You are on page 1of 31

1

Curtea de Apel Bucuresti
Sectia CAF
DOSAR 4371/2/2012

Catre
Curtea de Apel Bucuresti
Sectia Contencios Administrativ si Fiscal
Domnului Presedinte,

Subsemnatul, reclamant-recurent DINCA EMIL-FLORIN, domiciliat in jud. Ilfov, comuna
NUCI, sat Micsunestii-Moara, si cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in
Bucuresti, strada Ienachita Vacarescu nr.17A, sector 4, la sediul Sindicatului Politistilor din
Romania "Diamantul",
Prin prezenta, in baza art. 6 din CEDO, in baza art. 21 din Constitutie, in baza art. 302-304 din
Vechiul Cod de Procedura Civila (VCPC), formulez
RECURS
impotriva sentintei nr. 7230 pronuntata la 20 decembrie 2012, de catre completul de judecata
compus din judecator Danciu Mirela, in dosarul aflat pe rolul CAB-Sectia SCAF sub
nr.4371/2/2012, in care m-am judecat in contradictoriu cu paratii:

1. Inspectoratul de Politie al Judetului Ilfov, cu sediul in Bucuresti, strada Fabrica de
Glucoza nr. 5-7, sector 2;
2. Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Afacerilor Interne si Ministerul Afacerilor
Interne, ambii cu sediul in Bucuresti, Piata Revolutiei nr.1A, sector 1

Pe care o consider netemeinica si nelegala, din urmatoarele motive:


Punctul nr. 1:
Hotararea instantei este netemeinica si nelegala in ceea ce priveste dispozitia de a se
formula recurs in termen de 5 zile de la comunicare, din urmatoarele doua motive:
2

Motivul nr.1.1
Dispozitia instantei prin care se fixeaza un termen de 5 zile de la comunicarea sentintei, pentru
formularea recursului, nu este intemeiata, concret, pe lege. Prin nemotivarea dispozitiei s-au
incalcat, de catre judecatorul Danciu Mirela:
a) dreptul reclamantului de a obtine o hotarare judecatoreasca motivata in drept, care rezulta din
prevederile art. 124 (1) din Constitutie, prevederile art. 129 alin.5, art.261 si art. 301 pct.7 si pct.
9 din Vechiul Cod de Procedura Civila;
b) prevederile art. 11 Cod Civil, intrucat judecatorul s-a sustras, fara drept, de la obligatia de a-si
motiva in drept, dispozitivul hotararii, in ceea ce priveste dispozitia prin care s-a fixat termenul
de 5 zile de la comunicarea sentintei, ca termen limita pentru depunerea recursului
c) prevederile art. 31 (2) din Constitutie, care impuneau judecatorului obligatia de a-l informa
corect, pe reclamant, prin hotararea judecatoreasca, cu privire la textele juridice concrete care
impuneau termenul limita de 5 zile, pentru depunerea recursului
d)principiul securitatii juridice intrucat nu este permis ca o hotarare judecatoreasca sa creeze
reclamantului sentimentul ca judecatorul a dispus arbitrar, cu privire la cauza sa;
e) dreptul reclamantului de acces la justitie, reclamantul fiind impiedicat sa conteste in recurs,
eventualul temei legal pe care l-a avut eventual, in vedere, judecatoarea Danciu Mirela, cand a
fixat termenul limita pentru depunerea recursului, la 5 zile de la comunicarea sentintei.
f) luand in considerare toate cele de mai sus, dreptul reclamantului la un proces echitabil,
prevazut de art. 6 din CEDO.
Motivul 2.1.
Sentinta recurata, prin faptul ca fixeaza termenul limita de exercitare a recursului reclamantului,
la 5 zile de la comunicare, este data cu incalcarea art.6 din CEDO, cu incalcarea art. 485(1)
din NCPC, care stabileste un termen de exercitare a recursului de 30 zile de la comunicare, si cu
incalcarea principiului nediscriminarii.
Motive si argumente, pe larg
Prealabil, facem urmatoarele precizari:
Motivul nr. 2.1 este construit pe prezumtia reclamantului ca, prin dispozitia din sentinta civila
nr.7230, prin care s-a limitat termenul de exercitare a recursului, la 5 zile de la comunicarea
sentintei, judecatorul Danciu Mirela ar fi putut sa aibe in vedere, prevederile art. 4 alin.3 din
Legea 554/2004, in forma anterioara modificarii aduse prin art.54 din Legea 76/2012 precum si
prevederile art. 3 (2) si art.6 din legea 76/2012, art.24, art.25 si art.27 din Noul Cod de Procedura
Civila (NCPC).
3

Mai jos vom argumenta, motivat, ca prevederile art. art. 3 (2) si art.6 din legea 76/2012, art.24,
art.25 si art.27 din Noul Cod de Procedura Civila (NCPC) incalca Conventia Europeana pentru
Apararea Drepturilor Omului si incalca Constitutia Romaniei intrucat, pentru situatii juridice
similare, Legiuitorul a impus un tratament juridic diferentiat, care provoca inechitate si
discriminare intre categorii de justitiabili.
In acest sens, in baza art. 6 din CEDO si in baza art. 29 din Legea 47/1992, ridicam
Exceptia de neconstitutionalitate
a art. 3(2), art.6 din Legea 76/2012 si a art. 24, art.25 si art. 27 din NCPC
care sunt neconstitutionale in sensul in care ofera ultraactivitate prevederilor art. 4(3) din Legea
554/2004 (in forma anterioara modificarii aduse prin art.54 din Legea 76/2012), cu consecinta
impiedicarii reclamantului-recurent sa beneficieze, in rand cu ceilalti justitiabili, de prevederile
mai favorabile ale legii noi (art.485 (1) NCPC), care au extins limita termenului de recurs la 30
de zile si care permit exercitarea, in conditii mai bune, a dreptului la recurs si la aparare.


Motive in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate:

Astfel, prevederile art. 4(3) din Legea 554/2004, care stabileau ca "Soluţia instanţei de contencios
administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de
urgenţă şi cu precădere", si-au incetat valabilitatea, la 02.06.2012, ca urmare a modificarilor aduse
art.4 (3) prin Legea 76/2012, pentru categoria justitiabililor care incep procese in baza NCPC. In
prezent, intrucat ca urmare a modificarii aduse art. 4(3) din Legea 554/2004, prin Legea
76/2012, nu mai exista norma speciala care sa stabileasca un termen de exercitare a recursului la
hotararea prin care s-a solutionat exceptia de nelegalitate a unui act administrativ, termenul de
recurs este cel de 30 zile de la comunicarea hotararii, stabilit prin art.485 (1) NCPC.
Analizand situatia reclamantului, care face parte din categoria justitiabililor care au ridicat
exceptii de nelegalitate a actelor administrative, sub legea veche, prin comparatie cu justiabilii
care au inceput procese sub legea noua, observam ca, in timp ce justitiabilii care au inceput
procese si au ridicat exceptii de nelegalitate a actelor administrative, dupa intrarea in vigoare a
Legii 76/2012 si dupa intrarea in vigoare a NCPC, beneficiaza de un termen de 30 de zile de la
comunicarea sentintei prin care s-a solutionat exceptia de nelegalitate, pentru a-si exercita calea
de atac, reclamantul-recurent a fost impiedicat sa beneficieze de prevederile mai favorabile ale
art. 485(1) NCPC, fiind tinut de art. 3(2), art.6 din Legea 76/2012 si a art. 24, art.25 si art. 27 din
NCPC sa exercite recursul sau in termen de max. 5 zile de la comunicare.

In lumina celor de mai sus, consideram ca prevederile art. 3(2), art.6 din Legea 76/2012 si a art.
24, art.25 si art. 27 din NCPC sunt neconstitutionale in sensul in care ofera ultraactivitate
prevederilor art. 4(3) din Legea 554/2004 (in forma anterioara modificarii aduse prin art.54 din
Legea 76/2012), impiedicand astfel, pe reclamantul-recurent sa beneficieze, in rand cu ceilalti
4

justitiabili, de prevederile mai favorabile ale legii noi, care au extins limita termenului de recurs
la 30 de zile si care permit exercitarea in conditii mai bune a dreptului la recurs si la aparare.
Din aceasta perspectiva, prevederile art. 3(2), art.6 din Legea 76/2012 si a art. 24, art.25 si art.
27 din NCPC incalca:

 dreptul reclamantului recurent de a nu fi discriminat, prevazut de art. 14
din CEDO si art.16 din Constitutie;
 dreptul reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din CEDO,
de art.21, art.124 din Constitutie;
 prin incalcarea art.14 si art.16 din CEDO, incalca si art.20 din Constitutie;
 principiul suprematiei Constitutiei cu sediul in art. 1(5) din Constitutie;



Punctul nr.2
Hotararea instantei este netemeinica si nelegala intrucat nu a respectat conditiile de continut
ale unei hotarari judecatoresti, prevazute imperativ de prevederile art.261 pct.2 din vechiul Cod
Procedura Civila, care impun aratarea numelui" mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al
avocaţilor" pentru partile participante in proces. Va rugam sa observati ca, judecatorul cauzei, nu
se putea sustrage de la obligatia de a mentiona in hotarare, "numele mandatarilor sau
reprezentanţilor legali şi al avocaţilor" partilor, fiindu-i aceasta conduita interzisa de art. 1(5),
art.16 si art.124 din Constitutie, precum si de art. 11 din Codul Civil potrivit caruia " Nu se poate
deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică
sau de la bunele moravuri. "
Mai mult, prin omisiunea de a se mentiona in sentinta nr.7230/2012, "numele mandatarilor sau
reprezentanţilor legali şi al avocaţilor", judecatorul a incalcat:
a) principiul securitatii raporturilor juridice, intrucat din hotarare nu se mai pot
determina participantii " "actorii" in proces.
b) principiul publicitatii procesului, prevazut de art. 6 (1) din CEDO si art. 47 din
Carta Fundamentala a Drepturilor Uniunii Europene;
c) dreptul reclamantului Dinca Emil Florin, prevazut de art.31(2) din Constitutie,
de a fi informat " corect" de catre autoritatile publice, cu privire la treburile de
interes personal;
d) obligatia, in sarcina judecatorului, ca hotararea judecatoreasca să reflecte
adevarul, obligatie care rezulta din prevederile art.129 alin.5 si art. 261 VCPC. Va
invederam ca, prin omisiunea judecatorului de a mentiona, in sentinta 7230/2012,
5

numele reprezentantilor paratelor MAI si IGPR, s-a creat o falsa impresie ca
paratele MAI si IPJ Ilfov ar participat direct la proces si si-ar fi exercitat direct si
personal, drepturile procesuale, ceea ce este in contra legilor naturii si in contra
dreptului, intrucat paratele MAI si IPJ Ilfov sunt persoane juridice (si deci fictiuni
juridice) care nu au existenta materiala si nu pot sa faca acte materiale, specifice
fiintelor umane. Paratele MAI si IPJ Ilfov nu pot sa intocmeasca intampinari, nu
pot sa le depuna la instanta, nu pot sa se prezinte personal in fata judecatorului, nu
pot lua cuvantul, nu pot ridica exceptii, toate acestea fiind facute doar de catre
persoane fizice, in numele si pe seama persoanei juridice.
e) dreptul reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art.6 din CEDO.
Din punctul nostru de vedere, obligatia impusa de lege, de a se arata in hotararea
judecatoreasca, numele "mandatarilor sau reprezentantilor legali si avocatilor"
partilor, reprezinta una dintre garantiile ce caracterizeaza un proces echitabil si
public, condus de o instanta independenta si impartiala. Faptul ca judecatorul
Danciu Mirela s-a sustras de la aceasta obligatie dovedeste ca judecatorul a avut
ceva de ascuns si dovedeste ca judecatorul a condus procesul nelegal si lipsit de
impartialitate, in special in ceea ce priveste modul in care a solutionat exceptiile
ridicate de reclamant, privind lipsa calitatii de reprezentant, pentru paratele MAI si
IPJ Ilfov, a compartimentelor interne ale acestora. Este evident ca daca judecatorul
ar fi mentionat in hotararea sa, ca paratele MAI si IPJ Ilfov au fost
"reprezentate" in proces, de catre niste compartimente interne al paratelor,
nerecunoscute de lege, ca subiecte de drepturi si obligatii procesuale, incalcarea
legii de catre judecatorul Danciu Mirela ar fi fost strigatoare.

Punctul nr.3
Sentinta nr. 7230/2012 este netemeinica si nelegala, atat in ceea ce priveste dispozitia
judecatorului de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei inexistentei Instructiunilor MAI
nr.1111/2005, cat si in ceea ce priveste considerentele care au stat la baza dispozitiei.
Pe langa faptul ca atat motivarea cat si dispozitia au fost contrare legii, judecatorul Danciu
Mirela a incalcat si prevederile art.6 din CEDO intrucat judecatorul a ignorat motivele de drept
si argumentele reclamantului, asa cum au fost expuse in continutul exceptiei, care sustineau
admisibilitatea exceptiei, fara a le cuprinde judecatorul, corespunzator, in hotararea sa si fara a
motiva judecatorul, de ce au fost inlaturate.
Din punctul nostru de vedere, Exceptia inexistentei Instructiunilor MAI 1111/2005, trebuia a fi
admisa pentru a fi cercetata si trebuia imperios solutionata de judecator, intrucat judecatorul era
obligat sa dea o hotarare in numele legii iar instructiunile MAI 1111/2005, fiind inexistente, nu
6

puteau fi utilizate pentru a se solutiona, de catre judecator, in baza acestora, exceptiile lipsei
calitatii de reprezentant.La data judecatii:
 dreptul national in vigoare prevedea ca actul normativ nepublicat este inexistent si
implicit, inopozabil cetatenilor;
 Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauze contra Romaniei, era in sensul ca
un act normativ care nu este publicat in Monitorul Oficial, nu este considerat "accesibil"
si nu constituie " lege";
 Practica Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene era in sensul ca un act normativ
nepublicat, nu este opozabil particularilor.

Pentru a se percepe cu claritate, de catre onorata instanta de recurs, netemeinicia si nelegalitatea
sentintei nr.7230/2012, atat in ceea ce priveste dispozitia judecatorului de respingere a exceptiei
cat si in ceea ce priveste considerentele care au stat la baza dispozitiei, mai jos vom expune
urmatoarele:
3.1. Contextul procesual in care reclamantul a ridicat exceptia;
3.2.Vom demonta cele doua rationamentele gresite, formulate de catre judecator, care au
stat la baza respingerii exceptiei inexistentei Instructiunilor, ca fiind inadmisibila;

3.1. Contextul procesual in care reclamantul a ridicat exceptia

Observand din intampinarile si punctele de vedere ale partilor adversare, ce i-au fost comunicate
de catre instanta, ca, in ambele, in partea introductiva a acestora, se pretindea, in mod absurd, ca
paratele ar fi reprezentante de compartimente interne ale acestora, reclamantul ridicase
exceptiile de lipsa calitatii de reprezentant, fata de compartimentele interne ale paratelor care,
pretins reprezentau in proces, pe parate.
In apararile ce s-au formulat, de catre persoanele fizice care faceau in realitate, ilegal,
reprezentarea paratelor MAI si IPJ Ilfov, sub paravanul compartimentelor interne care pretins le-
ar fi reprezentat pe parate, s-au invocat prevederile instructiunilor MAI 1111/2005, nepublicate,
ca pretins sediu, pentru dreptul acestor compartimente interne, de a face reprezentare procesuala
pentru parate.
Avand in vedere ca prevederile Instructiunilor 1111/2005 au fost invocate de catre falsii
reprezentanti ai partilor adversare, reclamantul a ridicat la randul sau, exceptia inexistentei
Instructiunilor 1111/2005, solicitand instantei citam :
"In baza principiului legalitatii, al disponibilitatii, al aplicabilitatii in timp a legii, solicitam
EXPRES, instantei, sa verifice si sa constate inexistenta ca act normativ a instructiunilor
1111/2005, la data la care, reprezentantii aparenti ai paratelor, prin invocarea normei
7

administrative, urmaresc aplicarea acesteia pentru justificarea unei situatii juridice concrete,
actuale, respectiv sa se legitimeze ca reprezentanti in proces".
Mai, mult, dupa ce a respins exceptia, ridicata de reclamant, a inexistentei instructiunilor MAI
1111/2005, ca fiind inadmisibila, instanta a solutionat exceptiile ridicate de reclamant privind
lipsa calitatii de reprezentant a Directiei Generale Juridice si privind lipsa calitatii de
reprezentant a Compartimentului Juridic din cadrul IPJ Ilfov, folosind impotriva reclamantului,
Instructiunile MAI 1111/2005, ca pretins temei legal, pentru a respinge cele doua exceptii.
Din cele de mai sus, rezulta ca exceptia ridicata de reclamant, privind inexistenta Instructiunilor
1111/2005 ca act normativ, a fost justificata si avut o stransa legatura cu cauza, Instructiunile
fiind invocate, pentru prima oara, de catre reprezentantii aparenti ai paratelor si fiind utilizate
ulterior, de catre judecator, impotriva reclamantului, pentru a se respinge exceptiile lipsei calitatii
de reprezentant.

3.2.motivele pentru care cele 2 rationamente formulate de judecatorul Danciu
Mirela si care au stat la baza respingerii exceptiei inexistentei Instructiunilor, ca
fiind inadmisibila, sunt fundamental gresite


Esential, la baza dispozitiei de respingere a exceptiei inexistentei Instructiunilor
1111/2005, au stat grave erori de drept si inacceptabile, venind din partea unui judecator de
nivel de curte de apel. In cadrul rationamentului sau vicios, expus la pag. 4-5 in sentinta,
judecatoarea Danciu a dovedit ca nu cunoaste distinctia intre "inexistenta actului juridic" si
nelegalitatea sau nulitatea actului juridic, facand o gresita "echivalenta" intre acestea, si a mai
retinut gresit, judecatorul, ca exceptia inexistentei Instructiunilor MAI 1111/2005 ar fi fost
inadmisibila intrucat reclamantul ar fi avut la dispozitie o cerere in realizarea dreptului care,
conform judecatoarei ar fi fost " o cerere de anulare a I nstructiunilor 1111/2005".

Cu alte cuvinte, respingerea exceptiei a fost determinata, esential, de incompetenta
profesionala a judecatoarei Danciu Mirela (incompetenta care poate fi perceputa, ca un factor
obiectiv, de lipsa de impartialitate a unui judecator), de erorile de drept ale judecatoarei si de
dispretul acesteia fata de Constitutie si de lege.

Ca o paranteza, este necesar sa precizam ca aprecierea pe care o facem cu privire la
"incompetenta" profesionala a judecatorului Danciu nu este una ireverentioasa, ci una obiectiva,
dovedita pe deplin de confuzia grava, incredibila, facuta de judecatoare, intre doua sanctiuni
juridice si intre ipotezele juridice care determina aplicarea acestora, precum si de alte greseli
grave savarsite de judecatoare in proces, cum ar fi perceptia judecatoarei ca, structuri interne ale
unor persoane juridice, pot sa le reprezinte pe acestea, intr-un proces. Pe de alta parte, termenul
8

"incompetenta" este un termen juridic, fiind introdus prin art.5 din Legea 571/2004 privind
avertizorii publici, unde se stabileste dreptul cetatenilor de a reclama, acte de "incompetenta
sau neglijenta in serviciu", savarsite de personalul autoritatilor publice.

Incheind paranteza, va rugam sa observati urmatoarele:

La pag 4-5 in sentinta, ca judecatoarea a formulat doua rationamente alternative, ambele
gresite si ambele incheiate cu concluzia gresita ca exceptia inexistentei Instructiunilor MAI
1111/2005, ar fi inadmisibila.

Pe larg,

In rationamentul nr.1, judecatorul a pornit de la premisa falsa ca ar exista o
echivalenta intre "exceptia inexistentei actului normativ" si "exceptia de nelegalitate a
actului administrativ" si a concluzionat gresit ca exceptia inexistentei instructiunilor MAI
1111/2005, nu ar avea legatura cu solutionarea fondului cauzei. Concluzia trasa de judecator,
in baza rationamentului nr.1, este gresita, intrucat intre "inexistenta actului normativ" si
intre "nelegalitatea actului normativ", precum si intre "exceptia inexistentei actului juridic
normativ" si "exceptia de nelegalitate a actului juridic", nu putea exista nici confuziune si nici "
echivalenta", cum a considerat, gresit, judecatorul Danciu Mirela.

Motivele impotriva "echivalentei" celor doua exceptii, sunt multiple si mai mult decat
evidente, dupa cum urmeaza:

In primul rand, cele doua exceptii au temeiuri de drept distincte. Exceptia de
nelegalitate are temei in art. 4 din Legea 554/2004 iar exceptia de inexistenta are temei in
art. 6 din CEDO, art. 100 (1) din Constitutie ( "În exercitarea atribuţiilor sale,
Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.") , art. 108(4) din Constitutie ("Hotărârile şi
ordonanţele adoptate de Guvern (...) se publică în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei."), cu aplicarea principiului
analogiei.

In al doilea rand, va rugam sa observati ca nelegalitatea actului administrativ, cu
consecinta inopozabilitatii acestuia fata de reclamant, intervine pentru nerespectarea de
catre emitentul actului, a unor conditii " ad validitatem", impuse de legea in vigoare, la
data emiterii actului.
Prin comparatie, Inexistenta actului normativ intervine ca sanctiune pentru nerespectarea
unei conditii " ad probationem" a actului normativ, care trebuie indeplinita ulterior
momentului emiterii actului. Inexistenta actului administrativ normativ survine ca urmare
9

a nerespectarii conditiei de publicitate a actului normativ. Publicitatea actului normativ
se asigura, publicandu-se actul, dupa emitere, in Monitorul Oficial. Art. 11 (5) din Legea
24/2000, reglementeaza cu claritate ca, actele administrativ-normative, se publica dupa ce
au fost semnate de emitent.

In concluzie, in lumina celor de mai sus, intre exceptia inexistentei actului normativ
nepublicat si exceptia nelegalitatii actului administrativ nu poate exista "echivalenta".
De altfel chiar si Inalta Curte de Casatie si Justitie, a facut distinctie in cauzele sale, intre
inexistenta actului si nelegalitatea actului.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, in decizia civila nr.2792 din 30 octombrie 2008, a
apreciat ca, citam :"Sancţiunea nepublicării actului administrativ normativ este aceea a
inexistenţei actului astfel emis."
In Decizia 1080 din 20 februarie 2012, ICCJ a retinut :
"Art. 4 din Legea nr. 554/2004, reglementează o tehnică juridică prin care o parte într-
un proces, căreia i se opune un act administrativ pe care îl consideră nelegal, poate cere
ca instanţa de contencios să verifice legalitatea actului, în situaţia în care actul este
declarat nelegal, acesta devenind inopozabil părţii împotriva căreia a fost invocat.
Admiterea excepţiei de nelegalitate are drept consecinţă blocarea efectelor actului
administrativ contestat, fără însă a-i afecta validitatea, astfel încât actul în discuţie deşi
valid, odată ce a fost declarat nelegal rămâne inoperant în cadrul litigiului respectiv.
De aceea, instanţa de contencios administrativ, admiţând excepţia de nelegalitate nu
poate dispune anularea actului administrativ - ca în situaţia în care ar fi fost investită cu
o acţiune în anulare în temeiul art. 8 din aceeaşi lege - ea trebuind să se rezume doar la
a constata nelegalitatea actului administrativ atacat incidental, pe cale de excepţie. "


Retinand ca ar exista o pretinsa "echivalenta" intre exceptia inexistentei si exceptia
nelegalitatii actului administrativ, judecatorul Danciu Mirela a dovedit un singur lucru si
anume ca nu cunoaste Constitutia si legea, sau daca le cunoaste, le dispretuieste, aceasta
atitudine necaracterizand un "judecator" adevarat.


In rationamentul nr.2, judecatorul a confundat in mod grav o cerere in constatarea
inexistentei unui act normativ, cu o cerere in constatarea existentei sau inexistentei unui drept,
tragand concluzia gresita ca exceptia inexistentei instructiunilor MAI 1111/2005 ar fi
10

inadmisibila intrucat reclamantul ar fi avut la dispozitie o cerere in realizarea dreptului, respectiv
o "cerere in anularea instructiunilor MAI 1111/2005".

In lumina celor de mai sus, va rugam sa constatati ca sentinta nr. 4372/2012 este nelegala
si netemeinica, atat in ceea ce priveste dispozitia judecatorului de respingere a exceptiei de
inexistenta a Instructiunilor MAI 1111/2005, cat si in ceea ce priveste considerentele care au stat
la baza dispozitiei, fiind data cu incalcarea:

a) dreptului reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din CEDO;
b) principiul disponibilitatii si principiul contradictorialitatii;
c) principiul rolului activ al judecatorului in vederea aflarii adevarului si in vederea pronuntarii
unei solutii intemeiate pe lege;
d) principiul egalitatii armelor in proces intrucat desi instanta a permis partilor adversare sa se
apere invocand prevederile Instructiunilor MAI 1111/2005, impotriva reclamantului, instanta nu
a permis reclamantului sa critice Instructiunile MAI 1111/2005, pentru inexistenta juridica, cu
consecinta ineficientei juridice a acestor instructiuni, in proces;
d) principiul legalitatii procesului civil;



Punctul nr. 4) Sentinta 7230/2012 este netemeinica si nelegala atat in ceea ce priveste dispozitia
de respingere ca inadmisibila, a exceptiei de nelegalitate a OMAI 100/2011, cat si in ceea ce
priveste considerentele care au stat la baza dispozitiei, pentru urmatoarele motive:

Retinand ca exceptia inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate a OMAI 100/2011, a fost
ridicata de catre MAI prin falsul reprezentant, compartimentul intern al MAI cu denumirea
"Directia Generala Juridica", si observand ca, fata de acest compartiment, fusese ridicata de
catre reclamant, o exceptie a lipsei calitatii de reprezentant pentru MAI, nesolutionata, instanta,
din punctul nostru de vedere, nu putea lua in considerare nici o exceptie ridicata de falsul
reprezentant, compartimentul intern al MAI, mai inainte de a solutiona exceptia lipsei calitatii de
reprezentant a acestui compartiment.

Admitand pentru a fi cercetata, o exceptie care fusese ridicata de un compartiment intern
al paratei MAI, cu privire la care reclamantul ridicase anterior exceptia lipsei calitatii de
reprezentant si care inca nu fusese solutionata, judecatoarea Danciu Mirela s-a antepronuntat
asupra exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a compartimentului Directia Generala Juridica.

Mai mult, admitand spre a fi judecata, o exceptie care era ridicata de o entitate care nu era
"persoana" si care general, nu putea avea, nici un drept sau obligatie juridica, si particular, nu
11

avea nici un drept procesual, in procesul reclamantului, instanta a incalcat grav principiul
securitatii raporturilor juridice precum si principiul legalitatii procesului civil.

Suplimentar, in aceea ce priveste rationamentul pentru care instanta a respins
exceptia de nelegalitate a OMAI 100/2011 ca fiind inadmisibila, acesta este gresit, din
urmatoarele motive:
Instanta a interpretat si aplicat gresit prevederile art. 4 din Legea 554/2004,
retinand instanta, eronat, ca exceptia nelegalitatii OMAI 100/2004, ar viza un act
administrativ, de care nu depinde solutionarea litigiului pe fond. Judecatorul
Danciu Mirela a ignorat insa, nejustificat, sa retina si sa valorifice ca, de
judecarea exceptiei de nelegalitate a OMAI 100/2011, depindea solutionarea
fondului unui alt litigiu, cu care deseamenea instanta fusese investita, de
reclamant, sa-l solutioneze, si anume litigiul privind pretinsa calitate de
reprezentant a DGJ, pentru MAI.
Din aceasta perspectiva, solutionarea exceptiei de nelegalitate a OMAI
100/2011 era legitima intrucat influenta solutionarea, pe fond, a ligiului prind
lipsa calitatii de reprezentant a DGJ, pentru MAI, care, la randul ei, influenta
modul de solutionare a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, intrucat nici
o aparare si exceptie formulata de entitatea DGJ, in contra reclamantului, nu ar
fi fost luate in considerare de catre instanta de judecata.
Nu in ultimul rand, va rugam sa retineti ca respingerea ca inadmisibila, a exceptiei de
nelegalitate a OMAI 100/2011, ca de altfel si a exceptiei de inexistenta a Instructiunilor MAI
1111/2005, denota un mare cinism din partea judecatorului Danciu Mirela care in sentinta, la
pagina 5 paragraful ultim ( la 2 paragrafe distanta de paragraful in care si-a expus rationamentul
de respingere a exceptiei de nelegalitate a OMAI 100/2011) a formulat un rationament de
respingere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a Directiei Generale juridice, intemeiat exact
pe prevederile Instructiunilor MAI 1111/2005 (nepublicate si inexistente ca act normativ) si pe
prevederile OMAI 100/2011, norme pe care, anterior, refuzase sa le verifice din perspectiva
criticilor aduse de reclamant.
Fata de cele de mai sus, va rugam sa retineti ca, prin respingerea ca inadmisibila a exceptiei de
nelegalitate a OMAI 100/2004, judecatorul Danciu Mirela a incalcat:
a) dreptul reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din CEDO;
b) principiul disponibilitatii si principiul contradictorialitatii;
c) principiul rolului activ al judecatorului in vederea aflarii adevarului si in vederea pronuntarii
unei solutii intemeiate pe lege;
d) principiul egalitatii armelor in proces intrucat desi instanta a permis partilor adversare sa se
apere invocand prevederile OMAI 100/2011 impotriva reclamantului, instanta nu a permis
reclamantului sa critice prevederile acestui ordin, pentru neconformitate cu legea;
d) principiul legalitatii procesului civil;
12


Punctul nr.5 Sentinta nr. 7230/2012 este netemeinica si nelegala in ceea ce priveste dispozitia
de respingere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentat a dlui Nica Emanuel Marin, pentru parata
IPJ Ilfov, din urmatoarele motive:

Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a domnului NICA Emanuel Marin era
perfect fondata si intemeiata intrucat numitul NICA Emanuel Marin nu a depus, la dosarul de
judecata, dovada calitatii de reprezentant legal, in conditiile art.83 (3) VCPC, potrivit caruia "
Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale."
Rugam instanta de recurs sa observe ca art. 83 (3) este o norma imperativa de la care dl Nica
Emanuel si judecatorul Mirela Danciu nu puteau deroga, fiind tinuti sa o respecte in baza art.
1(5), art. 16 din Constitutie, art. 11 din Codul Civil. Suplimentar, va rugam sa retineti ca, in
masura in care observa ca reprezentantul IPJ Ilfov nu si-a dovedit calitatea conform legii,
judecatorul Danciu Mirela era obligata de art. 161 din VCPC sa anuleze orice cerere facuta de
respectivul, in proces.
Eludand , prevederile art. 83(3) si art. 161 C. Pr. Civ, si incalcand obligatia sa instituita de art.
129 alin.5 VCPC, potrivit caruia judecatorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele
legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii
faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale
judecatorul Danciu Mirela a constatat , pe baza unei prezumtii, ca numitul NICA Emanuel
Marin ar fi fost reprezentant legal al IPJ Ilfov, ceea ce nu ii era permis judecatoarei, intrucat art.
83(3) VCPC impunea imperativ, dovada cu inscris.
In lumina celor de mai sus, va rugam sa retineti ca, la baza respingerii exceptiei lipsei calitatii de
reprezentant a dlui Nica Emanuel Marin, nu a stat un rationament intemeiat pe lege ci unul
construit pe "prezumtii", si nu au stat mijloace prevazute de legea procesuala, in dovedirea
calitatii de reprezentant.
Judecatoarea a respins exceptia, ilegal, in baza unor prezumtii care nu ii erau permise
judecatoarei, in conditiile in care legiuitorul instituise la art. 83(3) VCPC cerinta obligatorie a
dovedirii cu inscris, a calitatii de reprezentant si la art.161 VCPC instituise si o sanctiune pentru
nerespectarea acestei obligatii procesuale.
Fata de cele de mai sus, va rugam sa constatati ca sentinta 7230/2012, in ceea ce priveste
dispozitia de respingere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a dlui Nica Emanuel Marin, a
fost data cu:
a) principiul legalitatii procesului civil, cu sediul in art. 1(5), art. 16, art. 124 art. 126 (2) din
Constitutie, art.261 VCPC;
b) prevederilor art. 129(5) coroborate cu art. 83(3) si art. 161 VCPC;
c) prevederilor art. 11 din noul Cod Civil;
13

c) dreptul reclamantului la aparare si la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din CEDO.

Punctul nr.6 Sentinta recurata este netemeinica si nelegala, atat in ceea ce priveste dispozitia
prin care s-a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant, pentru parata IPJ Ilfov, a
compartimentului intern al acestei persoane, cu denumirea Compartimentul juridic cat si in ceea
ce priveste considerentele care au stat la baza luarii acestei dispozitii, pentru urmatoarele motive:

Sentinta este netemeinica si nelegala intrucat:

 rationamentul care a stat la baza dispozitiei, s-a intemeiat exclusiv pe prevederile
art.6 din Instructiunile MAI 1111/2005, care instructiuni erau inexistente ca act
normativ, la momentul la care s-au aplicat pentru a legitima pretinsa calitate de
reprezentant a compartimentului juridic, in baza art. 100, art. 108(4) din
Constitutie, cu aplicarea principiului analogiei;

 in subsidiar, sub rezerva verificarii prealabile a inexistentei instructiunilor,
prevederile art.6 din Instructiunile nepublicate, care au fost citate, meticulos, de
catre judecator, la pagina 5 in sentinta, paragraful penultim, nu sustineau, de nici
un fel, pretentia ca compartimentul intern ar fi avut dreptul de a face acte de
reprezentare procesuala pentru MAI;

 instanta a ignorat, nejustificat, toate argumentele si motivele de drept, care au
fost numeroase, expuse de reclamant, in continutul exceptiei scrise privind lipsa
calitatii de reprezentant a compartimentului juridic. Aceste argumente si motive
de drept nu au fost nici consemnate in hotarare si nici nu s-au mentionat
eventualele motive pentru care au fost inlaturate de catre judecator;

 desi cadrul procesual privind reprezentarea procesuala era clar stabilit de Codul
de Procedura Civila, de Legea 514/2003 si de Legea 51/1995, dispozitia si
rationamentul judecatorului nu s-au intemeiat in nici un fel, pe prevederile legale
incidente, in materia reprezentarii procesuale.

Avand in vedere ca instanta de judecata, a respins ca fiind inadmisibila, exceptia inexistentei
Instructiunilor MAI 1111/2005 cu consecinta ca instanta nu a mai verificat si solutionat exceptia
pe fond,
Avand in vedere ca instanta de recurs este obligata sa solutioneze recursul in baza legii si avand
in vederea ca pentru exercitarea unui control efectiv de legalitate a sentintei 77230/2012, instanta
de recurs este obligata sa lamureasca daca Instructiunile MAI 1111/2005, existau la data la care
s-a judecat exceptia de lipsa a calitatii de reprezentant, pentru IPJ Ilfov, a compartimentului
intern cu denumirea " compartimentul juridic"
14

Avand in vedere ca un judecator este obligat sa cunoasca dreptul din oficiu si sa solutioneze un
litigiu pe baza legii,

In temeiul dreptului reclamantului-recurent la aparare si la un proces echitabil, prevazut de art.6
din CEDO si art.10 din Legea 304/2004,
In temeiul art 1(3), art. (5), art.16 si art.21 din Constitutia Romaniei,
In temeiul art.100 si art.108 (4) din Constitutie, cu aplicarea principiului analogiei,

Ridicam


Exceptia inexistentei Instructiunilor MAI 1111/2005, in perioada in care s-a judecat si
solutionat, de catre judecator Danciu Mirela, cauza inregistrata pe rolul CAB- Sectia
Contencios Administrativ si Fiscal sub nr. 4371/2/2012



Motive si argumente pe larg, in sustinerea cererii noastre de constatare, pe cale de exceptie, a
inexistentei Instructiunilor 1111/2005, la data procesului:

Pentru a solutiona temeinic si legal, un litigiu dedus judecatii, un judecator este obligat sa
identifice textele normative aplicabile pentru solutionarea concreta a cauzei dedusa judecatii si
sa verifice, mai inainte de a le aplica, daca acestea erau eficace sau ineficace, la data nasterii
situatiei juridice a carui solutionare reclama aplicarea lor.

"Cauzele de ineficacitate" ale unui act normativ sunt toate acele situatii juridice, in care, din
diferite cauze, actul normativ este impiedicat sa produca efecte.

Inexistenta actului juridic normativ, nulitatea actului normativ, suspendarea efectelor actului,
abrogarea, sunt toate cauze de ineficacitate, distincte, ale unui act normativ.

In cursul judecatii procesului 4371/2/2012, finalizat prin pronuntarea sentintei nr. 7230/20
decembrie 2012, Instructiunile MAI nr.1111/2005, nu indeplineau nici una dintre cele doua
formalitati de publicitate, prevazute imperativ de cadrul legal national, in vigoare, imprejurare
care atragea asupra acestora sanctiunea inexistentei, cu consecinta inopozabilitatii actului
inexistent, atat fata de reclamant cat si fata de judecatorul Danciu Mirela.

Din perspectiva dreptului comunitar si in materia drepturilor omului, in cursul procesului, ca
urmare a nepublicarii continutului Instructiunilor MAI 1111/2005, in Monitorul Oficial,
Instructiunile MAI 1111/2005:
 nu se incadrau in exigentele CEDO cu privire la accesibilitatea si previzibilitatea legii,
neavand deci, din perspectiva Curtii de la Strasbourg, calitate de "lege"
15

 nu respectau nici exigentele dreptului comunitar, in materia publicitatii actelor
normative, Curtea de la Luxembourg, retinand, in jurisprudenta sa, ca un act normativ
comunitar, care nu este publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nu este opozabil
particularilor.

Intrucat, din Constitutia Romaniei prin art.20 si art.148, precum si din prevederile art. 3 si art.4
din noul Cod de Procedura Civila, rezulta necesitatea de a se cerceta si aplica prioritar, normele
si principiile de drept comunitar si in materia drepturilor omului, mai jos vom argumenta cu
prioritate asupra imprejurarii ca starea de nepublicare a instructiunilor MAI nr.1111/2005 era
incompatibila cu dreptul comunitar si cu dreptul european in materia drepturilor omului si, in
subsidiar ca starea de nepublicare in MO a Instructiunilor MAI 1111/2005 atragea sanctiunea
inexistentei instructiunilor in fondul activ al legislatiei precum si inopozabilitatea instructiunilor
MAI 1111/2005, atat fata de judecator cat si fata de reclamant.

Argumente cu privire la imprejurarea ca
starea de nepublicare a instructiunilor MAI
nr.1111/2005 era incompatibila cu dreptul
comunitar si cu dreptul european in
materia drepturilor omului
Astfel,
Principiul transparentei activitatii normative a autoritatilor publice centrale este un principiu
de drept comunitar si in materia drepturilor omului, avand sediu in art.15 si art. 297, art.298
din Tratatul de Functionare al UE (TFUE), art. 10 (3) Tratatul Uniunii Europene (TUE) si in art.10
din CEDO.
Art. 15 TFUE
În scopul promovării unei bune guvernări și asigurării participării societății civile, instituțiile,
organele, oficiile și agențiile Uniunii acționează respectând in cel mai inalt grad principiul trans-
parenței.
Parlamentul European se intrunește in ședințe publice, de asemenea și Consiliul in cazul in care
dezbate și votează un proiect de act legislativ.
Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, care are reședința sau sediul
statutar intr-un stat membru, are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor
16

și agențiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente, sub rezerva
principiilor și condițiilor care vor fi stabilite in conformitate cu prezentul alineat.
Articolul 297 TFUE
Actele legislative adoptate in conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de
președintele Parlamentului European și de președintele Consiliului.
Actele legislative adoptate in conformitate cu o procedură legislativă specială se semnează de
președintele instituției care le-a adoptat.
Actele legislative se publică in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră in vigoare la
data prevăzută de textul lor sau, in absența acesteia, in a douăzecea zi de la publicare.
Actele fără caracter legislativ, adoptate sub formă de regulamente, directive și decizii, in cazul in
care acestea din urmă nu indică destinatarii, se semnează de președintele instituției care le-a
adoptat.
Regulamentele și directivele care se adresează tuturor statelor membre, precum și deciziile, in
cazul in
care acestea nu indică destinatarii, se publică in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea
intră in
vigoare la data prevăzută de textul lor sau, in absența acesteia, in a douăzecea zi de la data
publicării.

Potrivit art. 289 TFUE, " În indeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile
Uniunii sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă."
Potrivit art. 10 (3) TUE, "Orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii.
Deciziile se iau in mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean."
art.10 CEDO: " Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul
autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care,
prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea
naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii
sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice
ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate,
ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.
17


Deasemenea, prezinta importanta sa invederam instantei de judecata ca, Parlamentul
European, in Rezolutia Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la accesul
public la documente, mentioneaza, citam:

"1. reamintește că transparența este o regulă generală și că, odată cu Tratatul de la Lisabona
(și, in consecință, odată ce Carta Drepturilor Fundamentale a UE a căpătat efecte juridice
obligatorii), a devenit un drept fundamental al cetățeanului, obligatoriu din punct de vedere
juridic, și că, prin urmare, orice decizie prin care se respinge accesul la documente trebuie să se
bazeze pe excepții definite cu claritate și precizie, să fie bine fundamentată și clar explicată,
pentru a-i permite cetățeanului să ințeleagă motivul refuzului și să poată utiliza in mod efectiv
orice cale legală de atac disponibilă;

2. consideră că UE ar trebui să fie un model de transparență instituțională și de democrație
modernă, pentru statele membre și pentru țările terțe;

3. reamintește că transparența reprezintă cea mai bună soluție in vederea prevenirii corupției, a
fraudei, a conflictelor de interese și a unei gestionări ineficiente;"

Cu privire la modul in care se reflecta, principiul transparentei activitatii normative a
autoritatilor publice, in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), exemplificam
cu urmatoarele:
In cauza C-161/06, Skoma-Lux sro versus Celní ředitelství Olomouc, Curtea de Justitie a
Uniunii Europene a retinut ca un regulament comunitar care nu este publicat in Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene, este inopozabil particularilor.
In cauza C-345/06 - Gottfried Heinrich, 10 martie 2009, CJUE a retinut, citez :
"Curtea aminteste ca din articolul 254 CE rezulta ca un regulament poate produce efecte juridice
numai daca a fost publicat in Jurnalul Oficial. In plus, un act care emana de la o institutie
comunitara nu poate fi opozabil particularilor inainte ca acestia sa aiba posibilitatea de a lua
cunostinta de acest act printr-o publicare conforma cerintelor legale in Jurnalul Oficial. Aceleasi
principii se impun si in privinta masurilor nationale care pun in executare o reglementare
comunitara. "
Cu privire la modul in care se reflecta, principiul transparentei activitatii normative a
autoritatilor publice in jurisprudenta CEDO, este binecunoscuta, opinia Curtii de la Strasbourg,
potrivit careia un act normativ are calitate de lege doar daca este "accesibil si previzibil".
In acest sens, exemplificam :
18

In Cauza "Petra impotriva Romaniei" din 23 septembrie 1998, Curtea a retinut ca un act
normativ de aplicare a legii, nepublicat, nu corespunde exigenţei de „accesibilitate si
previzibilitate" a unui act normativ.
In cauza Lupsa contra Romania, cauza 10337/04/2006, Curtea de la Strassbourg a reafirmat ca,
are calitate de lege, acel act normativ care este "accesibil" cetatenilor. Deasemenea Curtea a
retinut ca o ordonata de urganta emisa de Guvern (OUG 194/2002) avea calitate de "lege"
intrucat a fost publicata in MO, fiind deci "accesibila" cetatenilor.
Din cele de mai sus, rezulta ca:
a) din perspectiva Curtii de la Luxemburg, actul normativ nepublicat in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, nu este opozabil particularilor;
b) din perspectiva Curtii de la Strasbourg, actul normativ nepublicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, nu are calitate de "lege" si nu poate fi opus particularilor.
In lumina celor de mai sus, va rugam sa observati ca starea de nepublicare a Instructiunilor MAI
nr.1111/2005, nu corespunde exigentelor principiului transparentei actelor normative ale
organelor de stat, principiu de drept comunitar si in materia drepturilor omului.


Argumente cu privire la imprejurarea ca starea de
nepublicare in MO a Instructiunilor MAI
1111/2005 atragea sanctiunea inexistentei
instructiunilor in fondul activ al legislatiei precum
si inopozabilitatea instructiunilor MAI 1111/2005,
atat fata de judecator cat si fata de reclamant.


Astfel,
Instructiunile MAI 1111/2005, la data judecarii si solutionarii dosarului 4371/2/2012, de catre
judecator Danciu Mirela, se incadrau perfect in definitia "informatiilor de interes public",
prevazuta de art. 2 din Legea 544/2001.
La data judecatii, actele administrativ-normative emise de ministri, cu caracter neclasificat,
trebuiau sa indeplineasca o prima conditie de publicitate, impusa imperativ de cadrul juridic
compus din art.1 si art.5 din Legea 202/1998, art.1-2, art.5(4) din Legea 544/2001, art.11 din
Legea 24/2000, respectiv sa se afle publicate in Monitorul Oficial.
19

Contrar textelor de lege, in vigoare, susmentionate, Instructiunile 1111/2005 nu se aflau insa
publicate in MO, nefiind deci indeplinita o prima conditie de publicitate a normei, care ar fi
atras opozabilitatea "erga omnes" a Instructiunilor si inclusiv, in procesul pe rol, opozabilitatea
acestora, atat fata de judecatorul cauzei cat si fata de reclamant.
Potrivit art. 100, art. 108(4) din Constitutie, cu aplicarea analogiei, starea de nepublicare in MO,
a instructiunilor MAI 1111/2005, atragea inexistenta acestora, cu consecinta inopozabilitatii
instructiunilor, fata de orice subiect de drept caruia i se opun, inclusiv fata de reclamant si fata
de judecatorul Danciu Mirela.
Pe langa situatia expusa mai sus, instructiunile MAI, nu satisfaceau, la data judecatii, nici o a
doua conditie de publicitate, impusa chiar prin Constitutie Romaniei. In acest sens, aratam ca
Instructiunile MAI 1111/2005, nu se afla inregistrate nici in evidenta oficiala a legislatiei
Romaniei, tinuta de catre Consiliul Legislativ al Parlamentului, in conformitate cu art. 79 din
Constitutie.
Lipsa inscrierii Instructiunilor MAI 1111/2005 din registrul public al evidentei oficiale a legislatiei
Romaniei, coroborata si cu prevederile art. 19, art.20 (1) si art. 21 (1) din Codul Civil, conduce,
pe o a doua cale, la constatarea ca instructiunile MAI 1111/2005 sunt inexistente ca act
normativ apartinator legislatiei oficiale a Romaniei, cu consecinta inopozabilitatii lor fata de
reclamant.

Fata de cele de mai sus,
Avand in vedere ca o norma imperativa de lege este obligatorie erga
omnes si executorie pe perioada in care se afla in vigoare, principiu
desprins din prevederile art.1(5), art.16, art. 154 din Constitutie, art.6,
art.11 din noul Cod Civil, Legea 24/2000,
Avand in vedere ca prevederile in vigoare ale art.1 si art.5 din Legea
202/1998, art.1 si art.5(4) din Legea 544/2001, art.11 (1) si (5) din Legea
24/2000, dispun imperativ asupra obligatiei de aducere la cunostinta
publica, prin publicare in MO, a unui act administrativ-normativ emis de
catre ministrul internelor, cu caracter neclasificat,
Avand in vedere ca Instructiunile 1111/2005, nu indeplinesc nici conditia
de a fi publicate in MO si nici conditia de a fi inscrise in registrul tinut de
Consiliul Legislativ,
20

Avand in vedere ca, in materia publicitatii actelor administrativ
normative, sanctiunea pentru neindeplinirea obligatiei de publicitate a
actului normativ este impusa de Constitutia Romaniei, ca fiind
"inexistenta" actului normativ si nu "inopozabilitatea" sau "nulitatea/
nelegalitatea" actului normativ,

Avand in vedere ca, pentru asigurarea dreptului reclamantului la un
proces echitabil, este necesar sa se observe de instanta de recurs, ca
Instructiunile MAI 1111/2005, nefiind publicate si nici inscrise in registrul
public al legislatiei oficiale a Romaniei, tinut de Consiliul Legislativ, nu
intrunesc, exigentele de "accesibilitate si previzibilitate" ale unei legi, in
viziunea Curtii de la Strasbourg,

Avand in vedere ca, potrivit jurisprudentei comunitare, un act normativv
nepublicat este inopozabil particularilor si observand ca, potrivit art. 148
din Constitutie, judecatorul national este chemat sa garanteze,
justitiabilului, ca acesta beneficiaza de drepturile sale izvorand din
obligatiile asumate de statul roman, prin aderarea la comunitatea
europeana,

Facand o aplicare si a principiului securitatii raporturilor juridice, in relatie
cu Decizia civila a ICCJ nr.2792 din 30 octombrie 2008 in care s-a
apreciat, citez:
" Legea nr.24/2000 este clară sub acest aspect, stabilind pentru actele
administrative normative publicarea în Monitorul Oficial al României
(art.10 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică
legislativă).
Niciun alt mod de aducere la cunoştinţa publicului a actelor
administrative normative nu suplineşte cerinţa impusă de ar.10 alin.(1)
sus-menţionat (de exemplu, publicarea pe site-ul autorităţii emitente).
În ceea ce priveşte actele administrative individuale legea nu prevede un
asemenea mod de publicare, astfel încât înştiinţarea celor în cauză este
suficientă pentru validitatea actului din acest punct de vedere.
Sancţiunea nepublicării actului administrativ normativ este aceea a
inexistenţei actului astfel emis."


In baza art.100 si 108(4) din Constitutie, cu aplicarea principiului
analogiei,
21

In temeiul dreptului reclamantului la aparare si la un proces echitabil cu
sediul in art.6 din CEDO, art.21 din Constitutie, art.10 din Legea
304/2004,

In temeiul obligatiei de drept obiectiv a judecatorului de a se supune
numai legii si de a pronunta o hotarare intemeiata pe lege, cu sediul in
art. 1(5), art.16, art.124 Constitutie si art. 129 (5) si art. 261 din vechiul
CPC,

Va rugam sa constatati inexistenta instructiunilor MAI 1111/2005 la data judecatii si
solutionarii cauzei 4371/2/2012, prin sentinta 7230 din 20 decembrie 2012, urmand ca
aceasta constatare sa serveasca ulterior, instantei de recurs, la aprecierea sentintei nr.
7230/2012, ca fiind netemeinica si nelegala.

Pe cale de consecinta,
Retinand ca Instructiunile MAI 1111/2005 sunt inexistente si inopozabile cetatenilor,
Observand ca rationamentul si dispozitia judecatorului de respingere a exceptiei lipsei calitatii
de reprezentant a compartimentului juridic al IPJ Ilfov, nu sunt intemeiate pe lege,
Observand ca nu exista nici un act public, opozabil cetatenilor, care sa dovedeasca existenta
compartimentului juridic al IPJ Ilfov;
Observand ca compartimentul intern al IPJ Ilfov cu denumirea "compartimentul juridic" nu este
persoana si nu are drepturi si obligatii juridice;
Observand ca, potrivit legii, doar persoanele fizice pot fi reprezentanti ai partilor, intr-un
proces,
Observand ca judecatorul exceptiei, a incalcat dreptul reclamantului la aparare si la un proces
echitabil prevazut de art.6 din CEDO, intrucat:
 a ignorat argumentele si motivele de drept cu care reclamantul si-a motivat exceptia
scrisa a lipsei calitatii de reprezentant, pentru parata IPJ Ilfov, a compartimentului sau
intern;
 nu a mentionat in hotarare, argumentele si motivele de drept numeroase, cu care
reclamantul si-a motivat exceptia si nici nu a mentionat in hotarare, motivele pentru
care acestea nu au fost insusite de catre judecator;
Observand ca sentinta nu respecta prevederile art. 124 din Constitutie si nici prevederile art.
261 VCPC,
Va rugam sa constatati ca sentinta nr. 7230/20 decembrie 2012, este netemeinica si nelegala,
atat in ceea ce priveste dispozitia de respingere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a
compartimentului intern " compartimentul juridic", pentru parata IPJ Ilfov, cat si in ceea ce
priveste motivarea care a stat la baza dispozitiei.
22



Punctul nr.7 Sentinta nr.7230/2012 este netemeinica si nelegala, atat in ceea ce priveste
dispozitia prin care s-a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant, pentru parata MAI, a
compartimentului intern al paratei cu denumirea " Directia Generala Juridica" cat si in ceea ce
priveste motivarea care a stat la baza dispozitiei.

Instanta a retinut gresit ca Directia Generala Juridica ar avea calitate de reprezentant procesual
pentru parata MAI, in baza art.16 alin.1 din Instructiunile MAI 1111/2005 si in baza art. 1 si art.4
din OMAI 100/2011.
Instructiunile MAI 1111/2005, nefiind publicate in MO si nefiind inregistrate in registrul public
al evidentei oficiale a Romaniei, tinut de catre Consiliul Legislativ, erau inexistente in baza art.
100, art. 108 (4) din Constitutie, cu aplicarea principiului analogiei, si in baza art. 79 din
Constitutie, si deci nu puteau fi opuse, in proces, reclamantului.
Aplicand instructiunile 1111/2005, nepublicate, ca pretins temei de drept, pentru a solutiona
exceptia lipsei calitatii de reprezentant a compartimentului DGJ, pentru MAI, instanta a
incalcat:
 dreptul reclamantului de a obtine o hotarare intemeiata pe lege, care rezulta din art.
124 din Constitutie, art. 129 (5) si art. 261 VCPC;
 dreptul reclamantului la un proces echitabil, intrucat, in lumina jurisprudentei CEDO,
instructiunile MAI nr.1111/2005,nefiind publicate, nu erau accesibile si nu constituiau
"lege";
 principiul comunitar al transparentei actelor normative, a carei nerespectare atrage,
potrivit jurisprudentei comunitare, inopozabilitatea actului normativ nepublict, fata de
particulari.

Prin faptul ca instanta si-a intemeiat rationamentul si dispozitia sa, pe prevederile
Instructiunilor MAI 1111/2005, nepublicate, si pe prevederile OMAI 100/2011, in conditiile in
care anterior, instanta refuzase sa cerceteze criticile reclamantului privind inexistenta
instructiunilor MAI 1111/2005 si refuzase sa cerceteze criticile reclamantului privind incalcarea
legii de catre continutul OMAI 100/2011, instanta a incalcat dreptul reclamantului la un proces
echitabil, prevazut de art. 6 din CEDO.

Rationamentul instantei este gresit intrucat a ignorat norme de lege, cu forta juridica
superioara prevederilor Instructiunilor MAI 1111/2005 si OMAI 100/2011, care erau de
inevitabila aplicare, carora instanta era obligata sa le dea preferinta in aplicare in raport cu
prevederile Instructiunilor MAI 1111/2005 si OMAI 100/2011, si a caror observare si aplicare ar
23

fi condus instanta la o concluzie contrara, de admitere a exceptiei lipsei calitatii de reprezentant
a compartimentului DGJ.
Astfel, instanta a ignorat nejustificat:

 prevederile art.25 din Codul Civil potrivit carora doar persoanele au capacitatea de a
avea drepturi si obligatii;
 prevederile care reglementeaza unic reprezentarea procesuala, din art. 67-68 si art. 83,
161, art. 261 ( care dispun asupra obligatiei de a inscrie "numele" reprezentantilor si nu
"denumirea " acestora, numele fiind o insusire caracteristica persoanelor fizice) din
vechiul Cod de Procedura Civila, Legea art. 1-4 din 514/2003, Legea 51/1995, in lumina
carora rezulta ca doar persoane fizice pot face reprezentare, pentru parti, intr-un
proces;
 prevederile art. 124, art.126(2) din Constitutie, art.3 din Lege 304/2004, art.1(5) art.16
din Constitutie, art.11 din Codul Civil, in lumina carora rezulta ca regulile de judecata,
incluzand regulile privind reprezentarea procesuala a partilor, se stabilesc prin lege, si
nu printr-un act administrativ, OMAI 100/2011, emis de catre Ministrul Afacerilor
Interne.

Daca instanta ar fi observat toate aceste prevederi legale, cu forta juridica superioara unor acte
administrative emise de Ministrul Afacerilor Interne (Instructiunile MAI 1111/2005 si OMAI
100/2011) si le-ar fi aplicat pentru solutionarea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a
directiei generale juridice, solutia instantei ar fi fost una de admitere a exceptiei lipsei calitatii
de reprezentanta, pentru MAI, a compartimentului Directia Generala Juridica.

In baza celor de mai sus, va rugam sa constatati ca sentinta nr. 7230/2012, este netemeinica si
nelegala, fiind data si cu incalcarea art. 6 din CEDO, atat in ceea ce priveste dispozitia de
respingere a exceptiei ridicate de reclamant, privind lipsa calitatii de reprezentant, pentru MAI,
a compartimentului intern Directia Generala Juridica, cat si in ceea ce priveste considerentele
care au stat la baza dispozitiei.

Punctul nr.8 Sentinta nr. 7230 din 20 decembrie, este netemeinica si nelegala, atat in ceea ce
priveste dispozitia prin care s-a respins ca inadmisibila exceptia de nelegalitate a art.27 alin.3
din Regulamentul aprobat prin HG 555/2001, cat si in ceea ce priveste considerentele care au
stat la baza dispozitiei.

Motivarea instantei, desi se intinde pretentios, pe doua pagini, este fundamental gresita
intrucat porneste de la o premisa falsa, respectiv de la aprecierea irationala si penibila, a
judecatorului Danciu Mirela, potrivit caruia HG 555/2001 ar fi fost act administrativ individual.
24

In fapt, judecatorul Danciu Mirela a copiat din intampinarea depusa pentru MAI, la termenul
de judecata din 04.10.2010, in care se sustinea inadmisibilitatea exceptiei, omitand insa sa
observe ca la pagina 3, para ultim, insusi autorul intampinarii, facuse urmatoarea precizare:

" Desi cele ce urmeaza, se refera la un act administrativ cu caracter individual, in opinia
noastra rationamentul uzitat poate fi uzitat cu succes si in cazul actelor administrative cu
caracter normativ".

In realitate exceptia de nelegalitate a art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG 555/2001, era
perfect admisibila, in baza art. 6 din CEDO, art. 4 si art.11 (4) din Legea 554/2004 potrivit caruia,
citam :
" (4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele
administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând."

Nu in ultimul rand, exceptia ridicata de reclamant, era in perfecta concordanta cu practica
unitara a Inaltei Curti de Casatie si Justitie-Sectia CAF, de admitere a exceptiilor de nelegalitate
a actelor normative cat si chiar cu practica Curtii de Apel Bucuresti-Sectia de Contencios
Administrativ si Fiscal in materie.

Mai mult, desi judecatorul Danciu Mirela, a respins exceptia de nelegalitate a art. 27 din
Regulamentul aprobat prin HG 555/2001, sub pretextul ca ar fi fost inadmisibila, din perspectiva
legii si jurisprudentei ICCj, judecatorul a motivat la pag 7-8 in sentinta, in sensul respingerii
exceptiei de inadmisibilitate a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, motivand instanta ca,
citam:
" prin raportarea la jurisprudenta consacrata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si actele
administrative cu caracter normativ, pot face obiectul exceptiei de nelegalitate".

Punctul nr.9
Sentinta 7230/20 decembrie 2012, este netemeinica si nelegala, atat in ceea ce priveste
dispozitia de respingere a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004, cat si in ceea ce
priveste considerentele care au stat la baza dispozitiei, din urmatoarele motive:

In primul rand, sentinta este nelegala intrucat exceptia de nelegalitate s-a judecat si solutionat
fara a se cita, in cauza, Ministrul Afacerilor Interne, ca autoritate publica unipersonala, investita
prin lege cu competenta de a emite acte administrativ-normative, similar Presedintelui
Romaniei si Primului Ministru. Pe langa Presedintele Romaniei si Primul Ministru, va rugam sa
observati ca mai exista si alte autoritati publice unipersonale, cum sunt, parlamentarii si
Avocatul Poporului.
25

In conditiile in care instanta retinuse, la cererea expresa a reclamantului, ca Ministrul Afacerilor
Interne este autoritatea emitenta a ordinului 400/2004, instanta era obligata de prevederile art.
4 din Legea 554/2004, sa-l citeze, mai inainte de a proceda la judecarea exceptiei.

Ca un alt motiv de nelegalitate a sentintei, aratam ca acesta este nelegala intrucat instanta de
judecata a controlat, pentru legalitate, un act administrativ, OMAI 400/2004, care era
inexistent, in baza art.100, art. 108(4) din Constitutia Romaniei, cu aplicarea analogiei, nefiind
publicat in Monitorul Oficial dupa emitere, si nefiind inscris in registrul public al evidentei
oficiale a Romaniei, tinut de Consiliul Legislativ in baza art.79 din Constitutie.
Reclamantul-recurent nu are nici o culpa, in aceasta greseala a judecatorului, intrucat:
a) judecatorul era obligat sa cunoasca din oficiu daca exista, ca act normativ,
OMAI 400/2004;
b) in toate fazele procesului, incepand cu litigiul initial pornit la Tribunalul Ilfov,
reclamantul a criticat consecvent, ordinul 400/2004, ca fiind inexistent, iar
judecatorii de la Tribunalul Ilfov si de la Curtea de Apel, au refuzat, cu rea
credinta, sa verifice existenta/inexistenta OMAI 400/2004, mai inainte de a se
face orice demersuri pentru verificarea legalitatii OMAI 400/2004, preferand sa
o ignore.

In cauza 4371/2/2012, chiar judecatoarea Danciu Mirela a retinut, in sentinta sa, la pagina 2
para 1, ca reclamantul a invocat prin reprezentant, exceptia de nelegalitate a art. 27 din
Regulamentul aprobat prin HG 555/2001, pentru a servi la constatarea inexistentei juridice a
OMAI 400/2004.

Din punctul nostru de vedere, judecatoarea Danciu Mirela, chiar si fara cererea expresa a
reclamantului, era obligata sa cerceteze si sa stabileasca din oficiu, existenta sau inexistenta
OMAI 400/2004,intrucat pentru a verifica continutul OMAI 400/2004, judecatoarea era obligata
sa citeasca articolele criticate pentru nelegalitate, iar pentru a citi articolele criticate
judecatoarea trebuia sa acceseze textul OMAI 400/2004, in forma scrisa prevazuta de lege " ad
probationem" care era publicatia Monitorului Oficial.

Dealtfel, chiar in scopul de a forta pe judecatorul Danciu Mirela, sa vada ceea ce nu vroia sa
vada, si anume ca OMAI 400/2004 era inexistent, reclamantul a adresat instantei, la termenul
din 06.09.2012, prin reprezentant, o cerere scrisa prin care a solicitat ca judecatorul Danciu
Mirela sa se pronunte motivat, care este, citam:
" care este conditia de forma "ad probationem", prevazuta de lege, pe care trebuie sa o respecte
actul juridic normativ OMAI 400/2004, pentru a se retine de instanta ca acesta exista. Cu alte
26

cuvinte, care este suportul material, acceptat de lege, in dovedirea existentei actului juridic
OMAI 400/2004."
Judecatorul a refuzat sa se pronunte motivat si convingator, asupra acestei chestiuni prealabile
extrem de importante pentru solutionarea corecta a cauzei.
Incalcand prevederile art. 6 din CEDO, incalcand prevederile legale din care rezulta ca forma
"ad probationem" a actelor normative este publicatia Monitorului Oficial, incalcand prevederile
legale care sanctionau cu inexistenta actul care nu este probat cu publicatia Monitorul Oficial,
instanta a aratat , evaziv, in sentinta, la pag.8, ca, citam :

" forma " ad probationem " a ordinului MAI 400/2004, ca de altfel a oricarui act administrativ,
cu exceptia actului administrativ asimilat constand in tacerea administratiei, respectiv
nesolutionarea in termenul legal de 30 de zile de la inregistrare a unei cereri, este forma scrisa,
conditie pe care ordinul o indeplineste".

Este evident ca daca judecatorul ar fi recunoscut, ca forma "ad probationem", sub care trebuie
sa se infatiseze OMAI 400/200, era publicatia Monitorul Oficial, judecatorul ar fi fost obligat sa
constate ca nu exista ordinul 400/2004, neputandu-se face dovada existentei si continutului
acestui ordin, in conditiile legii.

Pe langa aceste aspecte, sentinta este nelegala intrucat instanta a respins fara temei legal,
criticile de nelegalitate, aduse de catre reclamant, ordinului 400/2004.

Mai mult, prevederile art. 59 alin.2, art. 60 alin.1, art. 62 alin.3 din Legea 360/2002, folosite de
instanta in rationamentul sau, pentru a respinge exceptia nelegalitatii OMAI 400/2004, sunt
neconstitutionale.

In sustinere, in baza dreptului meu la un proces echitabil si in baza art. 29 din Legea 41/1992

Ridicam
Exceptia de neconstitutionalitate a
art.59 alin.2, art.60 alin.1, art.62 alin.3
din Legea 360/2002 privind statutul politistului,
ridicata in legatura cu anularea OMAI 400/2004

Pe care o intemeiem pe urmatoarele motive:

27

Punctul nr.1) Motivul de neconstitutionalitate al art.59 alin.2 din Legea 360/2002

Continutul art.59 alin.2 : " Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor."

Mai jos, vom argumenta ca art. 59(2) din L 360/2002, contravine art. 1(4) si (5), art. 73
(3) lit.j) din Constitutia Romaniei.
Astfel,
Textul de lege criticat prevede ca procedura cercetarii prealabile fie stabilită printr-o
normă administrativa, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al
ministrului administratiei si internelor. Textul criticat reprezinta o "norma in alb" prin care,
competenta constitutionala exclusiva, a legiuitorului organic, de a reglementa in domeniul
privind statutul functionarilor publici, este transmisa unei autoritati unipersonale din puterea
executiva, ministrul administratiei si internelor ( actual ministrul afacerilor Interne).

Din jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca, intr-o speta similara, solutionata prin
Decizia 723 din 1 iunie 2010, Curtea a concluzionat ca, prin textul de lege criticat ( care
prevedea ca procedura de rectificare sa fie stabilita printr-o norma cu o putere juridica
inferioara legii organice, respectiv prin regulament aprobat de directorul general al Agentiei
Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara) s-au incalcat dispozitiile constitutionale ale art.
73 alin. (3) lit. m) , care prevad obligativitatea reglementarii prin lege organica a regimului
juridic general al proprietatii, precum si ale art. 1 alin. (4) privind separarea puterilor in stat.

Modul in care a solutionat, Curtea, exceptia de neconstitutionalitate similara, prin
Decizia nr. 723 din 1 iunie 2010, da si reclamantului, o speranta legitima ca, in acord cu
principiul securitatii raporturilor juridice, onorata Curte Constitutionala isi va respecta propria
jurisprudenta, admitand, pentru aceleasi ratiuni juridice, si exceptia de neconstitutionalitate a
art.59 alin 2.

In lumina celor de mai sus, va rugam sa retineti (asa cum a retinut similar, Curtea, si in Decizia
723 din 1 iunie 2010) ca art.59 alin.2 din Legea 360/2002 este contrar:

 prevederilor art.73 alin.3 lit j) din Constitutie, care prevăd obligativitatea
 reglementării, prin lege organică, a statutului functionarilor publici;
 art. 1 alin. (4) din Constitutie, privind separarea puterilor în stat;
 principiul suprematiei Constitutiei, cu sediul in art. 1(5) din Constitutie care
implica conformarea tuturor legilor, cu Constitutia Romaniei.

28

Separat de motivele stricte de neconstitutionalitate ale textului criticat, dar pentru a
intari vointa Curtii de a constata neconstitutionalitatea art. 59(2) din Legea 360/2002, va
invederam si urmatoarul aspect:
Din prevederile coroborate ale art. 73, art.31, art. 78 din Constitutie, se desprinde
concluzia ca, atunci cand legiuitorul constituant a dispus ca un domeniu social, sa fie
reglementat prin lege organica, legiuitorul constituant a voit ca reglementarea in cauza sa fie
adusa si la cunostinta publica, prin publicare in Monitorul Oficial.
Art. 59(2) din lege nu a creat doar o situatie juridica de de conflict cu art. 73 alin.3 lit.j)
din Constitutie. Pe langa acest efect direct, art. 59(2) a reprezentat si un factor indirect, de
incalcarea vointei legiuitorului constituant de transparenta a reglementarii ce urma sa aiba ca
obiect, statutul functionarului public.
Aceasta intrucat organul public unipersonal al puterii executive, desemnat sa execute
prevederile art.59 (2) din L 360/2002, Ministrul Afacerilor Interne, a emis un ordin initial (OMAI
400/2004) si ordine modificatoare, pe care insa le-a sustras cu rea credinta, de la formalitatile
de publicitate specifice actelor normative. Niciodata, de la intrarea in vigoare a legii 360/2002 si
pana in prezent, MAI nu a publicat in MO, reglementarea privind procedura cercetarii
disciplinare a politistilor, desi ordinele in cauza nu au fost emise cu caracter secret sau militar.
Daca vointa legiuitorului constituant era respectata de catre legiuitorul organic,
procedura cercetarii disciplinare ar fi fost reglementata prin lege si ar fi fost adusa la cunostinta
publica, prin publicare in MO.
Luand ca exemplu pe legiuitorul organic care a ales sa ignore suprematia Constitutiei,
ministrul de interne s-a sustras, la randul sau, de la respectarea principiului transparentei
actelor normative, fraudand dispozitiile constitutionale si de lege, care impun formalitati de
publicitate ale actelor normative.
Art. 59 (2) si consecintele sale sunt dovada unui derapaj in lant, de la principii esentiale
ale statului de drept, derapaj initiat de catre legiuitorul organic si desavarsit de catre un organ
al puterii executive, ministrul MAI.
Acest derapaj, poate fi corectat de Curtea Constitutionala, daca admite exceptia
neconstitutionalitatii art. 59 (2) din L 360/2002 .




Punctul nr.2
cu privire la neconstitutionalitatea art. 60(1) din Legea 360/2002.

29

Continutul art. 60. (1): "Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit competenţelor
stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, după expirarea termenului de
contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1)"

Textul criticat reprezinta o "norma in alb", prin care competenta exclusiva a legiuitorului
organic, de a reglementa in domeniul privind statutul functionarilor publici, este transmisa, fara
drept, unei autoritati publice unipersonale, ministrul administratiei si internelor ( actual
ministrul afacerilor Interne) , apartinand puterii executive, care este subordonata puterii
legiuitoare.
Efectele negative ale textului criticat sunt amplificate si de imprejurarea ca Ministrul
Afacerilor Interne nu a publicat pana in prezent, in MO, ordinul emis in executarea art. 60(1).
Deci de la scopul original, al legiutorului constituant, de a fi reglementat statutul
functionarului public prin lege organica, scop care include si vointa legiuitorului constituant ca
legea ce se va da, sa fie publicata in Monitorul Oficial (cf. art. 78 din Constitutie), s-a ajuns la
reglementari care sa emise de un organ inferior al puterii executive, care sunt si sustrase de la
formalitatile de publicitate impuse de lege, in respectarea principiului transparentei activitatii
normative a autoritatilor publice, care este un principiu de drept comunitar si in materia
drepturilor omului.

In lumina celor de mai sus, retinand si consecintele grave care s-au produs incontestabil
(sustragerea ordinului de ministru de la formalitatile de publicitate specifice actelor normative)
va rugam sa retineti ca art.60(1) din Legea 360/2002 este contrar prevederilor art.73 alin.3 lit j
din Constitutie, care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică, a statutului
functionarilor publici, precum şi contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, privind
separarea puterilor în stat.


Punctul nr.2) privind neconstitutionalitatea art. 62(3) din Constitutie
Continutul art. 62 alin.3: " Consiliile de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza
regulamentului aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor."

Textul criticat reprezinta o "norma in alb", prin care competenta exclusiva a legiuitorului
organic, de a reglementa in domeniul privind statutul functionarilor publici, este transmisa, fara
drept, unei autoritati publice unipersonale, ministrul administratiei si internelor ( actual
ministrul afacerilor Interne) , apartinand puterii executive, care este subordonata puterii
legiuitoare. Consiliile de disciplina sunt compuse tot din politisti, iar drepturile si obligatiile lor
30

profesionale, in cadrul consiliilor de disciplina, trebuie reglementate prin legea organica de
statut.
Mai mult, efectele negative ale textului criticat sunt amplificate si de imprejurarea ca
Ministrul Afacerilor Interne nu a publicat pana in prezent, in MO, ordinul emis in executarea art.
62(3).
Deci de la scopul original, al legiutorului constituant, de a fi reglementat statutul
functionarului public prin lege organica, scop care include si vointa legiuitorului constituant ca
legea ce se va da, sa fie publicata in Monitorul Oficial (cf. art. 78 din Constitutie), s-a ajuns la
reglementari care sa emise de un organ inferior al puterii executive, care sunt si sustrase de la
formalitatile de publicitate impuse de lege, in respectarea principiului transparentei activitatii
normative a autoritatilor publice, care este un principiu fundamental de drept comunitar si in
materia drepturilor omului.
In lumina celor de mai sus, retinand si consecintele grave care s-au produs incontestabil
(sustragerea ordinului de ministru de la formalitatile de publicitate specifice actelor normative)
Va rugam sa retineti ca art.62(3) din Legea 360/2002 este contrar prevederilor art.73
alin.3 lit j din Constitutie, care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică, a
statutului functionarilor publici, precum şi contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constitutie,
privind separarea puterilor în stat.




In baza celor de mai sus,
Va rog sa constatati ca sentinta nr. 7230/20 decembrie 2012, atat in ceea ce priveste dispozitia
de respingere a exceptiei de nelegalitate a OMAI 400/2004 cat si in ceea ce priveste
considerentele pentru care s-a respins, este netemeinica si nelegala.

Fata de cele de mai sus, va rog sa casati sentinta nr. 7230 din 20 decembrie 2012, in totalitate si
sa o rejudecati.
In subsidiar, va rog sa casati sentinta recurata in totalitate si sa o trimiteti la instanta
competenta pentru a fi rejudecata, dupa casare.

In drept,
art. 1(5), art. 16, art. 21, art. 124 din Constitutie,
art. 6 din CEDO,
art. 4 din Legea 554/2004,
art. 129 si art. 261 vechiul Cod de procedura Civila
art. 302-304 VCPC
31


Depun prezenta in patru exemplare, dintre care trei pentru a fi comunicate paratilor.

Cu stima
Recurent-reclamant

DINCA EMIL FLORIN