You are on page 1of 21

PLANUL DE MÂNTUIRE (AL LUI DUMNEZEU PENTRU OM

)
Autor: Teodor Popescu
În rândurile care urmează, vreau să stau de vorbă cu tine asupra celui mai însemnat lucru pentru orice om -
deci şi pentru tine - şi anume asupra mântuirii tale.
„Viaţa noastră este un timp foarte însemnat (...) este o şcoală pentru veşnicie. Este o vreme de
har, pe care care trebuie s-o folosim cât mai intens.

Te rog să citeşti cu luare-aminte această carte şi, dacă vei găsi că cuprinde adevărul, primeşte-l şi păstrează-
l în inima ta; dacă nu, fă cu ea ce vrei. Oricum, din citirea ei nu vei avea decât folos. -am !otărât să-"i
împărtăşesc, în c!ip de scrisoare, gândurile care urmează, pentru că vreau să stau de vorbă cu tine de la
su#et la su#et. $umnezeu, care, în nemărginita %a bunătate, a găsit cu cale să binecuvânteze pană acum
această carte şi să %e folosească de ea pentru binele a mii de su#ete, să facă aşa ca să &e o binecuvântare
şi pentru tine'
Teodor (opescu
Cuprins
Iubite cititor
! -"e#ea
$ - %sus &ristos
' - (elaţia nouă cu %sus &ristos

"E)E*
De la început trebuie să ne înţelegem asupra următorului lucru. Crezi tu în Dumnezeu? întrebarea aceasta
nu este deloc de prisos, findcă sunt mulţi oameni care pretind că au credinţă în Dumnezeu, dar, când îi
cercetezi mai atent, vezi cât de repede îşi dau pe faţă necredinţa lor. Dacă răspunsul tău hotărât este: da,
cred), atunci stăm pe aceeaşi temelie şi putem trece la altă întrebare, tot atât de însemnată: Ce crezi tu
despre Dumnezeu?
!ţi pun această întrebare, findcă sunt foarte mulţi oameni care, luându"se după închipuirea lor, au
părerigreşite despre Dumnezeu. #fânta #criptură spune că Dumnezeu a făcut pe om după chipul şi
asemănarea#a, şi adevărat este$ dar, un om înţelept a întors această vorbă şi a zis că şi omul face pe
Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa, şi n"a greşit când a spus aşa.
Da, este adevărat că foarte mulţi oameni îşi plăsmuiesc cu mintea un Dumnezeu după închipuirea lor. %şa se
face că mulţi îşi închipuie că Dumnezeu este undeva departe, departe$ că, acolo, #e îndeletniceşte cu lucruri
înalte, iar de &ământ nu"'i aduce aminte decât rareori: când îi dă belşug şi vremuri bune sau lipsă şi
nenorociri. (u alte cuvinte, Dumnezeu ar f prea sus şi prea mare şi de aceea nu #e coboară să vadă tot cese
petrece pe &ământ şi ce face fecare om în parte. &e de altă parte, ei îşi mai închipuie că, după cum omul
nu poate să le vadă şi să le ştie pe toate, tot aşa şi Dumnezeu nu le aude pe toate sau măcar nu tine seama
de toate.
)uându"se după închipuirea lor, oamenii greşesc. (a să fm feriţi de greşeală, se cade să căutăm cu
stăruinţă să dobândim o cunoştinţă mai adâncă despre Dumnezeu şi o încredinţare mai temeinică. &entru
aceasta, ne stă la îndemână, mai întâi, *atura sau frea încon+urătoare.
Dacă ne uităm bine la toate lucrurile şi la toate finţele de pe pământ, la întocmirea şi la rostul fecăreia în
parte şi al tuturor laolaltă, vom înţelege că ,iinţa care le"a făcut pe toate şi care le poartă de gri+ă are
oînţelepciune, o putere şi o bunătate nemărginite.
Dar mult mai bine putem să cunoaştem pe Dumnezeu din #fânta #criptură. (ine are această carte şi o
cercetează cu de"amănuntul, capătă o cunoştinţă mai bună despre Dumnezeu.
într"un loc din această (arte, loc în care se vorbeşte acelora care păcătuiesc, dar se amăgesc cu gândul că
Dumnezeu nu"i vede şi nu ia aminte la păcatele lor, citim aceste cuvinte+ ,...nebunilor! Cel ce a
săditurechea, s-ar putea oare să nu'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea oare să nu vadă?
Cel ce pedepseşte eamurile, s-ar putea să nu pedepsească, !l, care a dat omului
pricepere?"(-salmul ./+ 0 - !1).
%ceste cuvinte ne spun lămurit că Dumnezeu le vede pe toate, le aude pe toate, le +udecă pe toate. într"ade"
văr, dacă omul, care este mărginit, vede atât cât poate să vadă, aude atât cât poate să audă şi +udecă atât
cât poate să +udece, cu atât mai mult Dumnezeu, care este nemărginit, aude, vede şi +udecă totul.
-şti încredinţat şi tu de aceasta, iubite cititor. (u alte cuvinte, spui tu cu toată convingerea: Dumnezeumă
vede, mă aude, mă #udecă$ nimic din tot ce %ac, din tot ce vorbesc şi &'ndesc nu este ascuns de
!l, iar c'nd mă va #udeca, îi voi da socoteală de toate"!
/e rog să nu treci repede peste acest gând. 0preşte"te asupra lui, ca să"şi facă tot mai mult loc în inima ta1
Dacă şi asupra acestui lucru gândim la fel, atunci o nouă întrebare vine de la sine: Cum stai tu în %a(a
luiDumnezeu?
!ntreabă cugetul tău şi lasă"2 să"ţi răspundă cinstit. % văzut Dumnezeu la tine numai ce este bine şi
frumosînaintea )ui. % auzit -l de la tine numai cuvinte plăcute şi curate înaintea )ui . 'i când te va +udeca
după felul cum ai gândit, ai vorbit şi ai trăit, vei f oare fără vină înaintea )ui.
(ugetul a fost numit de unii &lasul lui Dumnezeu în om 3însă, în mulţi oameni, acest glas este
întunecat, tocit şi adormit$ totuşi, poate f trezit.
Deoarece un cuget întunecat, tocit şi adormit poate să dea răspunsuri amăgitoare, vreau să ne folosim deun
mi+loc care să ne arate, în mod sigur, adevărata stare pe care o avem înaintea lui Dumnezeu.
(a să ştim dacă suntem curaţi pe obraz sau nu, ne privim în oglindă. -i bine, dacă vrem să ştim în ce stare se
găseşte su4etul nostru, să"2 lăsăm să se privească în oglinda lui. 2a, da, este o o#lindă şi pentru su3et.
*ceastă o#lindă sunt poruncile lui 2umne4eu.
Dumnezeu a vorbit oamenilor, în multe rânduri şi în multe chipuri, prin prooroci şi prin Domnul 5sus(ristos. (e
ne"a vorbit Dumnezeu, şi a vrut să ştim şi noi, se a4ă scris în #fânta #criptură şi numai în ea. înaceastă carte
se găsesc şi poruncile lui Dumnezeu. %ceste porunci sunt multe, şi n"am putea să le amintimaici pe toate.
Domnul (ristos ne"a spus, însă, că toate poruncile lui Dumnezeu se cuprind în două: să iubeşti pe
Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele ca pe tine însu(i (5atei $$+ '/ - /1).
(ine a respectat aceste două porunci a respectat toate poruncile lui Dumnezeu.
6intea noastră este, însă, prea scurtă şi neînvăţată să gândească la lucrurile lui Dumnezeu, aşa cum artrebui.
De aceea, nici nu pricepem până unde se întind aceste porunci şi cât de adânci sunt ele. 5ată de ce m"
am gândit să luăm alte porunci, care sunt oarecum mai aproape de înţelegerea noastră, şi faţă de ele să
ne +udecăm. #unt acele porunci care se învăţau şi în clasele primare şi pe care le"ai învăţat, poate, şi tu,
iubite cititor. #unt cele zece porunci) *in #fânta #criptură, ele se cuprind în capitolul 78 din cartea -9od:. #ă
ne oprim, deci, asupra lor, ca să vedem cum stăm.

!. ,!u sunt Domnul, Dumnezeul tău )...*. +ă nu ai al(i dumnezei a%ară de ,ine".
5ată întâia poruncă. +u sunt $omnul, $umnezeul tău) înseamnă: -u, Dumnezeu, sunt #tăpânul tău, pentru
că de la 6ine ai viaţa, su4area şi toate$ şi, pentru că sunt #tăpânul tău, am drept la deplină ascultare
dinpartea ta.
!ntreabâ"te singur, iubite cititor, şi vezi dacă aşa ai socotit tu pe Dumnezeu, faţă de tine, şi dacă aşa te"ai
socotit tu faţă de Dumnezeu. (u alte cuvinte, a fost Dumnezeu pentru tine #tăpânul de care ai
ascultattotdeauna şi de la a (ărui voie cu nici un chip nu te"ai abătut. (ine ar putea să
răspundă: da)- *imeni. %răspunde da)ai f acelaşi lucru cu a zice că n"ai nici un păcat$ iar oameni fără păcat
nu se găsesc pe pământ.
,+u sunt $omnul, $umnezeul tău,;mai înseamnă că Dumnezeu, care este nemărginit de mare şi atotputernic,
vrea să fe Dumnezeul tău, adică vrea să aibă legătură cu tine şi încă o legătură atât de strânsă cumeste între
o mamă şi copilul ei, pe care"2 duce de mână. 6ama zice despre copil: +ste copilul meu);copilul zice despre
mamă: +ste mama mea ). -i bine, tot aşa vrea şi Dumnezeu să fe legătura dintre -l şi noi, ca să putem
spune despre -l, cum se spune de atâtea ori în &salmi: Tu eşti $umnezeul meu).
6ă tem că tu n"ai trăit şi nu trăieşti în legătură cu Dumnezeu. -l n"are, în inima şi în viaţa ta, locul care2 se
cuvine. /u nu te gândeşti la -l şi nu"ţi pasă dacă gândurile tale, vorbirea şi purtarea ta îi plac )ui sau nu. <i se
pare că dacă nu") tăgăduieşti pe faţă, aceasta este o dovadă că şi tu crezi în -l$ dar te amăgeşti. % spune
câteodată în mintea ta că e9istă Dumnezeu, dar a") nesocoti în viaţă, călcându"5 voia, înseamnă a tăgădui pe
Dumnezeu. -ste bine să privim lucrurile în faţă şi să le spunem pe adevăratul lor nume. De ce să ne înşelăm
singuri. 'i dacă aşa stau lucrurile, atunci ce legătură este între tine şi Dumnezeu.
6ulţi au a+uns aşa de departe cu tăgăduirea lui Dumnezeu, încât se ruşinează să mai rostească *umele lui
Dumnezeu şi") înlocuiesc cu alte nume. (ât de des se aud cuvinte ca acestea: -erul să se îndure de noi',.
/atura 0-a făcut aşa,. 1%oarta nemiloasă 0-a răpit din mi2locul nostru,.,/orocul 0-a a2utat); şi multe altele1
*umele acestea le sună mai plăcut, findcă de *umele lui Dumnezeu le este ruşine.
(um stai tu în această privinţă, iubite cititor. (e legătură este între tine şi Dumnezeu. -ste -l Dumnezeul
tău. %re -l cel dintâi loc în gândirea ta, în inima şi în viaţa ta. /e temi tu cu adevărat de -l. îi eşti
recunoscător. î2 asculţi. îi eşti supus în totul. &oate -l. care le ştie pe toate, să privească cu plăcere în
trecutul tău, înăuntrul inimii tale, în viaţa ta de acum. &rivirea )ui nu descoperă ea, la tine, nimic vrednic de
osândit. *u trece mai departe cu citirea până nu te"ai cercetat bine în lumina acestor gânduri şi întrebări.

$. ,+ă nu-(i %aci chip cioplit, nici vreo în%ă(işare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau #os
pepăm'nt, sau în apele mai de #os dec't păm'ntul. +ă nu te închini înaintea lor şi să nu le
slu#eşti..."
Din vremurile depărtate şi până în ziua de astăzi, oamenii şi"au făcut chipuri de lemn, de fer, de piatră, de
argint, de aur$ îngenunchează înaintea lor, vorbesc cu ele ca şi cum ar f vii şi se închină astfel înaintea
lucrării mâinilor lor =5eremia 2: 2>:. %ceste chipuri fără viaţă se numesc idoli.
?orbind de acest lucru, care este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, apostolul &avel spune că oamenii s-au
%ălit că sunt în(elep(i, şi c'nd colo au înnebunit, pentru că au schimbat slava Dumnezeului
nemuritor într-o icoană, care seamănă cu omul muritor")-omani !+ $'). 5dol este orice lucru care
ia, în ochii şi în inima omului, locul Dumnezeului celui viu şi nevăzut. 'i cât de mulţi idoli mai sunt1
5dol este şi banul sau averea, când ţii la ban sau la avere mai mult ca la orice. %postolul &avel scrie în -pistola
către -feseni =@: @:: Căci şti(i bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de a vere, care
este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în împără(ia lui Cristos şi a lui Dumnezeu".
5dol este şi pântecele, când ţii la mâncare sau la băutură mai mult ca la Dumnezeu. Dumnezeul lor este
p'ntecele", scrie apostolul &avel în -pistola către ,ilipeni A: 2B.
5dol poate să"ţi fe soţul, soţia sau copilul, la care ţii mai mult ca la Dumnezeu. Domnul (ristos zice: Cine
iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult dec't pe ,ine nu este vrednic de ,ine$ şi cine iubeşte pe
.u ori pe .ică mai mult dec't pe ,ine nu este vrednic de ,ine" (5atei !1+ '6).
Deci, este cu putinţă ca cineva să iubească cele văzute mai mult decât pe (el"*evăzut. )ucrul acesta se
poate observa, cu uşurinţă, pretutindeni. (ând, de pildă, unui om i"a murit copilul şi, în durerea lui, începesă
se certe cu Dumnezeu că i"a luat copilul, aceasta dovedeşte că, pentru acel om, copilul a fost un idol.(el mai
rău dintre toţi idolii este eul tău, adică tu însuţi. (ând nu urmăreşti decât folosul tău, interesul tăusau
plăcerea ta$ când nu trăieşti decât pentru tine însuţi, atunci tu singur îţi eşti dumnezeul tău, adică idolul
tău. (ercetează"te bine, iubite cititor, şi vezi încotro se îndreaptă mai mult gândurile tale, gri+ile tale, plăcerea
ta, inima ta, şi vei descoperi imediat cine este idolul sau idolii tăi.
'. ,+ă nu iei în deşert umele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa ne-pedepsit
pe celce va lua in deşert umele /ui".

(ând auzi rostindu"se numele unui om pe care"2 cunoşti, imediat îţi vine în minte chipul lui. Dacă este o
persoană pe care o respecţi, o iubeşti, numele ei trezeşte în tine simţăminte plăcute$ dacă, însă, nu ţii la el,
simţămintele tale vor f altele. %stfel, numele şi finţa cuiva sunt nedespărţite în mintea noastră. (inecinsteşte
pe un om cinsteşte şi numele acelui om$ cine îşi bate +oc de numele cuiva îşi bate +oc şi de cine poartă acel
nume.
/ot aşa este şi cu Dumnezeu: *umele şi ,iinţa )ui sunt una. Dacă s"ar ţine seama numai de atât: căDumnezeu
este nemărginit de mare şi prezent în orice loc, că -l le"a făcut pe toate şi le poartă de gri+ă, că -l le vede pe
toate şi le +udecă pe toate, că este sfânt şi înfricoşat, încă ar trebui ca *umele )ui să fe rostit cu teamă, cu
respect, cu recunoştinţă şi cu iubire.
Cnii evrei credincioşi din vremea de demult se temeau să rostească *umele lui Dumnezeu, ca nu cumva să")
necinstească în vreun fel$ iar un credincios de mai târziu, de câte ori rostea *umele lui Dumnezeu, îşi lua
pălăria de pe cap.
Dacă +udecăm, în lumina acestor fapte, felul cum rostesc şi folosesc oamenii de azi *umele lui Dumnezeu,ne
vom încredinţa cât de mult îl necinstesc şi") bat+ocoresc ei.
„-e mai faci3) întreabă cineva pe un cunoscut. %lavă $omnului, bine'4răspunde cel întrebat, cu toate că nici
prin minte nu"i trece să slăvească pe Dumnezeu. -l zice aşa, findcă aşa merge vorba, iar prin aceasta*umele
lui Dumnezeu este necinstit. (e ai zice când cineva ar striga întruna şi fără nici un rost numele tău.
<i"ar plăcea. (red că nu. 6ai degrabă ai zice: 5sta îşi bate 2oc de mine')
„Of, $oamne, $oamne') sau Of, Doamne, $umnezeule') sau (entru /umele lui Dumnezeu!" zice omul
la supărare, fără nici un gând la Dumnezeu şi la a+utorul )ui. *u face oare să ne întrebăm: (e caută *umele
sfânt al lui Dumnezeu în toanele păcătoase ale omului. (e are -l de"a face cu enervările şi supărările sale.
,(e $umnezeul meu') sau 0ău aşa') (cuvântul zău3 este un cuvânt vechi românesc care
înseamnăDumnezeu3: sau şi mai greu %ă mă bată $umnezeu') sau %a mă trăznească $umnezeu din
cer')şi alte +urăminte de felul acestora se rostesc fără pic de sfală sau teamă$ şi, astfel, oamenii iau pe
Dumnezeu ca martor la nimicurile lor, ba chiar la minciunile şi înşelătoriile lor.
,/u l-ar mai răbda $umnezeu') şi alte blesteme de soiul acesta umblă din gură în gură, fără ca oamenii să se
gândească cât de greu păcătuiesc prin aceasta.
(e să mai zicem de în+urăturile pe care le auzim la tot pasul din gura celor mari, ca şi a celor mici1 -le
suntaşa de murdare, încât nu se pot scrie, şi sunt aşa de răspândite, de parc"am f într"o ţară, care, mai mult
ca oricare alta, şi"a ales să bat+ocorească *umele lui Dumnezeu.
De foarte multe ori, *umele lui Dumnezeu este rostit şi chemat şi în acele lucruri curat drăceşti,
cum suntdescântecele, vră2itoria, g!icitul, spiritismul şi altele.
5ubite cititor, n"ai nimic pe cuget în această privinţă.

/. ,1du-(i aminte de ziua de odihnă, ca s-o s.n(eşti. +ă lucrezi şase zile şi să-(i %aci lucrul tău$
dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău2 să nu %aci nici o
lucrare în ea, nici tu, nici .ul tău, nici .ica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici
străinul care este în casa ta ".
% sfnţi un lucru înseamnă a"2 deosebi, a"2 pune deoparte pentru Dumnezeu. De pildă, cortul făcut de6oise şi
toate lucrurile din el se numeau sfnte sau sfnţite, findcă nu se foloseau decât pentru Dumnezeu.Dintre zilele
săptămânii, evreii sfnţeau, adică deosebeau, ziua a şaptea, numită ziua de #abat. (ei dintâi creştini au
sfnţit, adică au deosebit, ziua întâi a săptămânii, zi în care a înviat Domnul (ristos şi în care #"a pogorât
Duhul #fânt. %ceastă zi este duminica, cuvânt care înseamnă ziua $omnului). %i sfnţit tu această zi.
Dar, mai întâi, cum s"ar putea ea sfnţi. 5ată cum: cercetând atent şi cu multă seriozitate #fânta #criptură,ca
să capeţi din ea lumină şi hrană pentru su4etul tău$ stăruind mai mult în rugăciune$ ascultând
lămurireacuvintelor lui Dumnezeu, împreună cu cei ce au aceeaşi dorinţă şi cu care te simţi una$ vizitând un
bolnav sau un sărac, căruia să"i duci mângâierile cu care tu însuţi ai fost mângâiat, precum şi lumina de sus,
de care ai avut tu însuţi parte$ vizitând pe cineva, o rudă, un prieten, sau primind pe cine vine să te viziteze$
ocupându"te, mai de aproape, de copii, cărora să le faci parte de clipe sfnte şi plăcute$ şi toate acestea
făcute aşa, încât, seara, să poţi zice: $oamne, î"i mul"umesc că mi-ai dat o astfel de zi. 5stăzi am fost mai
aproape de Tine şi, prin aceasta, ai făcut mult bine su#etului meu).
Dar cine se mai gândeşte, astăzi, la astfel de lucruri. (e au făcut oamenii din ziua Domnului.1 Dintr"o zi care
ar f trebuit să fe consacrată în totul pentru Dumnezeu, oamenii au făcut o zi pentru Diavolul şi pentru păcat.
în adevăr, dacă ar f zis Dumnezeu: 'ase zile să lucrezi, iar în a şaptea să"ţi faci de cap3, tot n"ar f fost o mai
mare bătaie de +oc ca în ziua de astăzi. &entru cei mai mulţi, duminica înseamnă trândăvie şi petreceri. 'i de
ar f numai atât1 (hefuri, beţii, certuri, bătăi, omoruri, risipă, +ocuri de cărţi, dansuri, serate, baluri, curvii,
dezmăţ şi altele, mai mult duminica se fac. Cnii muncesc din greu o săptămână întreagă şiabia aşteaptă să"şi
ia plata, pentru ca apoi, duminica, să intre în cârciumă şi să nu mai iasă de acolo până nu şi"au băut şi banii şi
minţile$ iar a doua zi, luni, n"au nici o plăcere de muncă, pentru că mintea le este tulburată, capul greu şi
trupul otrăvit de băutură. (asa le este ca vai de ea: certuri şi neînţelegeri, în+urături şi bătăi, lipsă şi amar.
(opiii văd în părinţi pilde rele şi astfel li se pregăteşte un viitor nenorocit. u pot să văd nele&iuirea
unită cu sărbătoarea", 4ice 2umne4eu prin proorocul %saia (!+ !').

%lţii lucrează duminica, tot aşa ca şi în celelalte zile ale săptămânii. De aceea, nu greşim când spunem că
această zi, în loc să fe o zi de odihnă trupească şi de binecuvântare su4etească, este, pentru cei mai mulţi, o
zi de păcat, de ruşine şi de pierzare. 5n această zi se fac mai multe păcate ca în oricare altă zi dinsăptămână.
%cum, răspunde cinstit, iubite cititor, te"ai gândit tu vreodată aşa cum se cuvine la aceste lucruri. %i sfnţit tu
această zi. Dotărât că nu. (um aveai să sfnţeşti în chip deosebit o zi din săptămână, când şi în celelalte zile
ale săptămânii numai la sfnţenie nu te"ai gândit.
7. ,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta..."
% cinsti pe părinţi înseamnă a"i respecta, a"i asculta, a le f supus, a"i a+uta, a le slu+i, a"i preţui, a"i iubi.
%i ascultat tu totdeauna pe părinţii tăi. *u i"ai supărat niciodată. *iciodată. %du"ţi aminte de câte ori le"ai
fost nesupus, de câte ori le"ai întors vorba, de câte ori i"ai amărât cu încăpăţânarea şi îndărătnicia ta, de câte
ori i"ai făcut să suspine şi să verse lacrimi din pricina ta, de câte ori i"ai dispreţuit în inima ta socotindu"
i învec!i"i)şi fără pricepere$ poate că le"ai dorit şi moartea, ca să intri mai repede în moştenire$ poate că ai
ridicat mâna asupra lor ca să"i loveşti, poate că i"ai şi lovit$ poate că i"ai blestemat în faţă sau după ce
au murit$ poate că i"ai lăsat să ducă lipsă, când ai f putut să le vii în a+utor$ poate că i"ai amărât până într"
atât, încât cu durere le"ai pogorât în mormânt perii lor albi. în #fânta #criptură se spune că cine va
blestema sau va vorbi de rău pe tatăl sau pe mama sa, ori îi va lovi, să fe pedepsit cu moartea =-9od 72: 2@ "
2E$ 6atei 2@: F:. /ot acolo se mai spune: (e oc!iul care îşi bate 2oc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea
de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur, =&roverbe A8: 2E:.
Dar dacă părin"ii înşişi se fac nerespectati de copiii lor3), va zice cineva. %h, aceasta este o
întrebaredureroasă1 %m f vrut mai bine s"o ocolim, dar trebuie să spunem adevărul. Din nenorocire, mulţi
părinţi sefac nerespectaţi de copiii lor. (ând tatăl este un beţiv, care de atâtea ori vine acasă pe două cărări
şi începesă vorbească prostii, să în+ure, să se ia la ceartă cu soţia şi s"o bată$ sau când este un hoţ, ori un
uşuratic şi un stricat, ori iute la mânie şi năbădăios, ori un bat+ocoritor şi fără temere de Dumnezeu$ sau când
blesteamă şi îşi drăcuieşte copiii " ce se va alege de cinstirea la care are drept din partea copiilor lui. (ând
copiii nu văd în casa părinţilor lor decât certuri şi neînţelegeri, când tatăl zice una şi mama zice alta, când
unul caută să"şi pedepsească copilul, iar celălalt îi ţine parte, când părinţii înşişi îi învaţă pe copii să mintă, să
în+ure, să fure " ce respect să mai aibă copiii faţă de astfel de părinţi. ?ai de copiii care au astfel de părinţi şi
vai de părinţii care dau astfel de e9emple copiilor lor1
#unt datori copiii să cinstească şi să asculte astfel de părinţi. Da. #fânta #criptură nu scoate pe copii desub
ascultarea părinţilor decât numai într"un singur caz: când părinţii le"ar cere ceva împotriva voii lui
Dumnezeu. %e poate aşa ceva3), te întrebi tu mirat. Da, se poate, findcă, dacă nu s"ar putea, n"ar scrie
în#criptură: Copii, asculta(i în Domnul de părin(ii voştri"(Efeseni 8+ !)9 sau şi mai tare+ ,u vă
lua(i după r'nduielile părin(ilor voştri, nu (ine(i obiceiurile lor şi nu vă spurca(i cu idolii lor. !u
sunt Domnul, Dumnezeul vostru$ umbla(i întocmai după r'nduielile ,ele, păzi(i poruncile ,ele şi
împlini(i-le" )!zechiel $1+ !0 - !.).
Deci, numai în cazul când, din nenorocire, părintele ar cere copilului ceva împotriva voii lui Dumnezeu,copilul
nu este dator să asculte$ altfel, cinstire şi ascultare în toate lucrurile =(oloseni A: 78:.
(ât de însemnată este porunca de a cinsti pe părinţi, tot #fânta #criptură ne arată, căci, dată în
întregime,porunca sună aşa: -insteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să "i se lungească zilele în "ara
pe care"i-o dă $omnul, $umnezeul tău). %şa s"a spus evreilor, cărora li s"a dat )egea. în *oul /estament, însă,
porunca sună aşa: +ă cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta - este cea dint'i poruncă înso(ită de
o%ă&ăduin(ă - ca să .i %ericit şi să trăieşti multă vreme pe păm'nt' (Efeseni 8+ $ - ').
(e zici de aceasta, iubite cititor. %i împlinit tu această poruncă faţă de părinţii tăi. &oate că eşti cu ei sau
poate că eşti departe de ei$ poate că ei trăiesc sau poate că au murit. *"ai nici o părere de rău în inima ta, din
pricina purtării tale faţă de ei. *u cumva zici câteodată în gândul tău: $acă aş putea să mai &u odată copil
în casa părin"ilor mei, altfel m-aş purta)' Dacă te vei cerceta cum se cuvine, vei vedea că nici această
poruncă n"ai împlinit"o.
8. ,+ă nu ucizi."
(itind această poruncă, poate că răsu4i uşurat şi"ţi zici în mintea ta: /-am omorât pe nimeni. 6n
privin"aaceasta, nu mă simt vinovat cu nimic). Dar nu te grăbi să zici aşa. %scultă mai întâi lămuririle care
urmeazăşi după aceea vei vorbi.
6ai întâi trebuie să recunoaştem, cu durere, că crimele se tot înmulţesc. &e zi ce trece, o viaţă de om parcă
înseamnă tot mai puţin.
0moară hoţul care intră în casă cu gând să fure$ când vede că e gata să fe prins, acesta loveşte şi ucide.
0moară un om pe altul, căruia de multă vreme îi poartă în su4et ură şi gând de răzbunare.
0moară mâniosul, care, în furia lui turbată, e în stare să facă orice.
0moară beţivul pe tovarăşul lui de băutură, cu care se ia la ceartă din te miri ce.
0moară chiar tatăl pe feciorul său, feciorul pe părintele său, ca să intre mai curând în stăpânirea averii.
0moară soţul pe soţie şi soţia pe soţ, fe din gelozie, fe din pricina neînţelegerilor, fe ca să se
desfacălegătura căsniciei şi să trăiască cu cine"i place.
0moară doctorul şi moaşa care se ocupă cu avorturi. 0moară femeia însărcinată care face ce face ca
săavorteze.
Dar, omor nu este numai ceea ce se înţelege, de obicei, prin acest cuvânt, ci şi tot ce poate să ducă la omor
sau numai să scurteze viaţa cuiva. (ând cel bolnav de vreo boală molipsitoare nu se fereşte de cei din +ur
care se îmbolnăvesc şi mor, oare n"are el nici o vină. #unt bărbaţi care îşi îmbolnăvesc soţiile de boli venerice
şi, astfel, unele dintre ele rămân suferinde toată viaţa. %stfel de bărbaţi n"au ei, oare, nici o vină.
0morul se poate săvârşi şi cu vorba. oartea şi via"a sunt în puterea limbii), spune #fânta
#criptură=&roverbe 2G: 72:. (uvintele grele sunt ca nişte cuţite ascuţite, care intra adânc în inimă.
(ine ponegreşte numele bun al cuiva, prin vorbiri de rău în dos, adesea îi sapă groapa. (ine scrie sau
spune lucruri prin care se nimiceşte temerea de Dumnezeu, deschide, în su4ete, drum pentru intrarea multor
păcate, care duc pe oameni la pierzare.
Cn tânăr a venit, odată, la un poet şi i"a zis: -am luat după căr"ile dumneavoastră şi mi-am dat frâu slobod
tuturor patimilor, ca să a2ung la fericirea făgăduită în căr"ile acelea; dar, în loc de fericire, iată-mă nenorocit,
cu sănătatea pierdută pentru totdeauna şi cu su#etul c!inuit). 1-e-mi pasă mie')i"a răspuns poetul şi 2"
a alungat din faţa lui.
/e îngrozeşti, când te gândeşti la mulţimea cărţilor rele şi la prăpădul care se face în su4ete, prin ele.
*u este nevoie să f a+uns la faptă ca să fi socotit ucigaş$ este destul să urăşti pe cineva, şi Dumnezeu
tesocoteşte vinovat de ucidere. 5ată ce scrie apostolul 5oan: Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş) =2
5oan A: 2@:.
Cra este sămânţa dinăuntru a uciderii$ iar uciderea este, de cele mai multe ori, înfăptuirea unui gând deură.
Dumnezeu #e uită la inimă şi vede acolo ura, acea rădăcină otrăvită, din care ies roadele otrăvitoare ale
uciderii.
-ste locul aici sa amintim şi de sinucidere, adică fapta cutremurătoare prin care omul îşi pune capăt zilelor.
?iaţa este de la Dumnezeu şi tot -l are dreptul să o ia când vrea. (ine îşi ia singur viaţa păcătuieşte grozav
împotriva lui Dumnezeu. 'i, totuşi, aproape nu este zi, în care presa să nu ne aducă la cunoştinţă alte şi alte
sinucideri.
Cnul îşi pune capăt zilelor, pentru că s"a certat cu soţia$ altul, pentru că 2"a persecutat şeful$ şcolarul, pentru
că se crede nedreptăţit de vreun profesor$ fata, pentru că nu i s"a dat voie să se mărite cu cine vrea ea$ altul,,
pentru că i"a murit soţia şi a rămas singur pe lume$ altul, pentru că zace de vreo boală fără leac$ ş.a.m.d.
#ă te mai întreb acum, iubite cititor, dacă nu te"ai făcut vinovat cu ceva din toate acestea. întreabă"te mai
bine singur şi"ţi răspunde. *umai atât aş vrea să adaug: *"ai urât, niciodată, pe nimeni încât să"i f doritchiar
moartea. *u te"ai certat niciodată cu nimeni.
&oate chiar în clipa aceasta, îţi aduci aminte de cutare persoană cu care nu vorbeşti de ani de zile. &rivită în
lumina lui Dumnezeu, aceasta este ucidere, să ştii, cu toate că ţi se pare prea de tot.
După aceste lămuriri, ai mai putea oare să spui, că, în ce priveşte uciderea, nu te ştii vinovat cu nimic. ,ii
serios şi sincer1
6. ,+ă nu preacurveşti..."
(ine nu vede că destrăbălarea merge mereu crescând. 'i nu este de mirare. (ând omul a+unge ca nici de
Dumnezeu să nu se mai teamă şi nici de om să nu se mai ruşineze, ce să"2 mai oprească de la păcat . %tât
de +os am căzut încât ferirea de desfrânare este luată în râs şi socotită ca o lipsă de bărbăţie. ?orba care se
aude aşa de des: este t'năr, să-şi petreacă') nu înseamnă altceva decât o încuviinţare, dată pe faţă,
pentru săvârşirea păcatului desfrânării. (âţi tineri mai intră astăzi în căsătorie, neîntinaţi în trupurile şi
încugetele lor. (âţi îşi mai aduc aminte de vorba apostolului &avel către /imotei: 3u&i de po%tele
tinere(ii"' (âţi mai vor să ştie că tovărăşiile rele strică obiceiurile bune"!
'i, după ce că omul este pornit spre păcat, având în el o fre păcătoasă şi stricată, mai vin şi din afară tot
soiul de aţâţări. (ărţile rele =romane proaste:, în care păcatul desfrânării este zugrăvit aproape fără perdea şi
făcut atrăgător, sunt foarte răspândite şi foarte mult căutate. /ablouri înfăţişând trupuri goale de femei, se
găsesc în foarte multe case, chiar ale unor oameni care se cred serioşi. (ântecele insu4ate de păcatul
desfrânarii, teatre, cinematografe, moda feminină, cu braţele goale şi rochii foarte scurte, toate acestea sunt
o dovadă că ruşinea piere şi su4etele a+ung tot mai neserioase. Hătrânii se iau la întrecere cu tinerii, în glume
porcoase şi în vorbe cu două înţelesuri$ până şi copiii au a+uns să vorbească între ei ce nu trebuie să
vorbească. ,emeile care îşi vând trupul pe bani pentru desfrânare sunt tot mai multe. Hărbaţi însuraţi,
oameni cu neveste şi copii, trăiesc în nelegiuire cu alte femei şi nu le este ruşine. ,emei măritate îşi înşală
bărbaţii, şi, totuşi, se cred femei cumsecade.
(âte lucruri scârboase se fac de către tineri în cazărmi şi internate şi oriunde sunt mai mulţi la un loc1 De
asemenea şi de către fete. &ăcatul este grozav de molipsitor şi se răspândeşte cu iuţeală mare. Iăul de care
vorbim este atât de scârbos, că nu se poate spune în cuvinte. Căci este ruşine numai să spunem ce%ac
ei în ascuns", scrie apostolul -avel (Efeseni 7+ !$).
'i totuşi, păcatele ascunse nu rămân mereu ascunse, căci dacă vei intra într"un spital de neuropsihiatrie,
veivedea cu ochii unele din urmările acestor păcate ascunse. (âţi copii se nasc în trupurile lor cu suferinţe
care, pentru cei ce le cunosc, sunt tot atâtea glasuri care strigă: Tata a păcătuit, iar eu port în trupul meu
păcatul lui').
?echile oraşe #odoma şi Jomora au pierit într"un chip groaznic, din pricina unui păcat scârbos, care se
încuibase în ele$ şi au rămas ca pilde, arătând că Dumnezeu pedepseşte cu toată asprimea astfel de păcate.
(hiar numai gândul păcătos este privit ca păcat. Domnul 5sus (ristos zice: Oricine se uită la o femeie, ca s-o
poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui 3=6atei @: 7G:. Dacă numai privirea şi gândul păcătos te pătează,
atunci cine mai poate să spună că a rămas neîntinat de acest păcat.
!nfăţişăm noi lucrurile prea în negru. *icidecum. Iăul întrece orice închipuire.
0. ,+ă nu %uri."
0ricine ştie că a fura înseamnă a te face stăpân pe lucrul altuia, fe mare, fe mic. % fura un leu sau a fura o
mie de lei, înaintea lui Dumnezeu, tot furt se cheamă.
'i cât se mai fură1 #e fură în afaceri, se fură în negustorie, se fură în tren, se fură în câmp, se fură înpădure,
se fură în piaţă, se fură în casă, se fură în bucătărie, pretutindeni se fură. ,,De la cel mai mic p'nă la cel
mai mare, to(i sunt lacomi de c'şti&$ de la prooroc p'nă la preot, to(i înşală", scrie
proorocul 5eremia =>: 2A:. #ilinţa ce şi"o dau cei ce fură este numai să nu fe prinşi. 'i dacă, prin furt şi
înşelătorie, au izbutit să"şi facă avere, oamenii socotesc aceasta drept o fală şi o laudă pentru ei$ iar cei ce nu
pot, sau nu vor să facă la fel, sunt numiţi proşti. De aici şi vorba neghioabă că omul cinstit este un
prost). %şa am a+uns la starea pe care proorocul 5saia o plângea cu atâta durere: 4ai de cei ce numesc
răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau
amărăciunea în loc de dulcea(ă, şi dulcea(a în loc de amărăciune!"
(7+$1).
!nclinaţia spre acest păcat se arată la om încă de mic copil. Hăieţii îşi fură +ucăriile unii altora, fetiţele, cârpele
de +oc şi păpuşile$ din casă, fură dulciuri şi bani$ la şcoală, fură stilouri, creioane, caiete. *imicuri),va zice
cineva. Da. nimicuri " răspundem noi " dar de la cele mici se a+unge la cele mari. *u valoarealucrului furat, ci
furtul însuşi, iată ce este păcat. #ă dăm, însă, unele e9emple de furturi, peste care oameniitrec de obicei.
(ând, din greşeală, ţi s"a dat un rest mai mare şi tu ai băgat de seamă, dar nu l"ai înapoiat, ai furat.
(ând ai văzut că vânzătorul s"a înşelat la socoteală, şi tu ai tăcut, ca să plăteşti mai puţin, ai furat.
(ând ai călătorit în tren sau în tramvai, fără bilet, sau ai plătit mai puţin decât se cuvenea, ai furat.
(ând ai cumpărat ceva pentru cineva şi ai spus că ai plătit mai mult decât ai plătit, ai furat.
%deseori tutorii fură din. averea orfanilor$ ei se îmbogăţesc, iar orfanii sunt lăsaţi săraci.
(ine înşală la cântar fură.
(ine amestecă marfa sau oferă o marfa mai proastă drept una bună şi încasează cât pentru cea bună,
fură.(ine cumpără lucruri de furat fură.
)ăptarul şi lăptăreasa, care pun apă în lapte, fură, pentru că iau bani pe apă, care nu"i costă nimic.
(roitorul, care opreşte din stofa ce i s"a adus s"o lucreze, fură.
,uncţionarul, care duce acasă, de la birou, hârtie, peniţe, plicuri, creioane, fură.
)ucrătorul, care ia, de unde lucrează, scule sau material, fură.
0mul plătit cu ziua sau funcţionarul, care, când nu este supravegheat, stă degeaba, în timpul în care artrebui
să lucreze, fură.
'colarul, care copiază la lucrarea scrisa, înşală şi fură.
(ine se împrumută, şi nu mai dă înapoi ce a împrumutat, fură.
(ine dă bani cu dobândă mare fură.
&atronul, care nu plăteşte cinstit pe lucrători, sau opreşte leafa muncitorilor, fură.
(ine trece pe lângă ogorul sau prin ogorul altuia şi ia de acolo un porumb, o păstaie de fasole, un dovleac, un
snop de grâu, o furcă de fân, fură.
(ine îşi paşte vitele în iarba altuia, cine intra cu coasa în cositura altuia, fură.
(ine închide pasărea altuia, şi. neauzind pe nimeni că întreabă de ea, o opreşte pentru sine, fură.
%h, despre câţi oameni se poate spune ce scria proorocul 0sea: 0ilnic măreşte minciuna şi înşelătoria!"
)562 !).
„ 7ai de cel ce strânge c'şti&uri nele&iuite pentru casa lui *...8 -ăci piatra din mi#locul zidului
stri&ă, şi lemnul, care leagă &rinda, îi răspunde", scrie proorocul Dabacuc =7: B, 22:.
(e zici tu, iubite cititor, de toate acestea. *"ai nimic pe cuget. %verea pe care ai strâns"o n"are nimicnecurat
în ea. *"ai tu nimic, obţinut prin furt, în curtea ta, în podul casei tale, în grădina ta, în apartamentul tău.
îmbrăcămintea de pe tine îţi aparţine cu adevărat. 5ntre banii tăi, nu sunt oare şi bani de"ai altuia.
-ste de prisos să tăgăduieşti cu uşurătate. /ăgăduirea ta nu schimbă deloc lucrurile. -ste mult mai înţelept
din partea ta să te cercetezi bine şi să"ţi recunoşti vina.
.. ,+ă nu mărturiseşti str'mb împotriva aproapelui tău$"
%cesta este acelaşi lucru cu a zice: să nu minţi pe aproapele tău. (ine este serios ede că minciuna este între
cele dintâi păcate, care se arată la om. De la doi"trei ani, copilul începe să mintă, dându"şi seama că minte$
şi, cu cât creşte, cu atât minte mai mult. 'i, deoarece toţi oamenii mint, minciuna a a+uns ceva obişnuit, aşa
că nici nu mai este socotită ca păcat. Ha încă unii nu se sfesc să spună că, fără minciună, nici nu sepoate
trăi. *u e adevărat. Dar, chiar dacă ar f aşa, aceasta nu face din minciună ceva îngăduit$ minciunatot
minciună rămâne, adică tot păcat.
Domnul (ristos spune că Diavolul este tatăl minciunii =5oan G: FF:. -l, Diavolul, a venit cu minciuni la %dam
şi -va, când i"a înşelat şi i"a făcut să păcătuiasca. /oţi oamenii sunt nişte mincinoşi, aşa spune #fânta
#criptură =Iomani A: F:$ iar cine ar îndrăzni să spună că el n"a minţit niciodată, tocmai atunci spune cea mai
mare minciună.
#e spun minciuni în politică, se spun minciuni în ziare, în cărţi, în magazine, în tribunale. Dar, unde nu se
minte.
&ărinţii mint pe copii cu basme cu 6oş (răciun, care le aduce daruri$ cu sperietori, ca să"i facă să tacă din
gură când plâng = 7ine moşul',8; îi învaţă, apoi, cum să mintă când îi trimit la şcoală cu lecţiile nescrisesau
neînvăţate.
)a rândul lor, copiii îi mint şi ei pe părinţi: ba că"i doare capul, când nu vor să se ducă la şcoală$ ba că n"
au luat ei cutare lucru, când ei l"au luat$ ba că n"au spart ei un vas sau un pahar, când ei l"au spart$ ba că n"
au pierdut ei cutare lucru, când ei l"au pierdut.
Directorii impun funcţionarilor să mintă, când le cer să spună, dacă sunt căutaţi la telefon, că nu sunt în birou.
)ucrătorii îi mint şi mai mult pe patronii lor. *egustorii mint, findcă altfel li se pare că ar rămânea cu marfa
nevândută.
(a să scape din încurcături, omul ticluieşte minciuna şi apoi zice: -e era să fac 3 /-am avut încotro, a trebuit
să mint).
0amenii mint şi findcă s"au obişnuit să mintă.
6int apoi, din pricină că aşa este moda: să mintă. îmi pare bine că te-am cunoscut'), zice câte
cinevapersoanei pe care a cunoscut"o pentru întâia oară, cu toate că numai bine nu i"a părut.
6int bogaţii care vor să pară săraci şi mint şi săracii, care vor să pară bogaţi.
6int linguşitorii pe aceia de la care aşteaptă ceva.
6int cei ce e9agerează lucrurile.
% spune lucrurile numai pe +umătate este adesea o minciună.
Cnii mint pentru că se tem de oameni, alţii ca să facă unora pe plac.
/ot aşa, unii mint în serios, alţii mint în glumă.
6int cei ce nu spun e9act cum s"au petrecut lucrurile şi mint şi cei ce nu redau e9act vorba sau gândul altuia.
6int doctorii şi cei ai casei pe bolnav, ca să"2 îmbărbăteze.
6int cei ce răspândesc zvonuri neîntemeiate.
6int adeseori cei ce vorbesc de rău pe alţii, în dos. #e spune mai ales despre femei, că vorbesc întotdeauna
de rău pe cineva care nu e de faţă.
Kudecata greşită pe care şi"au fâcut"o oamenii despre minciună este o dovadă a minţii lor stricate. ?orbaeste,
ce zice Dumnezeu despre3minciună.
„7ase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte îi sunt ur'te2 ochii tru%aşi, limba mincinoasă, m'inile
care varsă s'n&e nevinovat, inima care urzeşte planuri nele&iuite, picioarele care alear&ă repede
la rău, martorul mincinos care spune minciuni şi cel ce st'rneşte certuri între %ra(i",spune :fânta
:criptură (-roverbe 8+ !8-!.).
#ă mai adaug alte două locuri din ultima carte a #cripturii, din %pocalipsă. C't despre %ricoşi, necre-
dincioşi, sc'rboşi, uci&aşi, curvari, vră#itori, închinătorii la idoli şi to(i mincinoşii, partea lor este
în iazul care arde cu %oc şi cu pucioasă" ($!+ 0)
,1%ară (din cetatea de sus, deci în osândă) sunt c'inii )adică, oameni care ,latră împotriva lui
2umne4eu şi a credincioşilor "ui), vră#itorii, curvarii, uci&aşii, închinătorii la idoli şi oricine
iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună" ($$+ !7).
#ă te mai întreb acum, iubite cititor, dacă ai minţit vreodată. %r f de prisos, findcă este sigur că ai minţitde
nenumărate ori. /e îndemn, însă, să nu consideri minciuna ca o nimica toată, ci să o socoteşti aşa cum o
socoteşte Dumnezeu în #fânta #criptură. -l o pune în rândul celor mai grele păcate. (ând eşti în faţa
+udecătorului, n"are nici o însemnătate cum socoteşti tu fapta pentru care eşti +udecat, ci cum o socoteşte
el, +udecătorul. (iteşte şi reciteşte locurile din #criptură, amintite mai sus. Dacă vei f sincer, te vei cutremura
şi vei zice: +ste îngrozitor' /iciodată n-am văzut lucrurile în felul acesta'). 5ar eu adaug: Da, esteîngrozitor1
,ace să ne cutremurăm până"n adâncul finţei noastre. Iecunoaşte, deci, că ai călcat şi aceastăporuncă.
!1. ,+ă nu po%teşti casa aproapelui tău$ să nu po%teşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui,nici
roaba lui, nici boul lui, nici mă&arul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău "
&orunca aceasta ne vorbeşte de pofta dinăuntru, de pofta păcătoasă, care ia naştere înăuntru şi care, dacă nu
este ucisă acolo, devine păcatul făptuit.
%ş vrea acum să întreb pe cititorul sincer: *"ai văzut la altul vreun lucru şi ţi"a părut rău că acela are acel
lucru, şi tu nu"2 ai. *"ai zis niciodată despre nimeni: $e ce lui îi merge bine, şi mie nu3 $e ce el are şi cu
nu3). /recând pe lângă vreo casă, nu ţi"ai zis cumva în gând: O, de-ar & a mea casa asta'). *"a fost nimeni
de care să"ţi f părut bine că i s"a întâmplat un rău sau să"ţi f părut rău că toate îi merg bine. *u te grăbi să
zici nu31
#ă ne închipuim că doi prieteni +oacă la loterie. ,iind împreună, iată că unuia din ei i se aduce la cunoştinţă că
a câştigat lozul cel mare. (are este cel dintâi gând care"i vine celuilalt în minte. *egreşit un gând de
pizma. $e ce să câştige el, şi nu eu, care am atâta nevoie de bani 3). (u ce ochi se uită o femeie la alta pe
care o vede mai bine îmbrăcată decât ea. (ând este sărac, omul se uită cu pizmă la averea bogatului$
iar bogatul se uită cu +ind la pofta de mâncare şi la somnul liniştit al săracului. (e pizmă şi ce ură sunt adesea
între şcolari: care să fe mai întâi1 (e pizmă şi ce ură sunt adesea între fraţi1 5osif a fost pizmuit de fraţii săi.
*ici nu s"a răcit bine mortul, şi lucrurile din casă încep să dispară$ şi nici n"a fost îngropat, că şi începcerturile
pentru moştenire. 5ar la împărţirea moştenirii, fecare zice despre celălalt: $e ce să ia el asta, şi
nueu3). Jâlceava, ceartă, procese, care durează ani de zile, provin adesea de pe urma moştenirilor.
6ultora dintre bolnavi le pare rău că alţii sunt sănătoşi1
%deseori, până şi viaţa altuia este pizmuită. (ăci dacă, de pildă, cuiva i"a murit cineva scump şi drag şi,
îndurerat cum este, îşi aruncă ochii şi vede pe un om sărac, gol şi fără nici un căpătâi, nu e de mirare săzică
atunci: 9ite, p-ăsta nu-0 ia $umnezeu, dar pe al meu mi 0-a luat').
(âţi patroni nu pizmuiesc pe alţii, pentru că au lucrători mai buni decât ei1 /alente, frumuseţe, avere, vază,
toate acestea sunt pizmuite. 0mul este o finţă pizmaşă, mult mai pizmaşă decât ne închipuim noi.
Dar tu, iubite cititor, n"ai pizmuit niciodată pe nimeni, pentru nimic.
5ată oglinda de care"ţi vorbeam mai înainte. %ş f putut să nu mă opresc asupra acestor lucruri, ci să mă
mulţumesc doar să spun că orice om este păcătos şi să trec apoi mai departe.
%şa aş f procedat, dacă n"aş f avut a face cu multe su4ete, care erau gata să spună: $a, suntem cu
to"iinişte păcătoşi,, însă când li se cerea să zică: +u sunt un păcătos, atunci nu le venea bine, întorceau
vorba şi spuneau, cum se spune de obicei: /-am omorât pe nimeni, n-am spart casa nimănui, nu m-am
bucurat de averea altuia... :ac bine pe cât pot, mă înc!in, postesc adeseori...). (ine a citit, însă, cu luare"
aminte cele cuprinse în rândurile acestea, vede, aşa cred, ce mincinoasă şi amăgitoare este această vorbă şi
n"o va mai spune niciodată şi nici de la altul n"o va mai suferi.
'i nu uita, iubite cititor, că lămuririle şi întrebările de până aici sunt ale unui om, care spune şi el atât câtse
pricepe şi cât poate să spună într"o carte ca aceasta. (e va f, însă, când toate păcatele îţi vor f puse în faţă.
=&salmul @8: 72:.
/recând de la o poruncă la alta, ai auzit în tine glasuri de învinuire: ,$a, aşa este' 5şa ai făcut tu, aşa ai vorbit
tu, aşa ai gândit tu' 5cesta eşti c!iar tu'). /e"au trecut, poate, sudorile$ ai suspinat şi ai gemutînăuntrul tău, şi
ţi"ai stăpânit lacrimile, ca să nu plângi. &oate chiar ai şi plâns. Cn for a străbătut întreaga ta finţă şi te"au
cuprins groaza şi deznăde+dea.
%i mai auzit, e drept, şi alte glasuri, care îţi spuneau: (oate că n-o & tocmai aşa. + prea de tot să &e c!iar
aşa). Dar adevărul a biruit, cugetul tău a trecut de partea adevărului şi acum pe drept eşti îngrozit şitremuri.
5n deznăde+dea ta, îţi zici: 5poi dacă aşa stau lucrurile, atunci nici un om nu este fără păcat;atunci suntem
cu to"ii nişte păcătoşi pierdu"i). Dacă ai a+uns la această încredinţare, ai a+uns unde trebuie./ot aşa spune şi
#fânta #criptură: To"i au păcătuit) =Iomani A: 7A:, /u este nici un om nepri!ănit *drept8, nici unul
măcar) =Iomani A: 28:. (e rău mi"ar părea, însă, dacă vreunul din cititori ar f un om uşuratic şi nepăsător,
care să nu simtă străşnicia biciului de foc al )egii şi care să zică mereu, cum zic atâţia alţii: + drept. (ăcătoşi
suntem cu to"ii. 5şa este omul şi aşa va &. /-o să &m noi mai altfel decât toată lumea). %h, ce
înspăimântătoare este această nepăsare1 (ât de nedrept este omul faţă de su4etul său1 Dacă ar f bolnav de
cancer sau de plămâni sau de altă boală grea, ar mai zice oare cu tot atâta nepăsare:$a, sunt bolnav de
cancer, de plămâni. 5şa este soarta mea. -e să-i faci3) #au ar spune aceste cuvinte cu amară durere şi
îngri+orare. 'i bagă de seamă că atunci când este vorba de păcat, este vorba de ceva mult mai rău decât
boala de plămâni şi decât cancerul, pentru că aceste boli se sfârşesc odată, şi trupul, pe care"2 doboară ele,
merge în pământ, pe când păcatul are urmări veşnice.
%+unşi aici, e nevoie să clarifcăm încă două lucruri: Ce este păcatul? şi cum trebuie privit păcatul?
-ăcatul este mai întâi de toate o neascultare faţă de voia lui 2umne4eu şi o răzvrătireîmpotriva
lui 2umne4eu. #tăruind în răzvrătire şi în neascultare faţă de Dumnezeu, omul se înstrăinează de Liditorul
său şi sfârşeşte prin a") tăgădui.
)ipsind pe om de legătura cu Dumnezeu, păcatul îi ia omului tot ce"i este mai de folos şi are ca urmare numai
nenorociri. /oate relele câte sunt pe pământ din păcat se trag, iar 5adul, tot păcatul 2"a deschis.#u4etul s"ar
putea asemăna cu o bucată de mătase albă, pe care ţi"a dat"o cineva în păstrare. După un timp, ţi"o cere
înapoi. Dar tu, în loc să i"o înapoiezi aşa cum ţi"a dat"o, albă şi curată, i"o aduci plină de pete de grăsime, de
păcură şi de alte murdării. (e"ţi va zice atunci cel care ţi"a dat"o şi o vede în halul"acesta. ;ine, aşa "i-am
dat-o3 -u pete3 -e să mai fac acum cu Dumnezeu şi să aibă parte de legătura cu -l, ar trebui să fe fără nici o
pată, adică fără nici un păcat. Dumnezeu este lumină, este sfnţenie şi nimic necurat nu se poate apropia de
-l$ deci, orice su4et pătat de ea 3 /u-mi mai este de nici un folos'). %şa este şi cu su4etul omenesc: ca să se
poată apropia de păcate nu se poate apropia de Dumnezeu, ci este alungat de la -l.
&oate te vei întreba: -!iar dacă a făcut păcate pu"ine3
Da, chiar şi atunci. într"adevăr, dacă ai vedea pe un om foarte bine îmbrăcat, dar, apropiindu"te de el, ai zări
ceva murdar, umblându"i pe guler, spune"mi ce s"ar mai alege de înfăţişarea lui. 0 singură insectă murdară
te"ar face să"2 priveşti cu scârbă.
;n sin#ur păcat pătea4ă su3etul omului în aşa fel, încât 2umne4eu nu-<i mai #ăseşte plăcerea în
el, ci îşi întoarce faţa de la el. %dam şi -va câte păcate au făcut. Cnul singur, dar cu ce grozave urmări1
%lungaţi de la ,aţa lui Dumnezeu, ei au a+uns părinţii neamului omenesc, căzut şi păcătos. (e să mai zicem
noi de sumedenia de păcate pe care le"am făcut unul după altul. #tarea noastră este cum nu se poate mai
rea. #ă nu ne amăgim cu închipuiri deşarte. #untem nişte păcătoşi pierduţi, vrednici să fm aruncaţi în osânda
5adului. %cesta este adevărul.
-ste fresc, aşadar, să te întrebi: Ce-i de %ăcut?
2acă ţii la su3etul tău şi dacă te #ândeşti la soarta ta veşnică, trebuie să ieşi cu orice chip din
starea de păcat în care te #ăseşti. Dar cum. #ă nu mai faci păcatele pe care le"ai făcut până acum şi să
te fereşti de tot ce ai văzut că este rău. ,rumos, foarte frumos1 (e te faci însă cu păcatele pe care le"ai
săvârşit de+a până acum. (ăci dacă te"ai văzut murdar pe mâini sau pe faţă, cel dintâi lucru pe care îl faci nu
este să zici că n"ai să te mai murdăreşti, ci să te speli. 2e aceea, dacă te-ai vă4ut păcătos, cel dintâi
lucru este să scapi de păcatele pe care le-ai făcut, şi după aceea să ve4i cum ai să trăieşti.
Dacă, pentru acest lucru, te vei îndrepta spre oameni ca să le ceri sfatul, ei te vor învăţa după cum sepricep
şi cum au apucat. îţi vor spune să te rogi, să mergi la biserică, să dai acolo daruri, să faci milostenii,să
posteşti, să te spovedeşti, să te împărtăşeşti... 'i, dacă ai întreba pe cineva care a făcut toate acestea:+i,
acum ai păcatele iertate 3) ţi"ar răspunde: /u ştiu. $umnezeu ştie'), ,, 5tunci pentru ce ai făcut
toateacestea 3/u ca să cape"i iertare3),le-am făcut, pentru că aşa am apucat şi aşa mi s-a spus că este bine
să fac, dar nu ştiu dacă sunt iertat).
Mntr"adevăr, pe calea aceasta =a celor pe care poate să le facă omul: nu este nici o speranţă de iertare. 'itot
atât de adevărat este că, prin puterea sa, omul nu poate să iasă de sub robia păcatului. (u cât este maisincer
şi cu cât se va sili să nu mai păcătuiască, cu atât păcatul îl va înfăşură mai mult.
*egreşit, asta n"o vei crede tu, iubite cititor, acum, imediat, dar vei a+unge odată să vezi că aşa
este. $eci,prin ceea ce po"i să faci tu, nu e c!ip nici să scapi de păcatele din trecut, nici să trăieşti în totul
după voialui $umnezeu.
Mn îndurarea #a, însă, Dumnezeu ne"a dat o altă cale nespus mai bună. (alea aceasta este clar arătată în
-vanghelie şi este cuprinsă în *umele de 5sus (ristos.
%:;: &(%:=>:
'tii tu bine, iubite cititor, cine este 5sus (ristos. <i s"a vorbit vreodată lămurit despre -l. (e crezi tu despre
Domnul (ristos. 0preşte"te şi vezi dacă poţi să răspunzi mulţumitor la aceste întrebări simple şi vezi după
aceea dacă răspunsurile tale se potrivesc cu ceea ce vei citi mai departe.
&oate că furat de valurile lumii şi prins în vălmăşagul treburilor şi nevoilor vieţii n"ai avut nici puterea, nici
prile+ul şi, poate, nici dorinţa să cunoşti mai de aproape pe Domnul (ristos. De aceea găsesc potrivit să"ţi
spun câteva cuvinte despre -l. =(e bine ar f dacă ţi"ai face rost de o Hiblie sau măcar de *oul /estament "
care e o parte din Hiblie " şi ai începe să citeşti această carte1 5n felul acesta, ai putea să a4i multe lucruri
despre Domnul (ristos şi )"ai cunoaşte astfel mai bine:.
Domnul 5sus (ristos este ,iul lui Dumnezeu, care, din dragoste pentru noi, a părăsit slava cerească şi a venit
pe pământ. -l a luat trup ca al nostru, dar fără păcat. în învăţătura pe care ne"a dat"o, -l ne"a descoperit într"
un mod luminos voia /atălui din în viaţa pe care a trăit"o pe pământ, a împlinit"o în totul. Dar n"a fost numai
atât, findcă, dacă era vorba doar de învăţătură, nu era nevoie să vină la noi însuşi ,iul lui Dumnezeu, ci
trimitea pe vreun prooroc, cum a şi trimis pe mulţi prooroci, prin care ni s"au dat cuvintele lui Dumnezeu. 'i,
iarăşi, dacă ar f venit numai ca să trăiască aşa cum a trăit şi să ne dea astfel pilda unei vieţi de deplină
sfnţenie, lucrul acesta ar f fost pentru noi mai degrabă o durere decât un îndemn şi o mângâiere. 0ricine ar
f putut atunci să zică:
,$a, 6sus -ristos a putut să trăiască aşa cum a trăit; pentru că n-a fost numai om, ci şi $umnezeu; dar noi,
nişte &in"e slabe şi neputincioase, nu putem trăi cum a trăit +l). Kudecata aceasta ar f fost dreaptă, dacă ar f
adevărat că Domnul (ristos a venit numai ca să ne dea învăţătură şi pilda de vieţuire pe care ni le"a dat. Dar
nu, nu este numai atât. Iostul venirii )ui pe pământ îl arată -l însuşi în cuvintele: :iul omului a- venit să
caute şi să mântuiască ce era pierdut) =)uca 2B: 28:. )umea toată era pierdută în păcatele şi fărădelegile ei.
&entru aceasta trebuia sau să fe osândită pe veci, sau sa fe mântuită în vreun fel. în mila şi iubirea #a
nesfârşită, Dumnezeu a ales s"o mântuiască. 'i a mântuit"o$ dar nu prin învăţătura, nici prin pilda unei vieţi
fără păcat, ci prin sângele care a curs pe crucea Jolgotei pentru noi.
Dumnezeu este drept şi trebuie sa pedepsească păcatul$ dar este şi bun şi vrea să ierte şi să mântuiască
pepăcătos. -i bine, -l a găsit un mi+loc prin care să fe şi drept şi să pedepsească, dar totodată şi bun, ca să
mântuiască. % făcut din ,iul #ău purtătorul păcatelor noastre ale tuturor şi, astfel, Domnul (ristos a murit pe
cruce pentru păcatele noastre. %stfel, dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută şi a rămas neştirbită$ iar
bunătatea )ui s"a revărsat întreagă peste noi, pentru că, pe temeiul +ertfei Domnului 5sus (ristos, -l iartă şi
mântuieşte pe orice păcătos care se pocăieşte şi crede în Domnul 5sus (ristos.
#ă ne oprim puţin asupra acestui fapt, findcă nu este altul mai minunat ca el, şi să privim spre Domnul(ristos
răstignit pe cruce, în lumina pe care ne"o dă #fânta #criptură. 5ată ce ne spune ea despre
răstignireaDomnului (ristos: +l a purtat suferin"ele noastre şi a luat asupra %a durerile noastre; şi noi am
crezut că este pedepsit, lovit de $umnezeu şi smerit. $ar +l era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit
pentru fărădelegile noastre. (edeapsa care ne dă pacea a căzut peste +l şi prin rănile <ui suntem tămădui"i.
/oi rătăceam cu to"ii ca nişte oi; &ecare îşi vedea de drumul său; dar $omnul a făcut să cadă asupra <ui
nelegiuirea noastră a tuturor) scria proorocul 5saia =@A: F " >: cu vreo şapte sute de ani înainte de Domnul
(ristos. #e poate ceva mai lămurit. De aceea, citeşte şi iar citeşte aceste cuvinte şi gândeşte asupra lor, căci
sunt bine încredinţat că, făcând aşa, o nouă lumină va răsări în su4etul tău.
„Iată ,ielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii) a zis 5oan Hotezătorul, arătând pe Domnul (ristos,
când venea spre el =5oan 2: 7B:.,
+l a purtat păcatele noastre în trupul %ău pe lemn )scrie apostolul &etru în cea dintâi epistolă a sa =7: 7F:.
„$umnezeu îşi arată dragostea fa"ă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, -ristos a murit
pentru noi);scrie apostolul &avel =Iomani @: G:.
Din aceste cuvinte, se vede lămurit că Domnul (ristos a fost răstignit pe cruce nu pentru ideile )ui, cum zic
unii, ci pentru păcatele noastre$ nu pentru că aşa au vrut evreii şi romanii de pe vremea aceea, ci pentru că
aşa s"a săvârşit mântuirea noastră.
Dacă ai cunoaşte şi ai preţui cum se cuvine #fânta #criptură, ai pune la inimă aceste cuvinte şi te"ai convinge
că aşa este, findcă aşa spune Dumnezeu în (uvântul #ău. Dar din nefericire, #fânta #criptură este încă prea
puţin răspândită în ţara noastră şi încă şi mai puţin cercetată. De aceea, aş vrea să"ţi aduc aminte de o vorbă,
pe care poate că o cunoşti bine, findcă vei f spus"o de multe ori. Este o vorbă din &re4: şi +-a
răsti&nit pentru noi". %i stat vreodată să te gândeşti la aceste cuvinte. (ine sunt aceşti noi)3 *oi,
oamenii, toţi, deci şi tu care citeşti şi eu care scriu aceste rânduri. Da, pentru noi toţi #"a răstignit Domnul
(ristos. -vanghelistul 5oan scrie: +l =5sus (ristos: este 2ertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai
pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi) =2 loan 7: 7:.
'i o astfel de mântuire ne trebuia nouă: o mântuire care să împace în totul cerinţele dreptăţii şi sfnţeniei lui
Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, şi cerinţele cugetului şi ale su4etului nostru.
&rivind spre Domnul (ristos răstignit pentru păcatele noastre, trebuie să"ţi zici: Ce &rozav lucru
estepăcatul, dacă ispăşirea lui nu s-a putut %ace dec't prin moartea pe cruce a însuşi 3iului lui
Dumnezeu$ dar, şi ce bun este Dumnezeu, care, prin #ert%a Domnului Cristos, m'ntuieşte în dar
pe păcătoşii care se pocăiesc şi cred în această #ert%ă!". De la un cap la altul, lucrarea de mântuire
este opera lui Dumnezeu. -l, care a rostit osânda: plata păcatului este moartea, =Iomani >: 7A:, tot -l a
făcut ca această osândă să fe luată de Domnul 5sus (ristos asupra sa, -l, purtătorul şi ispăşitorul păcatelor
noastre. 0, adâncul înţelepciunii şi al îndurării lui Dumnezeu1 -l şi numai -l să fe slăvit, pentru că numai -l a
lucrat1
0 întâmplare petrecută într"o ţară îndepărtată va lămuri, poate, întrucâtva acest lucru. Cn +udecător din acea
ţară trebuia să +udece pe un bun prieten al său. %cela săvârşise o faptă rea, pe care legea o pedepsea aspru.
/oţi erau cu luare"aminte să vadă ce va face +udecătorul: Dacă pedepsea după lege pe prietenul său, biruia
dreptatea, dar suferea bunătatea$ dacă"2 ierta, biruia bunătatea, dar suferea dreptatea. Kudecătorul 2"a
osândit cu asprime la o amendă foarte mare$ dar, după ce a rostit osânda, s"a sculat de pe scaun şi a plătit
amenda la care osândise pe prietenul său. 5n felul acesta, el a dovedit că este şi drept, şi bun.
%şa a făcut şi Dumnezeu. Dumnezeu era în Cristos, împăc'nd lumea cu +ine" ($ &orinteni 7+ !.).
%şa şi"a primit păcatul osânda. %şa s"a arătat dreptatea lui Dumnezeu, care pedepseşte păcatul, dar şi iubirea
)ui, care iartă şi mântuieşte pe păcătoşii care cred.
„-um vine asta3) te întrebi tu nedumerit. ,oarte simplu. )a Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. -l ne"a
cunoscut mai înainte de a ne naşte şi a rânduit ca Domnul (ristos să poarte pe cruce păcatele noastre şi să
moară pentru ele. )ucrul acesta este bine adeverit în #fânta #criptură. 'i chiar dacă trece peste
priceperea noastră, noi putem să"2 credem, findcă aşa ne spune Dumnezeu în (uvântul #ău.
„8ine, dar eu nici n-am %ost în via(ă pe vremea c'nd a %ost răsti&nit Domnul Cristos", poate vei
zice tu. %sta n"are importanţă. %dică ce deosebire este între tine, care trăieşti acum în Iomânia şi cel ce a
trăit atunci, să zicem, în Ioma, aşa încât acela să f crezut că Domnul (ristos #"a răstignit pentru el, şi tu
nu. &uterea de mântuire a +ertfei Domnului (ristos nu e limitată nici de timp, nici de loc. -l #"a răstignit
pentru cei de atunci, ca şi pentru cei de azi, pentru cei din 5udeea, ca şi pentru cei din Iomânia sau din orice
altă ţară de pe faţa întregului pământ.
(rezi tu, iubite cititor, că Domnul 5sus (ristos #"a răstignit pentru păcatele tale. %i tu vreo piedică să crezi
lucrul acesta. 0, cum aş vrea s"o ştiu, ca să te a+ut s"o dai la o parte1 Dacă ţi"aş spune de la mine căDomnul
(ristos #"a răstignit pentru păcatele tale, ai avea tot dreptul să socoteşti aceasta ca o născocire aminţii mele
şi să n"o iei în seamă$ dar uite, de veacuri #fânta #criptură mărturiseşte faptul acesta cum nu sepoate mai
lămurit$ şi de veacuri s"a dovedit că ce spune această carte este sfânt şi neclintit. Dacă, stând în faţa oglinzii
lui Dumnezeu, te"ai văzut păcătos şi ai a+uns prin aceasta să"ţi schimbi mentalitatea despre tineînsuţi, despre
Dumnezeu şi despre ceea ce te aşteaptă, şi de aceea vrei să fi mântuit, altă scăpare nu este decât la Domnul
(ristos, care a murit şi a înviat pentru tine. Dacă tu crezi cu adevărat în -l, eşti scăpat, adică eşti iertat fără
nici o plată şi mântuit$ dacă nu crezi, atunci eşti şi rămâi pierdut.
Dar, parcă te aud zicându"mi: -red, cum să nu cred3' $oar în /umele <ui m-am botezat. <ui mă înc!in... )
1=i ce ai prin această credin"ă3) te întreb eu. #e prea poate ca această întrebare să te încurce de tot şi să nu
ştii ce să răspunzi. De aceea, să"ţi spun eu ce poţi să ai prin credinţa în Domnul (ristos, ,iul lui Dumnezeu,
care a fost răstignit pentru păcatele tale şi a înviat, iar acum stă la dreapta /atălui. &oţi să ai iertare de toate
păcatele tale, poţi să fi mântuit fără nici o plată şi pentru totdeauna. %cestea sunt lucruri care nu se pot
despărţi unul de altul. De aceea şi întrebările se înşiră astfel: Crezi în Domnul Cristos? 1i păcatele
iertate? !şti m'ntuit?". 6ă aştept ca mirarea ta să fe mare, pentru că ţi se aduc la cunoştinţă lucruri aşa
de mari, încât parcă nu"ţi vine să le crezi. )reutatea cea mare stă în faptul că cei mai mulţi oameni
spun că au credinţă, şi nici nu ştiu ce este credinţa. 5ată de ce trebuie să lămurim acest lucru: Ce
înseamnă a crede?"
0amenii gândesc că a crede înseamnă a avea anumite păreri despre unele lucruri care se văd. De aceea şi
pun întrebări ca acestea: (rezi în cruce. (rezi în preot. (rezi în icoană. (rezi în biserică =adică în clădirea
numită aşa:. 5ceasta însă nu este credin"ă. 5ată ce spune #fânta #criptură că este credinţa: =i credin"a este
o încredere neclintită în lucrurile nădă2duite, o puternică încredin"are despre lucrurile care nu se văd)=-pistola
către -vrei 22: 2:. %uzi tu, iubite cititor. (redinţa stă în legătură cu cele ce nu se văd şi cu cele ce se
nădă+duiesc, nu cu cele ce se văd. 5devăratul credincios crede în $umnezeu-Tatăl, în $omnul -ristos şi în
$u!ul %fânt, care nu %e văd; crede în 2udecata care va veni, în osânda şi răsplata veşnică, în >ai şi în 6ad; şi
crede în toate acestea, &indcă pe toate le mărturiseşte %fânta %criptură, care este -uvântul lui $umnezeu.
?enind la vorba noastră, te întreb: crezi tu cu adevărat în Domnul (ristos. (rezi tu ce spune #criptura
despre -l: că #"a răstignit pentru păcatele noastre, deci şi pentru păcatele tale. Dacă răspunsul tău este:$a,
cred lucrul acesta), atunci te întreb iarăşi: =i ce ai prin această credin"ă 3)1-e să am3-e pot să am.3zici,
poate, tu. Cite ce poţi să ai prin credinţa că Domnul (ristos #"a răstignit pentru tine: iertare de toate
păcatele tale, m'ntuire. (ine crede, primeşte, în dar, iertarea păcatelor. (a să te fac să înţelegi lucrul
acesta îţi voi da câteva pilde. 0 pildă. Cn creştin adevărat a intrat odată într"o şcoală, cu gândul de a"i face pe
elevi să înţeleagă ce înseamnă a crede. &entru aceasta, a scos din buzunar un ceas şi, îndreptându"se spre
cel dintâi elev, i"a spus: 6a tu ceasul acesta' +levul, când a văzut un ceas, şi"a zis în sine: -e să-0 facă pe
acest om să-mi dea un lucru aşa de scump, un ceas3 Te pomeneşti că vrea numai să mă păcălească şi vor
râde colegii de mine). 'i, gândind aşa, n"a vrut să"2 primească. %tunci, omul acela s"a îndreptat spre un alt
elev, întinzându"i ceasul. Dar şi acela şi"a făcut în minte cam aceeaşi socoteală şi şi"a zis: $acă domnul
acesta mi-ar da o 2ucărie, ar mai merge; dar un ceas este prea mult). #"a sfit, deci, şi el şi n"a vrut să"2
primească. %tunci, credinciosul s"a îndreptat spre un alt elev, zicându"i şi lui 5a fel: 6a tu ceasul
acesta'). %cela n"a mai stat pe gânduri, a întins mâna, a luat ceasul şi 2"a băgat în buzunar, mulţumind.
(redinciosul care dăduse ceasul a trecut apoi la catedră. După puţin timp, cel dintâi şcolar, care nu primise
ceasul, 2"a întrebat: $omnule, i l-ai dat de tot sau numai ai glumit cu el3) 6 l-am dat de tot) a răspuns
credinciosul. &ărere de rău pentru cei doi şcolari că n"au primit ei ceasul1 De ce nu l"au primit. &entru că n"au
crezut că li"2 dă. 'i de ce 2"a primit cel de"al treilea. &entru că acela a crezut că i"2 da. %şadar: cine crede, ia$
cine nu crede, nu ia.
Dacă tu, iubite cititor, ai a+uns să te vezi astăzi ceea ce eşti cu adevărat =un păcătos pierdut înaintea lui
Dumnezeu:, dar tot astăzi ai a4at că pentru nişte
păcătoşi ca noi a murit Domnul (ristos pe cruce şi crezi din toată inima acest lucru, atunci, tu, chiar
astăzi,chiar acum, poţi să ai iertare pentru toate păcatele tale. Din partea lui Dumnezeu totul este făcut în
chip desăvârşit, rămâne să"ţi faci şi tu partea ta, iar partea ta este doar atât? să crezi în 2ertfa de pe cruce a
$omnului -ristos şi astfel să primeşti în dar iertarea şi să &i mântuit.
%ltă pildă. închipuie"ţi că ai alături de tine o prăvălie de unde începi să cumperi pe datorie. *u cumperilucruri
scumpe şi. din această pricină, nici nu te gândeşti să plăteşti curând. 'i cumperi mereu: o săptămână, două,
nouă, ani. (âteodată te mai gândeşti şi la datorie, dar te mângâi cu gândul că poate n"o f aşa de mare. 5ată,
însă, că, după un număr de ani, îţi soseşte o hârtie, în care ţi se spune cât de mare este datoria ta. în această
stare, numai două lucruri poţi să faci$ ori plăteşti, ori ţi se vinde tot ce ai şi eşti aruncat la închisoare. %bia
acum îţi dai seama ce rău ai făcut că ai lăsat să se strângă atâta datorie. #ă plăteşti, n"ai cu ce$ să faci
închisoare, nu"i plăcut. Datoria aceasta ţi"a tăiat tot cura+ul şi umbli îngândurat şi apăsat. Dar iată că"ţi
soseşte o scrisoare în care ţi se spune că datoria a fost plătită. (um. ?ecinul tău, om bogat şi milostiv,
auzind de necazul tău şi findu"i milă de tine, s"a dus şi a plătit el în locul tău şi ţi"a scris apoi acea scrisoare,
ca să a4i şi tu vestea aceea bună şi să te bucuri. *u este aşa că vestea aceea, dacă o crezi, te umple de
bucurie. 5ar
dacă te"ar întreba cineva ce ai făcut cu datoria, ai răspunde că ai scăpat de ea$ ba chiar i"ai putea
dovediacest lucru cu scrisoarea pe care o ai în mână.
-i bine, acelaşi lucru este şi cu păcatele tale. %i păcătuit " să zicem " un an, doi, zece, douăzeci, cincizeci, şi
pentru că, după părerea ta, n"ai făcut cine ştie ce păcate mari, şi, pentru că Dumnezeu nu te"a pedepsitdupă
fecare păcat, ai a+uns să socoteşti păcatul ca o nimica toată şi ai ales să tot păcătuieşti. 5ată, însă, că,într"o zi
ca aceasta, Dumnezeu îţi pune în faţă o oglindă a #a, şi"ţi arată păcatele$ iar tu vezi cu uimire că, dacă este
să +udeci drept, n"ai ţinut nici una din poruncile lui Dumnezeu. ?ina ta este grozav de mare. Descoperind
lucrul acesta, renunţi la părerea bună pe care o aveai despre tine însuţi şi te vezi aşa cum eşti, adică păcătos
pierdut. ,aptul acesta îţi aduce durere în inimă, ba poate şi lacrimi în ochi. (e ai să faci acum. (um ai să
scapi de povara care te apasă. (um să ştergi trecutul tău. (um să te apropii de Dumnezeu. (ând,
însă, Dumnezeu te face să"ţi cunoşti păcatele, adică datoria ta înaintea )ui, tot -l îngri+eşte sa cunoşti şi pe
%cela care a pătimit pe cruce pentru păcate, pe %cela care a plătit datoria ta, findcă a murit şi pentru
păcatele tale. Ha încă îţi trimite şi o scrisoare, prin care îţi aduce la cunoştinţă lucrul acesta. #crisoarea
aceasta este -vanghelia. %4ă că, în româneşte, cuvântul evanghelie3 înseamnăveste bună3, adică vestea
bună a iertării şi a împăcării noastre cu Dumnezeu prin sângele Domnului (ristos, sânge care a curs pe
crucea de pe Jolgota pentru noi. -vanghelia, deci, adevereşte celui credincios că datoria îi este plătită, că
păcatele îi sunt ispăşite. 'i dacă întreabă cineva pe un adevărat credincios: -e faci cu păcatele tale3), acela
răspunde: 9ăcatele îmi sunt iertate. Domnul Cristos a murit pe cruce pentru păcatele mele şi le-a
ispăşit. !u am crezut lucrul acesta şi mă ştiu iertat. :ite aici, stă scris ne&ru pe alb acest
lucru". %i înţeles, acum, iubite cititor, că poţi să fi sigur că păcatele îţi sunt iertate, dacă primeşti +ertfa
Domnului 5sus (ristos ca făcută pentru tine. %i înţeles, acum, ce înseamnă a crede şi ce obţii prin credinţă.
,emeia păcătoasă. în -vanghelia după )uca =E: A> " @8: ni se vorbeşte despre o femeie, cunoscută de cititorii
Hibliei sub numele de femeia păcătoasă). *egreşit, toate femeile =ca de altfel toţi oamenii: suntpăcătoase,
dar femeia aceasta va f dus o astfel de viaţă încât toţi o vor f numit păcătoasă). &oate că femeia aceasta se
va f dus vreodată şi va f ascultat pe Domnul (ristos predicând. )a auzul cuvintelor )ui, cugetul i se va f
trezit şi"şi va f dat seama de ticăloşia în care trăia. /ot atunci, va f auzit, poate, chemarea blândă a Domnului
5sus (ristos: 7eni"i la ine to"i cei trudi"i şi împovăra"i, şi +u vă voi da odi!nă) =6atei22: 7G:. De atunci, ea
nu va mai f avut pace în su4etul ei. 6ereu se va f gândit la păcatele ei şi la pedeapsa care o aşteaptă.
într"una din zile, s"a hotărât să meargă la Domnul 5sus. Oare mă va primi3) îşi va f spus ea în gând. Totuşi,
+l a c!emat pe to"i trudi"ii şi împovăra"ii. $e ce nu m-ar primi şi pe mine3 -ăci mai trudită şi maiîmpo vărată
ca mine nu cred să &e alta ). 'i a început să caute pe Domnul 5sus. 6ântuitorul #e găsea în casa unui fariseu,
la masă. -a a intrat acolo şi, apropiindu"se pe la spate, s"a aşezat lângă picioarele Domnului 5sus şi a început
să plângă. )acrimile ei curgeau şiroaie pe picioarele 6ântuitorului 5sus, pe care le ştergea cu părul ei, le
săruta şi le ungea cu mir, frumos mirositor. Domnul 5sus #"a uitat blând la ea şi, după o stare de vorbă cu
fariseuN, i"a zis: Iertate î(i sunt păcatele!" =)uca E: FG:$ apoi a adăugat:-redin"a ta te-a mântuit; du-te
în pace') =)uca E: @8:.
,ără să ne abatem cu nimic de la -vanghelie, putem să ne"o închipuim pe această femeie ridicându"se de la
picioarele Domnului 5sus şi plecând acasă cu bucurie. Dacă ai f întâlnit"o pe drum, ai f citit bucuria pe faţa ei.
'i dacă ai f întrebat"o: Ce este cu tine de eşti aşa de veselă?", ea ţi"ar f răspuns: +unt %ericită
pentru că astăzi am căpătat iertare şi sunt m'ntuită". ,De unde ai scos tu o vorbă ca asta ? ;u să
vorbeşti de m'ntuire? 1sta nu poate s-o spună nici chiar o %emeie cumsecade, dar una ca tine, o
păcătoasă". <7i cu toate acestea, eu sunt iertată, sunt m'ntuită". < Cum po(i să spui una ca
asta ? Ce ai %ăcut?" ,-am %ăcut nimic", atunci cum eşti iertată şi m'ntuită?" pentru că aşa mi-a
spus Domnul Cristos, care nu minte. !u m-am recunoscut păcătoasă, am vrut să scap de păcatele
mele şi m-am dus la !l. !l m-a primit şi mi-a zis2 <Iertate î(i sunt păcatele!". 9ot eu să spun că nu-
mi sunt iertate, c'nd !l zice că sunt? !l mi-a mai zis2 < Credin(a ta te-a m'ntuit". 9ot eu să spun
că nu sunt m'ntuită, c'nd !l zice că sunt?".
/e întreb acum, iubite cititor: pe ce se întemeia iertarea şi mântuirea acestei femei. *u este aşa că
pe(uvântul Domnului (ristos. 'i de când putea ea să spună că este iertată şi mântuită. *u este aşa că
dinclipa în care a crezut în ce i"a spus Domnul (ristos. /ot aşa stau lucrurile şi cu noi. 'i noi suntem păcătoşi$
dar şi pentru noi Domnul (ristos lucrează cum a lucrat cu acea femeie. (um a căpătat ea iertare şi
mântuire, tot aşa căpătăm şi noi. =ricine crede în !l, capătă prin umele /ui iertarea
păcatelor"(?aptele *postolilor !1+ /').
/âlharul de pe cruce. împreună cu Domnul 5sus (ristos au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi altul la
stânga. &oporul, care era acolo de faţă, şi"a bătut +oc de Domnul (ristos şi odată cu poporul şi aceşti tâlhari.
De la o vreme, însă, unul dintre ei l"a mustrat pe celălalt şi i"a zis: /u te temi tu de $umnezeu, tu, care eşti
sub aceeaşi osândă3(entru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru %ărădele&ile noastre$
dar omul acesta n-a %ăcut nici un rău". 7i a zis lui Isus2 ,Doamne, adu->i aminte de mine, c'nd vei
veni în împără(ia ;a!" Isus a răspuns2
tr
1devărat î(i spun că astăzi vei . cu ,ine în -ai")/uca $'+
/1 - /').
(ând a fost mântuit acest tâlhar. (hiar în clipa în care a crezut în Domnul 5sus (ristos. -l n"a făcut altceva
decât a crezut în Domnul 5sus. /ot aşa, iubite cititor, poţi să fi mântuit chiar în clipa aceasta, dacă şi tu crezi,
chiar acum, în Domnul 5sus (ristos.
Hiblia ne adevereşte că: mântuirea este un dar.
%postolul &avel scria efesenilor care crezuseră: Căci prin har a(i %ost m'ntui(i, prin credin(ă.
7iaceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. u prin %apte, ca să nu se laude nimeni"
)62 0 - .). %ar lui =imotei, acelaşi apostolii scria+ ,!l ne-a m'ntuit şi ne-a dat o chemare s%'ntă, nu
pentru %aptele noastre, ci după hotăr'rea +a şi după harul care ne-a %ost dat în Cristos Isus" ($
=imotei !+ .). <i tot apostolul -avel îi scria lui =it.+ ,!l ne-a m'ntuit, nu pentru %aptele %ăcute de
noi în neprihănire, ci pentru îndurarea /ui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea %ăcută
de Duhul +%'nt, pe care /-a vărsat din belşu& peste noi, prin Isus Cristos, ,'ntuitorul
nostru";it. '+ 7 - 8).
(um a fost mântuită femeia păcătoasă, cum a fost mântuit tâlharul de pe cruce, cum au fost mântuiţi
atâţiaalţii, despre care ne vorbeşte -vanghelia, şi după ei mii şi milioane de su4ete, tot aşa este mântuit,
astăzi,orice păcătos care se pocăieşte şi crede în Domnul 5sus (ristos. *u este alt chip de iertare şi împăcare
cuDumnezeu. în nimeni altul nu este m'ntuire, căci nu este sub cer un alt nume dat oamenilor, în
care trebuie să .m m'ntui(i" (?aptele *postolilor /+ !$).
<tii tu, iubite cititor, că astă4i oamenii nu mai mer# în %ad din pricina păcatelor lor@ Au9 ei mer#
acolo din pricină că n-au vrut să se pocăiască şi să creadă în 2omnul &ristos. 2e fapt, toţi
oamenii sunt păcătoşi, şi, totuşi, nu toţi mer# în acelaşi loc+ unii mer# în &er, iar alţii mer# în %ad.
&e-i face pe unii să mear#ă în &er@ ?aptul că au cre4ut în 2omnul &ristos. &e-i face pe ceilalţi să
mear#ă în %ad@ ?aptul că rămân mai departe în păcatele lor şi nu vor să creadă în 2omnul &ristos
şi să-" urme4e.
Dacă tu, iubite cititor, încă nu te bucuri de iertarea păcatelor tale, este poate din pricină că n"ai ştiut că
şipentru păcatele tale a murit pe cruce Domnul (ristos şi, pentru că n"ai ştiut, n"ai avut cum să crezi în ceea
ce nu ţi s"a vestit. %cum, însă, ştii$ aşa că, dacă vei merge în 5ad, va f numai din pricină că n"ai crezut în ceea
ce ţi s"a vestit despre Domnul (ristos. De aceea, pune capăt vieţii tale păcătoase, ia în dar iertarea prin
credinţa că Domnul (ristos 'i"a vărsat pe cruce sângele pentru tine şi pune"ţi toată încrederea în această
+ertfă a )ui.
0ricât de întunecos şi de păcătos ar f trecutul tău, oricâte păcate ai f făcut, poţi să fi iertat, chiar acum, da"
că acum crezi cu adevărat că Domnul (ristos a murit pe cruce pentru păcatele tale. Din partea lui Dumnezeu
totul este gata$ rămâne numai să primeşti, adică să crezi tu însuţi, findcă este cu neputinţă să creadă altul în
locul tău.
6i se pare că am stăruit destul asupra acestui lucru. (u toate acestea, tot mai rămâne să răspund la
uneleîntrebări, pe care le"ar putea pune unul sau altul. Cnul ar putea să spună: -e nebunie' -um adică, unul
care a omorât oameni, dacă astăzi se recunoaşte păcătos şi crede în $omnul -ristos ca răstignit pentru el,
astăzi să &e iertat şi mântuit3 5tunci ieftină mântuire este aceasta,.). *u ieftină, dragul meu " pentru că
oricât de ieftin este un lucru, tot te costă ceva " ci gratuită, aşa cum este aerul, apa şi lumina soarelui. (ât
despre nebunie), iată ce scrie apostolul &avel: Dumnezeu a &ăsit cu cale să m'ntuiască pe cei ce
cred, prin nebunia propovăduirii crucii ")adică prin propovaduirea 2omnului &ristos răsti#nit
pentru noi) (! &orinteni !+$!).
*ltul ar putea să 4ică+ ,Dacă este aşa, atunci oricine poate spune2 Cred în Isus Cristos şi &ata,
sunt m'ntuit! u este oare prea uşor? ,'ntuirea nu este cum va socotită prea ie%tină tocmai prin
aceasta că se capătă prea uşor?-ar . mul(i care ar lua-o în chip uşuratic?"
-ste foarte adevărat că mântuirea se capătă uşor$ dar tot atât de adevărat este că acolo unde este
credinţacare trebuie să fe, acolo uşurătatea n"are ce căuta. ?orbesc de mântuire în chip uşuratic numai aceia
carenu şi"au cunoscut păcatele şi chinul veşnic care"i aşteaptă ca urmare a păcatelor lor. însă, cine şi"a
cunoscut păcatele, acela fuge de mânia viitoare şi apucă mântuirea asigurată în Domnul (ristos cu toată
puterea credinţei. (ine se simte sănătos, poate să nu se gândească la doctorie$ nu tot aşa face, însă, bolnavul
care"şi cunoaşte boala şi doreşte să se facă sănătos. De altfel, viaţa adevăraţilor credincioşi arată că ei numai
uşuratici nu sunt. -i nu se mai +oacă cu păcatul, ci ţin să facă voia lui Dumnezeu în totul.
'tim că oamenii se împacă greu cu gândul că mântuirea se capătă în dar şi se primeşte prin credinţă.0amenii
ar vrea să facă şi ei ceva ca să"şi ispăşească păcatele, bunăoară să postească, să facă mătănii, milostenii, să
se spovedească, să se împărtăşească. :fânta :criptură, însă, spune lămurit că mântuirea stă nu
în ceea ce ar putea să facă omul, ci în ceea ce a făcut 2omnul &ristos răsti#nindu-:e pentru noi.
<i, dacă am pătrunde mai adânc măcar unele din chinurile pe care le-a suferit 2omnul &ristos, ca
să ne mântuiască, am vedea că mântuirea este un lucru care "-a costat mult de tot pe El, pentru
ca pe noi să nu ne mai coste nimic, ci doar s-o primim în dar, prin credinţă.
(E"*B%* A>;C &; %:;: &(%:=>:
Dacă ai primit iertarea prin credinţa în +ertfa Domnului (ristos şi te ştii curăţit de toate păcatele tale şi
împăcat cu Dumnezeu, atunci o nouă relaţie se stabileşte între tine, care ai crezut, şi între -l, care te"a
mântuit.
&ână nu )"ai cunoscut ca răstignit pentru noi, *umele Domnului 5sus (ristos nu"ţi spunea mare lucru, ci te
lăsa nepăsător, dacă nu cumva îţi era chiar nesuferit$ însă, de când te"ai recunoscut păcătos pierdut,vrednic
de osânda veşnică a 5adului şi de când ai primit +ertfa Domnului (ristos ca făcută pentru tine, de
atunci *umele )ui îţi spune foarte mult şi te face să tresalţi de bucurie ori de câte ori îl rosteşti sau auzi pe alt
credincios rostindu"). 'i este fresc să fe aşa. (ăci, dacă ţi"a făcut cineva vreun mare bine, este fresc să"2
iubeşti şi să"i fi recunoscător.
%postolul 5oan scrie în cea dintâi epistolă a sa: oi am cunoscut dra&ostea /ui prin aceea că !l 7i-a
dat via(a pentru noi"?@Ioan 6. !8).
(u cât te gândeşti mai mult la această iubire, cu atât o găseşti mai minunată$ iar de la o vreme, parcă ţi"e
ciudă pe tine însuţi 3că ai trăit atât amar de vreme fără să f cunoscut această iubire. #e întâmplă acelaşilucru
ca şi cu acel om învăţat care se dusese undeva să cerceteze iarba şi 4orile. 6ergând pe o cărare, ce"iveni lui
că se plecă şi rupse 4oricica unei buruieni, pe care o călcase de atâtea ori în picioare, şi o cercetămai de
aproape. #coţând din buzunar lupa, privi 4oarea pe toate părţile$ dar, din ce o privea, mai minunată o găsea.
Cimirea lui a crescut până acolo că, luându"şi pălăria de pe cap şi ridicându"şi ochii spre cer, a zis:$oamne,
iartă-mă ca n-am ştiut')
0 legătură nouă se face, prin credinţă, între credincios şi Domnul 5sus, şi, din această relaţie, izvorăşte o viaţă
nouă. Iecunoştinţa şi iubirea faţă de acela care ţi"a făcut un bine sunt simţăminte lăuntrice, ascunse, care
totuşi caută să se arate în afară$ şi se arată, în adevăr, fe prin cuvinte de mulţumire, fe prin vreun dar. ,aţă
de Domnul 5sus (ristos, mulţumirea se arată în rugăciuni de mulţumire. -l este $umnezeu binecuvântat
în veci), cum spunea apostolul &avel =Iomani B: @: şi putem să"5 mulţumim în rugăciune$ dar -l mai vrea şi un
dar+ inima ta. <3iule, dă-,i inima ta(-roverbe $'.$8). ,Iată, !u stau la uşă şi bat. Dacă aude
cineva &lasul ,eu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu ,ine"(*pocalipsa '+ $1).
&rin aceste cuvinte, inima ta este asemănată cu o încăpere, care are o uşă. Cşa este zăvorâtă pe
dinăuntru,unde te a4i tu. Domnul 5sus este înfăţişat ca stând afară şi bătând la uşa inimii tale. (ând citeşti
acesterânduri, când osândeşti trecutul tău păcătos, când vezi pornirile tale rele de care nu mai vrei să asculţi,
când o dorinţă nouă după o viaţă plăcută lui Dumnezeu se aprinde în tine, toate acestea înseamnă tot atâtea
bătăi la uşa inimii tale: Domnul 5sus vrea să intre în inima ta. 5i deschizi sau nu. /ragi zăvorul sau nu. -l
nu intră cu forţa, ci numai dacă îi deschizi de bunăvoie. Dacă nu vrei să"5 deschizi, #e îndreaptă spre altă
inimă. Dacă"5 deschizi, -l intră în inima ta, iar tu îl primeşti ca 6ântuitor şi #tăpân. &rimirea aceasta se face
prin credinţă, adică în chip nevăzut.
(ând vrei să"ţi intre aer curat în casă, n"ai decât să deschizi fereastra, şi aerul intră fără să"i faci vânt cuceva.
(ând vrei să intre soarele în cameră dai oblonul sau perdeaua la o parte, şi soarele a şi intrat prin razele sale.
/ot aşa, este destul să doreşti ca Domnul să intre în inima ta, şi -l, care doreşte şi mai mult lucrul acesta, a şi
intrat. -l îşi ia locul pe scaunul e domnie din inima ta şi ia în mână frâiele vieţii tale. în felul acesta -l
stăpâneşte, iar tu îl slu+eşti, şi eşti fericit că slu+eşti unui astfel de #tăpân.
)ucrul acesta este spus în -vanghelie: $ar tuturor celor ce <-au primit, adică celor ce cred în /umele <ui le-a
dai dreptul să se facă copii ai lui $umnezeu) =5oan 2:27:. -nstos trăieşte mine)spune apostolul &avel
=Jalateni 7: 78:$ şi tot el mai zice: -ristos să locuiască în inimile voastre prin credin"ă);=-feseni
A:2E:.%ceasta este totuna cu a te hotărî să urmezi Domnului (ristos sau a te întoarce la Dumnezeu. )ucrul
acesta se face într"o zi, într"un ceas din viaţa ta, nu încetul cu încetul, lăsându"te de una sau de alta. *u e
nevoie să te laşi întâi de rele, ci întâi să primeşti pe Domnul (ristos. Dacă )"ai primit ca 6ântuitor şi #tăpân al
tău, de care vrei să asculţi în totul, ţii seama de voia )ui în toate. )a orice gând care te stăpâneşte, la orice
vorbă pe care eşti gata să o rosteşti, la orice faptă pe care vrei s"o faci, îl întrebi pe -l: Doamne î(i place
&'ndul acesta? 1scul(i ;u cu plăcere vorba pe care vreau s-o rostesc? I(i place >ie ce vreau
să%ac?". 5ar -l îţi răspunde prin cugetul pe care ţi 2"a trezit şi ţi 2"a luminat. 'i, când ştii că un gând nu"
5place, îl alungi$ că o vorbă nu"5 place, n"o mai zici$ că o faptă rea n"o încuviinţează, n"o faci, chiar dacă
toată lumea ar gândi, ar vorbi şi ar lucra altfel. Lică cine ce"o vrea, tu asculţi de #tăpânul tău. %ceasta e
dovada că ai crezut în -l şi )"ai primit.
0, de 5"ai deschide chiar astăzi inima ta, de )"ai primi chiar acum ca #tăpân şi 6ântuitor al tău1 %i face un
lucru de care nu ţi"ar părea rău niciodată$ lucrul acesta te"ar umple de pace şi de bucurie$ chiar îngerii din cer
s"ar bucura.
/oţi câţi au trăit după poftele şi îndemnurile inimilor lor, ale lumii şi ale Diavolului ţi"ar mărturisi, dacă ar vrea
şi dacă ar putea, că s"au înşelat amar şi n"au a+uns să aibă parte de mulţumirea pe care au dorit"o şidupă
care au alergat$ ba, dimpotrivă, au a+uns tot mai trudiţi şi mai dezgustaţi de viaţă. %lţii au trăit în neştiinţă,
până s"au pomenit în faţa morţii şi a veşniciei$ atunci le"au venit în minte gânduri serioase, dar a fost prea
târziu. %lţii, fe că le"a venit sfârşitul pe neaşteptate, fe că au avut să sufere durerile bolii, nici la sfârşit nu s"
au trezit, ci au rămas să se trezească în groaza locului de chin, unde au mers. Dar toţi câţi au primit pe
Domnul 5sus ca 6ântuitor şi #tăpân al lor şi au trăit apoi în ascultare de -l spun că este bine cu Domnul 5sus şi
că viaţa pe care o duc cu -l n"ar schimba"o cu viaţa celui mai bogat şi mai cu vază om de pe pământ, care
însă nu urmează 6ântuitorului. /oţi, fără e9cepţie, vor spune că viaţa pe care au dus"o mai înainte n"a fost
decât întuneric, rătăcire, moarte su4etească, dar se bucură că timpul acela de neştiinţă, necredinţă şi păcat
nu mai este acum înaintea lui Dumnezeu, căci trecutul este şters pentru totdeauna.,Au-,i voi mai aduce
aminte de păcatele lor, nici de %ărădele&ile lor), zice Dumnezeu în (uvântul #ău =#fânta #criptură:. &rin
primirea Domnului (ristos, viaţa li s"a despărţit în două şi despărţită a rămas: o parte, când au trăit în păcat,
fără Domnul (ristos şi, deci, fără Dumnezeu în lume$ altă parte, de când au primit pe Domnul (ristos şi
trăiesc în legătură cu -l, prin credinţă. De partea întâi le este groază şi ruşine, şi se înfoară când se
gândesc că ar f putut să moară nemântuiţi$ de când au primit, însă, pe Domnul 5sus, nu ştiu cum să"5 mai
mulţumească pentru iubirea şi bunătatea )ui, precum şi pentru lumina de care le"a făcut parte. %i trăit tu,
iubite cititor, această clipă a despărţirii în două a vieţii tale. Dacă nu, o poţi trăi chiar acum, chiar astăzi.
*u e vorba să te duci la mănăstire şi să te călugăreşti, să"ţi laşi soţia şi copiii, să"ţi laşi meseria sau slu+ba, ci
să trăieşti cu Domnul 5sus, acolo unde te găseşti.
%ubite cititor nemântuit, dacă aş D în locul tău, n-aş lăsa din mână această carte şi nu m-aş
îndeletnici cu altele până nu m-aş încredinţa pe deplin dacă cele spuse aici sunt adevărate9 şi,
dacă m-aş încredinţa că sunt adevărate, n-aş mai 4ăbovi şi aş face ceea ce sunt îndemnat să fac+
aş căuta un loc ascuns, unde să nu mă vadă nimeni, şi, în#enunchind acolo, aş
mărturisi2omnului, în ru#ăciune, că recunosc faptul că sunt un păcătos pierdut9 %-aş mulţumi,
însă, că m-a oprit şi m-a făcut să-" cunosc pe El ca pe *cela care a murit în locul meu şi mi-a
ispăşit păcatele9 %-aş mai mulţumi că a avut bunătatea să mă lumine4e şi să-mi arate
că mântuirea este în dar pentru oricine crede, că mi-a dat şi mie harul să cred în Eertfa "ui şi să
mă ştiu cu păcatele iertate9 %-aş spune că-" primesc cu bucurie în inima mea ca să-mi De
5ântuitorul şi :tăpânul meu, şi astfel, El să mă ducă pe calea "ui şi, prin puterea "ui, să
mă ferească de orice păcat... &u alte cuvinte, %-aş vorbi aşa cum m-aş pricepe. 2omnul ascultă cu
plăcere astfel de ru#ăciuni şi nu :e uită la înşirarea aleasă a cuvintelor, ci la inimă9 şi
binecuvântea4ă pe cei sinceri şi smeriţi, care se roa#ă în felul acesta. ,ăcând aşa, aş şti că de acum
eu sunt al )ui şi -l este al meu. &rimind pe Domnul 5sus (ristos, o cale nouă s"a deschis pentru viaţa ta.
(âteva sfaturi îţi sunt deneapărată trebuinţă pe această cale. %ceste sfaturi ne sunt date chiar de #fânta
#criptură. ?orbind despre cei dintâi creştini, ea ne spune: +i stăruiau în învă(ătura apostolilor,
în legătura fră"ească, înfrângerea pâinii şi în ru&ăciuni" =,aptele %postolilor 7: F7:.
!n aceste lucruri au stăruit întotdeauna toţi adevăraţii credincioşi şi trebuie să stăruieşti şi tu, iubite cititor,
dacă în adevăr ai primit pe Domnul 5sus.
2. % stărui în învăţătura apostolilor este totuna cu a citi #fânta #criptură =Hiblia: cu dorinţa să a4i din ea voia
lui Dumnezeu. Dacă n"ai #criptura întreagă, procură"ţi cel puţin *oul /estament, care este o parte din
#criptură, şi citeşte în el, la rând. Hine ar f să începi cu -vanghelia după 5oan$ după ce o citeşti de câteva ori,
dar pe îndelete şi meditând la cele citite, poţi să iei *oul /estament de la început şi să"2 citeşti la rând. După
ce l"ai citit astfel de câteva ori, vei putea să citeşti cu folos şi ?echiul /estament, care este partea întâi a
#cripturii. /impul cel mai nimerit pentru citire este dimineaţa, când mintea ţi"e mai odihnită. #eara şi peste zi,
încă mai poţi citi. Hine este ca, atunci când deschizi (artea să citeşti, să ceri Domnului să te a+utesă înţelegi
ce citeşti. <ine seama că, atunci când citeşti #criptura, Dumnezeu însuşi îţi vorbeşte prin ea, pentru că
#criptura este (uvântul lui Dumnezeu. După ce ai citit cât ai putut, întreabă"te ce ai înţeles şi ce ţi"a
rămas din ce ai citit. Dacă ţi"a rămas o vorbă, un gând, să fi mulţumit. Dacă dai peste cuvinte pe care nu le
înţelegi, nu te nelinişti de aceasta$ citeşte"le, căci mai târziu le vei şi înţelege. (opilul, când este mic, nu
înţelege tot ce"i spune mama lui, dar, mai târziu, înţelege. %şa este şi cu omul care, prin primirea Domnului
(ristos, s"a făcut copil al lui Dumnezeu: el creşte în toate privinţele, deci şi în cunoştinţă.
(uvântul lui Dumnezeu este hrană pentru su4etul credinciosului, lapte duhovnicesc şi curat", cum spune
apostolul &etru =2 &etru 7: 7:. Domnul (ristos a spus: =mul nu trăieşte numai cu p'ine, ci cu orice
cuv'nt care iese din &ura lui Dumnezeu" (5atei /+/). 5ar, dacă trece vreo zi în care nu ţi"ai hrănit
su4etul cu (uvântul lui Dumnezeu, ar trebui să"ţi fe ruşine să stai la masă pentru a"ţi hrăni trupul, findcă
su4etul este mai însemnat decât trupul. #ă doreşti după (uvântul lui Dumnezeu cum doreşte copilul să sugă
când îi este foame. Dar să te opreşti din citit, când vezi că mintea nu mai poate păstra gândurile citite. De
asemenea, să nu citeşti numai din datoria de a citi şi să nu"ţi faci o regulă: un capitol pe zi, sau să"ţi
pui ceasul dinainte zicând, de pildă " un s%ert de oră pentru citit). 0dată vei citi mai mult, altădată mai
puţin$ a citi, însă, în fecare zi este un lucru bun. (ine citeşte Hiblia cu rugăciune şi3 cu stăruinţă, a+unge
să aibă parte de tot mai multă lumină lăuntrică şi să crească în cunoaşterea Domnului (ristos, precum şi în
viaţa creştină.
$. * stărui în ru#ăciune nu înseamnă a sta mereu în genunchi, ci a sta în necurmată legătură cu
Dumnezeu, aşa încât, oricând să"ţi poţi ridica spre -l glasul inimii tale. (ine a primit pe Domnul 5sus şi a a+uns
astfel un copil al lui Dumnezeu, simte atâta nevoie de rugăciune câtă nevoie simte copilul nou născut să
respire$ dacă nu respiră, moare. $acă atunci când citim -uvântul lui $umnezeu, vorbeşte $umnezeu cu noi,
când ne rugăm, vorbim noi cu $umnezeu. #ă nu te apuci, însă, să te rogi după vreo carte de rugăciuni, sau cu
rugăciuni învăţate pe de rost, ci să vorbeşti cu Dumnezeu cum vorbeşte un copil cu tatăl său. Ioagă"te deci,
aşa cum te pricepi, căci -l nu #e uită atât la cuvintele tale, cât, mai ales, la inima ta. (ând copilul este mic,
doar câteva vorbe poate să spună, totuşi mama lui îl înţelege$ cu atât mai mult Dumnezeu. % spune rugăciuni
învăţate pe de rost este ca şi cum copilul meu, vrând să"mi ceară un măr, ar începe să"mi spună o poezie.
(ând te duci la un om, îi spui lămurit ce te aduce la el$ tot aşa, când te duci înaintea lui Dumnezeu, spune"5
ce ai pe inimă, aşa cum te pricepi. %deseori un suspin de bucurie sau de durere spune mai mult şi mai bine
decât o mie de cuvinte.
Din rugăciunile credincioşilor nu lipsesc mulţumirile. Dacă am aduna toate binefacerile pe care Domnul le
revarsă zi de zi şi clipă de clipă peste noi, n"am mai sfârşi cu mulţumirile. &utem sâ"5 aducem la cunoştinţă
orice nevoie a noastră. Domnul (ristos ne spune: -ere"i şi vi se va da, şi, dacă noi, oamenii, ştim să dăm
daruri bune copiilor noştri, cu atât mai mult Domnul ne va da tot ce ştie -l că ne trebuie. %vem nevoie de
putere ca să facem voia )ui$ 5"o cerem şi -l ne"o dă.
(redinciosul se înarmează prin rugăciune cu putere de sus, aşa cum se înarmează soldatul cu armă şi cartu"
şe. Datoria lui este să le folosească la timpul potrivit. Dacă nu le foloseşte, atunci degeaba le"a mai avut./ot
aşa este şi în viaţa creştină. &rin rugăciune, căpătăm putere de sus, dar s"o şi folosim la timpul potrivit.
Iugăciunea a fost asemănată cu vorbirea la telefon. (e este vorbirea la telefon . -ste vorbirea cu o
persoană pe care n"o vezi, dar care, totuşi, este undeva şi"ţi răspunde. /ot aşa şi rugăciunea$ este vorbirea cu
Dumnezeu, care nu #e vede, dar care totuşi este şi"ţi răspunde$ iar dacă nu"ţi răspunde, trebuie să te
gândeşti dacă nu cumva frul =adică legătura cu -l: este rupt. =ri ce păcat este o piedică în calea
ru&ăciunilor. ?rei, deci, să fi mereu ascultat. %i gri+ă să te găseşti într"o bună legătură cu Dumnezeu, adică
să"5 fi ascultător în tot ce ştii că este după voia )ui.
&oate ca, din diferite motive, nu toţi oamenii pot să citească (uvântul lui Dumnezeu$ dar să se roage poate
oricine, fe că este sănătos, fe că este bolnav, fe că este acasă, fe că este pe drum, fe că este în câmp, fe
oriunde ar f. /otul este să fi pe deplin încredinţat ca Domnul este " cum a spus " în toate zilele cu noi şi este
gata să ne a+ute. 0 credincioasă, adevărată creştină, de când se scula şi până se culca, vorbea cu Domnul ei.
(ând se trezea din somn, cel dintâi gând al ei era: =, Doamne, cum am dormit p'nă acum, în ne&ura
nop(ii, aşa am dormit în întunericul necunoştin(ei şi al necredin(ei, p'nă m-aitrezit şi m-ai adus
la lumina ;a minunată". (ând era să se spele pe obraz, zicea: =, Doamne, cum înviorează apa
aceasta %a(a mea, aşa înviorează Cuv'ntul ;ău suBetul meu". (ând mătura prin casă şi se ridica
praf, ea zicea: Cum s-a tulburat, acum, pra%ul acesta, aşa mis-a tulburat suBetul c'nd am văzut
c't de păcătoasă eram). După ce aşeza lucrurile prin casă, iarăşi zicea: Cum s-a %ăcut acum r'nduială
în casă, aşa ai %ăcut ;u randuială în suBetul şi în via(a mea". &ând mer#ea la bucătărie să aprindă
focul, 4icea+ ,,ai rece dec't soba aceasta, c'nd n-are %oc în ea, eram eu %a(ă de ;ine, Doamne$
dar, cum încălzeşte %ocul soba aceasta, aşa încălzeşte dra&ostea ;a, inima mea ". &ând era
să spele vasele, tot cu 2omnul ei vorbea, spunându-%+ ,,ai murdar dec't vasele acestea era
suBetul meu, dar ;u, prin s'n&ele curs pe crucea Col&otei, m-aicură(it de orice păcat". 'i, astfel,
din fecare lucru ea scotea o pricină să stea de vorbă cu #tăpânul ei. *u mai vorbim de timpul când sta în
genunchi la rugăciune. -a iubea pe Domnul ei şi, când iubeşti pe cineva, nu te mai saturi să stai de vorbă cu
el. Din starea aceasta de vorbă, ea sorbea o putere minunată. %ceeaşi putere ne stă şi nouă la îndemână$
numai s"o cerem în rugăciune, s"o luăm prin credinţă şi s"o folosim în orice clipă.
'. * stărui în le#ătura frăţească înseamnă a căuta să ai legătură cu cei ce sunt credincioşi ca şi tine.
-ste o vorbă: Cine se aseamănă, se adună). %şa este. &ăsările de acelaşi soi alcătuiesc cârduri sau
stoluri. /ot aşa, cei ce au primit pe Domnul 5sus doresc să se cunoască între ei şi se iubesc cu o iubire sfântă.
-i au să"şi spună unii altora lucruri pe care lumea ori nu le pricepe, ori le dispreţuieşte, dar pe care ei între ei
le înţeleg bine. %dunându"se împreună, ei se zidesc su4eteşte şi se îndeamnă la o viaţă tot mai plăcută
Domnului. (ând trebuie să se mustre, se mustră$ când trebuie să se mângâie, se mângâie$ când trebuie să se
îndemne, se îndeamnă la ce este după (uvânt şi se spri+ină astfel între ei cum se spri+ină frele de grâu unele
pe altele. Dacă un fr de grâu este singur, îl poate frânge vântul$ find, însă, mai multe la un loc, se spri+ină
unele pe altele.
'i dacă acolo unde te găseşti nu mai este nimeni credincios cu adevărat în Domnul 5sus, fi tu cel dintâi.?iaţa
pe care o duci în temere de Dumnezeu şi în dragoste faţă de Domnul (ristos va f o mărturie pentrucei din +ur,
iar gura ta va mărturisi pe Domnul (ristos " Dindcă din prisosul inimii vorbeşte &ura - şinu se poate ca
Dumnezeu să nu"ţi dea încă un su4et sau mai multe cu care să mergi împreună pe calea Domnului (risios şi
cu care să poţi avea această scumpă legătură frăţească. (ărbunele aprins rămâne aprins dacă mai aprinde şi
pe alţii, şi, astfel, ard împreună, răspândind lumină şi căldură. După ce vei avea această legătură frăţească,
după ce vei începe să cercetezi cu râvnă (uvântul lui Dumnezeu şi după ce vei spori în rugăciuni şi în viaţa de
sfnţenie, vei vedea din #fânta #criptură ce este cu %r'n&erea p'inii"sau,Cina Domnului".
6ergând pe calea Domnului 5sus, vei vedea că lumea începe să te urască, să te vorbească de rău şi săspună
că te"ai rătăcit. #ă nu"ţi pese de asta. /u ştii bine că te"ai întors de pe calea pierzării şi eşti acum pe calea
adevărată cu Domnul (ristos. Cra lumii să"ţi fe dovadă că ea nu iubeşte pe Domnul 5sus (ristos, cu toate că
se numeşte creştină. /u te"ai hotărât să faci voia Domnului 5sus în toate lucrurile şi, de aceea, nu mai faci voia
lumii, ca să placi ei. #e poate ca, chiar cei din casa ta, să te urască din pricină că urmeziDomnului 5sus. *u"ţi
pierde năde+dea, ci rămâi neclintit. (u vremea, au să se încredinţeze şi ei de adevăr şi, când vor primi pe
Domnul 5sus ca 6ântuitor şi #tăpân al lor, îl vor slăvi şi vor f bucuroşi că ai rămas statornic pe cale.
<i"am înfăţişat pe scurt esenţa -vangheliei. Dacă ai citit cu băgare de seamă aceste rânduri, ai putut
săînţelegi care este starea ta înaintea lui Dumnezeu şi cum poţi să fi mântuit. )ucrurile cuprinse în aceste
rânduri sunt de cea mai mare însemnătate. ,ericirea vieţii tale de aici şi din veşnicie atârnă de felul cum
lepriveşti. Dacă nu vei lua lucrurile în serios şi vei rămâne mai departe în viaţa pe care ai dus"o până
acum,adică în păcat, vei plânge odată cu amar că n-ai ascultat chemarea Domnului 5sus, care ţi-a fost
adresată prin rândurile de faţă. Dacă, însă, vei face aşa cum eşti îndemnat aici şi vei primi pe Domnul
(ristos ca 5ântuitor şi #tăpân al tău, vei avea parte de pace şi de lumină, de putere şi de năde+de, şivei
mulţumi lui 2umne4eu prin această carte ce a lucrat ca #lasul "ui să răsune în inima ta şi a făcut,
astfel, din tine, o făptură nouă, cu o gândire nouă, cu o dragoste nouă.
„Iată că vă pun înainte calea vie(ii şi calea mor(ii" zice proorocul %eremia ($!+ 0). 2umne4eu să-
ţi a+ute, iubite cititor, să ale#i calea vieţii, primind pe Domnul 5sus ca 6ântuitor al tău şi, astfel, să-"
urme4i, să") cunoşti tot mai bine, să") iubeşti tot mai mult şi să"5 fi tot mai ascultător1