You are on page 1of 42

Oboseala si supraantrenamentul

Oboseala este o stare fiziologica, reversibila, a organismului, care apare in urma unui
efort solicitant (volum si intensitate semnificative), manifestat prin diminuarea capacitatii
de a presta efort psiho-fizic.
Fiind o reactie fiziologica neplacuta, de disconfort general sau local, acesta poate sa
diminueze si sa dispara prin odihna.
Starea de oboseala poate sa se instaleze, in general, in urma unor activitati de mare
solicitare fizica si/sau psihica, pe fondul unor situatii speciale, precum:
- stare de sanatate precara;
- conditii grele de viata si de munca;
- factori defavorabili ai mediului fizic si socio-profesional ;
- cerinte superioare de prestare a unor eforturi fizice si/sau psihice (efort sportiv).
Specialistii domeniului au avut preocupari in definirea conceptului de oboseala.
Astfel, starea de oboseala poate fi definita, ca:
 "diminuare reversibila a capacitatii deperformanta fizica si/sau psihica, care
permite continuarea efortului, cu pretul unui supracost energetic considerabil si al unei
scaderi a preciziei motrice" (Weineck, J., 1995);
 "ca stare fiziologica reversibila, manifestata prin diminuarea capacitatii de
performanta fizica sau psihica, aparuta dupa un efort solicitant si care dispare prin
odihna" (Bota, C., 2000);
 "reactie fiziologica, inhibitie de protectie la nivelul SNC, care urmeaza legic si logic
unei activitati psiho-fiziologice de o anumita durata si intensitate" (Dragan, I., 2002);
 "proces fiziologic reversibil care protejeaza organismul de epuizare totala" (Gurau,
A., 2004).
Oboseala se instaleaza in urma diminuarii capacitatii functionale generale sau a
unor componente de tip somatic sau psihic (Bougoignon).
2. 2. Teoriile producerii oboselii
Oboseala este o stare de "natura multifactoriala" (Bratila, F., 2002), care
provoaca diminuarea capacitatii de performanta.
Argumentele aduse in sprijinul elucidarii cat mai exacte a mecanismelor oboselii sunt
multiple, deoarece aceasta stare trebuie abordata ca un proces complex, care
afecteaza intregul organism.
Argumentele aduse in sprijinul elucidarii cat mai exacte a mecanismelor oboselii
sunt multiple, deoarece aceasta stare trebuie abordata multilateral, prin prisma faptului
ca organismul uman functioneaza se comporta ca un sistem cibernetic, complex,
deschis, evolutiv cu capacitate de reglare si autoreglare. Preocuparile legate de
mecanismele oboselii au determinat crearea unor teori.
Teoria epuizarii materialului energetic (Schiff)
Schiff sustine ca oboseala apare atunci cand substantele energetice care sustin
contractia musculara sunt consumate, respectiv, muschiul (ca si un motor) ramane fara
combustibil. Cantitatea de ATP, fosfogen, glicogen se micsoreaza treptat si cand s-a
epuizat muschiul nu se mai contracta.
Teoria aceasta s-a dovedit a fi incompleta, deoarece un muschi care a "lucrat"
sub un curent de o anumita intensitate, si care la instalarea oboselii apare epuizat, isi
poate relua contractia daca va fi stimulat de un curent mai puternic decat cel initial.
Concluzia este ca muschiul nu s-ar fi contractat din nou, daca substantele energetice s-
ar fi consumat in totalitate. Se poate aprecia faptul ca, oboseala apare categoric inainte
de consumarea substantelor care asigura contractia musculara.
Teoria toxinei specifice (Weichardt)
Conform acest autor, oboseala survine din cauza unei toxine specifice, denumita
chenotoxina. Weichardt care a detectat aceasta toxina, sustinea ca injectarea ei la
animale odihnite a produs semne vizibile de oboseala, fara ca acestea da depuna efort
fizic. De asemenea, s-a afirmat ca, pe baza chenotoxinei, s-au preparat saruri antitoxice,
care au dat rezultate vizibile in tratamentul oboselii.
Expunerile si lucrarile despre aceasta toxina, care anuntau perspectivele acestei
mari descoperiri, au fost capul de afis al presei din perioada inceputului de secol XX.
Sarurile preparate n-au dat rezultate, iar toxina respectiva nu a putut fi obtinuta si de alti
chimisti, medici, fiziologi sau farmacisti, prin urmare teoria aceasta s-a dovedit clar, a fi
nefondata.
Teoria intoxicarii cu produsele metabolismului muscular (Hill si Pflüger)
Este cunoscut faptul, ca efortul fizic produce si substante toxice, care nu sunt eliminate
in totalitate, astfel ca, treptat, aceste substante se diminueaza capacitatea de a sustine
efortul. Cand toxinele ating o cantitate mare, contractia musculara inceteaza.
Autorii acestei teorii au sustinut ca daca un muschi epuizat este spalat cu ser
fiziologic, acesta isi revine si se contracta din nou - spalarea a eliminat substantele
toxice. Ei au demonstrat, de asemenea, si faptul ca un muschi tratat cu acid lactic
oboseste, fara a fi supus efortului (se stie ca in timpul efortului muscular se produce
acid lactic). De asemenea, s-a dovedit experimental faptul ca muschiul oboseste inainte
ca substantele toxice, produse de metabolismul muscular, sa se acumuleze in cantitati
mari. Teoria, desi acceptata de multi specialisti, nu a fundamentat aparitia oboselii.
Teoria echilibrului excitatie - inhibitie (Pavlov si Secenov)
O alta teorie apreciaza faptul ca oboseala este direct legata de activitatea scoartei
cerebrale: o activitate musculara intensa, reprezinta si o activitate intensa la nivelul
centrilor motori cerebrali, ceea ce deranjeaza echilibrul excitatie/ inhibitie, cu dominanta
inhibitiei, care tulbura procesele reflexe si deranjeaza coordonarea musculara.
Teoria aprovizionarii insuficiente cu oxigen (Verwon)
Conform acestei teorii oboseala apare ca urmare a lucrului in conditiile lipsei sau unei
cantitati reduse de oxigen; teoria este incompleta deoarece muschiul este capabil sa
lucreze si in deficit sau lipsa de oxigen.
Teoria heterocronismului
Heterocronismul apare atunci cand intre nerv si muschi nu mai este un raport normal,
depasindu-se anumite limite; excitatia (comanda) venita prin nerv nu mai are loc si
contractia nu se produce. Teoria aceasta sustine ca oboseala impiedica transmiterea
impusului nervos spre muschi, deteriorand raportul normal (isocronismul) dintre nerv si
muschi.
Cercetarile au demonstrat importanta excitabilitatii in buna functionare a
sistemului neuromuscular, subliniind, in acelasi timp, ca oboseala are cauza nu doar in
relatia nerv-muschi, caci si in alte sisteme componente ale organismului. Teoriile
anterioare nu au tinut seama de acest fenomen al unitatii organismului si au lucrat pe
muschi izolati de restul organismului, ignorand organul cel mai important, sistemul
nervos.
Progresele realizate in fiziologie, cu deosebire asupra functiilor sistemului
nervos central, au permis si explicarea cauzelor cadre provoaca oboseala.
Acum, acest fenomen este tratat ca o stare fiziologica normala, care scade
capacitatea de efort. Momentul aparitiei oboselii depinde de mai multi factori, printre
care: particularitatile individuale, caracteristica activitatii, conditiile de mediu, volumul si
intensitatea activitatii, prestatia in timp etc.
La teoria heterocronismului, se adauga si faptul ca oboseala nu se datoreaza
numai legaturii dintre nerv si muschi, deoarece contractiile musculare produc modificari
importante in tot organismul, muschii angrenand toate functiile organismului.
Capacitatea de efort, si, legat de aceasta, momentul aparitiei oboselii este
dirijata si conditionata de SNC si, in special, de scoarta cerebrala.

Teoria termoreglarii
Procesul de termoreglare (echilibrul dintre producerea si pierderea caldurii) este tulburat
din cauza incalzirii corpului in efort, fapt ce atrage dereglarea homeostaziei
organismului. Teoria nu are suficiente argumente, deoarece nu sunt explicate si
celelalte modificari biologice.
Teoriile prezentate au explicat unilateral starea de oboseala, prin fenomene locale
instalate la nivelul neuromuscular.
In abordarea corecta a tuturor starilor organismului uman, se apreciaza legatura stransa
dintre toate componentele corpului, ca elemente ale aceluiasi sistem deschis, aflate
permanent in schimb de substante, energie si informatii. Organismul uman, ca sistem
cu reglare automata, are o suma de masuri, care intra in actiune pentru a stabili si
restabili functionalitatea si echilibrul sau. In cazul instalarii oboselii aceasta se produce
treptat, mecanismele organismului intervenind pentru echilibrarea sistemului uman, fapt
ce conduce la intarzierea instalarii oboselii.
2. 3. Forme ale starii de oboseala
In situatia in care oboseala se instaleaza in urma unui efort sportiv care nu
depaseste limitele capacitatii functionale a organismului, se apreciaza faptul ca
oboseala are o forma fiziologica, manifestarea ei fiind la nivel muscular (periferic) sau la
nivel neuro-psihic (central).
Daca limitele functionale ale organismului sunt depasite, oboseala se apreciaza
ca forma patologica, manifestata atat la nivel periferic, cat si central.
Starea de oboseala se apreciaza in functie de unele aspecte de ordin cantitativ si
calitativ al manifestarii sale.
Bugard, citat de Bota, C., (2000) ordoneaza stadiile care se instaleaza la un
organism obosit, astfel:
- stadiul I - oboseala cu raspuns armonios - este specific sportivilor;
- stadiul II - oboseala cu raspuns oscilant - se manifesta cand refacerea este
incompleta;
- stadiul III - oboseala cu raspuns discordant - cand starii fizice de oboseala i se
adauga si oboseala psihica, uneori si o stare de boala;
- stadiul IV - cu epuizare - stare patologica, care cuprinde pe langa sfera sistemului
muscular si pe cea neuro-vegetativa, metabolica si endocrina.
Intre oboseala si epuizare este o diferenta cantitativa, prin care fenomenele de
oboseala dispar dupa maximum 24 de ore, pe cand procesele de refacere dupa
epuizare impun un minim de 4-7 zile cu o terapie medicala complementara.
Dupa eforturi semnificative, care scad marcant rezervele energetice de la nivelul
aparatelor si sistemelor organismului, se instaleaza repausul anabolic. Daca printr-un
efort se depasesc posibilitatile functionale ale organismului se creaza premisele intrarii
intr-o faza de "dissinergism functional" (Bratila, F., 2002), ce poate conduce la oboseala
patologica.
Weineck, J., (1995) ordoneaza formele manifestate ale oboselii in oboseala acuta
(periferica si centrala) si oboseala cronica (locala si generala).
Bratila, F., (2002) citandu-l pe Stegemann, numeste oboseala: oboseala acuta
(periferica si centrala), oboseala locala si generala (asociate cu supraantrenamentul) si
oboseala neuro-musculara
Dragan, I., (2002) sistematizeaza oboseala in forma fiziologica (cu oboseala musculara
si oboseala neuro-psihica -Tabel 2.2.) si forma patologica (cu supraincordarea si
supraantrenamentul - Tabel 2.3.)
2.3.1. Oboseala fiziologica
Oboseala fiziologica se manifesta sub forma:
Forma fiziologica Denumirea
Acuta periferica Oboseala musculara
Acuta centrala Oboseala neuro-psihica
Tabel 2.2. Oboseala fiziologica
► Oboseala acuta periferica (Oboseala musculara)
Oboseala musculara este cauzata de contractiile musculare repetate, care consuma
rezervele energetice, deranjand homeostazia (echilibrul fizico-chimic) organismului.
Oboseala se acumuleaza treptat, in functie de durata si intensitatea efortului, ajungand
la un moment dat ca sarcina, exercitiul sa nu mai poata fi continuat, fapt ce determina
incetarea executiei.
Conform Dragan, I., (2002), oboseala musculara poate fi provocata de urmatoarele
cauze,de ordin energetic:
- epuizarea rezervelor de CP muscular, in cazul eforturilor anaerobe alactacide si
lactacide (0-45 sec);
- epuizarea rezervelor de CP muscular si cresterea concentratiei de acid lactic, in
cazul eforturilor de anduranta scurta (45 sec - 2 min);
- cresterea acidului lactic muscular, insotita de cresterea amoniacului hepatic, in
cazul eforturilor de anduranta medie (2-10 min);
- epuizarea glicogenului muscular, in cazul eforturilor de anduranta lunga tip I si II
(10-35-90 min);
- epuizarea glicogenului muscular, insotita de acumularea de peroxizi lipidici, in
cazul eforturilor de anduranta lunga tip III-IV (90min - 6 ore - peste 6 ore).
Pe langa limitele de ordin energetic, oboseala poate fi indusa si de alte cauze, precum:
- dezechilibrul ionic intramuscular; contractiile cu frecventa si durata mare produc
pierderi de potasiu si calciu, ceea ce are ca efect reducerea suplimentara a capacitatii
de contractie musculara;
- oboseala la nivelul sinapsiei neuro-musculare, ce perturba trimiterea comenzii de
la nivelul motor, la muschi;
- tipul de fibre, deoarece fibrele albe (fazice) obosesc mai usor decat fibrele rosii
(lente), considerate rezistente la oboseala;
- lipsa de oxigen cauzata de irigatie sanguina insuficienta la nivelul muschilor.
Oboseala musculara se poate recunoaste dupa o serie de indicii, semne, aspecte
subiective si obiective, precum:
Aspecte subiective:
- senzatie de moleseala in tot organismul;
- senzatie de greutate in muschi si la miscare;
- durere la presiunea maselor musculare;
- dorinta reducerii sau incetarii efortului si nevoii de odihna.
Aspecte obiective:
- diminuarea capacitatii de munca, a randamentului fizic;
- cresterea tonului muscular in starea de repaus;
- scaderea tonului muscular in efort;
- tulburari de coordonare si control muscular;
- scaderea excitabilitatii neuro-musculare;
- scaderea fortei, amplitudinii miscarilor;
- scaderea apetitului, tulburari de somn.
Mecanismul oboselii in fibra musculara
In timpul contractiei musculare, din cauza tensiunii interne crescute, capilarele
sunt comprimate, iar sangele epuizat. In starea de relaxare, tensiunea scade, capilarele
se dilata si sangele intra in vase.
Cand contractiile se succes rapid, capilarele sunt comprimate repetat, iar in
intervalul dintre contractii nu mai patrunde suficient sange arterial, cu oxigen

si
substante care sustin efortul, reducandu-se astfel si capacitatea de eliminare a toxinelor.
In oboseala accentuata, perioada de relaxare este mica, fapt ce determina o stare de
contractura permanenta a muschilor, ce are ca urmare scaderea randamentului. In
aceasta situatie, excitabilitatea muschiului o depaseste pe cea a nervului corespunzator,
fapt ce produce o stare de contractura permanenta a muschiului, de aici crampa
musculara. Intr-un teritoriu muscular atat de contractat, cu irigare insuficienta, aportul
substantelor de refacere este redus. Se impun masuri de refacere neuro-musculara.

Asadar, oboseala musculara este o stare fiziologica reversibila, care se instaleaza in
mod normal, din cauza depasirii unor limite ale capacitatii functionare a sistemului
neuro-muscular, ca urmare a unei activitati considerabile. Activitatea muschilor este
conditionata de efortul energetic: cu cat prestatia musculara este mai solicitanta (din
punct de vedere al volumului, intensitatii, complexitatii), cu atat mai repede se
instaleaza oboseala.
In antrenamentul sportiv, in lectiile de educatie fizica, aparitia starii de oboseala
musculara poate fi amanata prin utilizarea rationala a exercitiilor fizice, respectiv prin
raportarea optima a efortului si a pauzelor.
Oboseala musculara, ca forma fiziologica, apare ca urmare a unui efort prestat
in limitele functionale ale organismului, in acest caz devenind un factor favorizant al
adaptarii.
In antrenamentul sportiv sau in activitatea de educatie fizica, repetarea unor
eforturi care produc un anumit grad de oboseala fiziologica (in limite functionale)
conduce spre procese biologice superioare, de adaptare, de ameliorare a starii de
antrenament, cat si la obtinerea formei sportive.
In situatia in care oboseala se instaleaza in urma depasirii capacitatii functionale
a organismului, se apreciaza faptul ca se manifesta starea de oboseala in forma
patologica.
► Oboseala acuta centrala (Oboseala neuro-psihica)
Conceptul de oboseala acuta centrala sau oboseala neuro-psihica se defineste prin:
"diminuarea capacitatii de a realiza actiuni coordonate, cu aceeasi precizie ca in starea
de repaus" (Stegeman, citat de Weineck, J., 1995).
Oboseala centrala are conexiuni stranse cu oboseala periferica, deoarece
informatiile aferente emise de la muschi (de la periferie) au ca raspuns impulsuri
inhibitorii, care conduc la intreruperea efortului.
Cauzele declansatoare de oboseala musculara atrag modificari ale parametrilor
functionali si biochimici si in alte sisteme vitale, respectiv in sistemul cardio-respirator,
nervos central, periferic si vegetativ. Informatiile despre starea de oboseala musculara
(periferica) influenteaza sistemul nervos si toate functiile organismului.
Mecanismele fiziologice, care au ca urmare instalarea oboselii centrale
(neuro-psihice), sunt:
- Scaderea glucozei sanguine care are efect si asupra creierului, acesta fiind extrem de
sensibil la scaderea glicemiei (exemplu: eforturile de anduranta lunga III-IV - 90 minute).
- Acumularea de aminoacizi esentiali in creier produce perturbari la nivelul neuronilor
(eforturile de forta); aminoacizii care nu sunt metabolizati (consumati) se acumuleaza la
nivelul creierului, de unde induc tulburari neuronale (exemplu: ratii alimentare
hiperproteice neacoperite de efort corespunzator).
- Stresul neuro-psihic la sportivii de la discipline sau probe, precum: tir, scrima, portari,
saritura in inaltime sau saritura cu prajina, sprinteri.
Conform specialistilor domeniului, oboseala centrala se recunoaste dupa
urmatoareleaspecte:
- Reducerea capacitatii de coordonare, cooperarea dintre sistemul nervos central si
sistemul muscular fiind tulburata, in cazul in care una dintre componentele sistemului de
control si reglare a miscarii este afectata; oboseala musculara (periferica) are ca efect
reducerea coordonarii actelor motrice, a preciziei si economiei miscarilor. Activitatea
electrica a muschilor creste o data cu instalarea progresiva a oboselii, ceea ce induce
oboseala la nivel central, manifestata in reducerea capacitatii de coordonare.
- Reducerea capacitatii de performanta senzoriala face ca oboseala centrala sa reduca
starea functionala a componentelor analizatorilor (segmentul periferic al receptorilor,
segmentul de conducere, segmentul central al analizei si sintezei informatiilor), efectul
manifestandu-se in modificarea pragului sensibilitatii optice, auditive, tactile.
- Tulburari in functionalitatea fenomenelor psihice reglatoare, deoarece oboseala
centrala reduce aportul energiei psiho-nervoase in procesele senzoriale si cognitive.
Procesul psihic reglator atentia isi pierde din calitatile esentiale de concentrare si
mobilitate (distributivitate). Instalarea oboselii psihice are ca efect si reducerea
motivatiei intrinsece pentru activitate a individului, a sportivului.
- Tulburari ale proceselor de cunoastere superioara sunt remarcate, deoarece oboseala
psiho-fizica altereaza capacitatea de gandire, de evaluare corecta a unor informatii.
Individul, sportivul obosit psihic are dificultati de apreciere a distantelor, a propriilor
actiuni si o capacitate redusa de decizie si reactie motrica.
- Cresterea timpului de reactie motrica, se constata in starea de oboseala fizica, caci se
mareste latenta reactiei motrice simple, dar, mai ales, a reactiei complexe, fapt
determinat de: cresterea timpului de procesare a informatiilor la nivel central sau de
reducerea starii functionale a neuronilor si a sinapselor. Si, totusi, starea de oboseala
fiziologica trebuie apreciata ca unmecanism general de protectie contra solicitarilor
excesive, care se manifesta, prin:
- menajarea (protejarea) structurilor nervoase, ale caror neuroni trec in stare de inhibitie
din cauza stimulilor excesivi sau a actiunii prelungite a acestora;
- menajarea sistemului cardio-vascular, a rezervelor de energie din muschiul cardiac;
- prevenirea epuizarii complete a rezervelor de energie, numite "rezervelor autonome
protejate".
Oboseala fiziologica este o stare favorabila in antrenamentul sportiv, prin instalarea
fenomenului de supracompensatie, fenomen care imbunatateste capacitatea de efort a
organismului.
Prevenirea instalarii starii de oboseala neuro-psihica se face prin managementul
antrenamentului sportiv si respectarea masurilor si a mijloacelor refacerii neuro-psihice
si metabolice.
2.3.2. Oboseala patologica
Oboseala patologica, instalata dupa eforturi care depasesc limitele fiziologice ale
organismului, se manifesta sub doua forme:
Forma patologica Denumirea
Acuta Supraincordarea (SI)
Cronica Supraantrenament (SA)
Tabel 2.3. Oboseala patologica
Oboseala patologica acuta (Supraincordarea)
Conform definitiei lui Dragan, I. (2002), supraincordarea este o "forma acuta a oboselii
patologice, care consta in discordanta dintre gradul solicitarii si capacitatea de raspuns,
pe moment, a organismului".
Aceasta forma a oboselii patologice se instaleaza la sportivi, in cazul:
- pregatirii insuficiente;
- inceputului perioadei de pregatire;
- convalescentei dupa un traumatism sau boala;
- folosirii substantelor dopante.
Cele mai frecvente forme de manifestare a supraincordarii (oboseala patologica acuta)
sunt:
Durerea musculara care este o suferinta fizica neplacuta, resimtita in muschi
dupa un efort prestat la un anumit nivel de solicitare.
Aceasta forma de suferinta este resimtita de sportiv in timpul efortului, la
sfarsitul prestatiei sau dupa 1-2 zile de la activitatea fizica respectiva.
Durerile musculare, care apar imediat dupa un efort - dureri acute - pot fi
cauzate de prezenta produsilor metabolici de efort in tesuturi; lactatul intracelular, ionii
de H
+
sau unele edeme formate prin infiltrarea lichidului plasmatic in spatiul intercelular
pot provoca dureri locale, mai ales daca efortul a fost considerabil in regim de forta sau
rezistenta. Durerile acute, determinate prin aceste cauze, se pot stinge in cateva minute,
dar, in acelasi timp, pot persista si cateva ore, in functie de concentratia produsilor
metabolici si masurile de refacere aplicate.
Durerile musculare intarziate, apar dupa 1-2 zile de la incheierea unui efort epuizant,
desfasurat mai ales in conditii de contractii musculare excentrice (produse cu alungirea
muschiului - exercitiile pliometrice). Durerea musculara in aceste conditii este asociata
si cu alte cauze, precum:
- reactii inflamatorii, manifestate prin hiperleucocitoza;
- leziuni musculare ce tulbura echilibrul calciului in fibra si declanseaza eliberarea de
proteine intracelulare.
Durerile musculare pot fi prevenite sau macar minimalizate prin reguli metodice de
solicitare in efort:
- lectiile de educatie fizica/de antrenament incep cu exercitii usoare (intensitate mica),
cu cresterea treptata a solicitarii;
- evitarea abuzului de exercitii fizice efectuate in conditii de contractii excentrice la
inceputul activitatii.
Clacajul muscular - declansat de o contractura musculara, ce adesea are drept cauza
o leziune fibrilara musculara; durerea si disconfortul muscular local, sportivul este nevoit
sa intrerupa efortul. Aceasta stare este explicata prin faptul ca solicitarea la care este
supus sportivul depaseste capacitatea sa de a da raspuns. Pe langa aceste cauze,
fenomenul poate fi provocat si de aspecte necorespunzatoare legate de starea de
sanatate, integritatea aparatului loco-motor, alimentatie, echipament, metodologia
antrenamentului sportiv.
Clacajul cardiac ("inima fortata"), ce se poate manifesta de la simpla tulburare a
ritmului (aparitia extrasistolelor), la stopul cardiac sau decesul sportivului, are drept
cauza un dezechilibru neuro-vegetativ sau o relatie necorespunzatoare intre gradul de
solicitare de efort si posibilitatile biologice de moment ale sportivului.
Dereglari neurologice, vegetative, senzoriale, manifestate prin:
- tulburari de mers;
- scaderea tonusului muscular;
- tulburari de ortostatism;
- tulburari de coordonare si echilibru;
- tulburari senzoriale: vizuale, auditive, vestibulare;
- tulburari psihice: epuizare, astenie psihica;
- tulburari psiho-motorii, de orientare spatio-temporala.
In aceste situatii de supraincordare, daca se continua efortul, pot surveni accidente care
ajung pana la pierderea constiintei. Daca se depaseste faza acuta de supraincordare,
uneori doar prin dirijare medicala, in 3-4 saptamani, sportivul isi poate relua activitatea
sportiva, dar nu inainte de a se supune unei serioase investigatii medicale.
Pentru evitarea instalarii starii de supraincordare, sunt recomandate masuri profilactice,
care se refera la: antrenament stiintific dirijat, refacere completa, regim de viata corect,
supraveghere medicala (de teren si laborator). Un sportiv care s-a aflat in stare de
oboseala patologica acuta, ramane sub observatie medicala in perioada activitatii
sportive.
► Oboseala patologica cronica (Supraantrenamentul)
O forma de oboseala patologica care afecteaza profund intregul organism,
apreciata ca nevroza, de suprasolicitare, (denumire data de rolul sistemului nervos
central in geneza acestei afectiuni sportive) este supraantrenamentul.
Supraantrenamentul este un dezechilibru functional durabil, instalat in urma
suprasolicitarilor repetate, cu urmari in scaderea capacitatii de lucru si a performantelor
sportive.
Mecanismele instalarii oboselii patologice cronice - supraantrenamentul pot fi
explicate, in trei acceptiuni generale, care au la baza activitatea sistemului nervos
central:
- suprasolicitarea proceselor de excitatie, prin volumul, intensitatea, complexitatea
mijloacelor de antrenament;
- suprasolicitarea proceselor de inhibitie, prin monotonia prelungita a unor
antrenamente;
- suprasolicitarea ambelor procese (excitatie si inhibitie), prin schimbari bruste de
procedee tehnice, de sarcina, modificari de instruire, de posturi in echipa.
Indiciile - semnele supraantrenamentului sunt date prin tulburari de ordin subiectiv si
obiectiv:
Tulburari subiective:
- comportament schimbat: sportivul devine irascibil, cu iesiri neobisnuite,
necontrolate;
- apatie in stadiu avansat: lipsa interesului pentru orice tip de activitate, anxietate,
emotivitate, depresie;
- diminuarea proceselor cognitive (memorie, gandire, atentie);
- semne de nevroza (insomnii, dureri de cap);
- insomnii (nocturne sau diurne) - somnul nu odihneste sportivul;
- cefalee care nu cedeaza la medicatie si se accentueaza la efort;
- lipsa poftei de mancare;
- dureri precordiale;
- tulburari vizuale, auditive, vestibulare;
- senzatii de greutate in muschi.
Tulburari obiective:
- transpiratii abundente, nejustificate de efortul prestat;
- scaderi ale greutatii corporale (o pierdere de peste 3% din greutatea corporala
poate avea drept cauza supraantrenamentul);
- scade latenta reactiei motrice, forta si coordonarea neuro-musculara;
- reveniri intarziate ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale dupa efort;
- pierderi de calciu si magneziu prin aparatul excretor;
- tremor rapid si neregulat al degetelor si pleoapelor;
- tulburari digestive si endocrine.
De retinut este faptul ca supraantrenamentul poate fi considerat o boala (Dragan, I.,
2002), a carui mecanism de producere are la baza activitatea sistemului nervos central
si care se poate manifesta sub doua forme clinice:
- supraantrenament de tip reactiv (basedowian, tiroidian), dominat de procesele de
tip excitator;
- supraantrenament de tip astenic (suprarenanian, addisonian), dominat de procese
de tip inhibitor.
Semnele instalarii starii de oboseala patologica cronica, supraantrenamentul, trebuie
recunoscute de timpuriu si solicitata interventia medicului, care poate corecta rapid si
eficient situatia.
Psihologul italian Antoneli, F. A realizat o sistematizare a nevrozelor de suprasolicitare,
in functie de terenul genetic, astfel:
- psihonevroza anxioasa - forma cea mai frecvent intalnita la sportivi si manifestata,
prin:
- stare de neliniste, anxietate;
- tulburari de somn, apetit si digestie;
- coplesirea raspunderii fata de concurs;
- adversitati cu publicul si arbitrii;
- probleme socio-profesionale.
O manifestare a psihonevrozei anxioase este "nikefobia", care se exprima prin teama
de succes;
- nevroza hipertensiva (hipertensiune psiho-somatica) - forma care se manifesta prin
hipertensiune arteriala si modificari de comportament: tendinta de dominare,
agresivitate, lipsa de autocontrol;
- nevroza de coordonare (profesionala) - forma manifestata prin incapacitatea
sportivului de a executa acte motrice complexe bine cunoscute;
- nevroza isterica (pitiatica) - forma manifestata mai ales in comportamentul sportivelor,
exprimata prin stari de plans, crize patetice, acte hipocondrice;
- nevroza obsesiv-fobica - forma mai rar intalnita la sportivi, exprimata prin
claustrofobie (frica de spatii inchise), agorafobie (teama spatiilor deschise), fobia de
inaltime, nikefobia, inclusiv ticuri superstitioase.
In antrenamentul contemporan, cand pregatirea sportiva se face in echipa
multidisciplinara, iar cunostintele antrenorilor sunt complexe, se intampla mai rar
fenomenul de instalare a oboselii de patologic cronic, respectiv supraantrenamentul.
Prevenirea instalarii starilor patologice de oboseala se face prin aplicarea corecta a
stimulilor de antrenament si mai ales prin utilizarea optima a mijloacelor de refacere
intra si post efort.
1.
Refacerea dupa antrenament depinde de limitele de adaptare ale sportivului, de
tehnicile specifice de refacere si de o progresie a incarcaturii de lucru, planificata in mod
adecvat.
Prin expunerea sportivului la un nivel de stres fizic peste capacitatea lui sau
printr-o perioada de odihna neadecvata se reduce capacitatea de adaptare la noul stres,
aparand incapacitatea de adaptare sau supraantrenamentul, ambele caracterizate de
oboseala si absenta refacerii dupa antrenamente

Tabelul
Simptomele oboselii dupa aplicarea stimulilor (adaptat dupa Harre, 1982)
Stimuli de
mica
intensitate
Stimuli optimi Stimuli la
nivelul
limitelor
individuale
Stimuli la sau
usor peste
limitele
individuale
Nivelul
oboselii
Scazut Ridicat Epuizare Epuizare
Transpiratie Usoara spre
medie la nivelul
trenului
superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
inferior
Putina
transpiratie
2.
Refacerea dupa antrenament depinde de limitele de adaptare ale sportivului, de
tehnicile specifice de refacere si de o progresie a incarcaturii de lucru, planificata in mod
adecvat.
Prin expunerea sportivului la un nivel de stres fizic peste capacitatea lui sau
printr-o perioada de odihna neadecvata se reduce capacitatea de adaptare la noul stres,
aparand incapacitatea de adaptare sau supraantrenamentul, ambele caracterizate de
oboseala si absenta refacerii dupa antrenamente
Tabelul
Simptomele oboselii dupa aplicarea stimulilor (adaptat dupa Harre, 1982)
Stimuli de
mica
intensitate
Stimuli optimi Stimuli la
nivelul
limitelor
individuale
Stimuli la sau
usor peste
limitele
individuale
Nivelul
oboselii
Scazut Ridicat Epuizare Epuizare
Transpiratie Usoara spre Transpiratie Transpiratie Putina
medie la nivelul
trenului
superior
abundenta la
nivelul trenului
superior
abundenta la
nivelul trenului
inferior
transpiratie
3.
Refacerea dupa antrenament depinde de limitele de adaptare ale sportivului,
de tehnicile specifice de refacere si de o progresie a incarcaturii de lucru, planificata in
mod adecvat.
Prin expunerea sportivului la un nivel de stres fizic peste capacitatea lui sau
printr-o perioada de odihna neadecvata se reduce capacitatea de adaptare la noul stres,
aparand incapacitatea de adaptare sau supraantrenamentul, ambele caracterizate de
oboseala si absenta refacerii dupa antrenamente
Tabelul
Simptomele oboselii dupa aplicarea stimulilor (adaptat dupa Harre, 1982)
Stimuli de
mica
intensitate
Stimuli optimi Stimuli la
nivelul
limitelor
individuale
Stimuli la sau
usor peste
limitele
individuale
Nivelul
oboselii
Scazut Ridicat Epuizare Epuizare
Transpiratie Usoara spre
medie la
nivelul trenului
superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
inferior
Putina
transpiratie
Calitatea
miscarii
tehnice
Miscari
controlate
Pierderea
preciziei,
instabilitate,
unele greseli
tehnice
Coordonare
slaba,
nesiguranta
tehnica,
numeroase
greseli tehnice
Instabilitate
motorie, lipsa de
putere (24 h)
precizei/acuratete
diminiuate
Concentrare Normala,
sportivii
reactioneaza
repede la
observatiile
antrenorului,
atentie maxima
Capacitate
redusa de a
invata
elemente
tehnice, atentie
de scurta
durata
Concentrare
redusa ca
durata,
nervozitate,
instabilitate
Neatentie,
incapacitate de a
corecta miscarile
(24 - 48 h),
incapacitate de a
se concentra
asupra
activitatilor
intelectuale
Antrenamentul
si starea
sanatatii
Executia
tuturor
sarcinilor de
antrenament
Slabiciune
musculara,
lipsa de
putere,
Dureri
musculare si
articulare,
migrene si
Tulburari de
somn, durere
musculara,
disconfort fizic,
capacitate
redusa de efort
deranjamente
stomacale,
senzatie de
voma si stare
de rau
frecventa
cardiaca ridicata
pana la si chiar
mai mult de 24 h
Dorinta de a
se antrena
Nerabdare de
a se antrena
Doreste o
perioada de
repaus si o
faza de
refacere mai
lunga, dar
continua sa
vrea sa se
antreneze
Dorinta de a
inceta
pregatirea,
nevoia de
repaus complet
Detesta faptul ca
a doua zi are
antrenament,
neglijenta,
atitudine negativa
fata de cerintele
pregatirii
(Fry, Morton si Keast 1991; Kuipers si Keizer 1988; Lehmann si colab. 1993)
Printr-o singura lectie de antrenament se poate ajunge la o oboseala acuta, cu muschii
suprasolicitati de efort, oboseala care este de scurta durata (1-2 zile) si este insotita de dureri
musculare, somn agitat si raspuns semnificativ la alergogeni.
Microciclul de soc induce stimulul de supraincarcare cu suprasolicitare musculara si este
similar oboselii acute, simptomele manifestandu-se mai mult de 2 zile si incluzand rezistenta fata
de efort, somn agitat, lipsa apetitului, utilizarea irationala a energiei si tulburari emotionale.
Microciclurile intense sau perioadele de odihna nsatisfacatoare ca durata induc
supraexcitatia, oboseala fiind tranzitorie pe perioade cuprinse intre 2 zile si 2 saptamani.
Din microcicluri succesive suprasolicitante alternate cu perioade de recuperare insuficienta
rezulta sindromul supraantrenamentului. In acest caz oboseala este de durata, putand dura timp
de mai multe luni.
Tabelul
Cauzele oboselii in diferite sporturi
Factori
neurali
Utilizare
ATP-PC
Acidoza
lactica
Descomp.
Glicogen
Consum
glucoza
din
sange
Hipertermie
Tir cu arcul X
Atletism
- 100, 200 m
- 400 m
- 800, 1.500 m
5.000, 10.000 m
- maraton
- sarituri
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X
- aruncari
Badminton X X
Baseball X X
Baschet X X
Box X X
Ciclism
- sprint 200 m
- 4.00 m
urmarire
- probe de
sosea
X X
X
X X X X
Sarituri in apa X
Driving (sport
cu motor)
X
Calarie X
Scrima X X
Hochei pe iarba X X
Patinaj artistic X X
Fotbal
American
X X X
Gimnastica X X X
Hochei pe
gheata
X X
Judo X X
Lacrosse X X
Caiac-canoe
- 500, 1.000 m
- 10.000 m
X X
X
X
Canotaj X X
Tir X
Schi
- alpin
- nordic
X X X
X
X
Soccer X X
Patinaj viteza
- distante scurte
si medii
- distante lungi
X X
X
X
Squash/handbal X X X
Inot
- 50 m
- 100-200, 400 m
- 800-1.500 m
X X
X
X
X
X
Inot sincronic X X
Handbal de X X
echipa
Tenis X X
Triatlon X X X
Volei X X
Polo pe apa X X X
Haltere X
Lupte X X
Yachting X
Oboseala neuromusculara
Limitarea performantei se datoreaza SNC. Oboseala rezulta din procese diferite asociate
comenzii SNC sau mecanismelor periferice. Supraantrenamentul pe termen lung (oboseala SNC)
are drept rezultat scaderea motivatiei, reducerea transmisiei comenzii nervoase prin maduva
spinarii si recrutarea deficitara a neuronilor motori.
Supraantrenamentul pe termen scurt (oboseala periferica) implica disfunctia
nervilor periferici, a junctiunii neuromusculare, a activitatii electrice a fibrelor musculare
sau a procesului de activare din fibra musculara (Gibson si Edwards 1985; Lehmann si
colab. 1993).
Supraantrenamentul pe termen scurt - oboseala periferica - poate fi cu frecventa
ridicata (oboseala electromagnetica) sau cu frecventa scazuta (oboseala mecano-
metabolica).
Tabelul
Simptomele asociate cu oboseala sistemului nervos central (din Gibson si Edwards, 1985)
Oboseala
Caracteristici Mecanisme
Centrala Forta sau caldura generate
prin efort voluntar mai
degraba decat prin
stimulare electrica
Incapacitatea de a sustine
recrutarea sau frecventa
unitatilor motorii
Periferica Aceeasi pierdere de forta
sau caldura generate prin
contractii voluntare si
stimulate

a) Frecventa inalta Pierdere selectiva de forta
la frecvente de stimulare
inalte
Transmisie sau propagare
neuromusculara, diminuata
a potentialului de actiune
musculara
b) Frecventa joasa Pierdere selectiva de forta
la frecvente de stimulare
joase
Excitatie/contractie
diminuata
In sporturile care dureaza mai putin sau putin mai mult de 60 de secunde apare oboseala de
frecventa ridicata, in timp ce oboseala de frecventa joasa se datoreaza deteriorarii celulare (cea
asociata cu contractii excentrice).
Oboseala se poate datora deficientelor aparute la o veriga din lantul de comanda de la
creier pana la puntile de actomiozina.
SNC se caracterizeaza prin procesul de excitatie si prin procesul de inhibitie. Daca
excitatia este un proces favorabil (stimuleaza procesele pentru activitatea fizica),
inhibitia este un proces de retinere/restrangere, astfel incat sportivul in pregatirea sa
trebuie sa alterneze cele doua procese.
Atunci cand predomina excitatia impulsurile nervoase sunt cele mai eficiente si se
evidentiaza printr-o buna performanta.
Posibile mecanisme ale oboselii



Figura
Lantul de comanda pentru contractia musculara (Gibson si Edwards, 1985)
Atunci cand celula nervoasa este inhibata datorita oboselii, contractia muschiului este mai
inceata si mai slaba, forta contractiei si numarul de unitati motorii recrutate sunt raportate direct
la activarea electrica comandata de SNC, iar capacitatea de lucru descreste datorita incordarii din
timpul pregatirii si competitiei.
Prin mentinerea intensitatii ridicate, sportivul determina inhibarea celulei nervoase pentru
a se proteja de stimulii externi, nemairaspunzand la aceeasi activare. Ca efect imediat, forta
generata de muschiul efector scade intrucat anumite celule nervoase si-au diminuat rata de
transmitere a impulsurilor sub nivelul de prag, descrescand si numarul de unitati motorii
recrutate.
Fibrele care au o contractie rapida, cu reactii glicolitice si glicolitic-oxidative
rapide, sunt mult mai susceptibile la starea de oboseala comparativ cu fibrele cu
contractie lenta.
Aceste fibre repezi au un potential mai mare de transformare rapida a ionilor de
Ca++ si ATP-PC in asociere cu contractia musculara si pentru producerea de ATP-PC
cu ajutorul procesului anaerob.
Fibrele ST au potentialul aerob mult mai mare, reflectat in nivelul ridicat de
mioglobina si activitate enzimatica mitocondriala (Edgerton 1976; Ruff 1989).
Tabel
Progresia stadiilor in acumularea efectelor de oboseala si supraantrenament
Cateva sapt. Nivelul normal de oboseala care nu
inhiba supracompensarea
2 sapt. Creste capacitatea de a tolera oboseala.
Apar raspunsuri adaptative.
1-2 sapt. Nivel acut de oboseala intervalele de
odihna sunt insuficiente pentru
compensare.
1 sapt. Sportivii recurg la motivatie pentru a
invinge tensiunea cauzata de oboseala.
1 sapt. Inhibitie. Activare nervoasa indecvata fata
de stimulii externi. Performanta incepe sa
scada.
1 sapt. Presiuni pentru a continua pregatirea
exercitate de antrenor, colegi, familie si
impuse de calendarul competitional.
2 sapt. Inhibitie de protectie. Celula nervoasa se
autoprotejeaza de stimuli ulteriori.
Performanta descreste. Predispozitie
pentru accidentari.
1 sapt. Sportivii recurg la ultimele resorturi ale
vointei pentru a continua pregatirea.
2 sapt. Supraantrenare. Sportivii si-au iesit din
forma. Probleme emotionale. Accidentari.
Oboseala metabolica
Prin suprasolicitarea nivelului muscular se ajunge la vatamarea fibrei musculare
sau oboseala metabolica (epuizarea sursei de combustibil, acumularea fluxului de Ca++
si muschi sau acumularea de ioni de hidrogen intramuscular (pH; Allen si colab. 1992;
Appell si colab. 1992; Sahlin 1992).
In cursul exercitiilor intense, de durata scurta, submaximale, prelungite sau
repetate apar mecanismele metabolice ale supraantrenamentului. Prin impulsul nervos
care depolarizeaza membrana de suprafata a celulei musculare se activeaza ciclul
complex al contractiei musculare. Aceasta are drept rezultat un potential de actiune
(incarcatura electrica) ce se propaga spre fibra musculara si este urmata de o serie de
actiuni in care Ca++ se raporteaza la filamentele proteice (actina si miozina) rezultand
tensiunea contractila (Allen si colab. 1992; Clarkson si colab. 1992).
Activitatile metabolice (hipoxia - cantitatea redusa de O
2
transportata la
muschiul efector) care au ca rezultat modificarea concentratiei de ioni, deficienta ATP si
acumularea de acid lactic, duc la deteriorarea muschiului.

Figura
Schimbarea formei tesutului muscular (Fahey, 1991)
Disfunctiile componentelor musculare structurale conduc la microtraumatisme.
Disconfortul se manifesta la 24 - 72 ore.

Figura
Gradualizarea durerii (Ebbing si Clarkson, 1989)
In timpul efortului muscular prin tendon muschiul transmite forta spre os. Intrucat fibrele
proxime articulatiei musculo-tendinoase sunt mai putin elastice decat tesutul muscular si sunt
orientate ondulatoriu dar oblic sunt mult mai vulnerabile la tensiunile efortului excentric.
(Armstrong 1986; Armstrong si colab. 1991; Clarkson si colab. 1992; Ebbing si colab. 1989).
Daca tendonul se intinde pana la 8% - 10% din lungimea lui de repaus, se deterioreaza
multe fibre, iar disfunctia apare in cel mai slab punct al tendonului (Renstrom si Johnson 1985).
In urmatoarele situatii rezulta disfunctii ale tendoanelor:
- tensiune aplicata prea repede, rezultat al unei miscari explozive;
- tensiune aplicata oblic;
- tendonul a fost supus tensiunii inainte de incarcare;
- muschiul adiacent a fost inervat la maximum; muschii genunchiului (popliteeele) au fost
inervati superior fiind mult mai susceptibili de accidentare;
- tensiunea provine de la miscarile excentrice;
- tendonul este slab comparativ cu muschiul.
Datorita unui flux limitat de sange circulant catre partea deteriorata a muschiului, tendoanele
necesita o perioada lunga de recuperare (Renström si Johnson 1985).






Figura
Cum au de suferit muschii (Fahev, 1991)
Oboseala neuroendocrina
Activitatea nervoasa simpatica creste, in conditii normale, ca rezultat al efortului
si nivelelor anumitor hormoni (adrenalina-epinefrina, noradrenalina-norepinefrina,
hormonul uman de crestere, cortizolul si hormonul de stimulare a tiroidei) aflati in
concentratii ridicate in sange si reprezentand un raspuns normal la exercitiu.
Cand organismul este suprasolicitat fizic si psihologic mai multe saptamani, in
absenta perioadei de refacere corespunzatoare, nu mai exista supracompensarea. In
cazul multor stimuli de intensitate sau cresterii bruste a incarcaturii de antrenament,
simptomele prin care reactioneaza organismul sunt asemanatoare celor din boala
Basedow: frecventa cardiaca marita in repaus, scaderea apetitului, refacerea intarziata
dupa exercitiul fizic, somn agitat, tensiune arteriala crescuta in repaus, revenirea
intarziata a tensiunii arteriale la nivelurile de baza dupa efort, incidenta crescuta a
infectiilor, scaderea valorilor puterii maximale, performanta diminuata, pierdere in
greutate, iritabilitate crescuta si instabilitate emotionala, pierderea dorintei de participare
la antrenamente si competitii, hipotensiune posturala, incidenta crescuta a
accidentarilor si scaderea nivelelor maximale de lactat plasmatic pe durata exercitiului.
Raportul testosteron - cortizol este dereglat. Nivelele scazute ale testosteronului
inhiba secretia testiculara prin cresterea nivelelor cortizolului sau prin alte mecanisme
hormonale. Nivelul testosteronului revine la nivelul normal in cateva zile. La procesul
anabolic de refacere raportul dintre testosteron si cortizol are implicatii si necesita mai
mult de 24 ore pentru a se instala, raportul testosteron - cortizol se asociata starii
catabolice evidentiate in sindromul de supraantrenament Basedowoid (Israel 1963;
Kuipers si Keizer 1988; Lehmann si colab. 1993; Parry-Billings si colab. 1993).
Monitorizarea, tratarea si revenirea supraantrenamentului
Este dificil sa se defineasca momentul refacerii si faza supracompensarii intrucat indivizii
se refac si raspund pregatirii sportive in moduri diferite, chiar daca incarcatura de antrenament
este identica. Acest fapt conduce la reglarea programelor de adaptare in functie de diferentele
subtile dintre sportivi. In aceasta diferentiere antrenorii si sportivii sunt ajutati de jurnalele
personale de pregatire care furnizeaza date necesare in elaborarea programului dupa specificul
fiecarui individ in parte.
Cauzele supraantrenamentului
Factorii care influenteaza rata refacerii si supraantrenamentului sunt rezultatul
discrepantei dintre incarcatura, toleranta la incarcatura si refacere, manifestati ca o
combinatie a intolerantei la stimuli fizic si psihologici adversi.
Tabelul
Activitati care pot conduce la supraantrenament (adaptat dupa Harre, 1982)
Greseli in
pregatire
Sportivul: stil de
viata
Mediu social Sanatate
Neglijarea
refacerii
Durata insuficienta
a somnului
Responsabilitati
familiale
suprasolicitante
Boala, febra mare
Solicitare mai
mare decat
capacitatea
Program zilnic,
neorganizat
Frustrare (familie,
colegi)
Stare de voma
Crestere brusca a
incarcaturii de
Fumat, consum de
bauturi alcoolice,
Insatisfactie
profesionala
Dureri stomacale
antrenament dupa
pauze prelungite
(odihna, boala
etc.)
cafea
Volum mare al
stimulilor de inalta
intensitate
Conditii de trai
neadecvate (spatiu)
Activitati
profesionale
stresante

Certuri cu colegii Activitati
emotionale
excesive (TV,
muzica
zgomotoasa etc.)

Alimentatie
deficitara
Certuri in familie in
legatura cu
implicarea in sport

Supraexcitare sau
viata agitata

Detectarea starii de supraantrenament
Insomnia, apetitul scazut, transpiratia profunda pe durata noptii si a zilei sunt simptomele
supraantrenamentului.
Monitorizarea starii de supraantrenament se caracterizeaza prin doua tehnici:
partiala si completa.
Monitorizarea partiala nu necesita teste de laborator sofisticate si costisitoare.
Testarea invaziva este mult mai precisa si furnizeaza evaluari fiziologice, psihologice si
biomecanice.
Prin testarea biochimica trebuie acoperite 7 sisteme fiziologice, zonele de interes fiind:
neuromusculara; cardiovasculara; metabolic-endocrina; imunologica; kinantropometrica;
performanta fiziologica si psihologica. (Fry, Morton si Keast 1991).
Tabelul
Simptomele supraantrenamentului (pe baza datelor din Bompa 1969, Ozolin 1971 si Harre 1982)
Psihologice
Motrice si fizice Functionale
Excitabilitate crescuta Coordonare Insomnie
Concentrare redusa Cresterea tensiunii
musculare
Lipsa apetitului
Irational Reapar greseli deja
corectate
Tulburari digestive
Sensibil la critica Inconstanta in executia
miscarilor ritmice
Transpira usor
Tendinta de a se feri de
antrenor si colegi
Capacitate redusa de
diferentiere si corectare a
Descreste capacitatea
vitala
greselilor tehnice
Lipsa de initiativa Pregatire fizica Revenirea FC dureaza mai
mult decat normal
Depresie Diminuarea vitezei, fortei si
rezistentei
Predispozitie la infectii ale
pielii si tesuturilor
Lipsa increderii Recuperare mai lenta
Putere de vointa Diminuarea timpului de
reactie

Lipsa puterii de lupta Predispozitie la accidentari
si imbolnaviri

Teama de competitii
Inclinatia de a renunta la
un plan tactic sau la
dorinta de a lupta intr-un
concurs


Nieman si Nehlson-Cannarella (1991) si Van Erp-Baart si colab. (1989) pentru un
diagnostic de supraantrenament valid propun sase factori de evidentiat in cadrul testarii
sportivilor:
- buna intelegere a mecanismelor implicate in aparitia supraantrenamentului;
- identificarea precisa a elementelor diagnosticului;
- stabilirea conditiilor de prevenire a supraantrenamentului;
- dezvoltarea unor mijloace simple si eficiente de diagnosticare, care sa nu necesite
teste de laborator sofisticate si scumpe;
- stabilirea valorilor bazale cu cateva saptamani inainte de inceperea pregatirii, sa fie
redusa semnificativ incarcatura de antrenament, dar nu drastic pentru ca tulburarile de
dispozitie datorate diminuarii incarcaturii de antrenament sa nu determine abandonul
(Hollmann 1993);
- planificarea testarii biochimice pentru anumite momente din zi, in conditii
standardizate (inainte de antrenament, in timpul antrenamentului sau dupa
antrenament).

Tabelul
Simptomele supraantrenamentului semnalate in literatura prin prevalenta lor (din Fry, Morton si
Keast, 1991)
FIZIOLOGICE/PERFORMANTA
Psihologice/prelucrarea informatiei
PERFORMANTA DIMINUATA
Stari de depresie
INABILITATEA DE A INDEPLINI
BAREMURI/CRITERII DE
PERFORMANTA ATINSE ANTERIOR
Apatie generala
RECUPERARE PRELUNGITA
Auto-apreciere diminuata/inrautatirea
sentimentelor despre sine
TOLERANTA REDUSA LA SOLICITARE
Instabilitate emotionala
FORTA MUSCULARA REDUSA
Dificultate de a se concentra la locul de
munca si la antrenament
CAPACITATE MAXIMA DE EFORT
DIMINUATA
Sensibil la stresul ambiental si emotional
PIERDEREA COORDONARII
Teama de competitie
EFICIENTA DIMINUATA/AMPLITUDINE
DE MISCARE SCAZUTA
Modificari de personalitate
REAPAR GRESELI DEJA CORECTATE
Capacitate scazuta de ingustare a
concentratiei
CAPACITATE REDUSA DE
DIFERENTIERE SI CORECTARE A
GRESELILOR TEHNICE
Potentialul crescut de distragere a
atentiei
DIFERENTE CRESCUTE INTRE FC
CULCAT SI ORTOSTATIC
Capacitate scazuta de a lucra cu o
cantitate mare de informatie
EVOLUTIE ANORMALA A UNDEI T PE
ECG
Renunta cand da de greu
DISCONFORT CARDIAC LA EFORT
USOR
Imunologice
MODIFICARI ALE TENSIUNII
ARTERIALE
Susceptibilitate crescuta fata de si
severitate in imbolnaviri/raceli/alergii
MODIFICARI ALE FC IN REPAUS, IN
EFORT SI LA REVENIRE
Imbolnaviri tip gripe
FRECVENTA RESPIRATORIE
CRESCUTA
Febra glandulara neconfirmata
VENTILATIE EXCESIVA
Ranile usoare se vindeca greu
DIMINUAREA TESUTULUI ADIPOS
Umflarea glandelor limfoide
CRESTEREA CONSUMULUI MAXIM DE
OXIGEN LA SARCINI SUBMAXIMALE
Raceli de o zi
VENTILATIE SI FC CRESCUTE LA
SARCINI SUBMAXIMALE
Activitate functionala scazuta a
neutrofilelor
APROPIEREA CURBEI LACTATULUI DE
AXA X
Numar total de limfocite totale scazut
GREUTATE CORPORALA MAI MICA
DUPA ANTRENAMENTUL DE SEARA
Raspuns scazut la mitogene
RATA METABOLICA BAZALA
RIDICATA
Numar crescut de euzinofile in sange
OBOSEALA CRONICA
Proportie diminuata de limfocite nule
(non-T, non-B)
INSOMNIE CU SI FARA TRANSPIRATII
NOCTURNE
Infectie bacteriana
SENZATIE DE SETE
Reactivarea infectiei virale cu herpes
ANOREXIE
Variatii semnificative in raportul
limfocitelor CD4/CD8
PIERDEREA APETITULUI Biochimice
BULIMIE
Echilibru azot negativ
AMENOREE/OLIGOMENOREE
Disfunctie hipotalamica
DURERI DE CAP
Aplatizarea curbelor tolerantei la glucoza
STARI DE VOMA
Concentratie redusa de glicogen
muscular
DURERI SI SUFERINTE CRESCUTE
Continut mineral redus in oase
TULBURARI GASTROINTESTINALE
Intarzierea ciclului menstrual
DURERE/SENSIBILITATE MUSCULARA
Valori scazute ale hemoglobinei
AFECTIUNI TENDINOASE
Valori scazute ale ionilor serici
AFECTIUNI PERIOSTALE
Valori scazute ale feritinei serice
ACCIDENTARI MUSCULARE
TIBC scazut
PROTEINA C-REACTIVA CRESCUTA
Scaderea rezervelor minerale (Zn, Co, Al,
Mn, Se, Cu etc.)
RHABDOMIOLIZA
Concentratii crescute de uree
Niveluri crescute de cortizol
Niveluri crescute de cetosteroli in urina
Testosteron liber scazut
Globulina serica de legare a hormonilor
crescuta
Scaderea cu peste 30 % a raportului
testosteron liber/cortizol
Productie crescuta de acid uric
Daca sunt insusite - de catre antrenor si sportivi - cunostintele fundamentale de fiziologie
(despre fosfocreatinchinaza, metilhistadina, amoniac, excretia nitrogenului in urina, uree serica,
serotonina, hormonul steroid de legare a globulinei, excretia de catecolamine, chetosteroizi din
urina, acid uric si cortizol) utilizarea marcatorilor biochimici pentru monitorizarea adaptarii are
rezultate.
Monitorizarea si prevenirea supraantrenamentului
Monitorizarea refacerii trebuie realizata activ, zilnic (prin jurnalul de antrenament,
dieta, stretching si utilizarea saunei, a bailor alternative si altor tehnici de relaxare) si
saptamanal (o zi de refacere activa pe saptamana, masaj de trei ori pe saptamana si
managementul timpului).
Sportivul trebuie sa-si construiasca diagramele de monitorizare zilnica, in timp
ce antrenorul trebuie sa utilizeze metode simple de verificare a starii de refacere a
sportivului dupa pregatire.
Prin atitudinea constiincioasa si optimista in timpul pregatirii si reactia pozitiva la
pregatire se reflecta proportionalitatea incarcaturii de antrenament cu rata de refacere a
sportivului.
Acest feedback se poate manifesta prin simpla comunicare directa antrenor -
sportiv. Antrenorul trebuie sa programeze etape in vederea ajutarii sportivului pentru
rezolvarea problemelor emotionale inainte ca acestea sa devina factori negativi in
performanta.
Indicatorul refacerii il reprezinta starea de sanatate a sportivului. "Simptome" ale
starii de sanatate sunt: disponibilitatea, dorinta de depasire a propriilor performante,
apetitul, calitatea somnului, echilibrul emotional (Profile of Mood States [POMS], in
Dishmann 1992).
Variatia cu un kilogram in plus sau minus (sau peste 3%) in 24 ore si frecventa
cardiaca (daca este masurata in repaus si se constata o diferenta mai mare de 8
batai/min. intre frecventa cardiaca in repaus culcat, in supinatie si ortostatic reprezinta
semn al unei slabe refaceri) sunt semne ale refacerii normale.
Prin clasificarea durerii musculare, antrenorul poate planifica incarcaturile de
antrenament pe sedinte de pregatire. Atunci cand sunt palpati muschii sportivului
trebuie acordata atentie oricaror noduri sau aderente care impiedica amplitudinea
optima a miscarii afectand performanta.

Figura
Efectele antrenamentului si supraantrenamentului asupra frecventelor cardiace
matinale, bazal si ortostatic
(Din Metoda simpla de control al oboselii in antrenamentul de anduranta, de W.
Csajkowski, in "Exercise and Sports Biology", International Serie son Sports Sciences
(vol.12, p.210), editata de P.V. Komi, 1982, Champaing IL: Human Kinetics. Copyright
1982, Human Kinetics, Adaptare pe baza de acord)
Cu un dinamomentru de mana se observa excitabilitatea SNC.
Tabelul
Clasificarea durerilor musculare
Gradare
Simptome Indicatie
0 Fara disconfort Continua pregatirea
1 Usor disconfort la palparea
muschiului
Antrenament diminuat timp
de 7 zile. Nici o cursa 2
saptamani
2 Disconfort la mers. Nu
poate sa faca o
genuflexiune fara sa simta
disconfort.
14 zile antrenament redus.
1 luna fara curse.
3 Durere severa. Dificultate
la mers.
1 luna - antrenament
redus.
2 luni - fara curse

Figura
Variatiile excitabilitatii SNC in decurs de 24 de ore
(date bazate pe tehnica de apucare masurata cu dinamometrul; din Ozolin 1971)
Calder (1996) atrage atentia asupra capacitatii de a raspunde la relaxare sau
tehnici de mediatie si, de asemenea, trebuie observate atat supraantrenamentul
mecanic cat si accidentarile datorate epuizarii (Kuipers 1991; Lehmann si colab. 1993).
Diagrame pentru monitorizarea pregatirii
Inainte de lectiile de antrenament trebuie controlate diagramele fiecarui sportiv
in parte, programul de pregatire modificandu-se in conformitate cu starea psihologica a
fiecarui sportiv sau nivelului de oboseala.
Sportivul, inainte sa utilizeze diagrama, trebuie sa cunoasca frecventa cardiaca
bazala (FCB), care se masoara timp de 10 secunde, cifra obtinuta se inmulteste cu
sase pentru obtinerea valorii in batai/minut, adica ritmul batailor inimii masurat
dimineata, inainte de ridicarea din pat. Prin masurarea zilnica a FCB sportivul
completeaza diagrama cu puncte pe care le va uni printr-o linie obtinand astfel o curba.
Prin FCB se monitorizeaza pregatirea pe termen scurt, iar prin utilizarea
diagramei greutatii corporale (GC) se monitorizeaza pregatirea pe termen lung.
Tratarea starii de supraantrenament
Atat excitatia cat si inhibitia (Israel 1976) sunt legate de tratarea starii de
supraantrenament care, odata identificat, trebuie sa se reduca sau sa se inceteze
imediat pregatirea sportivului, trebuie consultati un medic si un specialist in pregatire
sportiva pentru determinarea cauzelor.
Forma usoara a supraantrenamentului nu presupune intreruperea pregatirii
sportivului, ci doar reducerea acesteia si evitarea expunerii la testari sau competitii.
Tabelul
Tehnicile de tratare ale supraantrenamentului (pe baza datelor de la Israel 1963, Ozolin 1971 si
Bucur si Birjega 1973)
Pentru a depasi procesele de excitatie
(supraantrenamentul simpatic)
Pentru a depasi procesele de inhibitie
(supraantrenamentul parasimpatic)
Regim alimentar special Regim alimentar special
Stimularea apetitului cu alimente
alcaline (lapte, fructe, legume
proaspete)
Favorizarea alimentelor acidifiante
(branza, carne, prajituri, oua)
Evitarea substantelor stimulatoare
(cafea); sunt permise mici cantitati de
Vitamine (grupa B si C)
alcool
Cantitat) crescute de vitamine (grupa
B)

Fizioterapie Fizioterapie
Inot in aer liber Alternare dusuri calde si reci
Bai 15 - 20 min. la 35º-37º (dar nu
sauna)
Sauna la temperatura medie, alternand
cu dusuri scurte, reci
Dusuri reci dimineata si frecarea
energica a corpului cu prosopul
Masaj intensiv
Exercitii usoare, ritmice Miscari vioaie
Terapie climatica Terapie climatica
Expunere moderata la razele
ultraviolete, dar evitarea radiatiilor
solare intense
La altitudine si la nivelul marii
Schimbarea mediului, pe cat posibil
alternarea zonelor cu diferite altitudini
Climatul preferat pentru refacerea fortelor
Chemoterapie
Sedative
Vitamine (C, D, E, A)
Beta-caroten
Parametrii biologici solicitati in antrenament in diferite sporturi
SPORT PARAMETRI
Atletism
sprint
semifond
fond
sarituri
aruncari
Neuromuscular, endocrin-metabolic,
neuropsihologic
Cardiorespirator, neuropsihologic,
neuromuscular
Endocrin-metabolic, cardiorespirator,
neuromuscular
Neuromuscular, neuropsihologic
Neuropsihologic, endocrin-metabolic,
neuromuscular
Baschet Neuropsihologic, endocrin-metabolic,
neuromuscular
Canoe Cardiorespirator, endocrin-metabolic,
neuromuscular
Scrima Neuropsihologic, neuromuscular,
endocrin-metabolic, cardiorespirator
Gimnastica Neuropsihologic, neurometabolic,
neuromuscular
Handbal Neuropsihologic, endocrin-metabolic,
neuromuscular
Canotaj Endocrin-metabolic, cardiorespirator,
neuromuscular
Rugby Neuropsihologic, neuromuscular,
cardiorespirator
Soccer Neuropsihologic, neuromuscular,
endocrin-metabolic
Inot Cardiorespirator, endocrin-metabolic,
neuropsihologic
Tenis de masa Neuropsihologic, neuromuscular
Volei Neuropsihologic, endocrin-metabolic,
neuromuscular
Sursa: T. Bompa -
Factori limitativi ai randamentului psiho-fizic
Factorii limitativi ai randamentului psiho-fizic sunt:
- epuizarea rezervelor de glucide din muschi si ficat;
- datoria de oxigen creste acidoza tibulara;
- producerea excesiva de caldura transformarea energiei mecanice in energie termica.
Factori implicati direct in aparitia oboselii
Factorii directi implicati in aparitia oboselii sunt:
- cresterea concentratiei acidului lactic in sange exista produse farmacologice ce
neutralizeaza acidul lactic din sange, pentru a permite cresterea randamentului energetic;
- gradul inalt de acidoza tibulara;
- hipoglicemia;
- supraincordarea proceselor de excitatie corticala si afectarea negativa a sferei neuro-
psihice;
- epuizarea surselor energetice din muschi ATP, CF, glicogen ce asigura contractia
musculara.
Lactacidemia nu este o cauza ci un efect. Corectarea acesteia nu duce intotdeauna la disparitia
manifestarilor clinice de oboseala, insa valorile ridicate pot deveni factor limitativ al
randamentului local energetic.
Oboseala reprezinta o stare prepatologica cu manifestari locale si generale. Prin actiunea
mijloacelor de refacere se stapaneste oboseala fiziologica, restabilindu-se si potentialul necesar
procesului de antrenament.
Cresterea randamentului in antrenament se poate realiza prin:
- perfectionarea sistemelor functionale de adaptare a organismului;
- perfectionarea sistemelor functionale de adaptare a masei musculare;
- perfectionarea sistemelor functionale de adaptare a eficientei mecanice musculare;
- antrenarea sistemului nervos central pentru a evita aparitia precoce a oboselii care se
realizeaza prin antrenamentul psihoton sau prin cel ideomotir;
- realizarea unei medicatii a sistemului nervos.
Medicatia psihotropa poate influenta pozitiv gradul de oboseala psihologica si se realizeaza prin:
- antidepresive;
- tranchilizante;
- inhibitori de mono-aminooxidoze etc.
In timpul unei activitati psiho-fizice de durata si de intensitate mica, refacerea are loc spontan.
Cand pauzele nu sunt suficiente si efortul este mare trebuie sa se recurga la refacerea orientata in
directia accelerarii si dirijarii mecanismelor de refacere, in sensul unei eficiente rapide si optime.
Aceasta se poate realiza prin incercarea de a gasi un stereotip de refacere pentru fiecare individ.
Acest stereotip cuprinde mijloace:
- pedagogice
1. Raportul dintre odihna si efort
Se are in vedere:
- variatia intervalelor de odihna intre exercitii;
- alternarea ritmica intre grupele musculare angrenate in lucru, intre exercitii cu
incordare musculara mare si cele cu intensitate moderata sau mica, intre exercitiile de
baza si cele cu caracter compensator, intre antrenamentele dure si cele mai putin dure,
intre antrenamente si concursuri, intre cicluri, saptamanale, lunare, anuale.
2. Exercitii fizice care au ca scop relaxarea musculara dupa eforturi intense
Ele se asociaza foarte bine cu exercitiile de suplete, mobilitate si cu alergari usoare.
Alergarea usoara este un valoros mijloc de refacere.
3. Antrenamentul de refacere in care efortul este total aerob
Consta in alergari pe gazon in tempo moderat de preferat descult, repetat, pe distante de 80-100
m cu pauze mari sau alergari in tempo moderat cu alternari de mers prin paduri sau parcuri.
4. Folosirea muzicii in cadrul antrenamentului
Se recomanda in cazul antrenamentelor care nu solicita concentrare nervoasa deosebita.
- medico-biologice
- pentru atingerea restabilirii initiale si chiar a supracompensarii pe aceasta componenta se
pune un accent deosebit
- psihologice
- asigurarea unui climat afectiv necesar inaltei performante.
Refacerea este o parte integranta a efortului, efortul si refacerea fiind doua componente ale
aceluiasi proces:
Refacerea este un fenomen spontan, natural al organismului, care se afla sub control direct
endocrino-vegetativ si nervos. Refacerea sistemelor si aparatelor are loc intr-o anumita ordine,
sistemul nervos central reabilitandu-se mai greu, dupa functiile vegetative si metabolice.
Nu trebuie sa apreciem restabilirea organismului dupa efort numai prin simpla urmarire a
frecventei cardiace sau a altor parametrii accesibili.
Refacerea are un caracter strict individual, ea fiind dependenta de particularitatile si starea
prezenta a subiectului, de capacitatea de efort, de sex, motivatie afectiva, grad de antrenament
factori de mediu, regim de viata, igiena, bioritm.
Tabel
Progresia stadiilor in acumularea efectelor de oboseala si supraantrenament
Cateva sapt. Nivelul normal de oboseala care nu
inhiba supracompensarea
2 sapt. Creste capacitatea de a tolera oboseala.
Apar raspunsuri adaptative.
1-2 sapt. Nivel acut de oboseala intervalele de
odihna sunt insuficiente pentru
compensare.
1 sapt. Sportivii recurg la motivatie pentru a
invinge tensiunea cauzata de oboseala.
1 sapt. Inhibitie. Activare nervoasa indecvata fata
de stimulii externi. Performanta incepe sa
scada.
1 sapt. Presiuni pentru a continua pregatirea
exercitate de antrenor, colegi, familie si
impuse de calendarul competitional.
2 sapt. Inhibitie de protectie. Celula nervoasa se
autoprotejeaza de stimuli ulteriori.
Performanta descreste. Predispozitie
pentru accidentari.
1 sapt. Sportivii recurg la ultimele resorturi ale
vointei pentru a continua pregatirea.
2 sapt. Supraantrenare. Sportivii si-au iesit din
forma. Probleme emotionale. Accidentari.
Tabelul
Cauzele oboselii in diferite sporturi
Factori
neurali
Utilizare
ATP-PC
Acidoza
lactica
Descomp.
Glicogen
Consum
glucoza
din
sange
Hipertermie
Tir cu arcul X
Atletism
- 100, 200 m
- 400 m
- 800, 1.500 m
5.000, 10.000 m
- maraton
- sarituri
- aruncari
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X
Badminton X X
Baseball X X
Baschet X X
Box X X
Ciclism
- sprint 200 m
- 4.00 m
urmarire
- probe de
sosea
X X
X
X X X X
Sarituri in apa X
Driving (sport
cu motor)
X
Calarie X
Scrima X X
Hochei pe iarba X X
Patinaj artistic X X
Fotbal
American
X X X
Gimnastica X X X
Hochei pe
gheata
X X
Judo X X
Lacrosse X X
Caiac-canoe
- 500, 1.000 m
X X
X
X
- 10.000 m
Canotaj X X
Tir X
Schi
- alpin
- nordic
X X X
X
X
Soccer X X
Patinaj viteza
- distante scurte
si medii
- distante lungi
X X
X
X
Squash/handbal X X X
Inot
- 50 m
- 100-200, 400 m
- 800-1.500 m
X X
X
X
X
X
Inot sincronic X X
Handbal de
echipa
X X
Tenis X X
Triatlon X X X
Volei X X
Polo pe apa X X X
Haltere X
Lupte X X
Yachting X
Simptomele oboselii dupa aplicarea stimulilor (adaptat dupa Harre, 1982)
Stimuli de
mica
intensitate
Stimuli optimi Stimuli la
nivelul
limitelor
individuale
Stimuli la sau
usor peste
limitele
individuale
Nivelul
oboselii
Scazut Ridicat Epuizare Epuizare
Transpiratie Usoara spre
medie la
nivelul trenului
superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
inferior
Putina
transpiratie
Calitatea
miscarii
tehnice
Miscari
controlate
Pierderea
preciziei,
instabilitate,
unele greseli
tehnice
Coordonare
slaba,
nesiguranta
tehnica,
numeroase
greseli tehnice
Instabilitate
motorie, lipsa de
putere (24 h)
precizei/acuratete
diminiuate
Concentrare Normala,
sportivii
Capacitate
redusa de a
Concentrare
redusa ca
Neatentie,
incapacitate de a
reactioneaza
repede la
observatiile
antrenorului,
atentie maxima
invata
elemente
tehnice, atentie
de scurta
durata
durata,
nervozitate,
instabilitate
corecta miscarile
(24 - 48 h),
incapacitate de a
se concentra
asupra
activitatilor
intelectuale
Antrenamentul
si starea
sanatatii
Executia
tuturor
sarcinilor de
antrenament
Slabiciune
musculara,
lipsa de
putere,
capacitate
redusa de efort
Dureri
musculare si
articulare,
migrene si
deranjamente
stomacale,
senzatie de
voma si stare
de rau
Tulburari de
somn, durere
musculara,
disconfort fizic,
frecventa
cardiaca ridicata
pana la si chiar
mai mult de 24 h
Dorinta de a
se antrena
Nerabdare de
a se antrena
Doreste o
perioada de
repaus si o
faza de
refacere mai
lunga, dar
continua sa
vrea sa se
antreneze
Dorinta de a
inceta
pregatirea,
nevoia de
repaus complet
Detesta faptul ca
a doua zi are
antrenament,
neglijenta,
atitudine negativa
fata de cerintele
pregatirii
(Fry, Morton si Keast 1991; Kuipers si Keizer 1988; Lehmann si colab. 1993)
Printr-o singura lectie de antrenament se poate ajunge la o oboseala acuta, cu muschii
suprasolicitati de efort, oboseala care este de scurta durata (1-2 zile) si este insotita de dureri
musculare, somn agitat si raspuns semnificativ la alergogeni.
Microciclul de soc induce stimulul de supraincarcare cu suprasolicitare musculara si este
similar oboselii acute, simptomele manifestandu-se mai mult de 2 zile si incluzand rezistenta fata
de efort, somn agitat, lipsa apetitului, utilizarea irationala a energiei si tulburari emotionale.
Microciclurile intense sau perioadele de odihna nsatisfacatoare ca durata induc
supraexcitatia, oboseala fiind tranzitorie pe perioade cuprinse intre 2 zile si 2 saptamani.
Din microcicluri succesive suprasolicitante alternate cu perioade de recuperare insuficienta
rezulta sindromul supraantrenamentului. In acest caz oboseala este de durata, putand dura timp
de mai multe luni.
Tensiunea musculara
Forta sau energia produsa prin contractie musculara reprezinta tensiunea musculara. Datorita
unei tensiuni musculare ridicate se produc multe accidentari si se reduc semnificativ rezervele de
combustibil din muschi (Astrand si Rodahl 1977; Lysens si colab. 1986; Sandman si Backstrom
1984).
Prin mentinerea mobilitatii sportivul poate reduce tensiunea musculara, iar prin stretching se
degajeaza puntile de transfer permitand sangelui curgerea in zona respectiva si inlaturand
produsele metabolice secundare acumulate in urma tensiunii marite (Glick 1980; Sandman si
Backstrom 1984).
Fiziologia relaxarii si tehnicile acesteia
Reactia sportivului la stres este multidimensionala si implica zone fiziologice, de mediu
inconjurator, sociale, de comportament si cognitive (Kessler si Hertling 1983; Landers 1980),
astfel incat si tehnicile de relaxare sunt individualizate. Prin diverse tehnici aplicate in timpul
fiecarei tehnici in functie de nevoile antrenamentului, atat antrenorul cat si sportivul pot aborda
modalitatea in care se va realiza relaxarea.
Tehnicile de relaxare sunt benefice sportivilor si implica mai multe metode: raspuns de relaxare,
relaxare musculara progresiva, antrenament de inoculare a stresului biofeedback, meditatie
transcendentala, consiliere psihologica, yoga, autohipnoza pentru relaxarea profunda a muschilor,
reprezentare vizuala, controlul respiratiei (Knox si colab. 1986; Lippin 1985; Patel si Marmot
1987). Este foarte important sa fie aleasa acea tehnica stimulatoare, generatoare a unei reactii
pozitive optime pentru competitia sportiva.
Daca sportivul invata sa aplice asertiuni despre sine care reduc treptat stresul se ajunge la
inocularea stresului (Mace si Carroll 1986).
Unii sportivi au constatat efectul pozitiv al autogenezei sau al reprezentarii dirijate (Barolin
1978). Astfel, o anumita unda cerebrala este asociata starii de meditatie transcendentala,
consumului scazut de oxigen si frecventei cardiace mai reduse (Vander si colab. 1990).
Yoga implica un control al respiratiei prin exercitii specifice de intindere, conducand la relaxarea
muschilor impreuna cu o activitate simpatica periferica redusa (Deabler si colab. 1973).
Relaxarea musculara programata implica incordarea unor grupe specifice de muschi intr-un timp
scurt, cuprins intre 5 - 10 secunde, urmata de relaxarea lor.
Lantul de comanda pentru contractia musculara (Gibson si Edwards, 1985)
Atunci cand celula nervoasa este inhibata datorita oboselii, contractia muschiului este mai
inceata si mai slaba, forta contractiei si numarul de unitati motorii recrutate sunt raportate direct
la activarea electrica comandata de SNC, iar capacitatea de lucru descreste datorita incordarii din
timpul pregatirii si competitiei.
Prin mentinerea intensitatii ridicate, sportivul determina inhibarea celulei nervoase pentru
a se proteja de stimulii externi, nemairaspunzand la aceeasi activare. Ca efect imediat, forta
generata de muschiul efector scade intrucat anumite celule nervoase si-au diminuat rata de
transmitere a impulsurilor sub nivelul de prag, descrescand si numarul de unitati motorii
recrutate.
Fibrele care au o contractie rapida, cu reactii glicolitice si glicolitic-oxidative
rapide, sunt mult mai susceptibile la starea de oboseala comparativ cu fibrele cu
contractie lenta.
Aceste fibre repezi au un potential mai mare de transformare rapida a ionilor de
Ca++ si ATP-PC in asociere cu contractia musculara si pentru producerea de ATP-PC
cu ajutorul procesului anaerob.
Fibrele ST au potentialul aerob mult mai mare, reflectat in nivelul ridicat de
mioglobina si activitate enzimatica mitocondriala (Edgerton 1976; Ruff 1989).