HETEROZIDE CARDIOTONICE

Heterozidele sau glicozidele cardiotonice reprezinta un grup de substante de

natura vegetala folosite in tratamentul insuficientei cardiace datorita actiunii lor
principale de crestere a fortei de contractie a miocardului (inotrop pozitiva).
Administrate in cantitati mari sant toxice producand moartea prin oprirea inimii
in sistola.
Raspandire
Se gasesc numai la plantele superioare,intr-un numar mare la dicotiledonate in
special in familiile: Scrophulariaceae, Liliaceae, Ranunculaceae ; compusi sterolici
cu actiune cardiotonica au fost identificati in secretia dermica a unor specii de
Bufo (broaste) si in unii corali.
Sant localizate in diferite organe ale plantelor ( radacini, scoarte, frunze, flori,
seminte sau fructe ),in aceeasi planta sau in acelasi organ se pot gasi heterozide
cardiotonice diferite din punct de vedere structural si a intensitatii de actiune.

Structura chimica
Heterozidele cardiotonice sant constituite dintr-un aglicon sterolic de tip
cardenolidic sau bufadienolidic si o catena glucidica formata din 1-5 oze.

H
HO
H
H
CH
3
OH
O O
R
3 5
10
13
14
17
HO
R H
H
H
CH
3
OH
O
O
bufadienolide
cardenolide
D
A
D
B
C
B
C
A
Activitatea cardiotonica este conditionata de anumite particularitati structurale
ale agliconului:
- lactona nesaturata grefata la C
17
orientata in pozitia
- gruparea OH libera sau glicozidata grefata la C
3
orientata in pozitia
- configuratia sterica cis- trans- cis a ciclurilor A, B, C, D ale nucleului sterolic
- o grupare metil, formil sau hidroximetil grefata la C
10

- o gupare OH grefata la C
14

Catena glucidica a heterozidelor cardiotonice este constituita din oze obisnuite
(D- glucoza, D- fructoza, L- ramnoza ) si oze specific prezente numai in
structura anumitor heterozide cardiotonice (digitoxoza, cimaroza ).Unele oze
specific pot fi acetilate ca in cazul celor din Digitalis lanata (degetelul lanos).
Actiune si intrebuintari
Heterozidele cardiotonice influenteaza toate functiile inimii:
- cresc forta de contractie a inimii (efect inotrop pozitiv )
- cresc excitabilitatea miocardului (efect batmotrop pozitiv)
- cresc tonicitatea miocardului (efect tonotrop pozitiv )
- scad viteza de conducere atrioventriculara (efect dromotrop negativ)
- scad frecventa cardiaca (efect cronotrop negativ)
Farmacocinetica heterozidelor cardiotonice este influentata de polaritatea
moleculei care la randul ei depinde de gradul de hidroxilare al agliconului si de
lungimea catenei glucidice. Un grad ridicat de hidroxilare al agliconului si un
numar mare de oze in catena glucidica cresc considerabil polaritatea moleculei.
Heterozidele cardiotonice nepolare (digitoxozida- cu o singura grupare OH libera
pe nucleul sterolic) strabat usor membranele celulare ; ca urmare se absorb rapid
si complet la administrarea orala , se leaga in proportie mare de proteinele
plasmatice si se elimina pe cale biliara si renala ceeace explica pe de o parte
efectul lent si durabil ,iar pe de alta parte fenomenele de toxicitate cumulativa.
Heterozidele cardiotonice polare (G- strofantozida ) cu 5 grupari OH libere pe
nucleul sterolic strabat cu dificultate membranele celulare; ca urmare nu se
absorb la nivelul tractului digestiv si se administreza numai pe cale intravenoasa.
Se fixeaza in proportie redusa de proteinele plasmatice si se elimina rapid pe cale
renala avand un efect prompt de scurta durata fara reactii toxice cumulative.
Heterozidele cardiotonice se folosesc in insuficienta cardiac din cadrul bolii
coronariene, prin disfuctie sistolica , cu fibrilatie atriala. Fitopreparatele care
contin heterozide cardiotonice se administreza pe cale orala. Se recomanda ca
tratamentul sa inceapa cu o doza de atac urmata de doze de intretinere care au
rolul de a asigura un nivel plasmatic eficient al heterozidelor cardiotonice. Schema
de tratament trebuie individualizata in functie de datele furnizate la examenul
clinic si de electrocardiograma.
Reactii adverse produse de heterozidele cardiotonice
Produc frecvent reactii adverse toxice de cele mai multe ori grave sau fatale care
constau in :
- tulburari de ritm cardiac : bradicardie accentuata (sub 60 de batai/minut),
tahicardie ventriculara
- tulburari gastro- intestinale : anorexie, voma,greata
- tulburari de vedere: diminuarea acuitatii vizuale, vedere colorata (galben,
verde, rosu, alb), ciclopegie, diplopie
- tulburari neurologice si psihice: oboseala, cefalee,nevralgii, stari depresive,
insomnie, halucinatii, delir
Efectele adverse toxice apar in caz de supradozare, metabolizare si eliminare
deficitare, hipokalemie. Incidental lor este mai mare la pacientii in varsta si la cei
care au suferit recent un infarct miocardic.
Heterozidele cardiotonice din Digitalis purpurea si Digitalis lanata reprezinta
remediile clasice folosite in tratamentul insuficientei cardiac ; cele 2 produse nu
se folosesc in fitoterapie.
Digitaloidele sant glicozide cardiotonice izolate din alte specii decat cele de
Digitalis. Ca si glicozidele digitalice influenteaza toate functiile inimii deosebindu-
se de acestea prin farmacocinetica , efectele lor fiind de durata mai scurta
deoarece se absorb la nivel intestinal si se fixeaza de proteinele plasmatice in
proportie mai redusa.Fitopreparatele care conditioneaza extracte cu digitaloide
au o compozitie foarte complexa continand de regula pana la 40 de heterozide
cardiotonice alaturi de alti compusi extractibili odata cu digitaloidele
(saponozide,flavonide ). Din acest motiv standardizarea unor astfel de preparate
este foarte dificila iar administrarea lor se face cu o maxima prudenta.

Digitalis lanatae folium
Reprezinta frunzele recoltate de la specia Digitalis lanata din familia
Scrophulariaceae denumita popular degetelul lanos.
Compozitia chimica
Contine heterozide cardiotonice cu structura de tip cardenolidic in prop. de 1 %
alaturi de saponozide, antrachinone si derivati flavonici. Acestea au o structura
asemanatoare celor izolate din degetelul rosu cu deosebirea ca molecula de
digitoxoza legata de - glucoza este acetilata si nu poate fi scindata de catre
digipurpidaza decat in urma unei hidrolize alcaline. Principalele heterozide
cardiotonice sant : digitoxozida( digoxin) si lanatozida C.

R = ( digitoxoza)
3
digitoxozida
R = -glucoza-acetildigitoxoza-(digitoxoza)lanatozida C
Saponozidele sterolice sant asemanatoare cu cele din Digitalis purpurea folium,
vitamina C , colina, acetilcolina.
RO
OH
O O
3
Actiune si intrebuintari
Heterozidele cardiotonice sant de aprox. 3 ori mai active decat cele din Digitalis
purpurea . Se foloseste in tratamentul insuficientei cardiace, ateroscleroza, HTA,
astm bronsic. Efectele toxice se datoreaza saracirii muschiului cardiac in K
+

datorita inhibarii preluarii intracelulare a acestuia (hipokalemie).
Digitoxozida (Digoxin) reprezinta medicamentul de elective in tratamentul
insuficientei cardiac. Se administreaza de regula sub forma orala.
Digoxin - comprimate de 25 mg
-sol.injectabila 0,5 mg/ 2 ml

Lanoxin - sol. uz intern 0,05 mg/ ml
-sol. injectabila 0,25 mg/ ml
Lanatozida C se caracterizeaza printr-un efect cardiotonic rapid dar de durata
scurta administrandu-se mai ales pe cale orala- Lanatozid C draj. 0,25 mg
Desacetil lanatozida C este mai solubila in apa si se administreaza i.v. actiunea
cardiotonica instalandu-se dupa 15- 20 de la administrare.


Digitalis purpurea folium
Reprezinta frunzele recoltate de la specia Digitalis purpurea din familia
Scrophulariaceae denumita degetelul rosu.
Compozitia chimica
Contine heterozide cardiotonice cu structura de tip cardenolidic, saponozide
sterolice, glicozide sterolice necardiotonice, derivati flavonici, antrachinone,
acizi polifenolcarboxilici, compusi azotati, enzime. Produsul vegetal proaspat si
produsul vegetal stabilizat contine 3 heterozide cardiotonice primare:
purpureaglicozida A , purpureaglicozida B si glucogitoloxozida. Acestea sant
tetraglicozide a caror catena laterala este formata este formata din 3 molecule
de digitoxoza si o molecula de glucoza.
Glicozidele sterolice necardiotonice nu prezinta ciclul lactonic nesaturat si ca
urmare nu dezvolta efecte cardiotonice.
Actiune si intrebuintari
Se foloseste in tratamentul insuficientei cardiac si a tahiaritmiilor
supraventriculare. Derivatii flavonici si saponinele imprima p.v. o actiune
diuretica; in plus saponinele datorita propietatilor tensioactive favorizeaza
absorbtia heterozidelor cardiotonice. Dupa administrarea orala digitoxozida
se absoarbe aproape in totalitate (95- 100%) fixandu-se de proteinele
plasmatice in proportie de 90- 97% , determinand o instalare lenta a
efectului,o actiune de lunga durata( 10- 21 zile) si o viteza de eliminare scazuta
(t

este de 200 ore ). Se elimina pe cale renala si biliara , rata zilnica de

eliminare fiind de 7-10 %. Din acest motiv in timpul tratamentului se impun
asa- numitele pauze digitalice.
Intra in compozitia preparatului Digimerck sol.uz intern 1mg/ ml
Pulberea titrata de Digitalis purpureae :
1g pulbere corespunde ca activitate la 1 mg/ digitoxozida


Adonidis herba

Reprezinta partile aeriene inflorite recoltate de la specia Adonis vernalis din
familia Ranunculaceae denumita popular ruscuta de primavara sau deditei
galbeni.
Compozitia chimica
Contine heterozide cardiotonice cu structura de tip cardenolidic (0,2-0,5%) in
special cimarozida si adonitoxozida, derivati de pregnan si glicozide flavonice.



R
1
R
2
R
3
cimaroza OH H cimarozida
ramnoza H OH adonitoxozida

Actiune si intrebuintari
Produsul vegetal face parte din grupul celor care contin asa-numitele
digitaloide avand propietati cardiotonice si diuretice. Principalele domenii de
indicatie sant : insuficienta cardiaca usoara , mai ales cand este insotita de
tulburari nervoase , terapia de mentinere pentru a preveni agravarea unei
insuficiente cardiac, la pacientii care nu suporta digitalicele.
Heterozide cardiotonice din Adonis herba sant mai putin toxice decat cele din
Digitalis sp.folosindu-se in pauzele digitalice ; prezinta si o actiune
coronarodilatatoare fiind folosite in angina pectorala.
Este contraindicate folosirea extractelor cu Adonis herba la pacientii cu
hipokalemie si la cei care urmeaza tratament cu glicozide digitalice.
R
1
O
OH
R
2
OH
R
3
O
O
Nu se administreaza concomitant cu laxative, saluretice, calciu, chinidina
datorita risculuipotentarii actiunii cardiotonice si a efectelor adverse.


Convallariae herba

Reprezinta partea aeriana inflorita a speciei Convallaria majalis din familia
Liliaceae denumita popular lacramioare sau margaritarel.

Compozitia chimica
Contine 0,1- 0,5 % heterozide cardiotonice de tip cardenolidic cele mai
importante fiind convalatoxozida si convalatoxol.



R
1
R
2

ramnoza CHO convalatoxozida
ramnoza CH
2
OH convalatoxol

R
1
O
R
2
OH
OH
O
O

Actiune si intrebuintari
Actiunea heterozidelor cardiotonice din produsul vegetal se instaleaza
prompt, acestea elimanandu-se rapid din organism ceea ce explica absenta
fenomenelor de toxicitate cumulativa.
Se administreaza in pauzele digitalice , tulburari nervoase cardiace, scleroza
coronariana, in afectiuni cardiac ale varstnicilor si in cordul pulmonar cronic.


Scillae bulbus

Reprezinta scuamele mediene ale bulbului speciei Urginea maritime din familia
Liliaceae cunoscuta sub denumirea de ceapa de mare.
Exista 2 varietati de ceapa de mare : alba si rosie dependent de culoarea
bulbilor. Varietatea cu bulbul alb a fost folosita inca din Antichitate in
tratamentul afectiunilor cardiace si a hidropiziei, cea cu bulbul rosu are de
asemenea propietati cardiotonice dar in plus prezinta si o puternica actiune
raticida.

Compozitia chimica

Contine heterozide cardiotonice de tip bufadienolidic in principal
proscilarigenol A si scilaren A


R
ramnoza proscilarigenol
glucoza-ramnoza scilaren A
Produsul vegetal mai contine taninuri condensate, flavone si polifructozani.
Actiune si intrebuintari
Scillae bulbus se numara printre produsele cu cea mai veche utilizare in
terapeutica, propietatile cardiotonice ale varietatii cu bulb alb fiind
mentionate in Egiptul Antic.
Farmacopeea Britanica mentioneaza si o actiune expectoranta pentru
extractele din Scillae bulbus. Aceasta actiune se explica prin iritarea mucoasei
gastrice determinand pe cale reflexa o stimulare a secretiei bronsice.In doze
mari are efect emetic.
Produsul vegetal se foloseste in insuficienta cardiaca, datorita efectului
cumulativ scazut este indicat si in pauzele digitalice, in insuficienta renala.




RO
OH
O
O
ULEIURI VOLATILE

Farmacopeea Romana ed. a X-a , defineste uleiurile volatile ca fiind amestecuri
de substante volatile si lipofile cu miros aromat care apartin diferitelor clase de
compusi organici (mai ales terpene si derivatii lor oxigenati). Se obtin prin
antrenare cu vapori de apa, prin distilare cu apa sau prin alte procedee de
extractie.
Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului vegetal secundar, secretati de
celule specializate, de obicei amestecuri complexe de diversi constituenti chimici,
in care predomina compusi din clasa terpenoidelor.
Denumirea uleiurilor volatile ca uleiuri eterice sau esentiale este impropie, mai
putin caracterizanta, deoarece ele nu sant formate numai din combinatii eterice si
nici denumirea de esenta nu este totdeauna corespunzatoare.
Raspandirea
Uleiurile volatile se gasesc raspandite in regnul vegetal , practice doar in plantele
superioare. Genurile capabile sa elaboreze constituent ai uleiurilor volatile apartin
la aproximativ 50 de familii, dintre care principalele sant : Pinaceae, Lamiaceae,
Myrtaceae, Lauraceae, Rutaceae, Compositae, Zingiberaceae.
Plantele care contin uleiuri volatile (cel putin 0,1- 0,2 %), care au un miros
sufficient de perceptibil sau sant pretabile la o exploatare rentabila economic,
sunt numite plante aromatice.
In cadrul aceleiasi familii, uleiul volatil poate fi diferit de la un gen la altul sau de la
o specie la alta. Pe de alta parte , un anume principiu (borneol,camfor, tuiona)
poate exista in familii indepartate din punct de sistematic.
Uleiurile volatile se gasesc in toate tipurile de organe vegetale:
- flori ( bergamot, tuberoza)
- frunze ( majoritatea lamiaceelor,eucalipt)
- scoarta ( scortisoara )
- radacini ( valeriana, angelica )
- rizomi (ghimber)
- fructe (anason, coriandru)
- seminte (nucsoara )
Compozitia uleiului volatil poate varia foarte mult in functie de localizare.
Astfel , in cazul portocalului Citrus aurantium ssp.aurantium pericarpul fructelor
proaspete se foloseste pentru a obtine uleiul de portocale sau
,,
essense de
Bidarade
,,
,floarea se utilizeaza pentru obtinerea de Oleum Neroli , iar prin
antrenarea cu vapori de apa a frunzelor, ramurilor sau fructelor mici rezulta asa-
numita
,,
essence de petit grain
,,
,toate trei cu compozitie si utilizari diferite.
Biogeneza
Sinteza si acumularea uleiurilor volatile este asociata in general cu prezenta de
structuri histologice specializate , adesea localizate aproape de suprafata plantei.
Astfel de structuri histologice pot fi :
- celule oleifere
- spatii intercelulare

cu origine schizogena (Myrtaceae, Umbelliferae, Coniferae):canalele
secretoare captusite cu pigmenti la fructele de umbelifere,
de origine lizigena : canalele rezinifere ale coniferelor
de origine schizolisigena : pungile secretoare din pericarpul frunzelor de
citrice (Aurantiaceae)
- peri glandulari de diferite tipuri , unii avand semnificatie taxonomica, asa
cum este cazul speciilor din familia Lamiaceae sau Compositae
La Lamiaceae, perii glandulari se gasesc la nivelul partilor aeriene ale plantelor
si se deosebesc prin structura, marime, timpul secretiei. Din punct de vedere
structural ei sant:
- peri glandulari capitati, cu una, alteori doua celule secretoare pentru glanda
si un pedicel uniserat format dintr-o celula pana la cateva celule si una
bazala
- peri glandulari peltati , cu cap multiserat turtit, pedicel unicelular cu o
celula bazala
Compozitia chimica
Din punct de vedere al compozitiei chimice, uleiurile volatile nu sunt substante
unitare , ci un amestec complex si extrem de variabil de componenti chimici, care
pot fi:
- hidrocarburi
- oxizi
- peroxizi
- alcooli
- aldehide
- cetone
- lactone sau acizi,
in general de natura terpenica: monoterpene (10 C), sescviterpene (15 C),
diterpene (20C) ,sau de natura aromatica , de obicei derivati de fenilpropan.
Dintre componentele monoterpenice frecvent intalnite in compozitia uleiurilor
volatile amintim:
- monoterpene aciclice : mircen, ocimen

mircen
ocimen
- monoterpene monociclice: terpinen, limonen

- monoterpene biciclice: sabinen, pinen

Prezenta gruparilor functionale in molecula face posibila si o alta clasificare:
- alcooli : aciclici (geraniol, linalool, citronelol), monociclici (mentol,terpineol)
biciclici (berneol)

- aldehide aciclice: geranial, neral, citronelal
- cetone monociclice (mentona, carvona), biciclice (camfor, tuiona)


terpinen
limonen
sabinen
pinen
OH
H
CH
2
OH
CH
2
OH
H
linalool
geraniol
citronelol

- esteri: aciclici (linalilacetat), monociclici (mentilacetat), biciclici
(isobornilacetat)
- eteri : 1,8- cineol(eucaliptol)
- peroxizi : ascaridol
- fenoli : timol, carvacrol

In cazul sescviterpenelor variatiile structurale sant de aceeasi ca la monoterpene,
hidrocarburile, alcoolii si cetonele fiind cele mai intalnite. Au fost descrise mai
mult de 100 de tipuri de schelet sescviterpenic, structurile caracteristice uleiurilor
volatile sant:
- hidrocarburi : bisabolen, cariofilen

O
O
tuiona camfor
carvona
mentona
OH
OH
timol carvacrol
bisabolen cariofilen
- alcooli: farnesol, - bisabolol

farnesol - bisabolol
- cetone : vetivona
- esteri : cedrilacetat
Compusii aromatici constitue o parte importanta a fractiunilor care compun
uleiurile volatile avand un miros placut si fiind antrenabili cu vaporii de apa.
Acestia pot fi de origine terpenoidica (p- cimen, carvacrol ,timol) sau
fenilpropanica (aldehida anisica, anetol, eugenol, aldehida cinamica).

Uleiurile volatile sant lichide la temperatura ambianta, foarte volatile,
nemiscibile cu apa, cu miros aromat, placut.In stare proaspata sant incolore
sau colorate in nuante de albastru/verde (uleiuri cu camazulena) sau cu
fluorescenta sau albastra (uleiuri cu cumarine), de rosu (uleiuri cu fenoli) sau in
diverse alte nuante. Sant substante inflamabile, mirosul este aromat uneori
iritant, caracteristic componentei principale a uleiului iar gustul este arzator.
Calitatea uleiurilor volatile este influentata de o serie de factori:
- specia producatoare
- momentul recoltarii (stadiu de dezvoltare, perioada diurna )
- conditiile pedoclimatice
HOH
2
C
OH
CHO
H
3
CO
HO
OCH
3
aldehida cinamica anetol
eugenol
- zona geografica
- tehnologia de extractie

Rolul uleiurilor volatile in organismul vegetal

Nu este definit cu precizie rolul acestora in plante fiind acceptat totusi ca
ele au un rol ecologic. Uleiurile volatile sant considerate produsi de excretie
rezultati in cursul perioadei de vegetatie.Datorita mirosului si gustului
patrunzator resping pradatorii, reprezentand si un solvent fiziologic al
rezinelor ai al altor componente solide, oleosolubile.


Actiunea si intrebuintarile uleiurilor volatile

Actiunea farmacologica a uleiurilor volatile este foarte diversa , functie de
ansamblul constituentilor lor chimici si de proportia lor in amestec.
Plantele producatoare de uleiuri volatile , datorita prezentei si altor
principii active au in general actiuni mai complexe. Utilizarea acestor plante
sau numai a uleiurilor volatile in tratamentul bolilor infectiosa si a celor
psihice a fost cunoscuta mult timp sub denumirea de aromaterapie.
Uleiurile volatile pot actiona direct sau indirect.
Actiunea directa se realizeaza:
- asupra microorganismelor patogene (bacterii, fungi, virusuri ),
- prin influentarea (stimulare sau inhibare) unor functii fiziologice
(hormonale, imunitare ) sau a metabolismului.
Indirect, uleiurile volatile pot interveni prin modificarea unor procese
biologice, cu repercursiuni in starea intregului organism.

Actiunea antimicrobiana/antifungica/antivirala

Propietatea uleiurilor volatile de a conserva produse biologice, de a inhiba
dezvoltarea bacteriilor si ciupercilor este cunoscuta de mult timp.
Propietatile antimicrobiene se datoresc abilitatii unor constituenti de a
distruge agentii infectiosi si de a impiedica proliferarea acestora in
organismele vii/in mediul inconjurator. Acestea sant proportionale cu
liposolubilitatea constituentilor lor.
In Egiptul antic, obtinerea mumiilor a fost asigurata prin utilizarea d
balsamuri si uleiuri volatile. In Evul Mediu se faceau fumigatii prin arderea
plantelor aromatice in vederea stavilirii epidemiilor.
La conservarea carnii se folosesc de mult timp condimente care, pe langa
propietatile lor gustative si olfactive contribue la o mai indeulgata
conservabilitate a acestor alimente.
In scopuri medicinale se folosesc de asemenea de mult timp, empiric,
diferite plante aromatice pentru tratarea ranilor, in vederea distrugerii /
indepartarii parazitilor intestinali.
Uleiurile volatile pot actiona antibacterian, antiviral sau /si antimicotic.
Tinand cont de ceficientul antibacterian, potentialul antiseptic cel mai mare
il prezinta fenolii, metil-eterii acestora si aldehida cinamica, urmate de
alcoolii monoterpenici aldehidele monoterpenicecetonele
monoterpenice eterii si oxizii monoterpenici.
Componentele terpenoidice inhiba transportul de electroni, translocatia
protonilor, etapele fosforilarii oxidative si alte reactii enzimo-dependente
imortante pentru microorganisme.
Propietatile antiinfectioase ale alcoolilor si fenolilor terpenoidici sant
dependente de gradul lor de disociere; cu cat aciditatea lor este mai mare
cu atat intensitatea actiunii antiinfectioase este mai mare.

Fenolii terpenoidici sant antiinfectiosi cu spectru larg, ei manifestand o
actiune superioara alcoolilor.
Timolul ( ulei volatil de cimbru) prezinta indicele fenolic cel mai mare, el
fiind mai activ decat carvacrolul sau eugenolul.

Actiunea bacteriostatica a alcoolilor se manifesta la dilutii 1/800-1/2000
atat pe germeni gram pozitivi cat si gram negativi. In plus, alcoolii
monoterpenici cu OH la C
11
sau C
10
(terpinol- 4-ol, tuianol-4-ol) sunt
antiinfectiosi nu numai prin actiunea directa asupra agentilor patogeni, dar
si prin stimularea sistemului imunitar. Ei au propietati bactericide si
virulicide , puternice , sunt fungicide moderate.

Propietatile antimicrobiene ale aldehidelor monoterpenice sant mai slabe
decat in cazul alcoolilor, fiind imprimate de aviditatea structurilor
nesaturate fata de oxigen care eliberat ulterior actioneaza ca antiseptic.
Unele dintre uleiurile volatile cu componenti majoritari de acest tip inhiba
dezvoltarea unor virusuri (virusul herpetic) sau a unor fungi (Candida).

Cetonele monoterpenice (verbenona, tuiona, camfona,pulegona) sant
antibacteriene, antivirale si antifungice. Astfel , activitatea antimicrobiana a
uleiului volatil de Calamintha nepeta fata de o serie de bacterii si de fungi
este determinata in principal de pulegona, componenta majoritara a
acestui ulei.
Propietatile antivirale ale cetonelor monoterpenice se manifesta asupra
virusurilor herpetice, neurotrope sau papilomavirus; uleiurile volatile cu
cetone nu numai ca distrug aceste virusuri dar asigura si protectia celulara
fata de reinfestarea virala.
Actiunea antimicrobiana a cetonelor este legata de nucleofiilia lor biologica
fata de gruparile amino si tiol ale unor enzime esentiale pentru
microorganismele in cauza. Blocarea activitatii acestora prin alchilare
ireversibila determina o stopare a multiplicarii agentilor infectiosi respectivi

Oxizii monoterpenici prezinta propietati antibacteriene, antivirale si
antifungicecontribuind la desavarsirea activitatii antimicrobiene a uleiurilor
volatile care contin astfel de compusi.
1,2- Cineolul sau eucaliptolul este activ fata de Staphylococcus aureus iar
atunci cand in compozitia uleiului volatil se gasesc si alcooli monoterpenici
prezinta o actiune antivirala, indeosebi asupra agentilor infectiosi implicati
in patologia virala respiratorie.
Linalool-oxidul actioneaza antiviral fata de o serie de virusuri ce determina
bronseolitele nou- nascutilor sau bronsitele virale ale copiilor si adultilor.
Ascaridolul manifesta propietati antifungice in vivo si in vitro fata de
moniliaze.

Aldehidele aromatice sant antiinfectiosi puternici, asemanator structurilor
fenolice. Spre exemplu aldehida cinamica actioneaza asupra unei game
largi de bacterii (cu exceptia piocianicului), ciuperci (Candida albicans), sau
paraziti avand diverse localizari (protozoare sau metazoare), iar
cuminaldehida este activa asupra virusului papilomatozei si in
pneumocistoze.

Compusii sesquiterpenici prezinta propietati antifungice prin blocarea
enzimelor fungilor respectivi. Astfel spatulenolul pe langa distrugerea
fungilor favorizeaza si procesul de epitelizare si cicatrizare a zonelor
afectate.


Actiunea antiinflamatoare

Propietatile antiinflamatoare sunt rezultatul mai multor mecanisme de
actiune, functie de uleiul volatil si compozitia sa chimica. Aceasta actiune se
manifesta diferit pentru unele uleiuri existand chiar o specificitate de
organ; uleiul volatil de menta este antiinflamator la nivel intestinal si renal,
uleiul provenit de la specii de Melaleuca la nivel respirator
- uleiurile volatile din specii de Pinus (hidrocarburile terpenice fiind
predominante ) sant antiinflamatoare prin efect cortizonic, stimuland
functia corticosuprarenala prin axa hipofizo- corticosuprarenala
- aldehidele monoterpenice sant antiinflamatoare atat prin actiune directa
prin neutralizarea radicalilor liberi cat si indirecta prin mecanisme de
reglare psiho- neuro-endocrino-imunitara
- la cetonele monoterpenice actiunea antiinflamatoare este legata de gradul
de ionizare si se datoreaza reducerii - globulinelor care sant implicate in
faza primara a inflamatiei ; datorita propietatilor mucolitice ele sant folosite
mai ales in afectiuni in care starea inflamatorie coexista cu o secretie
abundenta de mucozitati (catar respirator, otite)
- hidrocarburile sesquiterpenice polinesaturate de tipul camazulenei din
uleiul volatil de musetel actioneaza antiinflamator prin stimularea
aparatului reticulo- endotelial
- alcoolii sesquiterpenici din uleiul volatil de ghimber gingerolii sant
antiinflamatori prin inhibarea activitatii prostaglandin- sintetazei,
bisabololul reprezinta unul dintre compusii puternic antiinflamatori fiind
folosit frecvent in preparatele cosmetice si dermatologice
Efectul antiinflamator al unor uleiuri volatile este evidentiat indeosebi in cazul
administarii combinate a tratamentelor clasice cu cele bazate pe inhalatii cu
uleiuri volatile la pacientii cu bronsite cronice.