Despre

familie și
copii, cu
un expat
francez
11 sfaturi pentru
bărbații căsătoriți
Convertirea unei ex-lesbiene feministe
Specifcul
vocației
soților
Nr. 3   Toamnă 2014
Bărbatul
și
femeia,
Bărbatul
și
femeia,
Bărbatul
și
femeia,
egali și complementari egali și complementari egali și complementari
ALBA IULIA
Centrul de informare și consiliere pre
și post avort al Episcopiei Ortodoxe
Str. Mihai Viteazu, nr. 16
Tel. 0748.498760, 0258.821.693
www.filantropiaortodoxa.ro
Bianca Elena Mărginean
Centrul Iochebed
Bd. Transilvaniei, bl. 54, ap. 24
Tel. 0358.401.487
centruliochebed@gmail.com
www.ccalba.ro
ARAD
Asociaţia M.A.M.A. Arad
Calea Românilor, nr. 4-8, bl. K2,
sc. A, ap. 1
Tel. 0257.211.041, 0740.167.676
mama_arad@yahoo.com
www.mercysactionmission.com
Maria Magdalena Mureșan
Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca
Tel. 0756.150.645
nuavortarad@yahoo.com
www.arsenieboca.org
Dr. Corina Guzgă
BRAȘOV
Fundaţia Iochebed
B-dul Griviţei, nr. 61, Bl. 46,
Sc. E, Apt. 1. Tel. 0368.449.283
iochebedbv@gmail.com
www.mercysactionmission.com
Daniela Fagadar
BUCUREȘTI
Clinica Pro-Vita Internaţional
Bd. Nicolae Titulescu nr. 93,
sector 1
Tel. 021.223.5855, 0744.389.987
cpvint@gmail.com,
www.clinica-provita.ro
Psih. Roxana Voicu
Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi și
Nenăscuţi – Filiala București
Str. Brândușelor, nr. 3, bl. V78,
sc. 2, ap. 44. Tel. 0744.982.925
roxana@provitabucuresti.ro
www.provitabucuresti.ro
Psih. Roxana Puiu
CLUJ
Clinica Pro Vita
B-dul. 21 Decembrie, nr. 86
Tel. 0264.431.891, 0748.127.021
clinicaprovitacj@clicknet.ro
www.clinicaprovita.ro
Dr. David Ille
Asociaţia Filantropică Medical
Creștină Christiana — Proiectul
„Pentru Viaţă”
Policlinica Sf. Pantelimon, str. Ion
Meșter, nr. 10. Tel. 0747.033.563
christatodeagross@yahoo.ro
www.pentruviatacluj.ro
Dr. Christa Todea-Gross
Fundaţia Agape pentru Ocrotirea
Vieţii
Calea Moţilor, nr. 16, ap. 4
Tel. 0749.067.877, 0743.142.168
agape@terapeuta.ro
www.terapeuta.ro
Cabinetul „Providence”
Str. 1 decembrie 1918, nr. 130,
ap. 36. Tel. 0740.353.469,
augusta_calina@yahoo.com
Sr. Augusta Griguţa
CRAIOVA
Cabinet Individual de Psihologie
Silvia Georgeta Ionescu
Str. Popa Șapcă, nr. 2, bl. B1, ap. 8
Tel. 0762.844.234
Psih. Silvia Georgeta Ionescu
CONSTANȚA
Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi și
Nenăscuţi – Filiala Constanţa
Tel. 0723.560.044, 0769.233.631
prflorincarabuz@provitaconstanta.ro
www.provitaconstanta.ro
Pr. Florin Carabuz
DEVA
Centrul Noua Speranţă
Str. M. Kogălniceanu, bl. F5, sc.
4, ap. 62. Tel. 0354.419.090,
0771.032.569, 0735.501.797
nouasperanta1@gmail.com
Lucica Mîrza
Asociaţia M.A.M.A. Deva
Str. Liliacului, Bl. 17, Sc. A, Apt. 2
Tel. 0354.803.686
mama.deva@yahoo.com
www.mercysactionmission.com
Nina Kovacs
Asociaţia Misiunea Ajutor Pentru
Femei
Al. Jupiter, bl. 22, ap. 46
Tel. 0763.633.909
ajutorptfemei@yahoo.com
ajutorpentrufemei.cabanova.com
Rafila Crișan
GALAȚI
Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi și
Nenăscuţi – Filiala Galaţi
Tel. 0743 040 118
provitagalati@yahoo.com
Sabina Costache
HUNEDOARA
Asociaţia M.A.M.A. Hunedoara
Str. George Enescu, nr. 12, Bl. 108,
Sc. A, Ap. 4. Tel: 0354.416.911
mama_miriam_hd@yahoo.com
Iulia Moldovan
IAȘI
Centrul de formare și consiliere
„Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”
Strada Tălpălari, nr. 12 Tel.
0232.215.157, 0751.214.017
sfarhangheli@gmail.com
www.sfintiiarhangheli.ro
Centrul de Consiliere Psihosocială și
Terapie „Primul Pas”
Bd. T. Vladimirescu, nr. 89, bl. 89,
sc. A, ap. 2. Tel. 0232.277.901
contact@primulpas.org
www.primulpas.org
Geanina Ungurianu
Biroul de Asistenţă Socială
„Diaconia” — Centrul Infoadolescent
Str. C. Negri, nr. 48
Tel. 0332.456.021, 0771.647.593
infoadolescent@yahoo.com
www.infoadolescent.ro
CIP (Centrul de Informare și
Prevenţie) — Pro vita Iași — MMB
Tel. 0753.427.368,
dragos.balinisteanu@gmail.com
www.provitaiasi.ro
Dragoș Bălinișteanu — Coordonator
Centrul de ajutoare a mamelor aflate
în dificultate „Praesidio” (Pro vita
Iasi — MMB)
Telefon: 0756.333.890
cosmin_brinza@yahoo.com
www.provitaiasi.ro
Cosmin Brînză — Coordonator
ORADEA
Centrul de Informare și Consiliere
„Puls”
Str. Aurel Lazăr, nr. 4A, ap. 8
tel. 0359.800.665, 0755.206.787
email centrulpuls@yahoo.com
www.centrulpuls.ro
Cornelia Gherle
PIATRA NEAMȚ
Consilierii Asociaţiei Familia și
Viaţa Roman și ai A.S.C.O.R. Iași —
Proiectul „Dreptul la viaţă” pot fi
prezenţi la Piatra Neamţ
REȘIȚA
Asociaţia MAMA Reșiţa
Str. Independenţei, nr. 5, ap. 16
Tel. 0255.223.303
mama_resita@yahoo.com
Sanda Molin
ROMAN
Asociaţia Familia și Viaţa
Str. Ștefan cel Mare, nr. 228
Tel. 0233.742.505, 0333.404.506,
0745.905.748
afav_roman@hotmail.com
www.familiasiviata.ro
Iuliana Petruţ
SIGHIȘOARA
Casa Vieţii
Str. Tache Ionescu, nr. 10
0265.779.773
jillascough@hotmail.com
Jill Mihai
SUCEAVA
Centrul Iochebed
Str. Curtea Domnească, nr. 1, bl. 14,
Sc. B, Ap. 2. Tel: 0230.523.380
iochebedsv@fidel.ro
www.centruliochebedsv.ro
Gabriela Antonesei
TÂRGU MUREȘ
Fundaţia Mater
Bulevardul 22 Decembrie 1989,
12/2
Tel. 0265-250540, 0751189151
ofce@mater.ro, www.mater.ro
Psiholog Aurica Laurenţiu
TIMIȘOARA
Asociaţia Darul Vieţii
Str. Gh. Doja, nr. 25A
Tel. 0356.445.040, 0721.335.704
darulvietii@yahoo.com
www.darulvietii.ro
Gerda Chișărău
Fundaţia Estera
Str. Timotei Cipariu, nr. 3
Tel. 0256.492.862, fax
0356.809.205
estcons@mail.dnttm.ro
Fundaţia Pro Vita Medica
Str. Bucovinei, nr. 11
Tel. 0723.440.393
provitamed@gmail.com
www.provitamedica.com
Dr. Cristina Valea
» Pentru a vedea lista completă
cu centrele de consiliere, vizitaţi
marsulpentruviata.ro
Asociația Studenți pentru viață
Site web: www.studentipentruviata.ro
E-mail: studentipentruviata@gmail.com
Telefon: 0751.859.467
Misiune
Credem în respectarea dreptului
la viață al tuturor oamenilor, din
momentul concepției și până la
moartea naturală, și considerăm
că prin sprijinul acordat mamei
și copilului se pot forma tineri
responsabili pentru familie și societate.
Echipa revistei Pentru viață
Editor: Alexandra Nadane
Coordonator editorial: Ștefana Totorcea
Echipa de redacție: Alexandru Voropanov,
Veronica Iani, Ioana Onofrei
Design & DTP: Cătălin Apostol
Foto coperta 1: Daniel Gritu Photography / danielgritu.ro
Mulțumim Asociației ProValori Media
pentru sprijinul acordat în realizarea
acestei reviste.
E-mail: contact@provalorimedia.ro
Mulțumim Ioanei Picoș-Făgădaru și lui Mihai
Făgădaru pentru amabilitatea de a ne oferi spre
publicare fotografiile de pe coperta 1 și pagina 8. Ediție electronică ISSN: 2392–7585 ISSN-L: 2392–7577
Centre de consiliere pentru criza de sarcină
CUPRINS  nr. 3
1 Editorial
2 Specificul vocației soților
3 Convertirea unei ex-lesbiene feministe
4 Triunghi de lesbiene: Următoarea redefinire
a căsătoriei?
5 Despre familie și copii, cu un expat francez
8 Sfaturi de la Părintele Efrem pentru bărbații
căsătoriți
9 Versuri pentru viață
Am auzit prima dată de problema femeii
când nu intrasem încă în adolescență. Cu
elanul vârstei de 12 ani, m-am hotărât să îmi
dedic viața, sau măcar o parte a ei, apărării
drepturilor femeilor.
egalitate
Peste un număr de ani am văzut ce înseamnă
abuzul fizic și abuzul psihic împotriva femeii.
Și nu este vorba doar despre violența în
familie ori de abuzurile sexuale intens medi-
atizate. Violența împotriva femeii începe de la
avorturile în funcție de sexul copilului, care
sunt responsabile pentru sute de milioane de
femei „lipsă” din populația Indiei și a Chinei,
până la devalorizarea femeii aflate la vârsta a
treia, fie că e statuată în politica unui gigant
media precum BBC, fie că e condensată în
„Babo, stai acasă dacă nu poți să te miști!”
auzit pe scările tramvaiului.
Nu este loc în spațiul acestui editorial
să povestesc cum am ajuns la concluzia că
inamicii femeilor nu sunt bărbații și că drep-
turile femeilor nu trebuie să fie cucerite de
la bărbați. Scriu doar atât: că, deși avorturile
sunt în general decise de bărbați, avorturile
selective sunt decise de femei care vor să aibă
băieți! Dacă veți vedea documentarul It’s a
girl, veți înțelege clar această realitate.
De fapt, binele unui bărbat se află alături
de o femeie și binele unei femei se află alături
de un bărbat. Așadar, ceea ce pare un inamic
este chiar ajutorul cel mai important. Nu
numai important, ci de neînlocuit. O femeie
aduce în viața unui bărbat ceea ce el nu are,
iar un bărbat aduce în viața unei femei ceea
ce ea nu are. Bărbatul și femeia sunt comple-
mentari fizic și psihic. Cel mai clar se vede
această realitate în faptul că, pentru a apărea
o nouă viață umană, este nevoie de un bărbat
și de o femeie: în absența unui spermatozoid
și a unui ovul, nu există concepție.
Concluzia este că un bărbat se va împlini
ca om numai alături de o femeie, iar o femeie
se va împlini ca om numai alături de un
bărbat.
complementaritate
Am ales pentru copertă imaginea a doi
miri, pentru că atunci cei doi sunt într-un
moment pentru care s-au pregătit întreaga
viață. Familia este cadrul în care egalitatea
și complementaritatea se manifestă prin
excelență. Dar trăim în secolul XXI, iar
postmodernitatea redefinește sau vrea să
redefinească totul. Inclusiv familia. Unii
consideră că au și reușit.
De ce se dorește redefinirea familiei? Când
cineva vrea să schimbe ceva, înseamnă că nu
este mulțumit de starea de lucruri. Familia
a fost dintotdeauna reperul fundamental al
persoanei și al societății. Ca urmare, o familie
mai solidă înseamnă persoane mai împlinite
și o societate mai bună.
În istoria omenirii există exemple pentru
fel de fel de conviețuiri. Dintre toate, în
conștiința majorității oamenilor, indiferent de
momentul istoric, a rămas ca viabilă familia
alcătuită din bărbat și femeie, împreună cu
copiii lor. Mai poate face față acest tip de
familie aspirațiilor oamenilor din secolul XXI?
Da, pentru că el se bazează pe complementa-
ritatea naturală dintre bărbat și femeie!
De fapt, soluția la problemele familiei nu
este redefinirea acesteia, ci aprofundarea
ei. Bărbatul să fie foarte bărbat, iar femeia,
foarte femeie. Astfel, fiecare va aduce ceva
unic, neprețuit și potrivit pentru celălalt,
împlinindu-se atât pe sine, cât și pe celălalt.
Acesta este firea lucrurilor. Plasarea în
afara ei generează, pe termen lung, la nivel
personal, drame personale, iar la nivel
public tragedii precum cele născute de orice
utopie. A ține cont de această fire a lucrurilor
reprezintă, la nivel personal, temelia unei
împliniri, iar la nivel public garanția stabilită-
ții și continuității.
editorial
Bărbatul și femeia,
egali și complementari
de Alexandra Nadane

Nr. 3 ♥ Toamnă 2014
1
Specifcul vocației soților
A
m ajuns la concluzia că
există o vocație, o contri-
buție, așadar, specific băr-
bătească, care ar consta în
asumarea conducerii, să zicem, sau a
responsabilității.
Eu zic că bărbatul are darul stăpâni-
rii — dar stăpânire nu în sensul tiraniei,
nu în sens lumesc, ci în sensul în care,
în firea lui, are darul stăpânirii de sine
mai accentuat decât femeia, acesta fiind
motivul pentru care femeia vine spre
el, caută un sprijin în el, nădăjduind
că este stăpân pe situație. Dar, de cele
mai multe ori, bărbatul, din păcate,
dezamăgește așteptările femeii, pentru
că nu și-a lucrat și nu-și activează darul
stăpânirii de sine.
Cred însă că aceasta e vocația
specifică a bărbatului. Iar vocația spe-
cifică femeii este aceea de a se supune
bărbatului. Femeia are în fire darul
supunerii. E un mare dar și presupune
multă putere. Nu este un lucru ușor
să se supună, să intre în ascultare de
bărbat. Dar bărbatul are ispita abdicării
de la această vocație, pentru că este
greu a conduce.
A avea responsabilitate este cel mai
greu lucru. Tu trebuie să decizi — sigur,
nu decizi în mod arbitrar, nu decizi
abuziv, nu decizi egocentric, decizi
ținând seama și de celălalt.
Cea mai înaltă formă și suportul cel
mai firesc al deciziei tale este dragostea
pentru celălalt. Prin urmare, în decizia
ta ar trebui să se manifeste jertfelnicia
ta pentru celălalt, dar asta nu înseam-
nă că nu e a ta decizia. Și femeia ar
obține exact ceea ce își dorește dânsa,
la măsură mult mai mare, ca dar din
partea bărbatului, nu ca revendicare
din partea dânsei.
În felul acesta s-ar realiza dragostea,
că bărbatul se jertfește pe sine atunci
când decide — nu decide în interes
propriu, egocentric, ci decide din
dragoste pentru femeie — și ar decide
ca dar pentru femeie, și femeia ar primi
darul, ar primi mai mult decât ar obține
dânsa prin revendicări, prin cicăleli,
prin certuri. Dar bărbatul, ca să fie la
acest nivel, ca să fie o persoană matură,
iubitoare, și să își asume decizia și
responsabilitatea, trebuie să fie foarte
îmbunătățit, foarte matur — ceea ce rar
se întâmplă.
Stăpânirea de sine —
măsura maturității
Forma cea mai vulnerabilă în care băr-
batul își manifestă nestăpânirea de sine
este cea a trupului, evident în relația cu
soția sa — și atunci soția, care așteaptă
de la dânsul un bărbat stăpân de sine,
constată că este foarte nestăpânit pe
propriul său imbold trupesc.
Aici bărbatul pierde examenul în fața
femeii și a soției sale și nu mai e credi-
bil. Femeia își exprimă lucrul acesta sau
nu și-l exprimă, îl conștientizează sau
nu-l conștientizează — dar, în adânc, el
nu mai are suport în fața dânsei, nu mai
este bărbatul pe care îl aștepta, stăpân
pe sine, pentru că, iată, la un capitol
foarte vulnerabil, dânsul pierde examen
după examen, acela al nestăpânirii
trupești.
Eu vă spun nu din cărți, vă spun din
experiența spovedaniei. Bărbatul care
nu are stăpânirea de sine trupească —
sigur, ne referim la relația trupească cu
femeia, dar și cel care e biruit de lăco-
mia pântecelui, care e biruit de somn, și
de toate celelalte — face dovada în fața
femeii sale că este un om neîmplinit și
devine și pricina decăderii femeii sale.
Copilul este un foarte mare dar
La venirea unui copil, familia trebuie
să-l primească, întâi de toate. Trebuie
să-l primească când îl dă Dumnezeu.
Foarte important! Să nu se planifice
prea mult, măcar primul copil să
nu-l planifice. Sigur, ar fi bine să nu-i
planifice nici pe ceilalți, dar mai ales
primul copil să nu-l planifice: când îl
dă Dumnezeu! Pentru că este o foarte
mare rânduială aici, primul, „cel
întâi-născut”, cum se spune, „este al lui
Dumnezeu” (cf. Ieșirea 34, 19). Poate
oricine să constate lucrul acesta. Eu
unul am făcut-o: familiile care rămân
la un singur copil, într-un fel sau altul,
îl „pierd”. Doamne ferește de situații
tragice, am întâlnit!
Copilul este un foarte mare dar,
ajută foarte mult și cuplul, pentru că se
iese din acea tensiune în doi spre un al
treilea, care este și expresia unirii celor
doi, căci se unesc amândoi părinții în
pruncul născut. E un foarte mare dar.
Din păcate, naștem prea puțin acum. E
și contextul foarte complicat. Mamele
merg la serviciu… Toți se mândresc cu
un singur copil, alții se mândresc cu doi
copii, chiar se cred înțelepți.
Eu cred că nu sunt înțelepți. Măcar
de la trei în sus, trei copii, patru copii,
pentru că e și un echilibru între copii…
Avem și o datorie față de continuarea
spiței, să zic așa, pentru că noi am
primit în dar existența și suntem che-
mați să naștem la rândul nostru. Sunt
lucruri mult mai adânci decât ne putem
închipui noi, dar toate se rânduiesc
dacă omul își conștientizează locul, po-
ziția lui în lume și vocația lui — și înspre
Dumnezeu, și înspre oameni, și înspre
lumea întreagă.
de pr. prof. univ. Constantin Coman
Interviul a fost publicat în revista Familia
ortodoxă, nr. 59-60/2014 și poate f citit
integral pe stiripentruviata.ro
Foto: Claudia Enescu
Bărbatul trebuie să fie
foarte bărbat
și femeia, foarte femeie
PENTRU VIAȚĂ
2
C
a profesor universitar de
engleză și de studii feministe,
îmi păsa de moralitate, drep-
tate și compasiune. Pasionată
de viziunile lui Freud, Hegel, Marx și
Darwin, mă străduiam le fiu alături
celor văduviți de putere. Puneam mare
preț pe moralitate.
Mă foloseam de poziția mea pentru a
promova principiile oricărei profesoare
universitare de stânga și lesbiene. Eu
și partenera mea de viață aveam multe
interese vitale: campania împotriva
SIDA, sănătatea și educarea copiilor,
salvarea câinilor Golden Retriever,
biserica Unitariană Universalistă, la
care aderasem.
Am început să cercetez dreptul
canonic și politicile de ură împotriva
homosexualilor. În acest scop, trebuia
să citesc singura carte care, conform
gândirii mele, i-a abătut pe atâția
oameni de la calea cea dreaptă: Biblia.
Între timp, în 1997, mi-am lansat primul
atac asupra „Nesfintei Treimi” formată
din Iisus—politici conservatoare—patri-
arhat, sub forma unui articol în ziarul
local.
Articolul a declanșat atât de multe
reacții, încât țineam câte o cutie de
fiecare parte a biroului: una pentru
mesajele de la critici, alta pentru cele de
la fani. Dar una din scrisori mi-a sfidat
sistemul de organizare. Binevoitoare
și curioasă, era semnată de Ken
Smith, pastorul Bisericii Prezbiteriene
Reformate din Syracuse. Mă încuraja
să explorez exact întrebările pe care le
admiram: Cum ai ajuns la interpretările
tale? Cum știi că ai dreptate? Ken nu
argumenta împotriva articolului; mai
degrabă îmi cerea să-mi apăr premise-
le. Ca intelectual postmodern, operam
dintr-o perspectivă materialistă, însă
creștinismul reprezintă o perspectivă
supranaturală. Fără să-și dea seama,
Ken a deschis o breșă în integritatea
proiectului meu de cercetare.
Citisem la viața mea destule ver-
sete biblice pe pancartele creștinilor
cărora le plăcea să ne reamintească la
marșurile Gay Pride că vom putrezi în
iad. Dar Ken nu era așa. De aceea, când
m-a invitat la masă, am acceptat. Mă
gândeam că mă va ajuta în cercetarea
mea. Nu s-a întâmplat asta, dar Ken și
soția sa, Floy, au pătruns în lumea mea.
Ne-am împrietenit. Schimbam cărți.
Vorbeam deschis despre sexualitate și
politică. Nu se prefăceau că astfel de
conversații îi murdăresc. Înainte de
masă, Ken se ruga cum nu mai văzusem
pe nimeni, intim, vulnerabil, cu căință.
Nu m-au chemat la biserică, așa că am
rămas prieteni.
Am început să citesc Biblia ca un
gurmand la ospăț. De mai multe ori,
în mai multe traduceri. La o masă pe
care eu și partenera mea am dat-o,
prietena mea transsexuală m-a prins în
bucătărie și, punându-și mâna uriașă
peste a mea, m-a avertizat: „Treaba asta
cu cititul Bibliei te schimbă, Rosaria”.
I-am răspuns tremurând de emoție: „Și
dacă e adevărat, J.? Dacă Iisus e chiar
Dumnezeu adevărat și înviat?” J. a oftat,
apoi mi-a zis: „Rosaria, am fost pastor
prezbiterian timp de 15 ani. M-am rugat
la Dumnezeu să mă vindece, dar nu a fă-
cut-o. Dacă vrei, mă rog și pentru tine”.
Dar eu am continuat să citesc Biblia,
care creștea în mine și se revărsa peste
universul meu, cu toate că mă împotri-
veam. Iar într-o dimineață de duminică,
m-am ridicat din pat de lângă iubita
mea și, peste o oră, eram într-o strană
de la Biserica Prezbiteriană Reformată
din Syracuse. Băteam la ochi cu
tunsoarea mea de lesbiană, dar venisem
să mă întâlnesc cu Dumnezeu, nu să mă
integrez în peisaj.
Parcă făceam totul împotriva voii
mele. Îmi dădeam seama ce preț voi
plăti. Dar promisiunile lui Dumnezeu
veneau asupra mea ca valurile mării:
„De voiește cineva să-I facă voia, va
cunoaște despre învățătura aceasta
dacă ea este de la Dumnezeu.” (Ioan 7,
17). Așadar, în noaptea aceea și toată
ziua de apoi m-am rugat să primesc
voința de a face ascultare, pentru a
putea înțelege apoi, după cum promite
acest verset. Dar chiar voiam să-mi
înțeleg homosexualitatea din perspec-
tiva lui Dumnezeu sau voiam doar să
mă cert cu El? Priveam în inima mea
și mă întrebam: Sunt lesbiană sau doar
e un caz de identitate confuză? Dacă
Dumnezeu poate să despice pământul
și să pătrundă până la despărțitura
sufletului și a duhului, nu poate deosebi
și adevărata mea identitate? Cine sunt
eu? Cine mă vrea Dumnezeu să fiu?
Și, într-o bună zi, am ajuns la Iisus așa
cum mă găseam și cu mâinile goale. Îi
aveam doar pe Ken și Floy. Și pe mem-
brii bisericii lor, care se rugaseră de
ani de zile pentru mine. Șocul a fost de
ordinul unui accident de tren. Pierdeam
tot ce iubisem până atunci. Dar vocea
Domnului cânta un cântec plin de vitali-
tate pe ruinele fostei mele vieți. Iar eu am
crezut că, dacă El înviase, putea să facă
să renască din cenușă și lumea mea.
Azi mă odihnesc cu pace la adăpostul
unei familii în care cei dragi mă numesc
„soție”, respectiv „mamă”. Fosta mea
viață e undeva, la periferie, deși încă îi
mai dă târcoale inimii mele, strălucitoa-
re și rece ca un cuțit.
de Rosaria Butterfeld
Rosaria Champagne Butterfeld, din Durham,
Carolina de Nord, este autoarea volumului
The Secret Thoughts of an Unlikely Convert.
Citește articolul integral pe stiripentruviata.ro

Convertirea mea,
o ex-lesbiană feministă
Nr. 3 ♥ Toamnă 2014
3
T
rei lesbiene „căsătorite”
între ele în statul american
Massachusetts au anunțat că
așteaptă primul „lor” copil.
Apărătorii căsătoriei naturale aver-
tizează că aceasta confirmă panta
alunecoasă pe care au pornit statele
care au ales să redefinească noțiu-
nea de căsătorie pentru a include și
cuplurile de același sex. Dacă incluzi
în noțiune caracteristici legate de
auto-identificarea persoanelor, s-ar
putea să te trezești legalizând nu numai
căsătoria între persoane de același sex,
dar și cea între persoane care pretind
că și relațiile poligame trebuie luate în
considerare.
Cele trei americane, Doll, de 30
de ani, Brynn, de 32 și Kitten, de 27,
au organizat ceremonia de nuntă
în care și-au jurat credință fiecare
celorlalte două, cu toate că așa ceva nu
este prevăzut în nicio lege a statului
Massachusetts.
Din punct de vedere legal, căsătoria
oficiată este valabilă între Brynn și
Kitten. Doll le-a jurat doar credință
celorlalte două. „Am avut avocați speci-
alizați care au făcut toate documentele
pentru ca averea noastră să fie împărți-
tă în mod egal”, a explicat Brynn.
Ele își caracterizează relația drept
„throuple”, echivalentul englezesc al
noțiunii de cuplu, cu excepția faptului
că aceasta cuprinde trei persoane.
Fiecare mireasă a fost condusă la
altarul în aer liber de către tatăl ei. A
fost ideea lui Kitten, care a declarat că
modul tradițional în care a fost crescută
a făcut-o să vadă căsătoria drept „un
simbol important de angajament”.
Brynn, web designer, va munci 40 de
ore pe săptămână pentru a aduce bani
în casă, Doll va găti, iar Kitten va face
curățenie și va naște copii.
La data filmării interviului publicat
de dailymail.co.uk, cea din urmă anunța
că este deja însărcinată în cinci luni
cu un copil conceput prin inseminare
artificială cu sperma de la un donator
anonim. Ea speră să nască trei copii,
câte unul pentru fiecare din cele trei
membre ale acestui „comitet romantic”,
după cum l-a caracterizat Brynn.
Apărătorii căsătoriei între persoane
de același sex au respins argumentul
că, odată îndepărtată cerința com-
plementarității sexuale din definirea
acesteia, se va deschide ușa către alte
tipuri de definire, distrugând și trăsătu-
ra monogamă a căsătoriei. Dr. Jennifer
Roback Morse, fondatoarea Institutului
Ruth din SUA, care se dedică sprijinirii
familiei naturale și ajutării a ceea ce ei
numesc „victimele revoluției sexuale”, a
declarat pentru LifeSiteNews.com: „De
mult timp am spus că, odată îndepărta-
tă cerința complementarității sexelor
în căsătorie, nu va mai exista niciun
motiv pentru care aceasta să se limiteze
și la numărul de doi membri ai relației
conjugale”.
Ca și mișcarea pentru drepturile
homosexualilor, această cascadorie
mediatică face apologia drepturilor
persoanelor cu preferințe sexuale
poligame.
Brynn spune: „Poli-fidelitatea nu
este ceva promiscuu, ce trebuie ascuns.
Poate fi o opțiune perfect acceptabilă și
funcțională de viață și de iubire”. Ea a
mai fost căsătorită cu alte două femei și
vrea ca acum societatea să recunoască
același statut și pentru tipul de relație
pe care și-a oficiat-o cu celelalte două
femei: „Suntem pur și simplu niște
oameni care încearcă să trăiască viața
despre care simt că e cea mai bună
pentru ei și merităm toate drepturile de
care se bucură și ceilalți”, spune ea.
De altfel, în 2012, la Festivalul
Scriitorilor de la Sidney, scriitoarea
lesbiană Masha Gessen a recunoscut
faptul că cei care pledează pentru
dreptul la căsătorie al persoanelor gay
au mințit și manipulat pentru a distruge
felul în care e înțeleasă noțiunea de
căsătorie: „Lupta pentru căsătoria gay
înseamnă să mințim în legătură cu ce
vom face când o vom obține – fiindcă
mințim atunci când pretindem că
instituția căsătoriei nu se va schimba.
Aceasta se va schimba, așa cum și
trebuie. Eu nici nu cred că ar trebui să
existe”, a mărturisit ea.
În privința trio-ului de femei
din Massachusetts, dr. Morse, de la
Institutul Ruth, face o predicție: „În
termen de cinci ani de la nașterea
copilului, această relație va fi pe butuci.
Toată lumea știe ce se întâmplă când
pui un copil în brațele unei mame. Multe
lucruri se schimbă în mod imprevizibil.”
Dr. Morse a mai explicat: „Am citit
multe cazuri de cerere a custodiei
pentru un copil de către o mamă
lesbiană. Printre rânduri, am observat
că mama nu poate accepta ideea ca
copilul ei să o numească mamă și pe o
altă femeie. Mama crede că trebuie să
fie unică și are mai multe rețineri decât
ar fi de așteptat când trebuie să împartă
îngrijirea copilului cu o altă femeie.”
Din păcate, o altă previziune făcută
de dr. Morse este că, la un eventual
proces de custodie, legea le va da
dreptate celor două femei care NU
sunt mamele biologice ale copilului.
(n. red.: În primul rând, pentru că, așa
cum s-a precizat mai sus, deocamdată
legea din Massachusetts nu recunoaște
decât parteneriatul dintre Brynn și Doll.
Kitten, cea „însărcinată” cu treburile
gospodărești și literalmente cu copilul,
va rămâne pe dinafară.) „În detrimentul
copilului”, remarcă dr. Morse.
de Ben Johnson, LifeSiteNews.com

Următoarea redefnire
a căsătoriei?
Primul triunghi de lesbiene „căsătorite”
așteaptă primul „lor” copil…
PENTRU VIAȚĂ
4
„Fundamentele vieții de
familie sunt intangibile”
Laurent Cochet, expat francez, ne vorbește despre
viața de cuplu, creșterea copiilor și noile ideologii care
afectează familia naturală.
Ce semnificație are pentru dum-
neavoastră ideea de familie și cum
ați compara situația din Franța cu
cea din România?
Pentru mine, familia este piatra de
temelie pe care se construiește socie-
tatea. În funcție de starea familiilor, se
poate evalua sănătatea întregii societăți.
Familia este locul unde înveți prima
dată cum să te situezi în lume și să te
comporți cu ceilalți. Aici experimentezi
satisfacția de a te face auzit și luat în
seamă, dar înveți și să suporți nemul-
țumirea sau chiar frustrările de a nu fi
întotdeauna tratat după cum tu însuți
crezi că ți se cuvine, sau de a nu primi
întotdeauna ceea ce îți dorești. Pentru
că, de exemplu, trebuie să împarți
lucruri cu alții: de la jucării până la
atenția părinților, care s-ar putea să
nu-ți fie mereu alături la nevoie. Uneori
poți chiar să te consideri victima unei
neînțelegeri sau — mai rău — a unei
nedreptăți, fiindcă părinții au luat o
decizie nepotrivită din punctul tău de
vedere, sau pentru că ultima dată cu
fratele tău sau cu sora ta au fost mai
puțin severi decât cu tine. În sânul fa-
miliei devii uneori furios, pentru că nu
înțelegi o decizie sau nu-ți poți exprima
părerea, deoarece nu ți se cere, iar tu
nu poți accepta asta!
De fapt, pentru mine familia este
locul de unde ar trebui să pornim în
viață ca oameni liberi, adică persoane
capabile să aleagă o cale bună de urmat.
Vei face asta cu ajutorul instruirii pri-
mite la școală, care vine să completeze
ceea ce ai primit din familie. În acest
scop, trebuie să accepți faptul că unele
lucruri îți sunt impuse de părinți pentru
că, atunci când ești tânăr, nu știi ceea
ce e bun pentru tine. Și mai trebuie și
să accepți imperfecțiunile părinților:
aceștia pot și ei greși, chiar dacă își dau
silința. Cu toate acestea, treptat, balanța
dintre lucrurile care îți sunt impuse și
cele pe care le decizi tu însuți începe să
încline spre decizia ta pentru sim-
plul motiv că tu devii pregătit pentru
aceasta. Asta este familia.
Dacă e să luăm în considerare
diferențele dintre situația familiei
în România și, respectiv, în Franța,
aș spune că impresia mea este că în
România starea familiei s-a păstrat
mai puțin alterată decât în Franța, în
sensul că familiile „tradiționale” din
România sunt mai viguroase decât cele
din Franța. De exemplu, mi se pare că
românii au păstrat mai bine tradiția de
a petrece timpul împreună cu ocazia
sărbătorilor religioase. Aceasta este evi-
dent de Paști, care este mai important
chiar decât Crăciunul în România. Ceea
ce nu mai este cazul în Franța, unde
oamenii mai petrec ceva timp împreună
de Crăciun, care rămâne un eveni-
ment important, dar nu la fel de mult
și de Paști. În realitate, semnificația


Nr. 3 ♥ Toamnă 2014
5
Crăciunului în Franța nu mai e demult
una religioasă, acesta devenind un ade-
vărat simbol al societății contemporane:
consum nelimitat, alimentat de publici-
tate masivă. Chiar și o societate care l-a
ostracizat pe Dumnezeu are nevoie de
simboluri, iar uneori e chiar mai simplu
să le păstrezi pe cele deja existente!
Acestea fiind spuse, cu tot respectul
meu pentru poporul român, pe care
chiar îl apreciez, nu pot spune și că am
încredere că societatea românească își
va putea păstra în continuare nealterat
acest specific. Chiar dacă pare mai
puțin secularizată decât cea franceză,
cred că societatea „patriarhală” și
deschiderea masivă către societatea de
consum (dovedită de numărul incre-
dibil de mare de mall-uri, de faptul că
sunt deschise și duminica, precum
și de impactul vizual al publicității
care împânzește orașele — în special
Bucureștiul) nu vor putea coexista fără
să ajungă cândva în conflict.
Din nefericire, cred că viitorul apro-
piat tinde mai degrabă spre dislocarea
structurilor tradiționale, precum fa-
miliile, care s-au păstrat destul de bine
până acum. Iar accelerarea migrației
spre țările occidentale secularizate
nu este deloc în măsură să combată
această tendință. Dimpotrivă. Cred
că familiile se vor confrunta cu multe
dificultăți din cauza migrației, care va
aduce cu sine idei și comportamente
noi într-un mediu care nu este pregătit
pentru astfel de provocări, iar familiile
se vor destrăma.
Ce înseamnă copiii pentru familia
dumneavoastră?
Copiii reprezintă o sursă uriașă de
fericire în aceste „vremuri grele”. Mai
ales în ziua de azi, când oamenii sunt
atât de preocupați doar de ei înșiși,
copiii reprezintă și ocazia unică de a nu
ne mai concentra exclusiv pe propria
persoană. Ei îți cer multă energie, dar îți
și dau înapoi mult. Înveți multe despre
tine însuți în prezența lor.
Pentru mine, copiii sunt consecința
naturală a oricărei noi familii. Venirea
lor pe lume este un lucru de la sine
înțeles. Când te căsătorești, rezultatul
firesc al acestei uniri sunt copiii. În
afara situațiilor speciale și dureroase în
care e vorba de infertilitate, care apar
tot mai des în ultimul timp, dar care
rămân excepții de la regulă, nu-mi pot
imagina o familie fără copii, pentru
simplul motiv că aceștia întruchipează
puterea vieții care va continua și după
ce noi nu vom mai fi.
După părerea mea, principala
problemă în Europa de azi este că nu ne
mai vedem într-o continuitate care are
un început și se îndreaptă către un țel.
O discuție despre originea și motive-
le acestei situații ar putea dura ore
întregi, dar rezultatul rămâne același:
suntem blocați într-un prezent în care
nu mai știm de unde venim și încotro
ne îndreptăm. Prinși la mijloc, ne e
teamă să înaintăm. Așa că am vrea să
rămânem tineri pentru a ne păstra toate
opțiunile deschise, ceea ce este zadar-
nic din moment ce nu avem scopuri.
Amânând momentul în care încep să se
considere adulți, prin urmare amânând
momentul angajamentelor serioase,
oamenii amână în general și nașterea
de copii, vrând să controleze totul: să
decidă când să aibă copii, iar curând și
mai mult decât atât. Astfel, per ansam-
blu, pierdem legătura cu propria fire,
în sensul că nașterea de copii a devenit
ceva planificat: mai întâi eviți să o faci
ani la rând fiindcă ți se pare că e un
obstacol care îți închide o serie de po-
sibilități, apoi în cele din urmă decizi să
ai copii, fiindcă natura (încă) își spune
cuvântul și încă mai există (oare pentru
cât timp de acum încolo?) „presiunea
socială” în acest sens. Pe scurt: nu mai
vrem mulți copii, îi vrem cât mai târziu
și, desigur, perfecți — ceea ce e parțial
posibil azi și știința promite să devină
perfect fezabil în curând.
Pentru mine, aceasta reprezintă un
exces care vine în contradicție cu felul
în care înțeleg eu conceperea de copii: e
o irupere a vieții, o consecință firească a
iubirii care depășește confortul nostru
și planurile pe care încercăm să ni le
facem. Asta nu înseamnă că nu mai
trebuie să raționalizăm și să luăm în
considerare anumiți factori temporali
atunci când contemplăm posibilita-
tea de a avea copii. Dar cred că este
important să nu ne lăsăm dominați de
planurile pe care le facem și să avem o
atitudine deschisă față de viață.
Ce simțiți că aduce soția, prin
faptul că este de celălalt sex, în
viața dumneavoastră?
O diferență autentică și o comple-
mentaritate care cu greu pot fi definite.
E ceva ce experimentezi în viața de zi
cu zi, nu un subiect care poate fi ușor
conceptualizat.
Cele mai bune exemple de diferențe
se văd, cred eu, în relația pe care fiecare
dintre noi o are cu copiii.
Din experiența mea de până acum,
care reprezintă viața alături de copii
mici cu vârste cuprinse între 1 și
aproape 5 ani, diferența de abordare stă
în felul în care noi doi judecăm compor-
tamentul copiilor de sex opus față de al
nostru.
Aș putea spune că soția detectează
într-o mai mare măsură „manipulările”
la care sunt supus de către fetița mea,
iar eu detectez mai bine slăbiciunile
pe care ea le manifestă față de băiatul
nostru. E incredibil cât de repede se in-
stalează seducția și manipularea (chiar
dacă în mod inconștient) în relația cu
propriii noștri copii. E o adevărată
provocare să găsești echilibrul optim
în comportamentul față de ei și, din
experiența mea, echilibrul acesta e mai
ușor de găsit în relația tată-fiu decât în
relația dintre tată și fiică. Soția, fiind
femeie, detectează mai bine contextul
anumitor situații și mă ajută să adopt
atitudinea potrivită.
În plus, chiar cred, pentru că mi-am
dat seama de asta pe propria piele, că
complementaritatea sexelor este cheia
educației, cel puțin în primele etape de
viață ale copilului (ca să nu generalizez
și să rămân la cele pe care le cunosc).
Este, într-adevăr, evident că tatăl nu
are același rol ca mama. Mama este cea
care hrănește și îngrijește fizic copiii,
astfel încât tot ce face ea la început are
legătură cu contactul fizic, carnal, cu
copiii. Tatăl este cel care are autorita-
tea să impună separarea ei de copii.
Dormind în pat cu soția sa, copiii care
vor să fie mereu cu ea sunt nevoiți să
își dea seama că acest lucru nu este
posibil. Cred că toți cunoaștem câte o
familie în care au început să ia cu ei în
pat copilul mic care plângea, fiindcă li
se părea mai practic… Dar în final tatăl
a ajuns să doarmă pe canapea!
Cred că cele mai multe probleme
pe care unii părinți le au cu copiii lor
sunt legate de faptul că am pierdut cu
toții sensul cuvintelor precum „loc”
sau „rol”. Poate părea conservator, de
aceea vreau să precizez că nu promovez
imobilismul social. Dar unele realități
nu se schimbă și cred că printre acestea
se numără și fundamentele vieții de
familie, care sunt intangibile.
�CRED CĂ ESTE IMPORTANT
SĂ NU NE LĂSĂM
DOMINAȚI DE PLANURILE
PE CARE LE FACEM ȘI
SĂ AVEM O ATITUDINE
DESCHISĂ FAȚĂ DE VIAȚĂ.”
PENTRU VIAȚĂ
6
În discursul public se instaurea-
ză o dihotomie: dacă ești pentru
valorile naturale, înseamnă că ești
retrograd, bigot, iar, mai nou, dacă
ești deschis oricăror schimbări,
înseamnă că ești civilizat, demo-
crat. Practic, se creează două clase
care sunt prezentate în conflict
și cea care este la putere acum va
fi curând invitată să o distrugă
pe cealaltă, le fel cum au divizat
comuniștii societatea. Cum vedeți
această împărțire?
Nu cunosc toate subtilitățile contex-
tului românesc și mă miră să aud aceas-
tă formulare, pe care nu aș fi aplicat-o
în mod spontan la realitățile românești.
În schimb, este o descriere destul de
exactă a situației din Franța, care a
devenit tot mai vizibilă anul trecut, cu
ocazia dezbaterilor cu privire la așa-zi-
sa „căsătorie pentru toți”, pentru care
guvernul socialist a reușit să obțină
aprobarea Parlamentului.
Acest tip de discurs public este exas-
perant, deoarece tinde, așa cum subli-
niați, să-i discrediteze pe toți cei care
gândesc altfel, cam la fel ca pe vremea
comunismului la care faceți aluzie. Iar
ingredientele luptei sunt și ele tot cam
aceleași: negarea realității în favoarea
unei ideologii fără niciun fundament
empiric, dar prezentată în mod obliga-
toriu mai bună decât realitatea, care
pare destul de dezamăgitoare. Se pare
că realitatea e pentru țăranii care nu
știu să conceptualizeze și au creierele
atrofiate. Și că sufletele frumoase sunt
generoase și se depărtează de realitatea
plicticoasă prin conceptualizare.
Și atunci țărănoii reacționari sunt
combătuți la derută: sunt mistificate
cuvintele și ești împiedicat să spui
lucrurilor pe nume, votându-se legi
care permit vânarea oamenilor pentru
opinia lor. Desigur, totul se face în
mod foarte subtil, nu se recunoaște
niciodată că prin aceasta se atentează
la libertatea de exprimare. Cum scopul
este „combaterea fasciștilor”, una-două
mistificări nu strică: nu le poți acorda
libertate dușmanilor libertății, spu-
neau adepții revoluționarului francez
Robespierre în perioada Terorii. Și
astfel, opozanții sunt discreditați în cea
mai pură tradiție marxistă, acuzându-i
de fascism din clipa în care emit un
punct de vedere care nu corespunde
ideologiei promovate. Cu proxima
ocazie li se înscenează și un proces de
obscurantism, pentru că profesează
idei „respingătoare”: nu încercați în
Franța să vă puneți întrebări cu privire
la fundamentarea legii de liberalizare
a avortului (o menționez pe aceasta
pentru că, dintre toate subiectele, cred
că despre ea se poate discuta cel mai
puțin, de parcă ți-ai propune repunerea
pe tapet a pedepsei cu moartea – ca
și cum ar avea vreo legătură!). Veți fi
imediat inclus în aceeași categorie
ideologică cu persoane prea puțin
recomandabile, care amintesc de
momentele cele mai sumbre ale istoriei
noastre! Dacă veți încerca să explicați
că unele acte pot fi condamnate fără a
trimite oamenii la eșafod pentru ele,
veți fi și mai neînțeles, căci sistemul
nu face nicio diferență: dacă se simte
amenințat, este capabil să ostracizeze
fără speranță de redresare pe oricine
aduce în discuție chestiunea. Este un
fel de pedeapsă cu moartea simbolică,
socială, mai blândă în aparență decât
moartea fizică, dar mult mai redutabil
eficace decât aceasta.
Singura problemă a acestei desfășu-
rări de forțe este că începe să-i oboseas-
că pe oamenii de bună-credință și de
bun simț care, slavă Domnului, încă mai
sunt destul de numeroși.
Cred că vom asista la o revenire
a valorilor tradiționale, pentru că
sistemul și oamenii care promovează
această diviziune în sânul societății,
pentru a-și impune propriul model,
sunt la capătul puterilor în Occident. De
fapt ei nu au niciun model, iar eșecurile
sistemului pe care îl reprezintă sunt
evidente: oamenii constată azi ravagiile
produse de un mod de viață prezentat
drept panaceu ani în șir, dar care se
fundamentează pe o concepție lipsită de
libertate, care se rezumă la a face ceea
ce ni se spune și care ne face de fapt
sclavii propriilor capricii și dorințe.
Prin urmare, cred că vom trece
printr-o fază de reconstrucție a
instituțiilor prost gestionate în ultimele
patru decenii, iar prima dintre acestea
este familia. Dar să nu ne facem iluzii:
aceasta nu va avea loc peste noapte și
fără accidente, căci nivelul de infiltrare
al promotorilor „dezordinii” rămâne
ridicat, iar abandonarea terenului cul-
tural și mediatic de către „conservatori”
nu se repară de azi pe mâine. Trebuie
recucerite sferele de influență pentru
a inversa mersul lucrurilor pentru
totdeauna.
Cred că măsurile pozitive de protec-
ție sunt întotdeauna binevenite, dar nu
acestea vor proteja familiile. Singurul
lucru care poate avea un impact real ar
fi conștientizarea pericolelor actuale
și implicarea tuturor oamenilor de
bună-credință în combaterea evoluției
actuale, pe care mulți o văd drept inevi-
tabilă, iar alții chiar bună și dezirabilă
(eu nu mă includ printre aceștia din
urmă, sper că s-a înțeles).
Cea mai bună apărare a familiei
naturale este menținerea în sânul socie-
tății de familii solide și exemplare, care
dau mărturie în fața contemporanilor
și pot să-i convingă. În acest scop, mi se
pare că e nevoie să adoptăm și armele
momentului: implicarea în politică și
consolidarea societății civile, deoarece
politica, așa cum o cunoșteam noi în
democrația reprezentativă, pierde prea
repede din vedere interesul general.
Doar o societate civilă vie, puternică
și matură poate să-și spună cuvântul,
din punctul meu de vedere. Aceasta
este ceea ce se petrece acum în Franța,
chiar dacă nu la un nivel satisfăcător, și
ceea ce în mod tragic cred că îi lipsește
României la ora actuală.


de Laurent Cochet
F
o
t
o
:

C
h
r
i
s
t
o
p
h
e

B
e
c
k
e
r
 La marșurile organizate de „La Manif Pour
Tous” pentru protejarea familiei naturale
în Franța, în anul 2014, au participat între
câteva zeci de mii și 500.000 de persoane
Nr. 3 ♥ Toamnă 2014
7
1
La baza familiei trebuie să fie o
comuniune în Hristos prin
Taina Căsătoriei.
2
Soții trebuie să fie conștienți că
sunt afectați amândoi de
greșelile pe care le fac.
3
Niciodată nu trebuie ca soțul
să-i facă observație soției în
prezența altora, pentru că de
multe ori, din egoism, soții își
mustră soțiile mai ales în prezența
propriilor rude.
4
Sau, dacă soția îi dă telefon
soțului la serviciu, acesta să
nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă,
n-am timp acum!”, vorbindu-i
cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am
treabă acum, însă te voi suna eu puțin
mai târziu.”
5
Soția, de multe ori, are față de
soț un comportament
copilăros. De multe ori face
mofturi și nazuri de copil mic.
Tu, ca soț, trebuie să te cobori „la
mintea ei”, să nu-i disprețuiești cererile,
să încerci să i le satisfaci și, astfel, să
aduci echilibrul în familie.
6
Dacă femeia nu simte tandrețea
soțului, golul din inima ei nu va
fi umplut nici de dragostea
părinților, nici a propriilor
copii. Atât de mare e taina căsătoriei,
încât golul creat în inima femeii de lipsa
afecțiunii soțului nu poate fi umplut nici
măcar de dragostea propriilor copii!
7
Soției nu trebuie să-i ascundeți
nimic, pentru că va veni
vremea când veți fi descoperiți.
Să-i spuneți totul și să vă
consultați cu ea în toate. Nu e bine ca
soția să afle cele ascunse ale voastre de
la rude, de la colegi ori de la prieteni.
8
Singurul lucru care o poate
cuceri pe femeie și poate ține
familia unită este tandrețea.
Soțul ideal nu o strigă pe soție
pe nume. După căsătorie, adevăratul
nume la soției trebuie să fie doar
„iubito”!

9
Dacă îți greșește cu ceva soția,
nu-i răspunde pe loc, atunci
când ești dominat de mânie, ci
seara, în dormitor, când veți fi
singuri, să-i spui cu blândețe: „Știi, iubito,
azi m-ai întristat cu cutare lucru.”
10
Dacă soțul pleacă undeva și
„uită” să-i spună soției, iar
aceasta află de la colegii de
serviciu, de exemplu, atât de
mare este rana sufletească pricinuită de
faptul că nu este ea prima căreia soțul
să-i spună despre acest lucru, încât cu
greu își revine. Este nevoie, deci, de
multă atenție.
11
Pe cât puteți, trebuie să vă
rugați împreună acasă.
Rugăciunea făcută în comun
unește familia. Dacă nu vă
identificați în lucrurile duhovnicești, în
credință, atunci căsătoria voastră e de
pe acum destrămată! Temelia căsătoriei
este împreuna-pășire pe drumul
credinței. Altfel, toate sunt în zadar.
Foto: Daniel Gritu Photography
8
PENTRU VIAȚĂ
11 sfaturi pentru
bărbații căsătoriți
de la Părintele Efrem Vatopedinul
Dacă ești bărbat
de Grigore Vieru
Dacă ești bărbat,
nu lacrima,
ci sângele să-ți verși
în mijlocul mulțimii oropsite.
Și nu blajina
pâlpâire-a lumânării,
ci fulgerul scăpărător
să-l porți în mâini.
Și-al tău cuvânt
să-l înțeleagă pe deplin
măicuța ta, copiii
și truditoarea iarbă.
Dacă ești bărbat
pe colțul tău de pământ,
la marginea Țării tale,
în mijlocul mulțimii oropsite!
De ce?
de Ragnvald Skrede
De ce te-am ales pe tine?
Fiindcă ochii îți sunt
mai adânci ca valea Jondalului.
Fiindcă ești fericită
iubind un singur bărbat.
Fiindcă fiii mei nenăscuți
te vor de pe-acuma ca mamă.
Fiindcă pe tine te-aș vrea
veghindu-mi patul de moarte.
Fiindcă ai privit înăuntru-mi,
fără să amețești.
Ei bine, fiindcă tu m-ai ales,
și-ai văzut în mine Ideea!
VERSURI
PENTRU VIAȚĂ
Foto: lifeofpix.com
Nr. 3 ♥ Toamnă 2014
9
VOCI PENTRU VIAȚĂ
„Familia mea este tăria și
slăbiciunea mea.”
Aishwarya Rai Bachcha
actriță indiană
„Președinția este temporară,
dar familia este permanentă.”
Yvonne de Gaulle
soția președintelui Charles de Gaulle
„Familia este cea care
face ca omul să treacă
de la egoism la altruism.”
Auguste Comte
filosof francez
„Femeia este inima familiei.”
Maica Tereza
laureată a Premiului Nobel pentru Pace
„Timpul petrecut în sânul
familiei este cea mai grozavă
investiție pe termen lung.”
Medeea Marinescu
actriță română
„Familia este ca un
sanctuar pentru mine.
Întotdeauna mă întorc
la ei să mă sprijine și
să îmi dea putere.”
Benjamin Bratt, actor american
„Familia
nu este
«un lucru
important».
Este totul!”
Michael J. Fox
actor american

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful