You are on page 1of 2

Concediile sociale

Din categoria concediilor sociale fac parte urmatoarele tipuri de concediu:
a) medical:
Cuantumul lunar pentru incapacitate temporara de munca se stabileste diferentiat in functie de
duarata stagiului de decotizare dupa cum urmeaza 60 % din baza de calcul in cazul unui stagiu de
curtizare de pina la 5 ani, 70% din baza de calcul calcul in cazul unui stagiu de curtizare cuprins intre
5 ani si 8 ani, 90% din baza de calcul calcul in cazul unui stagiu de curtizare de peste 8 ani. Cuantumul
indivizatiei pentru incapacitate temporara de munca cauzata de tuberculoza , SIDA, sau de cancer de
orice tip consituie 100% din baza de calcul. Bza de calcul o constituie venitul mediu asigurat realizat
in ultimile 12 luni calendaristice premergatoare lunii producerii riscului asigurat venit din care au fost
calculate contributii individuale de asiurari sociale.
b) Concediul de maternitate si concediul partial platit pentru ingrijirea copilului.
Art 124. Concediul de maternitate
c) concediul suplimentar neplatit pentru ingrijirea copilului in virsta de la 3-6 ani. Art 126.

Tema : Salarizarea
1. Notiunea si elementele alariului.
2. Metodele de reglemntare juridica a salarizarii.
3. Salariul minim
4. Sistemul tarifar si elementele lui
5. Sistemele de salarizare a muncii
6. Salarizarea pentru conditii speciale de munca
7. Modul de plata a salariului. Retinerile din salariu
Rs:
1. Notiunea si elementele alariului.
Dreptul la salariu – o prerogativa fundamentala a omului afirmata si in declaratia universala a
dr omului potrivit careea oricine care munceste are dreptul la salariu echitabil si suficient
care sai asigure lui si familiei lui o existenta conforma cu demnitate umana. Potrivit art 128
din codul cumnii si art 2 din legea salarizarii- Salariul – reprezinta orice recompensta sau
cistig evoluat in bani platit salariatului de catre angajator in temeiul contractului individual de
munca pentru munca prestata sau care urmeaza a fi prestata. Termenul de salariu este si in
‚” conventia org internatinala a muncii” potrivit careea prin „salariu” se intelege remunerarea
sau cistigurile susceptibile de a fi evaluate in bani si stabilite prin acordul partilor sau de catre
legislatia nationala pe care cel care angajeaza le datoreaza unui lucrator in baza unui contract
de munca scris sau verbal fie pentru munca efectuata sau care urmeaza a fi efectuata.
Salariul – unul dintre elementele esentiale ale contractului individual de munca. La stabilirea
acestuia nu se admit discriminari pe criterii de virsta, origine sociala, situatiie familiara. Sub
aspectul structurii salariul include : salariul tarifar sau salariul functiei, salariul suplimentar
(adausuriel si sporururile la salariul de baza) si alte plati de stimulare si compensare. Sub
forma de salarii tarifare pentru muncitori si salarii ale functiei pentru functionari specialisti si
conducatori pentru munca executata in comformitate cu normele de munca stabilite potrivit
calificarii gradului de pregatire profesionala si competentei profesionale.
Salariul suplimentar – o recompensa pentru munca eficienta si pentru conditii deosebite de
munca.
Din categoria altor plati de stimulare si compensare fac parte recompensele conform
rezultatelor activitatilor anuale premiilor , sistemelor si regulamentelor sociale si alte plati
neprevazute de legislatie dar care nu contavin acesteea.

2. Metodele de reglemntare juridica a salarizarii.
Actualmente reglementarea juridica se realizeaza prin mecanismul imbinarii reglementarilor
de stat cu cele care se realizeaza
Una din sarcinile de baza ale reglementarii de stat a salarizarii o constituie stabilirea marimii
salariului minim pe tara, sistemului si conditiilor de salarizare in sectorul bugetar si altele.
Cadrul juridic al salarizarii il consituie un numar insemnat de acte normative dintre care cele
mai principale sunt: 1. Codul muncii, legea salarizarii, legea privind modul de stabilire si
reegzaminare a salariului minim din 28.12.2000. , legea privind sistemul de salarizare a
functionarilor publici din 22 martie 2012.
Reglementarea juridica a salarizarii prin intermediului parteneriatului social include aplicarea
conventiilor colective si a contractelor colective de munca.
3. Salariul minim.
Modul de stabilire si reegzaminare a Salariului minim e reflectat in legea din 28.12.2000 si
Codul Muncii. Salariul minim – nivelul minim admisibil al platilor in bani achitate salariatului
de catre angajator pentru munca executata in beneficiul acestuia. In Salariul minim nu se
includ adausurile , sporuruile, platile de stimulare, compensarea. Salariul minim se stabileste
de catre guvern dupa consultarea patronatelor si sindicatelor . Potrivit hotaririi guvenrului
din 9.07.14. incepind cu 1.10.14. salariul minim pe tara este 1000 lei lunar pentru un program
complet de lucru de 169 de ore –luna ceea ce reprezinta 5,92 lei/ora. In cazul in care
programul de munca este potrivit legii mai mic de 40 de ore pe saptamina salariul minim se
calculeaza prin raportarea salariului minim lunar (1000 lei) la nr mediu de ore lunar potrivit
programului de lucru aprobat.
Codul Muncii in art 134. Stabileste notiunea de „Cuantumul minim garantat a salariului in
sectorul real” ce reprezinta valoarea minima obligatorie a retributiei muncii garantat de catre
stat pentru munca prestata de salriati in sectorul real. Potrivit hotarira guvernului din 9.05.10
incepind cu 1.05.14 Cuantumul minim garantat a salariului in sectorul real – (toate pers fizice
ce au autonomie financiare cu exceptia ramurii agliculturii si siviculturii , salariul se stabileste
in 1650 lei /luna sau 9,77 lei/ora calculat pt un program complet de lucru in medie de 169 de
ore/luna. Pentru angajatii din ramura alriculturii si siviculturii acest cuantum se stabileste in
marime de 1560lei/luna sau 9,23 lei/ora.