NR.

20
3
Vera PAVLOVA
* * *
o mulţime de cuţite
dar din ele taie numai unul
o mulţime de pixuri
dar scrie numai unul
o mulţime de bărbaţi
dar te iubesc doar pe tine
în fine
poate ascuţi şi tu cuţitele astea
Da
Deşi ştiu
că nu există moarte
încă nu ştiu
cum să-i anunţ
despre asta
pe cei morţi.
Din vol. Linia de ruptură;
trad. de Leo Butnaru;
Editura NEXT PAGE, 2014.
POEZIE
Vera PAVLOVA ..................... 3
FILM
Cutia Pandorei ........................ 4
REPERE
Institutul Balassi
Toamna prin vecini ................ 6
CARTE
Luiza SĂVESCU
Un accent pe... reportajul
literar polonez ......................... 7
Ciprian MĂCEȘARU
Chenzine literare .................... 8
EXPO
Lavinia SÎRBULESCU
part is fame [art as game] ..... 9
GRUPAJ
Scriitori români de azi
și avangardismul (texte de
Simona Popescu, Matei
Vișniec, Cosmin Perța, Felix
Nicolau și Mihail Vakulovski ...
...................................................10
ACCENTE
Director: Ciprian Măceșaru
tel. 0726 239 082
revistaaccente@yahoo.com
ciprian.macesaru@revaccente.ro
www.revistaaccente.com
cuprins
POEZIE
4
FILM
11 octombrie 2014,
orele 19:00,
Ateneul Român
Film mut cu acompaniament live
Primă audiție absolută
DIRIJOR: Stefan Geiger
REGIA:
Georg Wilhelm Pabst (1929)
MUZICA: Dominik Schuster
INTERPRETEAZĂ:
Orchestra Națională Română
„Cutia Pandorei" cu Orchestra
Națională Română, sub bagheta lui
Stefan Geiger (Hamburg), vine în
continuarea succesului înregistrat
de „Aventurile Prințului Ahmed",
în martie 2013.
Filmul este o dramă germană din
1929. Sursele literare – „Spiritul
Pământului" și „Cutia Pandorei"
– i-au inspirat regizorului Georg
Wilhelm Pabst personajul Lulu și
ale sale grațioase bătăi din aripi de
fluture colorat, cu care se mișcă
prin elegantul apartament al iubi-
tului ei, Dr. Schön. Se îmbrățișează
cu toți bărbații, face exerciții la bară,
agățată de brațul musculos al lui
Rodrigo, iar la nunta ei nu dansează
cu soțul, ci cu o femeie frumoasă.
Pabst a văzut în Louise Brooks o
actriță deosebit de senzuală, ero-
tismul și lascivitatea ei fiindu-i însă
învăluite într-o aură de inocență și
puritate.
Muzica originală a acestui film a fost
compusă de Willy Schmidt-Gent-
ner, unul dintre cei mai prolifici și
de succes compozitori germani de
muzică de film ai anilor '30. Deși
partitura s-a pierdut, in comparație
cu alte lucrări care s-au păstrat, sti-
lul lui Schmidt-Gentner poate fi de-
scris drept unul antrenant, de ope-
retă. „Cutia Pandorei", unul dintre
filmele deschizătoare de drum din
istoria cinematografiei germane,
a necesitat o partitură special scri-
să pentru a corespunde structurii
orchestrelor de cinematograf ale
vremii, cum ar fi „Gloriapalast"
din Berlin, de la sfârșitul anilor '20.
Acesta este motivul pentru care, la
invitația Institutului Goethe, noua
versiune a compozitorului Domi-
nik Schuster (München) se dorește
a fi o „restituire muzicală".
Răspunzând acestei provocări,
dar și invitației din partea Geothe-
Institut, dirijorul Stefan Geiger
și Orchestra Națională Română
prezintă în primă audiție absolută
noua partitură muzicală compusă
special pentru a acompania pelicula
originală.
Orchestra Națională Română a
fost fondatâ în 2008 și este consi-
derată orchestra-pilot a României.
Membrii săi sunt fondatorii or-
chestrelor naționale de tineret ale
României. În doar șase ani, Orches-
tra Națională Română a cunoscut
o evoluție fulminantă: apariții pe
scena Ateneului Român, concertul
extraordinar „Eurovision - Tineri
Muzicieni", participarea la Festiva-
lul Internațional „George Enescu",
concerte la Paris și Strassburg. În
același timp, orchestra a interpre-
tat în deschiderea primei ediții a
festivalului internațional „Sergiu
Celibidache", dar și în cadrul presti-
giosului festival Young Euro Classic
– Berlin, în iunie 2014.
Agenda perioadei 2015-2017 cu-
prinde deja o serie de concerte în:
Italia, Franța, Germnia, Olanda,
Marea Britanie și Austria.
Stefan Geiger s-a format ca muzi-
cian în orașele universitare Köln,
Paris si Philadelphia. Printre profe-
sorii sai se numară Branimir Slokar
(trombon) și Peter Eötvös (dirijor).
A fost bursier al „Studienstiftung
des deutschen Volkes“ și laureat al
mai multor concursuri internaţio-
nale pentru trombon. Stefan Geiger
și-a început cariera ca prim trombo-
nist la Bayerische Staatsoper Mün-
chen, iar in scurt timp a devenit
profesor de trombon și muzică de
cameră la „Hochschule für Musik
Cutia Pandorei
5
und Theater“, Hamburg.
Ca dirijor s-a dedicat atât muzicii
noi cât și repertoriului clasic, co-
laborând cu orchestre de renume
precum „Sinfonieorchester des
Norddeutschen Rundfunks Ham-
burg“, „Würzburger Philharmoni-
ker“, „Nürnberger Symphoniker“,
„Orquestra de Câmara da Cidade
de Curitiba“, „Paraná State Symp-
hony Orchestra“ sau „Ensemble Re-
sonanz“. Din 2002, artistul conduce
“Landesjugendorchester Bremen”
/Orchestra de Tineret din Bremen,
cu care a avut performanţe remar-
cabile. De asemenea, cu sprijinul
„Norddeutscher Rundfunk“, reali-
zează proiecte în cadrul renumitei
serii de concerte „das neue werk“.
Organizatori: Goethe-Institut,
Primăria Municipiului București,
CreArt – Centrul de Creație Artă și
Tradiție al Municipiului București,
Ateneul Român
Parteneri: Universitatea Națională
de Muzică București, Centrul
Național de Artă Tinerimea Româ-
nă, Fundația Prietenii Muzicii Sera-
fim Antropov
Sponsori: Marshal Turism, Brot
Manufactur
Parteneri media: Radio France
International, Radio România Mu-
zical, Deutsche Welle, Revista Cul-
turală Accente, Revista Zeppelin,
cinefan.ro
NOMINALIZĂRI
POEZIE:
Ștefan BAGHIU, Spre Sud,
la Lăceni, Editura Cartea
Românească;
Florentin POPA, Trips, Heroes &
Love Songs, Casa de Editură Max
Blecher;
Krista SZÖCS, cu genunchii la gură,
Editura Charmides.
PROZĂ:
Cristian ARDELEAN, Agenția,
Editura Cartea Românească;
Mihai BĂDICĂ, Șoricelul din Kitej-
Grad, Casa de Pariuri Literare;
Beatris SEREDIUC, Varză,
Editura Adenium.
JURIU:
Luminița CORNEANU
(președinte)
Dan-Liviu BOERIU
Ciprian MĂCEȘARU
Câștigătorii vor fi anunțați în
următorul număr al revistei.
PREMIILE ACCENTE
PENTRU DEBUT
2014
5
Europa de Est este un loc special
unde chiar și acasă la noi ne împie-
dicăm de culturi străine. Întâlnind
la fiecare pas ceva altfel, ne privim
de fapt în oglindă, reflectăm asupra
fiinţei noastre. Cine s-a privit vreo-
dată în oglindă, știe cât de frustrantă
poate fi uneori această reflexie. Insti-
tutul Balassi – Institutul Maghiar din
București a pregătit pentru toamna
și iarna anului 2014 un pachet de
programe de fitness cultural inten-
siv, pentru ca de Crăciun să vedem
în oglindă exact ceea ce dorim!
Ca prim pas, în septembrie, împreu-
nă cu ICR am trimis la Balatonfüred
o echipă de traducători literari să se
antreneze pentru maraton și sprint.
Traducerile lor vor ajunge în faţa
publicului în cadrul evenimentelor
literare de la institutul nostru și, spe-
răm noi, vor vedea și lumina tiparu-
lui. În luna octombrie publicul din
ţară va avea posibilitatea de a întâlni
scriitori maghiari la Festivalul Slam
Poetry din Craiova, respectiv Festi-
valul Internaţional de Literatură de
la Timișoara.
Celor care vor să-și fortifice gam-
bele, le oferim seri de dans tradiţi-
onal maghiar: Táncház din Scaunul
Odorhei și Ghimeș, unde la început
copiii, apoi adulţii vor putea învăţa
pași de dans specifici acestor două
zone etnografice, iar cei pricepuţi
se vor putea antrena pe muzică live!
Așadar, vecinii maghiari vă invită la
dans!
Cu ocazia prelegerilor de istorie or-
ganizate lunar, cei timizi pot arunca
o privire asupra istoriei comune a
Transilvaniei, prin prisma istorio-
grafiei maghiare. Temele acestor
prelegeri sunt urbanizarea în perioa-
da dualismului, mituri și utopii din
perioada 1948-49, rolul Transilvani-
ei în Primul Război Mondial, etnici-
tatea și loialitatea în anii 1920.
Și dacă am aruncat o privire în isto-
rie, să tragem și cu urechea: tineri
muzicieni ne propun concerte de
muzică clasică în cadrul seriei de
recitaluri realizate în colaborare cu
Universitatea de Muzică Liszt Fe-
renc din Budapesta, dând dovadă
de mare virtuozitate și multă perse-
verenţă. Vor fi răsfăţaţi și cei intere-
saţi de muzica nouă, contemporană,
putând să-l cunoască pe reputatul
clarinetist din Ungaria, Klenyán
Csaba interpretând compoziţii pro-
prii și ale altor compozitori din tână-
ra generaţie. Iubitorii de jazz se pot
bucura de prezenţa a doi chitariști
de marcă: Gyárfás István și Juhász
Gábor, și se pot bucura de muzica
oferită de trioul Triad, o formaţie
aparţinând tinerei generaţii de jazz
din Ungaria.
Pe întunericul serilor de noiembrie
vă veţi putea furișa până la Muzeul
Naţional al Ţăranului Român, unde
în cadrul celei de-a opta ediţii a Săp-
tămânii Filmului Maghiar vor rula
cele mai bune filme din recolta anu-
lui trecut a cinematografiei maghia-
re. Dorim să readucem în atenţie
momentele de o importanţă majoră
istorică din 1989, respectiv mesajul
spiritual al acelor vremi. Săptămâna
Filmului Maghiar oferă diferitelor
generaţii, breslei și tuturor celor in-
teresaţi spaţiu real și virtual de întâl-
nire și de schimb de opinii.
Pentru informaţii consultaţi:
www.ccu.ro
Toamna prin vecini
REPERE
6
7
CARTE
Luiza SĂVESCU
În acest început de octombrie, aso-
ciem reportajul polnez cu numele
celor doi scriitori, Mariusz Szczygiel
si Malgorzata Rejmer, invitați de In-
stitutul Polonez la Festivalul Inter-
national de Literatură si Traducere
(FILIT) - Iași.
Mariusz Szczygiel este, printre multe
altele, autorul cărții Gottland (Editu-
ra ART, 2014), publicată până acum
în 15 limbi (edițiile română, respec-
tiv engleză sunt cele mai recente),
pe care Adam Michnik o considera
“primul reportaj cubist din lume”, și
care marchează începutul unei peri-
oade de 12 ani de activitate dedicată
de M. Szczygiel cehilor, Cehoslova-
ciei și culturii cehe.
“Printre altele”, pentru că M. Szc-
zygiel, în afară de faptul că este au-
torul unor cărți minunate, publică
regulat texte de reportaj în supli-
mentul “Duzy Format” al cotidia-
nului “Gazeta Wyborcza”. Tot el este,
împreună cu Wojciech Tochman,
unul dintre fondatorii Institutului
Reportajului (creat la Varșovia, în
2009) – altfel spus, al școlii polone-
ze de reportaj, în sensul propriu al
cuvântului.
Format la școala lui R. Kapuscinski
și a Hannei Krall, M. Szczygiel, fon-
dator al acestui institut, și-a făcut o
profesiune de credință din a susține
și a promova reportajul.
Trebuie să consemnăm o realizare
impresionantă a autorului, care a
văzut lumina tiparului în urmă cu
doar câteva luni, la Editura Czarne,
și anume 100/XX. Antologia polskie-
go reportazu XX wieku. Celor două
volume ale antologiei, cuprinzând
100 dintre cele mai interesante, mai
bune, mai de răsunet reportaje polo-
neze publicate între anii 1901-2000,
li se va adăuga în curând un al trei-
lea volum, reunind alte 50 de texte
de reportaj. Toate cele trei volume
se află sub coordonarea lui Mariusz
Szczygiel.
Despre acestea, dar și despre multe
altele, vom putea discuta cu Mariusz
Szczygiel la București, la librăria
Bastilia, pe 1 octombrie, și apoi la
Iași, în cadrul celei de-a doua ediții a
Festivalului Internațional de Litera-
tură și Traducere, pe 3 octombrie.
Tot Marusz Szczygiel este cel care,
cu deplină îndreptățire, recomandă
cititorilor (inițial polonezi, acum și
români) cartea tinerei prozatoare
Malgorzata Rejmer, București. Praf și
sânge / Bukareszt. Kurz i krew (pu-
blicată de Editura Czarne în toam-
na lui 2013). O carte, pentru care
autoarea a primit deja mai multe
premii și nominalizări (inclusiv la
Premiul Nike), și care s-a bucurat de
un interes deosebit în Polonia.
La câteva luni de la apariția volumu-
lui în limba română (Editura Poli-
rom, 2014), București-ul Malgorza-
tej Rejmer continuă să ne îndemne
la o clipă de reflecție, atât la prezen-
tul, cât și la trecutul (nu neapărat
îndepărtat) al orașului și, de fapt, al
nostru, al românilor.
La o lectură a cărții, putem constata
(sau nu) că perspectiva propusă de
autoare nu ar trebui să ne fie străi-
nă, ne putem (sau nu) regăsi, într-o
ipostază sau alta, în personajele
individuale sau colective ale cărții,
putem subscrie (sau nu) la modul
de a percepe al Malgorzatej Rejmer.
Oricum ar fi, cartea ei nu ne poate
lăsa indiferenți.
Despre România – așa cum o vede
ea, dar poate și așa cum o văd în
general polonezii, precum și despre
altele ne va povesti Malgorzata Rej-
mer tot la Iași, la FILIT, și tot pe 3
octombrie.
Un accent pe...
reportajul literar polonez
8
Ciprian MĂCEȘARU
Cucerit de recenziile publicate de
Tania Radu în Litere, Arte & Idei
(suplimentul cultural pe care l-a
avut cândva Cotidianul) și ulterior
în Revista 22, m-am întrebat mul-
tă vreme cum de un critic atât de
bun nu publică și-n volum. E vor-
ba despre o exigență ieșită din co-
mun a autoarei, expresie rară la noi
a unei vocații intelectuale ce nu
admite sub nicio formă falsitatea,
graba, jumătatea de măsură. Iată că
acum, Tania Radu publică aceste
Chenzine literare (Editura Huma-
nitas, 2014) în care găsim cronici
literare din ultimii zece ani și ceva.
Volumul are două secțiuni, una
dedicată memorialisticii, a doua -
prozei. În prima sunt discutați au-
tori precum Anița Nandriș-Cudla,
Monica Lovinescu, Doina Jela,
Lena Constante, Ana Blandiana,
Gabriel Liiceanu, Nina Cassian
ș.a., în cea de a doua: Ana Blandi-
ana, Gabriela Adameșteanu, Ioan
Groșan, Mircea Cărtărescu, Dan
Stanca, Filip Florian, Radu Aldu-
lescu, Doina Ruști, Stelian Tănase,
Lucian Dan Teodorovici, Ioana
Pârvulescu, Alexandru Vlad, Mar-
ta Petreu, Simona Sora, Ioana Ni-
colaie ș.a.
Cronicile sunt scrise foarte bine,
stilul este captivant, deși sofisti-
cat, autoarea dovedind o forță...
narativă care transformă textele în
ceva care înseamnă mai mult decât
cronicile obișnuite. Impresionea-
ză precizia cu care Tania Radu
identifică punctele de maximă
importanță ale cărților. De aseme-
nea, ies în evidență multe formule
viguroase care captează admirabil
esența unei cărți, a unei povestiri,
a unui fragment. Verdictele Taniei
Radu sunt întotdeauna precedate
de o stratificată nuanțare,
de o abordare pe mai mul-
te planuri, nimic nu este
lăsat la voia întâmplării.
Cândva am întâlnit o ade-
vărată "istorie a literaturii
române contemporane"
în Undele scurte ale Mo-
nicăi Lovinescu, istorie la
care revin adesea. Aseme-
nea texte captivante întâl-
nesc acum la Tania Radu.
Dacă doriți să luați pulsul
memorialisticii și prozei
românești apărute în ul-
timele decenii, cronicile
Taniei Radu sunt exact
ce vă trebuie. Desigur,
nu găsiți totul în Chen-
zine literare (lipsește, de
exemplu, nu după criterii valorice,
Orbitorul lui Cărtărescu - autoarea
explică în prefață de ce). Pe de altă
parte, e posibil să nu fiți de acord
cu includerea în volum a două-trei
nume, dar tabloul este generos și,
așa cum spuneam, realizat cu mul-
tă pricepere.
Nu abia acum, prin publicarea
Chenzinelor literare, ne este reve-
lată importanța criticului literar
Tania Radu, această importanță
fusese dovedită de cronicile pu-
blicate în reviste, dar apariția cărții
discutate aici era absolut necesară
pentru situarea mai exactă (și mai
vizibilă, sper) a acestei autoare în
peisajul criticii românești.
Tania RADU
Chenzine literare
Ed. Humanitas, 2014
CARTE
Chenzine literare
part is fame [art as game]
29 septembrie - 30 octombrie
Joi și vineri 14:00 - 19:00 ,
Sâmbătă 10:00 - 15:00
Vernisaj în prezența artiștilor din Viena,
Astrid Sodomka & Markus Zobl, la 19:00
Spațiul Platforma, Calea Moșilor 62-68, București
Un proiect bazat pe un protocol: telefonul fără fir.
Primul jucător șoptește un cuvînt la urechea celui
de-al doilea, acesta îl șoptește mai departe și tot așa
pînă la ultimul jucător, care spune cuvîntul auzit cu
voce tare.
Mutat în zona artei, jocul presupune că primul ar-
tist reacționează la o propunere făcută de curator
–un obiect, o altă lucrare, sau un cuvînt. Al doilea
artist îi vede lucrarea și reacționează la ea, produ-
cînd la rîndul lui/ei o lucrare și tot așa până la ul-
timul.
În fiecare joi seară rezultatul este expus publicului
până lunea următoare, când se reia procesul.
Curator Cristina Bogdan.
Lavinia Sîrbulescu
PR - Forumul Cultural Austriac.
EXPO
9
10
GRUPAJ
Simona POPESCU
Avem nevoie de un erou
Manifestul e o formă de generozitate, altfel nu e decît
ceva manifest.
Manifestul care e doar FEST nu-i decît o manifestare
de moment.
Cînd vehemenţa e peste tot, el nu mai are sens dacă e
doar vehement.
Un manifest e cu adevărat un manifest doar dacă e
onest.
Manifestul nu e pentru oricine.
Doar pentru cel care riscă și binecunoaște sacrificiul
de sine.
(Sacrificiul de sine se ascunde sub varii veșminte,
de clown, de călugăr sau de om fără minte.)
Cînd manifestul se manifesta (de-adevăratelea, cînd-
va)
alta era lumea, nu-i așa?
Să-l epatezi pe burghez, azi?
A dispărut semnificaţia d’antan a lui „a epata”. (Și bur-
ghezul a dispărut
– micul burghez, ăla cuminte, bornat și tăcut.)
În vaierul zilnic de-acu’
Vremea manifestelor cam trecu.
Un manifest literar?
În vremea noastră e doar... hilar.
Cînd noile -isme își trăgeau izmenele, se izmeneau, eu
preferam izma de grădină.
Și mai bine vorbim doar de fixleinism și nimeni aici nu
va ști ce înseamnă
și e singurul -ism privat (nimic de... – public – comu-
nicat).
Cum privat era hailasismul, acum 30 de ani (hailasis-
mul cu Fe și cu Sandu)
(Hai, lasă!).
Sus, jos? Poate mai la stînga sau dreapta.
Jos stînga, că s-a prostituat! Josnic.
Jos dreapta, că s-a prostituat! Josnic.
Acum își dau mîna
pentru că o mînă o spală pe alta.
Pe plan local, aberaţii.
Pe plan european, ali(en)aţii.
Pe plan mondial, trafic de informaţii.
În Lumea Reală
o furnică duce-n spate un grăunte jumătate
(și-un convoi rusesc pornește spre Kiev).
În Lumea Paralelă poeţii croșetează horboţele, proza-
torii împletesc coșuri de nuiele.
În Lumea Largă văzutele și nevăzutele își văd de treaba
lor
(și-a noastră-a tuturor).
Totul este feerie, vis, coșmar și nebunie.
Avem nevoie – iar! – de un erou! Al conștiinţei.
(Nu e ușor. Pentru că e ceva... normal.)
Jos ochelarii de cal!
Să curăţăm vocabularul uzual!
Libertate, egalitate, frăţietate...
Utilizator, deparazitează-ţi conștiinţa!
Un secol de jurnaliști (interschimbiști). De traseiști.
Și analiști.
Monoenergizi și polienergizi. Rigizi.
Mulţi șmecheri. Pe bani.
Banul e ochiul dracului. Mulţi dedaţi.
SCRIITORI ROMÂNI DE AZI ȘI AVANGARDISMUL
De talie naţională și internaţională. De vizionat
Glasnostul prostituţiei globale.
Un timp al acţiunii și al reacţiunii. False.
Falsa credinţă. Falsa conștiinţă.
Avem nevoie de un erou. Blînd, poate, și neconfiscat.
Indignarea, revolta-s marfă de tarabă. Fake-uri, imita-
ţii.
Traseistul înfierează traseismul. Și securistul securis-
mul. Și mincinosul minciunismul.
Rebelul a fost deja cumpărat.
Răsculatul s-a răsculcat (pînă la noi ordine).
Insurgentul s-a restructurat. Insurgentul e agentul
Structurilor. Un dublu (triplu) actant.
După cum bate vîntul își schimba opiniile și cuvîntul.
(Structurily sînt ceva, desigur, destructurant.)
Să studiem etiologia eticului. Etil-lologia (v)est-eti-
cului.
Mai toate știrile încep cu cuvîntul ȘOC.
(ȘOC în lumea vedetelor. Pelicanul a învins babiţa.)
Complotul e-n aer precum prunele în compotul lui
Sarafoff (care se servește și de cartof ).
Și ce sînt atunci Kovaceff, Davidoff, Troleff, Iconomo-
ff și Burlacoff ? (Cronicari? Gazetari?)
Cronicarii croncăne și gazetarii se ocupă de gazele de
șist sau umflă baloane (cu gaz, ilariant).
(Să-l rugăm pe Rapaport sa ne dea un pașaport.)
În vaierul zilnic
vremea manifestelor a apus.
Ce-i de spus cînd omul pare-n plus?
Cînd omul pare... dus.
Avem nevoie de un erou. Al conștiinţei.
Manifest. Fără manifest.
Matei VIȘNIEC
SCENA 14
(Defilarea "ismelor".)
Pe ecran sunt proiectate imagini de arhivă din perioada
primului război mondial: tranșee, atacuri absurde, șobo-
lani, oameni răniţi, sârmă ghimpată etc.
Tristan Tzara apare ca un veritabil dandy: joben, mănuși
albe, fular din mătase albă, baston. Instalează pe marginea
rampei mai multe scuipători.
În timp ce Tristan Tzara prezintă defilarea "ismelor" ca o
defilare de modă, în spatele său Hugo Ball se produce la
baterie.
(Personal aș simţi aici nevoia unui fond muzical de genul
Michael Nyman, ca în filmul "Bucătarul, hoţul, femeia sa
și amantul acestuia".)
TRISTAN TZARA - În seara aceasta, domnilor și
doamnelor, vă prezentăm defilarea de modă a "isme-
lor"… Pentru cei care vor să vomite, am prevăzut vase
speciale așezate în faţa estradei… Nu ezitaţi, doamne-
lor și domnilor, să vomitaţi ori de câte ori simţiţi că e ne-
cesar… Nu vă cenzuraţi. La Cabaretul Voltaire cenzura
interioară și auto-cenzura exterioară sunt abolite…
Număr la baterie executat de Hugo Ball. Alte instrumen-
te pot interveni pentru o cacofonie perfectă. Defilarea care
urmează poate fi concepută ca o denunţare a vanităţilor
spiritului artistic. Actorii care defilează pot afișa câteva ac-
cesorii minimaliste. Ei se vor învârti în cerc revenind de mai
mult ori, fiecare actor poate "încarna" mai multe "isme".
TRISTAN TZARA - Începem cu Realismul, părintele
abject și incestuos al tuturor "ismelor", autocrat plin de
suficienţă, aliat al tuturor puterilor terestre, monstru
11
SCRIITORI ROMÂNI DE AZI ȘI AVANGARDISMUL
GRUPAJ
12
GRUPAJ
binecuvântat până și de biserică… Vomitaţi, scuipaţi-l,
fluieraţi-l… Trece Realismul, doamnelor și domnilor,
dacă sunteţi cum sunteţi, dacă v-aţi născut idioţi, este
din cauza acestui "ism"…
Cacofonie muzicală.
În urma sa, iată-l cu pieptul bombat, cu pletele în vânt,
aerian și ridicol pînă la indigestie, Romantismul… "Is-
mul" sinucigașilor, "ismul" ruinelor și al menopauzei
anticipate, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji… Ce oroare,
ce oroare…
Cacofonie muzicală, Tristan Tzara însuși vomită și se
șterge apoi pe gură cu fularul de mătase albă.
Iar acum, trece prin faţa dumneavoastră, Simbolismul,
arogant și cu fumuri metafize, suspicios și cu aură de
mister, ermetic dar exhibând pretenţii mistice, scufun-
dat într-o realitate abstractă din care de fapt se îmbuibă
cu un narcisism care merită huiduit…
Publicul începe să huiduiască. Se pot auzi strigăte "Jos
Simbolismul!" Concomitent, pe ecran - imagini cu soldaţi
așteptând în tranșee, printre șobolani, ordinul unui atac.
Împreună, în acest moment, înlănţuiţi într-o complici-
tate sinistră, Pozitivismul și Naturalismul… Observaţi
ce siluete redundante pot avea, înglodate în certitudini
știinţifice până la greaţă, copii palide ale unei realităţi cu
care oricum nu sunt în stare să ţină pasul… Din gura lor
se scurg numai cuvinte eroice, "realitate", "certitudine",
"progres"… Cuvinte incestuoase, insulte pentru inteli-
genţa noastră…
Urlete, strigăte, muzică cacofonică.
Impresionismul, altă iluzie fără coloană vertebrală și
plină de ticuri, priviţi-l cum clipește în mod obsesiv, je-
nat de prea multă lumină… Iar pe umerii săi, cocoţat,
după cum observaţi, un estropiat, un pitic… Pointilis-
mul… un travestit îmbrăcat în petice, cel mai bâlbâit
dintre "istmuri", nu e nici măcar capabil să meargă pe
picioarele sale din cauză că nu are tendoane…
Pointilismul aruncă în aer cu confeti și cântă o arie de
castrat.
Un alt "ism" care ne vine din Rusia… Reionismul,
un iluzionist pseudo-știinţific, se hrănește cu așa-zisele
vibraţii ale materiei, ale energiei și ale radioactivităţii…
Reionismul poate cânta ceva în rusă.
Iar acum, suprematismul, sinteză de cubofuturism cu
constructivism, expresie sublimă a impotenţiei geome-
trice, cușcă a bidimensionalităţii, creaţie a unui singur
zeu, pe nume Kazimir Malevici, adept al supremaţiei
sentimentului de parcă istoria prostiei ar începe cu el,
ce coșmar, ce naivitate, ce rusocentrism!
Un soldat francez își face apariţia într-o stare jalnică, ră-
nit, plin de noroi și de sânge, mirosind a urină, a gaze toxice
și a șobolani. S-ar spune că este un mesager, el îi șoptește
ceva la ureche lui Tristan Tzara și apoi se prăbușește.
TRISTAN TZARA - Ia te uită, avem noutăţi de pe
front. Domnilor și doamnelor, iată un comunicat oficial
francez provenind de la Verdun:
SOLDATUL (prăbușit la pământ, cu ultimile puteri) -
Astăzi, în regiunea Verdun, aviatorul Navarre, pilotând
un avion monoplace, a doborât cu tiruri de mitralieră
două avioane germane, ceea ce ridică la cinci numărul
de avioane inamice doborâte de acest pilot. Aparatele
inamice au căzut în liniile franceze. Doi dintre aviatorii
germani au fost uciși și alţi doi au fost luaţi prizonieri.
Comunicatul poate fi citit și în limba franceză, pentru un
plus de autenticitate.
("Aujourd’hui, dans la région de Verdun, l’aviateur Na-
varre, sur avion monoplace, a abattu à coups de mitraille-
use deux avions allemands, ce qui porte à cinq le nombre
des avions ennemis abattus par ce pilote. Les appareils
ennemis sont tombés dans nos lignes. Deux des aviateurs
qui les montaient ont été tués, les deux autres ont été faits
prisonniers.")
Soldatul moare. Tristan Tzara smulge o faţă de masă și
îl acoperă pe soldat.
TRISTAN TZARA - Deci, reluăm defilarea "ismelor",
defilarea acestor spectre care nu reprezintă nici un pro-
gres pentru creierul uman, pentru stomac, pentru ficat
și pentru aparatul digestiv…
Iată Miniaturismul, pigmeul artei, anonim insignifi-
ant, unii dintre miniaturiști au avut totuși bunul simţ
de a nu-și semna inutilităţile desenate sub lupă… Ce
zbatere în infinitezimal…
Cacofonie muzicală.
GRUPAJ
Iată Orfismul… iluzie a poezie pure, cult stupid al lui
Orfeu, simptom paranoiac care ne-a rămas de la Apol-
linaire, apologie a limbajului luminos, de fapt acuplare
ratată între poezie și muzică, copulaţie care nu a dus la
nimic, decât la câteva poluţii nocturne…
Cacofonie muzicală.
Ah, cubismul… Cubismul… Doamnelor, domnilor,
iată cel mai indigest dintre gesturile artisice… Colaje
scuipate pe pânză de domnul Braque, femei triunghiu-
larizate de domnul Picasso, huiduiţi-i vă rog, nu se poa-
te așa ceva, nu putem înghiţi pătrat, nu suntem idioţi
paralepipezi, nu avem retine cubice…
Cacofonie muzicală. Epuizat de cât a vomitat Tristan
Tzara face o gargară.
Tubismul… altă formă de gargariseală ieșită din cu-
bism… Sau dacă vreţi cubism trecut prin mașina de
tocat carne… Doamnelor, domnilor, ajutor, suntem
inundaţi de isme… Suntem asfixiaţi, iradiaţi, castraţi,
ismaţi, smaţi, aţi de isme…
Hugo Ball delirează la baterie. Emmy și Sophie se asoci-
ază lui Tristan Tzara și anunţă cântând celelalte isme care
trec.
TRISTAN, EMMY, SOPHIE (în cor)
Suprematismul…
Expresionismul…
Suprarealismul…
Pictorialismul…
Stridentismul…
Simultaneismul…
Fovismul…
Cloazonismul…
Futurismul…
Nabismul…
Mizerabilismul…
Vorticismul…
Își face apariţia un soldat german, și el într-o stare jalnică.
Îi șoptește ceva la ureche lui Tristan Tzara.
TRISTAN TZARA - Domnilor, avem un comunicat de
pe frontul german…
SOLDATUL - Astăzi la ora șapte treizeci dimineaţa in-
fanteriștii germani conduși de șeful de stat major Erich
von Falkenhayn au lansat un asalt împotriva forturilor
și tranșeelor inamice de la Verdun. Cele trei divizii fran-
ceze au fost bombardate de artileria germană timp de
nouă ore pe o adâncime de cincisprezece kilometri.
Puterea de foc germană a fost atât de mare încât colina
numită Cota 304 unde se afla inamicul a pierdut 8 metri
din înălţimea ei.
Soldatul german salută și se prăbușește. Tristan Tzara îl
acoperă cu o faţă de masă.
TRISTAN TZARA - Iată de ce Dada este violent pa-
cifistă! Pentru că suntem îngropaţi în excrementele
"ismelor". Suntem îngropaţi de vii în excrementele "is-
melor".
HUGO BALL - Iată de ce Dada nu este un "ism". Iată de
ce Dada este un adăpost împotriva "ismelor". Iată de ce
Dada are mereu în mâna ei dreaptă o lopată și în mâna
ei stângă mâna ei dreaptă…
(din piesa Cabaretul Dada, cuprinsă în vol. Omul din
care a fost extras răul, Editura Cartea Românească,
2014)
Cosmin PERțA
130.
Știuca-cocoș de la mine din birou a scos capul din bol și
a tras un cucurigu de mai mare frumuseţea. Mi-am în-
tors faţa pe cealaltă parte și am adormit la loc. Apoi am
auzit bătăile unor aripi și un croncănit neplăcut. Vultu-
rul african cu ultrasunete, noul sistem de alarmă al bi-
roului, produs de Secţia Experimentală, se foia pe sobă.
Vroiam realmente să dorm, ochii îmi erau lipiţi, nu mai
doream nimic altceva, îmi doream nespus să dorm. Dar
13
14
GRUPAJ
nu se putea. Am deschis ochii. Eram întins pe covor, cu
paiul lângă capul meu contorsionat și palpitând pe dină-
untru și nespălat și ciufulit pe dinafară. Ușa era în conti-
nuare închisă cu cheia dar, în mod inexplicabil, tot lângă
capul meu se afla un plic roșu, sigilat, cu antetul Insti-
tuţiei. M-am ridicat în picioare, prin faţa ochilor mi se
învârtejeau aeroglisoare conduse de demoni medievali.
Ca să ies de pe covor a trebuit să urmez cu pași nesiguri
o curbă șerpuită și complicată. Eram o epavă. Culorile
avea nuanţe strălucitoare care îmi zgâriau ochii, iar ta-
vanul părea de chihlimbar. M-aș fi scufundat în tavanul
acela ca într-o miere proaspătă, să mă regenereze, sau
ca într-o rășină care să mă conserve așa pentru câteva
mii de ani. Simţeam o imensă, nemărginită părere de
rău, nici nu aveam puterea și curajul să mă uit în oglin-
dă. Mereu dimineţile aveam remușcări și îmi plângeam
deciziile și viaţa și îmi doream să fi fost un om normal,
cu vreo calitate adorabilă, care să aibă o muncă normală
și să trăiască fericit pe pământul nostru cald și luminos.
Dar eu eram un om anormal, o abominaţie, care nu
avea sentimente, cu un singur simţământ, ura, și ace-
la îndreptat către Instituţie, care trăia într-un scenariu
fantastic, delirant și ameninţător, fără de limite sau cu
limite extreme, în care singura opţiune era distrugerea
și auto-distrugerea. Cine nu și-ar dori o asemenea viaţă
și o asemenea dimineaţă? Odată cu mișcarea începu și
ameţeala și vertijul, am râs răgușit. Mă ridicam de la po-
dea. Fără îndoială zburam. Ce mai zbor, într-o bulă de
aer, într-o cavernă, îmi ziceam. Râdeam, deasupra mea
tavanul se preschimbase din chihlimbariu într-o apă în-
tunecată. Parcă nu prea mai aveam chef să mă scufund
în el. Pe apa aceea o mână invizibilă a început să scrie:
apă vie. Picioarele mi se înmuiaseră de tot și intram într-
un spaţiu mort, cu toată apa aceea vie. Ceva străin și sâ-
câitor îmi tulbura cu totul gândirea logică, totul era doar
neliniște. Apoi am văzut că puteam face manevre în aer
și în ultima clipă am evitat tavanul-apă tulbure-apă vie
și m-am prăbușit pe lângă un perete. Eram teafăr. Oare
ce fusese asta? Trebuia sau nu trebuia să fi trecut prin
tavan? Nu știam, dar ceva dinăuntru îmi spunea că am
făcut rău că nu am mers dincolo, că nu m-am scufundat
în apa aceea vie. Mi-am scuturat puţin hainele, mi-am
aranjat părul și apoi am deschis plicul. Scria: „Vă mul-
ţumim pentru sugestii și reclamaţii. Romanul dumnea-
voastră a fost citit și în măsura în care este posibil vom
încerca să transformăm Instituţia într-un loc plăcut și
numai al dumneavoastră. Orice alte viitoare sugestii și
reclamaţii vă rugăm să le depuneţi la Biroul Sugestii și
Reclamaţii, iar unul dintre Agenţii noștri se va, ne va, vă
va sesiza automat. Cu speranţa că viitorul va fi luminos
vă dorim o zi bună. Împreună, Instituţia va reuși.”
Felix NICOLAU
Fântâni argheziene
În fine
ultima oară arăta ca un ţap tânăr în călduri își făcea sel-
fies reflectat într-o iapă bistriţeană
aburii ei tunuri cu jugulara mușcată lăsată la vedere
fremissant de soulagement
B F 8x734 nc nb oco fazan
aseintroducede2oricupalmapeste
un profesor de mate apropiindu-se în nori
de fum și cu o ditamai rigla de lemn pentru
bătut la palmă e viaţa unora
GRUPAJ
o gâscă grasă cu faruri aprinse și
cercei de aur
pentru alţii
fiecare pas sprinten al fecioarei
strivește zeci de lighioane inocente
megapula a ajuns la nrul 435 an 2
tiraj 15 știuci de-a-ncălarelea
îhâm dada
neică cică micșunele pleașcă fâș și glogovăţ
Mihail VAKULOVSKI
din
„Totul, aproape totul despre tati”
se întorcea tati de la școală, ca de obicei, încetișor și
cu diplomatul subsuoară. era noroi și de-asupra satu-
lui se așezau molcom înjurăturile unui individ supărat
pe soarta clasei muncitoare care-și descărca amarul pe
profesorul de… – culmea! – de muncă, în poarta că-
ruia îl apucase durerea: Învăţătorii iștia nu fac nimic!
Degeaba primesc banii statului, toată ziua numai stau
cu curul pe scaun și trăncănesc și pentru asta ne iau
banii!
și, văzându-l și pe tati: Ia uite, alt profesor ta-na-na-
na…
tati, fără să zică nici un cuvânt, și-a așezat diplomatul
cu grijă pe-un smoc de iarbă, i-a dat una scurtă la bot,
și-a luat diplomatul și, iar, fără a zice nimic, și-a prelun-
git drumul spre casă cu aceeași liniște sufletească
trebuie să spun că lui tati nu-i prea place să munceas-
că și că locuim chiar lîngă brigada de tractoare. într-o
dimineaţă, când tati căra în ogradă cărbunii din drum,
trecu spre brigadă un tractorist, care îl salută și, pentru
că nu i se răspunsese, hotărî că nu fusese auzit. fiindcă
tati e un personaj foarte iubit în sat și mai ales respec-
tat, fiind și profesor pentru mult mai mult de jumăta-
te din populaţia de pe-aici, tipul ar fi vrut să schimbe
măcar două cuvinte cu el și se întorsese, acum dinspre
brigadă:
- Doamne-ajută, Alexei Vasilevici!
- Spor la muncă, Alexei Vasilevici!………..
tati: „Băi, te duci sau s-te-mping?!”
când satul se lărgi într-atât încât străzile lui trebuiau
să poarte un nume, am început să locuim pe uliţa Flo-
rilor, din cauza detașamentului de madame care frec-
ventează – cu religiozitate – spitalele de dezintoxicare
alcoolică din zonă. tati zice că cea mai bună comedie
ar ieși dacă pur și simplu am filma măhălenii noștri și
trebuie să recunosc că ar lua toate Oscarurile po- și
impo- sibile și tot nedreptăţiţi ar rămâne – și perso-
najele, și regizorul. treceau pe lângă noi prietenul meu
din copilărie Serghei și nevastă-sa Naghia. Serghei are
vreun metru și șaizeci, e foarte atletic, plin de mușchi
și de păr. Naghia e cu două capete mai lungă decât
el, slăbănoagă, dar cu burtică – întotdeauna gravidă,
tunsă băieţește, cu nas piţigăiat și mai mereu de câteva
ori mai bătuceană decît Serghei, care e veteran al răz-
boiului din Afganistan. tati a izbucnit în râs și, printre
hohote, cu palma stângă lipită de frunte:
- M-am însurat și eu, da’ Ser-ghe-i!...
15