You are on page 1of 1

Ştefan Gheorghidiu

Ştefan este un tânăr de 23 de ani care moştenise de la tatăl său pasiunea pentru filozofie. El are de
înfruntat opoziţia unei familii care nu îi apreciază calităţile.Orfan de tată, el şi-a găsit singur drumul în
viaţă, fără sprijin material din partea mamei sau al surorilor. Ducând o viaţă modestă, el se cufundă în
filozofie şi în lumea ideilor pure, fiind însetat de iubirea absolută. Admirat pentru inteligenţa şi
performanţele sale intelectuale, Ştefan trezeşte interesul celei mai frumoase fete de la Litere, cu care se
căsătoreşte experimentând absolutul în dragoste. Primind moştenirea din partea unchiului său, Tache,
mama lui este prima care se simte ofensată şi şi îi cere o parte din avere. Ulterior îl dezamăgeşte şi Ela,
demonstrându-i că se autosugestionase în iubire.
Stefan Ghiorghidiu este personajul-narator al evenimentelor. El trăieste în două realităţi temporale, cea
a timpului cronologic (obiectiv), în care povesteşte intamplarile de pe front, şi una a timpului psihologic
(subiectiv), în care analizează drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in
jurnalul de front, in care Ghioghidiu investighează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii, cât şi
cea obiectivă, traită, a războiului.Personajul este caracterizat direct de către alte personaje (spre
exemplu de către Nae Gheorghidiu: „N-ai spirit practic… Ai să-ţi pierzi averea… Cu filozofia dumitale nu
faci doi bani” sau Ela: „eşti de o sensibilitate imposibilă”) şi prin autocaracterizare: “mă chinuiam lăuntric
ca să par vesel si eu mă simţeam imbecil şi ridicol şi naiv”.
Caracterizarea indirectă reiese din faptele şi trăirile protagonistului, din limbaj, gesturi, atitudini şi
relaţiile cu celelalte personaje.
Stefan Ghiorghidiu este o natura reflexivă, care îşi analizează în amănunt, cu luciditate, stările interioare,
cu o conştiinţă unică, însetat de certitudini şi adevar: “Câtă luciditate, atâta conştiinţă, câtă conştiinţă,
atâta pasiune şi deci atâta dramă”.Fire pasională, puternic reflexivă şi hipersensibilă, Stefan Ghiorghidiu
adună progresiv semene ale neliniştii, ale incertitudinii, ale îndoielilor sale chinuitoare, pe care le
analizează minuţios.
Conflictul interior al personajului-narator este de natura filozofică, el caută cu încăpăţânare adevarul,
fiind un pasionat al certitudinii absolute.
Ştefan speră să găsească în Ela idealul sau de iubire şi feminitate către care aspiră cu toată fiinţa, ideal
care s-a prabuşit dramatic şi din cauza concepţiei sale absolutizante: “cei care se iubesc au drept de viaţă
şi de moarte unul asupra celuilalt”.Nici în plan sentimental, nici în plan social, el nu găseşte un punct de
sprijin durabil şi trăieşte dureros drama omului singur, inflexibil moral, intransigent şi moral, neputând
să facă niciunul din compromisurile cerute de societatea în care trăieşte, afacerile în care incercase să se
implice fiind în dezacord cu firea lui cinstită.A doua experienţă de viată fundamentală în planul
cunoaşterii existenţiale este razboiul, o experienţă trăită direct, care constituie polul terminus al dramei
intelectuale.Experienţa războiului este cea care îl ajută să depăşească prima dramă, cea a iubirii.Stilul
este anicalofil, susţinând autenticitatea, trăirea directă şi se caracterizează prin claritate, sobrietate,
frază scurtă şi nervoasă, este analitic şi intelectualizat.