Metamodelul comunicarii

Cuvintele pe care le folosim sunt expresia experienţei noastre subiective.

Provenit prin filiera franceza, verbul a comunica are în limba romana un “frate bun”, fapt ce ne îndreptateste sa vorbim de existenta unui dublet etimologic. Cu transformarile proprii trecerii de la latina vulgara la proto-romana, lat. communicare a fost mostenit sub forma a cumineca, avand sensul de “a se impartasi” (în acceptia ritualului crestin). Intelesul exista si in latina tarzie, unde a dat nastere lui excommunicare, adica “a opri de la împartasanie” - ceea ce echivala cu excluderea din comunitatea religioasa. Iata cum pentru pentru noi, romanii, sensul originar al comunicarii este deopotriva profan si sacru: comunicarea sta la baza organizarii sociale, mijlocind raporturile “orizontale”dintre oameni, dar angajand si aspiratiile lor “verticale”, intr-o miscare ascensionala catre planurile superioare ale existentei. Cand trebuie sa defineasca comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gandesc la “a aduce la cunostinta”, “a da de stire” sau “a informa”.

Principiile comunicarii Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost formulate de reprezentantii Scolii de la Palo Alto, care au tinut sa le confere o aura de rigurozitate numindu-le axiome ale comunicarii: 1.Comunicarea este inevitabila. 2.Comunicarea se dezvolta în planul continutului si cel al relatiei. 3.Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi abordat în termeni de cauza-efect sau stimul–reactie. 4.Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si analogic. 5.Comunicarea este un proces ireversibil. 6.Comunicarea presupune raporturi de putere între participanti. 7.Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor.

Comunicatorii înzestraţi îşi stăpânesc propriul limbaj. A stăpâni propriul limbaj înseamnă să dezvolţi capacitatea de adaptare a limbajului în funcţie de interlocutor/i şi capacitatea de a furniza informaţii şi feedback clare astfel încât mesajul transmis să lase cât mai puţin loc interpretării. Pornind de la presupoziţia NLP : Harta nu este teritoriul, a comunica eficient se traduce prin furnizarea informaţiilor care să descrie cât mai acurat propria harta mentală, astfel încât interlocutorul să filtreze exact informaţia, fără alte interpretari conform propriei hărţi. A folosi limbajul în mod contructiv înseamnă a schimba şi a « lărgi » gândirea proprie şi a celorlalţi. Pentru a exersa şi perfecţiona acest limbaj constructiv, un prim pas constă în cunoaşterea şi recunoaşterea proceselor prin care filtrăm,procesăm şi furnizăm informaţii : 1. OMISIUNI (DELETII) Omisiunile apar atunci când persoana nu observă, nu acordă importanţă unor informaţii sau nu găseşte cuvintele potrivite pentru a se exprima. In vederea obţinerii informatiei precise asupra conţinutului comunicat, este necesar să adresam întrebari suplimentare de elicitare.

CLASIFICARE

OMISIUNEA SIMPLĂ – ceva important este lăsat în afara comunicării.

Exemplu: Întreabă-l asta mâine când vă întâlniţi. Întreabări de elicitare: Pe cine să întreb? Ce să intreb?

INDEX REFERENŢIAL – persoanele, oamenii sau obiectele la care se fac referire sunt lăsate nespecificate sau neclare

Exemplu: S-au facut greşeli. Întrebare de elicitare: De către cine s-au facut greşeli?

VERBE NESPECIFICATE- nu se spune cum este/ a fost realizată o anumită acţiune

Exemplu: Nu am timp pentru că învăţ pentru un examen. Întrebare de elicitare: Cum înveţi pentru examen?

COMPARAŢII CU OMISIUNI – unul dintre termenii comparaţiei este omis

Exemplu: Ana este mai punctuală . Întrebare de elicitare: Comparativ cu cine este mai punctuală?

2. GENERALIZARI Generalizările apar atunci când sunt luate anumite experienţe trăite de persoană şi acestea sunt generalizate şi în afara contextului în care persoana le-a avut. CLASIFICARE

CUANTIFICATORI UNIVERSALI – sunt cuvinte şi expresii care introduc o suprageneralizare : tot, toată lumea, nimeni, nimic, mereu, niciodată, tot timpul, de fiecare dată...

Exemplu: Nimeni nu mă ia in serios. Întrebare de elicitare: - îndreptata catre căutarea excepţilor Chiar nimeni nu te ia in serios?

OPERATORI MODALI

2 tipuri : - OPERATORI MODALI DE IMPOSIBILITATE – este indicată o imposibilitate fără a specifica felul în care funcţionează Indicatori: cuvintele pot / nu pot, posibil /imposibil..... Exemplu: Îmi este imposibil să dansez în public. Întrebare de elicitare: Ce te opreşte să dansezi în public? Ce s-ar întâmpla dacă ai dansa în public? - OPERATORI MODALI DE OBLIGATIVITATE - sunt enunţate reguli despre ceea ce este necesar şi potrivit Indicatori: cuvintele trebuie / nu trebuie, este necesar să / nu este necesar să

Exemplu: Trebuie să citesc zilnic 20 de pagini. Întrebare de elicitare: Ce te obligă să citeşti zilnic 20 de pagini? Ce s-ar întâmpla dacă nu ai citi zilnic 20 de pagini?

JUDECATILE (LOST PERFORMATIVE) – sunt judecăţi de valoare a căror origine nu este ignorată, dar lipseşte baza de apreciere.

Exemplu: Şcoala vieţii este mai importantă decât educaţia şcolară. Întrebare de elicitare: Cine spune acest lucru?

3. DISTORSIUNI Distorsiunile apar datorită experienţei noastre subiective care îşi pune amprenta asupra comunicării şi asupra modului în care relaţionăm şi facem conexiuni între diverse evenimente. CLASIFICARE

NOMINALIZAREA – procesul prin care se înlocuiesc verbele de acţiune prin substantive abstracte care „îngheaţă” în cadrul comunicării procesul

Exemplu: Mă zbat pentru fericirea familiei mele. Întrebare de elicitare: Cum anume vă zbateţi pentru fericirea lor?

ECHIVALENTE COMPLEXE – procesul prin care două afirmaţii sunt legate astfel încât una reprezintă sensul celeilalte

Indicatori: prin urmare, deci.... Exemplu: Se uita pe geam..deci mă ignora. Întrebare de elicitare: se urmăreşte disocierea celor doi termeni ai echivalenţei Crezi că întotdeauna când se uita pe geam înseamnă că te ignora?

Ce dovadă ai că dacă se uită pe geam înseamnă că te ignoră?

CAUZĂ – EFECT – cauza X determină efectul Y

Exemplu: Dacă mă întâlnesc cu şeful, devin iritată. Întrebarea de elicitare: Şi cum faci ca şeful să te facă să devii iritată? Tu ai ales să devii iritată? Ai putea să faci şi o altă alegere?

CITIREA GÂNDURILOR – procesul prin care presupunem că ştim ce se petrece în interiorul altei persoane fără dovezi sau observare bazată pe simţuri

Exemplu: Prietenul meu nu mă apreciază. Întrebare de elicitare: Ce te-a condus la această concluzie? De unde ştii că prietenul tău nu te apreciază?

PRESUPOZIŢII – reprezintă ipoteze care au la bază harta noastră anterioară

Exemplu: Nu eşti atent. Întrebare de elicitare: Ce te face să crezi că nu sunt atent? Aceste intrebari de elicitare vor creste eficienta comunicarii atat in viata de zi cu zi, cat si in aria profesionala unde o informatie clara poate sa aduca beneficii, atat in termeni de timp, cat si de performanta. Asadar, va invit sa exersati sa comunicati precis....

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful