa;
- Junghi toracic bazal
stang, mialgii;
- Transpiratii;
- Astenie;
- Anxietate;

Bolnavul se va interna.
- Sa aiba o respiratie
adecvata si o circulatie
normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- Sa fie alimentat si hidratat
corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa fie ajutat sa-si inlature
anxietatea.
- Identificarea bolnavului;
- Inventarierea bunurilor
bolnavului;
- Transportul bolnavului in
sectie;
- Repartizarea bolnavului in
salon si ajutor sa se
acomodeze cu sectia;
- Ii prezinta topografia sectiei;
- Ajuta bolnavul sa se dezbrace;
- Ii masoara si ii inregistreaza
functiile vitale;
- Masoara si cantareste
bolnavul;
- conduce bolnavul si il ajuta sa
se dezbrace pentru efectuarea
examenului EKG si
radiografia pulmonara;

- Completeaza documentele
pentru internare;
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P=92 batai/min
R=22 respiratii/min,
dispneica
TA= 120/70 mmHg
T= 39.3˚C;
- Masurarea si cantarirea
bolnavului : G = 60 kg, T =
165 cm;
- Pregateste bolnavul fizic si
psihic pentru examenul
radiologic pulmonar, EKG,
recolteaza analizele de
laborator in urgenta:
hemoleucograma, VSH,
glicemie, fibrinogen, uree,
colesterol ;
- Admistreaza
medicamentele prescrise de
medic.
 Cefalexina 1 cp/12 ore
 HHC=2 fiolei.v lent
Bolnavul este internat,
acuzand dispnee intensa,
febra, tuse seaca, frisonete
repetate, transpiratii, astenie,
anxietate.
Ora 15.00: rezultate analize
laborator:
H= 4,6 mil/mm
3
,
Tr= 190.000/mm
3
,
L= 10900/mm
3
,
Hb – 11 g/dl;
VSH = 20/mm/lh,
Fibrogen - 370 mg/dl,
EKG: ax QRS + 70˚;
AV = 86 batai/minut, fara
modificari de faza terminala,
uree = 37 mg/dl.
Bolnav partial dependent care
necesita ajutor in satisfacerea
urmatoarelor nevoi: nevoia de
a respira si a avea o buna
circulatie adecvata, nevoia de
a se alimenta si hidrata
corespunzator, nevoia de a
elimina, nevoia de a mentine
tegumentele si mucoasele
42

 Aspirina 3 x 1 comp./zi;
 Algocalmin 2f din care 1
i.v.pentru a scoate
bolnavul din frison;
 Vitamina C 1f. Iv + 1 f
Miofilin;;
- Hidrateaza pacientul cu 1
litru de ceai de tei pe zi;
- Oxigen umidifiat 2-4l/min
timp de 2 ore;
- Regim normocaloric,
hiperproteic.
curate, nevoia de a evita
pericolele, nevoia de a se
odihni si nevoia de a invata
despre boala sa.
08.02.
2012
Ora
18:00
- Dispnee de repaus;
- Febra;
- Frisonete repetate;
- Junghi toracic
bazal stang,
mialgii;
- Tuse seaca
iritativa;
- Astenie;
- Anxietate;
- transpiratii;

- Sa aiba o respiratie
adecvata si o circulatie
normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- Sa fie alimentat si hidratat
corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa fie ajutat sa-si inlature
anxietatea
- pozitioneaza bolnavul in
pozitie antidispneica si
antialgica;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- asigura recipientele pentru
recoltarea expectoratiei;
- asigura lenjeria curata de corp
si pat;
- pregateste bolnavul pentru
contravizita medicului;
- discuta cu bolnavul pentru a-i
intari moralul asigurandu-l ca
boala se va ameliora in
continuare pana la iesire din
criza;
- informeaza bolnavul sa nu
manance dimineata urmatoare
si transmite turei de noapte
despre recoltarea urinei in
dimineata urmatoare pentru
examenul sumar de urina.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P = 88 batai/minut;
R = 22 respiratii/minut;
TA = 115/70 mmHg;
T = 38.6 ˚ C;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic;
- Se scoate din tratament
administrarea de oxigen.

Bolnav cu stare generala usor
ameliorata.
Bolnav partial dependent
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- A respira si a avea o
circulatie adecvata;
- A-si mentine temperatuea
corpului in limite normale;
- A se alimenta si hidrata
corespunzator;
- A dormi si a se odihni;
- A invata despre boala sa.

09.02.
2012
Ora
08:00
- Dispnee;
- Junghi toracic
bazal stang,
mialgii;
- febra;
Bolnavul:
- Sa aiba o respiratie adecvata
si o circulatie normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Pozitioneaza bolnavul in
pozitie antidispneica si
antialgica;
- Monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =88batai/minut;
R = 21 respiratii/minut;
TA = 115/70 mmHg;
Bolnav cu stare generala usor
ameliorata,febril, cu dispnee,
junghi,anxietate.
Ora 14.00: rezultat examen
urina:
43

- Tuse seaca iritativa
- Astenie;
- Transpiratii;
- Anxietate;
- Inapetenta.
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- Sa fie alimentat si hidratat
corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa i se asigure regimul
igieno-dietetic.
- Asigura microclimatul in
salon;
- Asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- Pregateste bolnavul psihic si
fizic pentru recoltarea urinei;
- Informeaza bolnavul privind
necesitatea recoltarii sputei
pentru analize;
- Discuta cu bolnavul pentru a-l
educa privind schimbarea
pozitiei in pat pentru
prevenirea escarelor de
decubit.
T = 38,4 ˚C;
- administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi,
se scoate HHC si se reduce
Miofilinul la 1f/zi i.v lent.
- recolteaza urina pentru
examen sumar de urina;
- Asigura regimul igieno –
dietetic si hidratarea
bolnavului.
D=1015, pH acid, A.G. U
CCet absente, urobilinogen
normal.
Sediment cu frecvente epitelii,
leucocite si hematii = rare.
Bolnav partial dependent
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a respira si a avea o
circulatie adecvata;
- a-si mentine temperatura
corpului in limite normale;
- a se alimenta corespunzator;
- a dormi si a se odihni;
- a invata despre boala sa.
10-11.01.
2012.
Ora
07:00
- subfebrilitati
repetate;
- tuse in rezolutie;
- astenie;
- transpiratii
profuze;
- inapetenta;
- junghi toracic
bazal stang.
- dispnee
Acelasi

- pozitioneaza bolnavul in
pozitie antidispneica si
antialgica;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- pregateste bolnavul si-l educa
cum sa recolteze sputa pentru
analiza;
- asigura microclimatul din
salon;
- asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- inregistreaza rezultatele
examenului de sputa si
antibiograma;
- discuta cu bolnavul pentru a-i
intari moralul.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =86 batai/minut;
R = 20 respiratii/minut;
TA = 110/70 mmHg;
T = 38 ˚C;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
crescuta;
- administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi +
1 tb Diazepam seara;
- recolteaza sputa pentru
examinare;
- hidrateaza bolnavul cu 1
litru ceai/ zi.
Bolnav partial dependent
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a respira si a avea o
circulatie adecvata;
- a-si mentine temperatura
corpului in limite normale;
- a se alimenta si hidrata
corespunzator;
- a dormi si a se odihni;
- a invata despre boala sa.

12.02.
2012
Ora
07:00
- junghi toracic
bazal stang;
- tuse in rezolutie;
- mialgii;
- astenie;
- inapetenta.
- Sa aiba o respiratie adecvata
si o circulatie normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- asigura microclimatul din
salon;
- asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =76 batai/minut;
R = 19 respiratii/minut;
TA = 105/70 mmHg;
T = 37,4 ˚C, AV=83 b/min;
Bolnav cu stare generala
ameliorata cu: tuse rara, usor
astenic, apetit in revenire, cu
expectoratie ruginie redusa,
echilibrat psihic.
Bolnavul partial dependent
44

- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa i se asigure regimul
igieno-dietetic.
- Sa i se efectueze radiografia
pulmonara de control..
- asigura alimentarea si
hidratarea bolnavului;
- ia legatura cu familia pentru a-
i informa despre externarea
bolnavului in ziua urmatoare.
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
crescuta;
- Ajuta bolnavul sa efectueze
radiografia de control;
- Inregistreaza rezultatul
examenului radiografic;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi;
- hidrateaza bolnavul cu 1
litru ceai/ zi.
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a se alimenta si hidrata
corespunzator;
- a invata despre boala sa
Examen radiografic de
control: discreta diminuare a
intensitatii pulmonare.

13.02.
2012
ora 13:00

- astenie;
- inapetenta.
Medicul decide externarea. - Educa bolnavul privind
continuarea tratamentului la
domiciliu si respectarea
regimului igieno-dietetic,
modul de viata, munca si
alimentatie;
- Monitorizeaza functiile vitale;
- Ia legatura cu medicul de
familie pentru monitorizarea
bolnavului la domiciliu;
- Preda bunurile personale si
documentele de externare ale
bolnavului;
- Preia lenjeria de spital si o
preda la magazie;
- Scoate bolnavul din evidentele
sectiei.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =75 batai/minut;
R = 20 respiratii/minut;
TA = 105/70 mmHg;
T = 36,9 ˚C;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
normala;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi;
- Pregateste documentele
pentru externare, le prezinta
medicului pentru avizare si
le transcrie in foaia de
observatie a bolnavului si in
biletul de iesire din spital,
in scrisoarea medicala
adresata medicului de
familie.
Bolnavul se externeaza cu
urmatoarele recomandari:
- Alimentatie normocalorica
si normoproteica;
- Va continua tratamentul la
domiciliu cu: amoxicilina 2
cps/ 6 ore timp de inca 3
zile, multivitamine 2 tb/zi,
erdomed 2 tb/zi.
- Control prin ambulatoriu de
specialitate si medicul de
familie la 7 zile sau la
nevoie;
- Va evita eforturile fizice
mari si expunerile la frig si
umezeala.







45

CAZUL III

CULEGEREA DATELOR: F.O. = 265/2012
DATELE DE IDENTITATE
NUME SI PRENUME: I.R.
DOMICILIUL: VLADILA, JUD. OLT;
DATA NASTERII: 17.08.1950
OCUPATIA: SOMER
DATA INTERNARII: 13.02.2012 ORA 09:55
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: PNEUMONIE ACUTA VIRO-BACTERIANA
DATA EXTERNARII: 21.02.2012 ORA 13:00
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: PNEUMONIE ACUTA VIRO-BACTERIANA
NR. ZILE SPITALIZARE: 9
ANAMNEZA:
ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE: mama TBC in antecedente;
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: pneumonie bazala dreapta 1997.
CONDITII DE VIATA SI MUNCA: Consumator moderat de bauturi alcoolice si fumator de
un pachet de tigari/zi.
ISTORICUL BOLII: Bolnav in varsta de 61 de ani care se interneaza in sectie pentru junghi
toracic bazal stang, febra, frisonete repetate, mialgii, tuse seaca iritativa, cefalee, astenie,
ameteli.
Episodul actual a debutat in urma cu 2 – 3 zile, in urma expunerii la frig si umezeala.
Nu a urmat la domiciliu tratament,prezentandu-se la cabinetul medicului de familie de unde
este trimis catre Centrul de primire urgente al Spitalului Municipal Caracal pentru internare.
DATE INDIRECTE: in urma consultului medicului de garda bolnavului i se elibereaza bilet
de internare in sectia Boli infectioase.
EXAMENUL CLINIC
La examenul clinic pe aparate si sisteme efectuat de medic s-au constatat urmatoarele
aspecte patologice:
- stare generala - modificata, febril, cu frisoane repetate, astenic, anxios;
- tegumente si mucoase calde, transpirate cu usoara hiperemie a pometilor obrajilor;
- tresut celular subcutanat –slab reprezentat;T = 168 cm, G = 66 kg;
- Sistemul osteo – articular: dureri discrete la nivelul articulatiilor coapselor bilateral,cu
usoara impotenta la mers;
- Aparat respirator – bolnav dispneic, febril, torace normal conformat cu miscari
respiratorii superficiale R = 21/min;
 La inspectie: polipnee si respiratii superficiale;
 La palpare: murmur vezicular inasprit bilateral predominant drept;
 La percutie: hipersonoritate pulmonara bilaterala la baza dreapta;
 La ascultare: murmur vezicular inasprit, raluri subcrepitante la baza dreapta.
- Aparat cardio - vascular – cord in limite normale, usoare precordialgii: TA = 130/70
mmHg, P = 90 b/min;
- Aparat digestiv si glande anexe – inapetenta, dentitie cu carii si lipsuri, ficat la 2 cm sub
rebordul costal drept / l.m.c.l dreapta, splina la rebord, tranzit intestinal normal;
- Aparat uro-genital – oligurie cu urini hipercrome, polakiurie nocturna;
- Sistem nervos si organe de simt – bolnav orientat temporo-spatial, anxios, dar cooperant.




46

INTERPRETAREA DATELOR

DIAGNOSTIC CLINIC: PNEUMONIE ACUTA VIROBACTERIANA
DIAGNOSTIC DE NURSING:
- analiza biofiziologica: bolnav cu aparate si sisteme integre cu afectarea celor mai sus
prezentate.
Din analiza acestor date rezulta ca bolnavul este partial dependent necesitand ajutorul
nursei in satisfacerea urmatoarelor nevoi prioritare:
- nevoia de a respira si a avea o circulatie adecvata;
- nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale;
- nevoia de a se alimenta si hidrata corespunzator;
- nevoia de a mentine tegumentele si mucoasele curate;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a se odihni
- nevoia de a invata despre boala sa.
- Analiza psihologica: bolnav constient, orientat temporo spatial, anxios dar cooperant.
- Analiza sociologica: bolnav cooperant cu posibilitati reduse de a se trata.
- Analiza cultural-spirituala: bolnav cu nivel relativ scazut de cultura sanitara legata de
boala sa, de religie crestin ortodoxa, care nu respecta posturile.































47


PLAN DE INGRIJIRE

Numele si prenumele bolnavului: Diagnostic clinic: PNEUMONIE ACUTA VIROBACTERIANA
I.R.
F.O. 265/2012

Data/
ora
Manifestari de
dependenta / surse
de dificultate
Obiectivul Interventii ale nursei EVALUARE
Autonome Delegate
0 1 2 3 4 5
13.02.
2012
Ora
09:00

- Dispnee;
- Febra;
- Frisonete repetate;
- Tuse seaca iritativa;
- Junghi toracic bazal
drept, mialgii;
- Transpiratie;
- Astenie;
- Anxietate;
- Inapetenta.

Bolnavul se va interna.
- Sa aiba o respiratie
adecvata si o circulatie
normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- Sa fie alimentat si hidratat
corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa fie ajutat sa-si inlature
anxietatea;
- Ajuta bolnavul sa-si
efectueze analizele de
laborator.
- Identificarea bolnavului;
- Inventarierea bunurilor
bolnavului;
- Transportul bolnavului in
sectie;
- Repartizarea bolnavului in
salon si ajutor sa se
acomodeze cu sectia;
- Ii prezinta topografia sectiei;
- Ajuta bolnavul sa se dezbrace;
- Ii masoara si ii inregistreaza
functiile vitale;
- Masoara si cantareste
bolnavul;
- conduce bolnavul si il ajuta sa
se dezbrace pentru efectuarea
examenului EKG si
radiografia pulmonara;
- asigua materiale pentru
administrarea de O
2
;
- asigura recipiente pentru
recoltarea expectoratiei.

- Completeaza documentele
pentru internare;
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P=92 batai/min
R=22 respiratii/min,
dispneica
TA= 120/70 mmHg
T= 39.3˚C;
- Masurarea si cantarirea
bolnavului : G = 66 kg, T =
168 cm;
- Pregateste bolnavul fizic si
psihic pentru examenul
radiologic pulmonar, EKG,
recolteaza analizele de
laborator in urgenta:
hemoleucograma, VSH,
glicemie, fibrinogen, uree,
colesterol;
- Admistreaza
medicamentele prescrise de
medic.
 Penicilina G sodica = 1
mil/6h;
 Gentamicina = 80 mg/2
Bolnavul este internat,
acuzand dispnee intensa,
febra, tuse seaca, frisonete
repetate, transpiratii, astenie,
anxietate.
Ora 15.00: rezultate analize
laborator:
H= 4,3 mil/mm
3
,
Tr= 180.000/mm
3
,
L= 9100/mm
3
,
Hb – 1,81 g/dl;
VSH = 18/mm/lh,
Fibrogen - 360 mg/dl,
EKG: ax QRS + 70˚;
AV = 86 batai/minut, fara
modificari de faza terminala,
uree = 32 mg/dl;
rezultat radiografie
transparenta pulmonara
crescuta cu opacitate de
intensitate subcostala, de
aspect triunghiular, cu varful
in hil si baza la periferie.
Bolnav partial dependent care
necesita ajutor in satisfacerea
urmatoarelor nevoi: nevoia de
48

ml = 2f im/zi;
 Miofilin f 1 iv foarte lent
+ glucoza 33%f II;
 HHC=2 fiole i.v lent
 Aspirina 3 x 1 comp./zi;
 Algocalmin 1f in frison;
 Vitamina C 2f. Iv;
- Hidrateaza pacientul cu 1
litru de ceai de tei pe zi;
- Oxigen umidifiat 4l/min
intermitent;
- Regim normocaloric,
hiperproteic.
a respira si a avea o buna
circulatie adecvata, nevoia de
a se alimenta si hidrata
corespunzator, nevoia de a
elimina, nevoia de a mentine
tegumentele si mucoasele
curate, nevoia de a evita
pericolele, nevoia de a se
odihni si nevoia de a invata
despre boala sa.
13.02.
2012
Ora
18:00
- Dispnee;
- Febra;
- Frisonete repetate;
- Junghi toracic
bazal drept,
mialgii;
- Tuse seaca
iritativa;
- Astenie;
- Anxietate;
- transpiratii;
- inapetenta.

- Sa aiba o respiratie
adecvata si o circulatie
normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- Sa fie alimentat si hidratat
corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa fie ajutat sa-si inlature
anxietatea
- pozitioneaza bolnavul in
pozitie antidispneica si
antialgica;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- asigura recipientele pentru
recoltarea expectoratiei;
- asigura lenjeria curata de corp
si pat;
- pregateste bolnavul pentru
contravizita medicului;
- discuta cu bolnavul pentru a-i
intari moralul asigurandu-l ca
boala se va ameliora in
continuare pana la iesire din
criza;
- informeaza bolnavul sa nu
manance dimineata urmatoare
si transmite turei de noapte
despre recoltarea urinei in
dimineata urmatoare pentru
examenul sumar de urina.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P = 88 batai/minut;
R = 22 respiratii/minut;
TA = 115/70 mmHg;
T = 38.6 ˚ C;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic;
- Se scoate din tratament
administrarea de oxigen.

Bolnav cu stare generala usor
ameliorata.
Bolnav partial dependent
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- A respira si a avea o
circulatie adecvata;
- A-si mentine temperatuea
corpului in limite normale;
- A se alimenta si hidrata
corespunzator;
- A dormi si a se odihni;
- A invata despre boala sa.

14.02.
2012
Ora
08:00
- Dispnee;
- Junghi toracic
bazal drept,
mialgii;
Bolnavul:
- Sa aiba o respiratie adecvata
si o circulatie normala;
- Sa-si mentina starea de
- Pozitioneaza bolnavul in
pozitie antidispneica si
antialgica;
- Monitorizeaza si inregistreaza
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =88batai/minut;
R = 21 respiratii/minut;
Bolnav cu stare generala usor
ameliorata,febril, cu dispnee,
junghi,anxietate.
Ora 14.00: rezultat examen
49

- febra;
- frisonete rare;
- Tuse seaca iritativa
- Astenie;
- Transpiratii;
- Anxietate;
- Inapetenta.
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- Sa fie alimentat si hidratat
corespunzator;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa i se asigure regimul
igieno-dietetic.
functiile vitale;
- Asigura microclimatul in
salon;
- Asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- Pregateste bolnavul psihic si
fizic pentru recoltarea urinei;
- Informeaza bolnavul privind
necesitatea recoltarii sputei
pentru analize;
- Discuta cu bolnavul pentru a-l
educa privind schimbarea
pozitiei in pat pentru
prevenirea escarelor de
decubit.
TA = 115/70 mmHg;
T = 38,4 ˚C;
- administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi,
se opreste administrarea
oxigenului pe sonda nazala;
- recolteaza urina pentru
examen sumar de urina;
- Asigura regimul igieno –
dietetic si hidratarea
bolnavului.
urina:
D=1015, pH acid, A.G. U
CCet absente, urobilinogen
normal.
Sediment cu frecvente epitelii,
leucocite si hematii = rare.
Bolnav partial dependent
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a respira si a avea o
circulatie adecvata;
- a-si mentine temperatura
corpului in limite normale;
- a se alimenta corespunzator;
- a dormi si a se odihni;
- a invata despre boala sa.
15-17.01.
2012.
Ora
08:00
- febra;
- tuse seaca iritativa;
- astenie;
- transpiratii;
- inapetenta;
- junghi toracic
bazal drept;
- dispnee.
Acelasi

- pozitioneaza bolnavul in
pozitie antidispneica si
antialgica;
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- pregateste bolnavul si-l educa
cum sa recolteze sputa pentru
analiza;
- asigura microclimatul din
salon;
- asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- inregistreaza rezultatele
examenului de sputa si
antibiograma;
- discuta cu bolnavul pentru a-i
intari moralul.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =86 batai/minut;
R = 20 respiratii/minut;
TA = 110/70 mmHg;
T = 38 ˚C;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
crescuta;
- administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi;
- recolteaza sputa pentru
examinare;
- hidrateaza bolnavul cu 1
litru ceai/ zi.
Bolnav partial dependent
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a respira si a avea o
circulatie adecvata;
- a-si mentine temperatura
corpului in limite normale;
- a se alimenta si hidrata
corespunzator;
- a dormi si a se odihni;
- a invata despre boala sa.
Rezultate examen sputa:
fecvente epitelii si celule
plate.
18-19.02.
2012
Ora
07:00
- astenie;
- insomnie;
- tuse cu
expectoratie in
cantitate redusa;
- Sa aiba o respiratie adecvata
si o circulatie normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- asigura microclimatul din
salon;
- asigura lenjerie curata de corp
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =76 batai/minut;
R = 19 respiratii/minut;
TA = 105/70 mmHg;
Bolnav cu stare generala
ameliorata cu: tuse rara, usor
astenic, apetit in revenire, cu
expectoratie redusa, echilibrat
psihic.
50

- dispnee. psihic;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa i se asigure regimul
igieno-dietetic.

si pat;
- asigura alimentarea si
hidratarea bolnavului;
- informeaza efectuarea
examenului radiografic
pulmonar de control in data de
20.02.
T = 37,4 ˚C, AV=83 b/min;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
crescuta;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic:
acelasi;se introduce o
tableta de diazepam seara la
culcare;
- hidrateaza bolnavul cu 1
litru ceai/ zi.
Bolnav partial dependent
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a se alimenta si hidrata
corespunzator;
- a invata despre boala sa.

20.02.
2012
Ora
08:00

- usoara dispnee;
- tuse seaca;
- astenie
- insomnie;
- discret junghi
toracic bazal drept
- Sa aiba o respiratie adecvata
si o circulatie normala;
- Sa-si mentina starea de
igiena;
- Sa fie echilibrat fizic si
psihic;
- Sa i se asigure conditiile de
microclimat si odihna;
- Sa i se asigure regimul
igieno-dietetic.
- Sa i se efectueze radiografia
pulmonara de control
- monitorizeaza si inregistreaza
functiile vitale;
- asigura microclimatul din
salon;
- asigura lenjerie curata de corp
si pat;
- asigura alimentarea si
hidratarea bolnavului;
- conduce bolnavul ;a serviciul
radiologie pentru efectuarea
radiografiei de control;
- ia legatura cu familia pentru a
fi instiintata despre externarea
bolnavului a doua zi.
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =76 batai/minut;
R = 19 respiratii/minut;
TA = 105/70 mmHg;
T = 37,4 ˚C, AV=83 b/min;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
crescuta;
- Ajuta bolnavul sa efectueze
radiografia de control;
- Inregistreaza rezultatul
examenului radiografic;
- Administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi;
Bolnav cu stare generala
ameliorata cu:dispnee care
persista,prezinta un usor
junghi toracic, tuse rara, usor
astenic, apetit in revenire, cu
expectoratie redusa, echilibrat
psihic.
Bolnavul partial dependenta
privind satisfacerea
urmatoarelor nevoi
fundamentale prioritare:
- a se alimenta si hidrata
corespunzator;
- a invata despre boala sa
Examen radiografic de
control: opacitate de
intensitate subcostala, de mici
dimensiuni, cu varful inhil si
baza la periferie .
21.02.
2012
ora 13:00
- usoara dispnee;
- tuse seaca;
- astenie
- insomnie;
- discret junghi
toracic bazal drept.
Medicul decide externarea. - Educa bolnavul privind
continuarea tratamentului la
domiciliu si respectarea
regimului igieno-dietetic,
modul de viata, munca si
alimentatie;
- Monitorizeaza functiile vitale;
- Ia legatura cu medicul de
familie pentru monitorizarea
- Monitorizeaza functiile
vitale:
P =75 batai/minut;
R = 20 respiratii/minut;
TA = 105/70 mmHg;
T = 36,9 ˚C;
Diureza = 1300 ml/24h;
Scaun = 1 consistenta
normala;
Bolnavul se externeaza cu
urmatoarele recomandari:
- Alimentatie hipercalorica si
hiperproteica;
- Va continua tratamentul la
domiciliu cu: cefalexim 1
cps/ 12 ore/500m,
multivitamine 3 tb/zi,
erdomed 2 tb/zi.
51

bolnavului la domiciliu;
- Preda bunurile personale si
documentele de externare ale
bolnavului;
- Preia lenjeria de spital si o
preda la magazie;
- Scoate bolnavul din evidentele
sectiei.
- Administreaza tratamentul
prescris de medic: acelasi;
- Pregateste documentele
pentru externare, le prezinta
medicului pentru avizare si
le transcrie in foaia de
observatie a bolnavului si in
biletul de iesire din spital,
in scrisoarea medicala
adresata medicului de
familie.
- Control prin ambulatoriu de
specialitate si medicul de
familie la 7 zilesau la
nevoie;
- Va evita eforturile fizice
mari si expunerile la frig si
umezeala.
























52

CAPITOLUL V

CONCLUZII

PNEUMONIILE VIRALE sunt determinate de o serie de virusuri, putand surveni ca
pneumonii primare sau ca manifestari comune, in cadrul simptomatologiei unor boli virale
(rujeola, varicela, pneumonia din gripa).
Infectia virala se transmite pe cale respiratori, prin mici particule sub forma de
aerosoli, formate datorita eliminarii prin tuse a secretiilor respiratorii infectate. Aerosolii pot
ramane suspendati in aer mai multe ore ceea ce explica contagiozitatea si raspandirea
exploziva a infectiei virale. In celulele infectate replicarea virala are loc in 4-6 ore, dupa care
virusurile sunt eliberate infectand celulele adiacente. Astfel, infectia se raspandeste in cateva
ore, de la cateva focare la un numar mare de unitati respiratorii.
Clasificarea pneumoniilor virale se realizeaza dupa etiologie si s-a demonstrat ca in
etiologia acestui sindrom clinic de „pneumonie acuta” se cuprind: virusuri cu tropism
respirator (virusul gripal, virusuri paragripale, adenovirusuri, virusul sincitial respirator),
microorganisme din grupul Mycoplasma, microorganisme din grupul Chlamydia, Coxiella
turneti (febra Q).
Virusurile care pot determina pmeumonii virale, variaza dupa regiun, sezon si
epidemii.
Adenovirusurile participa variabil (3-5%) dar uneori frecvent (in special tipul 4)
formand in unele situatii epidemiologice (colectivitati de tineri) pana la 80% din etiologia
pneumoniilor virale.
Virusul gripal in perioadele neepidemice, responsabil de numai 1-3% din pneumoniile
virale, in epidemii si pandemii ajunge la o proportie de 40-60%.
Virusurile paragripale provoaca intre 3-4% din pneumoniile virale, pe cand virusul
sincitial respirator intervine mai frecvent la sugar, iar virusul citomegalic la nou-nascuti; la
copii pe primul plan se afla virusul sincitial respirator determinand bronsitele si pneumonii
severe.
Incidenta pneumoniilor variaza dupa raspandirea regionala a virusurilor, dupa varsta,
aglomeratii umane, anotimp. Cei mai afectati sunt copii si tinerii din colectivitatile inchise
(crese, internate, cazarme) unde 30-50% din pneumonii sunt de etiologie virala.
Contagiozitatea pneumoniilor virale este destul de mare in functie de virusurile
respective. Modul de transmitere este prin contact direct si cale aerogena, fiind mai frecvente
iarna si primavara.
Un rol important in evolutia infectiei il detin factorii de aparare locala (integritatea
mucoasei) si rezistenta antiinfectioasa ( statusul imun al gazdei).
Din punct de vedere anatomo-patologic se constata:
 Macroscopic – leziuni de bronsita acuta si de pneumonie interstitiala, cu
portiuni emfizematoase alaturi de focare de atelactezie; peretii bronhiolelor
sunt ingrosati, cu aspect nodularsi acoperiti de exsudat.
 Microscopic modificarile patologice sunt localizate indeosebi in septurile
alveolare, determinand ingrosarea acestora si miscorarea proportionala a
lumenelor alveolare, in grade variabile sunt afectate si celelalte interstitii
pulmonare.
Diagnosticul de pneumonie virala este de obicei dificil, pentru a confirma diagnosticul
sunt necesare o serie de date, examenul radiologic, investigatiile microbiologice si serologice.
Datele epidemiologice pot ajuta diagnosticul etiologic.
53

Pneumoniile cu Mycoplasma pneumoniae apar sporadic tot timpul anului, cele virale
cu precadere in anotimpurile reci in mici focare epidemice.
Ornitoza si febra Q au caracter profesional, putand determina uneori epidemii la
persoane din sectorul agrozootehnic.
Unele manifestari clinice (exantem, tuse) pledeaza pentru etiologia respectiva in
pneumoniile interstitiale din rujeola, varicela, tuse convulsiva.
Investigatiile microbiologice si serologice sunt singurele care pot preciza etiologia; in
pneumoniile virale, etiologia poate fi determinata prin izolarea virusurilor din exsudatul
faringian sau din sputa.
Reactiile serologice considerate in dinamica cu cresterea titrurilor de cel putin 4 ori
intr-un interval de 7-14 zile, sunt cel mai des folosite in practica.
Diagnosticul diferential
Afectiunile cele mai frecvente cu care se face diagnosticul diferential sunt:
pneumoniile bacteriene; aparitia de pneumonii mixte (virale+bacteriene); pneumonia cu
Mycoplasma, bronsita, bronhobronsiolita.
Evolutia
Este variabila durand in medie 10-14 zile la copii mici, pneumoniile virale au o
evolutie mai severa, iar la sugar, din cauza caracterului difuz si bilateral al leziunilor
interstitiale pulmonare, evolueaza cu dispnee pronuntata, cianoza, tendinta de colaps.
Complicatiile
Prin suprainfectii bacteriene pot surveni pneumonii mixte, abces pulmonar, pleurezii,
sinuzite, otite.
S-au semnalat anemii hemolitice aparute catre sfarsitul bolii.
La adulti, pneumonia din varicela poate duce la deces deoarece infectia bacteriana este
neobisnuita si decesul se produce prin hipoxemie progresiva, secundara pneumoniilor virale.
Prognosticul
Este favorabil la adulti si la copii mari cu exceptia pneumoniei variceloase, care poate
fi uneori mortala la adult.
Pneumoniile virale sunt mult mai grave la sugari, la care dau o mortalitate de 10-20%
si chiar mai mult la prematuri la care pot produce si moarte subita.
Pneumonia gripala primara are un prognostic sever si mortalitate mare, datorita
insuficientei respiratorii acute, tendintei de a dezvolta hipotensiune si insuficiente renale
acute. In cazurile cu evolutie favorabila se poate dezvolta ulterior o fibroza pulmonara.
Tratamentul
In general tratamentul se bazeaza pe masuri de crestere a rezistentei generale si
medicatiei simptomatice si patogene.
Tratamentul cuprinde:
- Tratament igieno-dietetic;
- Tratament simptomatic;
- Tratament etiologic.
Masurile igieno-dietetice constau in repaus la pat, mai ales in perioada febrila,
incaperea sa fie luminoasa, cu aerisire suficienta, temperatura constanta si umiditate
corespunzatoare.
Regimul alimentar va fi lichid sau semilichid in timpul perioadei febrile (2-3 l/zi)
pentru a se asigura o diureza suficienta si va consta in lapte, ceai, zeama de fructe, supe de
legume, siropuri.
Imediat dupa scaderea febrei se pot adauga branzeturi, oua, carne fiarta, fainoase, unt,
fructe.
TRATAMENTUL FARMACOLOGIC cuprinde:
- Medicatia simptomatica;
54

- Medicatie etiologica;
- Alte alternative terapeutice.
Medicatia simptomatica se adreseaza tusei in special si foloseste Codeina, expectoratia
va fi ajutata cu Bronhexim 3tb/zi, febra se combate cu antitermice Paracetamol, Neurofen,
copii cu forme asfixice severe se trateaza cu HHC in perfuzie.
Medicatia etiologica va fi adaugata in mod selectiv in prezenta unei suprainfectii
bacteriene.
In fata unei pneumonii a carei etiologie nu a putut fi stabilita se recomanda:
- Penicilina G 6-10 ml/zi sau
- Eritromicina 2-3 g/zi sau
- Ampicilina 3-4 g/zi sau
- Tetraciclina 2-4 g/zi.
Pneumoniile aparute in cursul unei epidemii de gripa se trateaza cu:
- cefalosporina 4-8 g/i.v sau
- doxacilina 200mg/zi + Clindamicina 600 mg/zi fiind vorba de o participare
bacteriana secundara.
In pneumoniile cu rickettsi (ornitoza) se recomanda:
- tetraciclina 2 – 4 g/zi sau
- eritromicina 3-4 g/zi sau
- cloramfenicol 2-4 g/zi.
La batrani, forma bronhopneumonica se trateaza cu asociere:
- ampicilina 4 g/zi i.v + Gentamicina sau
- oxacilina 4-6/zi/i.v. sau
- doxicilina 200mg +Clindanicina 38 g/zi.
Tratamentul trebuie continuat 7-10 zile.
Profilaxia
Pneumoniile virale sunt dificil de prevenit, dar cea mai la indemana profilaxie este
vaccinarea antigripala, izolarea persoanelor cu rezistenta redusa in perioada epidemiilor
virale, evitarea in epidemiile de viroze a aglomerarilor, izolarea bolnavilor de copii, iar in
ornitoza sacrificarea pasarilor bolnave.
Din punct de vedere al procesului de nursing am urmarit 3 cazuri de bolnavi
diagnosticati cu pneumonie virobacteriana care m-au ajutat sa-mi insusesc cunostintele
teoretice si practice privind ingrijirea acestor bolnavi.

















55

BIBLIOGRAFIA

TITIRCA L., “Urgente medico chirurgicale pentru cadre medii”, Ed. Viata
medicala romaneasca, Bucuresti, 2000;

TITIRCA L., “Ghid de nursing”, Ed. Viata medicala romanesca, Bucuresti 2001;

TITIRCA L., “Tehnici de evaluare si ingrijire a bolnavilor”, Ed. Viata medicala
romaneasca, Bucuresti, 1996;

TITIRCA L., “ Breviar de explorari functionale si ingrijiri speciale ale bolnavilor”,
Ed. Viata medicala romaneasca, Bucuresti, 2000;

TITIRCA L., “ Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare
nevoilor fundamentale”, Vol I -I I , Ed. Viata medicala romaneasca, Bucuresti, 2007;

TITIRCA L., “Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali”,
Ed. Viata medicala romaneasca, Bucuresti, 2007;

MOZES C., “Tehnica ingrijirii bolnavului”, Vol I si II, Ed. Medicala, Bucuresti,
2000;

BALTA G., “Ingrijiri generale speciale ale bolnavului”, Vol I si II, Ed. Didactica si
pedagocica, Bucuresti, 1981;

GHERASIM L., “Tratat de medicina interna”, Ed. Medicala, Bucuresti, 1995;

MORARU I., “Anatomie patologica”, Vol. II, Ed. Medicala, Bucuresti, 1980;

REPCIUC E., “Anatomia omului”, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958;

PAUN R., “ Tratat de medicina interna”, Vol. I , Aparat respirator, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1994;

RAMNICEANU R., “Pronosticul bolilor interne”, Ed. Medicala, Bucuresti, 1978;

BORUNDEL C., “Manual de medicina interna pentru cadre medii din scolile
postliceale”, Ed. ALL, Bucuresti, 2000