Pãstorul Arhidiecezei

1

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Isus este în mijlocul nostru
Versetul biblic propus în acest an ca temã de meditaþie pentru sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor: „Unde sunt doi sau trei adunaþi în numele meu, acolo sunt ºi eu în mijlocul lor”, a cultivat în creºtinii din toate timpurile convingerea cã orice adunare pentru rugãciune, fie ºi numai a câtorva persoane, se bucurã de prezenþa efectivã a Mântuitorului; ºi aceasta, nu numai datoritã promisiunii citate mai sus, ci ºi a asigurãrii date de Isus în momentul înãlþãrii sale la cer: „Iatã, Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20). Dar sã nu uitãm contextul în care este pus versetul biblic referitor la cei care se adunã în numele lui Isus. Tot în capitolul 18, la versetul 19, citim: „Dacã doi dintre voi pe pãmânt se vor uni sã cearã orice lucru, le va fi dat de Tatãl meu care este în ceruri”. ªi iatã ce gãsim la versetele 21 ºi 22 ale aceluiaºi capitol: „Atunci Petru s-a apropiat ºi i-a zis: Doamne, de câte ori sã-l iert pe fratele meu care greºeºte împotriva mea? De ºapte ori? Isus i-a spus: Nuþi spun pânã la ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci de ori ºapte”. Observãm aºadar cã versetul: „Unde sunt doi sau trei…” este încadrat de douã teme mari din învãþãtura lui Isus: rugãciunea pe de o parte, ºi iertarea pe de rugãciunea, altã parte. Cei care se adunã în numele lui Isus se roagã ºi iartã; iar iertarea este rodul iubirii: „Sã vã iubiþi unii pe alþii, aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaºte toþi cã sunteþi discipolii mei: dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii” (In 13,34-35). Aceastã lege împlinitã, a rugãciunii, a iertãrii, a iubirii, îl face pe Isus prezent în mijlocul nostru atunci când ne adunãm în numele sãu. Aceastã lege a iubirii ne adunã în sãptãmâna de rugãciune pentru unitate ºi tot ea ne inspirã în întâlnirea ºi în dialogul cu celelalte biserici, bucurându-ne împreunã de mângâierea sufleteascã datã nouã de taina prezenþei lui Isus. Cum am putea uita astfel cã Isus prezent în mijlocul nostru este pentru noi lege ºi cale? Lege a iubirii, cale spre unitate. În iubire stau germenii unitãþii, în iubire îºi vor gãsi împlinirea toate rugãciunile care poartã în ele suspinul unitãþii. La întâlnirile cu ierarhii, preoþii ºi credincioºii diferitelor biserici din Bucureºti, noi purtãm în inimã cele spuse mai sus, întãriþi ºi de experienþa anilor din urmã, când adunându-ne în numele lui Isus, ºi rugându-ne, ne-am dãruit pacea ºi iertarea, am pus în practicã legea iubirii. ªi ceea ce vom trãi în aceastã sãptãmânã de rugãciune pentru unitatea creºtinilor sã se prelungeascã în tot timpul de peste an: Isus este în mijlocul nostru. „Adunã-i laolaltã Doamne, pe toþi cei care poartã numele de creºtin, ca lumea sã creadã în Cristos, pe care Tu l-ai trimis”.

2

Actualitatea - Ecumenism

Ca în fiecare an de dupã schimbãrile din ‘89, ºi anul acesta ne vom întâlni, creºtini de diferite confesiuni, pentru momente de rugãciune împreunã ºi comuniune creºtinã potrivit cuvântului Domnului: “Ca toþi sã fie una!” (In 17, 21). Modelul acestor întâlniri de rugãciune ecumenicã a CIOBANU Pr. dr. Pr. dr. VASILEapãrut iniþial pe la mijlocul secolului al XIX-lea în sânul diferitelor biserici creºtine din Occident ºi au devenit, între timp, o tradiþie deja bine-cunoscutã. E interesant de observat cum aceste iniþiative de rugãciune ecumenicã au apãrut aproape concomitent în sânul mai multor biserici creºtine (catolicã, anglicanã sau penticostalã, iar la începutul secolului XX ºi ortodoxã) – deja un semn limpede cã Duhul Sfânt îndemna spiritele deschise la ºoaptele sale spre o reinterpretare ºi o nouã înþelegere a diviziunilor dureroase deja existente ºi constatate ca atare de cãtre toþi creºtinii. În acest sens s-a scris suficient de mult în revista noastrã diecezanã (nr. 1/2004 Anca Mãrtinaº ºi respectiv nr. 1/2005 Cristina ªoican), aºa încât nu consider cã e potrivit a relua reperele istorice deja fãcute cunoscute. Se poate pune însã întrebarea – ºi am auzit-o deja pusã deseori în ultimul timp – dacã nu cumva aceste întâlniri sunt doar un simbol la nivel ierarhic, fãrã prea multã relevanþã în rândul poporului credincios. Sau, altfel spus, în ce mãsurã aceste întâlniri ºi rugãciuni ecumenice din octava de rugãciune pentru unitatea creºtinilor (18-25 ianuarie) au efect, pot avea efecte îndelungate asupra bisericilor în totalitatea lor? Desigur cã atitudinea ºi actul rugãciunii în comun este ºi trebuie sã fie primul pas, poate cel mai important, în apropierea ºi înþelegerea reciprocã. Iar puterea harului divin ºi a rugãciunii nu sunt mãsurabile, cuantificabile, ºi cred cã

Dialogul iubirii – dialogul adevãrului

ne-a surprins de nenumãrate ori pânã acum… Ceea ce însã doresc sã subliniez în urmãtoarele rânduri este, pe de o parte importanþa ºi rodul rugãciunii în comun, dacã vreþi, pe de altã parte însã ºi efortul uman susþinut ºi sincer de cãutare împreunã a unitãþii pierdute. Mã voi rezuma mai ales la eforturile de apropiere dintre biserica catolicã ºi bisericile ortodoxe (miºcarea ecumenicã ºi eforturile ecumenice înglobând ºi bisericile

protestante), poate ºi pentru faptul cã acest lucru ne intereseazã în primul rând, datoritã realitãþilor ecleziale specifice de la noi din þarã. În acest sens s-ar putea vorbi despre douã tipuri de dialog: dialogul iubirii ºi dialogul adevãrului. Expresia “dialogul iubirii îi aparþine dialogul iubirii” patriarhului ecumenic Athenagoras I ºi a fost folositã literalmente pentru a desemna toate acele eforturi concrete de redobândire în primul rând a încrederii reciproce dintre cele douã “biserici surori”. Este vorba de o atitudine de fond, care s-a concretizat deja prin diferitele întâlniri între ierarhi: începând cu istorica întâlnire dintre Pp. Paul alVI -lea si Patriarhul ecumenic Athenagoras la Ierusalim între 4-6 ianuarie 1964, precum ºi anularea anatemelor reciproce din 7 decembrie 1965; apoi numeroasele întâlniri care au urmat între Pp. Ioan Paul al II - lea ºi Patriarhii ecumenici Demetrios I sau Bartolomaios I; iar, pentru noi românii, mai

Actualitatea - Ecumenism

3

ales întâlnirea istoricã din 7-9 mai 1999 de la Bucureºti dintre Pp. Ioan Paul al II- lea ºi Patriarhul Teoctist, precum ºi toate vizitele care au urmat ale aceluiaºi papã în þãrile fost comuniste, majoritar ortodoxe, sau în Grecia. La aceste întâlniri se adaugã faptele de caritate sãvârºite în comun de cãtre cele douã biserici (diferitele proiecte caritative desfãºurate în domeniul social ºi care nu þin cont neapãrat de apartenenþa religioasã a beneficiarilor), restituirea moaºtelor sau punerea la dispoziþie a lãcaºurilor de cult catolice pentru diasporele ortodoxe din þãrile occidentale (mai ales Italia) etc. O urmare fireascã a acestor paºi concreþi în logica “dialogului iubirii“ar însemna desigur ºi rezolvarea pe cale paºnicã a conflictelor, din pãcate încã persistente mai ales în Transilvania sau Ucraina, în ceea ce priveºte retrocedarea lãcaºurilor de cult, care au aparþinut odinioara Bisericii greco-catolice. Însã dialogul iubirii nu poate fi suficient farã un “dialog al adevãrului adicã un dialog adevãrului”, dialog purtat de persoane competente (experþi în telogie ºi nu numai), care sã apropie rezolvarea pe duratã lungã a situaþiei de divizare încã existentã. E vorba aºadar aici de dialogul teologic reciproc, purtat sine ira et studio , pentru a se înlãtura numeroasele preconcepþii ºi atitudini defensive sau chiar polemice din trecut, care din pãcate mai persistã încã, nu în puþine cazuri, uneori de ambele pãrþi. Aici ar trebui amintit mai întâi documentul de referinþã emis de Conciliul Vatican II la data de 21.11.1964, decretul despre ecumenism “ Unitatis redintegratio ” (“Refacerea unitãþii”), document care constituie pentru Biserica Catolica schimbarea de opticã fundamentalã intervenitã în anii conciliului. Apoi ar trebui amintite documentele oficiale ale Sfântului Scaun, mai ales “ Directoriul ecumenic”, emis de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor la 25.03.1993, precum ºi enciclica Pp. Ioan Paul al II- lea “Ut unum sint” („Ca toþi sã fie una“) publicatã la 25.05.1995. Deja mai înainte însã, în urma unei vizite a Pp. Ioan Paul II la Constantinopol (29-30 noiembrie 1979) la Patriarhul ecumenic Demetrios I, s-a hotãrât de comun acord înfiinþarea unei “comisii

mixte de dialog teologic” între cele douã biserici. Acest dialog a fost început mai apoi ºi continuat cu succes în 1980 în Grecia (Patmos ºi Rodos), continuând în Germania (München 1982), din nou Grecia (Creta 1984), Italia (Bari 1986-1987), Finlanda (Noul-Valamo 1988), iarãºi Germania (Freising 1990) ºi în cele din urmã Liban (Balamand 1993). În cadrul acestor întâlniri s-au înregistrat progrese remarcabile, cum ar fi documentele emise la München sau Bari (ca sã le numim pe cele mai importante): “Taina (Misterul) Bisericii ºi a Euharistiei în lumina misterului Sfintei Treimi” (München); “Credinþa, Tainele (Sacramentele) ºi unitatea Bisericii (Bari). Documentul de consens emis la München are o importanþã considerabilã, deoarece fundamenteazã unitatea bisericii pe conceptul de koinonía propriu Sfântul Paul (cf. 1 Cor 10, 15-17), care se bazezã la rândul sãu ºi decurge atât din misterul Sfintei Treimi cât ºi din Euharistie (“Euharistia face/zideºte biserica!” Nr.5). Celãlalt document, deºi nu constituie un consens deplin, ci mai degrabã un “document al dialogului”, aprofundeazã ceea ce uneºte cele douã “biserici surori”: aceleaºi Sf. Taine (Sacramentele) sãvârºite în Biserica lui Cristos ºi mãrturisirea aceleiaºi credinþe apostolice (chiar dacã uneori cu nuanþe diferite în formulare). Însã, odatã cu schimbãrile survenite în Europa de Est ºi odatã cu renaºterea Bisericii greco-catolice, dialogul a intrat într-un impas prelungit. Practic, la Freising, în 1990, nu a fost emis nici un document oficial de consens, ci s-a dat numai o declaraþie comunã. Iar dupã emiterea documentului de la Balamand din 1993 (Uniatismul, metodã de unire din trecut ºi cãutarea actualã a deplinei comuniuni), s-a intrat într-o perioadã de crizã prelungitã. Se ºtie însã cã perioadele de crizã pot fi ºi benefice, deoarece ele presupun redefinirea identitãþii proprii ºi renunþarea la anumite preconcepþii istorice – e vorba de “purificarea memoriei” (Papa Ioan Paul al II- lea) ºi, sperãm în relansarea dialogului care sã aducã roade pentru viitor. Deºi documentul de la Balamand a fost o “piatrã de poticnire” pentru mulþi, poate ºi datoritã limitelor sale în formulãri, el constituie pe de altã parte un pas

necesar în reconsiderarea identitãþii ecleziale a bisericilor ºi în refacerea adevãrului istoric, de multe ori prezentat distorsionat sau pãrtinitor. Acum ne aflãm practic la mai bine de 12 ani dupã emiterea acestui document, iar atitudinea deschiderii ecumenice prin dialogul teologic bilateral e pe cale sã fie relansatã. “Dialogul iubirii” a fãcut paºi importanþi înainte în toþi aceºti ani, când “dialogul adevãrului” ºi-a cãutat cu greu posibilitãþile de relansare. Sã sperãm cã acest an 2006 precum ºi anii care vor urma ne vor aduce un pas mai departe în direcþia voitã de Cristos, pentru ca realizarea unitãþii Trupului sacramental al lui Cristos care este Biserica, sã devinã vizibilã în celebrarea împreunã a Euharistiei. Speranþele ne sunt legate ºi de atitudinea ºi efortul pe care le va asuma actualul suveran pontif, Benedict al XVI- lea, care în nenumãrate rânduri ºi într-un mod cu totul aparte, a scris ºi a vorbit despre ecumenism ºi despre angajamentul ecumenic. Desigur cã mai este încã drum de parcurs, pânã a se ajunge la împãrtãºirea sacramentalã comunã. Vor mai fi de asemenea probleme majore de rezolvat (înþelegerea ºi exercitarea primatului papal fiind poate cea mai importantã dintre acestea), însã speranþa trebuie sã rãmânã mereu treazã, deoarece Cristos ne-a asigurat: “Când va veni el, Duhul adevãrului, vã va cãlãuzi spre tot adevãrul, cãci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi ºi vã va vesti lucrurile viitoare. El mã va glorifica pe mine, pentru cã dintr-al meu va lua ºi vã va vesti vouã” (In 16,13-14). Fie ca acest Duh al Adevãrului, care este rodul Învierii ºi al Paºtelui Domnului, sã ne conducã la “tot adevãrul”, apropiindu-ne tot mai mult în rugãciune comunã, în comuniune de trãire eclezialã ºi în angajament social solidar. P.S. Imaginea reprezintã îmbrãþiºarea sfinþilor apostoli-fraþi Petru ºi Andrei ºi este o icoanã-simbol a redeschiderii ecumenice ºi a reînfrãþirii dintre Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã. Aceastã icoanã a fost dãruitã Papei Paul al VI- lea de cãtre Partiarhul ecumenic Athenagoras, cu ocazia întâlnirii lor istorice de la Ierusalim din 5 ianuarie 1964.

4

Univers Mediatic

Ecumenismul Ecumenismul º ºiu i l d cinema a i j juriile de c n m rie e ie
ANCA BERLOGEA

SIGNIS - Asociaþia catolicã mondialã pentru comunicare socialã existã de patru ani de zile, unind douã asociaþii catolice deja septuagenare: OCIC - Organizaþia catolicã de cinema ºi UNDA - cea de televiziune. Reamintesc aici, pentru cei care nu ºtiau încã, de momentul creãrii acestei uniuni de asociaþii, pentru a înþelege tradiþia în care se înscriu juriile de cinema sau televiziune, desemnate de SIGNIS în întreaga lume. Asociaþia continuã tradiþia juriilor OCIC (Jurii de cinema, existente din 1947) ºi a juriilor UNDA (jurii de televiziune prezente în Festivaluri din 1962). La Cannes, prezenþa unui Juriu ecumenic este deosebit de prestigioasã. Premii catolice s-au acordat încã din 1952, de la cea de-a cincea ediþie a Festivalului, iar juriul a devenit ecumenic în 1974. Alãturi de Juriul FIPRESCI, Juriul ecumenic este singurul juriu paralel al Festivalului care are privilegiul de a acorda un premiu în competiþia oficialã. Primul Juriu UNDA prezent într-un Festival de Televiziune a fost cel de la Monte-Carlo. Organizaþia de televiziune, care a þinut la Monte-Carlo în 1958 primul Festival catolic de Televiziune a fost, de fapt, ºi sursa de inspiraþie pentru aceastã competiþie europeanã, a cãrei primã ediþie a avut loc în 1961 în principatul de Monaco. Acum, în fiecare an, SIGNIS este invitatã de organizatorii a peste 30 de festivaluri internaþionale din întreaga lume, fie de cinema sau de televiziune, sã acorde un

premiu în secþiunile lor competitive. Asociaþia îºi organizeazã propriile jurii sau, în colaborare cu Asociaþia protestantã de film, INTERFILM, participã la numirea unor jurii ecumenice. În acordarea premiilor, aceste jurii se bazeazã atât pe criteriile calitãþii artistice ale filmului sau ale programului de televiziune, cât ºi pe valorile umane, sociale sau spirituale pe care le exprimã. Printre regizorii români care au primit premii ale Juriilor ecumenice sau ale Juriilor SIGNIS se numãrã Nicolae Mãrgineanu. Filmul sãu “Binecuvântatã fii, închisoare” a primit menþiunea juriului ecumenic de la Montreal, în 2003 iar, zece ani mai devreme, “Priveºte înainte cu mânie” a fost distins cu premiul OCIC la Amiens. Regizorul de origine românã Radu Mihãileanu a primit de douã ori premiul ecumenic, prima oarã la Montreal, în 1993, pentru filmul TRAHIR (coproducþie Franþa-România), ºi anul trecut, la Berlin, pentru cea mai recentã producþie a sa, TRÃIEªTE ( Va, vis et deviens, coproducþie Israel-Franþa, 2005). În 2005, juriul SIGNIS, prezent pentru prima datã la Festivalul de cinema european de la Sevilla, în Spania, a decernat premiul sãu filmului românesc “MOARTEA DOMNULUI LÃZÃRESCU” de Cristi Puiu. “Este un portret foarte realist al situaþiei extreme cu care se confruntã orice om în orele care îi preced moartea ºi al dificultãþilor prin care trece în comunicarea

cu cei care îl asistã în acele ultime clipe”, a fost pãrerea Juriului. Membrii Juriului de la Sevilla au fost Carlos Hugo Aztarain, Mario Ventura ºi Hilde Van Liempt. Între 2 ºi 10 decembrie, la Bratislava, filmul lui Cristi Puiu a primit ºi menþiunea Juriului ecumenic, pentru cã aratã pericolele birocratizãrii sistemului medical ºi puterea unui om curajos de a i se opune. Tot la Bratislava, filmul, extrem de premiat la nivel internaþional, a mai fost distins cu alte douã premii, o menþiune specialã a juriului principal ºi premiul juriului studenþesc. La cea de-a 54 ediþie a Festivalului Internaþional de Film de la MannheimHeidelberg (17-26 noiembrie, 2005), Premiul Ecumenic a fost decernat filmului “PAVEE LACKEEN” (The Traveller Girl) realizat de regizorul irlandez Perry Ogden iar menþiunea a revenit filmului “Ryna” realizat de Ruxandra Zenide. “Filmul este despre o tânãrã care îºi cautã identitatea. El convinge printr-o observare sensibilã ºi precisã atât a personajului principal, cât ºi a mediului în care trãieºte.” Poezia sãlbaticã a peisajului din Delta Dunãrii, cu vapoare eºuate ºi spaþii deschise, aduce o notã complementarã interpretãrii actriþei ºi ajutã la crearea unei atmosfere speciale în acest film centrat asupra unei dificile maturizãri. Regizoarea, care ºi-a terminat studiile de regie în Elveþia, se aflã la primul sãu film ºi a fost deja distinsã cu mai multe premii. Mai mulþi din membrii asociaþiei SIGNIS ROMÂNIA au fost nominalizaþi în Jurii ecumenice internaþionale. Anca Berlogea a fost preºedintele Juriului ecumenic de la Cannes în 2002 ºi a participat de trei ori în Jurii de televiziune. Marius ªopterean, regizor ºi profesor la UNATC, a fost membru al Juriului SIGNIS de la Veneþia în 2004 ºi va participa ºi anul acesta la Festivalul de la Berlin, în Juriul ecumenic. Izabela Bostan, actriþã ºi coregrafã, a fost membru în Juriul ecumenic de la Zlin, la Festivalul internaþional de film pentru copii ºi tineret, anul trecut. Filmul premiat atunci, “Fourteen sucks“, a fost prezentat de asociaþia SIGNIS ROMÂNIA în cadrul simpozionului “Privind copiii” ce a avut loc la Bucureºti, între 17-20 noiembrie 2005. În cadrul unui week-end de cinema, 10 filme, din care 8 filme premiate de Juriile ecumenice, au fost prezentate publicului bucureºtean la Cinemateca UNION.

Anul pastoral

5

Familia ºi ecumenismul
- Unul dintre scopurile declarate ale Conciliului Vatican al II-lea este „promovarea refacerii unitãþii între toþi creºtinii” (Unitatis Redintegratio, 1). Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea în chiar primul sãu discurs þinut cardinalilor dupã alegerea sa ca papã spune: „actualul Succesor al lui Petru se lasã interpelat în primã persoanã de aceastã exigenþã ºi este dispus sã facã ceea ce-i stã în putere pentru a promova cauza fundamentalã a ecumenismului”. Dacã ecumenismul este o prioritate, care este rolul familiilor creºtine, în special al acelora care se bazeazã pe cãsãtoriile mixte, în promovarea acestuia? - Pentru a rãspunde la aceastã întrebare þin sã fac unele precizãri. Prima are în vedere ecumenismul ca rãspuns la lipsa de unitate din sânul Bisericii lui Cristos. Într-o lecturã spiritualã, despãrþirea credincioºilor constituie o contra-mãrturie a rugãciunii lui Cristos ºi a Evangheliei („ca toþi sã fie una”), dar ºi un scandal pentru lume. Cãmaºa unicã a lui Cristos este ruptã, iar creºtinii par a se mulþumi fiecare cu petecul sãu. Pentru a revitaliza exigenþa de unitate a Bisericii ar trebui, dupã pãrerea mea, sã începem cu reactualizarea capacitãþii noastre de a suferi pentru cã trãim la distanþã, pentru cã suntem despãrþiþi. Poate cã schisma de la 1054, ale cãrei consecinþe le trãim, nu avea ca motivaþie doar dorinþa de putere ºi prestigiu, cât mai ales lipsa de interes faþã de destinul celuilalt. În aceastã cheie spiritualã înþelegem ºi observaþia pe care o face Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1634, cu privire la cãsãtoria mixtã: „soþii riscã sã resimtã drama dezbinãrii creºtinilor chiar în sânul cãminului lor”. Drama produce o tensiune care în multe cazuri genereazã tentaþia indiferenþei religioase. Este vorba în fapt de o neutralitate nesãnãtoasã pentru cãsnicie ºi pentru educaþia copiilor. În al doilea rând, sã luãm în consideraþie termenul ecumenism. Surprinzãtor, el lipseºte din Dicþionarul explicativ al limbii române (1998). Aici întâlnim doar vocea ecumenic cu sensul de „autoritate extinsã la întreaga bisericã creºtinã”. A ne opri doar la acesta ar însemna o sãrãcire a termenului. Ecumenism derivã din grecescul oikouméne, care indica întreaga lumea cunoscutã, în antichitate, pãmântul pe atunci locuit. În actuala accepþie, ecumenismul, pe lângã statutul sãu de miºcare cãtre unitate, de reparare a scandalului despãrþirii între cei care sunt ucenicii lui Cristos, este o atitudine interioarã. În acest sens sunt grãitoare aceste cuvinte: „nu existã un ecumenism autentic fãrã convertirea interioarã” (Unitatis Redintegratio, 7). Ultimele douã elemente sunt de o deosebitã importanþã pentru o familie creºtinã: locul comun, casa, ºi convertirea interioarã. În al treilea rând, ne oprim doar la acele cupluri de soþi formate din creºtini care provin din confesiuni diferite. Deoarece mediul în care trãim este unul majoritar ortodox, ne referim mai ales la cãsãtoriile mixte dintre o persoanã catolicã ºi una ortodoxã. Nu luãm în consideraþie cãsãtoriile cu disparitate de cult, între o persoanã catolicã ºi una nebotezatã. Acum mã întorc la întrebarea iniþialã. Cãsãtoria creºtinã rãspunde lipsei de unitate din Bisericã prin înseºi proprietãþile sale esenþiale: unitatea ºi indisolubilitatea. Fiind chip al legãturii indisolubile dintre Cristos ºi Biserica sa, cãsãtoria creºtinã, deci cea dintre doi botezaþi, cea mixtã inclusiv, este semnul unitãþii regãsite dar mereu de înfãptuit. Consimþãmântul soþilor nu se opreºte doar la momentul celebrãrii cãsãtoriei, ci este un act care se prelungeºte pe toatã perioada vieþii: „pânã când moartea ne va despãrþi”. „Da”-ul din ziua cununiei nu numai cã se actualizeazã prin fiecare cuvânt, gest ºi faptã a soþilor, dar se consolideazã chiar în pofida diferenþelor. - Aþi amintit mai înainte cã tocmai diferenþele, în chip special cele confesionale, pot constitui un risc ºi inclusiv o durere. Atunci cum ar putea ele sã uneascã? - Consider cã o bunã pregãtire la cãsãtorie poate ajuta la cunoaºterea diferenþelor, la descoperirea cã ele nu sunt insurmontabile, ºi de asemenea la asumarea riscului care provine din ele. În timpul pregãtirii, pe lângã prezentarea învãþãturilor cu privire la unitatea ºi indisolubilitatea cãsãtoriei, a scopurilor acesteia (binele soþilor ºi cel al copiilor), viitorilor soþi li se prezintã exigenþele speciale la care este chematã partea catolicã. Obligaþiile pãrþii catolice, care derivã din credinþã sunt practicarea acesteia ºi obligaþia de a creºte copiii în credinþã, dupã propriile forþe, evitarea „presiunilor nedrepte” pentru a obþine schimbarea convingerilor religioase, neîngrãdirea liberei manifestãri a credinþei în practica religioasã. Pentru Familiaris Consortio, nr. 78, cãsãtoriile mixte pot da un impuls special miºcãrii ecumenice, mai ales când „ambii soþi sunt statornici în practicarea obligaþiilor lor religioase. Botezul comun ºi dinamismul harului oferã soþilor din aceste cãsãtorii baza ºi motivele necesare pentru a-ºi exprima unitatea în sfera valorilor morale ºi spirituale”. În acest fel ne reîntoarcem la considerarea convertirii interioare, a spiritualitãþii vieþii de familie. Aici, fie pentru catolici, fie pentru ortodocºi, diferenþele devin secundare. Prioritarã este urmarea lui Cristos. Protagonist este Duhul Sfânt, adevãratul artizan al unitãþii. La nivelul convertirii interioare, datoratã harului, poate fi transfiguratã ºi durerea separãrii pe care o poartã Biserica vizibilã. Aceastã durere, în mod paradoxal, devine într-o cãsãtorie mixtã ocazia unei iubiri mai mari. (A.C.)

6

Universul Familiei

Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor în Bucureºti
18 – 25 ianuarie 2006
Program de desfãºurare Miercuri, 18 ianuarie, ora 17,00: Catedrala Patriarhalã (cuvânt din partea Bisericii Evanghelice) Joi, 19 ianuarie, ora 17,00: Biserica Anglicanã (cuvânt din partea Bisericii Ortodoxe Române) Vineri, 20 ianuarie, ora 17,00: Biserica Reformatã (cuvânt din partea Bisericii Greco-Catolice) Sâmbãtã, 21 ianuarie, ora 17,00: Biserica Greco-Catolicã (cuvânt din partea Bisericii Armene) Duminicã, 22 ianuarie, fiecare Bisericã va face rugãciuni pentru unitatea creºtinilor în cursul slujbelor duminicale obiºnuite. Luni, 23 ianuarie, ora 17,00: Biserica Armeanã (cuvânt din partea Bisericii Romano-Catolice) Marþi, 24 ianuarie, ora 17,00: Biserica Evanghelicã Luteranã S.P. (cuvânt din partea Bisericii Anglicane) Miercuri, 25 ianuarie, ora 17,00: Catedrala Romano-Catolicã “Sfântul Iosif” (cuvânt din partea Bisericii Reformate)

Familia mixtã Familia mixtã ºi ecumenismul ºi ecumenismul
LIANA GEHL

Prietena mea Agnés din nordul Franþei, întâlnitã în anii ‘90 la Taizé, mi-a oferit o formulare elipticã pentru secretul oricãrei cãsnicii: “Il faut toujours recommencer” (Trebuie s-o iei mereu de la capãt). Cu atât mai mult într-un mariaj mixt, unde diferenþele persistã exact pe ceea ce ar trebui sã uneascã (religio pare sã vinã, în latinã, de la verbul lego - a pune împreunã). Aºadar, diferenþe, începând cu semnul crucii de la începutul oricãrei zile, programul duminical, sãrbãtori ºi chiar zile de lucru percepute altfel. Nu mai vorbim de copii, care trebuie educaþi conform jurãmântului de la cununie. Nu mai vorbim de rezistenþa pe care o poate opune el, sau ea, când i se amintesc promisiunile fãcute. Dar: ce frumos aratã peretele din bucãtãrie, unde anual sunt lipite douã calendare, ºi zilnic le punem ca un scut în faþa rigorilor lumii în care trãim. Parcã cerul e populat cu mai mulþi sfinþi, ºi noi, aici pe pãmânt, suntem mai la adãpost. Parcã Dumnezeu ne pune de douã ori mâna în cap! La aniversãri deosebite, ºi mai ales de Sfintele Paºti! Atunci copiii se bucurã cel mai mult, se înnoiesc dublu, ciocnesc de douã ori mai multe ouã roºii, viseazã mai mult la semnificaþia sãrbãtorii ( Genoveva). Încerc totdeauna un fior când trec prin faþa Bibliotecii Fundaþiei din Iaºi unde, acum 50 de ani, actuala mea soþie mi-a spus cã e catolicã. Eram amândoi studenþi în anul I, devenisem prieteni de puþinã vreme, abia ne tatonam cu precauþie sufletele. Poate cã sfioasa studentã de atunci credea cã mã avertizeazã la timp, dar eu eram deja îndrãgostit nãvalnic (acesta e cuvântul). Mãrturisirea ei ascundea fãrã îndoialã o tulburare lãuntricã: provenea dintr-o comunitate catolicã de pe Siret, foarte severã - cel puþin pe atunci - faþã de cãsãtoriile mixte. Eu crescusem într-un sat ortodox de pe Prut, localitate fãrã urmã de catolicism. Anunþul prietenei mele de atunci m-a tulburat (constatam eu) surprinzãtor de mult. Eram, repet, deja îndrãgostit, ca la vârsta aceea, ºi brusc între noi se crease o prãpastie: credinþa diferitã în Dumnezeu. Nu puteam concepe o viaþã împlinitã în doi fãrã liantul aceleiaºi credinþe. Dar iatã un avantaj paradoxal pe care soþii de aceeaºi religie nu-l pot proba: credinþa fiecãruia, în cazul nostru, a fost aceea care a verificat soliditatea sentimentelor noastre reciproce. Aºadar pentru mine (pentru amândoi) cãsãtoria mixtã a fost o fatalitate. Parcã cineva din nevãzut ne punea în faþa unei situaþii-limitã ca sã ne încerce. Problema convertirii unuia la credinþa celuilalt era caducã. Nici unul nu a insistat pe o asemenea soluþie, punându-se intim pe sine în locul celuilalt. Dupã ce trãirea sacrului s-a ivit ºi a crescut în tine, într-un fel anume, prin pãrinþi, prin sãrbãtorile din familie, prin experienþa curatã a copilãriei, a trece mai apoi la o altã bisericã îmi pãrea proba cã nici nu l-ai întâlnit vreodatã pe Dumnezeu. Cãci a-l cãuta pe Dumnezeu - cãutare perpetuã, consubstanþialã întregii vieþi, înseamnã a-l fi gãsit demult (Ion ).

Universul Familiei

7

B e uâ t r a i c v nae n caselor, prilej de bucurie ºi regãsire în familie
RODICA CRISTE

Peste câteva zile vom scoate bradul din casele noastre dar nu speranþa, sentiment care întotdeauna mie îmi inundã fiinþa în sãrbãtoarea Epifaniei Domnului (6 ianuarie). În locurile mele natale, þara Nãsãudului, nu ne atingeam de brad pânã venea Pãrintele sã ne sfinþeascã locuinþa. Chiar dacã treceau câteva zile bune de la “Boboteazã”, copilã fiind, nu aveam voie sã iau bomboane de pe “pom” pânã nu venea Pãrintele care lua 2-3 bomboane ºi le ducea la casele cu copii nevoiaºi. Copilãria rãmâne, ca pentru mulþi alþii, “crãciunul” vieþii mele cu atât mai mult cu cât era o zonã plinã de tradiþii. În ziua în care ºtiam cã pe strada noastrã vine Pãrintele (una din cele mai respectate personalitãþi din comunitate), mama se scula dis-de-dimineaþã ºi pregãtea casa ca pentru ziua de Crãciun. Când totul strãlucea de curãþenie punea pe masã un vas frumos plin cu apã proaspãtã în care scufunda un buchet de busuioc legat, neapãrat, cu funde in 3 culori: roºu, galben ºi albastru. Tata îºi petrecea aproape tot timpul la poartã ca de altfel toþi ceilalþi vecini ºi afla prin “telefonul fãrã fir” al vorbelor din poartã în poartã cam pe unde era Pãrintele. Nu lucram, nu deschideam televizorul ºi nu mâncam pânã nu venea Pãrintele. Când acesta ajungea la “vecinul din sus”, tata venea în casã lãsând toate uºile deschise (deºi era destul de frig, eram la poalele munþilor Rodnei, aproape de vârful Ineu. ªtiam când Pãrintele ºi alaiul sãu intrau în curte pentru cã auzeam cântecele. Imediat apãreau copiii (3- 4), Pãrintele în mânã cu busuiocul gãsit pe masa din casa vecinilor de la care venea, cantorii ºi “vecinul din sus”. Dupã ce Pãrintele sfinþea apa, ne rugam ºi binecuvânta casa. La sfârºit schimba busuiocul, cel al vecinilor rãmânea

în vasul nostru cu apã, iar cu al nostru pleca la “vecinul din jos” (în sensul de curgere a Someºului Mare) fiind însoþit desigur de tatãl meu care însoþea cinstitul alai pânã în casa vecinilor. Câte puþin din toatã aceastã binecuvântatã atmosferã încerc sã pãstrez ºi eu cu ocazia binecuvântãrii casei noastre. Ca ritual, momentele nu mai sunt la fel de fermecãtoare ºi pitoreºti, dar, ca ºi pãrinþii mei, aºtept cu mare nerãbdare ºi bucurie acest moment al trãirii prezenþei Duhului Sfânt în casa noastrã. A îngãduit bunul Dumnezeu ca în toþi anii de când m-am cãsãtorit (26 de ani), în ziua programatã pentru binecuvântarea casei noastre sã pot sã stau acasã ºi sã o dedic numai pentru acest moment binecuvântat. Soþul meu a fãcut mereu tot posibilul sã fie ºi el prezent ºi de asemenea ºi fetiþa noastrã, de când a început ºcoala. Mulþumim lui Dumnezeu cã ºi Pãrintele paroh, oricare a fost el, a fost punctual la “întâlnire”. Consider cã este un dar faptul cã ne bucurãm de prezenþa permanentã a preoþilor în comunitãþile noastre. Unul din cele mai plãcute momente ale acestei zile este acela în care pregãtesc micul altar în faþa cãruia ne rugãm, o micã statuie a Mântuitorului, Noul Testament, lumânarea ºi un vas cu flori (în amintirea vasului cu busuioc din copilãrie). Dupã ce Pãrintele ne trece pragul, ne rugãm ºi ne binecuvânteazã casa, totdeauna gãseºte câteva minute sã se intereseze de toþi ai casei, ce mai fac. Se întâmplã ca de multe ori, de la noi Pãrintele se meargã la o vecinã de la un etaj superior ºi atunci încercãm ca unul dintre noi sã-l însoþescã pânã în uºa vecinilor, ca sã pãstrãm ceva din tradiþiile de acasã. Totdeauna la sfârºitul acestei zile mã simt mai liniºtitã, mai mulþumitã, mai bunã… într-un cuvânt, binecuvântatã.
Rubens, Sfânta Familie cu Sfânta Elisabeta (1615); Museul Pitti, Florenþa

8

Monseniorul Vladimir Ghika

Omul ecumenic
Pr. Pr. Ioan Ciobanu

Monseniorul Vladimir Ghika, educat în confesiune ortodoxã, având un suflet profund religios ºi plin de fervoare, catehizat de cardinalul Mathieu, arhiepiscop de Toulouse, face profesiunea de credinþã catolicã la bazilica Sfânta Sabina din Roma, pe data de 13 aprilie 1902, în prezenþa pãrintelui dominican Lepidi, însãrcinat la Vatican cu examinarea cãrþilor pentru autorizarea de tipãrire. Monseniorul Ghika le-a spus celor care l-au întrebat pentru ce a luat aceastã decizie: “Cred în Biserica pe care strãmoºii mei au pãrãsit-o fãrã sã se gândeascã la o rupturã, la comoara pe care o pierd, cât ºi la consecinþe... Ceea ce mã atrage nu este mãreþia unei cetãþi, nici renumele sãu, ci spiritul ºi mãrturia lui Petru. Din toatã inima vreau sã devin catolic ca sã fiu un ortodox mai bun. Aceasta nu înseamnã un dispreþ faþã de ortodoxie. De ce sã pui sfârºit unei moºteniri lãsate de însuºi Isus Cristos, ca toþi sã fie una într-o turmã ºi un pãstor”. La 7- X-1923, este hirotonit preot de cãtre cardinalul Dubois, arhiepiscop al Parisului. Iconiþa pe care o distribuie cu aceastã ocazie exprimã bine sensul pe care intenþioneazã sã-l dea apostolatului sãu. Ea îl reprezintã pe Sf. Iozafat, iar pe spatele acestei iconiþe se afla o rugãciune compusã de Monseniorul Ghika pentru convertirea Rusiei ºi unirea sufletelor

creºtine în adevãr ºi a inimilor în caritate. A fost numit Protonotar Apostolic de cãtre Pius al XI-lea ºi avea dreptul sã oficieze îm ambele rituri, oriunde în lume. Activitatea Monseniorului Ghika era urmãritã în fiecare zi de cãtre Serviciul de informaþii. În anii grei de persecuþie, a avut curajul sã militeze pentru unirea bisericilor creºtine sub egida Sfântului Scaun. κi justifica opþiunea prin apelul la istorie. La o consfãtuire a Frontului Unic de Rugãciune, ce a avut loc în ziua de 11 aprilie 1946, Monseniorul Ghika spunea cã în calea unirii Bisericilor nu stã nici un obstacol doctrinar sau tradiþional, aceastã întregire confesionalã nefiind decât “realizarea conceptelor din Noul Testament ºi a principiului fundamental al Bisericii: sã fie o turmã ºi un Pãstor.” Vladimir Ghika era de pãrere cã necesitatea unirii celor douã Biserici surori deriva nu numai din necesitãþile spirituale de încadrare în lumea occidentalã, ci ºi din tradiþia voievodalã româneascã. Academicianul Constantin Bãlãceanu Stolnici ne spune: “Venea des la noi acasã, cãci familiile noastre erau vag înrudite ºi fãceau parte din aceeaºi aristocraþie pe care comunismul o nimicise. Când eram copii (sora mea ºi cu mine) ne fãcea de fiecare datã o lecþie elementarã de catehism ºi ne învãþa câte o rugãciune ºi mai târziu am învãþat sã abordãm ºi temele principale ale dogmaticii creºtine. De la el am învãþat sã fiu tolerant. Desigur, înþelegeam greu – la vremea aceea – convertirea sa la catolicism, ca unii care am fost crescuþi în tradiþia ortodoxã. Dar discursul lui, chiar când aborda teme spinoase de teologie, era de un ecumenism remarcabil, departe de acele fundamentalisme strãine învãþãturii creºtine, în numele cãrora ºi astãzi asistãm la atâtea vãrsãri de sânge.”

Sã urmãrim ºi mãrturia scriitorului Andrei Brezianu, unul dintre fiii spirituali ai Monseniorului Ghika: “Înzestrat cu o inteligenþã practicã prospectivã ºi întrevãzând cu justeþe, în prezentul de atunci al Bisericii catolice din România, nevoia unei viitoare reintegrãri fundamentale cu marile repere universale, tânãrul Vladimir Ghika cãuta sã-ºi punã energiile de gândire ºi acþiune, precum ºi discreta influenþã, în serviciul cauzei în care credea ca în lumina soarelui: aceea cã, în contextul societãþii româneºti din acel timp, trebuia pus capãt percepþiei istorice eronate, hrãnitã de secole de înstrãinare de Occident, ºi potrivit cãreia, pentru românul ºi ortodoxul de rând, catolic însemna strãin de neam, iar Biserica catolicã în calitate de instituþie era – biserica strãinilor-...Pentru Vladimir Ghika, argumentele intelectuale pentru a contracara blocajul nãscut din rãstãlmãcirea noþiunii de catolic a trecut mai întâi prin istorie, prin cunoaºterea ei ºi difuzarea concluziilor desprinse din aceasta, concluzii care ulterior au sprijinit materializarea Concordatului între Vatican ºi România”. Ghika a mãrit prestigiul Bisericii Catolice pe baza documentelor istorice, prin explicarea ºi afirmarea catolicitãþii ca ortodoxie, aºa cum fusese de la început în Biserica lui Cristos nedespãrþitã. Argumentul lui s-a dovedit a fi profetic, dupã aproape un secol, în uriaºul strigãt UNITATE! UNITATE! UNITATE! pronunþat de sutele de mii de români – catolici ºi ortodocºi- cu prilejul istoricei Liturghii celebrate de Papa Ioan Paul al II-lea în aer liber la Bucureºti, 9 mai 1999. Monseniorul Ghika este un adevãrat înaintemergãtor pe drumul ecumenismului, un adevãrat prinþ al ortodoxiei ºi al catolicismului, al spiritului ecumenic ºi al caritãþii, al curajului ºi jertfirii de sine, un filozof ºi teolog, un om al faptelor, al cãrui exemplu suntem chemaþi sã-l urmãm ºi de care putem fi mândrii pretutindeni. Acest slujitor al lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, cel care prin vocaþie divinã a reuºit sã îmbine armonios Orientul cu Occidentul, sã mijloceascã într-un viitor cât mai apropiat unirea tuturor creºtinilor, ca sã fim ca la început, o singurã turmã ºi un singur pãstor, spre slava lui Dumnezeu.

Sfânta Scripturã

9

jur-împrejur -împrejur. ”Solomon a domnit în zile de pace, cãci Dumnezeu i-a dãruit tihnã de jur-împrejur. Ca sã construiascã un lãcaº sfânt în numele Domnului, ºi sã-i întemeieze un jertfelnic veºnic!“ (Sir 47,13-14).

Cei trei regi vestiþi ai Israelului, Saul, David ºi Solomon, de care ne-am ocupat pânã acum, alcãtuiesc triada de aur a monarhiei de la Ierusalim. Regi au continuat sã fie pe tronul de la Ierusalim ºi dupã moartea lor, dar nu s-au mai ridicat la înãlþimea acestora trei. Biblia îi condamnã, pentru cã au fost regi nedemni iar viaþa lor nu a fost la înãlþimea vocaþiei lor. Regele Solomon a avut norocul sã ducã pânã la capãt construcþia Templului de la Ierusalim, ceea ce regele David, predecesorul sãu, a avut doar de gând sã facã. Dumnezeu nu i-a rezervat lui David aceastã onoare, ci fiului sãu Solomon, dupã cuvintele : ”Fiul tãu, pe care-l voi pune în locul tãu, pe scaunul tãu de domnie, el va zidi o casã Numelui Meu!” (1Re 5,5). În istoria Israelului au existat trei construcþii ale Templului de la Ierusalim, care corespund la tot atâtea perioade de timp din punct de vedere cronologic. Primul Templu a fost cel construit de Solomon, cel de al doilea Templu, reconstruit dupã întoarcerea evreilor din exilul babilonic ºi cel de al treilea Templu, adicã cel refãcut de Irod cu puþin înainte de naºterea lui Isus. În acest al treilea Templu a învãþat ºi s-a rugat Mântuitorul nostru. Primul Templu a fost ºi cel mai frumos ºi cel mai maiestuos dintre toate trei. La realizarea lui au contribuit oameni pricepuþi din tot regatul sãu ºi chiar ºi din afara lui. Templul a fost construit pe locul central al Ierusalimului, pe o suprafaþã imensã situatã în plin centrul oraºului. Era un loc care era considerat sacru din generaþie în generaþie. Pe acest loc, numit ºi muntele Morija, conform unei tradiþii foarte vechi, Abraham a voit sã-l jertfeascã pe singurul sãu fiu, Isaac. (Gen 22). Tot aici regele David a cumpãrat un ogor ºi a construit un altar aducând jertfã lui Dumnezeu. Când Solomon s-a hotãrât în sfârºit sã construiascã Templul, exista deja ideea de „loc sfânt”. Aºadar, Templul de la Ierusalim nu a fost construit la voia întâmplãrii, ci pe un loc considerat întotdeauna sacru de cãtre evrei. În inima Templului se afla Sfânta Sfintelor, locul central la care nu avea acces decât Marele Preot o datã pe an. Acolo se pãstru „tablele legii”, pe care Moise odinioarã le primise de la Domnul ºi pe care erau scrise Cele Zece Porunci. Grija Templului era încredinþatã prin tradiþie tribului lui Levi, cel din rândul cãruia erau numiþi preoþii ºi leviþii vechii legii. În afarã de Sfânta Sfintelor, Templul era prevãzut cu mai multe spaþii speciale sau curþi, la care nu aveau acces decât anumite persoane. Astfel, exista curtea rezervatã pãgânilor, curtea femeilor, curtea evreilor, curtea preoþilor ºi Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt în care Dumnezeu era prezent. La Templul de la Ierusalim se aduceau zi ºi noapte jertfe. Cea mai cunoscutã dintre ele era jertfã numitã a arderii-de-tot, sau jertfa holocaustului. Fiecare evreu pios

Solomon ºi Templul Solomon ºi Templul de la Ierusalim de la Ierusalim

VLADIMIR PETERCÃ Mons. VLADIMIR PETERCÃ Rectorul Institutului Teologic Sf. Tereza Teologic Tereza Bucureºt i

trebuia sã meargã în pelerinaj la Templu cu prilejul marilor sãrbãtori iudaice: Paºte, Rusalii ºi Sãrbãtoarea Corturilor. Într-un cuvânt, Templul de la Ierusalim era inima tuturor activitãþilor religioase, economice ºi culturale ale poporului evreu. Pentru acest motiv Templul a cãpãtat o importanþã foarte mare în toatã istoria Israelului. Cele mai frumoase rugãciuni ºi cele mai alese cânturi au fost dedicate Templului de la Ierusalim. Sã luãm ca exemplu, din multe care s-au scris la adresa Templului, Psalmul 120: ”M-am bucurat când mi s-a spus: voi merge în Casa Domnului! Picioarele mi se opresc la porþile tale, Ierusalime! Ierusalime, tu eºti zidit ca o cetate fãcutã dintr-o bucatã! Acolo se urcã seminþiile, seminþiile Domnului, dupã legea lui Israel, ca sã laude Numele Domnului... Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, sã se bucure de pacea ta! Pacea sã fie între zidurile tale ºi liniºte în casele domneºti! Din pricina fraþilor ºi prietenilor mei, doresc pacea în sânul tãu. Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, adresez urãri pentru fericirea ta!” (Ps 120, 1-9).

Din nou : Ce este Botezul…?
Pr. Pr. TARCIZIU ªERBAN

pic ..pic .. pic .. picãturi de Revelaþie...

Ca o încununare a timpului Crãciunlui ºi totodatã ca o deschidere cãtre Timpul de peste an, Biserica celebreazã sãrbãtoarea Botezului Domnului în râul Iordanului. Acest Botez are loc pe fondul chemãrii la convertire, chemare adresatã întregului popor de cãtre Ioan Botezãtorul. Întrebarea care se naºte spontan în noi este: de ce Isus cere sã fie botezat ºtiind bine cã nici o urmã de pãcat nu se afla în El? Cheia înþelegerii acestui mister ar trebui cãutatã în chiar cuvintele Glasului venit din cer, Tu eºti Fiul meu preaiubit, în tine se aflã toatã mulþumirea mea! (Mc 1,11). Mai mult decât purificarea de pãcate (pe care o realizeazã în oameni), Botezul îl situeazã pe Isus (ca ºi pe noi) în situaþie de Fiu (fii) în raport cu Tatãl ºi de solidaritate în raport cu fraþii. Aceasta înseamnã, în fapt, sã împlineascã toatã dreptatea (Mt 3,15). Noi gândim adesea Botezul doar în termeni de purificare, în timp ce Dumnezeu vorbeºte de iubire paternã ºi fraternã.

10

Sfe tnr ult âã

Nãscut la Betleem... trãieºte în noi!
Nu existã om care sã nu parieze mãcar o datã în viaþã. Dar câþi dintre noi îndrãznesc sã îl provoace pe Doamne-Doamne? Alexandra (Luminiþa Bãltãreþu) s-a încumetat. Ce s-a întamplat? Urmãriþi filmul “Nãscut la Betleem…trãieºte în noi” ºi veþi afla întreaga poveste, o experienþã ineditã… E nevoie sã pariem…? Dacã în anul 2004, Centrul de Comunicaþii Sociale Angelus Communications vã oferea “Cel mai frumos dar”, anul 2005 a adus cu el o colaborare între Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului ºi Angelus Communications. Împreunã ºi-au unit forþele pentru a marturisi naºterea Domnului. “Nãscut la Betleem…trãieºte în noi” este un film de mediu metraj ce are ca protagoniºti membrii echipei diecezane. Deºi sunt foarte tineri (vârste cuprinse între 17-22 ani) ºi nu au experienþã în domeniu, entuziasmul ºi energia debordantã au fãcut sã ducã la bun sfârºit acest proiect, cãruia s-au dedicat trup ºi suflet. Filmãrile au început pe 1 decembrie 2005 ºi au durat trei zile, dar trebuie sã menþionãm cã o zi de filmare a durat chiar ºi pânã la trei dimineaþa. Impresii…detalii… chiar de la câteva persoane implicate în acest proiect…
atitudine sfidãtoare uneori, aceasta nu este decât o mascã pentru a nu-ºi arãta punctele sensibile ºi vulnerabile. Are nevoie sã creadã în Dumnezeu, are nevoie de o certitudine cã El existã, de aceea recurge la mãsuri disperate fãcând un pariu cu divinitatea. Iniþial este superficialã, fiind interesatã doar de aspectele exterioare (haine, cosmetice). Deºi þine la Rebeca, îºi dã seama cât de importantã este prietenia lor abia în momentul în care se aflã la un pas de a o pierde. Aceastã întâmplare o apropie de Dumnezeu ºi de Bisericã (Luminiþa Luminiþa). Luminiþa - Personajul tãu trece prin mai multe încercãri: pierde o prietenã, este lovitã de o masinã, etc. Te-ai pregãtit pentru rol? Care a fost cea mai grea scena? - Încã de la început am considerat un privilegiu faptul cã voi interpreta rolul pozitiv în film, Rebeca, cel datoritã cãruia se va transmite pânã în final mesajul. Chiar ºi în timp ce mã pregãteam sã merg în prima zi la filmãri mã urmarea acest gând: “cum sã fac ca nu cumva din cauza jocului meu sã se piardã mesajul sau sã disparã din nuanþa gânditã de scenarist pentru

- Cum ai caracteriza perioada filmãrilor ºi cum ai primit filmul? - A fost interesant sã particip la un astfel de proiect, atmosfera din timpul filmãrilor fiind mult mai bunã decât m-aº fi aºteptat ºi datoritã ei am reusit sã înfrângem oboseala. Mã bucur cã vãzând filmul am simþit atmosfera de Crãciun ºi cã prin intermediul lui se pot transmite unele valori uitate în aceasta perioadã. Prima oara când l-am vazut, gândindu-mã cã existã într-adevãr persoane care nu cred în Dumnezeu ºi îi pun condiþii de a se revela, aºa cum a fãcut unul din personaje, am rãmas pe gânduri ºi mã bucur cã am putut atinge acest subiect deoarece trebuie sã realizãm prezenþa Lui în mijlocul nostru prin intermediul celor de lângã noi, a prietenilor. Tinerii, în special, sunt “furaþi” de aspectul material ºi trebuie sã le aducem aminte cã omul are nevoie ºi de spiritual... de Dumnezeu (Petronela Petronela). Petronela - Alexandra... un personaj îndrãzneþ... - Da, este o fatã foarte îndrãzneaþã ºi rebelã. Deºi afiºeazã o

Rebeca? ” Cea mai grea scenã? Din punct de vedere fizic scena accidentului a fost dificilã, pentru cã am fost nevoitã sã stau întinsã în mijlocul unei strãzi pe o pãturã, care treptat s-a udat de la ploaie. Apoi, cu mâhnire o spun, dar mi-a fost destul de greu sã interpretez scenele de veselie, de voie bunã, în care trebuia sã zâmbesc plinã de energie. Acest lucru m-a surprins ºi pe mine, pentru cã în viaþa de zi cu zi nu îmi e greu deloc sã zâmbesc. Poate oboseala acumulatã... Scena cea mai placutã ºi uºoarã a fost cea de la spital. Eram foarte bucuroasã cã în sfârºit pot sta liniºtitã pe un pat, cu ochii închiºi, ºi cã atunci când aud „Stop! Încã o datã!” nu trebuie sã mã miºc. Ceea ce mã bucurã în final, în afarã de satisfacþia unei asemenea realizãri, este faptul cã în timpul filmãrilor am reuºit sã mã mai cunosc pe mine însãmi, Cristina de data aceasta, încã

Sfe tnr ult âã

11

puþin. ªtiu cã îmi e greu sã zâmbesc pentru cã aºa trebuie, ºtiu cã nu pot munci eficient cantitativ ºi calitativ fãrã odihnã, ºtiu cã îmi pasã ce mesaj transmit în jur prin comportamentul meu (Cristina). - O întâmplare hazlie de la filmãri… - Una dintre cele mai amuzante întâmplãri s-a petrecut în momentul în care magii trebuiau sã-ºi îndrepte privirile spre steaua care avea sã-i cãlãuzeascã spre prunc, un obiectiv destul de greu de realizat având în vedere faptul cã în acele momente cerul nu era tocmai senin. Soluþia a venit rapid. Un proiector, un ºablon în formã de stea, un prelungitor ºi... eu pe acoperiºul Catedralei “Sf. Iosif”. Odatã ajuns la locul stabilit am constatat ca aveam de suportat pe lângã temperatura destul de coborâtã ºi un vânt destul de puternic. “Magii” se amuzau copios pe seama mea spunându-mi ca voi fi un martir. Totuºi lucrurile au mers cum nu se putea mai bine. Iar rezultatul a trezit în mine un sentiment de bucurie cã am ajutat la poate una dintre cele mai frumoase scene din acest film, drumul magilor spre iesle (Cristian). - Cum te-ai simþit când ai vãzut materialul pus cap la cap? - Am avut ocazia sã fac imaginea pentru aceastã frumoasã idee. Citind scenariul mi-am imaginat cum ar trebui sã aparã pe ecran ºi ne-am apucat de treabã: „aºeazã lumina, þine microfonul, vezi cã ieºi din cadru, atenþie, motor, actiune”, ºi… Dupã sãptãmâni de muncã în spatele camerei ºi în faþa calculatorului simt cum ideea filmului poate trezi multe sentimente atât în sufletul meu, cât ºi în privirea fiecãrui spectator. Dupã vizionare, sper ca fiecare spectator sã fi avut o micã stare de deºteptare înspre mai bine, aºa cum ºi noi, realizatorii acestui proiect fiind mulþumiþi am simþit ideea în inimile noastre (Marius). - Cât de mult, cãnd ºi cum a intervenit Dumnezeu în realizarea acestui proiect? - Cu riscul de a pãrea un cliºeu, cred cã fãrã Dumnezeu nu s-ar fi putut realiza nimic. Privind înapoi, la zilele când aveam doar o idee ºi nu ºtiam cum sã încropesc povestea, îmi dau seama cã nu aº fi putut singurã... Apoi, în timpul filmãrilor, indiferent de problemele care interveneau, încercam cu membrii echipei sã le rezolvãm ºi am reuºit... Consider cã ºi prin intermediul persoanelor cu care am lucrat, Dumnezeu a fost alãturi de mine. E plãcut sã simþi cum ceilalþi sunt solidari, colaboreazã cu tine... Edificator în

Gândul meu pentru tine(ri)
Pr. DANIEL BULAI Pr.

Dragã prietene, Mã prezint înaintea ta cu un gând cules din experienþa trãitã la începutul acestuia an, cu ocazia binecuvântãrii locuinþelor. O doamnã cu pãrul cãrunt care zilnic este prezentã la Sfânta Liturghie mã aºteapta cu nerãbdare sã-i pãºesc pragul casei. Dupã ce ne-am rugat împreunã ºi i-am binecuvântat locuinþa, mi-a spus cu sufletul plin de bucurie: Pãrinte, am trecut prin multe în viaþã … am avut multe necazuri ºi multe bucurii … dar acum sufetul îmi este plin de mângâiere ºi fericire – fiica mea, care este ºi ea destul de mare, la Crãciun ºi-a schimbat total viaþa. Ea care nu frecventa niciodatã bisericã acum merge la Sfânta Liturghie ºi se împãrtãºeºte. Dumnezeu mi-a ascultat rugãciunea! Eu o admiram ºi-i urmãream cu atenþie cuvintele emoþionante pe care le rostea. În final îmi spune cã în acea dupã amiazã trebuia sã meargã la doctor cã nu prea stã bine cu sãnãtatea. A doua zi, înainte de Sfânta Liturghie, când am intrat în altar pentru a pregãti cãrþile liturgice, a înaintat spre mine cu mult curaj ºi zâmbet pe faþã ºi mi-a spus: Pãrinte, doctorii nu mi-au mai gãsit nici o boalã – ºi ei au rãmas uimiþi cã acum nu mai am nimic… Ce spuneþi: Dumnezeu face minuni! Credinþa acestei doamne mi-a vorbit foarte mult ºi vreau sã-i mulþumesc! acest sens este un episod care îmi va rãmâne întipãrit pentru multã vreme. Primul cadru pe care l-am filmat ne-a dat multã bataie de cap. „Actorii” erau deja obosiþi, îi simþeam. Filmaserãm vreo 20 de duble ºi de teamã sã nu îi epuizez, am fost tentatã sã renunþ sã mai filmez acel cadru. Ei au simþit acest lucru ºi mi-au spus cã o sã continuãm pânã o sã iasã aºa cum vreau. Cinci minute mai târziu, a ieºit bine. Dupã terminarea filmãrilor, a urmat o perioadã destul de grea, dar frumoasã: nopþi nedormite, mult stres. Faptul cã am lucrat cu o persoanã care a fost pe aceeaºi lungime de undã cu mine m-a ajutat foarte mult. De aceea spuneam cã Dumnezeu a lucrat în noi toþi, marele dar fiind acela cã ne-am întâlnit... (Roxana). - Aþi fost alãturi de noi de-a lungul zilelor de filmare ºi nu numai… Cum vedeti aceastã colaborare dintre CDPT ºi Angelus Communications? - Realizarea acestui proiect mi-a întãrit convingerea cã putem face multe lucruri frumoase atunci când, aflându-ne pe acelaºi drum, acela al Evangheliei, ne conjugãm eforturile pentru a da mãrturie despre speranþa noastrã. Satisfacþia împlinirii acestui proiect, nu primul ºi nici ultimul, ne dã curaj. Entuziasmul tinereþii ne ajutã sã depãºim multe dintre lipsurile materiale ºi logistice recerute de pretenþiile unei asemenea acþiuni. Tenacitatea ºi talentul organizatorilor susþin moralul ºi transformã ºi cele mai simple gesturi în tot atâtea motive de a merge mai departe în realizarea misiunii, pentru cã despre misiunea noastrã în Bisericã este vorba (Pr. Francisc).

12

Micul Prinþ

De ce nu îl putem vedea pe Dumnezeu ºi îngerii?

Întrebãri ale copiilor cu privire la Dumnezeu si nu numai
Cum îºi dau seama creºtinii cã Dumnezeu le vorbeºte? În Biblie aflãm despre oameni care auzeau glasul Domnului. Astãzi, Dumnezeu ne vorbeºte prin Biblie care este Cuvântul lui Dumnezeu. El ne mai vorbeºte prin oamenii din jurul nostru, prin diferitele acþiuni ce se petrec în viaþa fiecãruia dintre noi. Verset cheie: “Dupã ce în trecut a vorbit în multe rânduri ºi în multe moduri pãrinþilor noºtri prin profeþi, Dumnezeu, în aceste zile din urmã, ne-a vorbit nouã prin Fiul pe care l-a pus moºtenitor a toate, prin care a fãcut ºi veacurile” (Evrei 1,1-2). Versete de consultat: 1 Samuel 3,1-18; Psalmul 119,1-24. De ce ne rugãm? Rugãciunea este dialogul nostru cu Dumnezeu. El este prietenul nostru, de aceea ne ascultã ºi vrea sã cunoascã problemele noastre. Vrea ca noi sã ne deschidem în faþa lui pentru ca El sã poatã lucra în noi cu ajutorul Duhului Sfânt. Verset cheie:”Nu vã îngrijoraþi pentru nimic ºi, în orice împrejurare, cerând cu insistenþã prin rugãciune, cu mulþumire, sã fie prezenatate cererile voastre lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va pãzi inimile ºi gândurile voastre în Cristos Isus” ( Filipeni, 4,6-7). Versete de consultat: Luca 6, 12; Faptele Apostolilor 6,1-4; Efeseni 6,12-13; Iacob 4,2. De ce Isus vrea ca noi sa-L urmãm? Isus spune oamenilor sã-L urmeze, cãci El este Calea cãtre Tatãl, cãtre Rai ºi cãtre viaþa veºnicã. Isus este un exemplu pentru noi, de aceea trebuie sã ascultãm de cuvântul sãu. Verset cheie: “Atunci Isus a spus discipolilor sãi: Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; cine însã îºi pierde viaþa pentru mine acela o va afla. Aºadar ce i-ar folosi omului de-ar câºtiga lumea întreagã, dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul sãu” (Matei 16,24-26). Versete de consultat: Matei 4,19; Ioan 14,6.

Nu-l putem vedea pe Dumnezeu pentru cã este invizibil. Dar putem vedea ce face Dumnezeu. Baloanele sunt umplute cu aer pe care nu-l vedem, dar totuºi vedem balonul mãrindu-se pe mãsurã ce este umplut cu aer. Undele Radio sunt invizibile, dar ele existã. Doar pentru cã nu-l putem vedea pe Dumnezeu, nu înseamnã cã nu existã cu adevãrat. Crezând cã Dumnezeu este acolo, cu toate cã nu îl vedem, înseamnã credinþã. Când va veni timpul, vom sta faþã în faþã cu Dumnezeu. Verset cheie: “Cãci acum vedem ca în oglindã, neclar, dar atunci vom vedea faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pe deplin” (Corinteni 13,12). Versete de consultat: Ioan 1,18; Coloseni 1,15; Timotei 1,17, Evrei 11,27.

Micul Prinþ

13
Din viaþa Parohiei

Tâl Fl i Soarel cul oriui
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Copile dragã, Am auzit cã ar fi existat un împãrat care, ca mai toþi împãraþii, avea un palat ca în poveºti, înconjurat de o grãdinã de

felul celor împãrãteºti, cu arbori seculari, arbuºti ornamentali, flori alese ºi multicolore care, sub ploaia de rouã a dimineþii, pãreau a fi nestemate. Într-atât era de mândru împãratul de grãdina lui, încât se gândi sã participe la concursul: „Cea mai frumoasã dintre grãdinile lumii”, care nu era o întrecere oarecare dar cea mai de seamã de acest fel, la care participau împãraþii cei mai de soi din lume. ªi, dupã cum era rânduiala, împãratul adunã sfatul înþelepþilor pentru a afla dacã gândise, bine când avu ideea sã se înscrie la concurs, dat fiind cã el voia sã fie sigur de victorie; cã vorba aceea, era în joc onoarea lui de împãrat cu grãdinã ºi palat. ªi, cum era de aºteptat, minþile luminate de la palat se înghesuirã sã-ºi spunã pãrerea, dar nu cea adevãratã, dar cea aºteptatã de împãrat, cãruia îi fãcea plãcere sã audã cã a lui grãdinã

ar fi cea mai frumoasã ºi cea mai arãtoasã ºi alte câte ºi mai câte zaharicale de acel fel. Doar unul dintre ei avu curajul sã spunã exact ceea ce ochii lui vedeau ºi ceea ce mintea lui gândea, grãind astfel: „Frumoasã ºi aleasã grãdinã ai împãrate, însã de-un cusur tot are parte. Florile Mãriei Sale nu ºtiu a privi spre soare, ci se uitã doar spre ele, mândre de a fi frumuºele ºi îngrijite cum se cere, dar s-or ofili pe datã dacã nu vor fi-nvãþate sã priveascã în altã parte, spre înaltul cerului, la izvorul binelui”. Ca o sabie tãioasã îl lovirã cuvintele cinstitului înþelept pe împãratul mândru de grãdina lui, ºi într-atât fu orbit de orgoliul sãu nemãsurat încât îl întemniþã pe chibzuitul care îndrãznise sã spunã adevãrul ºi hotãrî sã participe negreºit la concursul al cãrui învingãtor spera sã fie chiar el. Mult aºteptatul concurs veni, iar ce-a urmat þi-oi povesti, copile dragã. Nu de lauri fu împodobitã fruntea împãratului, ci de amãrãciunea de a-ºi vedea florile cu tulpinile aplecate în încercarea de a se privi ºi admira pe ele însele, încât ajunserã sã-ºi facã singure umbrã, nelãsând ca soarele sã le surâdã ºi sã le scalde-n luminã. Nu-i greu de ghicit cã, dupã câtva timp, spusele înþeleptului întemniþat se adeverirã, florile ofilindu-se rând pe rând ºi, odatã cu ele, speranþele împãratului de a fi câºtigãtorul concursului: „Cea mai frumoasã dintre grãdinile lumii”. ªi se învinui împãratul pentru nesãbuinþa de a fi aruncat în închisoare pe cel mai înþelept dintre sfãtuitorii sãi ºi-i pãru rãu cã nu ºtiuse sã-ºi înveþe florile sã priveascã, ca într-o oglindã, spre înaltul cerului ºi spre

strãlucirea aºtrilor zilei ºi nopþii, aºa încât sã le fi salvat de la pierzania la care le-a dus nemãsurata iubire de sine. Dar tristeþea-i nu avea sã dureze prea mult; dupã ce eliberã din temniþã pe sfetnicul cel credincios, într-o dimineaþã, în timp ce se plimba cu acesta pe potecile grãdinii sale, depãnând împreunã gânduri înþelepte, o sãmânþã purtatã de vânt se opri în pletele dalbe ale împãratului. Era mãrunþicã, învelitã într-o coajã lemnoasã, de culoare neagrã, iar miezu-i era alb ºi uleios. Curios sã afle ce plantã ascunde sãmânþa necunoscutã, împãratul o plantã ºi aºteptã sã creascã; dupã o vreme, ieºi la ivealã o plantã cu tulpinã înaltã, cu frunze ovale ºi cu o floare mare, galbenã, îndreptatã tot timpul dupã soare ca ºi cum ar fi voit sã îndrepte greºeala suratelor ei ofilite de prea mult uitat la ele însele. ªi sã fi vãzut cât era de veselã ºi cum râdea la soare floarea cea nouã a împãratului încât îl umplu de voie bunã ºi-i dãdu curajul sã se prezinte din nou la concurs. De data aceasta, însã, nu o fãcea cu intenþia trufaºã de a învinge cu orice preþ, ci cu gândul curat ºi generos de a face cunoscutã lumii o floare minunatã care se uitã la soare clipã de clipã ca ºi cum ar voi sã ne aminteascã nouã, oamenilor, sã privim mereu spre Soarele nostru, Isus, care vieþii noastre strãluceºte, sufletele ne sfinþeºte ºi ne mântuieºte… .

14

Din viaþa paro i i he Pr. Pr. LIVIU BÃLêCUÞI

ulcea, Tulcea un înfloritor port la Dunãre, a atras mulþi negustori ºi navigatori din Apusul catolic. Parohia a fost înfiinþatã în anul 1830, dar prima menþiune a existenþei unei biserici catolice, pe locul celei actuale, s-a gãsit notatã în anul 1882 ºi se pare cã majoritatea credincioºilor provenea din Germania, pãstrându-se pentru foarte mult denumirea de „biserica nemþeascã”. În momentul de faþã, comunitatea numãrã în jur de 1100 de suflete, iar noua bisericã, începutã în 1992, se aflã în stadiul de finisare. Preoþii care au pãstorit aceste comunitãþi au fost mulþi; dintre aceºtia, îi amintim pe Anton Durcovici (devenit episcop), Anton Söhn, Ianuº Sociu, Alexandru Gaievschi, Ioan Robu (actualul arhiepiscop de Bucureºti), Petru Dâm, Anton Ghiuzan: actualul paroh.

Scurt istoric

Parohia Sfântul M
cuvintele „credinþa fãrã fapte este moartã”, de aceea am cãutat sã-mi exemplific credinþa prin fapte ºi sã-i ajut pe cei din jurul meu. Pe timpul comunismului, toatã lumea ºtia cã merg la bisericã, deseori îmi spuneau cã n-o sã ajung nimic pe plan profesional, dar nu a fost chiar aºa. La bisericã m-am strãduit sã pregãtesc ºi corul, au fost perioade când se cânta mai bine, cântam pe voci, acum ne mulþumim sã cântãm la unison. Liturghia, continuã domnul doctor, este pentru noi culmea vieþii spirituale, noi nu lipsim duminica de la bisericã, eu întotdeauna am gãsit înþelegere la colegii ortodocºi, când trebuia sã fac gãrzi duminica, reuºeam sã fac schimb, fãceam sâmbãta de gardã sau de revelion, dar niciodatã de Crãciun, de Paºti sau duminica”. „Nu am lipsit, adaugã doamna Romila, pentru cã am considerat cã exemplul nostru este important pentru copiii noºtri, în familie se învaþã totul, ºcoala completeazã, dacã nu se pleacã cu dreptul din familie nu se mai poate face mai nimic. Lucrez în învãþãmânt ºi am observat, în ultima perioadã, cã educaþia religioasã nu mai este o prioritate, înainte ne plângeam cã nu se face religie în ºcoalã, acum se face dar nu mai este interes nici din partea copiilor, nici din partea pãrinþilor”.

La Tulcea am ajuns duminicã, 4 decembrie 2005, o zi importantã pentru aceastã comunitate care primea vizita Preasfinþitului Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti. Aceastã vizitã pastoralã face parte din programul de întâlnire a episcopului cu familiile din Arhidiecezã. Am profitat de aceastã ocazie ºi am stat de vorbã cu câþiva dintre credincioºii acestei parohii pentru a vedea cum îºi trãiesc credinþa ºi ce înseamnã pentru ei apartenenþa la aceastã comunitate. Doamna Virginia Antoaneta Dima s-a nãscut la Sulina, unde a stat doar doi ani, apoi s-a mutat, împreunã cu familia, în Tulcea. „Mã simt legatã de acest oraº ºi de aceastã comunitate, spune doamna Dima; încã din copilãrie am fost adusã la aceastã bisericã de pãrinþii mei care erau foarte credincioºi. Din pãcate, pe timpul comunismului, pentru cã lucram în învãþãmânt, nu puteam veni la biserica din Tulcea, dar frecventam bisericile din alte localitãþi. Dupã revoluþie, am început, într-un fel, sã recuperez acel timp de absenþã, încercând sã vin zilnic la rozariu ºi la Sfânta Liturghie; dacã nu reuºesc sã merg pânã la bisericã, spun rozariul acasã, uneori împreunã cu soþul. Pentru noi rugãciunea este un ajutor, un refugiu, o necesitate sufleteascã”. Domnul doctor Mihai Romila este din Huºi ºi a ajuns la Tulcea prin transfer, în anul 1979; în 1982 a reuºit sã se transfere la Tulcea ºi soþia, doamna profesoarã Clara Romila. „Din punct de vedere medical, spune domnul Romila, m-am ghidat mereu dupã

ajutor, Rugãciunea, un ajutor, un refugiu, o necesitate sufleteascã…

Liturghia, culmea vieþii spirituale…

Doamna Gabriela Savaº este arhitectã ºi provine dintr-o familie catolicã din Huºi, la Tulcea ajungând prin repartiþie. „Sunt aici de aproape 30 de ani, spune doamna Savaº, am participat la destul de multe activitãþi, dar dupã reacþia colectivã de astãzi din bisericã (nu prea au avut curaj sã vorbeascã cu Preasfiþitul Cornel Damian, n.n.), existã riscul sã se creadã cã suntem o comunitate de muþi, dar sã ºtiþi cã nu este deloc aºa, avem o comunitate de oameni aºezaþi, înþelepþi ºi dispuºi sã lucreze în echipã, atunci când sunt stimulaþi; îngurgiteazã încet, dar totul. ªi eu, dacã am fost implicatã profesional, am fãcut ce s-a cerut. S-a vrut grãdiniþã, casã de bãtrâni, bisericã, le-am fãcut ºi s-au executat în mãsura în care s-au executat, întotdeauna

O comunitate de oameni aºezaþi, înþelepþi ºi dispuºi sã lucreze

Din viaþa paro i i he

15

Mihail Arhanghelul – Tulcea
este loc de mai bine”. Doamna Delicia Calenic este nãscutã la Greci ºi provine dintr-o familie mixtã. „Tata era italian ºi mama româncã ortodoxã, spune doamna Calenic; noi am fost crescuþi catolic, eu am învãþat la Institutul Sfânta Maria. Sunt în Tulcea din 1955, nu am venit la bisericã de la început, am început sã vin mai încoace, prin ’73, îmi place foarte mult aceastã comunitate ºi mã interesez de toatã lumea, dacã sunt sãnãtoºi, vreau sã ºtiu ce-au mai fãcut. Fiecare vine când ºi cum poate, iar pãrintele, nu mai vorbesc, munceºte sãrãcuþul de el ca un rob ºi nu ºtiu dacã este ajutat îndeajuns, ar trebui sã-l ajutãm mai mult”.

Domnul Doru Doleanu este tulcean ºi s-a cãsãtorit în anul 1983 cu Margareta, fiica dascãlului din Hãlãuceºti, judeþul Iaºi. Soþii Doleanu au terminat facultatea la Iaºi, iar din anul 1986 s-au stabilit în Tulcea. „De atunci, casa noastrã spiritualã este biserica, spune doamna Doleanu, copiii i-am crescut în spirit creºtin ºi cãutãm sã venim aproape în fiecare duminicã la bisericã; un rol important în educaþia religioasã a copiilor l-a avut ºi tata”. Domnul Doleanu adaugã: „Nu ºtiu dacã sunt un bun creºtin, eu caut sã mã ghidez dupã ce spun poruncile, sã mã comport demn ºi cu respect faþã de cei din jurul meu. Când eram copil credeam cã aici, în bisericã, este muzeu ºi nu mi-am închipuit niciodatã cã voi contribui cu patru membri la aceastã comunitate”. Din grupul tinerilor am vorbit cu Iuliana Andra Caim ºi Loredana Tamaº, eleve în clasa a XII-a. De la ele am aflat cã tinerii se întâlnesc sãptãmânal la ora de religie ºi la Sfânta Liturghie. „În general, spune domniºoara Caim, nu vin toþi, mulþi au plecat ºi mai pleacã încã, nimeni nu vrea sã rãmânã în Tulcea. Suntem puþini, nu putem sã facem lucruri mari, aºa cum fac cei de la Bucureºti, dar facem ºi noi ce putem”. Pãrintele Anton Ghiuzan a fost numit paroh la Tulcea în anul 1984 ºi primul lucru care l-a uimit în acest oraº a fost liniºtea. „Înainte, am lucrat în parohia Sfânta Tereza din Bucureºti, spune pãrintele Ghiuzan, ºi ºtiþi câtã agitaþie este acolo; când am venit aici, în primele zile nici nu am putut sã dorm din cauza liniºtii. Pãrintele Dâm transferase parohia de la Malcoci la Tulcea, unde erau mai multe familii. O parte dintre credincioºi sunt nãscuþi aici, în Tulcea. Strada Traian (unde se aflã biserica ºi parohia), ca de altfel ºi strada Mircea Vodã, pe vremuri erau pline cu catolici, de aceea erau numite „nemþeºti”; o altã parte sunt moldoveni veniþi la lucru. Pe timpul comunismului, la Tulcea se

Biserica este casa noastrã spiritualã

De la agitaþia bucureºteanã, la liniºtea tulceanã

trãia bine, erau circa 500 de familii catolice, dar nu prea veneau la bisericã, doar aproximativ 100 de familii au fost ºi au rãmas practicante; la ultimul recensãmânt s-au declarat 400 de familii catolice. Credincioºii sunt fideli Bisericii, trãiesc credinþa, nu sunt probleme majore între ei, sunt conºtiincioºi, iar nucleul este format din intelectuali. Pentru cã pe plan pastoral era mai puþin de lucru, dupã ’90, m-am implicat mai mult pe plan social, am renovat fosta clãdire a aeroportului, primitã prin hotãrâre guvernamentalã, ºi am fãcut un azil pentru persoanele în vârstã. Nu eram strãin de greutãþile bãtrânilor, deoarece la Bucureºti vizitam des azilul de la Spitalul 10 ºi cel de la Mihãileºti (…). Capacitatea azilului este de 20 de persoane, avem doar femei, nici una nu este catolicã, sunt persoane fãrã locuinþã, luate de pe stradã. Selecþia o face asistenta socialã de la primãrie, dar noi suntem cei care administrãm cãminul. Alãturi de aceastã casã, avem o microfermã cu 5 hectare de pãmânt, care ne oferã aproape tot ce avem nevoie. Începând cu anul 1992, am avut ºi o cantinã socialã unde 50 de copii primeau o masã caldã pe zi; a rezistat 7 ani, dar a trebuit sã o închidem din cauza lipsei colaboratorilor ºi a lucrãrilor de la bisericã. Am mai avut un atelier de croitorie ºi o farmacie, dar ºi acestea au eºuat, tot din lipsa unor colaboratori responsabili. Cât priveºte participarea la sfintele sacramente, mulþi se spovedesc lunar, iar pentru sãrbãtori aduc un preot din altã localitate ºi organizãm câteva zile de pregãtire intensã”. Parohia Sfântul Mihail Arhanghelul, împreunã cu cele douã filiale, Sulina ºi Malcoci, este, dupã cum spunea pãrintele paroh: „Locul unde soarele rãsare mai devreme decât în restul þãrii, o celulã din Biserica Localã ºi din cea Universalã, o sãmânþã care a crescut în pãmântul udat de sângele martirilor din Dobrogea”.

16

D n v a a Arh d e e e i iþ iiczi

La Sulina, oraºul ai cãrui locuitori sunt primii care vãd rãsãritul soarelui, dar unde nu existã semne de circulaþie, iar ºoferii se ghideazã dupã o singura regulã: prioritatea de dreapta, am vorbit cu doamna Maria Sarandi, în vârstã de 78 de ani, care ne povesteºte: „Aici m-am nãscut ºi am avut o copilãrie frumoasã, am fãcut douã clase în ºcoala româneascã ºi trei în cea italianã. Când oraºul nostru era prosper ºi comunitatea catolicã era mai mare ºi bine organizatã, aveam cor pe patru voci, eram mulþi italieni, francezi, greci…”. Domnul Paul Lindi spune: „ Acum suntem unsprezece familii mixte, venim aici o datã pe lunã când vine pãrintele ºi în rest mergem la biserica ortodoxã. Cei care am rãmas facem parte dintr-o singurã familie, Lindi; suntem 16 nepoþi”.

Tulcea, De la Tulcea, la Sulina

Situat la ºapte kilometri de Tulcea, Malcociul a avut mai întâi o capelã, pe locul casei parohiale; treptat însã, locaºul a devenit neîncãpãtor ºi pãrintele Theodor Dominici, care a pãstorit aceastã comunitate timp de 28 de ani, a construit o bisericã, în stil gotic, între anii 1873-1881, care, din pãcate, stã sã cadã. Evenimentele politice din anii 1940 au determinat nemþii din Malcoci sã pãrãseascã aceste meleaguri, astãzi celebrându-se Sfânta Liturghie doar cu câþiva credincioºi. La Malcoci am vorbit cu patru doamne, Floarea Panici, Ioana Ereth, Veronica Popescu ºi Elisabeta Ciolacu. Dânsele pregãtesc cele necesare pentru celebrãri ºi se îngrijesc de capelã, sunt ceea ce a mai rãmas din comunitatea catolicã din Malcoci. Doamnele îºi amintesc, cu nostalgie, cât de gospodari erau locuitorii din Malcoci pe vremuri. „Acum au plecat în Germania, spune una dintre interlocutoare, vin doar vara pentru cã le este dor de aceste meleaguri. ªi acolo, în Germania, când se întâlnesc, vorbesc numai de acasã. Din pãcate, biserica se dãrâmã ºi noi nu mai putem face nimic. Au venit mulþi din Germania, au fotografiat-o, au filmat-o, noi am crezut cã ne vor ajuta s-o reparãm, dar cu atât am rãmas”.

De la Sulina, la Malcoci

Pr. Pr. SEBASTIAN LUCACIU

Crãciunul în Parohia Constanþa
an, susþinut de clasa de flaut a profesorului Mihai Ion. Repertoriul a fost alcãtuit din colinde româneºti ºi nu numai, cântate cu acompaniament de orgã electronicã sau în cvartet, cu multã dãruire. Toate acestea au avut darul de a ne aºeza aºa cum se cuvine în preajma ieslei din Betleem, cu o atitudine de adoraþie faþã de Pruncul Isus.

Cu ocazia sãrbãtorii Crãciunului, parohia noastrã a trãit momente deosebite. Este vorba de o serie de concerte minunate care ne-au încântat sufletul de sãrbãtoarea Naºterii Domnului. Primul care a concertat în Biserica „Sfântul Anton” a fost Fuego, cunoscutul solist vocal, pe data de 11.12.2005, în Advent, adicã. Dar dat fiind cã tematica era de Crãciun, a venit cu recuzita de rigoare. Partea frumoasã a fost cã a reuºit sã antreneze ºi publicul în cântare, lucru destul de rar întâlnit în societatea noastrã amuþitã de nevoi. Al doilea concert a fost susþinut de Corul Filarmonicii, pe data de 18.12.2005. Au cântat colinde, dupã cum se ºi cuvenea, cu mãiestrie ºi pietate. A urmat manifestarea copiilor de la Grãdiniþa „Sfântul Iosif” coordonatã de surorile din Congregaþia „Sfântul Iosif din Cuneo”, care a avut loc la Palatul Copiilor. 42 de copii ne-au încântat cu colinde, poezii recitate în limba italianã, douã piese: „Crãciun în pãdure” ºi „Naºterea Domnului”. Cu aceastã ocazie s-au adunat daruri pentru copiii sinistraþi din Tuzla. În ziua de Crãciun a avut loc în biserica „Sfântul Anton” piesa tinerilor noºtri care au pregãtit-o cu seriozitate. În ziua urmãtoare, 26 decembrie, a avut loc poate cel mai frumos concert din acest

D n v a a Arh d e e e i iþ iiczi

17

Decanatul de Craiova
În parohia Sfântul Ioan de Capestrano, din Târgu - Jiu, s-a desfãºurat cea de-a treia întâlnire a ªcolii Cuvântului, cu tema: „A înfãptui Evanghelia în clipa prezentã”. Cu acest argument a fost propus încã o datã misterul Întrupãrii în care se regãsesc omul, Dumnezeu ºi timpul. Trei dimensiuni care privesc direct viaþa cotidianã a credinciosului. Cel care ascultã Cuvântul ºi îºi aminteºte de el, intrã de fapt în istorie numai atunci când îl înfãptuieºte. Astfel, acesta rãspunde vocaþiei sale ºi întemeiazã mãrturia misionarã. Baza acestei întâlniri lunare este Betania, localitatea unde Isus mergea deseori pentru a-i vizita pe Marta, Maria ºi Lazãr (Lc 10,39-42). Aici, Învãþãtorul este primit ºi stã de vorbã ca într-o familie. Aceastã scenã se trãieºte încã o datã în cursul misiunii populare, în special în Centrele de Ascultare, unde oamenii lasã deoparte toate preocupãrile lor pentru a-L asculta pe Învãþãtor ºi continuã în acele întâlniri ale ªcolii Cuvântului unde se aprofundeazã, în primul rând cum se poate înfãptui învãþãtura lui Isus. Pânã astãzi, aceastã ªcoalã, care pãstreazã un caracter spiritual, a propus trei exerciþii fundamentale: a asculta, a aminti ºi a trãi în clipa prezentã. Betania, ªcoala Cuvântului, a fost începutã în luna octombrie ºi face parte din cea de-a treia fazã a proiectului misionar îngrijit de Oblaþii Mariei Imaculate împreunã cu parohul de la Târgu - Jiu, pr. Petru Husariu. A doua fazã a fost deschisã pe data de 13 martie 2005 de cãtre ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti, care, în cadrul Celebrãrii Euharistice, le-a conferit mandatul Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate. Ziua de 8 ianuarie 2006 va rãmâne ca un început al TIMPULUI MISIUNII pentru comunitatea catolicã Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul din Piteºti. În aceastã zi în care toatã Biserica celebreazã Botezul lui Isus Cristos pe malul Iordanului, comunitatea catolicã din Piteºti a primit mãrturia misionarã din partea parohului, pãrintele Iosif Cobzaru, cât ºi a pãrintelui Angelo Daddio, superiorul Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate, care împreunã au invocat acelaºi Duh coborât asupra Mântuitorului. În aceastã fazã, care a început, pe 8 ianuarie, punctul principal nu este acela de a programa sau a face ceva, ci, mai ales, a asculta, a discerne, a întãri comuniunea comunitãþii. Înfãptuindu-se aceste condiþii cu o mai multã râvnã, cea care progreseazã este sfinþenia ºi misiunea, pentru cã „Dumnezeu deschide Bisericii, orizonturile unei omeniri care e mai pregãtitã sã primeascã sãmânþa Evangheliei” (Redemptoris Missio nr. 3).

ªcoala Cuvântului în Târgu Jiu

Toate acestea caracterizeazã timpul în care Duhul Sfânt împinge toatã comunitatea sã redescopere chemarea sa la misiune. Acesta este TIMPUL MISIUNII, adicã perioada în care se conºtientizeazã „cã a venit momentul de angajare a tuturor forþelor Bisericii pentru noua evanghelizare” (Redemptoris Missio nr. 3). Deci, acele persoane care ºi-au amintit de Botezul lor prin reînnoirea fãgãduinþelor, sunt primele care trebuie sã rãspundã direct la acest îndemn al Duhului Sfânt. Un mic grup de tineri provenind din Bucureºti, Bacãu, Roman, Huºi s-au reunit împreunã cu comunitatea din Mãrãcineni (jud. Argeº) între 3-5 ianuarie 2006. Întâlnirea a avut ca slogan „Iatã, o stea mergea înaintea lor”, având ca protagoniºti nu numai Pãstori, Magi ºi Îngeri, dar mai ales tineri, care împreunã cu ei au trãit experienþa extraordinarã de a-l vedea pe „Prunc” aºezat într-o iesle. Iatã ce au spus câþiva protagoniºti: „Mi-a fãcut o mare plãcere sã petrec alãturi de comunitatea Oblaþilor din Mãrãcineni acest început de an” (Leonard). „În aceste zile am avut senzaþia cã trãiesc în pielea pãstorilor” (Ionuþ). „A fost ca ºi cum am fi magi sau pãstori ºi fãrã nici o ezitare l-am preamãrit ºi l-am adorat pe pruncuºorul Isus” (Ciprian). Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate au animat douã week-enduri pentru tinerii din Râmnicu Vâlcea ºi Târgu Jiu. Între 16 ºi 18 decembrie, 14 tineri din Parohia Sfântul Ioan de Capestrano din Târgu Jiu au fost implicaþi în aceastã iniþiativã ºi ne-au lãsat niºte rânduri: “Aceastã întâlnire am trãit-o la o capacitate maximã. Mi-am dat seama cã pentru a putea fi fericiþi, trebuie sã ne deschidem sufletul ºi totodatã sã ºtim sã-i ascultãm pe cei care au nevoie sã fie ascultaþi ºi sã încercãm cu ajutorul lui Dumnezeu, sã le uºuram povara, chiar dacã trebuie sã luãm ºi noi o parte din aceastã povarã asupra noastrã ºi sã suferim alãturi de ei” (Dragoº). „În finalul serii am gãsit rãspunsuri la întrebãrile la care, fãrã un ajutor, nu puteam sã le gãsesc rãspuns. A doua zi am început sã fim implicaþi creativ ºi acest lucru m-a încântat foarte mult” (Octavian). www.omimissio.net\romania www.omimissio.net\romania

O stea mergea înaintea lor

TIMPUL MISIUNII la Piteºti MISIUNII

Week-endurile tinerilor

18

D n v a a Arh d e e e i iþ iiczi

Singureni sau... Singureni sau... “Dumnezeu “Dumnezeu ne iubeºte” ne iubeºte”
CRISTINA NICA

Crãciunul este sãrbãtoarea care se trãieºte în familie. Este o sãrbãtoare caldã, liniºtitã, presãratã cu colinde care vestesc Naºterea Mântuitorului. Crãciunul este marea bucurie a sufletului, care nu face zgomot, aºa cum ºi acum 2000 de ani, Pruncuºorul a venit pe lume fãrã alai, nu în palate strãlucitoare, ci într-un grajd de la marginea oraºului. Totuºi aceastã liniºte dumnezeiascã atât de plãcutã este adesea respinsã. Adulþii nu se pot desprinde nici mãcar câteva zile din rutina lor, ºi fac cât mai mult zgomot pentru a masca neputinþa lor de a trãi Crãciunul cu inima. Iar copiii ºi tinerii sunt îngroziþi de sintagma “Crãciunul în familie”. Nu mai e la modã sã stai cu mama ºi tatãl ºi fraþii la masã. Ba chiar eºti considerat un “papã-lapte” dacã o faci.

ªi totuºi existã copii ºi tineri în aceastã lume, care, în fiecare an de Crãciun viseazã acelaºi vis: o familie adevãratã, o mamã ºi un tatã pe care sã-i þinã de

mânã când merg cãtre Sfânta Liturghie, un frãþior pe care sã-l trezeascã dimineaþa sã vadã împreunã ce cadouri au primit, o surioarã cu care sã plece la colindat... Ceilalþi copii au toate astea ºi le considerã demodate, patetice. Orfanii însã vãd familia ca pe un colþ de Rai. În localitatea Singureni – Giurgiu locuiesc împreunã peste 30 de copii ºi adolescenþi care se luptã în lumea lor cu douã fantasme ce le umbresc existenþa: lipsa unei familii adevãrate ºi SIDA. Surorile franciscane au grijã ca ei sã primescã educaþie, îngrijiri medicale, mâncare ºi mai ales dragoste. Centrul “Bambini in emergenza” este unul dintre acele colþuri din lume unde cei uitaþi ºi abandonaþi de oameni ºtiu ºi simt cã Dumnezeu le este aproape ºi îi iubeºte. Înainte de Crãciun câþiva tineri din parohia romano-catolicã “Adormirea Maicii Domnului” s-au hotãrât sã le facã o micã bucurie colindându-i ºi jucându-se cu ei, ºi, cu ajutorul pãrintelui paroh Dominic Hârja, s-au urcat în microbuzul surorilor ºi au pornit înspre Singureni. Ajunºi acolo, deºi era prima experienþã de genul acesta, acei copii, stigmatizaþi de societate, ne-au fãcut sã ne simþim ca la noi în parohie, în mijlocul copiilor noºtri. Am fost uimiþi sã fim înconjuraþi de atâta energie pozitivã, de atâta bucurie sincerã, care le sclipea în ochi ºi dãdea pe dinafarã prin

zâmbete largi ºi zgomotoase. Nici nu ne cunoºteau ºi deja eram prietenii lor cei mai buni, aveau încredere în noi, se jucau cu noi ºi ne prindeau de mânã. Ba chiar ne-au cerut ºi numerele de telefon. Am vizitat cãsuþele copiilor ºi am fost impresionaþi de ordinea ºi programul strict pe care se strãduiau sã-l respecte ºi mai ales de bucuria cu care împãrþeau mai mulþi aceeaºi camerã, de bucuria cu care povesteau unii despre alþii. Ieslea de Crãciun îºi avea ºi ea locul într-un colþ al camerei. Unul dintre ei ne-a explicat ce-i cu paiele din iesle ºi cele de pe jos: “când face unul o faptã bunã ia un pai de pe jos ºi îl pune în iesle”; de Crãciun ieslea ºi sufletele lor, vor fi gata sã-l primescã pe Pruncuºor. Atâta poftã de viaþã ºi veselie ne-a copleºit ºi pe noi, ºi când am început sã ne jucãm cu ei am uitat ºi de timp ºi de prejudecãþi. La plecare am rãmas cu un regret în suflet cã nu am putut face mai multe pentru ei. ªi, în acelaºi timp, cu bucuria cã am reuºit sã le dãruim un strop de iubire frãþeascã, care sã compenseze lipsa familiei ºi un strop de prietenie care sã-i ajute sã depãºeascã momentele grele din viaþa lor. Dar mai ales aceastã experienþã a fost o lecþie pentru noi, tinerii. Am primit încã un argument puternic pentru a preþui viaþa, sãnãtatea ºi familia pe care am primit-o de la Dumnezeu. Încã un argument puternic pentru a crede cã Dumnezeu are grijã de noi, cã ne-a dãruit multe ºi o face încã în fiecare zi. Încã un argument pentru a fi recunoscãtori ºi a dãrui mai departe iubire ºi pace, speranþã ºi liniºte. Încã un argument pentru a trãi sãrbãtoarea Naºterii Pruncuºorului Isus Cristos în familie.

P l r n l Va i a eei a t c n

19

Ca Mos Crãciun?
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

La audienþa generalã de miercuri, 21 decembrie 2005, Papa Benedict al XVI-lea ºi-a fãcut apariþia în Piaþa Sfântul Petru purtând pe cap un fel de beretã de catifea purpurie, cu bordurã de herminã albã, numitã în italianã „camauro”, Joseph Ratzinger readucând astfel în uz un element din vestimentaþia papilor care i-au precedat, ultimul dintre pontifi care a purtat acest acoperãmânt de cap fiind Ioan al XXIII-lea. Mã aflam în mulþimea din piaþã când, peste capetele credincioºilor, se ivi insolita beretã, la vederea cãreia au izbucnit, pe lângã obiºnuitele aplauze

ºi “vivat“, exclamaþii de surprizã ºi simpatie pentru faptul cã „Papa s-a îmbrãcat ca Moº Crãciun”. Doar credincioºii mai în vârstã au recunoscut, în „noul look” al Sfântului Pãrinte, aºa-numitul „camauro” care nu are nici în clin, nici în mânecã cu legendarul moº cu plete dalbe, venit de prin nãmeþi… De origine medievalã, bereta al cãrei nume vine din latinescul „camaleucum” ºi din grecescul „kamelauchion”, ce înseamnã „beretã din pãr de cãmilã”, este alcãtuitã din patru bucãþi de stofã cusute în formã de cruce, acoperã în întregime capul ºi urechile, este purtatã în afara celebrãrilor liturgice ºi este un „privilegiu” rezervat în exclusivitate papilor. Dupã cum se poate vedea în medalioanele papilor din Bazilica Sfântul Paul din Roma, primii care au purtat acest fel de beretã au fost papii din Avignon, Clement al V-lea (1305 – 1314) ºi Ioan al XXII-lea (1316 – 1334), „camauro” fãcând parte din vestimentaþia pontifilor pânã la Leon al XIII-lea, mort în 1903. Când Ioan al XXIII-lea, ales papã în octombrie 1958, fãcu din „camauro” un obiect preþios al garderobei sale, mulþi au interpretat aceastã

preferinþã ca un indiciu al conservatorismului ºi al tendinþei Papei Roncalli de a privi spre trecut, temeri contrazise de cel care, în 1962, a iniþiat Conciliul Vatican II, care avea sã aducã profunde schimbãri în Bisericã. Revenind la actualul papã, cu siguranþã frigul umed care se face simþit la Roma în timpul iernii a fost unul din motivele pentru care Joseph Ratzinger a scos de la naftalinã bereta purpurie care corespunde, din câte se pare, nu doar gustului sãu estetic, dar ºi preferinþei credincioºilor care s-au arãtat entuziasmaþi de aspectul iernatic al papei. Dacã ne amintim, însã, cã la Liturghia de inaugurare a pontificatului sãu, Benedict al XVI-lea a purtat un pallium diferit de cel al predecesorilor sãi, readucând în actualitate modelul original, folosit în Biserica primului mileniu, înþelegem cã, purtând bereta de catifea purpurie, Papa Ratzinger ºi-a exprimat intenþia de a readuce în atenþie partea uitatã a patrimoniului de strãvechi ºi perene simboluri. creºtine.

20

Rsiur ettii

În perioada 24-27 ianuarie 2006, 150 de delegaþi ai Bisericilor, Conferinþelor Episcopale, organismelor, comunitãþilor ºi miºcãrilor ecumenice din Europa se vor întâlni la Roma pentru a participa la cea de-a Treia Adunare Ecumenicã Europeanã (AEE3), organizatã de Consiliul Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE) ºi de Conferinþa Bisericilor Europene (KEK). Tema întâlnirii: Lumina lui Cristos ne lumineazã pe toþi. Speranþa de reînnoire ºi unitate în Europa. Consiliul Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE) reuneºte Preºedinþii celor 34 de Conferinþe episcopale europene. Sediul Secretariatului CCEE este la San Gallen (Elveþia) Conferinþa Bisericilor Europene (KEK) este o organizaþie de 125 de Biserici ortodoxe, protestante, anglicane ºi catolice de rit vechi din toate þãrile europene, cãreia i s-au asociat 40 de organizaþii. A fost fondatã în 1959, iar în prezent are sedii la Geneva, Bruxelles ºi Strasburg. A Treia Adunare Ecumenicã Europeanã continuã într-o manierã nouã tradiþia întâlnirilor ecumenice europene care s-au desfãºurat în Brazilia (1989) ºi la Graz (1997). Noutatea întâlnirii de la Roma stã în faptul cã nu se constituie într-un eveniment singular, ci este parte a unui proces amplu. De-a lungul a patru etape, AEE3 îºi propune sã realizeze un pelerinaj simbolic pentru a cunoaºte bogãþiile diverselor tradiþii creºtine ºi pentru a redescoperi rãdãcinile creºtine ale Europei.

A Treia Adunarea Ecumenicã Treia A Treia Adunarea Ecumenicã Treia Europeanã - prima etapã a Europeanã - prima etapã a pelerinajului ecumenic european pelerinajului ecumenic european

Prima etapã se va desfãºura la Roma (24-27 ianuarie 2006); a treia etapã va avea loc în Germania, la Wittenberg (oraºul lui Martin Luter), în perioada 15-18 februarie 2007. Ambele constau în întâlniri ale delegaþiilor Bisericilor, Conferinþelor episcopilor, organismelor ecumenice, comunitãþilor ºi miºcãrilor ecumenice. Cea de-a doua etapã se va concretiza în întâlniri naþionale sau regionale care se vor organiza în toatã Europa în a doua jumãtate a anului 2006 ºi la începutul lui 2007. Adunarea Ecumenicã Europeanã propriu-zisã se va desfãºura în þara noastrã, la Sibiu, în perioada 4-8 septembrie 2007, cu participarea a 3000 de participanþi. În paralel, se vor organiza întâlniri, acolo unde va fi posibil, în toate oraºele din Europa. Adunarea Ecumenicã de la Roma va începe pe 24 ianuarie 2006. Din tematica acestei întâlniri menþionãm: Situaþia ecumenicã în Europa, Semnele luminii lui Cristos în Europa. Printre evenimentele semnificative ale acestei prime etape sunt semnalate participarea la Vesperele din cadrul încheierii Sãptãmânii de rugãciune pentru unitatea creºtinilor (25 ianuarie) care va fi prezidatã de Benedict al XVI-lea ºi o întâlnire a participanþilor cu Sfântul Pãrinte. În timpul întâlnirii de la Roma vor fi momente de rugãciune organizate de diferitele tradiþii creºtine participante. (A.C.)

Un apologet al Bisericii Catolice: Profesorul Gian Luigi Frollo
DR. DÃNUÞ DOBOº

(1832 – 1899)

A fost o personalitate aproape legendarã, care a lãsat o puternicã impresie asupra contemporanilor sãi, precum ºi drept moºtenire o operã ºtiinþificã impresionantã. S-a nãscut la Veneþia, la 8 iunie 1832, unde a ºi urmat apoi studiile primare, liceale ºi universitare. Dupã ocuparea Republicii Veneþia de cãtre austrieci, în 1856 s-a refugiat în România unde a activat ca preceptor ºi profesor de liceu la Brãila, profesor de liceu ºi profesor universitar la Bucureºti, la Catedra de Istoria Literaturilor Neolatine de la Facultatea de Litere a Universitãþii Bucureºti. S-a identificat cu nevoile ºi aspiraþiile neamului românesc, fiind „unul dintre acei modeºti pionieri ai ºtiinþei care lucreazã în liniºte ºi tãcere, care nu fac zgomot în jurul

persoanei lor”. A fost apreciat drept „singurul profesor universitar din Bucureºti, catolic practicant ºi militant pentru idealurile credinþei”. Profesorul G.L. Frollo a fost un apropiat al arhiepiscopilor I. Paoli ºi P. Palma, precum ºi al episcopului N. I. Camilli, de la Iaºi. Lui i se datoreazã organizarea în 1885 a primului pelerinaj naþional românesc la Lourdes, contribuind apoi substanþial la dezvoltarea cultului Madonei de Lourdes în România. A tradus în acelaºi an, în româneºte, faimoasa lucrare a scriitorului francez H. Lasserre intitulatã „Istoria Madonei de Lourdes”, iar un an mai târziu a publicat, sub pseudonimul Dr.Nerset Marianu lucrarea apologeticã „Pravoslavia românã faþã cu dreapta credinþã” în care apãra drepturile Bisericii Catolice din România.

Lecturi

21

Marie-Dominique Philippe, o.p.

„Foc am venit sã arunc pe pãmânt“(Luca 12,49)
(convorbiri despre F r c r ) eiii Ed. Paideia, 2005; 217 p.
ANA-MARIA BOTNARU

„Nu Legea este viaþa Fiului preaiubit al Tatãlui, ci Fericirile. Nu putem pãtrunde tainele inimii lui Cristos, nu putem înþelege nãzuinþele sale adânci decât prin Fericiri, ºi nu prin Lege; Fericirile ne fac sã înþelegem ce este viaþa Fiului.“, scrie Marie-Dominique Philippe în cuvântul înainte la noua sa carte „«Foc am venit sã arunc pe pãmânt» (Luca 12, 49) – convorbiri despre Fericiri“. Structuratã, ca ºi precedentele, sub forma unui dialog, ea vine sã rãspundã unor întrebãri ale omului contemporan, sã corecteze anumite erori de percepþie a textului evanghelic ºi sã punã în luminã sensul adânc al Fericirilor. Pentru omul modern, laicizat, relativist ºi consumist, Fericirile sunt un adevãrat scandal, la fel cum creºtinismul însuºi a fost ºi a rãmas un scandal în ochii necredincioºilor. Dar ele sunt calea regalã spre Dumnezeu, pentru cã îl exprimã integral pe Cristos: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa…“. Cartea pãrintelui Philippe se deschide cu o superbã apologie a iubirii din prietenie: „Cel care nu a experimentat niciodatã bunãtatea unei persoane nu ºtie ce înseamnã sã iubeºti. Iar bunãtatea unei persoane mã cãlãuzeºte spre bunãtatea lui Dumnezeu“. cerurilor. Fericiþi cei sãraci cu duhul, cã a lor este împãrãþia cerurilor. Sãrãcia, spune M-D Philippe, este mai întâi o lipsã; ea devine duh numai prin harul creºtin. Ni se atrage atenþia cã existã pericolul de a face o gravã confuzie între sãrãcia de fapt ºi duhul sãrãciei. Prima nu trebuie absolutizatã, iar al doilea este mai important pentru cã ne ajutã sã înþelegem dependenþa noastrã de Cristos, izvorul fericirii. Fericiþi cei blânzi, cã aceia vor moºteni pãmântul. „Fericirea celor blânzi nu are nimic de-a face cu blândeþea psihologicã. […] Adevãrata blândeþe implicã o forþã ºi o mare hotãrâre“. Exemplul oferit de autor este acel Gustate et videte quoniam suavis est Dominus, blândeþea desãvârºitã a Tatãlui Ceresc faþã de copiii sãi. Fericiþi cei ce plâng, cã aceia se vor mângâia. M-D Philippe reuºeºte o definiþie exemplarã în lumina acestei Fericiri: „Înþelegem astfel rolul creºtinului, care trebuie sã fie surâsul lui Dumnezeu, surâsul Tatãlui, pentru oamenii care suferã: creºtinul trebuie sã fie purtãtor de bucurie“. Acreala, tristeþea, arþagul, deznãdejdea sunt semne clare ale rãtãcirii printre mijloace, ale îndepãrtãrii de scopul vieþii noastre. Aceastã Fericire paradoxalã, de care uneori ne temem, exprimã o exigenþã absolutã: adevãrata mângâiere, unica, nu poate fi decât în Dumnezeu. În zadar am cãuta-o în altã parte... Fericiþi cei ce flãmânzesc ºi înseteazã de dreptate, cã aceia se vor sãtura. „Fericirea aceasta pare foarte umanã, la prima vedere; dar dacã o privim în lumina dreptãþii sociale ne înºelãm profund, cãci nu este deloc aºa.“ Autorul discutã despre veacul al XX-lea ca despre unul al martirilor: setea ºi foamea lor de dreptate – cãutarea Împãrãþiei lui Dumnezeu – reprezintã exemple luminoase pentru noi toþi. Sã

nu fim nostalgici dupã strãlucirea Evului Mediu, spune pãrintele filozof, ºi în lumea noastrã se fac lucruri minunate: „Convertirea unui sãrac sau a unui marxist este mult mai mare decât construirea unei catedrale“. Fericiþi cei milostivi, cã aceia se vor milui. Exemplul suprem de milostivire este acela al lui Cristos Rãstignit: „La Cruce, milostivirea sa îi cuprinde pe toþi pãcãtoºii ºi face din ei oameni care, la rândul lor, se vor milostivi. Cãci milostivirea îi face milostivi pe cei cãrora le-a iertat“. Autorul ilustreazã aceastã Fericire cu parabola fiului risipitor, iar dintre sfinþi dã exemplul Terezei celei Mici. Semnele adevãratei milostiviri sunt gratuitatea ºi prisosinþa. Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu. Aici pãrintele Philippe reuºeºte sã mã punã serios pe gânduri: „Curãþia inimii provine din darul inteligenþei, acest dar al Duhului Sfânt care-i permite inteligenþei noastre sã fie pe de-a-ntregul finalizatã, ordonatã ºi cuprinsã de iubire“. Am simþit mereu cã e ceva în neregulã cu ecuaþia „curat cu inima = sãrac cu duhul = prost“, atât de prezentã în gândirea ºi exprimarea curentã. Iatã deci cã e exact pe dos: nu prostia, ci inteligenþa ne cãlãuzeºte spre mântuire. ªi nu o inteligenþã exclusiv a minþii, cât mai ales a inimii. Exemplele alese de M-D Philippe sunt Sfinþii Francisc ºi Dominic. Autorul îºi avertizeazã cititorii cã diavolul invidiazã cumplit curãþia inimii: pentru a o distruge a inventat ideologiile, noul idol al omului. Fericiþi fãcãtorii de pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Autorul porneºte de la celebra definiþie datã de Sf. Augustin: „Pacea este liniºtea ordinii“ ºi explicã de ce pacea lui Dumnezeu nu poate fi confundatã cu pacea oamenilor – aceasta din urmã fiind ca o scarã care „nu se sprijinã pe nimic“. Ce imagine uimitoare! Pacea, spune M-D Philippe, se aflã în inima lui Isus. Dar asta nu exclude lupta: pe pãmânt nu existã rãgaz – trebuie sã luptãm neîncetat lupta cea bunã. Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cã a lor este împãrãþia cerurilor. cerurilor. Pe urmele Sf. Toma ºi ale Sf. Augustin, M-D Philippe considerã aceastã Fericire drept o încununare ºi o confirmare a tuturor celorlalte: „Fericirea a opta ne aminteºte cã Fericirile nu sunt dulcege, cã ungerea Duhului Sfânt nu înlãturã nimic din eficacitate, deoarece iubirea este eficace, numai ea are o eficacitate desãvârºitã“. Cartea se încheie cu un demers teologic de mare profunzime ºi frumuseþe: o paralelã între Fericiri (Evanghelia dupã Matei) ºi prezenþele lui Cristos (Evanghelia dupã Ioan).

22

Viaþa consacratã

CRISTINA ªOICAN

„Cristos dãruieºte întotdeauna Bisericii sale darul unitãþii, dar Biserica trebuie întotdeauna sã se roage ºi sã lucreze pentru a menþine, a întãri ºi a desãvârºi unitatea pe care Cristos o doreºte pentru ea (...) Dorinþa de a regãsi unitatea tuturor creºtinilor este un dar al lui Cristos ºi o chemare a Duhului Sfânt” (CBC 820). Tocmai din dorinþa de a se împlini rugãciunea lui Isus dinaintea Pãtimirii sale „Ca toþi sã fie una” (In 17,21), au existat de-a lungul timpului numeroase iniþiative care au promovat ºi au susþinut dialogul interreligios ºi ecumenismul. Definiþia cea mai scurtã ºi pregnantã a miºcãrii ecumenice este cea de “schimb de daruri”. Miºcarea ecumenicã vizeazã unitatea vizibilã a Bisericii, dar nu uniformitatea Bisericii. Dialogul ecumenic trebuie sã ajute Biserica sã realizeze în mod concret, prin “schimbul de daruri”, plinãtatea caracterului catolic ºi “sã respire cu ambii plãmâni”. Astfel de iniþiative sunt proprii ºi Comunitãþii Sant’Egidio care, începând cu a doua jumãtate a anilor ’80, a organizat întâlniri internaþionale interreligioase cu scopul de a promova cunoaºterea reciprocã ºi dialogul între religii, din perspectiva pãcii, continuând iniþiativa Papei Ioan Paul al II-lea ºi intuiþia acestuia de a crea un spaþiu spiritual al comuniunii cu toþi, care s-a concretizat pentru prima datã la Assisi, în 1986. De atunci, “spiritul de la Assisi” a fost preluat ºi continuat de Sant’Egidio. Comunitatea s-a format în 1968, la Roma, în jurul tânãrului Andrea Riccardi, animatã fiind de spiritul de înnoire a Bisericii Catolice care a urmat Conciliului Vatican II. Tinerii se întâlneau zilnic pentru rugãciune în diverse locuri, iar din anii ’70 s-au stabilit în fosta mãnãstire “Sant’Egidio” din cartierul roman Trastevere. Rugãciunea a fost încã de la început însoþitã de apropierea de sãracii Romei ºi, mai tîrziu, de sãracii din întreaga lume, într-un mod simplu, evanghelic ºi gratuit de solidaritate. Astãzi, Comunitatea Sant’Egidio numãrã peste 50.000 de membri din 70 de þãri de pe toate continentele. Ea ºi-a fãcut simþitã prezenþa ºi în România, începând cu anul 1998, dupã Congresul internaþional ecumenic “Pacea este numele lui Dumnezeu.

Fiecare zi sã fie o zi a reconcilierii cu cineva diferit de noi

Dumnezeu, omul, popoarele” organizat la Bucureºti. Sant’Egidio este o “Asociaþie publicã de laici a Bisericii”, iar printre dimensiunile spiritualitãþii sale gãsim ºi ecumenismul, trãit ca prietenie, rugãciune ºi cãutare a unitãþii creºtinilor din lumea întreagã, ºi dialogul, indicat de Conciliul Vatican II ca drum al pãcii ºi al colaborãrii între religii, dar ºi ca mod de viaþã ºi ca metodã pentru reconcilierea în conflicte. Despre una din preocupãrile majore ale Comunitãþii Sant’Egidio, ecumenismul, am adresat câteva întrebãri unei membre a Comunitãþii din România, Geanina Tivdã. - În documentul conciliar “Unitatis redintegratio” ni se spune cã preocuparea pentru unitate priveºte întreaga Bisericã ºi fiecare trebuie sã ia parte la opera ecumenicã. Din iniþiativele ecumenice de pânã acum puteþi spune cã toþi membrii, în funcþie de starea de viaþã, sunt activi ºi constanþi în acest demers? - Aº insista asupra dimensiunii personale a implicãrii fiecãruia în restaurarea unitãþii familiei creºtine. Citim în documentul Unitatis Redintegratio: “Preocuparea pentru unire priveºte întreaga Bisericã, atât pe credincioºi cât ºi pe pãstori, ºi îl solicitã pe fiecare, dupã puterile lui, în viaþa creºtinã de fiecare zi(...). Nu existã ecumenism adevãrat fãrã convertire interioarã. Într-adevãr, dorinþa de unitate se naºte ºi creºte din reînnoirea cugetului, din lepãdarea de sine ºi din revãrsarea liberã a iubirii.” În mãsura în care fiecare creºtin îºi asumã cu responsabilitate condiþia de credincios, de ucenic al Domnului ºi trãieºte fidel Evanghelia, dezvoltã ºi dimensiunea ecumenicã a vieþii Bisericii, prin propria lui mãrturie, anulând astfel anomalia pe care o reprezintã separarea între comunitãþile ºi Bisericile creºtine. O raportare constantã la cuvântul Evangheliei nu poate decât sã ne alinieze la visul final al lui Isus, transmis înainte de a muri, “ca toþi sã fie una” (In 17, 21). De aceea este foarte important ca miºcarea ce luptã pentru unitate sã nu se limiteze doar la aºa-zisele “iniþiative ecumenice”, ci sã devinã un ferment al vieþii cotidiene de credinþã a tuturor

Viaþa consacratã

23

credincioºilor, care ar trebui sã se caracterizeze prin: deschidere ºi disponibilitate de a cunoaºte ºi de a conlucra cu cei de diferite confesiuni; experimentarea “ecumenismului” caritãþii faþã de cei mai sãraci dintre noi; întoarcerea permanentã la un izvor de unitate oferit de exemplul martirilor Bisericii; revigorarea modelului primelor comunitãþi creºtine, în special al Comunitãþii din Ierusalim, descris în Faptele Apostolilor. Toate aceste aspecte duc la trãirea unei comuniuni profunde, substanþiale. Noi, la Sant’Egidio, trãim aceastã realitate: suntem o comunitate formatã din creºtini de toate confesiunile, în întreaga lume. - De formaþia preoþilor depinde în mare mãsurã educarea ºi formarea spiritualã a credincioºilor. În acest sens, consideraþi cã preoþii ar trebui sã vorbeascã mai mult despre dialogul ecumenic, rãmânând fideli învãþãturii Bisericii? - Cu siguranþã, implicarea preoþilor este importantã: este util ca preoþii sã vorbeascã mai mult despre dialogul ecumenic, dar nu este suficient DOAR sã vorbeascã, e nevoie sã trãiascã în viaþa lor acest dialog, printr-o relaþie mai largã ºi mai deschisã cu ceilalþi “fraþi” ºi “surori” creºtini ºi apoi cu toþi ceilalþi, credincioºi ai altor religii sau chiar necredincioºi. Adesea, viaþa vorbeºte mai mult decât pot comunica discursurile, viaþa este prima ºi cea mai eficientã predicã. A vorbi despre dialogul ecumenic” ºi “a rãmâne fideli învãþãturii Bisericii”! Problema pusã astfel aratã o concepþie plinã de “teama” cã ar fi “periculos” sã se vorbeascã despre ecumenism, întrucât ar apãrea riscul de a pierde fidelitatea faþã de învãþãtura dreaptã a Bisericii! În realitate, singurul mod de a rãmâne fideli faþã de învãþãtura Bisericii este tocmai o poziþie fermã în favoarea dialogului ºi o viaþã dedicatã dialogului. A dialoga, a trãi în comuniune cu ceilalþi prin cunoaºtere reciprocã ºi deschidere nu înseamnã a renunþa la ceva din propria identitate, înseamnã, de fapt, o mare îmbogãþire. - Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor se celebreazã în a doua jumãtate a lunii ianuarie. Manifestãrile care se organizeazã în acest interval sunt suficiente pentru convertirea inimii, pentru unirea în rugãciune ºi pentru cunoaºterea reciprocã? - Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor este o tradiþie frumoasã ºi semnificativã. Dar faptul cã se dedicã o singurã sãptãmânã pe an reflecþiei asupra unitãþii nu înseamnã cã în celelalte 53 de sãptãmâni ale anului aceastã dimensiune este uitatã. În fiecare zi a anului, credinciosul trebuie sã-ºi converteascã inima ºi trebuie sã aleagã în mod conºtient sã meargã cãtre fratele ºi cãtre sora ce aparþin altei confesiuni... fiecare zi este o zi potrivitã pentru aceste gesturi de apropiere. Nu ne întrebãm dacã o sãptãmânã dintr-un an este “suficientã”: e ca ºi cum ne-am întreba dacã iubirea proprie este suficientã pentru a umple abisul rãului din aceastã lume... sigur cã nu e suficientã! Dar asta nu înseamnã cã din acest motiv ar trebui sã încetãm sã mai iubim. La fel cum nu e suficient sã dãm ceva de pomanã sãracului de la uºa bisericii sau de la colþul strãzii pentru a pune capãt sãrãciei în lume, dar asta nu presupune cã nu ar trebui sã mai dãm nici un ajutor sãracului de lângã noi. De multe ori, când ne întrebãm dacã “este suficient” nu facem decât sã cãutãm o justificare pentru a nu face ceea ce ar trebui sã

facem, în calitate de creºtini. Ar trebui sã ne propunem ca fiecare zi sã fie o zi a reconcilierii cu cineva diferit de noi, o zi a generozitãþii faþã de cineva mai sãrac decât noi, o zi a dialogului personal, în rugãciune, cu Dumnezeu, prin ascultarea Cuvântului sãu. Dacã fiecare dintre noi ar respecta aceastã “disciplinã” a credinþei vii, cu siguranþã ºi ziua refacerii unitãþii Bisericii s-ar apropia foarte mult. - Dupã istorica vizitã a Papei Ioan Paul al II –lea în România credeþi cã s-a mers înainte, în mod constant, pe drumul ecumenismului? Cum vedeþi viitorul ecumenismului în România? - Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România a marcat un pas important nu doar în plan ecumenic, ci ºi în procesul de redescoperire a profunzimii spiritualitãþii româneºti în sine. A fost prima vizitã a episopului Romei într-un þinut ortodox, fãcutã posibilã - este deja o opinie general acceptatã- de cãtre întâlnirea interreligioasã pentru pace de la sfârºitul lui august 1998 de la Bucureºti, organizatã de Comunitatea Sant’Egidio împreunã cu creºtinii din România. Întâlnirea este recunoscutã de cãtre Biserica Ortodoxã Românã ca fiind ultima mare întâlnire interreligioasã de la sfârºitul secolului, ea deschizând, dupã cum a menþionat însuºi Mitropolitul Daniel al Moldovei, calea spre vizita lui Ioan Paul al II-lea în România. Regãsirea ºi recunoaºterea ca fraþi dintre bãtrînul Papã ºi bãtrânul Patriarh român au miºcat profund inima creºtinilor români, care - într-un anumit sens - nu se mai gândeau dacã întâlnirea de la Podul Izvor era un fapt mai mult sau mai puþin ecumenic. Toþi au resimþit întâlnirea ca pe un eveniment cu implicaþii spirituale excepþionale. În acele momente, când s-a auzit strigãtul “Unitate, unitate”, cei prezenþi se simþeau prea puþin catolici sau ortodocºi, mulþi se simþeau pur ºi simplu “creºtini” cu adevãrat. Într-adevãr, vizita ºi cuvintele rostite în acele zile atât de Papã cât ºi de Patriarh nu priveau doar temele ecumenismului, ci au atins rãdãcinile comune ale vieþii Bisericilor, originile creºtinismului român, precum ºi teme de actualitate stringente. Tocmai cu acea ocazie, printre altele, ne amintim cã cei doi au lansat un apel pentru pace în Iugoslavia ºi au dat mãrturie cã Bisericile sunt chemate “sã mãrturiseascã împreunã iubirea lui Dumnezeu pentru lume, manifestatã în Isus Cristos”. Existã o constanþã în dialogul ecumenic intern ? Da ºi nu... Deºi vizita a contribuit la îmbunãtãþirea raporturilor dintre catolicii si ortodocºii din România, existã încã numeroase probleme, dar în mod sigur, s-ar putea face mult mai mult, inclusiv la nivel mediatic, în sprijinul dialogului ecumenic, fãcând publice evenimentele care au loc în acest plan, din când în când, ºi mã refer aici la recenta restituire din partea Bisericii Ortodoxe, a Catedralei din Oradea Bisericii Greco-Catolice, un gest de autenticã iubire fraternã. Având în vedere cadrul european general, cred cã perspectivele ecumenismului în România se numãrã printre cele mai promiþãtoare. - Vã mulþumim!

24

Vi þ s c a ã aa oil

LIANA GEHL

La început de an...

Un an nou ºi-a deschis porþile, ºi cu toþii avem planuri, propuneri, dorinþe pe care am vrea sã le vedem împlinite în acest an. În rândurile de mai jos vã prezentãm, foarte pe scurt, planurile câtorva dintre asociaþiile cu caracter social active la noi în diecezã, ºi - ca o provocare ºi un îndemn totodatã - o micã meditaþie asupra voluntariatului. Voluntar, voluntariat Cuvântul voluntar vine din latinescul voluntarius, care la rândul sãu provine de la voluntas, “voinþã”, “hotãrâre liberã”. La rãdãcina celor douã cuvinte se aflã verbul latin velle, “a dori”. Voluntar este deci acela care, observând o problemã, îºi doreºte sã o rezolve ºi, de bunã voie, face tot ce îi stã în putinþã pentru acest scop. Voluntariatul (contribuþia voluntarã la rezolvarea unei probleme) se naºte din dragostea pentru semeni, din credinþa cã lumea poate deveni mai bunã, ºi este un dar. Trei paºi pentru un voluntariat reuºit: 1. Realism: ca voluntar, sã ºtii exact cât poþi da, ºi în ce domeniu, fãrã a aduce prejudicii îndatoririlor de familie sau de serviciu. Ca organizaþie care se bazeazã pe contribuþia voluntarilor, sã ºtii exact când ºi de ce ai nevoie, ºi cât poþi cere de la fiecare. 2. Organizare: pe cât posibil, voluntariatul sã se desfãºoare conform unui program (pe zile, ore, activitãþi etc.) stabilit periodic. Un scop clar definit ºi o bunã comunicare sunt cheia succesului. 3. Recunoºtinþã: bucuraþi-vã atunci când daþi, ca ºi atunci când primiþi. Cel care oferã ajutor trebuie tratat cu respect, iar cel care ajutã, sã se bucure, pentru cã atunci când avem ceva de dat suntem deja bogaþi!

Asociaþia Aproapele este o organizaþie umanitarã, nonguvernamentalã, care a luat fiinþã la iniþiativa unui grup de tineri români în anul 2003 ºi a obþinut recunoaºterea juridicã în ianuarie 2004. Misiunea Asociaþiei Aproapele este de a trezi ºi sensibiliza consþiinþa oamenilor faþã de problemele semenilor, de a forma ºi educa pentru dezvoltarea personalã ca ºi pentru susþinerea celorlalþi, de a educa la interculturalitate ºi pace. Pentru 2006, Aproapele îºi propune sã continuie proiectele din 2005: “STEP IN (Studying Training Educational Paths for the Integration of Young Roma) - O ºansã pentru fiecare”, centrul “Te ascult” Bucureºti, serviciul civil internaþional. De asemenea, asociaþia are în plan realizarea unui proiect de animaþie pentru copii în Mãtãsari, Gorj, în parteneriat cu Asociaþia Giovanni XXIII; deschiderea unui centru de pregãtire pentru responsabilizare parentalã, ºi a unui centru de consiliere pentru pãrinþi în Bucureºti; înfiinþarea de noi centre “Te ascult” ºi în alte oraºe; demararea proiectului “Împreunã” la Slatina, proiect de animaþie pentru tinerii ºi copiii din centrele de plasament. Acestor activitãþi li se adaugã proiecte de formare ºi educare pentru operatorii din centrele “Te ascult” precum ºi pentru personalul antrenaþi în proiectele care se adreseazã copiilor (centre de plasament, ONG-uri). De la finele anului 2005, Asociaþia Aproapele acordã servicii de consultanþã, proiectare ºi supervizare pentru alte organizaþii nonguvernamentale, precum ºi persoanelor fizice care solicitã acest lucru. Date de contact: Tel: 021 6532597/ 0723217352 Email: office@aproapele.org Ermina Galatanu Asociaþia Aproapele

Asociaþia Aproapele

Misiunea Asociaþiei Caritas Bucureºti este sã sensibilizeze ºi sã mobilizeze persoanele fizice ºi juridice în efortul de reducere ºi eliminare a diferitelor forme de marginalizare, atât prin semnalarea situaþiilor de sãrãcie, cât ºi prin derularea de proiecte model. Caritas se ghideazã dupã exemplele caritative din Sfânta Scripturã, dupã enciclicile sociale publicate de Suveranii Pontifi de-a lungul anilor ºi dupã Catehismul Bisericii Romano-Catolice, partea a III-a (cap. II, art. 11, “Dreptatea socialã”), aplicându-le în mod specific timpului ºi locului în care lucreazã. În 2006, Caritas va continua proiectele existente (proiecte de asistenþã socialã ºi medicalã pentru familiile numeroase, bãtrâni ºi infirmi din Dieceza de Bucureºti, proiecte educaþionale ºi de formare, animare etc.). Dacã Domnul va voi, pentru 2006 Caritas îºi propune, de asemenea, sã creeze douã ateliere protejate (la Piteºti ºi Sinaia), ºi sã sprijine construirea de locuinþe sociale pentru familiile rãmase fãrã casã în urma inundaþiilor din vara anului 2005.

Asociaþia Caritas Bucureºti

MCL – Miºcarea Creºtinã a Lucrãtorilor, asociaþie catolicã recunoscutã civil, îºi propune sã punã în practicã Doctrina Socialã a Bisericii ºi sã popularizeze ideea despre o socitate civilã ce þine cont de valorile creºtine. În anul care începe vom continua sã susþinem Biroul de Consultanþã Profesionalã de la Catedralã ºi Centrul de Asistenþã Medicalã de la Bãrãþia, dar, mai ales, dorim sã ne implicãm în organizarea unor întâlniri ºi seminarii care sã aprofundeze doctrina socialã catolicã. Dacã sunteþi interesat sã aflaþi mai multe despre MCL, sau dacã doriþi sã apelaþi la serviciile sale, ori sunteþi dispus sã prestaþi servicii de voluntariat în acest cadru, ne puteþi contacta ºi pe e-mail: mclromania@yahoo.com sau la sediul din Str. G-ral Berthelot, 19, Sector 1 – Bucureºti; tel. 2015410 / fax. 2015482.

Vi þ s c a ã aa oil

25

FUNDAÞIA LEONARDO MURIALDO
Organizeazã cursuri de calificare: Croitorie ((Operator confecþioner industrial îmbrãcãminte din þesãturi, tricotaje, materiale sintetice) Duratã curs: 3 luni Posibilitãþi de angajare la finalizarea cursului Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel I, recunoscut de Ministerul Muncii Nivel de studii cerut: minim 8 clase Informaticã (Operator introducere ºi prelucrare date) Duratã curs: 6 luni Sala de informaticã este conectatã la internet Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel II, recunoscut de Ministerul Muncii Nivel de studii cerut: minim 10 clase Bucãtar Duratã curs: 6 luni Activitatea practicã se va desfasura la restaurantele La Cena, Capriccio, Mica Elveþie ºi Românaºul (din Bucureºti) Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel II, recunoscut de Ministerul Muncii Nivel de studii cerut: minim 10 clase Ospãtar Duratã curs: 6 luni Activitatea practicã se va desfasura la restaurantele La Cena, Capriccio, Mica Elveþie ºi Românaºul (din Bucureºti) Diploma obþinutã: certificat de calificare nivel II, recunoscut de Ministerul Muncii Nivel de studii cerut: minim 10 clase într-un Cursurile vor fi organizate într-un centru de tineret modern care include, pe lângã sãlile de cursuri, terenuri sportive, bibliotecã, salã de jocuri ºi salã de spectacole. Informaþii ºi înscrieri: Str. Leonardo Murialdo nr.1; POPEªTI LEORDENI / ILFOV Tel. 031 1023485

Începând cu acest numãr ne propunem sã publicãm anunþuri de interes pentru comunitãþile noastre

ANUNÞURI
Icoane
Icoane pe sticlã ºi pe lemn S.C. INTERMODECO 2004 S.R.L. Str. Negru Vodã nr. 132, Câmpulung Muscel, Judeþul Argeº Tel./Fax: 0248511631 Mobil: 0744687949 E-mail: office@intermodeco.com www. intermodeco.com

Punþi spre cer

Traduceri
Realizez traduceri (autorizate ºi autentificate) ºi interpretariat – limba italianã. Tel: 0722 584658 / 021 6473225 E-mail: damiro_n@yahoo.com

Asistenþã Medicalã
Centrul de Asistenþã Medicalã Margot Maceus este deschis în continuare pentru cei interesaþi. Un grup inimos de asistente medicale ºi de medici devotaþi se organizeazã pentru a asigura o prezenþã continuã în cele douã cabinete puse la dispoziþie. Acestea se aflã în localul amenajat în incinta Parohiei Bãrãþia din Bucureºti. De asistenþa medicalã gratuitã oferitã în acest centru beneficiazã, în primul rând, persoanele defavorizate social.

Conferinþe
Academia Teologicã Anton Durcovici vã invitã, joi 26 ianuarie 2006 - ora 16, la o prezentare cu tema: Viitorul are rãdãcini adânci - Despre Maria Ward ºi Congregaþia lui Isus astãzi. Tot în cadrul Academiei Teologice va avea loc, ora16 16, miercuri 22 februarie 2006 - ora16 conferinþa cu tema: PERSONALITÃÞI MARCANTE DIN ISTORIA PROF. ARHIDIECEZEI DE BUCUREªTI: PROF. GIAN LUIGI FROLLO, PR. EP. ANTONIO MANTICA, EP. ANTON DURCOVICI, ARH. ALEXANDRU CISAR. TH. CISAR Conferinþa va fi susþinutã de domnul dr. Dãnuþ Doboº.

26

Vi þ B s r c i aa ieii

ªTIRI ªTIRI

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun a fãcut cunoscut faptul cã Papa Benedict al XVI-lea va publica în luna ianuarie prima sa enciclicã, “Deus Caritas est” (Dumnezeu este iubire). Conform celor declarate de Joaquín Navarro-Valls agenþiilor italiene de presã ANSA ºi Apcom, documentul a fost semnat chiar în ziua de Crãciun. Hotãrârea de a publica enciclica în luna ianuarie aparþine exclusiv Sfântului Pãrinte ºi se datoreazã faptului cã în aceastã perioadã va mai face cunoscute ºi alte documente importante. Conform declaraþiei cardinalului american Francisc George, cãruia Papa i-a cerut sã vorbeascã despre temele majore ale noii enciclici, documentul va vorbi “despre Cristos, ceea ce este bine pentru un Papã în prima sa enciclicã. ªi Papa Ioan Paul al II-lea a fãcut aºa. [...] Papa Benedict va aborda relaþia dintre iubire ºi adevãr, dintre agape ºi eros.” Specialiºtii cred cã prima enciclicã a Papei Benedict va contribui la schiþarea pontificatului sãu. Predecesorul lui Benedict al XVI-lea, Papa Ioan Paul al II-lea, în 26 de ani de pontificat a publicat patrusprezece enciclici.

Prima enciclicã a Papei Benedict al XVI-lea

Tineretului Benedict al XVI-lea ºi Ziua Mondialã a Tineretului
Sfântul Pãrinte a stabilit deja temele pentru Ziua Mondialã a Tineretului pentru urmãtorii trei ani (la nivel diecezan în 2006 ºi 2007, ºi internaþional în 2008). În 2006, tinerii lumii vor reflecta asupra versetului 105 din psalmul 119: ”Fãclie pentru paºii mei e cuvântul tãu ºi luminã pentru cãrãrile mele”. Tema aleasã pentru 2007 este inspiratã din Evanghelia dupã Sfântul Ioan:”...Aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pe altul” (In 13,34). Întâlnirea internaþionalã a tinerilor care se va desfãºura între 15-20 iulie 2008 la Sydney (Australia) va avea ca temã un fragment din Faptele Apostolilor ”Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori...” (Fp. 1,8). În numele Consiliului Pontifical pentru laici, Giovanna Guerreri, de la secþiunea tineret, a confirmat aceastã ºtire. “Sfântul Pãrinte a ales temele pentru urmãtoarele Zile Mondiale ale Tineretului, pe care Dicasterul nostru le-a comunicat tuturor responsabililor cu pastorala tineretului de pe lângã Conferinþele Epsicopale, pentru a le permite acestora sã-ºi programeze în mod adecvat pregãtirea”. ªtirea a fost confirmatã printr-o scrisoare a Consiliului Pontifical pentru Laici, datatã 28 noiembrie 2005 ºi adresatã “reprezentanþilor Naþionali ai Zilei Mondiale a Tineretului, Asociaþiilor ºi Comunitãþilor Internaþionale de Tineret”. Acelaºi Consiliu Pontifical a invitat

destinatarii acestei scrisori la o Întâlnire Internaþionalã care se va desfãºura în perioada 7 - 9 aprilie 2006, la Ciampino (Roma), pentru a analiza întânirea de la Köln ºi pentru a începe pregãtirea logisticã ºi pastoralã a întâlnirii de la Sydney. Sunt aºteptaþi sã participe câte doi reprezentanþi ai fiecãrei þãri, miºcãri sau asociaþii de tineret.

În atmosfera seninã a sãrbãtorilor de sfârºit de an, în ajunul Crãciunului, în Italia, la Torino ºi Riccione au avut loc manifestãri de intoleranþã la adresa Bisericii Catolice. Câþiva membri ai miºcãrii “Facciamo breccia” au organizat un protest împotriva Curiei Episcopale. Pe faþada clãdirii au fost mâzgãlite sloganuri de genul: „Mai multã autodeterminare, mai puþin Vatican” ºi „Papa sã tacã, avortul este un drept”. Manifestanþii s-au îndreptat spre Oficiul de Catehezã, distribuind pliante cu injurii la adresa Curiei Episcopale. În baza articolului 404 al Codului Penal, mai mulþi manifestanþi au fost denunþaþi de poliþie pentru „ofense aduse religiei” ºi pentru manifestãri neautorizate. Miºcarea „Facciamo breccia” a manifestat mereu pentru dreptul la avort. Conform acestei miºcãri, în Italia, Biserica se amestecã în viaþa cotidianã a oamenilor ºi în politicã, pentru cã

În Italia, manifestãri împotriva Bisericii catolice

lumea catolicã criticã legea 194 (despre întreruperea voluntarã a sarcinii), propune consultarea Miºcãrii Pro Vita ºi boicoteazã folosirea pilulei abortive RU486, îºi exprimã pãrerea contrarã faþã de unele comportamente sexuale ºi faþã de alegerea convieþuirii. Membrii „Facciamo breccia” au declarat cã se vor coaliza cu miºcãrile gay, lesbianã, bisexualã ºi transsexualã. O altã manifestaþie de acest gen a avut loc la Riccione, în ajunul Crãciunului, dupã Liturghia de la miezul-nopþii. Asociaþia “Arcigay„ a distribuit persoanelor care ieºeau de la Liturghie prezervative ºi opuscule informative asupra riscurilor pe care le comportã raporturile sexuale neprotejate. Atitudinea acestora a stârnit reacþii din partea parohiilor din Riccione, provocând atitudini de revoltã din partea credincioºilor ºi a clericilor.

Vi þ B s r c i aa ieii

27

Iubirea este „conþinutul” ºi „metoda” pãcii
În prima zi a anului când s-a celebrat ºi cea de-a XXXIX-a Zi Mondialã a Pãcii, Sfântul Pãrinte a afirmat cã terorismul, nihilismul – sau negarea oricãrei valori – ºi fundamentalismul fanatic sunt ameninþãrile actuale la adresa pãcii. Cuvintele sale au rãsunat în Bazilica „Sfântul Petru” din Vatican, în timpul omiliei rostite în solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Mamã a lui Dumnezeu. „În faþa situaþiei permanente de nedreptate ºi de violenþã care continuã sã oprime diverse zone ale lumii, în faþa a ceea ce se prezintã ca cele mai noi ºi mai periculoase ameninþãri la adresa pãcii – terorismul, nihilismul ºi fundamentalismul fanatic – este nevoie, mai mult ca oricând, sã lucrãm împreunã pentru pace”. Suveranul Pontif a aprofundat ideile expuse în primul sãu Mesaj pentru Ziua Mondialã a Pãcii, care are ca temã „Pacea este în adevãr”. În acest context a cerut „o revigorare a curajului ºi a încrederii în Dumnezeu ºi în om pentru a se alege calea pãcii”. Acest îndemn, a explicat Papa, se adreseazã tuturor: fiecãrui individ în parte, popoarelor, organizaþiilor internaþionale ºi marilor puteri ale lumii. În mod special s-a adresat Organizaþiei Naþiunilor Unite, invitând-o “sã conºtientizeze din nou responsabilitãþile pe care le are în promovarea valorilor dreptãþii, solidaritãþii ºi pãcii, într-o lume tot mai marcatã de vastul fenomen al globalizãrii”. “Pacea, marea aspiraþiei a inimii oricãrui bãrbat ºi a oricãrei femei, se edificã zi dupã zi, cu aportul fiecãruia”, a adãugat Papa. La celebrarea euharisticã au participat ambasadorii a 172 de þãri care au raporturi

diplomatice cu Sfântul Scaun, precum ºi reprezentanþi ai Federaþiei Ruse, ai Organizaþiei pentru Eliberarea Palestinei ºi ai Ordinului de Malta. Dupã Sfânta Liturghie, sfidând ploaia, credincioºii s-au adunat în Piaþa “Sfântul Petru” pentru a fi alãturi de Papã la primul Angelus din an. În cuvintele pe care le-a adresat, Pontiful a amintit cã Isus a arãtat oamenilor atât “conþinutul” cât ºi “metoda” prin care se ajunge la pace, “adicã iubirea”.

Papa Benedict al XVI-lea, în luna ianuarie, se va ruga în mod special „pentru ca toþi creºtinii sã ºtie sã-i primeascã pe migranþi cu respect ºi caritate, recunoscând în fiecare persoanã chipul lui Dumnezeu”. Aceasta este intenþia misionarã a Apostolatului de rugãciune pe care Papa ºi-o asumã prin oferirea propriilor rugãciuni ºi sacrificii împreunã cu miile de episcopi, preoþi, cãlugãri ºi laici din toatã lumea. Rugãciunea Sfântului Pãrinte se referã în mod special la cele peste 200 de milioane de persoane din lumea întreagã, „care trãiesc ºi lucreazã într-o þarã diferitã decât cea natalã, un semn al timpurilor ºi un fenomen care transformã þãri întregi”. Aceste cifre au fost oferite de Arhiepiscopul Silvano Tomassi, Nunþiu Apostolic-Observator permanent la ONU ºi Organizaþiile Internaþionale de la Geneva, într-un comentariu la intenþia de rugãciune. Papa a lansat migranþilor un mesaj ºi anul trecut, în

Sfântul Pãrinte se roagã pentru migranþi

timpul rugãciunii Angelus de pe 5 iunie, dorindu-le „sã întâlneascã în drumul lor mereu chipuri prietenoase ºi inimi primitoare, capabile sã-i susþinã în dificultãþile de fiecare zi”. „O bunã primire a migranþilor ajutã la integrare ºi face din fenomenul migraþiei, care de cele mai multe ori se confruntã cu nedrepte dezechilibre economice ºi prejudecãþi chinuitoare, o forþã pentru dezvoltarea þãrilor de origine ºi de adopþie” a subliniat monseniorul Tomassi, adãugând cã „migranþii catolici pot deveni mãrturisitori ai vieþii creºtine în ambientul care îi primeºte”. Intenþia generalã de rugãciune în luna ianurie va fi ca „efortul pentru realizarea deplinei comuniuni a creºtinilor sã facã sã creascã reconcilierea ºi pacea între toate popoarele lumii”.

Diaconul ºi teologul rus Andrej Kuraev, în Ajunul Crãciunului, i-a îndemnat pe ruºii ortodocºi sã participe la un protest în faþa catedralei catolice din Moscova. ªtirea despre organizarea acestui protest a fost amplu difuzatã în mass-media rusã ºi strãinã. Victor Khroul, purtãtorul de cuvânt al Conferinþei Epsicopilor Catolici din Federaþia Rusã, a declarat agenþiei Zenit cã organizatorii, sub presiunea opiniei publice, au hotãrât sã renunþe la manifestare. Organizatorul evenimentului, Andrej Kuraev, a publicat anunþul despre renunþarea la protest pe aceeaºi paginã web ( www.kuraev.ru) pe care apãruse ºi iniþiativa “în apãrarea Crãciunului rusesc”. Protestul ar fi trebuit sã se desfãºoare sub sloganul “Crãciunul rusesc este pe 7 ianuarie!”, “Încetaþi sã mai mortificaþi Crãciunul ortodox rusesc!” ºi “Biserica ortodoxã este fidelã, nu întoarce spatele!”. Biserica catolicã, dupã reforma calendarului gregorian, sãrbãtoreºte Crãciunul la 25 decembrie, în timp ce Biserica ortodoxã rusã, încã fidelã calendarului iulian, sãrbãtoreºte Crãciunul pe 7 ianuarie.

“În apãrarea Crãciunului rusesc”

Catedrala Sf. Vasile - Moscova

28

fnu ui Sâtllni

31 ianuarie - Sfântul Ioan Bosco
Contemporan cu Darwin, Marx, Dostoevski, Tolstoi ºi cu personaje politice ca Mazzini ºi Garibaldi, sfântul Ioan Bosco a trãit într-o perioadã de rãsturnãri sociale fãrã precedent. Oraºul Torino începea sã experimenteze primele semne ale industrializãrii, mulþi oameni veneau la oraº în cãutarea unui loc de muncã, însã nu beneficiau de nici o structurã de protecþie socialã ºi puteau sã ajungã foarte uºor, mai ales tinerii, pradã criminalitãþii sau în închisori. Don Bosco, nume cu care a devenit faimos în toatã lumea, (“don“ este o prescurtare familiarã pentru “dominus“, domnul, apelativ ce se acordã preoþilor diecezani în semn de respect ºi afecþiune) s-a implicat foarte mult în problemele sociale, fiind considerat unul dintre cei mai mari „sfinþi sociali” din toate timpurile. Pe cât de sãrac materialiceºte, pe atât de bogat sufleteºte Sfântul Ioan Bosco s-a nãscut în ziua de 16 august 1815, în regiunea Piemont (Italia) ºi era fiul unui fermier, care a murit când Ioan avea numai doi ani. A fost crescut de mama sa, în foarte mare sãrãcie; când a intrat în seminar, în 1831, pantofii ºi hainele de pe el erau primite de pomanã. Mama lui don Bosco a fost persoana care l-a ajutat cel mai mult, devenind ºi unul dintre colaboratorii sãi. Când Ioan ºi-a manifestat dorinþa de a deveni preot, mama i-a spus: „Dacã vei deveni vreodatã bogat, eu nu am sã pun piciorul în casa ta”. De tânãr, a început sã-i înveþe pe copii catehismul, distrând-i în acelaºi timp cu un pic de „magie” ºi diferite jocuri. A fost hirotonit preot în anul 1841 ºi, imediat, a fost trimis sã studieze într-un institut teologic din Torino, cunoscut sub numele de Conventul bisericesc sau Casa preoþilor Sfântului Francisc, din care, în acea perioadã, provenea clerul cel mai pregãtit din toatã Italia. Cu cei marginalizaþi, în centrul atenþiei ºi iubirii lui Cristos La Torino, a început sã adune copiii ºi tinerii abandonaþi din cartierele cele mai sãrace ale oraºului pe care îi ajuta sã se joace, sã se roage ºi, adesea, lua masa, împreunã cu ei, în locuinþa care îi fusese repartizatã ca preot. Sfântul Iosif Cafasso, cel de-al doilea fondator al ordinului salezian, a fost cel care l-a convins sã renunþe la visul sãu de a fi misionar peste hotare, tot el l-a prezentat pe don Bosco binefãcãtorilor bogaþi ºi i-a arãtat fundãturile de la periferia oraºului ºi puºcãriile, care au devenit terenul sãu de activitate. Don Bosco a fost numit capelan ºi la un colegiu pentru fete, fondat de bogata binefãcãtoare, marchiza de Barolo, dar avea sã-ºi pãrãseascã, nu peste mult timp, postul de duhovnic ºi sã trãiascã în sãrãcie, împreunã cu mama sa ºi cu bãieþii nevoiaºi din regiunea Valdocco. La sfârºitul anului 1847, împreunã cu don Bosco erau 6 tineri; în 1852, numãrul lor a crescut la 35; în 1854, erau 115 tineri, pentru ca în 1860, numãrul lor sã ajungã la 400, iar în 1862, la 800. Pentru ca protejaþii sãi sã rãmânã mereu sub aripa sa ºi sã nu cadã pradã prieteniilor primejdioase, don Bosco a deschis ateliere ºcolare; primul, în anul 1853, pentru cizmari ºi croitori, apoi, în anul 1861, a deschis o legãtorie, o tâmplãrie ºi o tipografie, iar un an mai târziu ºi o topitorie. Fiind un predicator elocvent ºi un scriitor popular, sârguincios ºi cu talent, Ioan Bosco era, de asemenea, cunoscut ca vizionar ºi posesor al darului de a stãpâni tinerii dificili fãrã sã-i pedepseascã, ci corectându-i cu blândeþe ºi fermitate.

(1815 cu frumuseþeacu rugãciunea, – Tãmãduia naturii ºi a muzicii 1888)

Don Bosco obiºnuia sã-i ducã pe bãieþi în excursii duminicale, la þarã, unde începeau ziua cu Sfântã Liturghie, urmatã de micul dejun ºi jocuri în aer liber, un picnic, ore de catehism, iar ziua se încheia cu vecernia. Credea, mai ales pentru bãieþii de la oraº, defavorizaþi de soartã, în valoarea pe care o are contactul cu frumuseþea naturii ºi puterea înãlþãtoare a muzicii. Don Bosco era ajutat în munca sa de 10 preoþi, deveniþi apoi nucleul noii congregaþii a Fraþilor Salezieni, înfiinþatã de el, ºi care va fi aprobatã oficial în 1874. Patrsprezece ani mai târziu, la moartea fondatorului ei, congregaþia numãra 768 de membri, 38 de case deschise în Europa ºi 26 în Americi. Astãzi, sunt aproape douã mii de comunitãþi saleziene risipite în 113 þãri, cu aproape 17 mii de salezieni implicaþi în institute de formare elementarã, în toatã lumea. În 1872, deschide împreunã cu Sfânta Maria Mazzarello o organizaþie similarã pentru femei, Fiicele Mariei Ajutãtoare, care s-a rãspândit cu aceeaºi repeziciune; în ajutorul lor se implicã mulþi laici care formeazã cel de-al treilea ordin numit: Cooperatorii salezieni care s-a dezvoltat ºi rãspândit cu aceeaºi intensitate. O altã realizare a sfântului Ioan Bosco a fost construirea bazilicii Sacro Cuore din Roma, terminatã la puþin timp dupã moartea sa. În timp ce se afla în Franþa, în cãutare de fonduri pentru aceastã bazilicã, s-a întâlnit de douã ori, în particular, cu Victor Hugo, pe care a reuºit sã-l converteascã. Recordurile lui Don Bosco Don Bosco a fost primul sfânt care a dat un interviu jurnaliºtilor, a fost, de asemenea, primul preot care, la Expoziþia Naþionalã a Industriei, ªtiinþei ºi Artei din 1884, a avut un stand numit: Don Bosco: fabrica de hârtie, tipografie, legãtorie ºi librãrie salezianã. Criticii ºi sarcasticii se aºteptau sã gãseascã o lucrare de amatori, dar au rãmas uimiþi în faþa unei prezentãri cu adevãrat profesionale a întregului proces de producere a cãrþilor, de la macerarea fibrelor pentru fabricarea hârtiei, de cea mai finã calitate, pânã la vânzarea cãrþilor clienþilor.

A murit sãrac, dar a lãsat o inestimabilã avere spiritualã Deja din anul 1885, primeºte avertismente din partea medicilor care îl sfãtuiesc sã renunþe la activitate, însã ideea de odihnã era strãinã naturii sale. Pe parcursul anului 1887 devine din ce în ce mai slãbit ºi, în ziua de 31 ianuarie 1888, moare. Funeraliile lui don Bosco par sã fi reunit o mare parte din locuitorii oraºului Torino: 40 000 de persoane au trecut pe la catafalcul sãu. A fost canonizat în 1934, în Duminica Paºtelui, de Papa Pius al XI-lea care, cu 40 de ani mai înainte, pe când era tânãr preot, l-a vizitat pe don Bosco, amintindu-ºi de el ca de „un om care era mereu atent la tot ceea ce se întâmpla în jurul sãu ºi totodatã, se putea spune cã nu se preocupa de nimic, iar gândurile lui erau în altã parte. ªi aºa era, spune Sfântul Pãrinte Papa Pius al XI-lea în discursul de canonizare, erau la Dumnezeu”. Don Bosco a fost ºi primul sfânt în onoarea cãruia Italia a proclamat o zi naþionalã de sãrbãtoare. Urmaºii Sfântului Ioan Bosco au ajuns ºi în þara noastrã. Centrul salezian Don Bosco este situat la periferia oraºului Constanþa, într-un cartier sãrac, unde salezienii împlinesc dorinþa lui don Bosco: „Dã-mi mie sufletele ºi ia-þi restul”. Pr. Prezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI