IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

:

Iunie, lunã dedicatã cinstirii Inimii lui Isus
Devoþiunea cãtre Inima lui Isus s-a rãspândit în Biserica noastrã dupã anul 1600, în urma unor revelaþii particulare primite de Sfânta Margareta-Maria Alacoque ºi fãcute cunoscute de Sfântul Ioan Eudes. De asemenea, ºi sãrbãtoarea închinatã Inimii lui Isus este de datã recentã: în 1765 era celebratã în Polonia ºi la Roma, iar începând cu anul 1856 a fost extinsã la toatã Biserica Catolicã. Preamãrind iubirea ºi milostivirea lui Dumnezeu, aceastã devoþiune, practicatã fie individual, fie comunitar, se exprimã în general prin rugãciuni de consfinþire cãtre Inima lui Isus, recitarea litaniilor, spovadã ºi împãrtãºanie în prima vineri din lunã ºi imitarea Inimii lui Isus care este blândã ºi smeritã. Ziua în care este practicatã în mod special evlavia cãtre Inima lui Isus este vinerea; iar luna dedicatã acestei devoþiuni este luna iunie. În prima vineri din fiecare lunã a anului, preoþii viziteazã bolnavii acasã sau la spital pentru a-i spovedi ºi împãrtãºi. Îmi amintesc cum în primii ani de preoþie mergeam la diferiþi bolnavi ºi bolnave pentru a-i îngriji cu Sfintele Taine în prima vineri din lunã, ºi nu-l pot uita pe unul care de câtva timp era orb. Nu-i mai ºtiu numele. Dupã ce se împãrtãºea, rãmânea liniºtit câteva momente, apoi întindea mâna spre vioara care-i stãtea alãturi pe o masã, ºi începea sã cânte. Era rugãciunea lui de mulþumire faþã de Isus pe care tocmai îl primise în Sfânta Împãrtãºanie. Parcã se schimba totul când cânta; i se lumina faþa, dispãreau sãrãcia ºi singurãtatea. Rugãciunea lui cântatã la vioarã îmi dãdea ºi mie în suflet ceva imposibil de descris, mã umplea de luminã ºi de bucurie, astfel cã ºi azi când îmi reamintesc de acele vizite fãcute în prima vineri la bolnavul cel orb, regãsesc în mine urma de pace ºi bucurie ce-mi inundau inima. ªtiu cã nu le este uºor preoþilor sã meargã la bolnavi în prima vineri din lunã, dar le mulþumesc pentru spiritul lor de jertfã ºi sunt sigur cã mergând ei sã-i viziteze pe cei în suferinþã, sunt ºi ei vizitaþi la rândul lor de lumina ºi bucuria lui Dumnezeu. Aminteam mai sus de litania în cinstea Inimii lui Isus; în ea rostim ºi aceastã invocaþie: „Inima lui Isus, darnicã faþã de toþi cei care Te cheamã, miluieºte-ne pe noi”. În aceastã scurtã rugãciune ne exprimãm încrederea cã toþi care aºteaptã, invocã ajutorul Fiului lui Dumnezeu, se vor bucura de dãrnicia inimii sale care este plinã de bunãtate ºi de dragoste. Pe de altã parte însã trebuie sã imitãm Inima lui Isus ºi sã fim ºi noi darnici faþã de toþi care ne cheamã într-un fel sau altul. Spun aceasta amintindu-mi de colecta pe care noi, catolicii din þarã am organizat-o în toate bisericile noastre ca sã-i ajutãm pe cei sinistraþi în urma inundaþiilor. Sigur cã ajutorul nostru nu a acoperit toate necesitãþile lor, ºi de aceea în mãsura în care vrem ºi putem rupe ceva din ceea ce este al nostru, sã continuãm cu sprijinirea celor care acum suferã lipsuri de toate felurile ºi ne cheamã în ajutor fãrã cuvinte. În acest sens îndemn toþi preoþii, congregaþiile ºi comunitãþile parohiale sã-ºi arate solidaritatea ºi dragostea faþã de toþi care ne cheamã acum ºi în viitor. Este o formã de trãire a evlaviei faþã de Inima lui Isus, evlavie pe care o recomand în toate expresiile ei de consacrare sau consfinþire, de spovadã ºi împãrtãºanie în prima vineri a lunii, de cinstire specialã a Inimii Preasfinte în luna iunie, de imitare a lui Isus cu inima blândã ºi smeritã. ªi deoarece pentru mulþi dintre copii ºi tineri se apropie examenele, le doresc din toatã inima reuºitã cât mai bunã.
n 720 r. / 0 5

1

Inima lui Isus
„Iatã acea Inimã care i-a iubit atât de mult pe oameni, care nu s-a cruþat niciodatã, care s-a istovit ºi s-a consumat pentru a le mãrturisi dragostea sa. Ca recunoºtinþã, primesc de la cea mai mare parte dintre oameni doar nerecunoºtinþã, lipsã de respect ºi sacrilegii, rãcealã ºi dispreþ faþã de acest sacrament de iubire”. aceastã devoþiune reprezintã centrul spiritualitãþii creºtine ºi cheia înþelegerii întregii istorii a mântuirii.

În sânul Bisericii Catolice s-a dezvoltat o formã specialã de spiritualitate care se inspirã din Inima lui Isus. Aceastã devoþiune, legatã de numele sfintei MariaMargareta Alacoque, a apãrut prima datã în Franþa, într-un context istoric cu totul special. Franþa secolului al XVII-lea era frãmântatã de jansenism, un curent rigorist excesiv care vedea în Dumnezeu mai mult un rãzbunãtor decât un Tatã. Efectul dezastruos a fost îndepãrtarea creºtinilor de Sfânta Împãrtãºanie. Acest curent îi “împingea pe oameni la disperare, pretinzând de la ei o puritate care i-ar fi speriat ºi pe îngerii lui Dumnezeu”. În acest climat ia amploare devoþiunea cãtre Inima lui Isus care este izvor de iertare ºi îndurare ºi pentru cei care o rãnesc prin pãcatele lor. “Prin Inima lui Isus iubirea divinã, iubirea lui Dumnezeu a devenit iubire umanã. Aceastã Inimã a devenit rãscrucea, locul de întâlnire a iubirii: iubirea lui Dumnezeu faþã de oameni, iubirea oamenilor faþã de Dumnezeu ºi iubirea oamenilor între ei”. Documentul dedicat acestei forme de spiritualitate este enciclica Papei Pius al XII-lea, Haurietis aquas, din 15 mai 1956: ”Aceastã devoþiune – care îºi are rãdãcinile în Sfânta Scripturã, aprofundatã de Sfinþii Pãrinþi, de Doctorii Bisericii ºi de marii mistici medievali – a cunoscut o rãspândire deosebitã ºi a dobândit forma sa actualã în urma apariþiilor lui Isus Cristos Sfintei Maria-Margareta Alacoque, în mãnãstirea din Paray-le-Monial, începând cu 27 decembrie 1673”. De atunci, depãºind numeroase dificultãþi teologice ºi liturgice, s-a rãspândit în întreg poporul creºtin, iar Biserica a ridicat-o la demnitatea liturgicã de “solemnitate”. De fapt,

Inima lui Isus – izvor de îndurare pentru toþi

Papa Pius al XII-lea sublinia cã, în ciuda importanþei momentului Paray-le-Monial pentru dezvoltarea sa, originea acestei devoþiuni se gãseºte în Sfânta Scripturã. Cristos însuºi ne prezintã Inima Sa ca izvor de iubire ºi de pace: “Veniþi la mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, iar eu vã voi uºura. Luaþi jugul meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la mine, cãci sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi afla alinare pentru sufletele voastre; cãci jugul meu este plãcut ºi povara mea este uºoarã” (Mt 11,28-20). “Vor privi la cel pe care l-au strãpuns!”( In 19,37). Cuvintele Evanghelistului Ioan ne duc cu inima ºi cu mintea pe Calvar, în momentul culminant al istoriei divine ºi umane a lui Cristos. “Unul dintre ostaºi I-a strãpuns coasta cu o suliþã ºi îndatã a ieºit din ea sânge ºi apã” ( In 19, 34). “Din coasta lui Isus þâºneºte apa, simbolul bãii spirituale, ºi sângele, simbolul mântuirii. De aceea, sângele reprezintã Sacramentul Euharistiei, iar apa sacramentul Botezului” (Sfântul Toma de Aquino). Din Inima strãpunsã a lui Isus rãstignit se naºte o lume nouã, o lume rãscumpãratã de pãcat. De atunci, Inima dumnezeiascã a lui Isus revarsã neîncetat asupra oamenilor iertarea ºi iubirea, prin practicarea sacramentelor.

Originea devoþiunii – Sfânta Scripturã

Legat de aceastã devoþiune, binecunoscute sunt cele douãsprezece promisuni fãcute, prin intermediul sfintei MariaMargareta Alacoque, sufletelor devotate Sfintei Inimi a lui Isus, adicã acelor suflete care vor recunoaºte cã prin propriile pãcate au “strãpuns” Inima lui Isus ºi îºi vor trãi viaþa de credinþã convinse fiind cã iubirea divinã le va oferi eliberarea, iertarea: 1. Le voi da (persoanelor devotate Inimii

Cele douãsprezece promisiuni

2

n 720 r. / 0 5

lui Isus) toate harurile necesare stãrii lor de viaþã. 2.Voi aduce pacea în familiile lor. 3. Le voi aduce consolare în toate necazurile vieþii. 4. Voi fi refugiul lor sigur în timpul vieþii, dar mai ales în ceasul morþii. 5. Voi binecuvânta toate acþiunile lor. 6. Cei pãcãtoºi vor gãsi îndurare. 7. Cei slabi în credinþã vor deveni plini de fervoare. 8. Cei plini de fervoare vor ajunge la desãvârºirea credinþei. 9. Voi binecuvânta locul unde imaginea Inimii mele este expusã ºi onoratã. 10. Preoþilor le voi da harul de a miºca ºi inimile cele mai împietrite. 11. Numele persoanelor care vor face cunoscutã aceastã devoþiune vor fi scrise în Inima mea ºi nu vor fi ºterse niciodatã. 12. Tuturor celor care se vor împãrtãºi nouã luni la rând, în fiecare primã vineri din lunã, le promit harul statorniciei pânã la sfârºit. Ei nu vor muri lipsiþi de harul meu, nici fãrã a primi sacramentele. În ceasul morþii, Inima mea le va fi scãpare sigurã.

am atinge nici cea mai micã mãsurã a acestei iubiri. ªi El cum sã nu ne cearã sã-l iubim?”. “Eu am venit sã aduc foc pe pãmânt ºi cât aº vrea ca el sã fie deja aprins” (Lc 12,49). Este focul iubirii care ar trebui sã-i consume pe oameni pentru Cristos pentru cã El însuºi s-a oferit ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele lumii întregi. La rândul nostru, cei care am fost rãscumpãraþi prin sângele Mielului, trebuie sã aducem jertfe de ispãºire pentru pãcatele noastre ºi ale celor care ofenseazã Iubirea Inimii dumnezeieºti. ªi putem repara aceste ofense prin diferite devoþiuni la Preasfânta Inimã a lui Isus: practicarea celor nouã vineri întâi, participarea la Sfânta Liturghie ºi primirea Sfintei Împãrtãºanii reparatorii, consacrarea personalã sau a întregii familii Inimii lui Isus, recitarea iaculatoriilor în diferite momente ale zilei. Pentru a arãta importanþa devoþiunii faþã de Inima lui Isus în viaþa de credinþã, vom aduce mãrturia unui om a cãrui viaþã spiritualã a fost centratã pe aceastã devoþiune. Este vorba despre Papa Ioan al XXIII-lea care, în “Jurnalul Sufletului”, fãcea urmãtoarea mãrturie: “Imediat dupã Botez am fost consfinþit Inimii Preasfinte a lui Isus... Îmi amintesc cã printre primele rugãciuni pe care le-am învãþat era ºi o scurtã iaculatorie pe care o repet ºi azi cu mult drag: Preasfântã Inimã a lui Isus, fã sã te iubesc mereu mai mult. Inima lui Isus este izvor de har, de iubire, de bucurie, de vocaþie, de credinþã... Astãzi tot ce se referã la Preasfânta Inimã a lui Isus mi-a devenit familiar ºi foarte scump; viaþa mea pare destinatã sã se consume sub lumina ce emanã din Tabernacol ºi pentru a gãsi rãspuns la toate frãmântãrile mele trebuie sã recurg la Inima lui Isus. Am convingerea cã aº fi gata sã-mi dau viaþa pentru cauza Preasfintei Inimi. Vreau ca devoþiunea la Preasfânta Inimã, înrãdãcinatã în Sacramentul Iubirii, sã fie mãsura întregului meu progres spiritual”. “Omul anului 2000 are nevoie de Inima lui Isus, are nevoie de Ea pentru a construi civilizaþia iubirii. Vã invit, dragi fraþi ºi surori, sã priviþi cu încredere la Preasfânta Inimã a lui Isus ºi sã repetaþi mai des, mai ales în luna iunie: Preasfântã Inimã a lui Isus, eu am încredere în tine!” (Ioan Paul al II-lea, 8 iunie 1994, audienþa generalã). CRISTINA ªOICAN

Inima lui Isus - izvor de haruri

Sfântul Alfons Maria de Liguori, vorbind despre dragostea lui Isus pentru oameni, spunea: “Iubirea Inimii lui Isus este atât de mare, încât dacã am pune laolaltã toatã iubirea de care sunt capabili oamenii, sfinþii ºi îngerii nu

Inima lui Isus cere iubire ºi reparare

În luna iunie, lunã în care devoþiunea la Inima Preasfântã a lui Isus este trãitã cu o mai mare intensitate, propunem spre lecturã cartea ”Contemplând Inima lui Isus”, care aparþine pãrintelui iezuit Daniel Dideberg ºi care a apãrut la Editura Arhiepiscopiei Romano - Catolice de Bucureºti în 2002. „La picioarele Crucii, Maria ºi Ioan au contemplat Inima strãpunsã a lui Isus. Urmându-le pilda, de-a lungul veacurilor, mulþi credincioºi au scrutat tâlcul spiritual al acestui episod pascal, meditând Evangheliile, cu deosebire pe cea a lui Ioan, ucenicul multiubit. Reluând

Cãlãuzã spiritualã cãtre inima lui Isus

acest demers contemplativ ºi spiritual, lucrarea de faþã propune creºtinilor o perspectivã kerigmaticã asupra misterului lui Cristos: icoana Inimii strãpunse rezumã, de fapt, Lucrarea lui Cristos, mort ºi înviat pentru lumea întreagã”. „Devoþiunea faþã de Inima strãpunsã a lui Cristos trimite la însãºi persoana lui Dumnezeu fãcut om, primind liber moartea, din dragoste pentru noi… Ea þinteºte esenþa vieþii creºtine: iubirea lui Dumnezeu fãcut om, pânã la moartea pe cruce, cu Inima strãpunsã. ªi ne pune o întrebare: ce rãspuns sã-i dãm lui Cristos care ne-a iubit astfel?!
n 720 r. / 0 5

3

CONSACRATÃ VIAÞA CONSACRATÃ

În ziua Învierii Domnului ºi-au fãcut intrarea oficialã în comunitatea catolicã din Nãvodari Surorile Capucine ale Fericitei maici Francesca Rubatto. La aceastã sãrbãtoare au fost prezente Superioara Provincialã a Congregaþiei din Italia, maica Maria Gloria Arrigoni ºi sora Cornelia Saita, economa provincialã a Congregaþiei. La sfârºitul Sfintei Liturghii, Superioara Provincialã a prezentat, pe scurt, viaþa Fericitei Francesca Rubatto, fondatoarea Institutului. Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la moartea ei, care a avut loc pe 06 august 1904, la Montevideo,în Uruguay. Pe 10 octombrie 1993 a fost beatificatã de cãtre Papa Ioan Paul al II-lea. Toatã viaþa ei a fost un imn de laudã adus lui Dumnezeu, transpus în dãruirea totalã faþã de cei nevoiaºi. Gesturile eroice, cuvintele sale inspirate ºi zelul misionar dezvãluie iubirea ei faþã de Sfânta Treime, de care a fost pãtrunsã ºi transformatã. Dupã 7 ani de la fondarea Institutului, care a luat fiinþã în 1885, Fericita Francesca Rubatto îºi deschide inima ºi viaþa cãtre dimensiunea misionarã a Institutului, ea însãºi recunoscândo ca “har special acordat comunitãþii noastre”. Traverseazã Oceanul, în America Latinã, pentru a-i ajuta pe cei sãraci ºi pe cei uitaþi. Noul Institut, chiar de la apariþia lui, este marcat de lucrãrile lui Dumnezeu: este supus martiriului. într-o misiune brazilianã, în Alto Alegre din Maranhao, are loc martiriul a 7 surori foarte tinere, ucise împreunã cu 4 cãlugãri capucini. Papa Leon al XIII-lea a numit acest fapt “primiþia secolului”. Fericita Francesca, decedatã la vârsta de 60 de ani, a rãmas ca misionarã; a dorit ca rãmãºiþele sale pãmânteºti sã rãmânã acolo, printre preaiubiþii ei sãraci.. Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a proclamat-o “prima Fericitã a Uruguayului”. Deºi s-au scurs 100 de ani de la moartea Fondatoarei, carisma ei este actualã pentru cã intuiþia educativã,

Surorile Fericitei maici Francesca Rubatto

disponibilitatea faþã de cei bolnavi, fizic sau moral, dorinþa de a trãi credinþa ºi de a o împãrtãºi pe deplin, o aduc aproape de noi, Mamã ºi Sorã a timpurilor noastre. În parohia din Nãvodari sunt trei surori ale acestui Institut, care se simt provocate sã evanghelizeze cu bucurie ºi simplitate ºi sã împlineascã testamentul Fericitei Francesca “a iubi aºa cum a iubit Isus, chiar pânã la a-ºi da viaþa pentru prieteni”. Superioara Provincialã, amintindu-ne de cuvintele lui Isus: “Mai mare bucurie este în a da decât în a primi” a cerut sprijinul tuturor credincioºilor pentru ca prezenþa lor simplã ºi umilã sã fie o mãrturie a iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru rãspândirea împãrãþiei sale de iubire ºi adevãr. Credincioºii din Nãvodari îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru prezenþa acestor surori în mijlocul lor, pe care le vãd ca pe un dar al sãu, un dar mijlocit de Fericitul Ieremia, cãlugãrul capucin român ºi Patronul Bisericii din Nãvodari. Pr. FARCAª Pr. NICOLAE FARCAª

Fiecare creºtin trebuie sã creadã în Evanghelie ºi sã o transpunã în viaþa personalã. ªi noi, Surorile Capucine ale maicii Rubatto suntem chemate sã trãim Evanghelia dupã exemplul fondatoarei noastre, Fericita Maicã Francesca, cu generozitate ºi bucurie, trecând de la a asculta Cuvântul la a-l pune în practicã. Comunitatea noastrã ia viaþã în Bisericã, pentru a-l sluji cu iubire pe Dumnezeu, Binele Suprem ºi pentru a oferi speranþã ºi ajutor suferinþei omului. Suntem trei surori venite din Italia, din localitãþi diferite, cu experienþe ºi misiuni diferite în domeniul sanitar ºi al educaþiei. Suntem în România, în parohia Nãvodari de douã luni. În spiritul franciscan care ne caracterizeazã, suntem chemate sã fim un semn de speranþã încrezãtoare în viitor pentru tineri, alinare pentru cei în suferinþã ºi pentru familiile aflate în dificultate, încercând sã fim pentru toþi un semn al iubirii lui Dumnezeu care nu dezamãgeºte niciodatã. Ne vom continua misiunea în aceastã zonã. Ne încredinþãm rugãciunilor voastre pentru ca sã nu scadã credinþa de a lucra, zi dupã zi, cu rãbdare ºi speranþã. REGINALDA, Sr REGINALDA, sr CHIARA ºi sr FRANCESCA
Comunitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste anunþã cã în cadrul grãdiniþei Ave care funcþioneazã în incinta Mãnãstirii “Sfânta Treime”, de pe strada Zeletin, nr.13, din Cartierul Bãneasa ( lângã parohia romano-catolicã “Sfinþii Petru ºi Paul) va fi înfiinþatã, începând cu anul ºcolar 2005-2006, ºi o grupã mijlocie care va funcþiona cu program prelungit. Vor fi primiþi copii de 4 ºi 5ani. Activitatea va începe pe data de 19 septembrie. Pentru înscrieri, informaþii sau detalii, ne puteþi contacta telefonic, la numerele 021/233 01 46 ; 021/233 01 45 sau pe adresa de e-mail : oa_prov_romania@yahoo.fr

4

n 720 r. / 0 5

O zi a familiilor
Piteºti, sâmbãtã, 21 mai. Când nori grei de furtunã ameninþau cerul, în biserica Ss. Petru si Paul, soarele încãlzea toate inimile inundate de emoþii. Familiile comunitãþii noastre erau sãrbãtorite, iar Oblaþii, care au în grijã pastoraþia cuplurilor, îºi comemorau Fondatorul, pe Sf. Eugen de Mazenod, un om care în toatã existenþa sa de misionar ºi de Episcop al Marsiliei ºi-a dat viaþa pentru a face ca Biserica sã fie o familie de familii, unitã în iubirea lui Cristos. Am fost onoraþi de vizita PS Cornel Damian ºi a pr. Fabian. În cadrul Sfintei Liturghii, generaþiile s-au unit spre a aduce slavã lui Dumnezeu. Copiii, prin glasurile lor pure, alãturi de familiile jubiliare, au dat mãrturie cã într-adevãr aceasta este calea Bisericii. Toþi am fost plãcut impresionaþi de cuvintele frumoase ºi pline de optimism ale înalþilor noºtri oaspeþi. Sãrbãtoarea a continuat în sala mare a parohiei. Într-un cadru mai puþin oficial ºi mai mult familiar, am ascultat câteva mãrturii de credinþã trãitã în viaþa de cãsãtorie. Pentru cã eram ca într-o mare familie, deºi emoþiile fãceau glasul sã tremure, totuºi câteva cupluri au luat cuvântul ºi ne-au împãrtãºit din experienþa lor. Un moment într-adevãr unic pentru comunitatea noastrã! Concluzia acestor mãrturii? Indiferent cã suntem la început pe acest drum, sau cã avem deja 50 de ani de cãsãtorie, sau cã ne aflãm în plin traseu (dacã îmi pot permite sã spun aºa), fãrã Dumnezeu nu existã fidelitatea iubirii. Naºterea unui copil, moartea cuiva drag, cumpãna unor boli grele sau viaþa de zi cu zi, totul se trãieºte în jurul unei axe: credinþa ºi iubirea. Preoþii ºi persoanele consacrate ne sunt ajutoare absolut

indispensabile în trãirea fidelã ºi armonioasã a vocaþiei noastre la cãsãtorie. Ei ne stau alãturi, la ei gãsim un sfat bun de fiecare datã când avem curajul sã-l cãutãm. Cuplurile care au curajul de a avea un duhovnic sunt cu adevãrat mai bogate în drumul lor de dezvoltare umanã ºi spiritualã. Mãrturiile celor prezenþi au fost clare: împreunã este mai frumos, iar cu Dumnezeu alãturi, cãsãtoria este, într-adevãr, un sacrament si nu doar un act uman, cum cred încã mulþi. Seara, întâlnirea s-a prelungit pânã târziu, deoarece cei tineri ºi cei mai în vârstã - dar cu mai multã experienþã - au continuat în mod firesc sã mai stea de vorbã, împãrtãºin-du-ºi experienþele de viaþã. Mulþumim lui Dumnezeu cã ne iubeºte ºi ne dã bucuria de a face parte dintr-o comunitate, adicã dintr-o familie mare, binecuvântatã cu pãstori care ne-au mãrturisit cã îºi fac bucuroºi datoria de pãrinþi. HELGA IANA-EBENHOEH

NE SCRIU CITITORII NE SCRIU CITITORII NE SCRIU CITITORII NE SCRIU CITITORII

Maestrul Teodor Rãducan a primit din partea Institutului Internaþional pentru biografii – Cambridge- Anglia, o importantã recunoaºtere care aduce în prim plan valoarea artisticã prin care artistul s-a fãcut cunoscut în spaþiul european ºi nu numai. Teodor Rãducan este enoriaº al parohiei Bucureºtii Noi. Despre el, pãrintele paroh Martin Cabalaº ne-a spus cã este o persoanã activã în viaþa comunitãþii, care a contribuit la înfrumuseþarea bisericii ºi care în fiecare duminicã asigurã materialul grafic care se foloseºte în cadrul liturghiilor.

Recunoaºtere internaþionalã

Este o datorie pentru noi sã vã mulþumim, Dumneavoastrã, tuturor celor care ne-aþi fost alãturi cu rugãciunea. Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale a fost un prilej bun pentru a ne uni în jurul altarului Domnului nostru Isus Cristos pentru a-i mulþumi observându-i observându-i darurile ºi pentru a-i implora binecuvântarea în tot ceea ce facem. Este, de asemenea, o onoare pentru noi sã mulþumim tuturor celor care au înþeles financiar. sã ne sprijine ºi din punct de vedere financiar. Efortul pe care Arhiepiscopul Ioan Robu îl face pentru a menþine flacãra vieþii în iniþiativele media a primit un important ajutor cu colectele pe care le-aþi organizat în comunitãþile Dumneavoastrã. Astfel, ºi la noi, ca în întreagã Bisericã Catolicã, Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale a fost ºi o zi a solidaritãþii ºi a împãrtãºirii bunurilor materiale prin ofertele pe care le-aþi fãcut. Ne bucurãm sã nominalizãm, în ordinea în care au prezentat colecta Tereza Dumneavoastrã, urmãtoarele parohii: Sfânta Tereza – Bucureºti (Bellu), Adormirea Taberei), Maicii Domnului – Bucureºti (Drumul Taberei), Preasfântul Mântuitor – Bucureºti (Italianã), Preasfânta Inimã a lui Isus – Bucureºti (Francezã), Preasfânta Fecioarã Maria Reginã – Bucureºti (Cioplea), Catedrala Sfântul Iosif. Sumele oferite nu corespund acestei enumerãri, ceea ce conteazã este generozitatea pe care am remarcat-o ºi pentru care vã suntem profund recunoscãtori. Folosim aceastã ocazie pentru a vã prezenta sigla sub care punem toate iniþiativele media ale arhidiecezei noastre. Arhanghelului Gabriel încredinþãm toate operele noastre pentru a le include în planul de revelare a iubirii lui Dumnezeu, iubire pe care el a fãcut-o cunoscutã de multe ori înaintea noastrã. Cu recunoºtinþã, Pr. Pr. Francisc Ungureanu Centrului ºi întreaga echipã de angajaþi, voluntari ºi colaboratori ai Centrului de Comunicaþii BucureºtiSociale al Arhidiecezei de Bucureºti- Angelus Communications
n 720 r. / 0 5

Dragi cititori,

5

FAMILIEI UNIVERSUL FAMILIEI

Familia ºi copiii
- Copiii sunt un dar de mare preþ. Maternitatea ºi paternitatea îºi gãsesc împlinirea tocmai în acest dar. Pãrinte Fabian, ce ne poate spune Biserica despre copii, despre credinþa lor, în lumea de astãzi? - Într-o Scrisoare adresatã copiilor, Papa Ioan Paul al II-lea evidenþia o serie de aspecte cu privire la valoarea inestimabilã a copilãriei, reluând cuvintele lui Isus: „«Dacã nu vã schimbaþi ºi nu vã faceþi asemenea copiilor, nu veþi intra în Împãrãþia cerurilor». Mai mult, Sfântul Pãrinte se întreba: „Isus nu face oare din copil un model chiar pentru adulþi?”. Iar în continuare dã rãspunsul: „În copil existã ceva ce nu trebuie sã lipseascã niciodatã celui care vrea sã intre în Împãrãþia cerurilor. Cerul este fãgãduit tuturor celor care sunt simpli aºa cum sunt copiii, tuturor celor care, ca ºi ei, sunt plini de spiritul abandonãrii în încredere, care sunt curaþi ºi bogaþi în bunãtate. Numai aceºtia pot afla în Dumnezeu un Tatã ºi pot sã devinã, la rândul lor, datoritã lui Isus, fii ai lui Dumnezeu”. Se vorbeºte chiar de o „evanghelie a copilului”. Copilul se constituie într-un model pentru omul adult prin încredere, curãþie ºi bunãtate. De fapt prin simplitatea lui, copilul ajutã persoana adultã sã descopere care este esenþa credinþei: încredinþarea. - Noi, persoanele mature (pãrinþi, învãþãtori, profesori) ne lamentãm tot mai mult: copiii noºtri sunt dificili, „nu ne ascultã”. Sunt mai dificili copiii de astãzi faþã de cei de odinioarã? - Nu putem gãsi un rãspuns la aceastã întrebare, dacã nu punem ºi întrebarea complementarã: sunt mai dificili adulþii de astãzi decât cei de odinioarã? Oricum coordonatele în care trãieºte omul modern, omul epocii informatizate, sunt schimbate, ºi, prin urmare, sunt diferite ºi exigenþele acestuia. Nu putem sã nu luãm în considerare puternica presiune care apasã asupra pãrinþilor. De multe ori acestora le este greu sã þinã în frâu dorinþele copiilor. De modul în care ei reuºesc sã rãspundã acestor cereri, depinde în mare parte ºi rãspunsul la întrebarea asupra „copilului dificil”. Când copilul este rãsfãþat peste mãsurã, când pãrinþii (mai ales tatãl, simbol al legii ºi purtãtor al autoritãþii) nu ºtiu sã spunã „nu”, riscul ca un copil sã devinã capricios, pentru a nu spune viciat, este mare.

- Ce ar fi copilul rãsfãþat? - Pentru a rãspunde la întrebare mã întorc la textul biblic din evanghelistul Matei (19,14). Împãrãþia cerurilor aparþine „unora ca aceºtia”. Afirmaþia este aºezatã între douã episoade: primul prezintã motivele pentru care o persoanã ar putea alege sau ar putea renunþa la o stare de viaþã sau alta (fie cãsãtorie, fie feciorie) , iar al doilea episod se referã la motivele renunþãrii la bunurile pãmânteºti. ªi cum copiii nu fac uz nici de cãsãtorie, nici de bunuri, iatã, Împãrãþia aparþine acelora care sunt ºi fac ca ei. În lumina acestei explicaþii problematicã pare a fi situaþia în care ºi-ar încãlca statutul, fapt pe care putem sã-l considerãm cu uºurinþã un abuz. Cine este rãspunzãtor de acest dezechilibru? Copilul? Desigur cã ar fi un rãspuns pripit. Responsabilitatea cade în primã instanþã asupra adulþilor (familie, ºcoalã) dar ºi asupra societãþii (stradã, stadion, club, media). Când modelele comportamentale introduc copilul în lumea lui „a avea”, „a face uz”, este foarte probabil ca acel copil sã fie dificil… dar este o dificultate însuºitã, deprinsã… am putea spune cã vede ºi se joacã de-a adultul. Sã nu uitãm cã pentru copii jocurile sunt o componentã fundamentalã a realitãþii în care trãiesc. - Ce pot face familia, pãrinþii, pentru a orienta copilul pe calea cea bunã? - Poate o sã consideraþi cã rãspunsul meu este simplist. Aº spune cã, înainte de toate, fiecare pãrinte ar trebui sã se întrebe încotro merge fiul/fiica. Sã vadã care îi sunt aspiraþiile. Sã vadã în ce mãsurã este prezent în viaþa fiului/fiicei. Sigur cã este necesar ca pãrintele sã aibã o conºtiinþã finã pentru a-ºi recunoaºte ºi carenþele. Este nevoie de o virtute, astãzi desconsideratã: umilinþa. Umilinþa te pune în faþa necesitãþii unui ajutor. ªi cred cã în acest fel ne întoarcem la acea dimensiune fundamentalã a existenþei noastre creºtine: încredinþarea. O încredinþare în ajutorul lui Dumnezeu ºi în ajutorul aproapelui. Grupurile de familii care ar fi de dorit sã se constituie la nivel parohial ºi diecezan ºi care au printre altele recunoaºterea apartenenþei comune la Cristos ºi Bisericã se pot constitui într-un cadru în care ajutorul sã fie dat ºi primit, în care se creºte împreunã - pãrinþi ºi copii, familii cu familii, pentru a deveni „o familie de familii”. Doar un astfel de cadru lãrgit, în care familia ca atare este întãritã, poate sã fie un suport pentru copil sau copii. (A.C.) Euharisticã au adus în mijlocul nostru spiritul de comuniune ºi prietenie în Cristos, bucuria creºterii împreunã, pentru binele fiecãrei familii, dar ºi speranþã pentru reînnoirea (ºi, poate, reconsiderarea) rolului familiei în comunitatea parohialã. Cu speranþa cã ºi alte familii vor avea ocazia unei asemenea binevenite experienþe, mulþumim tuturor celor care ne-au fãcut acest frumos dar. Dumnezeu sã-i binecuvânteze! MARIE-RAYMONDE MARIE-RAYMONDE SOUCALIUC-PRAGER

Întâlnirea matrimoniala de la Câmpulung
Un grup de familii din mai multe parohii bucureºtene, dar ºi din Câmpulung ºi Craiova, s-au reunit pentru un weekend matrimonial (6-8 mai), la Câmpulung. Alãturi de acestea a participat ºi sora Felicitas (Congregatio Jesu), o susþinãtoare entuziastã a acestui grup, precum ºi pãrintele paroh Petru Paulet, gazdã deosebit de primitoare. Douã familii animatoare, Elena ºi Eugen Ghelner, alãturi de Elena ºi Florin Ardelean, împreunã cu pãrintele Fabian Mãriuþ au fost cãlãuzele acestei întâlniri. Dãruirea sincerã ºi generoasã (ºi umilã!) a acestora, împreunã cu celebrarea

6

n 720 r. / 0 5

Prin Euharistie ajungem la adevãrata împlinire
Dorinþa de a fi împliniþi «cu» ºi «în» Dumnezeu este, astãzi, înãbuºitã de atâtea alte forme mai mult sau mai puþin consistente, de împlinire. Ne putem da seama de acest lucru atât din experienþa noastrã, cât ºi din constatãrile pe care le facem din viaþa celor din jur. Iatã câteva exemple: Acum câþiva ani, un tânãr justifica absenþa de la Sfânta Liturghie duminicalã cu nevoia de distracþie. „În timpul sãptãmânii lucrez. Am un serviciu stresant. Abia aºtept sâmbãta ºi duminica, sã mã odihnesc ºi sã mã distrez. Dacã nu mã distrez ºi nu-mi trãiesc viaþa acum cât sunt tânãr, când am s-o fac? Mai încolo o sã-mi gãsesc timp ºi pentru Dumnezeu”. Modul acesta de a gândi mã face sãmi imaginez Biserica ºi, apoi, Paradisul, ca pe un azil de bãtrâni, care ºi-au gãsit acolo refugiul. Nemaiputându-se bucura de viaþã, din cauza bolilor sau a vârstei prea înaintate, ºi-au gãsit, sãracii, refugiu în Bisericã, iar dupã moarte, desigur, Dumnezeu, cel bun ºi milostiv, îi va primi în casa Sa. Aceasta este oare Biserica voitã de Cristos ºi Împãrãþia lui Dumnezeu pe care El a instaurat-o pe temelia Apostolilor? Pentru unii duminica este un obstacol în calea asigurãrii traiului zilnic sau a acumulãrilor de bunuri, deoarece, zic ei, banul vine muncind ºi nu mergând la bisericã. „Lucrez ºi banul îmi vine în buzunar. Cu buzunarul gol nu pot sã mã duc la piaþã, la magazin sau sã plãtesc întreþinerea ºi celelalte taxe. Mersul la bisericã poate sã fie bun, dar nu acum. Acum trebuie sã câºtig pentru familie, trebuie sã-mi vãd copiii aranjaþi la casele lor. Dupã aceea, voi mai vedea”. Argumente omeneºti. Rãmân însã valabile ºi atunci când cineva îºi pierde sãnãtatea de atâta muncã ºi-ºi risipeºte apoi toatã agoniseala pe la medici? Sau atunci când cei pentru care s-a sacrificat toatã viaþa îi întorc spatele? Sau atunci când zone întregi sunt înghiþite de ape, devorate de incendii, distruse de rãzboi? Cât de valabilã mai este în aceste situaþii afirmaþia: „Muncesc ºi am”? Nu este oare mai realistã constatarea Psalmistului care spune: „Dacã Domnul n-ar zidi casa, în zadar ar trudi cei care o zidesc” (Ps 126,1), sau cuvântul lui Isus din Parabola bogãtaºului necugetat: „Nebunule, chiar în noaptea aceasta þi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregãtit ale cui vor fi?” (Lc 12,21). Este foarte interesantã mãrturia unei doamne de 75 de ani, din Germania: „Vedeþi, pãrinte, suntem în acest ambient de basm, – eram împreunã la o pensiune în munþi, într-un loc dea dreptul splendid – împreunã cu o mulþime de prieteni. Ne simþim bine. Nu ne lipseºte nimic. Ne bucurãm încã de sãnãtate ºi avem traiul asigurat. Cum sã-mi doresc sã mor? Ce-mi poate oferi Paradisul mai mult?” În mãrturia acestei doamne sunt câteva elemente importante, care pot sã creeze senzaþia de împlinire: traiul asigurat (mijloacele materiale), sãnãtatea, prietenii ºi posibilitatea de a se bucura de un stil de viaþã plãcut. Motive suficiente pentru a fi mulþumitã. E curios faptul cã nu a specificat, în discursul ei, cã este o persoanã credincioasã, cã se roagã, merge la Sfânta Liturghie ºi se împãrtãºeºte zilnic, pentru cã o fãcea. Oare conta pentru ea mai puþin acest lucru ºi de aceea îºi punea întrebarea, ce i-ar putea oferi în plus Paradisul? Eu cred cã nu. Tind mai degrabã sã cred cã se simþea ca în Paradis, tocmai pentru cã trãia, încã de pe pãmânt, în armonie cu Dumnezeu, cu oamenii, cu natura ºi cu sine ºi se bucura de toate acestea. Din aceastã armonie interioarã ºi exterioarã îi venea senzaþia de mulþumire ºi de împlinire. Fãrã Dumnezeu nu poate sã existe adevãratã mulþumire ºi împlinire, chiar dacã, din punct de vedere material, totul este în regulã: „Nu este altã fericire pentru om decât sã mãnânce ºi sã bea ºi sã-ºi înveseleascã sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vãzut cã ºi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. Cine, într-adevãr, poate sã mãnânce ºi sã se umple de desfãtãri fãrã El?” (Qohelet 2,24-25). Cele trei exemple, prezentate mai sus, pot sã acopere doar o parte din gama foarte largã a experienþelor umane în cãutare de mulþumire ºi de împlinire. Dacã ne regãsim sau nu în vreunul din aceste exemple, nu are importanþã. Important este sã înþelegem, din propria experienþã, cã nu existã adevãratã împlinire fãrã Dumnezeu. Iar aici vorbim nu doar de acceptarea teoreticã a lui Dumnezeu, la nivelul minþii, ci vorbim de experienþa totalã de viaþã pe care, fiecare dupã capacitãþile sale, o poate face cu Dumnezeu. Pentru noi, creºtinii catolici, experienþa totalã cu Dumnezeu presupune participarea la Euharistie. Oportunitatea de a fi reuniþi, duminicã de duminicã, în jurul lui Cristos, care, prin celebrarea euharisticã, se face prezent în viaþa noastrã cu misterul rãscumpãrãrii, trebuie sã fie pentru noi motiv de realã sãrbãtoare ºi mulþumire. Împreunã cu Cristos îi aducem Domnului, prin Euharistie, jertfa noastrã de laudã ºi, prin El, primim de la Dumnezeu mântuirea ºi sfinþirea, care ne fac adevãraþi copii ai lui Dumnezeu. Prin Euharistie ne oferim, aºadar, Domnului ºi din ea primim adevãrata mulþumire ºi împlinire de noi înºine. Pr. Pr. VENIAMIN AENêOAEI La 21 iunie 1973, în Solemnitatea Trupul ºi Sângele Domnului, Congregaþia pentru Cultul Divin dãdea un decret referitor la Sfânta Împãrtãºanie ºi cultul Misterului Euharistic în afara Sfintei Liturghii: „Scopul principal, cãruia i se datoreazã pãstrarea sfintei Euharistii în afara sfintei Liturghii, este administrarea Viaticului; scopurile secundare sunt: distribuirea sfintei Împãrtãºanii ºi adorarea Domnului nostru Isus Cristos, care este prezent în sfântul Sacrament” . Editura Presa Bunã din Iaºi a tipãrit acest material, în Ediþie Tipicã.
n 720 r. / 0 5

ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ ANUL PASTORAL LUNÃ DE LUNÃ

Vreau sã mã distrez

Dumnezeu ne împlineºte

Dumnezeu nu-mi þine de foame

Ce-mi mai poate oferi Paradisul?

7

SUFLET TÂNÃR

„Dulce este lumina ºi o plãcere pentru ochi sã vadã soarele” (Qo 11,7). Dragã prietene, Aº vrea ca împreunã cu tine sã memorãm aceastã frazã din Qohelet ºi sã-i dãm voie sã ne urmãreascã toatã viaþa... Când suntem tineri, ni se pare normal ca totul sã fie ºi sã existe în jurul nostru. Trebuie sã fie lumina! Trebuie sã existe soarele! Trebuie sã avem ochi, o familie, prieteni etc. Dar câtã responsabilitate cer toate aceste lucruri normale! Sã-L rugãm zi ºi noapte pe Dumnezeu, aºa cum a fãcut regele Solomon, ca înainte de toate sã ne înzestreze cu înþelepciune. ªi, dacã nu este prea mult, în râvna credinþei personale, sã-i cerem lui Dumnezeu o minte limpede pânã la sfârºitul cãlãtoriei noastre pe acest pãmânt. Pr. Pr. DANIEL BULAI Festivalul Muzicii – ediþia a III-a!!! Vã vine sã credeþi sau nu, sâmbãtã, 21 mai, festivalul muzicii religioase a împlinit trei aniºori! Au participat 7 parohii: cu cântece exprimând dragostea de viaþã, de aproapele ºi, nu în ultimul rând, de fratele nostru mai mare, Isus. Dumnezeu sã binecuvânteze atât compozitorii, tinerii talentaþi cât ºi creaþiile lor, cu ajutorul cãrora noi sã ne putem apropia de divinitate... pentru cã... ºtim cu toþii cã atunci când cântãm, ne rugãm de douã ori! În perioada 27-29 mai 2005, Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului a organizat la Sinaia cea de-a treia ediþie a acestui campionat la care au participat ºase echipe din diecezele (eparhiile): Alba-Iulia, Blaj, Bucureºti, Lugoj, Oradea ºi Satu-Mare. Meciurile au fost aprig disputate iar în final, reprezentanþii Arhidiecezei de Bucureºti au reuºit sã câºtige trofeul. Pe aceastã cale, organizatorii doresc sã mulþumeascã tuturor celor care au contribuit la organizarea acestei ediþii: P.S. Cornel Damian, Pr. Eugen Bortoº, paroh al Catedralei Sf. Iosif, Pr. Ioan Ciobanu, paroh al Bisericii Sacre Coeur, Pr. Iosif Imbriºcã, paroh al bisericii Sf. Tereza a Pruncului Isus, Pr. Solideo Poletti, superior la Fraternitatea Murialdo din Popeºti Leordeni, Pr. ªerban Tarciziu, paroh al bisericii Bãrãþia, Pr. Ionel Pojum, paroh al bisericii Sfânta Cruce, doamnei Maria Ghercã de la staþia socialã Caritas, domnului Ioan Fãgeþan, director al agenþiei de turism Credo, d-lui Iosif Dâm, administratorul Casei de Odihnã din Sinaia ºi, nu în ultimul rând, Pr. Daniel Bulai, paroh al Bisericii Italiene ºi responsabil CDPT. CLAUDIU ROZNOVSKI

Gândul meu pentru tine(ri)

„Într-un singur Duh am fost botezaþi noi toþi.” (1 Cor 12, 13) Aºa cum anunþam ºi în numãrul trecut, sâmbãtã, 14 mai, am aºteptat împreunã coborârea Duhului Sfânt. Dacã, din pãcate, unii dintre voi nu aþi putut fi prezenþi la Parohia „Maica Îndureratã” din Bucureºtii Noi pentru a ne ruga împreunã, în rândurile de mai jos o sã regãsiþi momentele cele mai frumoase ale acestei întâlniri. Aºadar, totul a început la ora 17.30 când, înainte de a ajunge în bisericã, toþi participanþii trebuiau sã dobândeascã (simbolic) fiecare dar al Duhului Sfânt. Astfel pregãtiþi, am participat la Sfânta Liturghie, am cântat ºi ne-am înãlþat gândurile, grijile cãtre „suflul nostru de viaþã”. Asemenea Apostolilor, ne-am rugat în limbi diferite, ºi pentru cã printre apostoli se afla ºi Sfânta Fecioarã Maria, ea a fost prezentã ºi în rugãciunile noastre. Nu trebuie sã uitãm cã rodul Duhului este iubire, bucurie, pace, blândeþe, bunãvoinþã, încredere, înfrânare. Sã ne lãsãm cãlãuziþi de Duhul Sfânt!
Odatã cu vacanþa de varã, se apropie ºi mai mult perioada care ne va „duce” la Köln. Dacã vã întrebaþi care este istoria acestor zile mondiale, cãutarea a luat sfârºit. Rãspunsul se aflã în rândurile urmãtoare… La începutul anilor ’80, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a invitat credincioºii la Roma pentru a sãrbãtori Anul Sfânt al Rãscumpãrãrii. Cu aceastã ocazie, au fost organizate multe evenimente adresate tinerilor. Acestea au avut un succes neaºteptat astfel încât, în anul 1984, la invitaþia Sfântului Pãrinte de a celebra Jubileul Internaþional al tinerilor, au rãspuns 300 000 de tineri din întreaga lume care s-au adunat în piaþa Sfântului Petru în Duminica Floriilor. ªi aºa a început Ziua Mondialã a Tineretului… În prezent, ZMT cuprinde douã perioade: zilele în dieceze ºi întâlnirea propriu-zisã. În prima perioadã, pelerinii au ocazia sã cunoascã viaþa ºi organizarea Bisericii locale, sã se implice în activitãþile tinerilor dintr-o parohie germanã. Dupã aceea, împreunã cu tinerii din parohia respectivã vom pleca spre Köln. Acolo vom vizita Catedrala, locul în care sunt pãstrate relicvele Magilor, vom participa la cateheze þinute de episcopii români ºi la manifestãrile organizate de tinerii din Köln. Totul va culmina cu un pelerinaj de 10-15 km cãtre locul unde vor avea loc veghea ºi Liturghia celebratã de Sfântul Pãrinte. CLAUDIU ROZNOVSKI

inter-diecezan Campionatul inter-diecezan de fotbal

8

n 720 r. / 0 5

ROTARU Paginã realizatã de ROXANA ROTARU

Copile dragã, De-ai ºti cât de dor mi-a fost de unduirea aurie a câmpiilor ce-ºi cresc spicele dupã voia ºi îndurarea Domnului ºi dupã truda omului!… Aºa cã, întorcându-mã pe pãmântul unde m-am nãscut, n-am rezistat fãrã sã trec hotarul unei þarini ale cãrei spice îºi ascundeau comoara de boabe în saci minusculi, aºezaþi doi câte doi de-a lungul tulpinilor zvelte, însoþite de mãnunchiuri de ace lungi cu care vin de hac insectelor ºi pãsãrilor nepoftite la ospãþul cu boabe de grâu. Am privit îndelung câmpia ce pãrea un covor þesut cu fir tors din mãnunchiul razelor de soare, din urzeala cãruia îºi scoteau capul maci îmbujoraþi ca focul ce se întreceau în a-mi chema privirea ºi în a mã îndemna sã-mi îndrept gândul spre Cer, pentru a-i mulþumi Creatorului care a zãmislit atâta frumuseþe. ªi, în timp ce-mi scãldam privirea în baia culorilor câmpiei, vãd un spic de grâu care se tot legãna de parcã ar fi vrut sã-mi dea bineþe, lucru pe care-l ºi fãcu, chemându-mã pe nume. Pânã sã mã dezmeticesc din uimirea unei astfel de întâmplãri, vorbãreþul spic de grâu mã rugã sã-i dau ascultare, deoarece are sã-mi spunã o poveste pentru tine, copile drag. Nu mã las rugatã de douã ori, dându-i curaj sã-ºi înceapã istorisirea. Aºa am aflat cã în vremuri tare de demult, uitate de lume, trãia un împãrat care iubea într-atât florile, încât împãrãþia lui fu transformatã într-o grãdinã de o frumuseþe nemaivãzutã de ochi omenesc pânã atunci ºi nici de atunci încolo. Împãratul îºi petrecea toatã ziulica admirându-ºi florile, ameþindu-se cu mireasma lor ºi preocupându-se, ceas dupã ceas, de cum ar putea face sã aducã la curtea lui alte ºi alte flori care sã-þi ia ochii prin frumuseþe ºi sã-þi taie suflarea prin miros îmbãtãtor. Ba mai mult, împãratului îi veni în minte sã gãseascã acea plantã rarã care sã-ºi menþinã mirosul atrãgãtor ºi dupã ce moare, promiþând cã acela care-i va aduce aceastã floare de preþ va fi invitat sã rãmânã în împãrãþia lui tot restul zilelor, ca prieten al sãu de mare preþ. Aºa se face cã la curtea împãratului au venit cultivatori de plante din cele patru zãri, aducându-i în dar flori dintre cele mai necunoscute ºi mai de preþ, de la crini imperiali, tuberoze, orhidee ºi trandafiri, pânã la iasomie, busuioc ºi alte câte ºi mai câte minunãþii nemaivãzute pânã atunci. Dar strãlucirea lor, împreunã cu mirosul plãcut ºi puternic, încetau dupã numai câteva zile de la desprinderea lor din pãmântul care le þinea în viaþã, întristându-l tare mult pe bietul împãrat. Însã, într-una din zile, se prezentã în faþa împãratului un În 1943, Episcopul Ioan Suciu, în introducerea cãrþii „Viaþa lui Isus”, se adresa destinatarilor ei, copiii: „Micilor frãþiori ai Domnului, vouã vã dãruiesc frumuseþea acestor pagini, ca sã vã întipãriþi în inimi dragostea faþã de Mântuitorul Isus ºi faþã de faþã de Maica Sfântã care ni l-a dãruit”. Rãspunzând nevoii actuale de catehizare a copiilor, Casa de Editurã „Viaþa Creºtinã“ din ClujNapoca a actualizat ediþia din 1943 a cãrþii. Ilustraþiile sugestive, realizate de Maria Cenci Soffiantini, îi vor atrage pe copii ºi, cu siguranþã, îi vor ajuta sã înþeleagã mai uºor mesajul cãrþii.

i culu l spi fumu râu Par e g d

PAGINA MICULUI PRINÞ PAGINA MICULUI PRINÞ

þânc dintr-un sat neºtiut de nimeni. Era un copil orfan, care pribegea prin lume, trãind precum pãsãrile cerului ºi florile câmpului, neavând pe nimeni pe lume în afarã de Bunul Dumnezeu. Copilandrul îi aduse împãratului un snop de spice de grâu pe care abia îl putea cuprinde cu braþele-i lipsite de vlagã. Puse mãnunchiul la picioarele împãratului, dupã care i se închinã cu sfiiciune, spunându-i cã ceea ce vede este ceea ce cãuta, adicã planta aceea minunatã care poate împrãºtia plãcutã mireasmã ºi dupã ce moare. Împãratul îl privi cu atenþie, rãmânând pe gânduri, în timp ce curtenii ºi renumiþii cultivatori de plante se puserã pe râs. Din mulþime puteai auzi vorbe rãutãcioase, cum cã spicul de grâu, sãrmanul, nu-i în stare sã rãspândeascã nici urmã de parfum când este viu, darãmite dupã ce-i cules ºi moare. Dar împãratul pãrea sã nu-i asculte ºi, luând din snop un spic de grâu, duse la nas planta aurie. Ce-i drept, ia mirosul de unde nu-i…; împãratul nu reuºi decât sã strãnute din pricina pleavei spicului, dar copilul nu-i aºteptã rãspunsul ºi scoase din desagã un colãcel de grâu, în formã de floare, pe care abia îl primise de pomanã ºi care nu fusese scos de prea multã vreme din cuptor, aburind cu dãrnicie. Sorbindu-i mireasma care-i înfiorã nãrile, împãratul mãrturisi cã nu mai cunoscuse pânã atunci miros mai îmbietor, care sã-i lase gura apã ºi sã-l îndemne sã-i mulþumeascã Stãpânului cerului ºi al pãmântului pentru asemenea dar. Ruºinaþi, cei prezenþi îºi îngroparã privirea în pãmânt în timp ce împãratul, uimit de priceperea copilandrului, îi mulþumi lui Dumnezeu care a ales sã descopere celor mici înþelesurile adânci ale lumii. ªi, în urma întâmplãrii, þâncul îºi gãsi casa ºi familia de care avea atâta nevoie, crescând în priceperea minþii ºi în bunãtatea inimii spre marea bucurie a împãratului care îl luã de suflet pentru a-i lãsa ca moºtenire împãrãþia. Iar tu, copilul meu drag, sã cauþi sã aduni în suflet comorile de preþ ale priceperii ºi ale bunãtãþii ce sunt precum florile care-ºi pãstreazã mireasma ºi dupã moarte, pentru ca, atunci când te vei prezenta în faþa Tatãlui Ceresc, faptele tale bune sã rãspândeascã un miros lafel de plãcut ca cel al pâinii calde. MÃRTINAªANCA MÃRTINAª-GIULIMONDI Broºura „Roza – o inimã pentru întreaga lume” povesteºte pentru copii viaþa celei care a înfiinþat Congregaþia Maestre Pie Venerini. ”Paginile care urmeazã contureazã un destin incomplet al acestei fiinþe extraordinare ºi ne invitã sã fim atenþi la impulsul Sfântului Duh, pentru a împlini visul lui Dumnezeu care este în noi”. ªi Roza a considerat cã cel mai bine se poate face lucrul acesta prin educaþie, adicã sã-i ajute pe ceilalþi sã descopere planul lui Dumnezeu ascuns din eternitate în inima fiecãruia dintre noi.
n 720 r. / 0 5

9

Dobrogea catolicã
Concertul „Resurrexit Dominus“ a umplut Bazilica „Sf. Anton“ din Constanþa
Seara zilei de 3 mai a fost una deosebitã pentru iubitorii de muzicã sacrã din Constanþa. Parohia Romano-Catolicã din Constanþa, împreunã cu Liceul de Artã Constanþa, a organizat la Bazilica „Sf. Anton“ un concert vocal-simfonic intitulat sugestiv „Resurexit Dominus“. În program au fost susþinute lucrãri de A. Corelli, A. Vivaldi, G. B. Pergolesi, H. Purcell, W. A. Mozart, C. Franck, R. Lukowski, M. Csermiczky, G. Muzicescu, G. Lamakin ºi A. Podoleanu. ªi-au dat concursul corul „Cantilena“ (dirijor prof. Horaþiu Alexandrescu), orchestra Liceului de Artã (dirijor prof. Ion Petrache) ºi soliºtii prof. Marilena Nacã ºi Mihai Ion (flaut), acompaniaþi la orgã de prof. Luca Matei. Spre bucuria organizatorilor, biserica a fost plinã, astfel de manifestãri culturale devenind o tradiþie pentru comunitatea din Constanþa. Vicarul episcopal de Dobrogea, Mons. ªtefan Ghenþa, a mulþumit participanþilor ºi a promis cã astfel de evenimente vor continua.

Procesiune cu Preasfântul Sacrament pe strãzile Constanþei
Solemnitatea sãrbãtorii „Trupul ºi Sângele Domnului“ oferã, în fiecare an, ºi comunitãþii catolice din Constanþa posibilitatea sã-ºi manifeste public credinþa ºi evlavia faþã de Mântuitorul. Astfel, în seara zilei de 29 mai, dupã celebrarea Sfintei Liturghii solemne, sute de credincioºi au pornit în procesiune în zona veche a oraºului, pe traseul bazilica „Sf. Anton“ – faleza Cazinoului – portul turistic Tomis – piaþa Ovidiu. Fiecare participant a cãutat sã-ºi aducã contribuþia la reuºita evenimentului. Mulþimea a acompaniat corul în cântece, copiii, care în curând vor participa la prima Sfântã Împãrtãºanie, au aruncat petale de flori înaintea Preasfântului Sacrament, iar tinerii au pãstrat ordinea. Sf. Ostie a fost purtatã de vicarul episcopal de Dobrogea, Mons. ªtefan Ghenþa, ºi a fost adoratã în cadrul a patru staþiuni, prilej cu care s-au binecuvântat locuitorii oraºului, marea, marinarii ºi toate bunurile acestui colþ de þarã. Fiind duminicã, faleza era înþesatã de iubitori ai plimbãrii la mal de mare, cei mai mulþi aparþinând altor

confesiuni creºtine ºi necreºtine. Cei mai îndrãzneþi au cutezat sã-i întrebe discret pe organizatori despre semnificaþia celebrãrii religioase. Aflând cã se aduce laudã Sfintei Euharistii instituite de Isus Cristos, fiecare cãuta sã se reculeagã preþ de câteva clipe. Nu puþini au fost cei care au exclamat – „Ce frumos ºtiu catolicii sã aducã glorie lui Dumnezeu!“. Un merit deosebit în organizare l-au avut ºi lucrãtorii Poliþiei Rutiere din Constanþa, care au oprit circulaþia în zonã la trecerea coloanei, sfãtuind totodatã ºoferii sã aºtepte în liniºte deblocarea traficului.

Procesiune în comunitatea salezianã din Constanþa
Comunitatea salezianã din Constanþa a fost din nou în sãrbãtoare, pentru cã pe 24 mai a fost celebrat hramul capelei proprii – „Fecioara Maria, Ajutorul Creºtinilor“. Sfînta Liturghie solemnã, la care ºi-a adus aportul ºi corul „Oda Ecclesia“ al seminarului ortodox din Constanþa, a fost urmatã de o procesiune pe traseul strada Veniamin Costache – atelierul de confecþii – curtea Oratorului „Don Bosco“. Solemnitatea sãrbãtorii a avut parte ºi de o veghe de rugãciune, care a fost organizatã cu o searã înainte, în capela centrului salezian. Un alt motiv de bucurie pentru membrii comunitãþii a fost reîntoarcerea superiorului, Don Giorgio, care a urmat timp de cîteva luni un tratament în Italia.

Constanþa va avea Clubul femeilor
Începînd cu luna mai, Parohia Romano-Catolicã Constanþa a decis sã înfiinþeze un club al femeilor, care va fi destinat cu precãdere persoanelor de vârsta a treia. Activitatea respectivului club se va desfãºura periodic, în casa Caritas, aflatã în imediata vecinãtate a Bazilicii „Sf. Anton“. Respectabilele doamne vor putea lega astfel noi prietenii ºi vor avea prilejul sã converseze pe diferite teme. Paginã realizatã de MARIUS-OVIDIU NICULESCU

1 0

n 720 r. / 0 5

Bãrãganul catolic
20 aprilie 2005 – zi de sãrbãtoare la Brãila
rostitã de pãrintele „purtãtor de cuvânt” al promoþiei, recunoºtea faptul cã, deºi dupã trei ani de slujire preoþeascã, se simt toþi încã niºte „adolescenþi” la vârsta cãutãrilor ºi întrebãrilor! Asistenþa a fost cuceritã de atâta francheþe ºi i-a rãsplãtit cu aplauze generoase pe toþi cei care se perindau la microfon cu câte o scurtã prezentare. Toþi au mulþumit pentru primirea caldã ºi au promis cã nu ne vor uita în rugãciuni. ªi pentru cã timpul pascal înseamnã bucurie, comunitatea gazdã a prezentat câteva momente vesele remarcabile, susþinute de copii înzestraþi cu talent: Sergiu, Robert, Raluca, Marilena ºi Cora au recitat ºi cântat frumos despre rolul preotului în comunitate, stârnind ropote de aplauze ºi acompaniament din palme ritmic din partea credincioºilor de toate vârstele. Preoþii sãrbãtoriþi au primit fiecare câte o floare în timpul binecunoscutului „Mulþi ani trãiascã!”, ºi ne-au acordat binecuvântarea finalã. A fost o zi de har ºi bucurie comunitarã, ziua de 20 aprilie 2005! Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã zi! A consemnat ROXANA COSTIN din Parohia Brãila

Dupã zilele apãsãtoare de tristeþe ºi doliu pentru marele Suveran Pontif de pioasã amintire, iatã cã Biserica lui Cristos nu cunoaºte prilej de poticnire, ci de continuitate ºi însufleþire permanentã în har ºi sfinþenie. Aceastã atmosferã de bucurie a înflãcãrat ºi comunitatea din Brãila, care a sãrbãtorit douã evenimente importante ce au coincis ca datã: bucuria de acum celebrului „Habemus Papam” în persoana noului Papã Benedict al XVI–lea ºi întâlnirea anualã a promoþiei de preoþi 2002 – colegii pãrintelui vicar Cristian Buga, care anul acesta au decis sã ne onoreze cu prezenþa la Biserica din Brãila. În deschiderea Sfintei Liturghii concelebrate de 20 de preoþi, pãrintele paroh Alois Arcana le-a urat „Bun venit” preoþilor oaspeþi anunþând în acelaºi timp cã este pentru prima datã când va fi rostit numele noului Suveran Pontif. Pentru început, în spirit de slujire sacerdotalã, toþi cei 20 de preoþi prezenþi au intonat în cor versete din rugãciunea zilnicã a Breviarului. Impresionantã aceastã infuzie de tinereþe consacratã slujirii lui Dumnezeu! Cu multã modestie, în omilia

Ward) „Dacã Dumnezeu îmi va acorda un loc în cer vã voi ajuta mereu!” (Maria Ward)
Acestea au fost cuvintele fondatoarei noastre „Maria Ward”, care astãzi ne umplu inima de bucurie, nouã, celor care am fost chemate sã continuãm a promova ceea ce cu sute de ani în urmã Dumnezeu i-a revelat. „Congregatio Jesu” continuã tradiþia învãþãmântului catolic, care a funcþionat în þara noastrã încã din anul 1852, atunci când au sosit pe pãmântul mioritic primele pioniere din Germania. Dupã multe rugãciuni ale surorilor în vârstã ºi dupã un ºir lung de procese, iatã cã în primãvara anului 2003 primim înapoi terenul care este situat pe Calea ªerban Vodã, nr. 223, pe locul unde astãzi este ridicatã clãdirea care poartã cu mândrie numele fondatoarei noastre „Maria Ward”, cãci ºi comunitatea de surori ºi grãdiniþa îi poartã numele. Recunoºtinþa ne inundã inima ºi sufletul pentru tot ceea ce a fãcut Dumnezeu pentru noi, prin binefãcãtorii din Italia, Germania ºi Austria. Datoritã acestor binefãcãtori, într-un timp record, clãdirea a putut fi gata, cãci construcþia ei a durat doar un an. Astfel, noi am putut deschide porþile pentru primii „grãdinari” care ne-au cãlcat pragul grãdiniþei în data de 15 septembrie 2004. În aceastã comunitate locuim 11 surori care împãrtãºim celor mici tot ceea ce avem mai bun, pentru ca astfel ei sã poatã creºte întro lume plinã de iubire, afectivitate, gingãºie, solidaritate, sinceritate ºi toleranþã. Funcþionãm ca ºi grãdiniþã cu program prelungit în care elementul caracteristic în educaþia copiilor este acela de a continua ºi la noi, pe parcursul unei zile, atmosfera ºi cãldura din familia proprie. Împreunã cu psalmistul repetãm ºi noi, una fiecare: Ce îi voi da Domnului pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? cãci cuvintele ºi mulþumirea noastrã sunt prea sãrace pentru a exprima ceea ce meritã Dumnezeu de la noi, pentru toate minunile pe care ni le-a fãcut ºi ni le face zilnic!… „Dumnezeu va avea grijã!” (Maria Ward) Ward Comunitatea Maria Ward
n 720 r. / 0 5

RESTITUIRI RESTITUIRI RESTITUIRI RESTITUIRI RESTITUIRI

1 1

Parohia Sfântul A
Dupã aceastã scurtã prezentare istoricã, doamna Opreanu ne-a împãrtãºit ºi ce înseamnã pentru ea Biserica Sfântul Anton din Constanþa: „Biserica este pentru mine acasã. Dacã lipsesc o datã mã simt parcã fãrã mâini ºi fãrã picioare, mã simt orfanã, simt un gol în inimã. Mie mi-a ajutat mult Sfântul Anton; dupã toate rãtãcirile mele m-a readus în Bisericã. Parohia este familia mare; miercurea mã duc la Liturghie, la surori. ªi la ele am impresia cã sunt ca în familie ºi, dupã pãrerea mea, preoþii salezieni ºi mãicuþele sunt o binefacere pentru parohia noastrã, sunt forþe convergente care întãresc spiritualitatea antonianã”.

Fãrã aceastã comunitate, m-aº simþi ca o orfanã fãrã casã

B z l c r m n - a o i ãd nC n t n aaf s c n t u t î t e aiia oaoctlc i osaþ ot osriã nr ai 13-97 dp mdll bsrclr dn nru Iaii ni 9513, uã oeu ieiio i odl tle. E i i i le t l c a î c r m d a a e t ,i rs i u e t r m n c dfcu se urt n ããiã prnã a tll se oai, seii sclli a XI-e. Cs prhaã et nu, fid pcfc eouu l IIla aa aoil se oã in cntut îte ai 19-95 lnã aesa alnus î osriã nr ni 9219, âg cat fâd-e n p e e t º u c n r C r t s. rzn i n etu a i a P r h a S â t l Anton de Padova a eº s f l a e Te h rg i l a o i fnu r ae iil: c i h o , C s i e t , Agigea, Cumpãna, Va u l i Tr i n º B s r b otnºi ll u aa i aaai Ovidiu. Sunt aproape 1000 de familii ºi circa 4000 de ceicoi l cr s aag arxmtv4 d fmliº 10 rdniº, a ae e duã poiai 5 e aii i 5 d ceicoidn flaeeeueaemiss e rdniº i iill nmrt a u. P t r t r u p r h e a t v a ã c n r g þ a P oio e e i o i l a o i i c i e z : o g e a i re þ l r s l z e i c n r g þ a s r r l r S â t lI s f º u c n r C r t s aein, o g e a i u o i o fnu oi i n e t u a i a îfiþt î 19. Eit, d aeee, u dsesr î cr nina n 90 xsã e smna n ipna n ae atvaã ot mdc, feae c ct o oã d cnutþi p ciez p eii icr u âe r e oslai e spãâ㺠ogãiiãalt sbîgiie clgrþlrdn ãtmn i rdnþ faã u nrjra ãuãieo i c n r g þ a s r r l r S â t l I s f. o g e a i u o i o fnu oi H a u b s r c i e t S â t l Anton de Padova, i r a t a u r m l i e i i s e fnu a cull paroh al comunitãþi este Monseniorul ªtefan Ghenþa.

Scurt istoric

Doamna Letiþia Opreanu, ce aparþine acestei parohii de peste 50 de ani, îºi aminteºte cu tristeþe cum „ciuma roºie” a închis biserica ºi a transformat-o în grajd, în anul 1948. „Au ridicat un gard mare în faþa bisericii, povesteºte doamna Opreanu, iar noi ne-am refugiat în Biserica Luteranã de lângã Palatul Sporturilor, unde, printr-o înþelegere cu parohul de acolo, slujea pãrintele Constantin Hausner. Din pãcate, aceastã bisericã a fost dãrâmatã în anul 1954, dar în acelaºi an a început sã se reducã ºi gardul din faþa bisericii noastre, iar în anul 1955 a fost redeschisã. Pãrintele Hausner a început imediat sã celebreze Sfintele Liturghii, iar lumea venea în numãr mare la bisericã pentru a participa la o Liturghie pe înþelesul tuturor ºi pentru a cere mijlocirea Sfântului Anton care se bucura, ca ºi acum, de mare faimã, nu doar în rândul catolicilor, ci ºi al creºtinilor ortodocºi ºi chiar al musulmanilor. Moscheea, de exemplu, a fost deschisã mai târziu, dar musulmanii veneau la biserica noastrã sã-ºi spunã pãsurile ºi mulþi vin ºi astãzi. Începând cu anii ’60, numãrul credincioºilor a sporit pentru cã au venit mulþi moldoveni ºi ardeleni, dar ºi ortodocºii cãutau sã vinã cu aceeaºi fervoare. ªi astãzi în mediul ortodox existã aceastã expresie: “Du-te la Sfântul Anton cã el te ajutã!”.

Nici chiar “ciuma roºie” nu i-a oprit pe oameni sã vinã la bisericã

Doamna Maria-Marina Galbur, moldoveancã de peste Prut, ne povesteºte, cu un evident accent moldovenesc, sosirea ei în aceastã parohie: „Am sosit la Constanþa în anul 1997. Dupã ce au fost distruse bisericile în Republica Moldova, mama se ruga noaptea la o icoanã a Mãicuþei Domnului însã noi, copiii, nu am primit nici o educaþie religioasã. Când am ajuns aici, nu ºtiam nici mãcar rugãciunea Tatãl nostru . Nu ºtiam nimic despre biserica din Constanþa. A fost o prietenã care m-a adus la aceastã bisericã ºi aºa am început sã particip la Sfânta Liturghie ºi sã fac pregãtirea pentru primirea sfintelor sacramente. Pãrintele Ghenþa m-a ajutat foarte mult. Din anul 2004, am început sã primesc Sfânta Împãrtãºanie. Îi sunt recunoscãtoare Sfântului Anton pentru cã am venit în Constanþa doar cu o geantã pe umãr ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am primit tot ce aveam în Moldova, am reuºit sã-mi reîntregesc ºi familia. Comunitatea din aceastã parohie este pentru mine casã, familia mea, este totul”. Doamna Barbara Breabãn, de origine polonezã, a venit în Constanþa, împreunã cu soþul ei, în anul 1978 ºi îºi aminteºte: „Când am venit ºi am vãzut cã este bisericã catolicã am zis ‘bine, ne putem muta’. Se apropia duminica ºi trebuia sã merg la Sfânta Liturghie; pânã atunci nu a existat duminicã în care sã nu fi mers la bisericã. În aceastã parohie sunt de 27 de ani, iar Sfântul

Am venit în Constanþa doar cu o geantã pe umãr ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu…

Biserica, casa sufletului meu

1 2

n 720 r. / 0 5

Anton – Constanþa nton
Anton m-a ajutat ºi am primit foarte multe haruri de la Dumnezeu, prin mijlocirea lui. În Polonia nu exista cultul Sfântului Anton, pe 13 iunie 1979 participând pentru prima datã la sfinþirea crinilor; ºi de atunci nu am lipsit niciodatã de la aceastã sãrbãtoare. Parohia înseamnã pentru mine o legãturã strânsã cu Dumnezeu”. Doamna Gabriela Cuteanu s-a nãscut în Constanþa: „Tatãl meu a fost catolic din Bacãu, iar mama constãnþeancã de origine italianã. Biserica Sfântul Anton a fost ºi este, mai ales în ultimul timp, casa sufletului meu”. Doamna Teodora ªeuleanu este în aceastã parohie din anul 1971, de când pãrinþii ei au venit de la Roman. Iatã ce ne spune: „Am moºtenit de la mama cultul Sfântului Anton; mama a lucrat o perioadã ca vânzãtoare de lumânãri, la bisericã, ºi fiind acolo, veneam uneori de la ºcoalã direct la bisericã ºi îmi amintesc cum veneau mai mulþi ortodocºi decât catolici. Mama îmi spunea cã în viaþa ei sfântul Anton a fãcut multe minuni ºi pot sã spun cã ºi în viaþa mea sunt cel puþin douã minuni. Toþi doctorii îmi spuneau cã nu pot sã am copii, dar sfântul Anton a fãcut o minune ºi am un bãiat cãruia iam dat numele Antonio, în onoarea Sfântului Minunilor. O altã minune a fãcut-o cu soþul meu. Când ne-am cãsãtorit, era un ateu convins care mã însoþea pânã în faþa bisericii ºi apoi pleca. M-am rugat ca Dumnezeu sã-i dea harul de a se întoarce ºi vreau sã vã spun cã acum este la fel de credincios ca ºi mine; vine la bisericã ºi se roagã. Parohia este pentru mine un loc unde mi-am fãcut prieteni, cum este ºi prietena mea, doamna Ianãu. Oamenii pe care îi întâlneºti la bisericã sunt altfel, nu sunt ca cei de la serviciu. Sunt mai sinceri, mai calzi, mai deschiºi. Doamna Mihaela Ianãu a fost ortodoxã dar, prin cãsãtorie, a devenit catolicã. „Cunosc aceastã bisericã din copilãrie pentru cã aici veneam cu bunica mea. ªi, dacã acum fac parte din aceastã comunitate, consider cã este rodul rugãciunilor ei. Întotdeauna m-am simþit atrasã de biserica aceasta. ªi eu am avut ceva probleme. Tot prin mijlocirea Sfântului Anton am doi copii minunaþi. Comunitatea, oamenii sunt apropiaþi. Nu pot sã redau în cuvinte ceea ce simt. Este ceva extraordinar, simt o liniºte sufleteascã pe care parcã mi-o insuflã cineva, mã simt relaxatã”. Pentru Marius Orãº, organistul acestei biserici, a veni la bisericã este important pentru cã îl ajutã sã facã faþã problemelor de la serviciu:

DIN VIAÞA PAROHIEI DIN VIAÞA PAROHIEI AROHIEI DIN VIAÞA PAROHIEI DIN VIAÞA PAROHIEI

Minunile pe care mi le-a fãcut Sfântul Anton

„Eu sunt singurul catolic între 13 angajaþi. Când am cerut liber pentru Paºti, mi s-a aprobat destul de greu. ªi cu alegerea noului Papã, suntem, deseori, luaþi peste picior”. ªi Marian Ceolacu, un tânãr din aceastã parohie, are probleme la serviciu pentru cã este catolic: „La serviciu, spune el, este greu sã gãseºti o persoanã cu care sã discuþi, care sã împãrtãºeascã aceleaºi valori ca tine”. Cât despre grupul de tineri din parohie, tot Marian ne spune: „S-a cam destrãmat în ultimul timp, pentru cã mulþi au plecat în strãinãtate ºi generaþia mai tânãrã parcã este atrasã mai mult de Internet decât de Bisericã. Perioada dintre anii 1992 -1997 a fost pentru noi, tinerii, o perioadã de glorie. Erau multe întâlniri spirituale ºi distractive. Totuºi, parohia este pentru mine ca o poartã spre Dumnezeu. ªtiu cã nu-mi aparþine aceastã expresie, dar aºa o vãd eu, ca o poartã spre Dumnezeu, spre veºnicie”. Monseniorul ªtefan Ghenþa vede comunitatea ca fiind deschisã ºi gata sã primeascã învãþãtura Sfintei Biserici prin intermediul pãstorilor ei. „Este o parohie activã, participã la sfintele sacramente. Nu este numai cultul Sfântului Anton cel care caracterizeazã aceastã comunitate. În ultimul timp, am încercat sã rãspândim ºi cultul Preasfintei Inimii a lui Isus ºi sunt multe familii care s-au consfinþit Inimii Preasfinte. Apoi existã ºi o evlavie deosebitã faþã de Maica Domnului. Avem, de asemenea, Crucea alb galbenã ºi Caritasul prin care venim în sprijinul celor sãraci. Existã ºi o bunã colaborare cu ordinele cãlugãreºti care activeazã pe teritoriul parohiei. Mãicuþele, de exemplu, se ocupã de pregãtirea copiilor pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi de predarea religiei în ºcoalã pentru cã noi suntem doar doi preoþi ºi nu reuºim sã ajungem, iar preoþii salezieni se ocupã de educaþia tinerilor. Este, aºadar, o comunitate care creºte în credinþã”. Pr. LIVIU BÃLêCUÞI Pr.
n 720 r. / 0 5

Parohia, o poartã spre Dumnezeu…

O comunitate care creºte în credinþã

1 3

Muntenia catolicã
Ziua de sâmbãtã, 21 mai, a fost una din cele mai importante zile pentru scout-iºtii Catedralei. Astfel, dis-dedimineaþã, cu mic, cu mare (însemnând lupeþii, exploratorii, capiii, Padre Dominic ºi câþiva pãrinþi) am pornit cu toþii spre Timiºul de Sus, unde, tremurând de emoþie, grupului de

Între promisiuni, totemuri ºi urºi absenþi

vulpi, curci, pinguini, bursuci… Fiecare purtãtor de totem a sãrit cu mândrie, ºi fãrã teamã, peste resturile vãpãii ce þinuse de cald atâtor scout-iºti care cântau despre copaci cãzãtori, subalterni prinºi în flagrant cu þigara in mânã de cãtre ºefii lor ºi doi pitici din pãdure la care „vine pupãza ºi… ce spune?” Noaptea a trecut pe jumãtate în sacii de dormit, în frigul care ne ameninþa din exteriorul corturilor, alãturi de urºii care ne-au urmãrit gândurile înainte de a adormi, fãrã a avea, însã, parte de vreo întâlnire „de gradul III” cu aceºtia. Iar trezirea a fost pe mãsurã: trei fluierãturi, pe cât de scurte, pe atât de neaºteptate, care au smuls din braþele lui Moº Ene niºte exploratori ºi ghide „gata oricând!” Plecarea a adus cu sine pãreri de rãu, mai mult sau mai puþin exprimate. Astfel, noi, exploratorii, purtând în haine un miros pregnant de fum, am pãrãsit marginea pãdurii. Sâmbãta aceea încã ne revine tuturor în memorie ºi cu toþii aºteptãm deja o nouã aventurã, mai lungã, de aceastã datã, decât precedenta, ºi cel puþin la fel de frumoasã! Dacã mã gândesc bine, aºa vom gândi mereu, cãci nu degeaba moto-ul nostru este „Gata oricând!” OLTEANU ANA-MONICA OLTEANU

exploratori s-au alãturat douã noi ghide - printre care ºi eu! Bineînþeles, râsetele –celor mici ºi celor mari - au fost nelipsite, atenuând tensiunea (nefondatã) acumulatã încã din primele ore ale dimineþii. Cel puþin pe mine m-au ajutat sã mã relaxez, doar dupã ce am avut cravata scout la gât. Lupeþii, cum era de aºteptat, au fost sufletul întregii zile. Cu râsete ºi ghiduºii, ei ºi-au luat rãmas-bun de la noi, cei care am rãmas peste noapte la marginea pãdurii. Dacã ziua a fost extraordinarã, nici noaptea nu se putea lãsa mai prejos! Jocurile, cântecele ºi glumele au durat pânã dupã miezul nopþii. Dar momentul cel mai aºteptat a venit ultimul: primirea totemurilor. Astfel, în liniºtea profundã a pãdurii, deasupra unui foc muribund, a plouat cu lebede, arici,

Duminicã, încã de dimineaþã, o parte dintre credincioºii parohiei, au venit pentru a amenaja cele 4 altare din jurul bisericii pentru procesiunea de dupã Sfânta Liturghie de la ora 11.30. Copiii au venit ºi ei mai devreme pentru a se pregãti ºi îmbrãcaþi în haine albe au presãrat flori în faþa Sfântului Sacrament. Vremea a fost superbã. Soarele strãlucitor ne-a amintit cã Isus din Taina Sfântã a altarului este Soarele credinþei noastre care prin lumina ºi cãldurã vrea sã cucereascã familiile noastre.

Câmpulung Muscel

1 4

n 720 r. / 0 5

Câmpina
În ziua de 18 mai, la Câmpina, 23 de preoþi din Arhidieceza de Bucureºti ºi Dieceza de Iaºi, absolvenþi ai Seminarului din Iaºi în anul 1986, s-au reunit pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru darurile primite în cei 19 ani de pastoraþie. Pãrintele Pavel Encuþã, gazda întâlnirii, ne-a mãrturisit cã singura neîmplinire a acesteia a fost absenþa motivatã de sesiunea Conferinþei Episcopilor a Preasfinþitului Cornel Damian, primul coleg episcop.

Oltenia Catolicã
Duminicã, 15 mai, soarele s-a retras iarãºi ºi cerul, ne-a acordat apã din abundenþã aºa cum s-a întâmplat de câteva zile încoace. Tinerii au ajuns la Motru cam umezi ºi iarba din grãdina parohiei „Naºterea Sfântului Ioan Botezatorul” a continuat sã absoarbã pânã la orele 11. Apã afarã ºi foc înãuntru, foc aprins memorând „zilele” ce s-au desfãºurat începând din luna noiembrie cu tinerii din parohiile Drobeta Turnu-Severin, Mãtãsari, Motru, Rovinari, Târgu Jiu ºi Craiova. Un parcurs poate încã scurt, totuºi plin de daruri ºi de paºi incisivi pentru tineri. Totul a început pe 27 noiembrie 2004, la Târgu Jiu, trecând pe sub Poarta Sãrutului. Apoi a continuat la Craiova, pe 19 februarie, unde Domnul i-a aºteptat pe toþi pentru a fi adorat drept „Creator al nostru, unic Domn ºi Mântuitor” (Mesajul Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea pentru a XX-a ZMT). ªi astãzi, încã o datã, cuvintele lui Ioan Paul al ll-lea au însoþit pe cei 80 de tinerii reuniþi la Motru. În mesajul sãu, însuºi PS Cornel Damian reia aceste vorbe, adresându-se tuturor participanþilor la aceastã zi. În scrisoarea pe care Papa Ioan Paul al II-lea, de fericita amintire, a adresat-o tinerilor cu ocazia celei de-a XX-a zi Mondiala a Tineretului îi invitã pe tineri sã se ofere lui Isus folosindu-se de imaginea celor trei daruri oferite de magi pruncului din Betleem: „Dragi tineri, oferiþi ºi voi Domnului aurul existentei voastre, adicã libertatea de a-l urma din iubire rãspunzând cu fidelitate la chemarea sa; faceþi sã se ridice cãtre El tãmâia rugãciunii voastre fierbinþi, spre lauda mãririi sale; oferiþi-i smirna, adicã afecþiunea plinã de recunoºtinþã faþã de El, Om adevãrat, care ne-a iubit murind ca un rãufãcãtor pe Golgota. Viaþa voastrã de credinþã sã fie o adevãratã oferire a tinereþii voastre lui Isus. Sunt alãturi de voi cu rugãciunea ºi cu iubirea mea pãrinteascã, voi care sunteþi viitorul Bisericii”. Aºa cum vântul muta norii dintr-o parte într-alta, tot aºa ºi Duhul transmite focul ºi cãldura acelora care au o iubire

16 mai - Apã afarã ºi foc înãuntru

deosebita pentru tineri. Se aprind atunci culorile flãcãrilor reprezentate în logoul zilei ºi apar ºi darurile pe care tinerii de astãzi le pot oferi lui Dumnezeu. Aurul libertãþii, tãmâia rugãciunii arzãtoare ºi afecþiunea plinã sunt patrimoniul fiecãruia pe care, treptat, Duhul Sfânt în aceasta zi de Rusalii îl face sã circule printre tineri într-un spirit de comuniune care se manifestã în pace ºi bucurie. Aceastã atmosferã devine tot mai puternicã în timpul Sfintei Liturghii euharistice celebratã dimineaþa ºi continuã sã fie prezentã în timpul jocurilor ºi întâlnirilor de aprofundare de dupã-amiaza. Se depãºeºte atunci timiditatea. Se gãseºte curajul de a împãrtãºi propriile experienþe.

Disponibilitatea celorlalþi permite tuturor sã vorbeascã despre sine. Iatã câteva scântei din aceasta ofertã gratuitã ºi concretã: „Personal, m-am simþit excelent deoarece am participat la aceastã întâlnire nu numai cu fizicul dar ºi cu sufletul”. (Alexandra - Turnu-Severin). „A fost o experienþã extraordinarã pentru mine iar promisiunea fãcutã a fost una concretã pe care îmi doresc s-o împlinesc”. (Edi-Târgu Jiu). „Într-un cuvânt, am simþit cã trãiesc ºi cã sunt o persoanã importantã pentru Dumnezeu”. (Daniela - Motru). „Am descoperit lucruri noi: nu poþi trãi în iubire ºi libertate fãrã Dumnezeu”. (Maria - Motru). „Totul a fost OK! La aceastã întâlnire m-am simþit ca într-o mare familie. Am trãit destul de frumos aceastã întâlnire; am simtit puterea Duhului Sfânt”. (Loredana – Turnu Severin). „Cred cã prin jocurile, cântecele ºi

rugãciunile noastre am devenit „noi” în adevãratul sens al cuvântului”. (Alexandra - Motru). „Am fãcut o promisiune pe care vreau s-o împlinesc: sã-mi ascult cea mai bunã prietenã când are nevoie de prietenia mea”. (Andrea – Târgu Jiu). „Cea mai importantã a fost întâlnirea în grupuri, când fiecare ºi-a deschis sufletul în faþa tuturor ºi s-a descãrcat, exemplificând momentele grele prin care a trecut de-a lungul vieþii”. (Ariadna – Târgu Jiu). „Astãzi am avut curajul sã recunosc, în faþa mai multor persoane, o suferinþã pe care nu o ºtiau prea mulþi”. (Iulia – Târgu Jiu). Între timp, la Motru, norii s-au predat pãmântului care a absorbit toatã apa, iarba este de acum uscatã ºi cu primul soare va redeveni mai frumoasã. Se conclude aºadar, cu aceastã a treia zi, ciclul întâlnirilor organizate de Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate în colaborare cu tinerii ºi parohiile din aceastã zonã a Diecezei de Bucuresti. În aceastã etapã semnificativã a fost aprofundatã tema celei de a XXa ZMT care se va þine la Köln, dar încã nu s-a încheiat drumul care ne trimite la aceastã mare întâlnire eclezialã la care vor participa cinci dintre tinerii care au fost prezenþi la Motru. Cu ei vor pleca ºi toþi ceilalþi care în fiecare zi doresc sã-l întâlneascã pe Domnul pentru a-i oferi darurile cele mai frumoase. Misionarii Oblati ai Mariei Imaculate

Brezoi: Duminicã, 12 iunie a.c., comunitatea romano - catolicã din localitatea Brezoi, jud.Vâlcea, va sãrbãtori cea de-a 70-a aniversare de când s-a construit biserica romano catolicã din localitate. Totul va începe cu trei zile de misiuni pentru comunitate, astfel joi 9 iunie, vineri 10 iunie ºi sâmbatã 11 iunie la orele 18 va fi celebratã Sfânta Liturghie cu predicã iar duminicã la ora 11 se va încheia cu sfânta liturghie de hram, avându-l ca patron pe Sfântul Anton de Padova. Pr. GILBERT-SEBASTIAN IAVORSCHI Pr. GILBERT-SEBASTIAN IAVORSCHI

70 de ani, 1935 - 2005

n 720 r. / 0 5

1 5

NEUITARE CÃRÞI PENTRU NEUITARE

Marie-Dominique Philippe, o.p. – „În inima iubirii“
(convorbiri despre iubire, cãsãtorie ºi familie)
Ed. Paideia, 2003; 331 p.
N-am reuºit sã înþeleg niciodatã de ce unii cred cu încãpãþânare cã teologia ºi filozofia nu pot fi în mod fertil conciliate; am bãnuit întotdeauna cã la mijloc existã nu doar o scãdere a inteligenþei, ci ºi un fel de obtuzitate a inimii. E drept cã în lumea contemporanã sunt tot mai puþini aceia dispuºi – spiritual ºi cognitiv deopotrivã – la un astfel de demers. Pãrintele Marie-Dominique Philippe, fondatorul Comunitãþii Sfântul Ioan ºi profesor de filozofie la Fribourg (Elveþia) reprezintã un exemplu strãlucit. Cartea pe care v-o prezint – ÎN INIMA IUBIRII (convorbiri despre iubire, cãsãtorie ºi familie) – este o cãlãtorie învãþãtoare în spiritualitatea creºtinã de ieri ºi de azi, în Tradiþia Bisericii, în litera ºi spiritul Evangheliilor, cãutând sã rãspundã unor întrebãri fundamentale, începând cu „Ce spune Biblia despre unirea dintre bãrbat ºi femeie?“ ºi culminând cu provocãrile la adresa familiei în societatea contemporanã. Structuratã sub formã de interviu, aceastã carte îi prilejuieºte celebrului dominican ocazia de a aborda cu supleþe ºi eleganþã, dar în acelaºi timp tranºant ºi fãrã concesii „progresiste“, o serie întreagã de chestiuni delicate, lãmurindule pe deplin, în folosul interlocutorilor ºi al cititorilor sãi: prietenia, iubirea spiritualã ºi cea pasionalã, logodna, cãsãtoria, contracepþia, avortul, separarea, divorþul, naºterea, creºterea ºi educarea copiilor, rugãciunea, suferinþa, boala ºi moartea în ochii celor mici dar ºi ai celor mari... Preotul-filozof de la Fribourg apeleazã la un discurs filozofic, e limpede, dar acesta e permanent luminat ºi însufleþit de teologie, ba mai mult, de credinþã. Recursul la Vechiul ºi Noul Testament este unul constant, fineþea erudiþiei sale fiind copleºitoare. Iar la obiecþia cã ideile exprimate de el ar putea fi respinse de unii doar pe motiv cã e preot, Marie-Dominique Philippe replicã ironicamuzat: „Dar nu vorbeºte popa, ci filozoful!“ Personal, gãsesc un motiv de încântare în demontarea unor durabile poncifuri pe care Occidentul desacralizat, ateizat ºi anticlerical le tot pune „în cârca“ Bisericii. Sau evitarea unor abile capcane „umanitare“. Exemplu: Divorþul, în împrejurãri speciale, nu e totuºi justificat? Nu. Avortul, în circumstanþe dramatice, nu e cumva de preferat? Iarãºi NU! ªi tot aºa… Teologia Sf. Apostol ºi Evanghelist Ioan – o teologie a luminii ºi a iubirii – strãbate discursul filozofic al lui Marie-Dominique Philippe, conferind acestei cãrþi de pedagogie familialã liniile de forþã ale argumentãrii. ªi pãrintele dominican mai reuºeºte ceva: sã pãstreze un limbaj accesibil tuturor, ºi asta în ciuda unei erudiþii excepþionale, pe care nici nu încearcã sã o ascundã. „În inima iubirii“ e o lecturã pe care v-o recomand… din toatã inima. ANA-MARIA BOTNARU

ROMANO-CATOLIC ADMITERE LA COLEGIUL ROMANO-CATOLIC „SFÂNTUL IOSIF“
Pentru anul ºcolar 2005-2006 Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif cu sediul în ªoseaua Olteniþei 3-7, sector 4, Bucureºti are prevãzute în planul de ºcolarizare urmãtoarele clase: Pentru ocuparea acestor locuri se pot depune, în perioada 20 iunie-24 iunie 2005, la secretariatul liceului, cereri însoþite de o fotocopie de pe carnetul de elev (clasele I-IV). Soluþionarea cererilor va avea loc în data de 28 iunie 2005. - profil teologic (similar filologie) - 28 locuri - profil ºtiinþe umane ºi sociale - 28 locuri Pentru ocuparea acestor locuri se pot înscrie absolvenþi de naþionale, gimnaziu care au promovat testele naþionale respectiv examenul de capacitate astfel: teologic: Pentru clasa cu profil teologic: 30 iunie - 2 iulie 2005 - Înscrierea candidaþilor (la sediul ºcolii noastre) în baza urmãtoarelor acte: fiºa de înscriere fãrã opþiuni completate (eliberatã de ºcoala la care copilul a absolvit clasa a VIII-a); certificat de naºtere (copie legalizatã); declaraþie din partea candidatului ºi a pãrinþilor acestuia cã au luat cunoºtinþã de Regulamentul de ordine interioarã al liceului ºi cã sunt de acord sã-l respecte; 4 iulie 2005 – susþinerea probelor de aptitudini pe baza Tematicii propuse; 6 iulie 2005 – afiºarea rezultatelor.

V-a 2 clase a V-a - 25 locuri

sociale: Pentru clasa cu profil ºtiinþe umane ºi sociale: iulie, 7-8 iulie între orele 12,00-18,00 - candidaþii sunt rugaþi sã se prezinte împreunã cu pãrinþii la liceu, pentru prelucrarea Regulamentului de ordine interioarã ºi pentru a afla codul corespunzãtor clasei; 30 iunie 2005 - 9 iulie 2005 - candidaþii împreunã cu pãrinþii vor completa opþiunile în fiºele de înscriere, la ºcolile la care au absolvit clasa a VIII-a, ºi le vor depune la centrele de înscriere spre a fi repartizate computerizat.

2 clase a IX-a - 56 locuri

Se pot înscrie absolvenþi de liceu cu diplomã de bacalaureat. (Absolvenþii de liceu fãrã diplomã de bacalaureat sunt primiþi la înscriere, cu condiþia sã depunã la secretariat diploma de bacalaureat pânã la absolvirea celor trei ani de postlicealã sanitarã). Înscrierile vor avea loc în perioada 11 iulie – 6 septembrie 2005, la sediul Colegiului Romano-Catolic „Sfântul Iosif“, în baza urmãtoarelor acte: cerere de înscriere; diplomã de bacalaureat (adeverinþã); certificat de naºtere (copie legalizatã); declaraþie din partea candidatului cã a luat cunoºtinþã de Regulamentul de ordine interioarã al liceului ºi cã este de acord sã-l respecte; fiºa medicalã. Interviu cu candidaþii, miercuri, 7 septembrie, 2005, ora 9,00. relaþii Alte relaþii se pot obþine de luni pânã vineri, orele 8.00-16.00, la telefoanele: 021/3326602; 021/3322684 sau la sediul liceului.

sanitar, 2 clase de învãþãmânt postliceal sanitar, profil ASISTENT MEDICAL GENERALIST - 60 locuri

1 6

n 720 r. / 0 5

Întâlnirea naþionalã a operatorilor din mass-media catolice (INOMC)
Ediþia a VI-a / Oradea 18-21 mai 2005
Reprezentanþi ai operatorilor media catolice din România s-au reunit la Mãnãstirea Franciscanã Greco-Catolicã Maica Domnului din Oradea, în perioada 18-21 mai, în cadrul celei de-a ºasea întâlniri naþionale. INOMC ºi-a propus sã analizeze situaþia actualã a mijloacelor de comunicare confesionale, colaborarea cu mass-media seculare precum ºi relaþia dintre tineri ºi mass-media. Au participat reprezentanþi din urmãtoarele dieceze: Alba-Iulia (4); Baia Mare (1), Blaj (1), Bucureºti (6), Iaºi (3), Oradea [Greco-Catolici] (4), Satu Mare (1), Timiºoara (1); au lipsit: Cluj, Oradea [Romano-Catolici], Lugoj. - Statutul INOMC: a) poziþia pe care aceastã întâlnire ºi deciziile ei o au faþã de structurile ºi operele diecezane: întâlnirea se constituie în vederea realizãrii comuniunii ºi a împãrtãºirii experienþelor operatorilor media catolice din toate diecezele ºi eparhiile, în spiritul colegialitãþii, în vederea susþinerii reciproce ºi a îmbunãtãþirii activitãþii lor; b) Comisia pentru Comunicaþii Sociale a Conferinþei Episcopilor din România are, conform statutului, rolul de a coordona eventualele proiecte naþionale ºi de a favoriza relaþiile colegiale dintre operatorii media catolice; c) grupul de discuþie pe Internet, MediaCat, are rolul de a informa ºi de a facilita comunicarea între operatorii mass-media catolicã. În cadrul întâlnirii de la Oradea s-a subliniat necesitatea folosirii grupului MediaCat numai în scopurile propuse. - Relaþia dintre mijloacele de comunicare confesionale ºi cele seculare S-a vorbit despre: a) necesitatea ºi importanþa existenþei biroului de presã în fiecare diecezã, eparhie sau instituþie a Bisericii; b) fructificarea interesului faþã de Biserica Catolicã, apãrut dupã mediatizarea morþii papei Ioan Paul al II-lea ºi a conclavului; c) adaptarea mesajului birourilor de presã pentru un public nepracticant (limbaj ºi conþinut); d) realizarea comunicatelor dupã standardele jurnalismului; e) folosirea evenimentelor din lumea contemporanã pentru a prezenta punctul de vedere al Bisericii (reactiv); f) crearea ºi promovarea evenimentelor din Bisericã (creativ); g) construirea ºi cultivarea contactelor cu media seculare; h) necesitatea planificãrii evenimentelor cu implicaþii mediatice, din Bisericã; i) utilitatea ca operatorii media catolice sã aibã o experienþã de lucru într-o redacþie din presa secularã (se pot organiza stagii). Tinerii - Tinerii ºi mass-media a) s-a subliniat importanþa tinerilor ca protagoniºti în mass-media (ºi media de grup);b) s-a cerut mediatizarea
n 720 r. / 0 5

ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIATIC

Comunicat

Subiectele abordate au fost:

întâlnirii mondiale a tineretului de la Köln: - crearea unui grup pe Internet pentru operatorii media catolice; - trimiterea unui comunicat de presã pregãtitor pentru a înºtiinþa presa secularã despre eveniment; - publicarea programelor locale de pregãtire a întâlnirii; - invitarea jurnaliºtilor interesaþi; - individualizarea persoanelor de contact pentru presa secularã ºi confesionalã în vederea prezentãrii întâlnirii; - prezentarea unei cereri de finanþare pentru a ajutal câte unul sau doi reprezentanþi ai birourilor media diecezane sã participe la întâlnirea tinerilor de la Köln; c) s-a propus crearea unui program/curriculum de educaþie media, pentru ºcoli; d) s-a discutat organizarea unui festival-colocviu de cinema, propus de SIGNIS; e) s-a propus susþinerea iniþiativelor audio-video ale tinerilor (muzicã religioasã ºi producþii multimedia). - Sibiu - capitalã culturalã europeanã în 2007 S-a propus mediatizarea tuturor etapelor de pregãtire a întâlnirii ecumenice europene de la Sibiu. Participanþii la întâlnirea de la Oradea s-au bucurat de prezenþa unui jurnalist profesionist, care a împãrtãºit din experienþa sa ºi a vorbit despre mai buna colaborare din partea Bisericii cu mass-media seculare. În dupã amiaza zilei de 19 mai, Preasfinþitul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, responsabil cu pastoraþia tineretului în cadrul CER, a vorbit participanþilor despre importanþa mijloacelor de comunicare în viaþa tinerilor. Programul întâlnirii a inclus celebrãri liturgice ºi momente de rugãciune, discuþii în grupuri mici, propuneri ºi dezbateri de proiecte ºi lansarea cãrþii „Amintiri. Cãlãuze” de Ana Boariu (Anca Berlogea). Întâlnirea a beneficiat de sprijinul RENOVABIS. Urmãtoarea ediþie a INOMC va avea loc la Baia Mare în mai 2006. Pr. Pr. FRANCISC UNGUREANU Secretar al Comisiei pentru Comunicaþii Sociale

1 7

Monseniorul Ghika, „Ora sfântã”

Priviþi la inima în faþa cãreia vã gãsiþi
amare. – Ea, inima divinã, recitã pentru toate aceste inimi rugãciunea eternã, niciodatã întreruptã, care mijloceºte, care merge de la Fiul la Tatãl prin Duhul Sfânt, pentru binecuvântarea, rãscumpãrarea, fericirea, unirea tuturor lucrurilor în aceeaºi unitate cu Dumnezeu. Acea inimã are, în iubirea ce-o însufleþeºte, toate fiinþele ºi toate lucrurile, pe noi înºine, rugãciunile noastre, destinele noastre – povara îngrozitoare a greºelilor noastre. Inima aceea este centrul de dragoste ºi de viaþã în Persoana Mântuitorului nostru. Ea concentreazã ºi împarte ceea ce nu ne putem imagina, dar din care trãim: o iubire nemãrginitã (… ).

Niciodatã nu vom ºti tot ce conþine ºi tot ce înseamnã bãtãile ei. Cea mai uºoarã dintre pulsaþii ne asigurã mântuirea nouã tuturor. Inima noastrã vegheazã în timp ce dormim (…). E veghetorul veºnic, vibrând mereu în pieptul Fiinþei ºi nu cunoaºte Somnul. Inima vegheazã când totul doarme… noaptea aruncã vãlul inconºtienþei asupra lumii aþipite… Iar aceastã inimã vegheazã asupra celorlalte inimi care-ºi continuã truda, dar ca naufragiate într-un haos lipsit de raþiune. Iatã inimi în agonie, inimi oprite de moarte. – Inima lui Dumnezeu vegheazã asupra lor.

Noaptea stârneºte (traducere de Detaliu din Biserica Sacré Coeur în care a slujit Mons. fantomele dureroase ale Gheorghe Lascu ºi mizeriilor noastre asupra inimilor chinuite de griji, Viorica Lascu, fragment din: Prinþul Vladimir I. Ghika, cutremurate de lacrimi, chircite de suferinþã sau fremãtând „Gânduri pentru zilele ce vin. Convorbiri spirituale“, de pãcate. – Inima divinã vegheazã asupra acestor veghi ed. Dacia, 1995)

S-a nãscut la 16 februarie 1880, la Casselle Cologneze di Pressana (Verona) ºi a fost sfinþit preot franciscan în 1904. Între anii 1948 ºi 1950 a activat la Hunedoara, iar la 8 februarie 1950 a fost numit rettore al Bisericii Italiene „Sfântul Mântuitor” din Bucureºti, succedându-i pr. Antonio Mantica. La 8 mai 1851 a fost arestat de Securitate, implicat în procesul Legaþiei Italiei la Bucureºti ºi condamnat la 15 ani de temniþã grea. A fost închis la închisoarea Malmaison din Bucureºti ºi eliberat la 14 aprilie 1952, la presiunile Guvernului Italian. Moare la 6 iunie 1952 în infirmeria Fraþilor Minori de la Saccolongo ºi a fost înmormântat la Barbarano în biserica „Sfântul Pancraþiu”. În închisoare a fost torturat, fapt ce i-a produs o stare de paralizie. Limba i-a fost trasã în mod violent cu puþin timp înainte de aºa-zisa eliberare. Scopul era acela cã Securitatea a dorit sã se asigure cã pr. Gatti nu avea sã transmitã niciodatã cuiva amintirile ºi suferinþele din închisoare. În 1997, justiþia românã l-a reabilitat juridic pe pr. Gatti, iar în 1976 Provincia Franciscanã „Sfântul Anton” a deschis procesul privind beatificarea sa. Documentele din arhiva fostei Securitãþi, cele douã biografii dedicate pr. Gatti, precum ºi numeroase alte mãrturii demonstreazã fãrã echivoc faptul cã acesta a murit martir al Bisericii Romano-Catolice, oferind un exemplu viu al adevãrului ºi caritãþii lui Cristos, pe care de atâtea ori, le predase de la catedrã seminariºtilor sãi. Dr. Dr. Dãnuþ Doboº

Preotul martir Clemente Gatti

1 8

n 720 r. / 0 5

Salvific Cunos

COMUNICAT COMUNICAT

În urma colectei din data de 22.05.2005 care a avut loc în toate Bisericile din cadrul Arhidiecezei de Bucureºti în favoarea sinistraþilor din Banat s-au adunat peste 400 de milioane de lei. Banii vor fi depuºi în contul Confederaþiei Caritas care îi va folosi în programe de ajutorare a persoanelor aflate în dificultate. Pe parcursul derulãrii programelor de asistenþã vã vom informa ce s-a fãcut cu fondurile colectate. În numele beneficiarilor ajutorului oferit de dumneavoastrã vã mulþumim pentru generozitatea de care aþi dat dovada. Asociaþia Caritas Bucureºti Responsabilitatea este acordatã Asociaþiei Caritas Eparhial Oradea, iniþiatoarea acestei acþiuni. Pentru persoanele private ºi juridice interesate de aceastã acþiune, existã un numãr de cont pus la dispoziþie: Asociaþia Caritas Eparhial Oradea, IBAN: RO 86 BACX 0000 0003 3515 8310, HVB BANK ORADEA. Invitãm toþi credincioºi sã se alãture acestei acþiuni în spiritul solidaritãþii creºtine propovãduite de Evanghelie. +VIRGIL BERCEA In afara campaniei Caritas, cei interesaþi pot sã doneze oricând în douã conturi deschise la Banca Românã pentru Dezvoltare (BRD): RO77BRDE130SV25464841300 (în lei) ºi RO54BRDE130SV25465301300 (în valutã). Aceste numere sunt valabile ºi pentru viramentele efectuate prin intermediul altor bãnci decât BRD. Conturile figureazã pe numele mamei siamezelor, Claudia Dogaru. www.catholica.ro www.catholica.ro

SOCIAL SOCIAL

Ne este deja cunoscutã de mult timp durerea unei mame ºi a unui tatã nevoiþi sã-ºi vadã fiicele, Tatina ºi Anastasia în vârstã doar de 1 an ºi 5 luni, într-o mare suferinþã. Este vorba de pãrintele greco-catolic Alin Dogaru, din Dieceza de ClujGherla, care activeazã în prezent în Dieceza de Lungro, Italia. Soþia acestuia a nãscut în 13 ianuarie 2004 douã fetiþe siameze. Sunt unite în zona capului ºi din aceastã cauzã este imposibil sã ducã o viaþã normalã. Printr-o intervenþie chirurgicalã ce ar putea fi realizatã în S.U.A. acestor fetiþe li s-ar putea reda bucuria de a se privi în ochi. În ciuda disponibilitãþii medicilor de a realiza în mod gratuit operaþia, aceastã intervenþie dificilã necesitã proceduri ºi aparate ce implicã o mare sumã de bani. De aceea, Conferinþa Episcopilor Catolici din România, propune Confederaþiei Caritas România, organizarea unei colecte în bisericile catolice din România la data de 12 iunie 2005.

Sâmbãtã, 28 mai 2005, s-au sãrbãtorit la sediul Parohiei catolice Bucureºtii Noi 10 ani de activitate a YANA (”You Are Not Alone” – Tu nu eºti singur) în România. Celebrarea s-a deschis printr-o sfântã liturghie prezidatã de PS Cornel Damian ºi concelebratã de preoþi de la câteva parohii din Bucureºti. Au participat 18 oameni politici ºi de afaceri din Liechtenstein, Germania, Elveþia, Italia, SUA (printre care consulul onorific al României în Liechtenstein, D-l Urs Sprenger), familii asistate prin intermediul proiectelor Fundaþiei „Bucureºtii Noi” (membrã YANA), precum ºi enoriaºi din parohia Bucureºtii Noi. În urmã cu 10 ani, D-na Antonia Frick de la Asociaþia de ajutor familial din Liechtenstein a început sã sprijine dezvoltarea unor proiecte de asistenþã socialã în România. În luna mai 1995 un grup de studenþi în Asistenþã socialã de la Institutul teologic romano catolic din Bucureºti au putut efectua o cãlãtorie de studii în Liechtenstein, unde au vizitat diverse servicii de asistenþã socialã.

10 ani de proiecte de asistenþã socialã în România YANA, sprijinite de YANA, Principatul Liechtenstein

Dupã terminarea studiilor, unii dintre ei au putut, cu ajutorul sponsorizãrii din Liechtenstein, sã dezvolte ei înºiºi astfel de proiecte, ºi anume servicii de masã la domiciliu pentru bãtrâni (Bucureºti ºi Bacãu), servicii de ajutor familial (Bucureºti ºi Bacãu), ateliere de cusut la dispoziþia familiilor sãrace (Paºcani ºi oraºul Victoria). Aceste proiece funcþioneazã astãzi sub marca YANA. Celebrarea liturgicã a deschis ºi lucrãrile Seminarului YANA desfãºurat în perioada 28-31 mai. În cadrul acestui seminar au avut loc conferinþe ºi discuþii pe tema alcoolismului, a avortului, a îngrijirii muribunzilor ºi asistenþei familiilor acestora, precum ºi a îngrijirii medicale specializate la domiciliu. Printre invitaþi mai importanþi s-a numãrat ºi sora Hildergard Teuschl din Austria, specialistã recunoscutã pe plan mondial în asistenþa muribunzilor. Au participat peste 30 de claboratori YANA din Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, România. ANTONETA CIOBOTARU ANTONETA CIOBOTARU (coordonator proiecte, Fundaþia „Bucureºtii Noi”)
n 720 r. / 0 5

1 9

ci doloris… sc un loc, unde teologia suferinþei îºi are una dintre

Am amintit deja, într-unul dintre articolele anterioare, cã doar douã constituþii dogmatice au fost promulgate la Conciliul Vartican II: respectivul articol trata despre prima, Lumen Gentium. Cel de faþã trateazã despre cea de-a doua, ce are ca titlu Dei Verbum («Cuvântul lui Dumnezeu»). Promulgatã la 18 noiembrie 2005, acest document conciliar despre Revelaþie este numit «dogmatic» nu în sensul cã ar conþine sau declara noi dogme, ci în sensul larg, de «doctrinal». Era nevoie de un astfel de document de acest gen la Conciliu? Da, scria în 1968 Joseph Ratzinger, actualul Papã, cãci nu puteau fi ignoraþi trei factori: noua percepþie despre vitalitatea Tradiþiei în Bisericã, acceptarea ºi aplicarea noilor metode critice în exegeza biblicã, familiaritatea tot mai intensã a comunitãþilor catolice cu Biblia1 . Constituþia vorbeºte încã din primul capitol de «economia revelaþiei» 2 care se manifestã în «fapte ºi cuvinte legate strâns între ele, astfel încât lucrãrile sãvârºite de Dumnezeu în istoria mântuirii scot în relief ºi confirmã învãþãtura ºi realitãþile semnificate prin cuvinte, iar cuvintele proclamã lucrãrile ºi lumineazã misterul conþinut în ele» (nr. 2). Termenul «revelaþie» se referã la descoperirea de sine, fãcutã nouã, oamenilor, de însuºi Dumnezeu. Pentru evrei revelaþia îºi avea centrul în eliberarea lor din Egipt. Pentru creºtini, revelaþia supremã este Cuvântul întrupat în istoria noastrã, Isus Cristos. Pânã la a doua venire în slavã a Domnului, nu mai aºteptãm ºi nici nu mai avem nevoie de vreo altã revelaþie publicã decât cea care a avut loc în Isus. Primul capitol se terminã cu o afirmaþie-îndemn: revelaþia este un dar ce trebuie acceptat prin «ascultarea credinþei». A crede revelaþiei înseamnã a ne încredinþa ei cu mintea ºi voinþa noastrã. Capitolul II trateazã despre transmiterea revelaþiei. Dacã se înþelege aceasta, se înþelege ce este Tradiþia Bisericii, sau «tradiþia sacrã», cum o numeºte Conciliul. «Dumnezeu a dispus ca tot ceea ce el revelase pentru mântuirea tuturor popoarelor... sã fie transmis tuturor generaþiilor» (nr. 7). Dar cum se face transmiterea? Pentru un creºtin, a spune revelaþie înseamnã a spune Cristos: a transmite revelaþia înseamnã a-L transmite pe Cristos. Cristos însuºi a poruncit Apostolilor sã proclame Evanghelia la toate popoarele, dându-le lor puterile sale. Ei nu au de transmis doar un mesaj, ci ºi darurile lui Cristos (în principal sacramentele), pe el însuºi. Apostolii (ºi cei apropiaþi lor) au înfãptuit aceasta prin predicã ºi sacramente, ºi – inspiraþi de Duh – prin punerea în scris a ceea ce au învãþat de la Domnul. Aceasta a fost prima etapã.

CONCILIU

Verbum Dei Verbum

Dar nu a fost totul: tot apostolii au consacrat episcopi, cu puterea de a învãþa. Tradiþia sacrã nu are alt izvor decât «lucrarea ºi învãþãtura primilor trimiºi oficiali ai lui Cristos»3 . Tradiþia nu se opreºte la apostoli: ea progreseazã (proficit) în Bisericã cu ajutorul ºi asistenþa Duhului (nr. 8), nu în sensul adãugãrii altor lucruri la cele spuse de Cristos, ci în acela al aprofundãrii celor spuse de El4 . Capitolul al III-lea este dedicat inspiraþiei Scripturii. Dumnezeu e autorul ei, cãci el a ales oamenii care sã scrie ºi tot el – respectându-le cultura, modul de a gândi ºi a scrie – le-a luminat capacitãþile. Prin Biblie ne vorbeºte Dumnezeu, nu un om oarecare, iar scopul ultim al Scripturii nu este îmbogãþirea cunoºtinþelor noastre despre istoria unui popor, ci ca noi sã cunoaºtem acel adevãr care ne conduce la mântuire (nr. 11). Capitolul al IV-lea se opreºte asupra Vechiului Testament, care este considerat ca o pregãtire la Noul Testament, cãruia îi este dedicat capitolul al V-lea. Reþinem cele afirmate despre autorii Evangheliilor: ei nu au redactat o «istorie a lui Isus» într-un sens modern al cuvântului, în primul rând de exactitatea detaliului ºi de interpretarea sa istoricã, ci de a ne oferi fundamentul credinþei în Cristos, semnificaþia mântuitoare a vieþii ºi operei sale. Capitolul al VI-lea e dedicat Bisericii ascultãtoare a Cuvântului. Conciliul recomandã cu insistenþã citirea Scripturii, numitã «pâine a vieþii», «sufletul teologiei sacre». Aprobat cu 2344 voturi «pentru» ºi numai 6 «împotrivã», textul Constituþiei a impresionat chiar ºi pe teologii protestanþi observatori. Unul dintre ei, Max Thurian, scria în Le Monde: «Acest text despre revelaþie pune capãt polemicii simpliste între protestanþi ºi catolici cu privire la locul în care Biserica trebuie sã caute adevãrul revelat de Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor. […] Textul marcheazã o etapã decisivã spre unitatea creºtinilor»5 . BEREA, P. CORNELIU BEREA, Misionarii Verbiþi Verbiþi
1. Cfr. J. Ratzinger, «Dogmatic Constitution on Divine Revelation. Origin and Background», în H. Vorgrimler, ed., Commentary on the Documents of Vatican II, New York-London 1969, vol. III, 155-159. 2. Termenul de «economie» se regãseºte în Biblie. În limba greacã oikonomia se referã la administrarea (de cãtre un «econom») a bunurilor casei unui stãpân. Expresia «economia revelaþiei» se referã la modul în care Dumnezeu însuºi intervine în «bunurile casei sale», în mod direct sau prin cei chemaþi de el (de exemplu, profeþii, apostolii). 3. C. Butler, «La Costituzione dogmatica sulla Divina Rivelazione», în J.M. Miller, ed., La teologia dopo il Vaticano II, Brescia 1967, 56. 4. Reþinem însã, cã în Dei Verbum nu se oferã o definiþie a Tradiþiei, nici nu se face o distincþie clarã între tradiþia apostolicã ºi postapostolicã. 5. Citat în A. Wenger, Vatican II. Chronique de la quatrième session, Paris 1966, 355.

2 0

n 720 r. / 0 5

Iosue ºi stabilirea evreilor în Canaan
”Iosue, fiul lui Nun, a fost rãzboinic puternic, urmaº al lui Moise ºi vrednic profet. ªi, conform numelui sãu, a fost puternic pentru a mântui pe aleºii Domnului ºi pentru a pedepsi pe duºmanii care se ridicau împotriva lui!” (Ben Sirah 46,1) Iosue a fost singurul dintre evreii care au participat la lungul marº prin podiºul Sinaiului intrând în Pãmântul Fãgãduinþei în fruntea unei generaþii noi, care n-a cunoscut nici pãcatul ºi nici nu a cãlcat alianþa. Marea lecþie a deºertului Sinai este crudã, dar adevãratã: Dumnezeu începe ceva nou cu un popor nou ºi neîntinat! O nouã generaþie, mai puternicã ºi mai conºtientã de datoriile pe care ºi le asumase, cãlitã în focul încercãrilor ºi întãritã de cuvântul dat, avea sã cucereascã ºi sã se stabileascã pentru totdeauna în pãmântul Canaanului. La primul popas pe care îl fac pe malul Iordanului, toþi evreii se taie împrejur ºi sãrbãtoresc Paºtele în mod solemn, pe pãmântul fãgãduit. În amintirea acestui eveniment mãreþ ºi a trecerii Iordanului, Iosue înfige în pãmânt 12 pietre, tot atâtea câte erau ºi triburile în Israel. Numele sãu, în limba ebraicã este acelaºi cu cel al lui Isus Cristos, însemnând Domnul mântuieºte. Iosue a fost ucenicul privilegiat al lui Moise, cãci de la el a învãþat arta de a conduce poporul ales, oriunde Dumnezeu îl chema. El l-a asistat pe Moise ºi în ultimele sale clipe, înainte de a muri pe muntele Nebo, dincolo de Iordan, aºa cum ceruse Domnul. Sub conducerea sa, Israelul trece râul Iordan ºi de acolo mai departe, organizând primele incursiuni în interiorul Palestinei, cucerind cetate dupã cetate. Ierichon, una dintre cele mai vechi cetãþi ale lumii, cade prima, apoi urmeazã alte cetãþi, cum ar fi Ai, Bethel, Gabaon etc. În viziunea autorului cãrþii lui Iosue, cucerirea Canaanului nu este nicidecum un eveniment profan, ci unul eminamente teologic: Dumnezeu luptã în locul israeliþilor, aºa cum este cazul în Jos 10,12. Acesta este ºi sensul expresiei rãzboi sfânt, folositã deseori de-a lungul întregii cãrþi. Ne vom opri în mod cu totul special asupra unui moment deosebit din viaþa lui Iosue, intitulat Legãmântul de la Sichem , care este cuprins în capitolul 24 al cãrþii sale. Se ºtie, cetatea lui Sichem era un loc sfânt încã de pe vremea lui Abraham, el a fãcut acolo, împreunã cu Lot, nepotul sãu, o oprire (Gen 12,6). Textul face referire la momente cu încãrcãturã teologicã deosebitã, cum ar fi: viaþa ºi chemarea lui Abraham la credinþã, fiii sãi, Isaac ºi Iacob, (care a coborât împreunã cu fiii sãi în Egipt), acþiunile eliberatoare ale lui Moise ºi Aaron puse în slujba poporului evreu. Cu o voce puternicã, Domnul spune: ”Eu i-am dat pe mâinile voastre, ºi voi aþi luat în stãpânire þara Canaanului iar Eu i-am stârpit dinaintea voastrã!” (Ios 24,8). Domnul va spune din nou: ”V-am dãruit o þarã pentru care voi n-aþi trudit ºi cetãþi pe care nu le-aþi zidit voi, în care n-aþi sãlãºluit, ºi podgorii ºi livezi de mãslini, din care vã înfruptaþi voi, fãrã sã le fi sãdit voi! Acum temeþi-vã de Domnul ºi slujiþi lui cu toatã inima ºi cu credinþã!” (Ios 25,13-14). Poporul, într-un singur glas, ºi plin de maturitate, i-a rãspuns Domnului: ”Nu, asta nu se va întâmpla cu noi ca sã pãrãsim pe Domnul ºi sã slujim altor dumnezei!” (Ios 24,16). În finalul cãrþii, poporul repetã din nou aceeaºi hotãrâre plinã de însufleþire: ”Într-adevãr Domnului Dumnezeului nostru îi vom sluji ºi de glasul sãu vom asculta!” (Ios 24,24). Ce cuvinte înãlþãtoare ºi ce spirit de maturitate în a lua hotãrârile care se impun în faþa momentului! Israel fãgãduieºte acum cã-l va sluji pe Dumnezeul cel adevãrat, cel care l-a eliberat din sclavia Egiptului ºi l-a condus cu braþ puternic prin deºert spre Pãmântul Fãgãduinþei. Iatã marea lecþie de viaþã pe care ne-o oferã cartea lui Iosue. De aceea, sã o citim cu atenþie ºi sã punem la inimã tot ceea ce ne învaþã, pentru cã lecþia care se degajã din aceastã carte este ºi lecþia noastrã de astãzi. Mons. VLADIMIR PETERCà Tereza Teologic Rectorul Institutului Teologic Sfânta Tereza

MOMENTE DE CREDINÞÃ MOMENTE DE CREDINÞÃ MOMENTE DE CREDINÞÃ MOMENTE DE CREDINÞÃ MOMENTE DE CREDINÞÃ

ROMANO-CATOLIC INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC anunþã Concurs de admitere
La specializarea TEOLOGIE DIDACTICà la formele de DIDACTICÃ, învãþãmânt: ZI (40 de locuri) ºi FRECVENÞA REDUSà ( 20 de locuri). Durata studiilor la ambele forme de învãþãmânt este de 3 ani. CONCURSUL DE ADMITERE SE VA DESFêURA ÎN DOUà ETAPE: ETAPA I: înscrierea candidaþilor (19-26 septembrie 2005) 2005); 19-26 ETAPA A II-A: afiºarea rezultatelor în urma concursului de dosare (media obþinutã din media de bacalaureat 50% ºi media anilor de liceu 50%) (28 septembrie 2005 2005). 28 ACTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIERE: Diploma de bacalaureat sau echivalentã cu aceasta (original ºi copie legalizatã); foaia matricolã a anilor de liceu; certificat de naºtere (copie legalizatã); certificat de cãsãtorie (fotocopie); adeverinþã medicalã tip; cerere de înscriere (cererea este tipizatã ºi se obþine de la secretariat); 3 fotografii tip buletin; dosar plic; copie buletin/carte de identitate; diplomã de licenþã (copie legalizatã) pentru cei care doresc sã urmeze a doua facultate; pentru studenþii care urmeazã ºi altã facultate: adeverinþã din care sã rezulte calitatea de student integralist; taxã de înscriere. Mai multe informaþii puteþi afla fie sunând la Secretariatul Institutului, fie accesând adresa: www.itrc-buc.ro
n 720 r. / 0 5

2 1

ªTIRI
www.arcb.ro; www.catholica.ro www.arcb.ro; www.catholica.ro

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC Joi, 12 mai 2005, în Palatul Apostolic din Vatican, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI - lea i-a primit pentru prima datã pe ambasadorii Corpului Diplomatic acreditat la Sfântul Scaun. În discursul sãu þinut în limba francezã, Papa a mulþumit ambasadorilor ºi autoritãþilor pentru participarea lor la funeraliile Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II - lea, dar ºi pentru participarea la alegerea ºi începutul pontificatului sãu. Papa a adresat un mesaj statelor cu care Sfântul Scaun nu întreþine încã raporturi diplomatice ºi ºi-a exprimat mulþumirea faþã de ele, pentru participarea la ceremoniile mai sus amintite. Aceste sunt chemate sã realizeze o societate de pace, pentru a învinge tendinþele de conflicte dintre culturi, etnii ºi diverse civilizaþii. Biserica va continua sã ofere tuturor colaborarea sa pentru a apãra demnitatea fiecãrui om ºi pentru slujirea binelui, ea nu cere nici un privilegiu pentru sine, doar unica condiþie legitimã de libertate ºi de acþiune pentru misiunea sa.

Papa Benedict al XVI - lea a anunþat vineri 13 mai, în mod public, deschiderea cauzei de beatificare a Papei Ioan Paul al II – lea, cu dispensa pentru cei cinci ani de care ar fi fost nevoie pentru beatificarea sa. Papa a fãcut acest anunþ în timpul întâlnirii cu clerul în Bazilica San Giovanni in Laterano. Rescriptul (actul oficial de dispensã) datat 9 mai 2005, este semnat de cardinalul José Saraiva Martins, Prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor ºi de Arhiepiscopul Edward Novak, Secretarul aceleiaºi Congregaþii.

Începerea cauzei de beatificare a Papei Ioan Paul al II - lea

Pãrintele belgian René de Haes, de 71 de ani, a fost împuºcat mortal de o bandã de hoþi, în Congo. El a fost oprit în Kindele, în nord de Kinshasa, de bãrbaþi îmbrãcaþi în uniforme militare, care jefuiserã o bãcãnie. Martorii spun cã doi dintre jefuitori au vorbit cu preotul, iar unul l-a împuºcat de cinci ori. Atacatorii i-au luat geanta ºi au fugit. Misionarul a fost transportat urgent la spital, unde a decedat. “Iartã-i Tatã, cãci nu ºtiu ce fac”, a spus pr. Bafuidinsoni Maloko-Mana, provincial al Societãþii lui Isus. “Toate indicã a fi fost un act criminal, nu unul politic”, a declarat purtãtorul de cuvânt al Ministerului belgian de Externe. René de Haes a fost rector al Centrului Internaþional de Studii “Sfântul Petru Canisius” din Kimwenza. Între 1975 ºi 1986 el a fost profesor la Facultatea Catolicã de Teologie din Kinshasa, iar între 1986 ºi 1994 a fost decanul Facultãþii. A mai activat ºi ca director al departamentului de teologie, ºi ca secretar general al instituþiei de învãþãmânt.

Misionar ucis în Congo

În seara zilei de 19 martie 2005, a fost celebratã în biserica Bãrãþia, o Sfântã Liturghie pentru cei care au murit pentru apãrarea locurilor sfinte, mai ales pentru membrii Ordinului Suprem Militar al Templierilor din Ierusalim (Cavalerii Templieri). Sfânta Liturghie solemnã a fost celebratã de Mons. Ilie Sociu capelan al ordinului. Monseniorul a fost numit Capelan al Marelui Priorat al României al Ordinului Suprem Militar al templului din Ierusalim, începând cu data de 15 martie 2005, de cãtre Arhiepiscop – Mitropolit Dr. Ioan Robu. În cadrul acestei misiuni Mons. Ilie Sociu va fi la dispoziþia Conducerii Ordinului în toate problemele de ordin spiritual ºi de formare.

Templieri Cavalerii Templieri

În ziua de 2 iunie a avut loc o întâlnire a grupului Partidului Popular European (Creºtin - Democraþi) ºi Democraþii Europeni la Parlamentul Europei, condus de Dr. Hans-Gert Pötering, cu Arhiepiscopul Dr. Ioan Robu. Întâlnirea s-a desfãºurat la Complexul de la Bãrãþia unde funcþioneazã mai multe centre de asistenþã socialã printre care ºi Cabinetul Medical Margot Maceus, aflat sub patronajul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti ºi a Asociaþiei MCL.

Vizita Grupului EPP-ED

În cadrul anului pastoral dedicat Euharistiei ºi familiei, la iniþiativa Preasfinþitului Cornel Damian ºi a Centrului diecezan pentru pastoraþia familiilor sunteþi invitaþi sã luaþi parte la: Întâlnirea pe tema: „Familia, mica Bisericã”, care va avea loc sâmbãtã 11 iunie ºi duminicã 12 iunie, începând cu ora 9.00 dimineaþa la Comunitatea Fraþilor Ioaniþi: Casa „Sfânta Familie” - adresa: Strada Ioan Pãtulea, 13-15, sector 1 (în parohia Bucureºtii noi). Tematicile abordate vor fi: rugãciunea, dãruirea de sine ºi dialogul. Sunt aºteptate sã participe toate familiile: dornice sã-ºi reînnoiascã viaþa lor de credinþã; dornice sã fie „pietre vii” în parohia lor; dornice de a cunoaºte ºi de a stabili relaþii cu alte familii, plecând de la legãtura comunã cu Isus Sãrbãtoarea familiilor, care va avea loc pe data de 3 iulie, ora 18 la Oratoriul din Popeºti Leordeni, în cadrul cãreia va fi abordatã tema: Biserica – Familie de familii. Pentru INFORMAÞII adresaþi-vã pãrintelui paroh sau pãrintelui Fabian Mãriuþ: e-mail m_fabian@tin.it tel. 0727232110 m_fabian@tin.it;

Euharistia ºi Familia

Teologicã Academia Teologicã Anton Durcovici ºi Grupul de teatru Biblic Myriam al studenþilor din Institutul Teologic RomanoCatolic Sfânta Tereza vã invitã sã urmãriþi dramatizarea dupã povestirea „Mântuirea Smochinului” de Vasile Voiculescu. Evenimentul va avea loc joi, 9 iunie, ora 17, în sala AUDITORIUM MAXIMUM a Institutului Teologic Romano-Catolic.

2 2

n 720 r. / 0 5

VA de la VATICAN

Plinã de simboluri ºi de semnificaþii ce fac referire la modul de a vedea viaþa ºi de a trãi credinþa, revelând laturi ale personalitãþii ºi conþinând elemente indicative pentru programul pontificatului sãu, astfel ar putea fi descrisã sumar stema pe care ºi-a ales-o actualul Papã. Preluând simbolurile pe care le folosise deja în stema sa de Arhiepiscop de München ºi Freising ºi apoi în cea de Cardinal, Joseph Ratzinger ºi-a compus blazonul de Papã ordonând aceste elemente în mod diferit ºi adãugând, cum era firesc, simboluri legate de noua sa demnitate. În orice stemã, partea centralã, ce constituie elementul principal, poartã numele de “scut” ºi poate avea diferite forme, cea mai folositã în heraldica ecleziasticã fiind cea de potir, pe care a ales-o ºi Benedict al XVI-lea. Împãrþit în trei compartimente, “scutul” stemei lui Benedict al XVI-lea conþine, în spaþiul central, imaginea unei scoici aurii, purtãtoare a mai multor simboluri. Teologic vorbind, imaginea scoicii ne trimite cu gândul la Sfântul Augustin despre care se spune cã a întâlnit, pe plaja unei mãri, un copilandru care încerca sã transporte toatã apa mãrii, cu ajutorul unei scoici, într-o micã groapã pe care o sãpase în nisip. Vãzându-l, Sfântul Augustin înþelese astfel nesãbuinþa încercãrii lui de a face sã intre infinitatea lui Dumnezeu în limitata minte umanã ºi care semãna atât de mult cu absurditatea gestului copilului care-ºi imagina cã ar fi putut face sã intre întreaga apã a mãrii într-o scobiturã în nisip. Dar, în simbologia Bisericii, scoica a fost ºi continuã sã fie ºi un simbol al pelerinului, alegerea acestei reprezentãri indicând dorinþa lui Benedict al XVI-lea de a cãlca pe urmele lui Ioan Paul al II-lea ºi în ceea ce priveºte cãlãtoriile apostolice prin toatã lumea. În compartimentele laterale ale “scutului” dominã douã simboluri ce pot pãrea bizare în lipsa unor explicaþii, ºi mã refer la ursul brun (plasat în partea dreaptã) ºi la maurul reprezentat în latura stângã.

Ce ne dezvãluie stema Papei Benedict al XVI-lea?
Cheile Împãrãþiei

la Roma, obligându-l sã-i poarte poverile în locul calului pe care fiara îl sfâºiase; imaginea este o alegorie în care ursul domesticit nu este altul decât Episcopul de Freising, îmblânzit de harul lui Dumnezeu, iar povara de pe spinarea animalului este o aluzie la greutatea misiunii unui episcop. Potrivit unei vechi tradiþii din heraldica papilor, în jurul stemei Papei Benedict al XVI-lea se pot vedea douã chei una din aur ºi cealaltã din argint – dispuse în forma crucii Sfântului Andrei. Cheile sunt un simbol al puterii date Sfântului Petru ºi succesorilor sãi de cãtre Isus Cristos, aºa cum stã scris în Evanghelia dupã Matei, capitolul 16, versetul 19: “ªi îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor ºi orice vei lega pe pãmânt va fi legat ºi în ceruri, ºi orice vei dezlega pe pãmânt va fi dezlegat ºi în ceruri”. De altfel, cele douã chei sunt prezente în stemele tuturor papilor.

De ce o scoicã, un urs ºi un maur?

Aºa cum este tradiþia în heraldica papilor, deasupra stemei lor este aºezatã o tiarã, mai exact trei coroane suprapuse, ce reprezintã cele trei puteri ale Suveranului Pontif: puterea de Ordin sacru, de Jurisdicþie ºi de Magisteriu. În stema Papei Benedict al XVI-lea nu mai apare tiara, ci o simplã mitrã pontificalã care, în amintirea tiarei, este din argint, prevãzutã cu trei benzi din aur – simboluri ale celor trei puteri – legate între ele printr-o bandã verticalã, dispusã central, ce sugereazã unitatea puterii de Ordin sacru, de Jurisdicþie ºi de Magisteriu într-o singurã persoanã. O altã noutate din stema Papei Benedict al XVI-lea, ce poate fi vãzutã în partea de jos a blazonului, se referã la prezenþa eºarfei de lânã albã numitã “pallio”, însemn liturgic specific pontifilor ºi simbol al misiunii de pãstori ai turmei încredinþatã lor de cãtre Isus Cristos, însemn ce nu apare reprezentat în tradiþia heraldicã pontificalã recentã, în timp ce este nelipsit din reprezentãrile antice. Recuperarea acestei imagini de cãtre actualul Suveran Pontif ne lasã sã credem cã în timpul acestui pontificat vor fi reluate multe dintre tradiþiile de preþ ale Bisericii Catolice, ce au fost lãsate uitãrii în ultimele secole. Deºi în stema pontifilor apare, în mod obiºnuit, un motto, o devizã ce conþine chintesenþa programului de viaþã, al idealului acestuia, din blazonul Papei Benedict al XVI-lea lipseºte, ceea ce nu înseamnã cã nu ar exista ci, din contra, cã va fi un program deschis, ce nu va fi exclusiv ºi care ne va uimi prin vigoare ºi prospeþime. ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
n 720 r. / 0 5

Renunþarea la cele “trei coroane puse una peste alta”

Inovaþia lui Joseph Ratzinger

Simbolurile de care vã vorbesc îºi au rãdãcinile în tradiþia bavarezã ºi au fost preluate de cãtre Pontif din stema pe care a avut-o ca Arhiepiscop de München ºi Freising. Maurul este anticul simbol al Diecezei de Freising, înfiinþatã în secolul al VIII-lea, aceastã emblemã fiind, de altfel, foarte frecventã în heraldica europeanã. Cât despre ursul brun ce poartã o povarã pe spate, acesta face referire la o veche tradiþie potrivit cãreia primul Episcop de Freising, Sfântul Corbinian, ar fi fost atacat de un urs în timp ce se îndrepta spre Roma. Reuºind sã îmblânzeascã sãlbãticiunea, pelerinul îl luã pe urs ca tovar㺠de drum pânã

Bavarie, dulce Bavarie!

2 3

SFÂNTUL LUNII

21 iunie – Sfântul Alois Gonzaga (1568-1591)
Sfântul Alois s-a nãscut la 9 martie 1568. Tatãl sãu, Ferrante Gonzaga, era marchiz de Castiglione ºi principe al Imperiului Roman, în timp ce mama sa, Marta, era fiica baronului de Pindemonte. Ambii pãrinþi erau înrudiþi cu familii nobile din Italia, Spania, Franþa ºi Germania. Printre rudele lor se distingeau duci, marchizi, cardinali, episcopi, familia Martei dând Bisericii doi papi, pe Sixt al IV-lea ºi pe Iuliu al II-lea. Alois, fiind primul nãscut, trebuia sã moºteneascã vastele proprietãþi ale tatãlui sãu care vedea în el ºi un viitor comandant al armatelor imperiale. De aceea, când micuþul Alois a împlinit vârsta de patru ani, tatãl sãu i-a oferit în dar o armurã pe mãsura lui. La vârsta de cinci ani, a participat, împreunã cu tatãl sãu, la o paradã militarã cu trei mii de soldaþi spanioli care urmau sã lupte împotriva arabilor din Tunisia. Într-o zi, profitând de neatenþia unei santinele, a tras cu un tun în timp ce toatã tabãra se odihnea, creând o mare panicã. În aceastã perioadã a deprins ºi limbajul militãresc ºi, când s-a întors la palat, tutorele sãu i-a spus cã avea un limbaj nu numai vulgar, ba chiar blasfemator. Copilul nu numai cã s-a ruºinat, dar a încercat chiar sã-ºi schimbe comportamentul, conºtientizând cã vorbele urâte sunt un pãcat.

Deºi de viþã nobilã, lucrãtor în via Domnului

literat” ºi o lucrare care povestea opera misionarã a Societãþii lui Isus în India. În 1581, familia sa a însoþit-o pe împãrãteasa Maria a Austriei în cãlãtoria din Boemia la Madrid. La sosirea la curte, cei doi fii au fost numiþi paji ai tânãrului principe Diego, dar Alois decide, spre imensa supãrare a tatãlui sãu, sã se alãture Societãþii lui Isus. Întoarcerea în Italia, cu familia, în 1584, nu a reuºit sã-i schimbe hotãrârea, în pofida presiunilor altor nobili ºi a atracþiilor de la curte. Aceasta a fost perioada în care Alois a cedat drepturile de moºtenire fratelui sãu Rudolf ºi ºi-a înteþit practicile penitenþiale: se flagela, pânã la sânge, cu un bici pentru câini, postea trei zile pe sãptãmânã, se trezea la miezul nopþii pentru a se ruga, îngenunchind pe podeaua goalã din camera sa ºi refuza sã aprindã focul pe timpul iernii. În ziua de 25 noiembrie 1585, la vârsta de 17 ani, a intrat în noviciat, excesiva sa dorinþã de austeritate fiind þinutã în frâu prin votul ascultãrii. Superiorii i-au spus cã mortificaþiile pe care ºi le impunea erau prea severe ºi i-au cerut sã participe la recreaþie, sã mãnânce mai mult, sã se roage ºi sã mediteze în timpul stabilit de regula ordinului. În 1587 a fost transferat la Roma pentru a-ºi face studiile în filosofie ºi teologie ºi în 1588 a primit ordinele minore în biserica San Giovanni in Laterano (Sfântul Ioan în Lateran). Un an mai târziu, a izbucnit la Roma epidemia de ciumã, iar iezuiþii au deschis un spital unde membrii ordinului aveau grijã de cei bolnavi. Alois s-a oferit voluntar pentru a avea grijã de victimele ciumei ºi nu dupã mult timp a fost ºi el contagiat, murind, la numai 23 de ani, cu numele lui Isus pe buze. Cu siguranþã, contemporanii sãi nu au privit cu ochi prea buni modul în care Alois înþelegea sã-ºi trãiascã viaþa de credinþã ºi de rugãciune. Se spune cã, pe timpul noviciatului, unii confraþi ai sãi se simþeau deranjaþi din pricinã cã Alois se oprea pe scãri, spunând un Ave Maria (Bucurã-te Maria) la fiecare treaptã. Sfântul Robert Belarmin ºi alþi trei confesori ai sfântului Alois au fost de pãrere cã nu a sãvârºit nici un pãcat de moarte pe tot parcursul vieþii sale. În 1726 a fost canonizat de papa Benedict al XIII-lea ºi, trei ani mai târziu, a fost numit patronul tineretului catolic, titlu confirmat de cãtre Pius al XI-lea, în 1926. Este invocat pentru alegerea vocaþiei, contra bolilor de plãmâni, ca protector al tineretului catolic ºi în general al tinerilor studenþi sau ºcolari. Pr. Prezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI

Din nobil, umil însoþitor al lui Isus

La vârsta de ºapte ani, a pãrãsit viaþa mondenã de la curþile italiene ºi a început sã-ºi petrecã mult timp în rugãciune, recitând, în fiecare zi, Oficiul Sfintei Fecioare, care era urmat de ºapte psalmi penitenþiali ºi de alte devoþiuni. Pe tot timpul rugãciunii stãtea în genunchi, direct pe podea. Doi ani mai târziu, a fost trimis, împreunã cu fratele sãu Rudolf, la curtea marelui duce Francesco de Medici, din Florenþa, iar înainte de a împlini doisprezece ani a fost trimis, din nou, împreunã cu acelaºi frate, sã trãiascã în marele palat al bunicului sãu, marele duce de Mantova, palat care era, de fapt, centrul unei vieþi curtezane foarte sofisticatã ºi coruptã. Date fiind aceste circumstanþe, este posibil ca problemele sale sã fi fost mai mult psihice decât fizice: avea mereu indigestie ºi asimila cu multã dificultate mâncarea. Sãnãtatea precarã i-a oferit lui Alois rãgazul necesar rugãciunii ºi lecturii Vieþilor sfinþilor, iar povestirea Sfântului Alfons de Angio l-a inspirat sã renunþe sã mai priveascã femeile în faþã. A refuzat sã o mai priveascã în ochi chiar ºi pe mama sa, iar când era de faþã o femeie, Sfântul Alois lãsa privirea în jos. Alte douã cãrþi i-au atras atenþia, una a Sfântului Petru Canisi, numit ºi „primul iezuit

militar, Tot militar, dar în armata lui Cristos

Patronul tineretului catolic

2 4

n 720 r. / 0 5