You are on page 1of 27

www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
ISTORIE VECHE UNIVERSALA

CURS I

Epoca romană în Dacia - trăsături distincte şi consecinţe f importante; prin consecinţe,
epoca romană=un vârf al istoriei acestor teritorii.
! Istoria teritoriilor nord-dunărene face parte integrantă din istoria universală; Dacia şi
Dobrogea fac parte dintr-un imperiu - prezintă interes pentru cercetătorii internaţionali.
Teritoriile intră în LUMEA CLASICĂ; *frânturi* apăruseră de la coloniile greceşti (lumea
clasică coexista cu preistoria - restul Rom); de prin sec II î.e.n. - unitate culturală (în
trăsăturile esenţiale…) în cercul mediteranean; 2 facies-uri:
Orientul - grecizat VS Occidentul - latin
În sec XX - viziuni diferite asupra epocii romane în Dacia; s-a pus în balanţă epoca
romană vs ep dacică anterioară; ce e mai important pt noi? Pt români; s-a ţinut cont de
opţiunile politice:
1. anii 30 - (idei de dreapta) - s-a accentuat tracismul şi dacismul (eg: Blaga,
Vulcănescu)
2. II WW şi după - nu aşa mare accent pe autohtonism; se pune accentul pe slavi;
căutându-se aşezări slave s-au desc castre romane
3. Anii 60, 70 - istoriografia română a avut o poziţie corectă faţă de aceste două
componente
4. Sf anilor 70 - reapare tracismul, datorită foştilor cercetători de la Institutul Român
de Istorie Comunist - s-au concentrat pe Antichitate în perfect acord cu
naţionalismul comunist al lui Ceauşescu; mai ales în 80, credeau că dacă
accentuăm autohtonismul şi rezistenţa dacilor la romanizare, dăm un semn URSS
că nici românii nu vor pleca capul (Istoria se repetă…); un fenomen similar a avut
loc în Africa de NV (Maghreb) - accent pe rezistenţa la romanizare a băştinaşilor;
acum - lupta vs imperialism

De ce a fost cucerită Dacia romană?
Nu din motive economice, ci politico-militare. Trebuiau stăvilite atacurile populaţiei de
la N Dunării (esp dacii) şi trebuia rezolvată problema pericolului sarmatic - se ia decizia
depăşirii graniţelor naturale ale IR (Rin, Dunărea - N; deşertul din Africa - S; Oceanul - V;
Eufrat - E), lăsate prin testament de Octavian Augustus. Traian=I care depăşeşte graniţele -
trece Dunărea - o nouă provincie: pune capăt atacurilor dacice + rupe unitatea sarmaţilor,
despărţindu-i pe roxolani de iazygi.
Depăşind hotarul Dunării, IR - graniţă cu *barbarii* f. lungă, dată de forma provinciei
Dacia. Cosecinţe:
• militare - în Dacia, în permanenţă existau f multe trupe; provincie puternic
militarizată (din 30 legiuni - 2 în Dacia + trupe auxiliare) ; aprox. 50-60.000 militari
Motivul economic nu e nici el de neglijat, dar e unul secundar; nu ştim cât de mult s-a
exploatat aurul anterior romanilor. Cu acest aur, tezaurul regal e posibil să fi fost capturat de
romani. În forul lui Traian, totul s-a făcut cu prăzile din Dacia, vândute (ştim din inscripţiile din
For).
Finalul Daciei - la fel
• Dacia - a fost părăsită pentru că romanii dpv strategic trebuiau să se replieze pe
linia Dunării (Aurelian a fost un mare împărat, care în 2-3 ani a rezolvat problema
Galiei, a Palmyrei, dar de Dacia nu mai era nevoie).
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
Cum s-a constituit Dacia ca provincie?
Teritorii din România - înglobate în perioade diferite în IR (prima a fost Dobrogea).
Primii paşi - după pacea din 102. Au intrat în IR şi lipite provinciei Moesia Inferior S Moldovei
+ Muntenia + E Olteniei + poate colţul SE al Transilvaniei.
• Papirusul Hunt arată că la sfârşitul perioadei de pace existau trupe romane la
Piroboridava şi Buridava.
• Dio Cassius - Traian s-a retras după primul război, după ce a lăsat trupe la Sarmi
(probabil, Sarmi Regia)
• Unii istorici, cred că după 102, Banat + V Olteniei + S Transilvaniei aparţin
provinciei Moesia Superior
• unii zic că pe lângă teritoriile date Moesiei Inferior a existat şi o fază pre-provincială;
district militar <> încorporare directă - în frunte cu Longinius (cade în cursa lui
Decebal şi se sinucide), şeful trupelor de ocupaţie în zonă
În vara lui 106 e.n., războiul se încheie.
A. Diploma militară romană de la Porolissum - emisă de fapt în 110 e.n.
- 11 august 106, pentru fapte de vitejie în timpul războiului, au fost lăsaţi la vatră soldaţi;
înseamnă că războiul se sfârşise. Practic, romanii au cucerit un teritoriu mult mai mare
decât provincia. În 106 desfiinţează fortificaţiile până şi din zona Tisei (N), Arad, BH,
Sătmar, Moldova, Basarabia, DAR organizarea provinciei se opreşte la Zalău; dacii nu au
mai refăcut fortificaţiile
Decimus Terentius Scaurianus, care a emis diploma <> I guvernator al provinciei; e
guvernator în 110 e.n.
Iulius Sabinus a fost primul guvernator (106/107), doar dacă nu îl considerăm pe
Longinus un prim guvernator.
B. Inscripţie de la Ostia=portul Romei; din 106 e.n.
La Roma - capul lui Decebal şi mâna sa dreaptă a fost expus pe scările închisorii
Ghebonia (unde sfârşeau strangulaţi duşmanii Romei).

Probabil că Traian a mai stat câteva lui în Dacia şi a dat o Lex Provinciae; pentru a
începe activitatea de întemeiere reală a provinciei.
Într-o anumită măsură, teritoriul cucerit nu le era necunoscut romanilor (existau
negustori spioni). Nici pentru daci, romanii nu erau necunoscuţi; unii ştiau latina dar iniţial sunt
probleme de comunicare. Pe Columnă - momente în care ambasade ale dacilor trimise la
romani - s-au înţeles ei cumva. (Ovidiu - exilat în 8 e.n. la Tomis se plânge totuşi de faptul că
nu se poate înţelege decât cu grecii din Tomis; e pierdut în afara hinterland-ului oraşului -
"când mă aud recitând latineşte, dacii râd ca proştii").
Balbus=şeful topografilor militari, aduşi de Traian în Dacia. Traian îi dă voie să plece
din Dacia după un an - aşadar, a fost înregistrată situaţia: căile naturale de acces, punctele
strategice, punctele de interes economic.
Propagandă imperială la Roma - pentru a arăta lumii că merită să îţi încerci norocul în
Dacia - pentru a atrage colonişti.

Pentru că Dacia era o provincie de margine, a trecut sub administrarea directă a
împăratului. De obicei, provinciile din interior erau administrate de senatori (dar nu e o regulă
fixă!), iar pentru celelalte - exista un delegat, legatus Augusti pro praetore="împuternicitul
împăratului guvernator al provinciei". Trebuia să fii membru marcant al ordinului senatorial şi
să fi avut funcţia de consul pentru a putea fi guvernator în Dacia - provincia era considerată
dificil de condus.
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
De ce să fi fost consul? Din motive militare: în caz de război, şeful
provinciei=conducător militar al armatei; pentru că există 2 legiuni, iar senatorul conducea
doar 1 legiune, e nevoie de o calitate în plus.
2 legiuni: Legiunea XIII Gemina - staţionează la Apulum; Legiunea IV Flavia Felix - la
începutul provinciei, 106, staţionează pe locul viitorului oraş UT Sarmi, apoi pleacă în Banat
la Berzobis
+ cohors şi alae.

Prerogativele guvernatorului
E investit cu imperium - prerogative civile, administrative, militare, judecătoreşti (are
dreptul de a condamna la moarte pe oricine din provincie, inclusiv cetăţenii romani - de obicei,
doar împăratul putea).
Mâna lui dreaptă se ocupa de finanţe - personaj important trimis de împărat; are rang
mai mic - din ordinul cavalerilor - procurator augusti; strânge taxele, plăteşte soldele
militarilor, poate - aprovizionarea cu grâu etc.

Care sun teritoriile din provincia Dacia?
• Transilvania - în sens istoric - Porolissum=cel mai N punct; colţul SE - probabil nu
aparţinea provinciei Dacia
• Banatul
• V Olteniei - demarcaţia: pe Jiu
Teritoriile din Moesia Inferior: E Olteniei, SE Trans, Muntenia, S Moldovei.
Împărţirea în două provincii - datorită prezenţei în războaie a două grupuri diferite.
Zona va fi slab colonizată - există castre, dar aşezările civile sunt aproape inexistente.
Cel mai important pct militar din S Moldovei - Barboşi, lângă Galaţi.
Nu ştim exact ce se întâmplă cu S Basarabiei - există prezentă militară în timpul lui
Traian, mai ales la Tyras(=Cetatea Albă, apoi Akkerman), iar apoi este probabil încorporat
totul până la Tyras în Moesia Inferior.

Unde e capitala Daciei lui Traian?
În timpul lui Traian - fie Apulum (pentru că acolo e legiunea, deci probabil şi
guvernatorul), fie UT Sarmi (aici, rezida mereu procuratorul).
August 117 - tocmai fusese desemnat Hadrian ca şi succesor de câteva zile şi Traian
moare. Când se află în IR - încep tulburări; Hadrian începe domnia sub auspicii nefavorabile.
Provincia Dacia - supusă presiunilor datorate populaţiilor din jur - se revoltă roxolanii,
iazygii. Hadrian vine la Dunăre, pentru a coordona operaţiunile. Tulburări f grave şi în Orient -
Traian cucerise teritorii ale parţilor, dar Hadrian renunţă la ele. Iniţial, Hadrian vrea să renunţe
şi la Dacia (ştim de la Eutropius), dar tot de la Eutropius ştim că cercul de apropiaţi al lui
Hadrian l-a convins să nu părăsească Dacia, pentru că altfel f mulţi cetăţeni romani vor cădea
pradă barbarilor. Concluzii importante:
• în primul deceniu, în Dacia erau deja f mulţi cetăţeni romani - colonişti
• dacă provincia ar fi fost părăsită - nu se punea problema retragerii cetăţenilor
romani.
Hadrian îi linişteşte pe roxolani - le plăteşte subsidii. Iazygii mai încercaseră şi în 107-
108 să atace IR. Hadrian numeşte aceeaşi persoană cu atribuţii militare în Pannonia şi Dacia
simultan, pentru o mai bună coordonare - Quintus Marcius Turbo - general cunoscut pentru
capacităţile sale militare (mai înăbuşise ceva răscoale în IR); nu aparţinea ordinului
senatorial, dar primeşte o comandă excepţională: guvernator al Egiptului.
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
Turbo soluţionează problema şi reorganizează teritoriile de la N de Dunăre. Apare un
nume nou de provincie în trei diplome militare din 120 e.n. - Dacia Superior. + într-o diplomă
militară din 129 - Dacia Inferior (mai aproape de regiunile joase). Hadrian nu a împărţit Dacia
în două!
• Dacia lui Traian - Dacia Superior
• Dacia Inferior - provincie nou creată, din teritorii luate de la Moesia Inferior (colţul
SE al Trans şi E Olteniei); cedează totuşi S Moldovei (e păstrat doar castrul mic de
la Barboşi=*cap de pod*) şi Muntenia; Dacia Inferior este o zonă-tampon, îngustă,
în formă aproximativă de semilună. Drobeta aparţine Daciei Superior!
Schimbarea rangului guvernatorului în Dacia Superior. Legiunea IV Flavia Felix e
mutată la Belgrad, în Dacia rămâne o singură legiune - guvernatorul nu mai trebuie să fie fost
consul; îi scade rangul - e un fost praetor.
O singură persoană în fruntea Daciei Superior şi în fruntea legiunii XIII de la Apulum -
reşedinţa la Apulum. Şi e ajutat de un procurator Augusti - chestiunile financiare.
În Dacia Inferior nu avem legiune, doar trupe auxiliare; în frunte - un trimis al
împăratului cu titlul de procurator Augusti, aparţine ordinului cavalerilor; cu funcţii militare,
judiciare (poate pronunţa pedeapsa cu moartea, dar nu şi pentru cetăţenii romani), financiare.
Unde stă? Ipoteză: Romula sau o localitate mai mică; nu ştim.

Când a avut loc reorganizarea?
Probabil între sf 117-înc 118 - după venirea lui Turbo.
Apar documente - 123 - Diploma militară descoperită la Gherla - existenţa Daciei
Porolissensis=partea de nord din Dacia Superior (de la Porolissum - Arieş); când s-a făcut
asta? Ipoteză: concomitent cu Dacia Superior şi Inferior SAU la câteva luni distanţă de
celelalte două. În frunte era tot un procurator Augusti. Legiunea de la Potaissa este adusă
doar sub Marcus Aurelius. Unde stă procuratorul - Porolissum SAU Napoca.

Cele trei provincii sunt SEPARATE. Fiecare este supusă împăratului. Dacia Inferior şi
Porolissensis nu sunt subordonate Daciei Superior, ci împăratului!

Graniţele teritoriului aparţinând Daciei
Eutropius (scrie doar în sec IV) şi Rufius Festus (sec IV) - Dacia=1 milion de paşi în
perimetru, aprox egal cu 1000 mile romane.
OBS: 1 picior=29 cm
1 pas=14,5 m
1 milă=1479 km
Nu ştim exact pe unde merge graniţa=limes (graniţă a IR). Limes-ul<>graniţă de
netrecut; =zona de contact cu barbarii. Pe graniţe - castrele romane - linia de castre şi linia de
turnuri de supraveghere (mici detaşamente de pară, cu foc şi fum pentru semnalizare) - mai
înaintate.
Graniţa pe Dunăre o desparte de Moesia Superior şi Inferior.
Iniţial: vărsarea Oltului la Islaz - în amonte?confluenţa Tisei? - dar acest lucru nu prea
pare probabil.
Castre - există pe linia Dunării şi nu s-a renunţat la ele după cucerirea Daciei.

În Vest - cum că ar fi graniţă near Tibiscum; tot pentru V - graniţă pe culoarul Timiş-
Cerna.
Tisa şi mlaştinile din apropiere erau de netrecut - nu există puncte fortificate pe Tisa;
Dacia nu putea include tot Banatul dar nici nu se oprea la Tibiscum sau Timiş-Cerna - pentru
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
că există urme mai la vest şi cea mai bogată zonă e acolo - graniţa de V: de la Lederata, prin
castrele de la Arcidava…Berzobia, Tibiscum, pe Mureş (la Micia, near Deva). După Deva,
mai apar puncte fortificate romane la Bulci, Sânnicolau, Aradul Nou - puncte ce asigură
securitatea pe drum; erau un drum f important.
OBS! Unii istorici cred că Hadrian a renunţat şi la Banat şi că ar fi adus limes-ul pe
Timiş-Cerna!
De la Micia (vamă atestată) - presupunem că urca spre N, pentru că trebuia să
înglobeze zona auriferă - cea mai slab cunoscută; nu ştim pe unde trecea graniţa - există
doar mici fortificaţii în Apuseni la Roşia Montana, Abrud - prea modeste. Ipoteză: M
Apuseni=graniţa naturală (FALS) - mai degrabă nu am găsit noi încă graniţa solidă.
Potaissa şi Apulum sunt sedii de legiune - aproape de marginea de V - supravegheau
zona auriferă.
De la Bologa (Valea Crişului Repede) - graniţă spre NE, spre Porolissum - trece prin
castrele de la Bucium, Românaşi, Romiţa.
Dpv strategic=locul pe unde se poate pătrunde în Transilvania dinspre N - se fac
lucrări de fortificaţie; = singurul loc din provincie, unde pe câţiva km, fortificaţia are zid
continuu, 2 castre, şanţuri, valuri de pământ şi turnuri.
Apoi, spre NE, la castrul de la Tihău, apoi pe Someş spre Căşeni - Ilişua. Schimbă
direcţia spre SE - prin şir de castre spre C Orientali: Orheiul Bistriţei, Brâncoveneşti (near
Mureş), coboară la Călugăreni, Sărăţeni, Ilirăceni, Odorhei, Sânpaul, Olteni,
Breţcu=Angustiae, cel mai estic punct al Daciei (pasul Oituz),. De la Breţcu, spre Carpaţi; e
inclusă şi Ţara Bârsei; castre: Boroşneu Mare, Comalău, Râşnov=Cumidava. De aici, două
variante:
1. pasul Bran - limesul transalutan (pe Olt)
2. ajungi până la Borţa pe Olt; apoi, cobori tot pe Olt.
Limes alutanus şi limes transalutanus sunt denumiri moderne.
• limes alutanus=graniţa pe Olt - naturală; aprox 250 km, nu e foarte uşor de apărat -
castrele: pe malul drept al Oltului, dar malul stâng al Oltului e mai înalt - au simţit
nevoia unei linii fortificate dincolo de Olt. F multe castre - de la Dunăre: 2 castre la
Izlaz, castru la Slăveni, Acidava, Ioneşti, Stolniceni, Sânbotin, Jiblea, Bivolari,
Călimăneşti, Copăceni, Racoviţe, Boiţa=Caput Stenarum.
• limes transalutanus - aprox 235 km; dincolo de Olt, prin Muntenia. În S se apropie
de Olt (aprox la 10 km), apoi, la 50 km de Olt. În Sud există şi un val continuu de
pământ - de la Dunăre spre NE - râul Vedea, apoi, până la Râşnov. Castre - 14
puncte fortificate: Putinei, Băneasa, Roşiorii de Vede, Gresia (se termină valul),
Ghioaca, Uruieni, Fâlfani, Săpata de Jos, Albota, Jidova, Rucăr. Uneori sunt două
castre unul lângă altul - chiar dacă sunt foarte mici.
Limes transalutanus a fost abandonat la mijlocul sec III, în timpul lui Filip Arabul;
proteja limes-ul alutanus. Nu ştim însă când a fost ridicat; ipoteză:
• sf sec II (Septimius Severus) - puţin probabil
• Antoninus Pius - a mai dublat frontierele şi în altă parte (eg: Britania)
• Hadrian - argumente: după ce a abandonat Muntenia, mai avea nevoie de o linie de
apărare
6

CURS II

Organizarea administrativă a Daciei - Hadrian - valabilă până în timpul domniei lui
Marcus Aurelius.
Războaiele marcomanice au arătat neajunsurile sistemului de organizare
administrativă şi militară a Daciei; au dovedit că o singură legiune este insuficientă - va fi
adusă din Moesia Inferior Legiunea V Macedonica - la Potaissa; cele 3 provincii sunt
separate!
Era nevoie de o comandă unică. Reorganizările pun accentul pe întărirea capacităţii de
apărare; comanda militară în mâna unei singure persoane. 2 legiuni - creşte rangul
guvernatorilor - legatus Augusti pro praetore de rang consular + titlul de consularis trium
Daciarum (consularul celor trei Dacii). Comandanţii celor două legiuni sunt subordonaţi
consularului - legatus Augusti legionis: jurisdicţie militară asupra soldaţilor şi zonelor
strategice din preajma castrelor; nu comandau trupele auxiliare! În caz de operaţiuni militare,
legatus Augusti pro praetore era comandantul suprem.
! legatus Augusti legionis<>vice-guvernator!

Dpv militar şi juridic - o singură provincie. Cele trei Dacii - se unifică sistemul de
denumire: Dacia Apulensis (fosta Dacie Superior), Dacia Malvensis (fosta Dacie Inferior),
Dacia Porolissensis.
179 - diplomă militară de la Drobeta; vorbeşte despre trupele de la Drobeta, ce
aparţine Daciei Superior.
Explicaţie: trupele/districtele militare au păstrat vechile denumiri (trium Daciarum - se
referă la cele trei districte militare) (FALS), DAR procuratorii financiari au ca una din
principalele sarcini să plătească soldele soldaţilor - confuzie, dacă denumirile sunt diferite.
Probabil, Dacia Malvensis=Oltenia+ (V Olteniei)\Drobeta; Dacia
Appulensis=Trans+Banat; Dacia Porolissensis - deja ştim.

Reşedinţe:
• la Apulum - guvernatorul celor trei Dacii, pretorul, are un palat;
• guvernatorul financiar - UTSarmi pt D Apulensis;
- Napoca sau Porolissum pt D Porolissensis
- Romula pt Dacia Malvensis

Monumentul onorific pentru Marcus Claudius Fronto - după moartea lui pe frontul
marcomanic - soclul statuii!
• 167 - legat al Moesiei Superior (legatus Augostorum - M.Aurelius+Lucius Verrus)
• legat peste două provincii: M Superior + Dacia Apulensis - pericolul venea din zonă
(iazygii între ele)
• apoi - legatus Augusti (după feb 169 e.n.) - pro praetore provinciarum Daciarum=I
legat consular al celor trei Dacii
• toamna 169 - o nouă campanie vs iazygi şi marcomani; M.C.Fronto - Moesia
Superior şi provinciarum Daciarum - îi înfrânge pe iazygi, dar moare pe câmpul de
luptă

Nu ştim să se mai fi produs alte modificări în organizarea administrativă, doar în timpul
lui Gallienus - îi îndepărtează pe senatori din funcţiile militare - scade rangul guvernatorului la
prefect.
7

Sec III - pericolele vin dinspre E pentru Dacia (carpii, goţii). Schimbare a direcţiei de
unde vine pericolul, dar nu se fac modificările cum ar trebui, ci din contră: o legiune la
Potaissa - întărire tot în V.

Nu există o împărţire gen medievală/modernă - unităţi administrative (judeţ, comitat);
se aplică alte criterii: pământul cucerit devine proprietatea IR (ager publicus); doar împăratul
putea hotărî ce face cu el.
Împărţiri din ager publicus:
1. 108-110 - când a fost întemeiată colonia UT Sarmi - o parte din veteranii care au participat
la război; unul din ultimele cazuri când se împarte pământ (nu prea mai era pământ în IR;
se vor da bani); din proprietatea IR - proprietate privată.
2. Unor cetăţeni romani şi veterani, în deceniile următoare; erau proprietar, dar nu aveau
dreptul de a-l transmite.
3. S-au vândut terenuri unor cetăţeni şi chiar peregrini.
1-2-3=comunităţi de cetăţeni romani: conventus civium Romanorum=o formă de organizare;
eg: la Apulum, Micia, Potaissa. În fruntea unui conventus - 2 magistri.
Locurile de întemeiere - lângă vechile aşezări;<>peste ele (eg: Piatra Craivii=Apulumul
dacic). Din aceste nuclee de cetăţeni romani se nasc oraşele. Când o localitate devine oraş -
îşi delimitează un teritoriu agrar; aici se aflau loturile de pământ ale locuitorilor din oraş şi în
teritoriul urban - sate, cu teritoriile lor.
Legiunile au teritoriu propriu - Prata Legionis - necesar subzistenţei (deci, cultivat)
legiunii. Prata legionis=teritoriu economic; <>teritoriu de supraveghere. Teritorii mai mici ca
întindere - pentru trupele auxiliare.
Cum s-au format aceste teritorii? Care e succesiunea lor? Napoca, în timpul lui
Hadrian - oraş; 169 - la Potaissa, o legiune. Până atunci, Potaissa aparţinea ca şi teritoriu
Napocăi; cum a fost scos teritoriul? 199 - Potaissa devine şi ea oraş! Regio,
regiones=subdiviziuni teritoriale, care apar mai ales la graniţă - regium an Samensium - în N,
pe Someş. Ipoteză: teritoriile aflate iniţial sub supraveghere militară, apoi încorporate
provinciilor.
Teritoriile din provincie care au intrat de la început şi au rămas în proprietatea
împăratului (patrimoniul caesaris):
• regiunea auriferă din M Apuseni - are organizare administrativă proprie; nu aparţine
procuratorului financiar; în frunte - un procurator imperial (procurator Aurariarum).
Eg: unii cavaleri sau liberţi imperiali=trimişii împăratului; ipoteză: funcţie colegială
(un cavaler + un libert).Centrul administraţiei: Ampelum=Zlatna.
• minele de fier - exploatate prin arendaşi - conductores ferariarum
• păşunile şi salinele - exploatate de către împărat prin arendaşi - conductores
pasqui et salinarum.
În zonele întinse în care lipsesc oraşele (eg: OItenia) şi aşezările rurale - organizare
teritorială. eg: inscripţia de la Sucidava, sec III: curiales teritorii Sucidavensis - consilierii
teritoriului Sucidavei; Micia, Sucidava - dpv juridic <>oraşe.

Organizarea fiscalităţii
Romanii înregistrau tot - pentru ca nimeni să nu scape de plata impozitului. Periodic:
listele de impozit sunt refăcute prin recensăminte; de aceste chestiuni se ocupa procuratorul
financiar. Sediu: UTSarmi pt D Apulensis - s-a descoperit construcţia şi un mare depozit de
cereale + arhiva fiscului=tabularium provinciae.
La tabularium - tabularii: contabilii; liberţi imperiali. + adjutores tabulari + librarius -
arhivist + arcarius - casierul + dispensator - tot casier? + scriba tabularii - copistul.
8

Fiscul imperial avea birouri şi în alte localităţi din provincie: Apulum, Romula (e
consemnat HILAS=sclav imperial, VICESIMARIUS=adună vicesima - impozitul de 5%).
Cum se stabileau impozitele? Din 5 în 5 ani - recensământ; primarii se şi numeau
duumvirii quincvenales - dacă erau aleşi acum.
1. Impozitele directe - Tributa
• tributum soli - pe pământ
• tributum capitis - personal; cetăţenii şi peregrinii; sclavii nu!; pe imobile
De plata impozitului personal şi pe pământ erau scutiţi cetăţenii romani care trăiau în
oraşele romane ce aveau drept roman (ius Italicum).
2. Impozitele indirecte
• 5% moşteniri
• 1% vânzări de mărfuri şi sclavi
• 2.5% circulaţia mărfurilor, sclavilor (perceput în vamă)
Serviciul vamal (publicum portorium) - organizat la scara IR pe zone. Dacia aparţine
unei organizări vamale - s.n. publicum portorii iliricii; în fruntea sistemului vamal - conductorul;
apoi - era numit direct de împărat, un procurator. Stationes portori=văi, birouri vamale
conduse de sclavi imperiali; în Dacia - la Dierna, Micia, la Pons Augusti (Voislava). Birouri
vamale mai erau la Sucidava, Drobeta, Seghedin.
Arheologic: a fost cercetată vama de la Porolissum, lângă drumul roman; construcţie
lipsită de zidul de apărare al oraşului; f multe mărfuri de import la Porolissum;
Commodus=restitutor comerciae - inscripţie de pe 2 altare de aici.

Armata romană în Dacia
Factori: poziţia Daciei în imperiu, lungimea graniţelor cu barbarii - provincie puternic
militarizată + militari importanţi dpv social.
Legiunile şi trupele auxiliare au contribuit la transformarea unor aşezări din
sate/comune - oraşe. Armata: rol în urbanizare, rol economic (armata romană lucra);
construirea drumurilor, podurilor şi întreţinerea lor, construirea conductelor şi altor edificii.
Totalitatea trupelor din provincie=armata provinciei (exercitus Daciae) - dpv epigrafic, f
rar.

1. Legiunile - elita armatei romane; infanterie grea. 28-33; aprox 30 legiuni în IR în sec II-III
e.n. În legiuni se înscriau tinerii cetăţeni; şi în trupele auxiliare existau trupe destinate
cetăţenilor, dar erau puţine; mai mult - trupe pt necetăţeni (la sf serviciului - deveneau
cetăţeni).
În cazuri extreme, unii au primit cetăţenia romană înainte, pentru a se putea înscrie în
legiune (18-20 ani, la înscriere). Pentru fapte deosebite de bravură puteai fi lăsat la vatră, dar
dacă după 25 ani - războaie, puteai fi reţinut.
Puţini călăreţi - aprox 120; >5000 infanterişti.
Legiunile sunt împărţite în cohorte
• I cohors miliaria -1000 soldaţi
• II-X - cohors quingenariae - 500 soldaţi
DAR cifrele nu sunt respectate; I se împarte de obicei în cinci centurii - centurae, iar II-
X - în 6 centurii. 1 centurie=80 soldaţi.
I cohors - cele cinci centurii ajung la 100 soldaţi: (1) - 400 soldaţi…(5)-100 soldaţi;
aranjamente teoretice. TOTAL: 59 centurii!!!
9

În fruntea legiunii - un senator (legatus Augusti legionis)=membru al ordinului
senatorial; trebuia să treci prin cursus honorum; la 20 ani, tinerii din ordinul senatorial erau
deja tribuni - a doua funcţie în legiune: existau tribunii laticlavii (senatori) şi angusticlavii
(cavaleri).
Gallienus - reformă militară - în loc de legatus Augusti legionis - prefectus legioni - din
ordinul cavalerilor.
Centurionii=ofiţeri de carieră; împărţiţi în diferite categorii, în funcţie de cohortă. Iniţial -
centurion în cohorta X; după 2-3 ani - centurion în cohorta IX etc. Salariul era şi el diferit. Cine
ajungea în cohors miliaria - la centuria I, s.n. primus pilus; apoi - devenea praefectus
castrorum=omul nr 2 în legiune - se ocupa de castru, de fortificaţie. Dacă nu erai membru al
ordinului cavalerilor, deveneai automat când ajungeai primus pilus.
Cei mai mulţi centurioni - membrii ai ordinului cavalerilor; fie le place, fie au nevoie de
bani. Iniţial - toţi erau italici; apoi - din rândul provincialilor şi creşte posibilitatea soldat-
centurion.
Dacă te înrolai şi nu ştiai carte, nu puteai avansa - exerciţii de scriere ale soldaţilor; eg:
dacă lucrai în atelierele castrului - ţigle, cărămizi; există cărămizi asemenea unor caiete (eg:
alfabetul).
Subofiţerii - f multe grade. 4-5 grade între 3-5 ani.

De ce se înrolau tinerii?
• soldă şi alte avantaje materiale
- solda este în continuă creştere în sec II-III e.n.; factori: inflaţia + împăraţii, care au
nevoie de sprijinul armatei (mai ales împăraţii soldaţi din timpul anarhiei militare)
- soldele creşteau în proporţie geometrică cu rangul; nu aveau soldă, cei de rang
senatorial
- un soldat - sub Domiţian: 300 denari pe an; sub Caracalla: 750 denari pe an;
subofiţerii: 1.5 sau 2 sau 3 X soldă soldat; centurionii - sub Traian: 5000 denari pe an; cei din
cohors prima: 10.000 denari pe an; primus pilus: 20.000 denari pe an
- solda - în 4 rate anuale; li se reţin bani pentu echipament, armament, mâncare; eg: în
timp de pace - un soldat are raţia de grâu egală cu 660 grame; la terminarea serviciului militar
- o parte din banii reţinuţi erau restituiţi
- donative - împărţiri ocazionale de bani
- sumă mare - la ieşirea din armată; în timpul campaniilor - jaf;
- disciplina era f strictă; pedepse de tot felul - including pedeapsa cu moartea;
- recompense: pradă de război, premii în bani, recompense onorifice
- decoraţii - eg: coroana triumfală, coroana murală (escaladai I zidul unei fortificaţii
asediate), valară (treceai I valul), civică (din frunze de stejar, dacă ţi-ai pus viaţa în primejdie
pentru a salva un cetăţean roman)
• cetăţenia romană
• alte avantaje

Subofiţerii - foarte numeroşi; unii - în birourile legatului: regiunii, provinciei,
consularului. Consularul îi trimite în misiuni de pază (drumuri, frontiere);
cornicularii=secretarii; speculatorae=poliţie a armatei.
Alte funcţii:
• optiones=locţiitorii centurionilor
• teserares=transmiteau mesaje
• custodaes armorus=depozitele de armament
10

• signifaeri, vexilari=steagul etc.
Corpul tehnic - arhitecţi, ingineri-constructori, topografi, medici.

Când nu e în campanie - soldatul, instrucţie f dură. Câmpuri de instrucţie - uneori la 30-
40 km de castru; militarii: alergări, sărituri, marşuri (36 km în 5 ore), să-şi ducă echipamentul
(aprox 41 kg), fac de gardă, patrulează pe drumuri, lucrează la construcţii şi întreţinere (eg:
Tacitus -plângerea unor soldaţi).

Legiunile din provincie - informaţii mai ales de natură arheologică şi epigrafică.
1. Legiunea IV Flavia Felix
- 102 - Depresiunea Haţeg; I castru - oraş: UT Sarmi; se pare că zidurile care înconjoară
Sarmi <> zidurile fostului castru; din clădirea comandamentului (principia) s-a ajuns la I for;
depozitul de cereale
- se mută la Berzovia - alt castru - val de pământ, şanţ, construcţia comandamentului
2. Legiunea XIII Gemina - Apulum (106 - 275?)
- 1 castru - aprox 470 m latura; s-a crezut că a fost distrus de fortificaţia modernă DAR
cercetările arheologice au dem că nu e aşa; s-a păstrat pe anumite porţiuni, chiar zidul;
3. Legiunea V Macedonica
- Castrul de la Potaissa nu a fost acoperit de construcţii ulterioare; aprox 23 ha; dimensiune
medie pentru un castru legionar; existau spaţii libere, pentru ca în caz de război să putem
instala şi unităţi auxiliare; 1 sg şanţ de apărare - exista apă!
- cazărmi propriu-zise, clădirea comandamentului, depozitele de cereale şi armament, terme,
ateliere de reparat armament şi echipament

Castrele auxiliare: suprafaţă f mică; cele mai mari - pe graniţa de vest: Micia, Tibiscum,
Porolissum; 5-8 ha; în general - 2 ha; există şi mai mici de 1 ha - pe limes, în Oltenia.

Ştirile epigrafice - inscripţii care atestă edificii din castru, comandanţi de legiuni şi chiar
ofiţeri superiori sau militari obişnuiţi.
Trupele auxiliare: alae, cohortes, singulares (garda guvernatorului), numeri; singura
soluţie pentru daci de a primi cetăţenia - armata! Nu s-au acordat cetăţenii în grup; doar I
soţie şi copilul!
Aprox 100 castre în Dacia; cele mai multe, pe graniţă.
Documente f bune - diplomele militare; pe locul 2 - cercetarea arheologică; iar pe 3 -
inscripţiile.

A. Alae - 2 categorii: 500 militari (quingenariae) sau 1000 (miliarae); comanda: membru al
ordinului cavalerilor (titlul de prefect); treptele ierarhice ale cavalerului: prefectus cohortes
- tribunumlegionis - prefectus alae.
Sec III - f rar, locuitori ai Daciei ca şi conducători ai trupelor auxiliare; 1 sg caz când un
locuitor al Daciei ajunge senator.
Există subofiţeri, asemenea celor din legiuni. Aprox. 15 trupe de cavalerie au staţionat
în Dacia: pe graniţă şi în interior (S-Războieni, E-Cristeşti, N,NV - Gilău, N-Gherla; cele mai
apropiate de castrul legionar, la aprox 30-40 km)
B. Cohortele - aprox 50 în Dacia. Două tipuri: 500 sau 1000 militari. În frunte - un prefect de
cohortă - tribus de cohortă.
C. Numerii: serviciul durează tot 25 ani. Se încearcă păstrarea unui caracter etnic - trupe
specifice; împrospătarea efectivelor dub acelaşi neam. Comenzile se puteau da şi în
11

limbile acelor populaţii - eg: maurii - rămân la Micia, în Dicia; 204 - există trupe auxiliare
neregulare - VEXILATIO; cu timpul se transformă în numerii.

De unde provine numele alae-lor şi cohortelor?
NR+NUME (populaţia din care a fost recrutată sau numele întemeietorului sau arma
specifică sau localitatea unde a staţionat I dată mai mult)+(NUME IMPERIAL - numele
împăratului în timpul căruia a fost înfiinţată)+(EPITETE IMPERIALE - pe timpul unui împărat);
eg: Ala Seconda Pannoniorum - la Gherla
Cohors I Sagitariorum
Cohors I Elia (numele lui Hadrian) Gesatorum
Legia V Macedonica Antonina

În celelalte trupe auxiliare (\numerii) - recrutări de peste tot; eg: recrutări teritoriale (de
unde e staţionată) dar nu trebuie exagerată (eg: tracii - f buni călăreţi - preferaţi pt alae).

În ce măsură au fost dacii recrutaţi?
Rapid - avem trupe auxiliare întemeiate de Traian şi recrutate din Dacia; aprox 7-8; nici
una nu e în Dacia (lipsa de încredere). Trimiseîn Capadocia - Ala I Ulpia Dacorum, Siria -
Cohors I Ulpia Dacorum.
În timpul lui Hadrian: Britania - Cohors I Elia Dacorum.
Persoane din Dacia apar şi în alte trupe - chiar la Roma, în garda imperială.
12

CURS III

1. Istoria politică a Daciei=Istoria IR - evenimentele care afectează direct teritoriul Daciei
2. În perioada în care Dacia aparţine IR, provincia şi locuitorii au fost loiali IR, mai ales în
momentele de criză (eg: începutul domniei lui Septimius Severus); excepţie: finalul;
armatele din Dacia nu vor fi loiale împăratului legall
- loialitatea - a fost observată şi răsplătită de împărat; eg: SS - crearea unui al doilea oraş la
Apulum (ius Italicum) şi crearea oraşului la Potaissa

- 107/108 - război cu iazygii (atacă Panonia şi Dacia; sunt înfrânţi) - nemulţumiţi pentru că
Traian nu le-a cedat teritoriile ce le preluase Decebal de la ei;
HA=izvor literar
1. Traian - dă lex provinciae=*constituţie*; pune bazele romanităţii (eg: schimbarea legendei
monedelor: Dacia Capta devine Dacia Augusti)
- cunoaştem următorii guvernatori:
• Iulius Sabinus (106-109 e.n.)
• Decimus Terentius Scaulianus - e fondată colonia UTAugusta Dacica Sarmi. (Depr
Haţeg)
• Avidius Nigrinus
• Quadratus Basus
2. Hadrian (vara 117-138) - conflictul cu iayzgii şi pacificarea roxolanilor.
Ipoteza: 123/124 - Hadrian a venit în Dacia; nu prea credem…
Napoca e ridicată la rangul de colonie. Cunoaştem cinci legaţi imperiali (pt Dacia
Superior), doi procuratori (în Dacia Inferior) şi doi procuratori (în Dacia Porolissensis).
3. Antoninus Pius (138-161) - pace în IR; "vârsta de aur";
- întărirea frontierelor şi a reconstruit castre în piatră
- câteva perioade de criză; Aelius Aristides - într-un discurs, face aluzie la *nebunia geţllor*
care ar fi atacat Dacia Inferior pe la 144 e.n., dar mai degrabă îi confundă cu roxolanii
- 157-158 - lupte la N,NV provinciei cu dacii liberi şi costobocii; Marcus Statius
Priscus=legat al Daciei Superior - la locul Sub Cununi (near Grădiştea Muncelului) ridică
un altar zeiţei Victoria în urma acestor lupte victorioase; pentru această perioadă (157-
158) - documente epigrafice: în Dacia, Roma a investit foarte mulţi bani: construcţii publice
sau refacerea lor
• inaugurarea unui apeduct la Apulum
• reparaţii la amfiteatrul de la Sarmi
• amfiteatrul de la Porolissum - refăcut în piatră
4. Marcus Aurelius (161-180) - împăratul filozof (neostoicism), cartea "Către sine"=culegere
de cugetări stoice. Moare pe frontul marcoman la Vildobana (Viena) de ciumă. Îl asociază
la tron pe Lucius Verro.
- 166 - izbucnesc războaiele marcomanice=şir de atacuri ale populaţiilor barbare
(marcomanii, cvazii, lacringii, burii, costobocii, iazygii, dacii, vandalii) de la nordul
imperiului, care încep să se mişte din cauza mişcărilor goţilor. Războaiele durează până la
începutul domniei lui Commodus. Chiar dacă s-au încheiat păci de mai multe ori, ele erau
încălcate de barbari (HA: "au conspirat" toate popoarele).
- Dacia a fost şi ea afectată; de când? Mai multe ipoteze
• mijlocul anului 167 (plăcuţele de la Albumus Major - ultima este din 29 mai 167
e.n.)
13

Cum a fost ameninţată?
• la Porolissum nu există dovezi că au fost distruse castrele de acolo (totuşi, unul din
ele a fost abandonat la un moment dat)
Barbarii au venit din nord, pe valea Mureşului şi se pare că au ajuns la Apulum, Sarmi
(aici, distrugeri + inscripţie de refacere a templului lui Liber Pater - după ce a fost incendiat de
duşmani).
În Dacia nu exista suficientă armată:
• vexilaţii din Legiunea I Italica
• vexilaţii din Legiunea X Fretensis
• legiunea V Macedonica - proaspăt întoasă din războiul partic; castrul de la
Potaissa;
! 168-169 - reorganizare militară şi administrativă făcută de Fronto, primul consular al celor
trei Dacii. Fronto a oprit temporar invaziile (dovadă: împăratul Marcus Aurelius este cinstit cu
o inscripţie la Sarmi, pentru că a scăpat Sarmi de un dublu pericol: anceps periculum)
OBS: anceps periculum - ipoteze:
- pericol f mare
- atacurile barbarilor + răscoală internă (FALS)
- atacurile marcomanice + ciuma
După Fronto, guvernator a fost Sextus Cornelius Clemens (din 170); încearcă să
soluţioneze problemele de la graniţă (atacurile) şi prin tratative, promitere de subsidiii şi
dezbinarea diferitelor grupuri (eg: costobocii vs hazdinici - neam vandal; în urma unui raid,
costobocii ajung până în Grecia; meanwhile, Clemens îi convinge pe hazdinici să ia
pământurile costobocilor; rezultă conflict între barbari).
După 172 reîncep luptele vs marcomani şi iazygi (înfrânţi în 174 e.n.). 175 - o altă pace
cu iazygii, încălcată în 177 e.n.. 179 - pace cu iazygii şi burii (iazygii primesc dreptul de a face
comerţ cu roxolanii, traversând provincia Dacia - cu acordul guvernatorului)
5. Commodus (martie 180-192 - e ucis) - a încheiat pacea cu marcomanii la înc domniei.
Guvernatorul Daciei, Sabinianus Hospes încheie pacea cu burii (NV de Dacia, un pic mai
departe de dacii liberi) - de la Dio Cassius ştim prevederile:
• burii nu se pot apropia de graniţele provinciei la mai puţin de 40 de stadii (aprox.
7.5 km); nici să-şi pască vitele; - *coridor de securitate*
• Sabinianus a promis pământ dacilor liberi care ar fi vrut să se aşeze în provincie
(aprox. 1200 daci - "sub ascultare"); nu ştim dacă colonizarea a avut loc de fapt
- 185-186 - HA: f sec - unica menţiune despre o răzvrătire în Dacia, unde asemenea ca în
Germania au avut loc mişcări de împotrivire ale provincialilor, aduşi la ascultare de
armată.
6. câteva luni în care domnesc:
- Pertinax - fost guvernator al Daciei
- Didius Iulianus
- Septimius Severus - se va impune
7. Septimius Severus (193 - feb. 211 la York - GB) - inaugurează dinastia Severilor. Originar
din N Africii (Leptis Magna); soţia sa era siriană.
Val de colonizare în Dacia din NV Africii, sirieni - funcţii importante în timpul domniei
sale - primesc statut urban multe localităţi - se dublează nr oraşelor (eg: Potaissa, al doilea
Apulum).
OBS: 193 - vexilaţii din Dacia au mers vs Didius Iulianus + îl înfrâng pe Pessquenius Niger +
îl înfrâng pe Clodius Alpinius la Lugdumun (Lyon), Gallia, în feb 197
Cunoaştem 7-8 legaţi consulari - printre ei, chiar fratele împăratului.
14

SS a avut doi fii: Caracalla şi Geta.

OBS: Reguli: guvernarea Britaniei, Siriei - SUPER! Dacă ai fost înainte în provincii mai
uşoare.
Dacia <> încununarea carierei, DAR <> primul post pentru un guvernator (cam 2/3 ani
pe provincie).

8. un an de domnie comună (212 e.n.) - Caracalla (="glugă/mantă soldăţească") îl ucide pe
Geta; un senator a făcut aluzie la uciderea lui Gera, când Caracalla şi-a luat supranumele
de Geticus (că ar merita de două ori numele de Geticus).
Foarte interesat de problemele armatei: a dublat soldele soldaţilor, s-a interesat de
sistemul de fortificaţii (probabil - de aceea a vizitat provincia Dacia, poate chiar cu Iulia
Domna - mama sa - în 213/214 e.n.)
! A mers să viziteze Panonia; nu a venit special pentru Dacia dar s-a abătut din drumul
lui spre Orient, pe la Porolissum (f multe monumente - altare onorifice, statui - în cinstea sa şi
a mamei în oraşe, castre + reparaţii de drumuri). De ce a venit la Porolissum?
Dio Cassius: tratative cu dacii liberi; pe regele cvasilor, Gabriomarus, l-a chemat la
judecată şi l-a condamnat la moarte şi ucis, poate chiar în castrul de la Porolissum.
În castrul de la Brigeţio (în Ungaria), pe Dunăre - exista un translator de limbă dacică
(interprex dacorum).
Caracalla a fost ucis de complotişti în aprilie 217 e.n..
9. Macrinus (217-218) - unul dintre complotişti, primeşte postul de guvernator al Daciei
10. Ela Gabal (218-222)
11. Severus Alexander (222-235) - preocupat de armată, castre; ultima etapă mai liniştită
pentru Dacia.
- menţiuni despre existenţa unui conciliu al celor trei Dacii (concilium trium
Daciarum=adunare reprezentativă anuală, la Sarmi), dar sigur exista de dinainte
• reprezentanţii oraşelor, districtelor rurale, grupărilor de meşteşugari; sub
conducerea marelui preot al cultului imperial (coronatus Daciarum trium)
• dezbăteau problemele provinciei
- 235 - perioada anarhiei militare pentru IR
12. Maximus Tracul (235-238) - e şi mai evident că armata decide totul. Uneori, grupuri de
armate proclamă deodată mai multe persoane - conflicte!
- Maximus Tracul=Sarmaticus Maximus, Dacicus Maximus - războaie nearby Dacia. Încep
dificultăţile majore pentru provincia Dacia.
- Din est - atacurile carpilor, goţilor, cvazii - continuă pentru deceniile care au mai rămas din
stăpânirea IR
13. Gordian III (238-244)
238 - atacuri combinate ale carpilor şi goţilor în Moesia Inferior
242 - atacuri ale carpilor (Moesia, Tracia)
Atacurile au afectat probabil E provinciei Dacia.
14. Filip Arabul (244-249)
- cel mai dur atac al carpilor (dinspre Moldova - Oltenia - chiar la Drobeta + alţii au intrat în
Transilvania)
- Zosimos (sec V): când carpii intră în Dacia, împăratul a venit la Dunăre
- carpii sunt înfrânţi de romani şi se retrag într-o fortificaţie (Castelum Carporum - nu ştim
unde este!) care este asediată
OBS: an pt acest atac - 247 e.n. - datorită tezaurelor monetare îngropate în provincie
(ultimele monede) + castrul de la Potaissa are două porţi blocate şi redeschise apoi +
15

inscripţie de la Apulum - în cinstea lui Iuppiter, îi mulţumeşte că a scăpat din captivitatea
carpilor.
Dacia face eforturi pentru înlăturarea efectelor, beneficiind şi de sprijinul împăratului -
permite provinciei Dacia să bată monedă de bronz + se refac fortificaţiile distruse + oraşe din
Dacia Inferior sunt înconjurate cu ziduri.
15. Decius (249-251) - ajută provincia: Restitutor Daciarum=inscripţia de la Apulum; moare în
luptă cu goţii lui Cniva, în Moesia Inferior.
16. Trebonius Gallus (251-253) - încheie pace cu goţii, în îndepărtează de Dacia şi repară
drumurile imperiale din provincie
- 252 - colonia Apulum este supranumită Crisopolis=oraşul de aur;
17. Valerianus şi fiul său Gallienus, asociat la domnie (253-259)
- 256/258 - Potaissa - se termină construirea unui templu
- 259 - Valerianus cade în captivitate la perşi; în 260 este ucis;
18. Gallienus singur (259-268) - încep marile probleme pentru IR. Reforma militară a lui
Gallienus - legiunile sunt comandate de prefecţi.
• în Orient., Zenobi vrea să proclame un Imperiu Palmyrian
• in Gallia - uzurpatori, care o scot din IR
• în Pannonia - alţi uzurpatori - eg: 258, legiunile din Panonia şi Moesia îl proclamă
împărat pe Ingenus; 260 - aceleaşi legiuni îl proclamă împărat pe Regalianus (de
origine - dac?!). Gallianus va fi nevoit să aducă aici trupe din ale provinii (eg: la
Paetovio - 5 inscripţii atestă bucăţi din legiunile din Dacia, după august 260 e.n.)
După 260 nu mai există inscripţii databile în provincie; circulaţia monetară scade foarte
mult. Unele izvoare istorie - Dacia, părăsită de Gallianus, dar şi de Aurelianu sau de doar unul
dintre ei…
În timpul lui Gallianus - Dacia pierdută de puterea centrală temporar (trupele - ajunse
în Galia, susţin un nou uzurpator) VS s-a părăsit doar o parte din provincie (FALS - se baza
pe Tabula Peuntegiriană).
Nu există dovadă în castre că la plecare - strat de cenuşă!
19. Claudius Goticul (268-270) - îi bate pe goţi la Naissus
20. Aurelian (270-275)
Ipoteză: recuperează la începutul domniei Dacia apoi se retrage încet. Retragerea la S
Dunării - pleacă civilii care vor.
16

CURS IV

Aşezările în Dacia Romană
În Dacia epocii anterioare nu exista dezvoltare urbană propriu-zisă. Existau doar
davele dacice - cvasiurbane; asemenea oppida celtice. Romanii în momentul organizării nu
întemeiază pe aşezările vechi oraşe; municipiae şi coloniae sunt aşezări nou
întemeiate<>cele vechi.
Modelul urbanizării în alte părţi - colonişti romani în vechi aşezări autohtone, care
cresc în timp în rang. Aristocraţia locală - aristocraţie municipală (decurioni) DAR în Dacia,
reimplantare masivă de colonişti.
106 - până la Hadrian - exista un singur oraş: UT Sarmi; la aprox 25 km de Sarmi
Regia; fondată imediat după cucerire, probabil pe locul fostului castru legionar Flavia IV Felix
- cartierul general în timpul celui de al doilea război.
Scaurianus (I guvernator) a întemeiat colonia sub auspicii; e întemeiată prin deductio -
împroprietăriri ale veteranilor. 600X540 metri - zidul de incintă; 5-20.000 de locuitori. Oraşul -
extindere extra muros.
UTSarmi = important centru; în timpul lui Severus Alexander - Metropolis. + sediul
procuratorului financiar (Dacia, apoi Dacia Superior, apoi Dacia Apulensis).
Se întruneşte Concilium trium Daciarum - documentat doar în epoca lui Severus
Alexander - condus de preotul cultului imperial (coronatus Daciarum trium). UT
Sarmi=singurul oraş întemeiat prin deductio, iar membrii aparţineau tribului împăratului
(papilia).
OBS: tendinţă de păstrare a numelui davelor getice apropiate!

Urbanizarea s-a făcut progresiv. Dezvoltare din nuclee preurbane - urbane.
Epoca lui Hadrian - la întemeierea celor trei provincii, în fiecare, câte un oraş.
• Drobeta -atestată ca municipium aelium Hadrianum (în 145 e.n. - Antoninus Pius);
devine colonia - aprox 193-198, during Septimius Severus (eg: colonia
splendidissima Drobeta).
S-a ridicat din vicus-ul militar de lângă castrul ridicat pentru protejarea podului - în
timpul lui Traian. Nu exista o distincţie clară între localitatea civilă şi castrul, ce nu va fi
desfiinţat, fiind inclus în oraş.
• Napoca - întâi: municipium aelium Hadrianum Napocenses; colonia Aurelia
Napocense (în timpul lui Marcus Aurelius). Dintr-un nucleu de colinişti existent şi o
aşezare rurală dacică.
• Romula - municipium aelium Romulensae; aparent, nu are nume autohton
(Romula="mica Romă"); ipoteze:
- C Daicoviciu: plecând de la o inscripţie - Dacia Malvensis=Banat; Malva=oraş în
Banat
- D Tudor: există o inscripţie în Hispania, unde apare sintagma din care reiese
Romula=Malva (nume dublu).
- C Petolescu - a căutat Malva în Dacia Inferior
SAU apelativ derivat din numele provinciei, pentru a o localiza geografic (există multe
Romula…)
Oricum, aici exista o organizare duumvirală. Colonia - în timpul sec III (Colonia Romula
- inscripţie din zidul de incintă al oraşului reconstruit în timpul lui Septimius Severus, după
invazia carpilor - aprox 249 e.n.); 2 unităţi siriene.
17

Dezvoltarea unor centre:
• Apulum - după 106=sediul legiunii XIII Gemina; castru; în jurul său se dezvoltă
canabae, dar nu ele devin oraş în timpul lui Marcus Aurelius, ci un vicus situat la
1.5 km de castru - devine municipium, Apulum I; dintr-un nucleu de colonişti
împroprietăriţi; rang de colonie, în timpul lui Aurelius - colonia Aurelia.
În timpul lui Septimius Severus - II oraş la Apulum: municipium Septimiun Apulense; de
ce? Existenţa unor cimtire între zone - împiedică unificarea oraşului (FALS) SAU (a dem
Piso): existenţa unui teritoriu de siguranţă de 1.5 km al castrului, ce se află sub jurisdicţia
comandantului legiunii.

Septimius Severus - după 196 e.n., când a fost ajutat de legiunile dacice, a vrut să dea
o răsplată - 2 oraşe.
• Municipium Apulensis - lângă canabae; dintr-un alt nucleu de cetăţeni romani; 250
e.n., în timpul lui Decius - colonia Nova Apulensis = vechea colonie Aurelia,
primeşte epitetul pentru că a fost refăcută; altă ipoteză: municipium SS devine
colonie (FALS). Nu au existat 2 oraşe colonii, ci 1 colonia şi 1 municipiu.
• Potaissa - 197; vicus-ul devine direct colonia! În 107 exista un sat numit Potaissa la
aprox. 10.000 paşi de Napoca; izvor literar: Ulpianus - în colecţia lui Justinian:
"satul Potaissa a fost ridicat de SS la rang de colonia"
Ulpian are dreptate, pentru că a primit ius italicum, DAR realitatea arheologică atestă
un municipium Septimium Potaissa. Mai degrabă, a devenit colonie la sf lui SS sau chiar în
timpul lui Caracalla.

Alte localităşţi rurale din jurul castrelor sau prin dezvoltare din localităţi proto-urbane,
care devin oraşe
• Porolissum - existenţa mai multor castre; principal: Porolissum - aici, în apropiere,
se dezvoltă un vicus, ce devine municipium Septimiun Porolissene; existau şi
castre secundare + un limes fortificat. Nu a fost colonia!
• Dierna - tot dintr-un vicus; nu ştim exact când devine municipium; probabil, în
timpul lui Septimius Severus. Ulpianus: Dierna=colonia întemeiată direct de Traian;
i-a dat ius Italicum (FALS); Dierna nu ajunge colonia
• Tibiscum - exista un castru militar; castrul - pe toată perioada existenţei provinciei
romane; pe aici au staţionat: cohors I Vinelicorum, numerus Palmirenorum,
numerus Maurorum. Devine municipiu probabil în timpul lui Septimius Severus. O
informaţie sigur databilă - dedicaţie pentru Cornelia Salomina, soţia împăratului
Gallienus (mij sec III)
• Ampelum=centrul administrativ al zonei aurifere; procurator aurianus; vicus, până
în timpul lui Septimius Severus, apoi: municipium; inscripţie: ordo Ampelensum
(ordin al decurionilor) - municipiu. Vexilaţii ale Legiunii XIII Gemina şi numerus
Maurorum Hispanensum.

La apogeul IR, Roma avea aprox 1-1,2 ml locuitori; =megalopolis.
• Pompei - 66 ha incintă; aprox. 12.000 locuitori
• Napoca - 32,5 ha incintă; aprox 2-3.000 locuitori; în timpul lui SS - 10.000 locuitori
• UT Sarmi - 35,2 ha incintă; aprox 15-20.000 locuitori
• Apulum\soldaţi - aprox 100 ha incintă ambele oraşe; 35.000 locuitori
• Potaissa -20-25.000 locuitori
• Porolissum - 15-20.000 locuitori
18

Satul daco-roman de la Soporu de Câmpie aparţine teritoriului Potaissei - necropolă:
aprox 300 morminte (sf sec II-înc sec IV) - pop: 50 locuitori.
Populaţia Daciei Romane: 700.000-800.000 locuitori faţă de IR - 60-70ml locuitori

Organizarea municipală
Modelul în mic al Romei; organizare cam ca şi a Romei; există magistraţi municipali
aleşi - duumviri (o dată la 5 ani - 1 din ei avea atribuţii cenzoriale - recensământ!).
Ordo decuriorum=senatul municipal; aici - intri dacă eşti liber, ai o anumită avere (cens
de 100.000 sesterţi),>25 ani (dar se dau şi dispense de vârstă), onorabilitate.
Curia=locul unde se ţin şedinţele.
Există 2 questori şi 2 ediles.
Pentru unele municipii: quatromvirii (Apulum, Potaissa, Dierna).
Există un ordo Augustali - din liberţii bogaţi; care nu pot intra în ordo decuriorum.
Patronus colonium=persoanele importante; şi exista o castă sacerdotală (întreţin cultul
oficial): flamines, augures, haruspices.
Unele oraşe: ius Italicum - scutire de plata impozitului funciar şi personal (UT Sarmi,
Dierna, Apulum, Napoca, Potaissa).
Aşezările ne-urbane - sunt atestate în Dacia
- pagus, pagii - cele mai importante aşezări rurale (asemenea unor târguri)
- vicus, vicii; eg: Aquae, Micia
- stationes, mansiones - de-a lungul drumurilor principale (asemenea unor hanuri);
eg: Albunus Major
- saline
- staţiuni termale - eg: Germisara, Ad Mediam
Pentru localizarea localităţilor: cursul apelor, inscripţii epgirafice (apar situaţii
contradictorii); există oraşul şi teritoriul lui. Zona auriferă, zona Teliuc, salinele (centrul la
Ocna Mureş) - aparţin domeniului împăratului.
- kastellum - aşezări dispersate montan; =sate ale minerilor colonizaţi din Dalmaţia şi
conduse de magistraţii lor (princeps).
Organizarea pt pagii, vicii - prefectus sau 2 magistri (eg: Micia).

Collegium profesionale
Collegium - se credea că sunt exclusiv profesionale, asemenea breslelor. Funcţia
principală: întrajutorarea reciprocă (eg: înmormântările), dar
collegium=asociaţie<>întovărăşire temporară (societas); colegii profesionale - eg:
• colegiul fabiilor (meşteşugari) - grupaţi în decurii; au o funcţie municipală
• centonarii - postăvarii; sunt pompieri
• dendroforilor - lucrează cu lemnul; taie arborele sacru-pinul, în cultul zeiţei Cybele
Elita de rang II, clasa mijlocie; vrea să participe la viaţa publică, dar nu poate fi
magistrat. Organizează banchete (eg: tăbliţele cu listele de preţuri de la Albunus Major),
asociaţii de întrajutorare (eg: stelele funerare ale Fabiilor sunt standardizate)
• colegiu religios - eg: al lui Isis
• colegiu de galatini - la Napoca
235 e.n. - exista un album al unei asociaţii de persoane din Asia Mică (esp galaţi)
• colegiu al lapidarilor - la Micia
• colegiul utricularilor=negustori?! de origine renană
• colegium nautarum (plutaşi) - la Apulum
• colegium galatatum - Germisara
19

• colegium de lecticari - la Sarmi

Economia în provincie
Ramura de bază era agricultura (creşterea animalelor, cultivarea plantelor). Teritoriulk
era împărţit - exista ager publicus; proprietate funciară mijlocie, DAR nu sunt atestate marile
latifundii. În teritoriul oraşelor existau proprietăţile aristocraţilor.
Villa rustica=fermă romană; are în centru locuinţa proprietarului (confortul urban);
locuinţele sclavilor, locuinţe anexe; totul este înconjurat cu o incintă.
S-au desc depozite de unelte din fier: brăzdare de plug, sape, seceri - la Lechinţa de
Mureş. Plugul roman: brăzdare din fier, cormane din lemn, pe rotile?! Scene de arat - pe
monumente funerare (eg: Şeica Mică).
Viticultura - testamentul de la Sucidava - un personaj lasă urmaşilor săi două iugera de
vie; nu există ferme viticole descoperite, doar o cella vinaria de la Potaissa (un fel de pivniţă)
+ o tăbliţă cerată de la Albunus Major - s-au cumpărat două tipuri de vin.
Creşterea animalelor - doar cercetările arheologice oferă informaţii; speciile de azi.
Romanii au adus o specie bovină ameliorată (talie mai mare). Exista un monopol imperial al
păşunilor: publius Aelius Marus=Conductor pasqui et salinarum.

Mineritul - mai ales aurul (M Apuseni - zona Albunus Major; Ruda Brad); sediul
administrativ: Ampelum=Zlatna. Marcus Ulpius Hermina procurator aurariarum (libert al lui
Traian). Au fost colonizaţi aici minerii dalmatini - locuiesc în kastella. Existau leguri
aurariarum=arendaşi?! Sau cei care aleg nisipul aurifer.
Tehnici:
• cernerea nisipului aurifer
• galeriile mici (sclavi copii, probabil) sau de mai mari dimensiuni (zona Bradului)
• la suprafaţă
• prin prăbuşirea galeriilor - un crater; roca se exploatează prin spălare
Fier - eg: Teliuc - conductores ferariarum; Ghelari; Cinciş, Ruda, Moldova Nouă.
Sarea - conductors paqui et salinarum; Ocna Mureş=centrul unui district imperial; eg:
Ocna Dej, Domneşti, Sânpaul, Cojocna.
Carierele de piatră - la Bucova (marmura din UT Sarmi), Trascău (piatră pentru
Potaissa - marmură), Deva şi Simeria (andezit), Gioagiu (rocă vulcanică), Sănduleşti, Cheia,
Călan.
Ateliere meşteşugăreşti
Există mari aşezări=centre ceramice (eg: Micăsasa - Sibiu; imitaţiile de terra sigilata;
ceramică lucrată în relief; ştampile cu numele meşterilor).
Principala categorie de ceramică: terra stampata=decorată prin ştampilare (impresiuni)
(eg: Cristeşti - jud Mureş; Micia, Apulum, Potaissa, Sucidava, Romula, UT Sarmi) - veselă
propriu-zisă şi material tegular (eg: cărămizi, opaiţe, statuaria în teracotă).
Sticla - la Tibiscum: mărgele de sticlă colorată - exportate la barbari; la Romula -
cavatores gemarum (camee, geme).
Pictura - Apulum: Maestrius Martinius - dedică un altar zeităţilor celto-germanice.
Comerţul - negustori din mai multe zone ale IR, esp negustori sirieni (eg: Panonia - s-
au descoperit schelete de cămile). Negustori din Dacia - atestaţi în IR (eg: Dalmaţia, I-la
Lesbos, Egipt).
Ceramică din Germanica, lucerne din N Italiei, S Panoniei, mortaria (vas tip modjar - se
pisează cerealele - fiertură) din Moesia Inferior, Panonia, Italia, amfore pentru vin (zona
Egeană), ulei, sos de scrumbii macerate (Hispania). Export: sare, lemn, aur.
20

CURS V

Colonizarea în Dacia
Eutropius: Traian, după ce a învins Dacia, a adus din toată lumea romană mulţimi
nesfârşite de oameni pentru ogoare şi pentru popularea oraşelor.
Cercetările de natură onomastică confirmă acest lucru:
I mare val de colonizare - sub Traian
II val - sub Septimius Severus (mai puţin amplu)
Există o colonizare oficială - deoplasările unor populaţii, unor grupuri etnice
specializate (eg: cele dalmatice - extracţia şi prelucrarea aurului) - au fost pirustae,
baribustae, maniatai, sardeastae.
- întemeierea UT Sarmi - tot o colonizare; primii aşezaţi - veterani; primesc pământ.
- primele grupuri de cetăţeni romani=coventus chivium romanorum
Colonizarea a continuat la iniţiativa privată -grupuri, familii, persoane. Numărul
coloniştilor sub Traian era deja însemnat - existau mulţi cetăţeni romani (faza cu Hadrian!).
La Napoca - locuitori din Galatia, asianii; exista un collgeium de pontobictinorum - esp.
cu comerţul.
Colonişti din V,NV Africii, italici, din zona Balcanică.

Cum îi putem depista?
• dpv arheologic - dificil (puţin artefacte - eg: vase de ceramică cu trei picioare - celţi din
zona norico-panonică; anumite tipuri de fibule etc)
• onomastica, antroponimia - este baza; nu putem fi siguri mereu; depistăm originea
numelui, dar nu coincide mereu cu originea purtătorului.
Rar - din epigrafe - ştiri complete (esp epitafuri: "s-a născut…") - provincia de origine sau
etnicom-ul. Acestea sunt date sigure.

Mai mult de 3000 de nume atestate:
• aprox 2200 de cazuri nume romano-italice; nu toţi sunt din Roma; ele s-au răspândit în
provincie
• aprox. 15% - nume greco-orientale; nu toţi purtătorii sunt din Grecia…se cunosc cazuri
concrete când e pe dos
• aprox 120 nume ilire
• aprox 70 nume celtice, germanice
• aprox 2% nume semitice, palmyrene
• aprox 2% nume traco-dacice (probabil - majoritatea sunt ale tracilor colonişti din sud)
! DECEBALUS LUCI - la Germisara - sg nume dacic atestat cu certitudine
• <2% - nume asianice, iraniene, egiptene, NV africane

Fie cognomen, fie numele individual
- sistemul onomastic roman (al cetăţenilor) tria nomine: prenomen+nomen
gentile+cognomen (porecla) - va fi preluat şi de necetăţeni
- cine nu e cetăţean - 1 nume (+ numele tatălui, în unele cazuri)
- sclavii - un singur nume (pe care îl dă stăpânul); f mulţi au nume de rezonanţă grecească
(asta era moda…);
Uneori, chiar cetăţenii romani indică 1 singur nume (cognomen), pentru că foarte mulţi
au acelaşi nume şi prenume (un anumit nume ceea uneori un anumit prenume); cele mai
frecvente nume de familie - gentilicile imperiale.
21

În ordine descresc: Aurelius (pt că din 212 e.n. - aproape toţi cetăţenii din IR au
devenit cetăţeni şi au luat numele de familie al împăratului), Aelius, Ulpius, Septimius (rar)
sau nume mai vechi, din sec I: Iulius, Claudius, Flavius. Alte nume comune: Valerius, Antoniu,
Cassius, Domiţius.
Pentru cognomina de origine greacă: unele sunt f frecvente - Alexander, Antipatric,
Appolionic, Diodenes, Hermes.
Cognomina de origine iliră (nu sunt cetăţeni): Pator, Dasuis, Verzo, Epicadus.
Origine traco-dacică: Muca, Pitus, Dremias
Origine semitică: Teimes, Barchadadus, Bolhas
Origine egipteană: Hamonius, Sarapio.
Proporţia numelor este direct proporţională cu studiul epigrafelor (eg: cele mai multe
sunt în latină).

Cât se trăia? După studiul epitafurilor (vârsta decedatului) - media:35/36 ani DAR
lipsesc inscripţiile funerare pentru copiii<1 an (mortalitatea infantilă se presupune că era de
1/3). În Roma, media era de 21 ani.
Dacă luăm doar inscripţiile funerare ale celor>15 ani - media:45 ani.
Situaţia este similară cu cea din Hispania, Egipt. În NV Africii, media era mai mare.
Dubios: în multe inscripţii apar vârste rotunde - o aproximare.

Câţi locuitori are provincia? Dificil de apreciat. Putem aprecia nr locuitorilor oraşelor
(cel mai mare - Apulum) + nr militarilor + familiile militarilor - obţinem o cifră DAR nu ştim câţi
locuitori erau la ţară.
Cimitirul de la Soporu de Câmpie - aprox. 50 de suflete. Sunt atestate 400 de sate.
Cifra de 20.000 - clar greşită. Aşadar, fie localităţile erau mai mari, fie erau mai numeroase.
În Roma s-au păstrat ceva inventarieri - posibil, nr locuitorilor să fie între 800.000 - 1ml,
la o populaţie a IR de aprox. 60 ml.

Cum se trăia?
Dpv al stratificării sociale - perioada comunistă: sclavi şi stăpânii loc (FALS); grosul
populaţiei nu aparţine acestor categorii.
Pentru a studia societatea provincială: situaţia juridică (cetăţean, necetăţean, sclav) şi
situaţia materială.
Pentru sec IX apar doi termeni concludenţi:
• honestiores - clasa superioară (A)
• humiliores - clasa inferioară (B)
În ambele categorii intră persoane care aparţin oamenilor liberi şi sclavilor.
A. - cetăţeni romani, peregrini bogaţi (necetăţeni), militari (cam toţi), sclavii şi liberţii imperiali
- nu este o clasă omogenă.
• Cei mai de frunte: puţini, membrii ai ordinului senatorial (guvernatori, comandanţii de
legiuni, tribunii)<>locuitori; sunt doar în trecere DAR ţinem cont de ei pentru că atrag
atenţia concetăţenilor = modele pentru ei.
• Membrii ordinului ecvestru - de la o vreme, chiar provinciali din Dacia - intră în acest ordin
(există condiţii de cens şi cetăţenie)
• Servus - vilichi şi achores - sclavi-antreprenori; şefi de sclavi etc. Însărcinări deosebite din
partea stăpânilor - adună avere (peculium) şi se răscumpără.
22

În oraşe există grupuri de cetăţeni foarte bogaţi - aristocraţia municipală; din tată în fiu
deţin puterea în oraşe (eg: decurionii). După antroponimia lor observăm că sunt cetăţeni de
dată veche, de regulă provin chiar din primele familii de cetăţeni romani stabiliţi în provincie.
Cei din ordinul senatorial nu erau salariaţi, iar procuratorii primeau între 60.000,
200.000 de sesterţi pe an.
Cei bogaţi îşi permiteau să facă donaţii pentru comunitate
• o singură mărturie epigrafică (Apumul) - ulei pentru terme
• celelalte - donaţii în bani (eg: pentru pavarea unor străzi, pieţe, repararea unor temple,
completarea unor clădiri publice) de zei de mii de sesterţi (cetăţean de la UTS - 80.000
sesterţi - pt anonă; cea mai mare sumă!)

Cât căştigau ceilalţi? Nu ştim cât câştiga un negustor, un agricultor sau un patron de
atelier. Se pare că unii aveau venituri suficiente (eg: pictorul de la Apulum se laugă că a
construit un mic sanctuar, deci îşi permitea; ofrandă de la Micia pentru Silvanus - 10 pondii de
Ag=aprox 800 denari - o sumă mare!).
- sumele care se împrumută: 60, 140 denari
Societate unde predomină averea mijlocie, mică (dovadă: tezaurele de argint).
- tăbliţele cerate ne oferă date importante despre preţurile sclavilor, alimentelor

B. grosul: oamenii liberi (peregrini) de condiţie modestă (eg: micii meseriaşi, micii negustori,
scriba - copiştii), sclavii (lucrau în mine, agricultură; nu apar în epgirafe; nu au bani) şi
liberţii.
În Egipt, în sec II e.n. - vreo 7% din populaţie erau sclavi. Probabil, în Dacia, <10%
erau sclavi.
Sclavii eliberaţi deveneau liberţi - fostul lor stăpân devenea patronus.
• nu puteau ocupa funcţii municipale
• încercau să se îmbogăţească
• din ei se recrutează o pătură de homines novi
• copiii lor vor ajunge chiar cetăţeni
• ordor augustalium=ordinul augustalilor; aproape exclusiv liberţi; cultul imperial. Era fictiv -
un fel de reprezentanţă a clasei cavalerilor de la Roma în provincie.
! În IR, sistemul social era permeabil (nu existau categorii închise).

Răbufniri sociale violente (nu prea sunt atestate) - 3-4 inscripţii din zona muntoasă a
Banatului şi near Drobeta - omoruri săvârşite de latrones (asemenea haiducilor) şi pasajul din
HA (during Commodus) - în Dacia, nemulţumiri ale provincialilor, înăbuşite în final de armată.
Cu timpul, aspectul etnic s-a şters, răbufnirile au mai degrabă un caracter social. E
posibil ca în timpul războaielor marcomanice să fi avut loc mişcări interne, dar nu ştim.
Raporturi patriarhale - în inscripţiile de stăpâni şi sclavi (monumente funerare - eg:
stăpânul s-a însurat cu sclava; liberţii moştenesc stăpânul etc).
Prin sistemulş donaţiilor către comunitate se încearcă o redistribuire a avuţiei - evitarea
stărilor conflictuale.
1 singură inscripţie - vie, la Sucidava, mare de 2 iugera (f mică!) - nu avem alte
documente despre proprietăţi (despre mărimea lor esp).
Baza socială în Dacia erau peregrinii - nu sunt foarte bogaţi, au puţini sclavi.
Condiţiile de alimentaţie, igienă, cunoştinţele medicale şi aplicarea lor - cea mai bună
lume de până atunci.
23

Ce s-a întâmplat în teritoriile locuite de dacii liberi (denumire modernă) - sec II-IV

Grupurile de daci, care în sec II-IV e.n. sunt cunoscute arheologic - în Arad, Crişana,
Sătmar, Moldova, Muntenia. Unii sunt numiţi daci, alţii costoboci, alţii carpi (Moldova), alţii geţi
(Muntenia).
Asemănări: în cultura materială pornesc toţi din LaTene-ul dacic.
Culturile arheologice:
• Sântana Arad (V,NV Daciei) - a
• Lipiţa (costobocii - N,NE) - b
• carpii (E) - c
• Chilia-Militari (geţii din Muntenia) - d
Comun: tipurile de aşezări (lipsite de fortificaţii), locuinţe, ocupaţiile, formele ceramice
mai vechi, practicarea incineraţiei.
Diferenţe: datorită influenţelor romane diferite, diferitelor neamuri cu care dacii au venit
în contact (iazygii pt V,NV; roxolanii pt E).
După sec IV nu mai pot fi surprinşi arheologic - amestec cu vandalii.

a. Dacii din V,NV - în Câmpia Aradului, Crişana (pe toate cele 3 Crişuri), Sătmar,
Maramureş, Oaş, Cursul Superior al Tisei (Ungaria de NE şi Slovacia de E).
Există câteva centre importante: Medieşu-Aurit (cuptoare, morminte), Lazuri.
- tezaure de monede romane şi importuri romane (terra sigilata, fibule, vase de sticlă) -
relaţii cu romanii
- inscripţia translatorului - interprex dacorum - din castrul de la Brigeţio
Singuri sau aliaţi cu iazygii (esp during războaiele marcomanice) - atacă Dacia
• cercetările recente (eg: Porolissum) - destul de aproape de limes există aşezări dacice;
tratatul - interdicţia de a se apropia la < 40 stadii - a fost cu timpul uitat
S-au pacificat cu vremea - pentru sec III nu mai există ştiri de atacuri.
La Medieşu-Aurit - există dovezi că romanii au făcut recrutări pentru armată din rândul
dacilor liberi.

b. Costobocii - bazinul superior şi mijlociu al Nistrului + bazinul superior al Prutului. Poate -
zone din M Rodeni şi Lăpuşului. Sunt menţionaţi de Pliniu cel Bătrân, Ptolemeu, Dio
Cassius.
Maximul puterii: sec II e.n. - relaţii clientelare cu IR sau conflict (aprox. 170 - în timpul
războaielor marcomanice, ajung până în Grecia).
Inscripţie funerară la Roma: pomeneşte un Pieporux rex coistabocensis - moare la
Roma, probabil ca ostatic. A fost căsătorit cu Zia (nume dacic), fiica lui Tiatus.
Au pătruns elemente de cultură romană - mai nordice; NE Basarabiei (la Sobari -
raionul Soroca) - construcţie de tip roman, din piatră şi cărămidă, cu coloane de lemn pe bază
de piatră. În interior - ceramică, amfore romane - datate sec III-IV e.n.. De ce? Ipoteză -
prizonieri romani pentru şef got.

c. Carpii - Moldova (esp podişul central) şi Basarabia
>250 puncte arheologice - aşezări sau cimitire.
• aşezări: Poiana Dulceşti, Poeneşti
• necropole (aprox. 50) - majoritatea cu morminte de incineraţie
24

În Moldova există destul de multe obiecte romane - 95 tezaure monede romane (eg:
Muncelul de Sus - unicele vase de argint din România - fie urmarea unui raid sau cadouri
primite de la romani).
Periculoşi pentru IR - esp sec III, deceniul V - marea invazie during Filip Arabul.
La sf sec III-înc sec IV - carpii mai sunt pomeniţi (unii intră în Dobrogea) apoi dispar.
Ipoteză: au migrat în interiorul Pen Balcanice şi ar fi contribuit la naşterea albanezilor.

d. Geţii - aprox. 120 aşezări cunoscute (până în sec IV pot fi urmărite arheologic). Produsele
romane de import cele mai multe: ceramică, amfore, fibule, opaiţe, monede şi piese de
artă (statuete de bronz, fragmente ceramice cu inscripţii latine - eg: la Socetu - jud
Teleorman - o farfurie romană de lut zgâriată pe margine de lauda de sine a olarului).
La sf sec II - prima jumătate a sec III pătrund în Muntenia grupuri de roxolani.

Istoria dacilor liberi este interesantă sub două aspecte:
1. cum au evoluat nişte populaţii near IR
2. dispariţia lor misterioară - aprox sec IV - cam ce s-ar fi întâmplat cu toţi dacii, dacă nu
exista cucerirea romană

Dobrogea
• 29 - Crassus. Treptat - regat clientelar, dat de romani aliatului lor.
• 46 e.n. - Thracia, transformată în provincie romană, DAR nu e clar că Dobrogea a devenit
acum
• la mijlocul sec I, Dobrogea nu era provincie, era prefectură (organizarea pre-provincială)
• primele trupe auxiliare romane, mai durabil, doar sub Vespasian; Suetonius, Iordanes ar
indica că sub Vespasian Dobrogea=terit roman.

Istoria politică în timpul Principatului:
- în timpul războaielor daco-romane - unele oraşe - distrugeri; oraşele greceşti - relaţii
diferite cu romanii
• Tomis - chivitas stipendiaria (plătea impozite) sub Traian; liber sub Hadrian
• Histria - anul 100 e.n. - i-au stabilit romanii teritoriul rural
• Callatis - situaţie similară cu Histria
Oraşele fondate de romani (au fost toate municipii): Troesmis (oraş doar după ce pleacă
legiunea V Macedonica), Tropaeum Traiani, Noviodunum (Isaccea) - sediul flotei de pe
Dunăre.
! Nu există colonii în Dobrogea!
- trecerea costobocilor - distrugeri (urme la Capidava, Tropaeum Traiani, Noviodunum)
- în timpul lui Marcus Aurelius - s-au refăcut incinte (Tomis, Callatis) şi fortificaţia de la
Noviodunum + castrele de la Arrubium (Măcin), Carsium (Dârjova), Axiopolis (Cernavodă).
- după refaceri - perioadă liniştită până în sec III, deceniul IV; atacuri din partea carpilor şi
goţilor; vremuri nesigure; nesiguranţa continuă sub Decius (moare n luptă cu goţii) şi
domniile lui Valerian şi Gallienus
- mijlocul sec III - Histria - complet distrusă de goţi; doar la sf sec III renaşte
- Claudius II Goticul - 269 e.n., la Naissus, îi bate pe goţi

Dpv administrativ, Dobrogea a ajuns o parte a provinciei Moesia (Inferior); există trei
legiuni în Moesia Inferior (=provincie imperială)
I Italica - pe Dunăre, la Nove
25

XI Claudia - la Durostorum (Silistra)
V Macedonica - Troesmis
În frunte: legatus Augusti pro praetore.

Oraşele greceşti=oraşe străine (potrivit dreptului roman)
• unele foedus (tratat) cu Roma
• unele impozit altele libere
Oraşele - fie din aşezări militare (Noviodunum, Troesmis), fie prin promovare la rang
de oraş (Tropaeum Traiani).
În teritoriul oraşelor - foarte multe aşezări rurale - unele mari (eg: Ulmetum - dim cam
la fel ca şi Micia, Sucidava). Spre deosebire de Dacia - foarte multe nume de sate antice
păstrate.

Cine sunt locuitorii?
• geţii=populaţia autohtonă a Dobrogei + sciţi (în izvoare, chiar în epoca romană; grupul lui
Atheas - vin târziu - în sec IV). Dobrogea=Scythia Minor (nu au fost asimilaţi) + sarmaţii +
bastarnii (neam germanic) + grupuri sud-tracice (besii, larii, odrisii)
• existau aşezări rurale mixte - colonişti romani şi grupuri de traci - cei doi magistri: unul
roman şi unul de neam sudtracic.

Oraşele greceşti
1. Callatis - conservatoare; s-a aliat cu romanii de timpuriu. Foedus - datare? - probabil de
prin 72/71 î.e.n.. Şi-a păstrat jurisdicţia proprie şi proprietatea reală asupra teritoriului. Nu
a trebuit să întreţină o garnizoană romană. Întâlnim instituţiile greceşti: Adunarea,
Consiliul, Arhonţii, Basileul.
După 102 e.n. - garnizoane. Populaţie: aprox. 10-15.000 locuitori; maj greci.
2. Tomis - acceptă garnizoană romană. Oraşul cel mai important (25-30000 locuitori). Terit
oraşului - cel mai romanizat; există destul de mulţi romani. Terit. Tomis-ului - multe sate cu
nume roman (vicus Narcissianus, vicus Clementianus). Receptiv la noutăţi.
3. Histria - sub Traian, supusă impozitului; nu avea drept de posesie asupra teritoriului. DAR
s-au păstrat şi vechile instituţii şi populaţie amestecată (10-15.000 locuitori).
4. Rirtenopolis (Costineşti) - decade; localităţi mărunte în terit Tomisului.
5. Argamum (Capul Dolojman) - I localitate de pe terit României pomenită în izvoare
6. Hamlyris - aşezare geto-romană. Un castru + 1 vicus Classicorum (=satul corăbierilor);
unitate navală ce aparţinea flotei Dunării
7. Aegyssus (Tulcea) - fortificaţie indigenă.
8. Noviodunum (Isaccea) - baza principală a flotei Moesiei; sf sec II e.n. - apare un oraş pe
lângă castru.
9. Troesmis (Igliţa) - V Macedonica (până în 166 e.n.) - va ajunge şi la Potaissa; după
plecarea legiunii, canabaele (2) se contopesc - oraşul devine municipium (decurioni,
diumviri etc atestaţi)

Nu ştim unde era capitala Moesiei Inferior. Concilium provinciae se întrunea la
Troesmis=un fel de capitală a părţii romane. Tomis - pentru partea grecească.
Castre importante: Carsium, Capidava, Axiopolis.
10. T.Traiani (devine municipiu - când? No Idea)

Dpv al organizării militare
26

- în timpul Principatului staţionează aprox. 15.000 militari romani;
- cele trei legiuni
- există menţiuni ale vexilat-ilor din regiune - chiar în S Basarabiei şi oraşele greceşti
- 7 alae şi 12 cohortae - ce cunosc ca şi trupe auxiliare
- flota - organizată de Augustus; există două imperiale: la Ravenna şi Misenum şi mai există
flote fluviale, cum ar fi cea de pe Dunăre: Germanica, Pannonica, Moesica; serviciul militar
în flotă - asemenea celui din trupele auxiliare (ca perioadă, drepturi), Vespasian -
organizează flota Moesica (classis Flavia Moesica) - baza principală: Noviodunum +
probabil era o bază şi la Histria.

Dpv economic: Dobrogea<>grânar<>pământ arid (urmarea celor 450 ani de stăpânire
otomană); era încă un pământ destul de fertil (grâu, orz, mei, in cânepă); pomicultura, puţină
viticultură; vânătoarea, creşterea animalelor, pescuitul.
Numeroase ville rustica > ca în Dacia. Probabil, proprietăţile > ca în Dacia.
Producţia locală - documente epigrafice şi descoperiri arheologice
• Callatis - ceramica imită forme din Asia Mică; ateliere metalurgice
• Tomis - ateliere de olari, pentru prelucrarea osului, metalului
• Histria - ceramică, fierărie
• Axiopolis - carieră de piatră
• Libida (Altân Tepe) - cupru
• Noviodunum - cuptoare metalurgice
• aproape de T Traiani - carieră de piatră

Magistraţi atestaţi epigrafic - care se ocupau de comerţ. Agoranomoi - la Histria. La
Histria s-au bătut monede (din timpul lui Antoninus Pius).
Importuri: ceramică, sticlărie, terrasigillata; esp din Asia Mică, Egipt, Gallia; o parte, din
S Dunării - eg: de la Nicopolis.
Mult timp s-a crezut că de pe la sfârşitul sec III Histria a decăzut pentru că golful s-a
înnisipat - FALS; dar, s-au descoperit construcţii bizantine din marmură de Palos. Histria=port
în continuare, până la sfârşitul perioadei romano-bizantine.
Tomis - avea legătură directă cu Dunărea prin Valea Carasu.

Stratificarea socială - cele mai multe informaţii de la Histria
• cetăţeni
• xenoi=străini
• plebea=sclavi, populaţia indigenă
După 212 e.n., Constituţia Antoniniană, nr de cetăţeni creşte; e mai greu de surprins
epigrafic vechea aristocraţie greacă.
Dpv urbanistic şi arhitectonic - oraşele greceşti şi-au păstrat elementele specifice de
urbanism; incintele au fost refăcute. Nu s-au produs modificări esenţiale.
• Tomis - se ridică terme, un edificiu "cu mozaic" (ulterior - perioada bizantină), un
amfiteatru.
• Histria - există trei incinte - una din perioada romană (înc sec II); închide aprox 30 ha
aprox egală cu suprafaţa Sarmi sau Napoca; 2 edificii termale, 1 teatru, 1 macellum
(edificiu comercial)
• Noviodunum - terme
• Niculiţel - villa rustica impresionantă
27

Arta dobrogeană (plastica) - în timpul Principatului
• Trofeul de la Adamclisi (T Traiani)=un monument tipic roman; =cel mai mare trofeu făcut
de romani; există şi un altar aici - pe locul bătăliei; + un uriaş tumul (îngropaţi cei aprox.
3800 militari morţi aici); ridicat în 109 e.n. = 1 cilindru cu diametrul de 40 m, h de 37 m;
acoperiş conic - pe el - 2 tamburi - inscripţia - hexagonali şi pe ei, trofeul propriu-
zis=reprezentarea unui trunchi de copac, pe care sunt atârnate armele - iniţial!)
• statui - reprezentări de împăraţi, zeităţi
• *îngrămădirea* de sculpturi (tezaurul) - f diferite ca datare (unele sunt elenistice, altele din
timpul Principatului); au fost îngropate cu grijă (eg: Fortuna cu Pontos - personificarea M
Negre; Şarpele Glicon).

Religia în timpul Principatului
- în oraşele greceşti - continuarea credinţelor în panteonul tradiţional (Calattis - esp
Heracles=fondatorul, Demeter, Core, Dionysos, Artemis, Cybele, Isis-Serapis; Tomis -
Apollo=divinitatea protectoare, Dioscurii, hermes, Mithras, Serapis-Isis, Dolichenus şi cultul
imperial - ca la la Troesmis; Histria - Apollo, Dionysos).
Tomis=centrul comunităţii pontice (organizaţia Pentakolis - 5 oraşe: Histria, Tomis,
Callatis, Dionysopolis, Odessos=Varna; li se adaugă Mesembria - Hexapolis).
Spre sfârşitul principatului apar primii creştini.