Sinuciderea privita din toate unghiurile

(1)"In toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajnuiti; Prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborati, dar nu nimiciti."(II Corinteni IV,8-9) F. are mai putin de 40 de ani si de vreo cinci ani nu mai asteapta nimic de la viata. Poate doar finalul. A incercat pana acum de patru ori sa se omoare. Visul tradus intr-un pumn de medicamente date rapid pe gat, s-a sfarsit de fiecare data pe un pat de spital. Ultima data a fost la un pas de a reusi. A stat aporpape 2 zile in coma la reanimare, dar destinul n-a vrut sa-i faca pe plac. Marturiseste cu nonsalanta, ca nimic n-o va putea impiedica "sa mai incerce sa-si ia viata". Cu solemnitatea cu care cineva jura sa respecte o promisiune, ea sustine fem ca data viitoare va reusi. (2)Drama ei incalcita e doar una din miile de povesti care stau in spatele gestului numit sec "sinucidere" si inchis in cifre mai mult sau mai putin relevante. Fostul ministru sarb de interne, Valjko Stojilikovici, co-acuzat in procesul lu Slobodan Milosevici pentru crime de razboi comise in Kosovo, este in stare ciritica, dupa o tentativa de sinucidere la Belgrad, la cateva ore dupa ce Parlamentul iugloslav a votat o lege privind cooperarea cu Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie. Valjko Stojilikovici si-a tras un glont in cap in fata cladirii Parlamentului (stire preluata din "Monitorul de Cluj"). Marti, 15 iulie 2003, ziarele anunta un nou caz de sinucidere: gardianul Sergiu Dumitru s-a impuscat cu pistolul pe care-l primise cu cateva minute mai inainte. Fara a da ceva de banuit colegilor, abia intors din concediul de odihna, gardinaul se retrage in toaleta sectiei de politie, unde se impusca, lasand in urma lui multe semne de intrebare. Ministru sau gardina, finalul este acelasi: doi oameni se sinucid; din propria lor vointa, prin propria lor actiune-sunt caracteristici ale gestului lor. Ce i-a impins in ghearele mortii pe acestia si pe multi altii? Ce i-a determinat sa-si doreasca moartea si sa renunte la tot ce inseamna viata? Ce au simtit? Ce si-au dorint? Ce n-au avut? - sunt doar cateva intrebari pe care le-au lasat in urma lor. Toti acestia s-au sinucis. (3)"Un protest activ impotriva colaborarii utile, o retragere totala din fata problemelor vietii, generata de o infrangere sau de teama de o infrangere in una din cele trei mari probleme ale vietii: societatea, profesiunea sau iubirea" este o p[osibila definitie a sinuciderii, data de Alfred Adler.

Conform Dictionarului Sanatatii: "Suicidul este tulburarea instinctului de conservare, prin care o persoana se distruge singura, alegand o metoda fizico-chimica(spanzurare, inec, electrocutare)", iar dupa Organizatia Mondiala a Sanatatii,"suicidul este actul prin care un individ cauta sa se autodistruga, cu intentia mai mult sau mai putin de a-si pierde viata, fiind mai mult sau mai putin constient de motivele sale..." In 1980, E.S. Schneidman formuleaza o definitie operational psihologica de mare claritate:suicidul este un act uman de incetare din viata cu intentie proprie. Inca din Evul Mediu exista date care atesta ca sinuciderea era practicata in toate categoriile sociale si de catre ambele sexe. Moartea voluntara era considerata rezultatul ispitirii diavolului, care se nastea pe fondul disperarii sau era socotita ca un comportament nebunesc. Actul era pedepsit pe seama cadavrului, iar bunurile erau confiscate. Drept motive ale suicidului se invocau: saracia, boala, suferinta fizica, frica de pedeapsa, onoarea, dragostea, ura. Filozofia greceasca si-a pus problema fundamentala a suicidului, inca din cele mai vechi timpuri. Cirenaicii, cinicii, epicurienii si stoicii - toti recunosc suprematia valorii individului. (4)Libertatea lui consta in puterea de a decide singur asupra propriei vieti sau morti. Ei considerau ca viata nu merita sa fie conservata decat daca reprezinta un bine, adica aduce mai multe satisfactii decat nenoriciri, daca se desfasoara in confirmitate cu ratiunea si cu demnitatea umana. Altfel, spuneau ei, este o nebunie sa o conservi. Suicidul politic este frecvent la Roma in anii razboiului civil si ai inceputului imperiului. In anumiti ani, numarul mortilor voluntari in randul oamenilor politici atinge cifre impresionante. Cato, Cassius, Brutus, Antonius, Cleopatra - nu vor fi condamnati pentru gestul lor, ci vor deveni modele legendare. Chiar Nero sau Othon, prin sinucidere isi ispasesc partial viata de mizerie pe care au avut-o. Dreptul roman din epoca imperiala lasa fiecaruia libertatea de a alege moartea. Renasterea a cunoscut si ea toate tipurile de sinucidere, cauzate de mizerie, suferinta, patima, gelozie, nebunie. Desi rata media a sinuciderilor in aceasta perioada este mai mica decat in Evul Mediu, acum se vorbeste si se scrie mai mult despre acest subiect. Se pare ca istoria este generoasa si ne ofera de-a lungul timpului, din ce in ce mai multe exemple: scriitorul rus S.A. Esenin cedeaza in urma unei crize de nervi, spanzurandu-se; Virgina Woolf se arunca in Tamira, nesuportand ororile celui de-al doilea razboi mondial abia inceput; Hitler, E. Braun, Himler ... si lista poate continua.

(5)La baza acestor fenomene se afla, cu siguranta, influente socio-culturale extrem de puternice si in acelasi timp, greu de explicat. Uneori contagiunea suicidara este bazata pe anumite convigeri religioase, investigand moartea cu un puternic caracter eliberator. Este cunoscuta existenta in Japonia premergatoare celui de-al doilea razboi mondial a unor adevarate "cuiburi de sinucidere". Acestea isi incheiau reuniunile prin suicid in sala a unor voluntari ai mortii. Sinuciderea este acutl de autodistrugere globala, de suprimare brusca a propriei vieti, un mod intentionat, voit, constient si privind moartea ca un sfarsit total. Aceasta definitei ridica inca de la inceput problema fundamentala a determinisimului sinuciderii. Este vorba despre un psihic normal sau patologic? Statisticile Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" din Bucuresti arata ca numai anul trecut, in Romania, sinuciderile au reprezentat 31% din totalul mortiolor violente. Cele 3.486 de cazuri inseamna tot atatea victime cate s-au inregistrat din accidentele rutiere si omoruri la un loc. Si cifrele cresc de la an la an, lucru care nu poate decat sa-i ingrijoreze pe specialisti. Prof. dr. Dan Dermengiu, directorul Institutului de Medicina Legala "Mina Minovici" spune ca se poate vorbi despre un "fenomen ingrijorator": "Numarul sinuciderilor creste, iar cel al populatiei scade. In ultimii 16 ani, monitorizarea evenimentelor de acest gen arata ca evolutia e mereu ascendenta. Chiar daca intr-un an se inregistreaza mai putine cazuri decat in anul precedent, niciodata nu ne vom intoarce, de exemplu, la 133 de (6)sinucideri, cate au fost in 1986 in Bucuresti. In 2002 au fost 342. Foarte important este insa faptul ca aceste cifre nu reprezinta numarul real de cazuri de suicid. Din cauza informatiei deficitare, ajungem la concluzia ca pe langa numarul inregistrat, mai exista si alte cazuri de sinucidere. Conform statisticilor, din anul 1996 pana in 2002, in Romania s-au sinucis 23.545 de oameni. OMS anunta ca din 99 de tari investigate, Romania ocupa locul 29 in ceea ce priveste barbatii sinucigasi si locul 46 la capitolul femei sinucigase. Locul nr.1 este detinut in topul mortii voluntare de catre barbatii lituanieni, iar unul dintre primele locuri in topul sinucigasilor, il ocupa Elvetia, tara puternic dezvoltata din punct de vedere economic. La nivel nationa, conform statisticilor Institutului de Medicina Legala, media ete de 15,5 sinucigasi pe an / 100.000 locuitori. Exista judete in care incidenta cazurilor este extrem de mare si judete unde numarul sinuciderilor este mult sub medie. Primele patru locuri sunt detinute de transilvaneni.

In Harghita s-a inregistrat anul trecut cel mai mare numar de sinucigasi(58,7 cazuri / 100.000 locuitori), mai mult decat dublul fata de media pe tara. Exista foarte multe persoane satule de viata si in judetele Covasna (35,2/100.000 locuitori), Satu Mare(32,5) si Targu Mures(28,6). La polul opus se situeaza Alba Iulia cu cele mai putine sinucideri, Dambovita si Vaslui. In ceea ce priveste modalitatile prin care victimele hotarasc sa se omoare, pe primul loc se afla spanzurarea, urmata de intoxicatia cu medicamente sau alte substante, caderea de la inaltime (7)(precipitarea) si inecul(submersia). Majoritatea celor care se sinucid sunt barbati, iar calendaristic, sunt "preferate" perioadele martie-iulie si noiembrie-decembrie. Din cifrele prezentate in raportul asupra violentei si sanatatii se constata ca in lume are loc o sinucidere la fiecare 40 de secunde. Tragic rezultat! "Singura problema filozofica intr-adevar serioasa"(Alber Camus), sinuciderea este, deasemenea, cea mai impresionanta enigma a psihologiei. Ea domina, prin totalitatea implicatiilor sale (medicale, sociale, juridice, religioase) ansamblul stiintelor antropologice. Alfred Adler considera ca ea este favorizata de "carentele sentimentului de comunicare" si apare pe fondul unei melancolii. "Din punct de vedere psihologic si psihopatologic, suicidul reprezinta o autodistructie specifica, o reactie comportamentala de tip antisocial ce implica factorul individual, instinctiv, dar si cauzele psihopatologice specifice: delirul, halucinatille, ideile ipohondriace, starile obsesive-fobice, melancola"(Conf.univ.dr.Tudorel Butoi - "Sinuciderea - un paradox", Ed. Stiintele Medicale, 2002) Cercetand fenomenul suicidar, vom constata ca el se manifesta, sub diferite variante: suicidul amenintare, suicidul tentativa, veleitatea suicidara, echivalentele suicidare si suicidul reusit. Unii oameni ii ameninta doar pe cei din jur ca se vor sinucide, altii incearca sa se sinucida, iar altii chiar reusesc. In cazul suicidului amenintare, scopul lor nu este moartea, ci individul, prin santaj, urmareste atingerea unor scouri in viata. Suicidul (8)amenintare are un caracter teatral. Suicidul tentativa se manifesta prin amibiguitatea intentiei subiectului. Este propriu femeilor, in timp ce suicidul reusit este propriu barbatilor.Veleitatea suicidara este o dorinta trecatoare de autosuprimare, in care actul ete proiectat teoretic, insa nu este pus in practica. Echivalentele suicidare caracterizeaza modurile de comportament care implica un risc de care insa subiectul este perfect constient. In urma cercetarilor a rezultat ca aproximativ 2/3 din cei care s-au sinucis, anterior avusesera cel putin o tentativa.

Conform prof.dr.V.T. Dragomirescu, suicidopatia, care este considerata o entitate aparte, evolueaza in trei faze: suicidatie->suicidactie>traumatizare. Suicidatia, prima faza a acutlui suicidar, este etapa mentala in care subiectului ii apare motivatia, si isi pune problema mortii. Hotararea a fost luata, asa ca, faza a doua, suicidactia, presupune procurarea substantei toxice, fixarea latului spanzuratorii, alegerea locului pentru sinucidere. Ultima faza, traumatizarea reprezinta punerea in practica a sinuciderii. Ca modalitati de realizare, acestea sunt fizicomecanice(spanzurarea, hemoragia externa, precipitarea, electrocutarea, inecarea, impuscarea, etc.) si chimice (intoxicatia oxid de carbon, ingerarea de medicamente). Se constata ca metodele chimice sunt mai utilizate de catre femei, pe care probabil le sperie durerea provocata de metodele fizicomecanice, precum si automutilarea. (9)Explicatia actului suicidar s-a incercat a se obtine fie pe baza teoriilor psihiatrice(endogene), fie pe baza teoriilor sociologice(exogene). Solidar teoriei sociologice, Emile Durkheim arata in lucrarea sa "Despre sinucidere" ca exista doua cazue majore ale suicidului: • integrarea sociala - atasarea voluntara a individului la societatea de care apartine • reglarea sociala - ce presupune interventia coercitiva a societatii asupra comportamentului membrilor Astfel, el clasifica actele suicidare in: • suicidul egoist - apare pe fondul unu exces de individualizare, ducand la ruperea legaturii persoanei cu societatea si cu viata • suicidul anomic - pe fondul unei reglari sociale reduse • suicidul fatalist - pe fondul unei reglari sociale prea inalte Ca si cauze extrinseci (sociologice) ce imping la sinucidere, se numara: mediul - raporturile anturajului, conditiile de viata, ocupatia si gradul de cultura. Raporturile precare cu anturajul, conditile dificile de viata, lipsa unei ocupatii, precum si nivelul scazut al culturii, ii pot determina pe unii oameni sa-si doreasca moartea, Doctorul Bogdan V. Delavrancea a efectuat un studie din care reiese importanta gradului de cultura: astfel 57% dintre sinucigasi au studii elementare, 37 % au studii medii si doar 6% dintre ei au studii superioare. (10)Dar numai cauzele sociologice nu sunt suficiente si psihologii ne aduc in atentie si altele: personalitatea si temperamentul, sociabiltatea, ereditatea. Fiecare dintre aceste cauze are un cuvant mai mic sau mai mare de spus la conceperea gandului sinuciderii. "Complexele care apar la nivelul psihologiei individului

predispus sinuciderii, se datoreaza fie unei patologii particulare care face ca individul sa nu mai poata percepe realitatea la parametri normali. Aceste complexe blocheaza instinctul de conservare, deschizand drumul spre neant."(Conf.dr. Tudorel Butoi, Dr. Valentin Iftenie, prof.dr. Alex. Biroi, Alex Butoi - "Sinuciderea - un paradox"). Pentru ca "o sinucidere omoara doi oameni"(Arthun Miller), iata o concluzie a lui Alfred Bulai despre sinucigasi: "Pana la urma ce se poate spune sigur despre sinucidere? Nu foarte multe lucruri, daca ne gandim macar la faptul ca nu prea reusim sa ii intelegem pe sinucigasi. Cu toate acestea, trebuie sa consideram sinuciderea ca un tip de esec, ca un rebut pe care orice societate il produce permanent intr-o limita inalt acceptabila. Sinucigasul este un ratat, fie ca este un filozof, fie ca este o femeie batuta, un erou legendar sau un om cu mintea ratacita. Cu totii, atat timp cat sunt sinucigasi, sunt simple esecuri sociale. Au ei valoare? Cu siguranta, da. Aceasta pentru ca in viata sociala, ca si in intreaga lume vie, micile abateri de la linia normala, sunt micii pasi prospectivi care ne permit dezvoltare si evolutia. La fel si sinucigasul este un esec pentru el, pentru familia sa, epntru apropiatii sai, dar cu toate acestea, el apartine unui mecanism evolutiv prin care limitele normalului sunt fortate." (11)Biserica Ortodoxa, alaturi de intreg crestinismul, condamna sinuciderea, bazandu-se pe doua idei fundamentale: creatia persoanelor umane dupa chipul lui Dumnezeu si convingerea ca viata este un dar de la Dumnezeu, izvorand de la El si stand sub puterea Sa. Indiferent insa cat de de cunoscatori am fi in psihologie, sociologie, medicina legala, religie, realitatea este cruda: zilnic oameni se sinucid. Cine ii poate ajuta pe acesti oameni ajunsi in pragul disperarii? Nu cumva si eu? Si tu? Noi toti? Daca ne dorim toti o lume mai buna, nu este oare acum momentul sa incercam fiecare sa fim mai buni cu ceilalti? Noi suntem lumea. De noi depinde! "Viata si moartea ti-am pus eu astazi inainte, si binecuvantare si blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai."(Deutironomul XXX, 19) Daca alegem sa murim acum , vom mai avea acces la "viata" aceea? Se spune ca nu. Si atunci ce ne ramane de facut? Nu cumva "aceea" este viata adevarata? Nimic nu merita sa renuntam atat de usor la VIATA.

Numarul sinuciderilor din Romania, mai mare decat al victimelor accidentelor rutiere
Potrivit statisticilor, numarul sinucigasilor din tara noastra l-a depasit cu mult pe cel al mortilor cauzate de accidentele rutiere. Un raport al Institutului de Medicina Legala “Mina Minovici” arata ca in 2004 a existat un numar de 2.720 de sinucideri, in 2005 si-au pus capat vietii 2.913 persoane, iar anul trecut s-au sinucis 3.187 romani. Presedintele Aliantei Antisuicid Cluj, prof. dr. Doina Cosman, sustine ca si la nivel mondial numarul sinuciderilor la adulti depaseste numarul deceselor cauzate de criminalitate sau razboi. In Romania, cea mai mare rata a suicidului se inregistreaza in judetele Covasna si Harghita, cu 34 de cazuri de suicid la 100.000 de locuitori. Mai mult de trei sferturi dintre sinucigasi sunt barbati cu varste cuprinse intre 45 si 50 de ani. Prof.dr. Doina Cosman afirma ca explicatia este legata de faptul ca acestia trec mai des la fapte, se interiorizeaza si apeleaza mai greu la medic, in timp ce femeile isi exprima mai usor sentimentele. Principala cauza a suicidului, spun medicii, este depresia, in ultimii 10 ani numarul pacientilor care sufera de aceasta boala crescand semnificativ.

DESPRE SINUCIDERE
Laurentiu Dumitru [alte articole din rubrica "Tinerii pe calea intrebarilor"] “Fara Hristos, totul este intuneric si nebunie” PROBLEMATICA SINUCIDERII este una destul de complexa si imposibil de ispravit printr-un scurt cuvant gazetaresc. M-am intrebat deseori ce se afla in spatele unei tentative de suicid, in spatele unei sinucideri… Se pare ca la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad intr-o extrema a vietii: nihilistii, pasionatii de magie, ocultism, fanii rockului satanic, cei foarte bogati, cei foarte saraci, etc. Omul temperat, omul de mijloc, care nu exagereaza cu nimic, nu trece, de obicei, prin astfel de ispite. In ghearele deznadejdii si in umbra mortii se ajunge si din pricina lipsurilor de tot felul, a greutatilor vietii si, mai ales la tineri, din cauza unei comunicari deficitare cu cei din jur si a lipsei de iubire. Psihologii,

psihanalistii sau sociologii vin cu diverse lamuriri si raspunsuri, fiecare clasifica cauzele si da solutii tamaduitoare. Exista un element in aceasta ecuatie care nu e luat in seama; se uita ca spre cumplita deznadejde cei slabi sunt impinsi si prin lucrarea diavolului care de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar (Ioan 8, 44). Dincolo de explicatii pertinente, o tacere si o tristete aparte se asterne in inimile noastre cand prin mass-media auzim, din ce in ce mai des [1], de sinucideri. Inca o persoana care nu si-a gasit rostul, inca un om care a incetat sa lupte, inca un infrant pe drumul vietii… Am auzit spunandu-se ca exista la unele persoane o dispozitie innascuta spre negativism, spre instrainare, spre suicid chiar. In plus, cu totii am aflat inca de pe bancile liceului ca optimismul si pesimismul tin de firea noastra si ca n-ai ce face daca te-ai nascut cu o astfel de trasatura temperamentala. Intr-o astfel de ecuatie e periculos de usor sa afirmi ca Dumnezeu este de vina pentru slabiciunea firii celor ce-si iau singuri viata. Nu era oare de-ajuns ca Hristos a dus Crucea pe Golgota pentru pacatele noastre, voalat acum sa-L gasim vinovat si de lucrarea ispititorului ?… Un reprezentant de marca al psihologiei comportamentale cognitive americane, dr. Martin E. P. Seligman, a facut lumina in aceasta chestiune interesanta. Dupa un indelungat studiu de peste 25 de ani a concluzionat ca optimismul si pesimismul nu sunt innascute, ci dobandite. Consecinta e cat se poate de… optimista: coeficientul nostru de pesimism (pentru ca nimeni nu e pesimist sau optimist 100 %) poate fi micsorat. Autorul a dezvoltat in lucrarea sa Optimismul se invata (Humanitas, 2003) anumite tehnici in acest scop. Bineinteles ca o carte de acest fel scapa din vedere aspecte esentiale ale vietii sufletesti, adica ii lipseste latura duhovniceasca, insa poate fi de folos multora. E imperios necesar sa taiem pesimismul exagerat (deznadejdea) de la cei de aproape ai nostri, sa incurajam buna-dispozitie, sa incurajam optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele cu disponibilitate marita spre suicid si ajutate sa depaseasca starea nefericita in care se zbat. O statistica citata de parintele John Breck spune ca in 91 % dintre cazurile tipice de sinucidere si de tentative de sinucidere, mediile familiale examinate erau clasificate drept instabile ori haotice [2]. In astfel de “focare”, terapia cea mai buna e incercarea de a crea o comuniune fraterna si agapica in rugaciune si cateheza sustinuta pentru a-i deschide pe acestia spre viata comunitara. Caci cel ce zace jos, daca doar il ridici, il scuturi de praf si-i spui doar o vorba buna, va putea iarasi sa ajunga la starea sa de mai inainte. E nevoie de staruinta… Adevarata terapie e fara indoiala Insusi Hristos, bunul samaritean. Pe cel disperat sa-l aducem la

Hristos, sa-l infatisam Lui spre a lua adevarata vindecare. Cand cineva ajunge sa se sinucida intreaga comunitate ar trebui sa se intrebe in ce masura a implinit cuvintele Mantuitorului privitoare la aproapele, fiecare ar trebui sa vada cand l-a abandonat pe fratele cazut intre talharii diavoli cuibariti in mintea lui. E clar ca ne aflam, ontologic vorbind, sub povara pacatelor noastre. Spune Scriptura: “Viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Pacatul insa perverteste, degradeaza cunoasterea. Spunea regretatul Parinte Galeriu: “Cand faci abstractie de Dumnezeu nu ai alta alternativa decat neantul”. Cand nu-L cautam pe Dumnezeu ne simtim dezradacinati, uscati, tristi si goi. Lumea acesta care fuge teribil de Dumnezeu e in suferinta, in boala, in agonie. Din nefericire, lumea actuala e prea agitata ca sa-si dea seama de starea in care se afla. Am intalnit multe persoane cu tentative de suicid la activ. Mai toate prezentau simptomele a ceea ce Sfantul Ioan Cassian sau Evagrie Ponticul numeau “duhul intristarii”: un duh nascut din neimplinirea idealurilor, din sentimentul de vinovatie sau al inutilitatii, din anxietate aparent fara motiv sau nepasare etc. De unde vin aceste stari? Le-am enumerat la inceputul cuvantului meu. Problemele sunt reale, iar cand cele de jos nu merg cum trebuie, oamenii uita ca trebuie sa priveasca catre cele de Sus. Dar daca nu cauti pe cele de Sus si jos e cumplit de greu, cine sa te salveze?!… Disperarea vine din fuga de Dumnezeu! El insa ne indeamna la fiecare pas al Evangheliei Sale: “Bucurati-va” (Matei 5, 12; 28, 9; Luca 6, 23; 15, 6; 15, 9); Sfantul Pavel, de asemenea (Romani 12, 12, 15; II Corinteni 12, 11; Filipeni 2, 18; 3, 1; 4, 4; I Tesaloniceni 5, 16). Psalmistul spune: “Doamne, cand s-au inmultit durerile mele in inima mea, mangaierile Tale au veselit sufletul meu” (Psalmi 93, 19), iar intr-un alt loc: “Ca m-ai veselit, Doamne, intru fapturile Tale si intru lucrurile mainilor Tale ma voi bucura” (Psalmi 91, 4). Credinta si implinirea poruncilor lui Dumnezeu umplu inima de bucurie sfanta… Cautarea lui Dumnezeu aduce bucurie si veselie, pentru ca cel ce cauta afla, cel ce cere primeste (cf. Matei 7, 7). “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua” (cf. Matei 6, 33).

Oare cati din cei ce si-au pus capat zilelor aveau un duhovnic? Cati au mers si au cerut sub epitrahil duhovnicului sfat la astfel de incercare, cand diavolul soptea gandul sinuciderii? Cati stiau ca la spovedanie te nasti din nou? Cati au cautat sa primeasca pe buzele lor Sfantul Trup si Sange al Domnului? Oare cati dintre acestia plecau genunchii la Crucea lui Hristos sisi varsau Lui amaraciunea inimii lor si ispita intovarasirii lor cu Iuda, vanzatorul Domnului? Sau oare cati mergeau regulat la Liturghie sa se intalneasca acolo, in sfanta biserica, cu Hristos, Stapanul vietii? Golul acela intunecat din suflet pe care-l simte cel ce are ganduri de suicid nu-l poate umple decat Hristos, Lumina lumii, caci spune lamurit Evanghelistul Matei citand pe Isaia Proorocul: “Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit” (Matei 4, 16; Isaia 9, 1). Tuturor acelora care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau fug de El, Acesta le spune: “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi” (Matei 11, 28). Unii isi poarta singuri poverile, ostenesc si cad sub greutatea lor, nu cauta si nu-L vor pe Dumnezeu: nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! (Ioan 5, 40). De unde dar sa iei putere sa scapi de gandurile mortii, de unde dar sa ai viata daca nu cauti pe Stapanul Vietii?!… Hristos e adevarata terapie in lupta pentru viata. E imbucurator ca in Biserica noastra se pune in prezent accent pe o asa numita psihologie pastorala ortodoxa (arhiepiscopul Hrisostom de Etna, mitropolitul Hierotheos Vlachos, pr. dr. John Breck, Jean-Claude Larchet, dr. George Stan etc.). Sfantul Nicolae Velimirovici, intr-o scrisoare misionara, afirma pe buna dreptate ca “fara Hristos totul este intuneric si nebunie” [3]. Iar Apostolul Ioan ne aminteste: “oamenii au iubit mai mult intunericul decat Lumina” (Ioan 3, 19). O lume care nu se raporteaza la Hristos e in agonie, in pragul sinuciderii si in umbra mortii… Ce asteptari putem avea de la o astfel de lume? Numai ca lumea acesta nu se poate salva prin ea insasi. Asteptarea si nadejdea noastra nu e la lume, ci la Hristos, Iubitorul de oameni, Caruia ne rugam impreuna cu Psalmistul: “Sa nadajduiasca in Tine cei ce cunosc numele Tau, ca n-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine,

Doamne!” (Psalmi 9, 10) si iarasi: “Pazeste-ma, Doamne, ca spre Tine am nadajduit” (Psalmi 15, 1). Sinuciderea, numită şi suicid, (din latină sui caedere, a se omorî pe sine) este actul prin care cineva îşi ia singur viaţa. În unele religii, sinuciderea este considerată un păcat, iar în unele state, e un delict. Pe de altă parte, în alte culturi, sinuciderea este văzută ca o modalitate onorabilă de a scăpa din situaţii umilitoare, sau prea dureroase. Percepţia sinuciderii a fost astfel influenţată de mediul cultural, şi de abordarea temelor existenţiale precum religia, onoarea şi sensul vieţii. În cele mai multe religii occidentale şi asiatice, creştinism, islam, iudaism, budism şi hinduism, sinuciderea este condamnată. În Japonia, în perioada samurailor pe de altă parte, seppuku, sinuciderea rituală, era văzut ca o modalitate onorabilă de a plăti pentru greşeli sau eşecuri. Sinuciderea mai are loc şi ca formă de protest (auto-incendierea, de pildă). Suicidul a fost folosit şi în scopuri militare, începând cu kamikaze din al doilea război mondial, şi până la teroriştii din prezent. Eutanasia, uciderea pacientului la cererea sa (sau lăsarea lui să moară) este o problemă etică relativ controversată, implicând oameni bolnavi în fază terminală, cu dureri prea mari, sau lipsiţi de posibilitatea de a duce o viaţă la standarde acceptabile. Sacrificiul, acceptarea morţii pentru salvarea altcuiva, nu e de obicei considerat sinucidere, întrucât lipseşte dorinţa de a muri. Anual, aproximativ un milion de oameni se sinucid. De asemenea, în fiecare an au loc între 10 şi 20 de milioane de tentative de suicid. Bărbaţii în vârstă au cea mai mare frecvenţă de suicid, deşi frecvenţa în rândurile tinerilor este în creştere.

Sinucideri in lant
Numarul sinuciderilor si a tentativelor de suicid a crescut alarmant in ultima vreme, tot mai multe persoane recurgand la astfel de gesturi. In ultimii ani suicidul a ajuns un adevarat fenomen. Spre exemplu, in 2005 numarul sinuciderilor a fost mai mare decat cel al victimelor inregistrate in urma accidentelor rutiere. Ultimul caz de acest gen s-a petrecut ieri, cand un tanar a murit dupa ce s-a aruncat de la etajul zece al unui imobil, din motive deocamdata necunoscute. Ovidiu Mihai C., de 25 de ani, s-a aruncat de la fereastra unei spalatorii de la etajul zece al unui bloc situat la intersectia strazii Calusari cu bulevardul Mihai Bravu. Un alt caz de suicid s-a inregistrat la Bacau, un jandarm fiind gasit impuscat marti, in toaleta Curtii de Apel Bacau. Din primele concluzii ale anchetei a reiesit ca acesta a folosit arma din dotare, fiind vorba cel mai probabil de o sinucidere. Saptamana trecuta, o femeie internata la sectia gastro-enterologie a Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca din Capitala a murit, aruncandu-se de la etajul sase al unitatii medicale. Un alt eveniment tragic a avut loc la Bacau, cand doua adolescente de 16 ani au incercat sa se sinucida cu pastile antidepresive si alcool, intr-o camera de motel unde fusesera cazate de catre un taximetrist. "La doua ore a venit tatal uneia dintre ele si mi-a spus ca fata lui se sinucide intr-o camera. Am luat cheia de rezerva si am incercat sa intram, dar lasasera cheia in broasca, asa ca am spart usa. Cand am intrat, leam gasit pe pat in coma, abia mai bolboroseau ceva. Tatal mi-a spus ca fiica sa l-a sunat si i-a spus ca a luat pastile si se omoara din dragoste", a declarat receptionerul. Fetele au fost duse de urgenta la Spitalul Judetean de Pediatrie Bacau. Tinerele erau luate in evidenta Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bacau. Una a vrut sa se sinucida din dragoste si cealalta din solidaritate cu prima, fiind cu labilitate psihica dupa celelalte tentative.

Statistica ingrijoratoare
Potrivit raportului de activitate pe 2006 al retelei de medicina legala, aproximativ 14 cazuri la o suta de mii de persoane este rata sinuciderilor in Romania. Anul 2000 a fost cel mai negru an din punct de vedere al sinuciderilor - aproape patru mii de persoane si-au pus capat zilelor. Anul urmator numarul lor a scazut brusc, iar din 2005 cazurile de suicid au inceput din nou sa creasca. Potrivit rapoartelor anuale ale Institutului de Medicina Legala, in anul 2006, peste trei mii de persoane si-au pus capat zilelor. Tot in 2006, potrivit Realitatea Tv, in Capitala s-au inregistrat 256 de cazuri de suicid. Potrivit statisticilor, rata sinuciderilor este mai ridicata in mediul urban. Medicii sustin ca principala cauza a suicidului este depresia.Numarul sinuciderilor si al tentativelor de suicid in randul tinerilor a crescut alarmant in ultima vreme, tot mai multe persoane cu varste de pana la 20-25 de ani recurg la astfel de gesturi. La sfarsitul anului trecut, un caz cu totul special a zdruncinat Capitala, doi tineri alegand sa se sinucida intrun mod inedit. Cei doi, in varsta de 19 si 22 de ani, s-au legat cu un lant de gat, au prins de acelasi lant o bucata de beton din acoperisul blocului, apoi sau aruncat in gol de la etajul zece al imobilului, unul cazand pe copertina de la intrarea in bloc, iar celalalt ramanand suspendat de lant. Tatal uneia dintre victime era decedat, iar al celeilalte inchis pentru trafic de droguri.Un alt caz impresionant este cel al unei eleve de 17 ani dintr-o comuna din judetul Harghita, care s-a spanzurat pentru ca parintii nu au mai lasat-o sa mearga la scoala. Inainte de a se sinucide, fata a lasat un ultim mesaj scris in limba maghiara pe peretele camerei ei: "Scoala sunt eu!". (B.C.G.)

Peste 10% dintre români suferă de depresie. Pericolul sinuciderilor creşte de sărbători
Zece procente dintre români suferă de depresii în preajma Crăciunului. Psihologii atrag atenţia că persoanele care sunt singure în preajma sărbătorilor, sunt şi mai nefericite. Cel mai bun remediu pentru depresivi, în această perioadă a anului, este acela de a căuta compania rudelor, spun specialiştii. Cele mai expuse la stări depresive în perioada sărbătorilor sunt persoanele singure. Cei divorţaţi, văduvi sau cei care s-au despărţit recent de partenerul de cuplu şi nu au pe nimeni în preajma lor sunt mult mai trişti şi mai melancolici decât ceilalţi. Aceste stări se accentuează, cu precădere, în preajma Crăciunului. Potrivit ziariştilor de la Gândul, anxietatea de sărbători afectează peste 10 la sută din români. Nu doar sărbătorile petrecute în singurătate duc la depresie. Acelaşi efect îl poate avea şi momentul bilanţului de sfârşit de an. Psihologii susţin că cei care nu au avut un an prea bun, în plan afectiv sau material, au tendinţa de a cădea în melancolie. Asta din cauză că diferenţa dintre ceea ce ne-am dorit şi ceea ce am reuşit să realizăm este foarte mare. Vindecarea trebuie să pornească chiar din interior, printr-o gândire pozitivă, spun specialiştii. Totodată se recomandă depresivilor să petreacă sărbătorile în compania unor rude sau a unor prieteni apropiaţi. Ultima soluţie în terapia depresiei este tratamentul medicamentos. Specialiştii avertizează că dacă nu este tratată, afecţiunea poate avea consecinţe grave. Stările de anxietate şi de depresie sunt cauze frecvente ale suicidului.

Sinucigaşii români preferă spânzurătoarea
75% dintre sinucigaşi sunt bărbaţi. Femeile preferă metode de sinucidere care nu provoacă durere fizică Cea mai frecventa metodă de sinucidere la români este spânzurătoarea. Potrivit raportului de activitate pe 2006 al reţelei de medicină legală, în 2006, sinuciderile au reprezentat 27,7% din totalul deceselor violente. De asemenea, numărul sinuciderilor a fost mai mare decât cel al victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere. Anul trecut, la nivel naţional s-au înregistrat 3.187 de cazuri de sinucideri, „o valoare sensibil mai mare decât în 2005 (2.913 cazuri), care este posibil să marcheze debutul unei oscilaţii ascendente”, se arată în acelaşi raport. În Capitală, în 2006, s-au înregistrat 256 de sinucideri, un număr aproape dublu, comparativ cu anul 1986, dar aproape la jumătate, faţă de cele 511 sinucideri, raportate în anul 2000. Raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în 2006 arată că cea mai frecventă modalitate de sinucidere a fost prin spânzurare (75,3% din cazuri). Alte metode folosite sunt: intoxicaţia voluntară (8%), precipitarea (3%), submersia (3%) şi plăgi tăiate autoproduse (2%). Raportul menţionează că media naţională a sinuciderilor este de 14,64 cazuri la 100.000 de locuitori. „Putem constata că există zone cu o incidenţă inexplicabil de mare a sinuciderilor: Covasna – 34,6; Harghita – 33,3; Satu Mare – 22,2; Târgu Mureş – 22,6 cazuri la 100.000 de locuitori anual. În alte zone ale ţării, incidenţa sinuciderilor este mult sub media naţională: Bistriţa – 8,2; Suceava – 9; Caraş-Severin – 10 cazuri/100.000 locuitori/an”, au subliniat medicii legişti în raport. Incidenţa sinuciderilor pe sexe, raportul arată că cele mai frecvente cazuri (77%) se înregistrează în rândul bărbaţilor. „Preponderenţa sinuciderilor în funcţie de sex respectă incidenţa valabilă pe toate meridianele, raportul fiind de 75% în rândul bărbaţilor şi 25% în rândul femeilor. Există o ciclicitate a sinuciderilor. În timpul unui an, cu anumite fluctuaţii, existând un vârf al incidenţei primăvara şi un altul toamna spre iarnă, până înainte de Crăciun. Numărul sinuciderilor de anul trecut poate marca începerea unui nou val de creştere. Am constatat că aceste creşteri au oscilaţii cam la fiecare 4 ani”, ne-a declarat prof. dr. Dan Dermengiu, directorul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din Bucureşti. Directorul a mai spus că, la noi, cele mai multe sinucideri arată o pulsiune de moment, nefiind sinucideri „pregătite”. „Mediatizarea excesivă a unor cazuri de sinucidere nu face bine, mai ales la persoanele care au acest

impuls. „Unii se pot gândi că vor avea parte de reclamă, după viaţă. Psihiatrii spun că mulţi dintre cei care se sinucid nu vor de fapt să moară, ci vor o «sinucidere demonstrativă» Cert este că aceste persoane au o disfuncţie majoră în instinctul de supravieţuire”, a mai spus prof. dr. Dan Dermengiu. Din statistici, medicul legist a mai spus că sinuciderile prin otrăvire, de exemplu, sunt din ce în ce mai puţine. „Cele mai multe cazuri sunt cu sodă caustică, iar în mediul rural, se mai folosesc substanţe insecticide, fungicide etc, în timp ce în mediul urban, medicamentele, cum ar fi barbituricele”, a adăugat medicul. În privinţa sinuciderilor prin metode mai rare sunt cele prin electrocuţie. Anul acesta la INML s-au înregistrat două cazuri de sinucigaşi care şi-au dat foc. Legiştii au mai remarcat şi faptul că sunt rare cazurile în care femeile se sinucid folosind arme ascuţite, acestea alegând metode care să nu provoace durere, cum ar fi intoxicaţia cu medicamente. În cazul sinuciderii prin spânzurare, legiştii spun că sunt suficiente câteva secunde de întrerupere a fluxului sanguin pentru a se pierde cunoştinţa. La 34 minute fără circulaţie cerebrală, în cortex apar modificări ireversibile. Alte structuri din creier mor după 10-15 sau 20 de minute, mai spun legiştii. (L.S.)

Indiferenţa şi abandonul pot duce la sinucidere
Unul dintre factorii importanţi care conduc la sinucidere este depresia consideră Preşedintele Alianţei Antisuicid. Aceasta a explicat că singurătatea, abandonul, nevrozele, indiferenţa socială duc la depresie şi nevroze care pot conduce în multe cazuri la sinucidere. Doina Cozma a adăugat că şi bolile psihice sunt cauze importante ale sinuciderilor mai ales dacă sunt dublate de alcoolism cronic sau toxicomanie. Conform statisticilor, în România rata sinuciderilor este de 16 la 100.000 de locuitori faţă de 10 la 100.000 de locuitori în alte ţări europene. Cele mai multe sinucideri s-au înregistrat în România în judeţele Harghita şi Covasna şi în zonele în care locuiesc minorităţi sociale. Conform statisticilor numărul bărbaţilor care se sinucid este mai mare decât cel al femeilor, iar metoda de

sinucidere cel mai des întâlnită este cea prin spânzurare. Doina Cozma a mai declarat că "sinucigaşul este o persoană aparte, sinucigaşul intră într-u n proces de sinucidere. Uneori premeditarea este lungă alteori actul pare a fi făcut la minut."

Metode de sinucidere la romani
Intotdeauna am considerat omul ca individ inteligent, si omul ca multime extrem de prost si usor de manipulat. Numai ca, rasfoind ziarele, mi-am dat seama ca nu e intocmai adevarat. Omul, in anumite cazuri, e prost si cand e singur. Nu stiu de ce, dar nu sunt de acord cu sinuciderea. Nici un motiv nu mi s-a parut atat de bun incat sa justifice acest ultim act. Ma refer la sinucidere, nu la sacrificiu. Am ajuns sa remarc ca omul, chiar daca e prost si singur, daca e roman ramane la fel de inventiv. Este stiut ca, la romani, sinuciderile nu sunt ca-n filme sau ca la alte popoare. Romanul nu-si trage un glonte in cap decat daca-i militar in termen, si are acces la o arma. Romanul ar prefera sa-si puna un pistol in gura, dar nu are posibilitatea, asa ca, recurge la cu totul alte metode. Aruncatul de la fereastra nu mai este asa des intalnit, dat fiind si faptul ca ori sta la etajul unu sau parter, ori are rau de inaltime. Nici venele nu si le mai taie in cada, pentru ca a auzit ca se poarta lungi. Exceptand cazurile in care isi pune latul de gat dupa ce si-a omorat toata familia si/sau vecinii (dupa mine ar fi trebuit sa inceapa cu vecinii…dar… asta-i doar parerea mea) romanul prost foloseste spanzuratoarea ca metoda. Este intr-adevar si cea mai des intalnita metoda, pentru ca nu presupune prea multe resurse: o funie (furtun, curea, sireturi, cravata, etc), o grinda (sau un copac) si o sticla de alcool. Dar asta nu-i arata inventivitatea. Inventivitatea apare in momentul in care arata ca este si original. Asa cum a fost o copila de 15 ani, care, dupa o cearta cu parintii, a cazut in depresie, si a baut oja pentru a se sinucide. Din fericire nu a reusit, pentru ca a fost salvata.Tentativa a esuat, ea ramanand cu un gust amar in gura, o culoare a dintilor stralucitoare care dureaza, si o fisa medicala la Spitalul de Psihiatrie. Un alt caz, a fost cel al unui tanar, care a incercat sa se sinucida inghitind doi pumni de pastile. Nici el n-a reusit, pentru ca domeniul farmaceutic nu era

chiar punctul lui forte. Nestiind ce pastile se iau in astfel de boli, a inghitit vreo 50 de aspirine si cateva pastile de paracetamol. Si el a scapat cu viata, chiar mai sanatos decat era inainte. Fisa psihiatrica in schimb a fost bonus. Un alt roman a incercat sa-si puna capat zilelor, din motive pe care el le considera intemeiate, si s-a legat cu o sfoara de sina de tren. A fost gasit acolo de un echipaj al politiei, care i-a explicat ca pe sina aia nu va trece niciodata trenul, pe motiv ca e lunga doar de vreo 500 de metri si incepe si se termina in boscheti. Lista ar fi mai lunga, dar mi s-a reprosat ca scriu cam mult si se plictiseste lumea si nu mai citeste, asa ca voi continua alta data.

De ce se sinucid mii de romani Sinuciderile un semnal de alarma?
In Romania, cazurile de sinucidere au devenit tot mai numeroase.Tentativele de sinucidere sunt provocate in proportie de 80 la suta de depresii, motiv pentru care recunoasterea si tratarea precoce a starilor anxioase, chiar din copilarie, reprezinta principalele solutii de evitare a actelor suicidale, atrag atentia medicii psihiatrii. "Cei mai expusi riscului suicidal sunt adultii trecuti de varsta de 40 de ani, dar si copiii sunt predispusi sa aiba tendinte sinucigase", a declarat medicul psihiatru Dan Ghenea, de la centrul medical Medicover. Specialistul a explicat ca principala cauza a tendintelor sinucigase, atat la adulti cat si la copii, o reprezinta depresiile netratate care in timp s-au cronicizat. Medicul psihiatru atrage atentia ca aceste manifestari apar chiar din primii ani de viata, motiv pentru care parintii trebuie sa trateze cu mai multa seriozitate starilor anxioase ale copiilor lor. "Temperamentul violent, iritabilitatea, dificultatea in gandire, modificari in comportamentul alimentar, starea de oboseala permanenta sau insomniile sunt primele semne ale depresiei la copii", a explicat dr. Dan Ghenea. In Romania, potrivit raportului Institutului de Medicina Legala (IML) "Mina Minovici", in anul 2004 au fost inregistrate 2.720 de sinucideri, in 2005 un numar de 2.913 victime, iar in anul 2006 si-au luat viata 3.187 de romani, trei sferturi dintre decese au fost inregistrate in randul barbatilor cu varste

cuprinse intre 45 si 50 de ani. Conform raportului IML, numarul sinuciderilor a fost mai mare decat cel al victimelor inregistrate in urma accidentelor rutiere, informeaza NewsIn. La nivel mondial, in fiecare an, aproximativ un milion de oameni mor in urma tentativelor suicidare, ceea ce inseamna peste trei la suta din totalul deceselor, motiv pentru care autoritatile internationale considera ca aceasta este o problema majora de sanatate publica, cu un imens impact social, familial si economic. Intr-o statistica a Organizatiei Mondiale a Sanatatii care a evaluat rata sinuciderilor in 34 de state europene, Romania se afla pe locul 24. Ratele cele mai mari ale suicidului in tara noastra se inregistreaza in judetele Covasna si Harghita, fiind de aproximativ 34 la 100.000 de locuitori. Dtele statisticeau arata faptul ca acesti indicatori se situeaza mult peste media nationala, de aproximativ 12-14 la suta de mii de locuitori.

Luna sinuciderilor
Luna octombrie s-a încheiat cu tentativa de suicid a unei constănţence de 41 de ani. Femeia a ajuns pe patul de spital după ce a înghiţit un pumn de pastile. Ea a pus gestul sinucigaş pe seama depresiei de care suferă. Poliţiştii Secţiei 1 spun că evenimentul le-a fost sesizat prin Serviciul 112, joi, în jurul orei 18.00. Un echipaj de poliţie s-a deplasat pe strada Maramureş, din Piaţa Chiliei, acolo unde au găsit-o pe femeie în stare de conştienţă. Nicoleta Iordache le-a declarat poliţiştilor că, din cauza stărilor depresive cu care s-a confruntat în ultima perioadă, a înghiţit în jur de 20 de pastile de Lexotan. Potrivit specialiştilor, medicamentul este prescris celor care suferă de tulburări emoţionale: anxietate şi stări tensionale, dispoziţie anxioasă, depresivă, tensiune nervoasă, agitaţie şi insomnie. Probabil femeia încerca să scape de depresie cu ajutorul medicamentului însă, căzută într-o pasă proastă, l-a folosit în supradoză. Ea nu a apucat să aprofundeze cauza care a împins-o la sinucidere deoarece a fost preluată de Serviciul de Ambulanţă şi transportată la Urgenţa Spitalului Clinic Judeţean Constanţa. Cadrele medicale i-au acordat îngrijiri de specialitate, apoi au externat-o.

Cazul vine la doar o săptămînă după ce, weekend-ul trecut, un constănţean de 33 de ani a încercat să-şi pună capăt zilelor înghiţind un pumn de pastile Algocalmin. Tînărul a recurs la gestul extrem după o discuţie aprinsă cu unul dintre prietenii săi. Specialiştii spun că aproape un sfert dintre români, de vîrste diferite şi din toate categoriile sociale, suferă de depresii, persoanele cu asemenea stări fiind cele mai predispuse la suicid. Printre motivele care împing la sinucidere se situează nivelul de trai scăzut, ritmul agitat de viaţă, stresul, dependenţa de alcool sau de stupefiante, lipsa de comunicare, abuzurile, orientarea sexuală, dezamăgirile sentimentale şi, mai nou, transpunerea în practică a anumitor ideologii transmise prin intermediul internetului. Potrivit unui studiu efectuat anul trecut, în România, media naţională a sinuciderilor a fost de 12 cazuri la o sută de mii de locuitori, iar judeţul Constanţa a depăşit cu trei cazuri media naţională. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că, pînă în anul 2020, boala psihică va fi a treia cauză a mortalităţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful