36 4 Motoare de curent continuu cu excitaţie derivaţie Sunt cele mai răspândite la acţionarea maşinilor de lucru, deoarece asigură o caracteristică

de acţionare rigidă şi oferă posibilităţi largi de reglare a turaţiei. 4.1 Caracteristici mecanice În regim de motor, tensiunea electromotoare este opusă sensului curentului în indus, astfel că aplicând legea a doua a lui Kirchhoff la circuitul acest circuit (conform cu figura), rezultă:
E = U − Rr ⋅ I r

Dar, E = K e * Φ* n , iar M = K m * Φ* I r , de unde I r =

M , astfel încât: Km * Φ

⇒n=

U − Rr * I r Rr E U = = − *M , Ke * Φ Ke * Φ Ke * Φ Ke * Km * Φ 2
- tensiunea de alimentare - rezistenta circuitului rotoric - fluxul de excitaţie - momentul motor - constante,

în care: U Rr Φ M Ke, Km

37 deci ecuaţia unei drepte cu pantă inversă şi ordonata la origine (pt. M=0):
n0 = U , (numită turaţie de mers în gol). Ke * Φ Putem deci scrie: n = n0 − b * M , relaţie care reprezintă caracteristica naturală a

motorului, curba 1. Deoarece rezistenţa înfăşurării indusului este foarte mică rezultă o înclinaţie b a curbei şi deci o caracteristică naturală rigidă. Ea se prelungeşte în cadranul al doilea cu o caracteristică de tip generator recuperativ, care se obţine pentru n > n0 Pentru (-n0) se obţine similar caracteristica naturală -1, corespunzătoare rotaţiei motorului in sens invers. Caracteristicile artificiale 2 (2a, 2b) se obţin prin introducerea de rezistenţe adiţionale Ra în circuitul rotoric. Cu cât Ra este mai mare cu atât şi panta b creşte, şi deci se obţine un fascicol de drepte care trec prin originea coordonatelor având panta crescătoare (caracteristici artificiale rotorice). Caracteristicile 3 (3a, 3b) se obţin prin reducerea fluxului de excitaţie Φ (deci a curentului de excitaţie Ie), şi prin aceasta se modifică atât ordonata la origine cât şi coeficientul unghiular b (Φ scade, iar no şi b cresc), (caracteristici artificiale de flux). Caracteristicile artificiale 4 (4b) se obţin prin modificarea tensiunii de alimentare U a indusului la motorul cu excitaţie separată, (caracteristici artificiale de tensiune). Dacă Ur = 0 ⇒ n0 = 0 şi se obţine caracteristica 5 care trece prin origine şi are panta dependentă de rezistenţa circuitului indusului (5a, 5b) – caracteristica maşinii în regim de generator. 4. 2 Pornirea motorului de curent continuu La punerea motorului sub tensiune deoarece E = ke x Φ  x n şi n = 0, rezultă E = 0 deci relaţia tensiunilor devine:
U = E + I r * Rr = I Rp max * Rr ⇒ I Rp max = U Rr

Variaţia curenţilor de pornire

Deoarece Rr este mică, la pornire apar curenţi de pornire Irp mult mai mari decât curentul nominal:
I Rn = U −E . Rr

Variaţia curenţilor de pornire se poate analiza din reprezentarea alăturată. Dacă rotorul este blocat, se obţine curentul de pornire maxim maximorum IMM.

Caracteristicile mecanice ale motorului de c.c.

38 La o pornire normală curentul rotoric atinge valoarea maximă IRpmax, iar apoi, pe măsură ce turaţia n creşte, curentul scade la valoarea nominală IRn De obicei I Rp max = [8... 14 ( 20 ) ] * I Rn , ceea ce constituie o suprasolicitare atât a motorului cât şi a instalaţiei electrice. De aceea pornirea directă este permisă numai la motoare de putere redusă (P < 1Kw), la porniri rare. La puteri mari se impune limitarea IRpmax # IRn, deci este necesară pornirea indirectă. Curentul de pornire trebuie limitat la intervalul IRpmin < IRp < IRpmax. Curentul rotoric IRp se stabilizează la valoarea nominala Irn după depăşirea timpului de accelerare (pornire) ta. 4. 2. a Schema de pornire directă cu inversarea sensului de rotaţie În figură s-au notat: e1 siguranţe fuzibile principale (de forţă) e2 releu termic e3 siguranţe pentru circuitul de comandă d releu de curent nominal, necesar ca în cazul întreruperii accidentale a circuitului de excitaţie motorul să nu se ambaleze datorită fluxului remanent ( Φ → 0, n → ∞ ) D diodă de protecţie a IE împotriva tensiunii electromotoare de Pornirea indirectă cu rezistenţă în circuitul indusului autoinducţie care apare la întreruperea alimentarii circuitului de excitaţie b1 - buton de oprire b2 - buton de pornire sens dreapta b3 - buton de pornire sens stânga C1 - contactor de funcţionare rotire dreapta C2 - contactor de funcţionare rotire stânga. Rotirea in cele două sensuri se realizează prin perechile de contacte C11 şi C12 care asigură inversarea polarităţii tensiunii de alimentare a rotorului. 4. 2. b Pornirea indirectă cu rezistenţă în circuit rotoric (fig. 53): Se realizează prin introducerea în serie cu rotorul a unui reostat de pornire Rp sau a unui grup de 2 - 5 rezistoare fixe dimensionate în aşa fel încât: , IR < IR
p _ max p _ max_ adm

39 Pornirea se face cu toate rezistoarele înseriate cu rotorul, iar pe măsură ce turaţia n se accelerează şi curentul scade, se scurtcircuitează câte o rezistenţă până la eliminarea totală a lor.
⇒ I Rn < I R p _ min ≤ I Rp ≤ I R p _ max < I R p _ max_ adm

I Rp _ max = (1,5... 2,5) * I Rn

Se recomandă ca: I Rp = (1,1... 1,3) * I R
_ min

n

Corespunzător curenţilor vom avea: M min < M < M max , deoarece M = K * Φ * I r
R p = ∑ R pi = R p1 + R p2 + R p3
i =1 3

* Ir K*Φ Diagramele de funcţionare pentru pornirea se în 3 trepte conform cu caracteristicile artificiale: AB – CD – EF – GN. Pornirea se face pe caracteristica 1 din punctul A până in punctul B, când se atinge turaţia n1 pentru care putem scrie : Rr + R p1 + R p 2 + R p3 Rr + R p1 + R p 2 n1 = n0 − * I R p _ min = n0 − * I R p _ max K *Φ K *Φ Prin scurtcircuitarea lui Rp3 se trece din B în C pe caracteristica 2.Motorul funcţionează pe caracteristica 2 până la atingerea turaţiei n2 pentru care avem: R + R p1 + R p 2 R + R p1 n2 = n0 − r * I R p _ min = n0 − r * I R p _ max K *Φ K *Φ Prin scurtcircuitarea lui Rp2 se trece din D în E pe caracteristica 3. Motorul funcţionează pe caracteristica 3 până la atingerea turaţiei n3 pentru care putem scrie:

n = no −

R r + ∑ R pi

Caracteristicile mecanice şi diagramele de curent la pornirea în 3 trepte

40

Rr * I R p _ max K *Φ K *Φ Prin scurtcircuitarea lui Rp1se trece din F în G şi continuă funcţionarea pe caracteristica naturală 4 până în punctul nominal de funcţionare N . Observaţii: - metoda este ne economică din punct de vedere energetic, deşi este foarte utilizată ; - pentru număr mic de trepte de pornire avem şocuri mari de curent, dar reostatul este mai simplu. Pentru număr mare de trepte rezultă şocuri mici, dar reostat scump; - reostatul sau rezistoarele se dimensionează ca putere pentru o funcţionare de scurtă durată. Pentru respectarea parametrilor de pornire se recomandă ca aceasta să se realizeze automat, rezistoarele Rp, fiind scurtcircuitate prin contactele unor contactoare comandate în următoarele moduri: - în funcţie de turaţia n, prin detectarea tensiunii electromotoare cu ajutorul unor relee de tensiune, bazat pe relaţia: E = ke x Φ  x n - în funcţie de curentul rotoric (Ir) – folosind relee de curent; - în funcţie de timp – folosind relee de temporizare. Primele două metode prezintă avantajul că parametrii de pornire sunt realizaţi la orice regim de lucru (sarcină). n3 = n0 − * I R p _ min = n0 −
4. 2. c. Pornirea prin reglarea tensiunii de alimentare U Este folosită mai ales atunci când este necesară şi reglarea n şi constă în variaţia continuă sau în trepte a tensiunii la perii 0 < U < U n fluxul de excitaţie rămânând constant: Φ = Φn Reglarea continuă a tensiunii U se poate realiza: - cu convertizor rotativ – se aplică numai când este necesară şi reglarea turaţiei n în limite foarte largi - cu convertizor static, care poate fi: - cu amplificator magnetic - cu redresor comandat - cu variatoare electronice de tensiune continuă Reglarea în trepte a tensiunii U se realizează: - cu transformator cu prize în secundar - cu instalaţii de redresare. Aşa cum s-a mai arătat, pentru motoarele de curent continuu, sunt valabile următoarele relaţii: Rr Rr U U sau n = − * Ir n= − *M 2 K*Φ K*Φ K*Φ K*Φ în care:
no = U K *Φ

Rr + R p1

reprezintă ordonata la origine care este funcţie de tensiunea U de
Ui K *Φ < Ir < Ir ,
p _ max

alimentare, astfel ca la modul general putem scrie: no i = Deoarece la pornire , cu I r
p _ max

se
=

impune:

I rp _ min

si

corespunzător

M p _ min < M < M p _ max

U1 ≤ (1,5... 2,5) * I n , rezultă U 1 = I rp _ max * Rr Rr

Reglarea se face pe caracteristici artificiale, după cum urmează (vezi figura):

41 AB – funcţionează pe caracteristica 1 până în B, pentru care putem scrie: U1 Rr n1 = − * Ir , K*Φ K*Φ iar apoi se comuta pe caracteristica 2 (se sare în C) pentru care avem: U2 Rr n1 = − * Ir K*Φ K*Φ CD – funcţionează pe caracteristica 2 până în D, pentru care putem scrie:
p _ min p _ max

Diagramele de tensiune şi caracteristicile artificiale

U2 Rr − * I rp _ min , K*Φ K*Φ iar apoi se comută pe caracteristica 3 (se sare în E) pentru care avem: U3 Rr n2 = − * I rp _ max K*Φ K*Φ EF – funcţionează pe caracteristica 3 până în F, pentru care putem scrie: U3 Rr n3 = − * I rp _ min , K*Φ K*Φ când se comută pe caracteristica 4 (se sare în G) pentru care avem: U4 Rr n3 = − * I rp _ max , K*Φ K*Φ funcţionarea motorului continuând pe caracteristica naturală. n2 =

4.3. Frânarea motorului de curent continuu

42 În regim de frânare motorul primeşte putere mecanică de la arbore şi putere electrică de la reţea şi le transformă ireversibil în căldură, dezvoltând totodată un cuplu de frânare. Frânarea electrică se foloseşte în următoarele scopuri: - menţinerea constantă a vitezei atunci când apar cupluri datorate unor forţe potenţiale (de inerţie, gravitaţie) sau variaza momentul rezistent Mr. - reducerea vitezei unghiulare impusă de procesul tehnologic sau în scopul opririi. - menţinerea în repaus a organului de lucru atunci când apar cupluri destabilizatoare. Avantajele frânării electrice: - lipsa uzurii mecanice - gabarit redus (lipsesc frânele mecanice) - dezvoltarea unor cupluri de franare cu valori controlabile - posibilitatea recuperării parţiale a energiei (transformarea energiei cinetice în energie electrică) Metode de frânare electrice: - dinamică (în regim de generator fără recuperarea energiei) - recuperativă (în regim de generator cu recuperarea energiei) - prin inversarea sensului de rotaţie (propriu-zisă) 4. 3. a. Frânarea dinamică a motorului c.c. Constă în decuplarea alimentării rotorului şi cuplarea lui pe o rezistenţă de frânare R f . Excitaţia fiind cuplată, motorul trece în regim de generator nerecuperativ, energia electrică produsă fiind consumată (transformată în căldură) pe rezistenţa de frânare. Deoarece U = 0, rezultă: Rr + R f * M n n=− M f =− , 2 , de unde: b K e * K m *φ deci, o dreaptă ce trece prin origine cu coeficientul unghiular negativ. (caracteristicile 2, 3, 4,). Se observă că, cu cât R f este mai mică, cu atât momentul de frânare este mai mare, fiind maxim pentru R f = 0 (rotor în scurt circuit, caracteristica naturala ca generator 5). Punerea în scurt nu se utilizează datorită şocului termic şi mecanic la care este supus motorul. Frânarea dinamică este bruscă, dar Mf scade odată cu scăderea lui n, de aceea, pentru o oprire mai rapidă se

(

)

Frânarea dinamică

Pornire – frânare cu o singură treaptă intermediară

43 poate face frânarea în trepte (caracteristicile 2, 3, 4, 5), în cadrul unor comutări automate. 4. 3. b. Pornire – frânare cu o singură treaptă intermediară d1 - releu de curent nominal d2 - releu de tensiune pentru pornire d1 - releu de tensiune pentru frânare Rp, Rf - rezistenţă de pornire (frânare) C1, C2 - contactor de pornire (frânare) Pornirea se realizează prin apăsarea butonului b1 , prin aceasta fiind alimentată bobina C1. Ca urmare se deschide contactulC13, iar apoi prin inchiderea contactului C11 se realizeaza pornirea motorului cu rezistenta R p inseriata cu rotorul. Prin crestetea turatiei are loc variatia tensiunii la bornele rotorului care este detectata de releul de tensiune d2, care la valoarea programata a tensiunii isi inchide contactul d2,şuntând rezistenta de pornire Rp (se sare din punctul B in punctul C). In continuare motorul funcţionează pe caracteristica naturală 2. La oprire, prin apăsarea butonului b2 se întrerupe Diagramele de funcţionare alimentarea bobinei C1, astfel încât, prin deschiderea contactului C1 se întrerupe alimentarea rotorului (salt din punctul D in E), iar prin închiderea contactului C 13 se cuplează releul de tensiune d 3 care îşi închide contactul d 3 . Prin alimentarea bobinei contactorului C2, acesta îşi închide contactul C2, legând rezistenta de frânare Rf in paralel pe circuitul rotoric. Energia electrica produsă de maşina electrică, care trece in regim de generator (caracteristica 3), este transformată in căldura pe rezistenta Rr + Rf până la anularea turatiei. Diagramele de funcţionare, caracteristici mecanice şi curent sunt redate mai jos. Frânarea are loc din E până în F, când releul d3, prin deschiderea contactului propriu întrerupe alimen-tarea bobinei C2, care decuplează rezistorul Rf, in continuare oprirea fiind inerţială. Mfmin depinde de tensiunea de declanşare a releului d3. Intensitatea frânării poate fi reglată prin alegerea corespunzătoare a valorii Rf sau prin utilizarea unui reostat de frânare.

44 4. 3. c. Frânarea recuperativă Are loc în cazul în care motorul conectat la reţea este obligat de mecanismul antrenat să se rotească cu o turaţie mai mare decât cea de funcţionare: n > n0. Deoarece U = k * φ * n0 şi E = k * φ * n ⇒ E > U , deci din relaţia:
Ir = U −E ⇒ Ir < 0 ⇒ M f = k * φ * I r < 0 şi motorul trece în regim de generator Rr

consumând energie mecanică (dezvoltând astfel un cuplu de frânare), energia electrică produsă fiind furnizată reţelei. La nivelul caracteristicilor de funcţionare lucrurile se petrec astfel punctul de funcţionare se muta din A în B, pentru care se dezvoltă momentul de frânare Mf. Acelaşi efect de frânare recuperativă se obţine şi dacă se reduce tensiunea de alimentare (se trece pe caracteristica 2). Pentru U2 < U1 rezulta n1 < n0, deci se trece de pe caracteristica 1 pe caracteristica 2 (din A în C) pentru care, la turaţia n, apare un Mf < 0, ce tinde spre 0 pe măsură ce n → n1. Frânarea prin contraconectare Constă în schimbarea sensului de circulaţie a curentului prin indus, realizata prin schimbarea polarităţii tensiunii la bornele indusului cu păstrarea sensului de rotaţie; I r → −I r , M →−M f Prin inversarea polarităţii: U → −U , Iniţial: n =
Rr Rr U − * M = n0 − *M 2 k *φ k *φ k *φ 2

La

frânare:

Rr Rr U n=− + * M = − n0 + *M 2 k *φ k *φ k *φ 2

Grafic, lucrurile se prezintă ca în figură. A - punct de funcţionare (caracteristica 1) La inversarea polarităţii n0 →- n0, şi A → B, pentru care, M → Mf; apare frânarea din B → C, când va fi necesară întreruperea alimentării. Frânarea nu este totală, iar oprirea în C este dificilă. Se lucrează pe caracteristica artificială 3 şi nu pe cea naturală 2 pentru care apar solicitări electrice şi mecanice inadmisibile. 4. 3. d. Frânarea prin mărirea rezistenţei circuitului indusului
Caracteristicile de funcţionare în regim recuperativ

45 În acest caz se introduce un reostat de frânare înseriat indusului. Mărind rezistenta Rf se schimbă caracteristica de funcţionare şi totodată şi momentul motor M (se trece de pe caracteristica 1 pe caracteristica 2), turaţia scade din punctul B până in punctul C pentru care avem turaţie nulă (s-a realizat oprirea) si Mr = Ma, 5. Reglarea turaţiei motorului de curent continuu Motoarele de curent continuu sunt mai avantajoase în raport cu motoarele de curent alternativ în ceea ce priveşte reglarea vitezei, având un domeniu de reglare mai mare şi fiind mai economice. In montajul din figură reglarea turaţiei se realizează prin utilizarea a doua reostate ( Rs pentru reglarea curentului rotoric si Re p Reglarea turaţiei prin utilizarea a doua reostate e nt r u

Reglarea turaţiei motorului de curent continuu prin variaţia Ur

reglarea fluxului de excitaţie). Reglarea se realizează pe baza relaţiilor: U = E + I r ( Rr + Rs ) , dar U r = E + I r * Rr ⇒ U = U r + I r * Rs cu E = k * φ * n
E U − I r ( R r + R s ) U r + I r * R s − I r ( R r + R s ) U r − I r * Rr = = = , iar metodele de kφ kφ kφ kφ reglare a turaţiei sunt: 1 - prin variaţia tensiunii la bornele rotorului Ur, la n = ct. şi Φ = ct., 2 - prin variaţia fluxului de excitaţie Φ , la U = ct. şi Ur = ct., 3 - prin variaţia tensiunii sursei de alimentare U, la Φ = ct. 5.1. Reglarea turaţiei motorului de curent continuu prin variaţia Ur Se realizează conform montajului din figură în care avem: U = Ualim, Φ = ct, Rs – reostat serie, Rp – reostat derivaţie (paralel) Reglarea se bazează pe relaţiile: n=

46
U = U r + Rs * I s  U r = E − Rr * I r ,  I =I +I r p  s

E = k *φ * n U Ip = r Rd p
p

R + Rs U − r * I r , dar De cele mai multe ori R = ∞ ⇒ I p = 0 ⇒ n = kφ kφ U Rr + Rs − * M = n0 − m * M , în care, m este coeficientul M = k *φ * I r ⇒ n = kφ ( kφ ) 2 unghiular al caracteristicii. Rr 1. m1 = ( kφ ) 2 , - pe caracteristica naturală, Rr + R s 2. m2 = − ( kφ ) 2 - pe caracteristica artificială. Observaţie: teoretic 0 < n < n0 dar practic 0,35 n0 < n < n0 Dezavantaje : - Rs - este voluminos şi scump (funcţionare de durată), - la Mr mici, posibilităţile de reglare scad, - randament redus ,deci se foloseşte la motoare de puteri mici.

5.2. Reglarea turaţiei motorului de curent continuu prin variaţia Φ. Aceasta se poate face în două moduri: - cu reostat în circuitul IE, metodă aplicată la motoarele de puteri mici şi mijlocii, cu excitaţie în derivaţie; - prin utilizarea unei surse de tensiune reglabilă pentru alimentarea independentă a IE U = U r = ct , I e1 < I e2 ⇒Φ 1 < Φ 2

47 Cum însă: n =
R U − r 2 * M = n0 − m * M ⇒ no1 > no2 şi M1 > M2 kφ ( kφ )

Reglarea turaţiei prin modificarea fluxului la variantele derivaţie şi separată

Observaţie: - cu scăderea Φ se obţin caracteristici artificiale tot mai elastice; - deoarece caracteristica naturală 2 se obţine pentru Fmax ⇒ turaţia poate fi reglată numai în sens crescător; - pentru Φ << Φ n, fluxul de reacţie a indusului poate influenţa mult Φ de excitaţie şi caracteristica poate să devină urcătoare (funcţionare instabilă). Reglarea se limitează la n01 1 = . domeniul : n0 2 3

Caracteristicile mecanice pentru reglarea prin modificarea tensiunii

- deoarece cu Φ↓, Ir↑, acesta se limitează din considerente termice şi trebuie să ne încadrăm în hiperbola de putere ct.: N = n x M = ct., deci cu n↑, M↓ ; - randament care relativ puţin cu creşterea turaţiei datorită pierderilor pe Re şi Rr. 5.3. Reglarea turaţiei motorului de curent continuu prin variaţia tensiunii de alimentare. Metoda presupune o sursă proprie de alimentare a motorului, reglabilă, şi se foloseşte când este necesar un domeniu larg de reglare. Sursa poate fi: - un generator de c.c. rotativ; - o instalaţie de redresare cu tensiune reglabilă. R U − r 2 * M ⇒ no = f(U), M = ct.; se obţine astfel un domeniu larg Întrucât n = kφ ( kφ ) de reglare a turaţiei la M constant.

48 Pentru reglarea turaţiei la puteri mari se utilizează grupul generator - motor (Ward - Leonard) a cărui schemă se redă mai jos şi are următoare componenţă: - Mca - motor de curent alternativ trifazat care antrenează cele două generatoare de c.c. – E şi G; - E - excitatrice pentru alimentarea IEG şi IEM; - G - generator pentru alimentarea Mcc; Mca, G şi Mcc au puteri aproximativ egale, iar E este de putere mult mai mică (ce poate fi înlocuită cu un redresor la instalaţiile staţionare). Prin reglarea ReE se reglează Φ EE şi deci tensiunea UE de excitaţie a G şi Mcc. Prin reglarea ReG se reglează Φ EG, deci tensiunea U de alimentare a motorului Mcc. Inversarea polarităţii U, deci a sensului de rotaţie a Mcc se face prin perechile de contacte C1 şi C2 prin care se inversează Φ EG (prin ReG se reglează deci turaţia Mcc). Prin reglarea se reglează Φ eM, deci turaţia motorului M cc . Uneori inversarea sensului M cc se face prin inversarea Φ eM (prin inversarea polarităţii UE pentru iEM). Pornirea:  se reglează: ReG pe R maximă  ReM pe R minimă ⇒ U min şi Φ eM max  se selectează sensul de rotaţie prin contactele C1 sau C2;  se porneşte Mca şi se reglează REE până la obţinerea U e dorită;  se măreşte turaţia n prin micşorarea ReG (a tensiunii de alimentare a Mcc);  se continuă creşterea turaţiei prin mărirea ReM (regl. φe ). Obs.: dacă Φ EG scade ⇒ U scade şi Mcc devine generator iar G motor ⇒ frânarea sistemului
M

Grupul generator – motor Ward – Leonard

 

Oprirea (frânarea): se reduce turaţia din ReM (prin micşorarea rezistenţei lui); se reduce turaţia din ReG (prin mărirea rezistenţei lui);

49   când n = 0 se comandă schimbarea C1 cu C2; se micşorează ReG şi apoi se măreşte ReM , prin aceasta turaţia crescând în sens invers; Avantaje: reglarea continuă a turaţiei în limite largi; posibilitatea frânărilor lente sau bruşte (eventual cu recuperarea energiei); regimuri tranzitorii scurte; utilizarea unor reostate de mică putere ⇒ cost redus şi randament η ridicat; Dezavantaje: necesită cel puţin 3 maşini electrice; puterea este de circa 3 ori mai mare ca cea necesară la ML; randament global redus. Utilizări: maşini-unelte mari, utilaje mari pentru prelucrări la cald; macarale mari; ascensoare rapide; transport feroviar şi maritim.

   

  

   

6. Selsinul Selsinul nu este propriu zis o maşină motoare, ci un aşa numit traductor de poziţie; îl includem la acest capitol al maşinilor electrice deoarece el dezvoltă cuplu motor sau de frânare. El mai este numit şi transformator trifazic – monofazic, ca urmare a unor fenomene similare celor care se petrec intr-un transformator. In acest caz înfăşurarea primară este trifazică (trei înfăşurări înseriate) iar cea secundară – monofazică. Astfel, cele trei bobine din primar (m) induc trei t.e.m. în înfăşurarea secundară (a), a căror rezultantă va avea o mărime dependentă de poziţia indusului a faţă de cele trei bobine primare. Cele două maşini m1 (să o numit emiţătoare) şi m2 (receptoare) sunt legate în fază iar secundarele în fază şi opoziţie. Să presupunem deci că poziţia celor două indusuri a1 şi a2 este aceeaşi. În acest caz vectorii rezultantelor tensiunilor electromotoare din a1 şi a2 sunt egali şi au aceeaşi poziţie. În această situaţie cei doi curenţi i12 şi i21 sunt egali şi în opoziţie, suma lor fiind egală cu 0. Rotind indusul a1 (emiţătorul) într-un sens oarecare t.e.m. se modifica atât ca valoare cât şi ca direcţie. În acest caz, suma celor doi curenţi nu mai este 0 şi bobina a2 va fi parcursă de un curent diferenţă i12 – i21, care va determina un câmp magnetic. Acesta din urmă, în interacţiune cu câmpul determinat de înfăşurările inductorului, va produce un cuplu mecanic ce va roti pe a2 în sensul în care a fost rotit a1, până când noua poziţie a sa va coincide cu a rotorului emiţătorului, adică până când cei doi curenţi i12 şi i21 se vor egala (suma lor va fi din nou 0). Funcţionarea aceasta se produce numai teoretic atât de exact, deoarece pe măsură ce diferenţa dintre cei doi curenţi scade, cuplul care determină ocuparea unei poziţii similare de către

50 a2 faţă de a1 este din ce în ce mai redus şi, la un moment dat, prea mic pentru ca să mai asigure rotirea. Pentru a creşte precizia aceste sisteme se alimentează cu curenţi de frecvenţă ridicată, ceea ce duce la creşterea t.e.m. de inducţie şi astfel a valorilor absolute ale curenţilor i12 şi i21.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful