Ludovic SERES-STURM

Klara BRÎNZANIUC

Cosmin NICOLESCU

Remus ŞIPOŞ

ANATOMIA MEMBRELOR

2005

Autori:
Prof.univ. dr. Ludovic SERES-STURM
Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Doctor Honoris Causa
Prim-Vicepreşedintele Societăţii Anatomiştilor din România
Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
Catedra de Anatomie şi Embriologie
Prof. univ. dr. Klara BRÎNZANIUC
Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
Catedra de Anatomie şi Embriologie
Asist.univ. dr. Cosmin NICOLESCU
Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
Catedra de Anatomie şi Embriologie
Asist.univ. dr. Remus ŞIPOŞ
Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
Catedra de Anatomie şi Embriologie

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Anatomia membrelor
Ludovic SERES-STURM
Klara BRÎNZANIUC
Cosmin NICOLESCU
Remus ŞIPOŞ
Târgu-Mureş: University Press, 2005
ISBN 973-7788-60-5
611.717/.718
© Ludovic SERES-STURM-Reproducerea interzisă sub orice formă.
Tehnoredactare: Dr. Cosmin NICOLESCU, Dr. Remus ŞIPOŞ
Iconografie: Dr. Lorand DENES
Coperta: Leonardo da Vinci- Studii anatomice
Editura UNIVERSITY PRESS Târgu-Mureş
Tipărit la DIGITAL COLOR CENTER, Str. Bolyai nr. 1C, Tg.Mureş
2

CUPRINS:
MEMBRUL SUPERIOR ............................................................................................ 4
OASELE MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................... 5
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR................................................... 19
MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................ 37
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI SUPERIOR .. 60
BIOMECANICA MEMBRULUI SUPERIOR ÎN ANSAMBLU ........................ 65
ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR ............................................................ 71
VENELE MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................. 76
LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR....................................................... 78
NERVII MEMBRULUI SUPERIOR ................................................................... 80
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI SUPERIOR ...................... 87
MEMBRUL INFERIOR......................................................................................... 130
OASELE MEMBRULUI INFERIOR ................................................................ 131
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR ................................................. 148
MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR ............................................................... 165
FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI INFERIOR . 189
BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR ÎN ANSAMBLU ....................... 194
BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR ................................................... 196
FUNCŢIILE COMPLEXE ALE MEMBRULUI INFERIOR ............................ 201
ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR ........................................................... 205
VENELE MEMBRULUI INFERIOR ................................................................ 212
LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR ..................................................... 215
NERVII MEMBRULUI INFERIOR ................................................................. 217
REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI INFERIOR ..................... 223
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .............................................................................. 261

3

MEMBRUL SUPERIOR
Este conectat părţii supero-laterale a toracelui având următoarele
limite, faţă de trunchi:
-sus – faţa superioară a claviculei, articulaţia acromio-claviculară şi
marginea superioară a omoplatului;
-jos – o linie orizontală care uneşte desprinderea de pe peretele
toracic a celor două plici axilare;
-anterior – o linie trasă de la mijlocul claviculei până la marginea
inferioară a plicii axilare anterioare;
-posterior – marginea medială a omoplatului.
Această delimitare include la membrul superior părţile moi situate
între acesta şi torace care formează axila (Axilla) şi teritoriul corespunzător
feţei dorsale a omoplatului. Ţinem să subliniem acest aspect, deoarece o
asfel de delimitare a membrului superior corespunde atât criteriilor
anastomo-fucţionale cât şi celor anatomo-topografice şi clinice deşi
contravine terminologiei anatomice unde regiunea axilară este considerată ca
o regiune a peretelui toracic iar regiunea scapulară ca o regiune a spatelui.
Membrul superior este alcătuit din următoarele 6 părţi:
1. Umărul sau regiunea umărului corespunde centurii scapulare şi
reprezintă rădăcina membrului superior constituită din
ansamblul formaţiunilor care unesc braţul pe torace.
2. Braţul (Brachium).
3. Cotul (Cubitus) segmentul de legătură dintre braţ şi antebraţ.
Menţionăm că termenul de “cubitus” se utilizează în acest sens
şi nu pentru denumirea ulnei.
4. Antebraţul (Antebrachium).
5. Gâtul mâinii (Carpus) segmentul de legătură dintre antebraţ şi
mână.
6. Mâna (Manus) cu cele cinci degete (Digiti manus) denumite în
sens latero-medial astfel: Pollex (degetul mare), Index
(arătătorul), Digitus medius (degetul mijlociu), Digitus anularis
(inelarul) şi Digitus minimus (degetul mic).

4

OASELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Ossa membri superioris)
Scheletul membrului superior este format din:
- oasele centurii scapulare alcătuite din claviculă şi omoplat.
- oasele membrului superior liber constituite din trei segmente:
- scheletul braţului (humerusul)
- scheletul antebraţului (ulna şi radiusul)
- scheletul mâinii alcătuit din oasele carpiene, metacarpiene
şi falange.

OASELE CENTURII PECTORALE
(Ossa cingulimembri superioris)
Au rolul de a lega oasele membrului superior liber de cutia toracică
osoasă.

CLAVICULA
(Clavicula)
Poziţie: Este situată în partea antero-superioară a toracelui; de
forma literei "S", orientat transversal între manubriul sternal şi acromion.
Părţi: Prezintă un corp, două extremităţi şi două curburi.
 Extremitatea medială sau sternală (Extremitas sternalis) este
voluminoasă, prismatic, triunghiulară şi are o faţă articulară sternală
(Facies articularis sternalis).
Corpul (Corpus) în formă de "S", are o curbură medială, convexă
anterior, mai mare, şi alta laterală, concavă, mai scurtă; prezintă două
feţe şi două margini:
 Faţa superioară (Facies superior ) netedă.
 Faţa inferioară (Facies inferior) este orientată spre prima coastă şi
prezintă:
şanţul subclavicular (Sulcus musculi subclavii),
longitudinal, situat la mijlocul corpului;
impresiunea ligamentului costoclavicular (Impressio
ligamenti costoclavicularis), rugozitate situată medial de şanţul
subclavicular;
două proeminenţe rugoase, aflate lateral de şanţul
subclavicular: tuberculul conoidian (Tuberculum conoideum),
rotunjit, orientat
posterior
şi linia trapezoidală (Linea
trapezoidea) situată antero-lateral de tubercul.
 Marginea anterioară, convexă în treimea medială, concavă în
treimea laterală.
5

SCAPULA (Scapula) Poziţie: Scapula sau omoplatul. prezintă:  spina scapulei (Spina scapulae). prezintă o suprafaţă articulară ovalară. triunghiulară.  Faţa dorsală ( Facies dorsalis ) orientată postero-lateral. este transformată în orificiu de un ligament (Lig. subţire. este un os lat.  Extremitatea laterală sau acromială (Extremitas acromialis) este turtită de sus în jos. creastă osoasă orientată vertical. deasupra spinei omoplatului se delimitează o adâncitură denumită fosa supraspinoasă (Fossa supraspinata). trei margini şi trei unghiuri. convex-concavă în sens invers faţă de marginea anterioară. concavă (Fossa subscapularis) prezintă creste osoase oblice. de formă triunghiulară cu baza în sus. prezintă o scobitură mică. netedă. situată în porţiunea superioară a feţei. supero-laterală. Marginea posterioară. transversum scapulae). lamă osoasă. turtită de sus în jos. Prezintă o faţă articulară ovalară pentru claviculă (Facies articularis clavicularis) netedă deasupra spinei. două suprafeţe şi o margine. Părţi: Are două feţe.  vârful (Acromion). cu orientare oblică.  marginea medială (Margo medialis) sau vertebrală. paralel cu coloana vertebrală.  Margini:  marginea superioară (Margo superior). situat la partea postero-superioară a toracelui. pentru inserţia muşchiului subscapular. triunghiulară situată sub spina omoplatului. (Facies articularis acromialis) pentru articulaţia cu omoplatul. fossa infraspinoasă sau subspinoasă (Fossa infraspinata) este o depresiune largă. este partea terminală liberă a spinei omoplatului. turtită de sus în jos şi orientată anterior. incizura scapulei (Incisura scapulae) situată pe partea laterală a acestei margini. Are un vârf. 6 .  Faţa costală (Facies costalis) sau anterioară.

ascuţit. gâtul sau colul anatomic al scapulei (Collum scapulae). este aşezată între cavitatea glenoidală şi scobitura omoplatului. recurbată anterior. marginea laterală (Margo lateralis) sau axilară. suprafaţă articulară ovalară. dreptunghiular. care se articulează cu humerusul. aşezat între marginea superioară şi laterală a omoplatului prezintă: cavitatea glenoidală (Cavitas glenoidalis). OASELE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER (Ossa membri superioris liberi) SCHELETUL BRAŢULUI HUMERUSUL (Humerus) Poziţie: Formează scheletul osos al braţului. apofiza coracoidă (Processus coracoideus). rugoasă.  unghiul inferior (Angulus inferior). situat medial de cavitatea glenoidală. proeminenţă rugoasă. 7 . uşor escavată. prelungire osoasă.  unghiul lateral (Angulus lateralis). situat între marginea superioară şi medială a omoplatului. segment osos. orientată spre axilă. tuberculul supraglenoidian (Tuberculum supraglenoidale) este o proeminenţă rotunjită. tuberculul infraglenoidian sau subglenoidian (Tuberculum infraglenoidale). are o direcţie oblică. situat între marginea medială şi laterală a omoplatului. voluminos. îngust.  Unghiuri:  unghiul superior (Angulus superior). netedă.

cele două creste delimitează un şanţ vertical. este orientat medial în sus şi posterior. . Axul capului cu axul corpului formează un unghi de cca. netedă ce reprezintă o treime dintr-o sferă.tuberculul mic (Tuberculum minus). şanţul intertubercular (Sulcus intertubercularis) situat anterior .capul humerusului (Caput humeri). format din două extremităţi şi un corp. . suprafaţă articulară. prezintă: . rotunjită se situează medial de tuberculul mare.  Corpul humerusului (Corpus humeri) sau diafiza humerusului.tuberculul mare (Tuberculum majus) este o tuberozitate voluminoasă. aşezată pe partea laterală a extremităţii.faţa antero-medială (Facies anterior medialis) este netedă şi prezintă partea inferioară a şanţului intertubercular. 130°. situat în treimea superioară. prezintă trei feţe şi trei margini: .colul chirurgical (Collum chirurgicum) este un segment cilindric mai îngust. gaura nutritivă (Foramen nutricium) a osului în treimea mijlocie. inferior prismatic triunghiular. această proeminenţă rugoasă. Prezintă trei feţişoare rugoase pentru inserţii musculare.cei doi tuberculi se continuă la nivelul corpului osului cu creasta tuberculului mare (Crista tuberculi majoris) şi cu creasta tuberculului mic (Crista tuberculi minoris).Părţi: Os lung. loc predispus adesea pentru fracturi. superior cilindric. .  Extremitatea sau epifiza superioară (proximală) mai voluminoasă. .colul sau gâtul anatomic (Collum anatomicum) este un şanţ circumferenţial ce delimitează capul de restul extremităţii superioare. între extremitatea superioară şi corpul humerusului. . 8 .

.faţa antero-laterală (Facies anterior lateralis) în treimea superioară are o rugozitate numită deltoidiană (Tuberositas deltoidea) în formă de "V". deasupra trohlei. este turtită şi recurbată postero-anterior. mai pronunţată confluează cu creasta tuberculului mare. este mai adâncă. de forma unei palete.marginea laterală (Margo lateralis) este mai evidentă în jumătatea inferioară a diafizei. asigură pătrunderea oleocranului. depresiune situată pe faţa anterioară a condilului humerusului. situată deasupra capitulului şi lateral de foseta coronoidiană. două proeminenţe osoase.epicondilul lateral (Epicondylus lateralis) este o proeminenţă mai mică decât cea medială.  Margini: .foseta coronoidiană (Fossa coronoidea). . deasupra trohleii.marginea anterioară (Margo anterior) între faţa antero-medială şi antero-laterală. situată lateral de trohlee. 9 . .foseta radială (Fossa radialis).capitulul humeral (Capitulum humeri) proeminenţă rotunjită. .  Extremitatea sau epifiza inferioară (distală). şanţul nervului radial (Sulcus nervi radialis).fosa oleocraniană (Fossa olecrani).. . netedă. străbătută de sus în jos şi lateral de continuarea şanţului nervului radial (Sulcus nervi radialis). . paralele: ulna şi radius. cu diametrul transvers mai mare. .trohlea humerusului (Trochlea humeri) are formă de scripete. orientat transversal cu două povârnişuri şi cu un şanţ spiroid vertical. SCHELETUL ANTEBRAŢULUI Este format din două oase lungi. are două suprafeţe articulare şi trei fosete: . prezintă un condil şi doi epicondili:  Condilul humerusului (Condylus humeri). .faţa posterioară (Facies posterior) este netedă. în continuarea marginii mediale şi laterale a corpului. aşezată pe faţa posterioară a condilului. stabilieşte un contact direct cu scobitura trohleară de pe ulnă. Partea superioară. orientat medio-lateral.epicondilul medial (Epicondylus medialis) este o proeminenţă care pe faţa postero-inferioară prezintă şanţul nervului ulnar (Sulcus nervi ulnaris) cu orientare verticală.marginea medială (Margo medialis) situată între faţa anteromedială şi posterioară este mai pronunţată în jumătatea inferioară. deasupra condilului humerusului: .  Epicondilii. în partea inferioară începe un şanţ oblic.

rotunjit şi mai îngust distal. rugoasă.faţa posterioară.este o scobitură semilunară articulară.ULNA (Ulna) Poziţie: Partea medială a antebraţului.faţa anterioară.  apofiza coronoidă (Processus coronoideus).  creasta muşchiului supinator (Crista musculi supinatoris) situată dorso-lateral de incisura radială.  Corpul (Corpus ulnae) prismatic.  tuberozitatea ulnei (Tuberositas ulnae) este o rugozitate mai largă aşezată sub procesul coronoidean. . articulară.vârful.este o suprafaţă netedă. concavă. corespunde fosei olecraniene. Prezintă trei feţe şi trei margini: 10 .  Extremitatea sau epifiza superioară. mai voluminoasă prezintă:  olecranul (Olecranon) apofiză pronunţată. delimitată de cele 2 apofize. netedă. recurbat spre anterior. Părţi: Os lung cu două extremităţi şi un corp. este orientată oblic şi înapoi. situată pe faţa laterală a apofizei coronoide. convexă. scobitura trohleară (Incisura trochlearis) . orientat transversal cu vârful îndreptat anterior. . are două suprafeţe şi un vârf. .  incisura radială (Incisura radialis). orientată vertical. vine în contact cu circumferinţa articulară a radiusului (capul). articulară. orientată spre anterior. corespunde trohleii humerusului. triunghiular şi concav spre anterior pe partea proximală.

 tuberozitatea radiusului (Tuberositas radii).faţa anterioară (Facies anterior) concavă şi netedă. situată între faţa medială şi cea posterioară. 11 .  colul (Collum radii). . situat între cap şi corpul osului. are: foseta capului radial (Fovea capitis radii). cu vârful îndreptat în jos. eliptic (Spatium interosseum antebrachii).  Corpul (Corpus radii). situată anterior între col şi corp.  apofiza stiloidă (Processus styloideus). cu suprafaţa articulară circulară (Circumferentia articularis). rotunjită proximal. . cilindric.  Margini: . Părţi: Os lung. Pe ea se inseră muşchiul biceps brahial. triunghiular. priveşte spre radius. îngust. netedă care se articulează cu incizura ulnară a radiusului. proemină sub piele. prelungire medială de formă conoidă a capului. largă în partea proximală. prismatic. faţa posterioară (Facies posterior).marginea anterioară (Margo anterior) se întinde de la apofiza coronoidă la apofiza stiloidă. . mai îngustă prezintă:  capul ulnei (Caput ulnae) un segment de cilindru. cu traiect oblic în jos şi medial. întinsă până la treimea inferioară a diafizei. delimitând cu acesta un spaţiu interosos.faţa medială (Facies medialis). proeminenţă rugoasă. este ca o creastă sinuoasă. între faţa anterioară şi medială.. este palpabilă sub piele. ovoidală.  Extremitatea sau epifiza inferioară (distală). prezintă trei feţe şi trei margini: faţa anterioară (Facies anterior) escavată. îngustă distal. se lăţeşte distal.  Extremitatea sau epifiza superioară (proximală) prezintă:  capul (Caput radii). netedă ce răspunde scobiturii radiale de pe ulnă.marginea posterioară (Margo posterior). .faţa posterioară (Facies posterior) prezintă rugozităţi şi creste osoase pentru inserţii musculare. este orientată antero-medial.marginea laterală sau interosoasă (Margo interosseus) ascuţită în segmentul superior. cu două extremităţi şi un corp. depresiune netedă pe faţa superioară se articulează cu capitulul humerusului. de forma unui segment de cilindru. circumferinţa articulară (Circumferentia articularis) o suprafaţă circulară. îngustă în partea proximală. RADIUSUL (Radius) Poziţie: Partea laterală a antebraţului.

mai pronunţată în treimea mijlocie.  Extremitatea sau epifiza inferioară (distală). este netedă. faţa laterală (Facies lateralis) este rotunjită pe treimea mijlocie prezintă o rugozitate (Tuberositas pronatoria). faţa posterioară. care prezintă: faţa anterioară concavă. faţa medială. de formă piramidală. 12 . faţa laterală.plană şi escavată distal. baza sau faţa inferioară a piramidei. faţa inferioară. între faţa anterioară şi laterală. cu vârful îndreptat distal. delimitează spaţiul interosos al antebraţului. pentru inserţia muşchiului rotund pronator. cu formă de piramidă trunchiată. marginea anterioară (Margo anterior) întinsă de la tuberozitatea radiusului până la treimea inferioară a diafizei. marginea medială sau interosoasă (Margo interosseus). orientată spre ulnă. situată între faţa posterioară şi laterală a diafizei. convexă. netedă. ascuţită. aşezată între faţa anterioară şi posterioară. netedă incizura ulnară (Incisura ulnaris) pentru capul ulnei. reprezentat de apofiza stiloidă (Processus styloideus). este voluminoasă. oblice. străbătută de creste şi şanţuri verticale. are o scobitură transversală. concavă. marginea posterioară (Margo posterior). se prelungeşte lateral spre apofiza stiloidă prezintă faţa articulară (Facies articularis carpalis) pentru articulaţia cu oasele carpiene (scafoidul şi semilunarul).

proeminenţa medială (Eminentia carpi medialis) format de osul pisiform şi cârligul hamatului. .  faţa palmară (anterioară) concavă care formează un şanţ alungit (Sulcus carpi) delimitat de două proeminenţe osoase: proeminenţa laterală (Eminentia carpi lateralis).OASELE MÂINII (Ossa manus) Scheletul mânii este alcătuit din trei părţi distincte: . juxtapuse. marginile laterale sunt înguste. neregulate. rugoasă. . în număr de 8. situate la încheietura mâinii. neregulată. aşezate în două rânduri: proximal şi distal. format din tuberculul scafoidului şi al trapezului. 13 .oasele metacarpiene (Ossa metacarpalia).oasele carpiene (Ossa carpi).oasele degetelor (Ossa digitorum manus). OASELE CARPIENE (Ossa carpi) Sunt oase mici.  Rândul proximal (superior) este format din: osul scafoid (Os scaphoideum) osul semilunar (Os lunatum) osul piramidal (Os triquetrum) osul pisiform (Os pisiforme)  Rândul distal (inferior) este format din: osul trapez (Os trapezium) osul trapezoid (Os trapezoideum) osul capitat (Os capitatum) osul cu cârlig (Os hamatum)  Cele 8 oase formează masivul carpian sau carpul (Carpus) prezentând:  faţa dorsală convexă în sens transversal.

plană. corespunde bazei piramidale. Feţe: . OSUL PISIFORM (Os pisiforme) Poziţie: De formă ovalară.OSUL SCAFOID (Os scaphoideum) Poziţie: Este situat în partea laterală a rândului proximal al carpului. netedă se articulează cu osul semilunar. . .faţa superioară. cu baza orientată lateral şi cu vârful medial. netedă se articulează cu osul trapez şi trapezoid. este situat pe faţa palmară a osului piramidal.faţa laterală. netedă. Situat între osul semilunar şi osul cu cârlig. se articulează cu radiusul. . . . netedă. divizată de o creastă osoasă în două suprafeţe articulare: supero-medială pentru osul semilunar şi infero-medială pentru capul osului capitat. Feţe: .faţa palmară (anterioară) prezintă un tubercul (Tuberculum ossis scaphoidei). largă convexă.faţa inferioară convexă. transversal. .faţa superioară.faţa medială. .faţa superioară. orientată spre capul ulnei. netedă se articulează cu radiusul. netedă. 14 . sinuoasă.faţa medială.faţa inferioară. prezintă o faţetă articulară. patrulaterală se articulează cu osul piramidal. circulară. rugoasă. orientat oblic.faţa laterală. . netedă.faţa palmară. plană. patrulateră.faţa dorsală.faţa palmară. se articulează cu osul cu cârlig. largă. OSUL PIRAMIDAL (Os triquetrum) Poziţie: Are formă piramidală. convexă. . este de formă semilunară Feţe: . rugoasă. adânc concavă netedă pentru articularea cu osul capitat şi osul cu cârlig. OSUL SEMILUNAR (Os lunatum) Poziţie: Situat în rândul proximal. netedă convexă. rotundă pentru osul pisiform. . vine în contact cu osul scafoid. are formă de luntre. între scafoid şi piramidal. patrulateră.faţa inferioară. . netedă.

Feţe: . orientată distal. . rugoasă. cu o poziţie centrală. prezintă o proeminenţă rugoasă. netedă se articulează cu piramidalul. convexă. iar cea inferioară mai mică are contact cu baza metacarpianului al doilea. . se articulează cu osul scafoid. netedă. netedă. netedă. . reniformă. rugoasă. este rotundă şi netedă. mai extinsă. 15 . . .faţa medială. neregulată.faţa superioară. Feţe: .faţa superioară. vine în contact cu osul trapez. netedă se articulează cu baza metacarpianului al doilea. vine în contact cu scobitura formată de osul scafoid şi semilunar. Feţe: . Colul (Collum) segment mai îngust. de formă piramidală. aparţine capului.faţa laterală convexă. netedă. neted. lateral şi uşor anterior.faţa palmară. concavă. situat între osul trapez şi osul capitat. . se articulează cu osul scafoid şi semilunar. vine în contact cu osul scafoid. OSUL TRAPEZ (Os trapezium) Poziţie: Este situat în partea laterală a rândului distal al carpului şi are formă cubică. OSUL CAPITAT (Os capitatum) Poziţie: Cel mai voluminos os carpian.faţa posterioară. Părţi: Capul (Caput). rugos.faţa bazală.faţa laterală .faţa inferioară. concavă. rugoasă.faţa dorsală. ce vine în contact cu osul trapezoid. netedă. concavă în formă de şea. OSUL TRAPEZOID (Os trapezoideum) Poziţie: Os mic neregulat. alungită vine în contact cu osul capitat. rugoasă.faţa superioară. . . tuberculul trapezului (Tuberculum ossis trapezi) flancat medial de un şanţ. cu baza spre oasele metacarpiene. de formă cuboidă. Corp (Corpus) mai lat. rotund.faţa medială. se articulează cu baza primului metacarpian. . concavă. .îngustă. mică. Feţe: .faţa inferioară. netedă prezintă două suprafeţe articulare: una superioară mai largă. ovalară sau circulară.faţa palmară.

OSUL CU CÂRLIG (Os hamatum) Poziţie: Situat în partea medială a rândului distal al carpului.faţa laterală. pentru osul trapez... . plată. . .faţa dorsală. alungită. despărţite de o creastă osoasă. . şi IV. vine în contact cu baza metacarpienelor II-III-IV.metacarpianul III. delimitate de creste osoase. netedă. prezintă două suprafeţe articulare. rugoasă. ..faţa palmară. iar baza mai largă spre oasele metacarpiene IV şi V. alungită. netedă.  capul (Caput) turtit intens transversal spre faţa palmară are o suprafaţă articulară convexă pentru falanga proximală. se articulează cu osul piramidal.faţa inferioară. scurt. prezintă trei suprafeţe articulare. rugoasă.  Caracterele particulare ale metacarpienelor: . prezintă proximal o suprafaţă articulară în formă de şea. alcătuit din cinci oase lungi. mai extinsă. iar medial cu metacarpianul III. Corpul este încurbat palmar. trapezoidul şi osul capitat. cel mai lung. prezintă o apofiză recurbată spre lateral. plată. se articulează cu osul cârlig. prezentând mai multe suprafeţe articulare. are formă de pană (piramidă) înfiptă între osul capitat şi piramidal.faţa dorsală este rugoasă. de forma unui cârlig (Hamulus ossis hamati). . Părţi:  baza (Basis) sau extremitatea proximală.  corpul (Corpus) prismatic.metacarpianul I. antero-medială şi laterală.metacarpianul II. netedă. are o apofiză stiloidă (Processus styloideus) orientată lateral. se articulează cu osul capitat. triunghiular. se articulează cu osul trapezoid. sinuoasă. se articulează cu trapezul. 16 . care împreună formează metacarpul (Metacarpus) sau masivul metacarpian.faţa palmară. netedă. Prezintă deasmenea trei margini.faţa medială. OASELE METACARPIENE (Ossa metacarpalia I-V) Poziţie: Formează scheletul palmei.faţa laterală.faţa inferioară. se articulează cu osul capitat şi cu metacarpul II. . este mai largă transversal. cu vârful îndreptat supero-medial spre osul semilunar. Sunt numerotate în sens latero-medial de la I la V. alungită.faţa medială. pentru baza metacarpienelor IV şi V. plată. prezintă trei suprafeţe: dorsală. destinate oaselor carpiene şi metacarpiene învecinate. Feţe: . Marginea anterioară are aspectul unei creste osoase concave. are baza despicată în formă de furcă. . mai lat la bază. . .

scurt. . . . .baza (Basis phalangis) are o faţă articulară concavă pentru capul falangei proximale. Toate sunt oase scurte. Părţi: . care are numai două. . .corpul (Corpus phalangis). respectiv cu metacarpul III şi V. formate din trei falange (Phalanx) pentru fiecare deget cu excepţia policelui.baza (Basis phalangis) cu o faţă articulară concavă pentru capul falangei mijlocii. are o faţă articulară în formă de trohlee.bază (Basis phalangis). .. prezintă: . largă.capul (Caput phalangis). 17 .  Falanga mijlocie (Phalanx media). . rugos.corpul (Corpus phalangis) foarte scurt. se articulează cu capul metacarpianului.  Falanga distală (Phalanx distalis) prezintă: .  Falanga proximală (Phalanx proximalis) este un os lung şi prezintă: . baza se articulează prin suprafeţe mici cu osul cu cârlig şi cu metacarpianul IV. se articulează cu osul capitat şi cu osul cu cârlig. pentru falanga mijlocie. cu faţa dorsală uşor convexă.capul (Caput phalangis) lăţit.metacarpianul IV. OASELE DEGETELOR (Ossa digitorum manus) Poziţie: Alcătuiesc scheletul degetelor.capul (Caput phalangis) are o suprafaţă articulară în formă de trohlee pentru falanga distală.cap (Caput phalangis). . de formă semilunară (Tuberositas phalangis distalis) ce corespunde unghiei.corpul (Corpus phalangis).metacarpianul V. are o bază patrulateră.corpul (Corpus phalangis).baza (Basis phalangis) are o cavitate articulară concavă. semicilindric. turtit antero-posterior cu faţa dorsală convexă.

OASELE SESAMOIDE (Ossa sesamoidea) Poziţie: Oscioare lentiforme. pe faţa palmară. în număr de două la police. 18 . mici. în dreptul articulaţiei metacarpo-falangiene. situate în tendoane sau ligamente. câte unul la degetul II şi V.

strâmtă. fibroasă. biconcavă.  Mijloace de unire:  Capsula articulară (Capsula articularis). cu direcţie oblică în jos şi medial. .Discul articular (Discus articularis). de la claviculă la stern. . .Incizura claviculară (Incisura clavicularis) de pe manubriul sternal.Ligamentul interclavicular (Ligamentum interclaviculare) este întins între cele două extremităţi sternale a claviculei. . asigurând concordanţa dintre acestea.claviculară.Faţa articulară sternală (Facies articularis sternalis) a claviculei: este uşor convexă. este o formaţiune fibro conjunctivă.Articulaţiile membrului superior liber. Ligamentul este format din benzi fibroconjunctive puternice. este format dintr-un strat subţire de cartilaj fibros. subţire sau chiar perforată pe partea centrală. Este situat pe partea superioară a capsulei articulare şi a incizurii jugulare a sternului şi fortifică faţa superioară a capsulei. înconjoară întreaga articulaţie şi este ataşată suprafeţelor articulare. iar extremitatea sternală a claviculei se află intraarticular. interpus între suprafeţele articulare incongruente. .  Componente cartilaginoase: .Articulaţiile centurii scapulare. iar cu scheletul trunchiului prin articulaţia sterno .Cartilajul articular (Cartilago articularis). ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE (PECTORALE) (Juncturae cinguli membri superioris) Oasele centurii scapulare (clavicula şi scapula) se articulează între ele prin articulaţia acromio .ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR (Juncturae membri superioris) Articulaţiile membrului superior se împart în: .Ligamentul sterno-clavicular anterior şi posterior (Ligamentum sternoclaviculare anterius et posterius) întins pe faţa anterioară şi posterioară a extremităţii sternale a claviculei şi manubriul sternal.claviculară.Ligamentul costo-clavicular (Ligamentum costoclaviculare) se află între prima coastă (C1) şi impresiunea 19 . ARTICULAŢIA STERNOCLAVICULARĂ (Articulatio sternoclavicularis )  Componentele osoase: . concavă cu axul mare vertical.  Ligamentele articulare se grupează în: . mai largă decât scobitura sternală. acoperă suprafeţele articulare ale componentelor osoase.

 Componentele cartilaginoase: Cartilajul articular (Cartilago articularis) fibros (mai rar hialin) acoperă în strat subţire suprafeţele articulare de contact. divizează parţial cavitatea articulară.Proiecţia înainte şi înapoi a claviculei (30-30º) în jurul unui ax vertical care trece de asemenea prin extremitatea sternală a osului.  Funcţional se comportă însă ca o enartroză cu următoarele mişcări: . . Faţa internă a capsulei articulare este tapetată de membrana sinovială în cele două compartimente închise. care trece prin extremitatea sternală a claviculei. Clavicula descrie un con a cărui bază se află la extremitatea acromială a osului. Discul articular (Discus articularis) fibros. 20 .Circumducţia claviculei rezultă din succesiunea mişcărilor precedente. situată pe partea medială a articulaţiei. Limitează elevaţia claviculei şi compensează partea mai slabă a părţii inferioare a capsulei articulare. nu este o articulaţie tipică (articulaţie intermediară între cea plană şi cea în şea). mai ataşat în partea superioară a capsulei.costo-claviculară rugoasă.Ridicarea (50º) şi coborârea (5º) claviculei în jurul unui ax sagital.  Biomecanică:  Morfologic. Lipseşte în 60% din cazuri. cartilaginos.  Cavitatea articulară: este divizată de discul articular în două compartimente: disco-clavicular şi disco-sternal. . Este o bandeletă fibroasă puternică. Faţa articulară de pe acromion (Facies articularis acromii) elipsoidală dar mai plată. ARTICULAŢIA ACROMIOCLAVICULARĂ (Articulatio acromioclavicularis )  Componente osoase: Faţa articulară acromială (Facies articularis acromialis) a claviculei este elipsoidală cu axul mare transversal. de pe faţa inferioară a claviculei.

. îndepărtându-se de coloana vertebrală. concomitent unghiul lateral proiectându-se în sus. între apofiza coracoidă şi tuberculul conoid al claviculei. unghiul inferior se deplasează înainte.  Biomecanică:  Este o articulaţie plană. cu rezistenţă mai mică. devenind mai larg şi cu aşezare antero-laterală. transformând aceasta într-o gaură. iar spre anterior au un traiect divergent. În mişcarea de basculă axilară. În mişcarea de basculă spinală. laterală. situat antero-lateral de ligamentul conoid. acţionând simultan cu articulaţia sternoclaviculară şi contribuie la efectuarea mişcărilor centurii scapulare. între acromion şi claviculă. O mişcare caracteristică a omoplatului este cea de basculare a unghiului inferior. închide incizura scapulei. Mijloace de unire:  Capsula articulară (Capsula articularis) fibroasă. Aceste mişcări servesc pentru amplificarea mişcărilor braţului.  Ligamentele articulare sunt: . întăreşte legătura între scapulă şi claviculă. situat postero-medial de precedentul. Se întinde între faţa superioară a apofizei coronoide şi linia trapezoidă a claviculei. deplasările se petrec invers. .  Umărul datorită mişcărilor claviculei şi alunecării omoplatului pe peretele toracic. 21 .  Scapula suspendată de articulaţia acromioclaviculară este prinsă de muşchi la peretele toracic (legătură denumită “joncţiune musculoasă interscapulo-toracică”) şi execută mişcări de alunecare medială.Ligamentul transvers superior al scapulei (Ligamentum transversum scapulae superior).Ligamentul acromio-clavicular (Ligamentum acromioclaviculare) este situat pe faţa superioară a articulaţiei.Ligamentul trapezoid (Ligamentum trapezoideum).Ligamentul conoid (Ligamentum conoideum).Ligamentul coracoclavicular (Ligamentum coracoclaviculare).  Ligamentele proprii scapulei aparţin în întregime osului: . aşezat între apofiza coracoidă şi faţa inferioară a extremităţii acromiale a claviculei. Posterior pe apofiza coracoidă cele două ligamente se contopesc. mişcări de proiecţie înainte şi înapoi şi mişcări de circumducţie. reprezentate prin mişcări ale umărului şi mişcări ale scapulei. Este format din: .execută mişcări de ridicare şi coborâre. se inseră pe marginile suprafeţelor articulare. întăreşte şi fixează capsula articulară.. strânsă. . în sus şi în jos.

lungi. Este formată din fibre conjunctive grupate în : .Cadrul glenoidal (Labrum glenoidale). acoperă suprafeţele articulare. fibros. .Cartilajul articular (Cartilago articularis). asigură libertatea necesară mişcărilor şi îndepărtarea suprafeţelor articulare cu cca. fibrocartilaginoasă. Inserţia humerală: superior este ataşată de colul anatomic al humerusului. . . asigurând o stabilitate mai mare articulaţiei. . mai scurte şi situate mai profund.Capul humeral (Caput humeri) formaţiune sferică. înglobează o treime din suprafaţa articulară a capului.Fibre circulare. pe partea superioară şi posterioară a labrului glenoidal. anterior coborând până la gâtul chirurgical al osului: tuberculul mare şi mic rămâne situat extrascapular. concavă cu axul mare situat vertical.Fibre longitudinale superficiale. laxă . partea inferioară a capsulei este subţire. cu înglobarea tuberculului supraglenoidal. hialin. slabă şi în poziţia anatomică a braţului formează 22 .ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER (Juncturae membri superioris liberi) ARTICULAŢIA SCAPULOHUMERALĂ SAU A UMĂRULUI (Articulatio humeri)  Componente osoase: . 20 mm. pe secţiune triunghiulară.Inserţia scapulară.  Mijloace de unire:  Capsula articulară (Capsula articularis) este un manşon cilindric.  Componente cartilaginoase: . întinse între gâtul scapulei şi gâtul chirurgical al humerului.Cavitatea glenoidă (Cavitas glenoidalis) are forma ovalară. lax. este o bandă inelară. situat în jurul capetelor osoase. netedă. se face pe colul scapulei. se situează pe marginea cavităţii glenoidale.

între scapulă şi humerus.Ligamentul glenohumeral superior. . prin care sinoviala comunică cu bursa subcapsulară. Prezintă următoarele formaţiuni: Teaca sinovială a tendonului lung al bicepsului brahial (Vagina synovialis intertubercularis). 23 . . . anterior muşchiul subcapsular. capsula se întinde în jos spre humerus ca o pungă. aşezate pe faţa anterioară a capsulei fibroase: .Capsula fibroasă prezintă două orificii importante prin care prelungirea sinovialei apare în spaţiul pericapsular: . Ligamente accesorii: . .Ligamentul coraco-acromial (Ligamentum coracoacromiale) sau bolta fibroasă coraco-acromială (Fornix humeri).un pliu suplimentar care dispare în abducţie.Ligamentul coraco-humeral (Ligamentum coracohumerale).Ligamentul glenohumeral inferior este celmai puternic. trece antero .La capătul superior al şanţului intertubercular. posterior . situat deasupra articulaţiei scapulo-humerale.lateral de tendonul lung al bicepsului brahial. nu este conectat cu capsula fibroasă a articulaţiei. traversează longitudinal faţa anterioară a capsulei fibroase. orientat infero-lateral între marginea anterioară a labrului glenoidal şi colul anatomic al humerusului.muşchiul infraspinal şi rotundul mare. cu baza spre marginea laterală a apofizei coracoide şi vârful spre acromion. . Are forma triunghiulară.Orificiul inferior. un orificiu pentru tendonul capului lung al bicepsului brahial. situat între marginea laterală a apofizei coracoide şi marea tuberozitate a humerusului.muşchiul supraspinos.  Cavitatea articulară:  Faţa internă a capsulei articulare este tapetată de membrana sinovială şi când braţul se află lângă corp. .Expansiunile tendinoase de inserţie ale muşchilor periumerali sunt implicaţi în întărirea capsulei fibroase ca "muşchii articulari": superior .Ligamentul glenohumeral mijlociu. înveleşte ca un manşon segmentul intraarticular al tendonului în şanţul intertubercular. trece deasupra articulaţiei şi întăreşte partea superioară a capsulei fibroase. paralel cu axul longitudinal al acestuia.  Ligamentele articulare: Ligamentele capsulare sunt benzi fibroase considerate ca îngroşări ale capsulei fibroase: Ligamentele glenohumerale (Ligamenta glenohumeralia): trei fascicole fibroase longitudinale. întins între labrul glenoidal şi marginea superioară a tuberculului mic.

. .Rotaţia internă (80º) se execută în jurul ax vertical care uneşte centrul capului cu capitulul humeral. braţul descriind un con al cărui vârf priveşte spre cavitatea glenoidă.Circumducţia se realizează prin succesiunea mişcărilor precedente.  Componente osoase: 24 .Aducţia sau apropierea braţului de trunchi se face până când acesta atinge corpul. Dusă în faţa trunchiului articulaţia permite o mărire a adducţiei braţului cu 10º (încrucişarea braţelor).  Mişcările: Este cea mai mobilă enartroză a corpului. Abducţia şi adducţia se execută în jurul unui ax sagital. .Rotaţia internă şi externă ating 90 . Articulaţia radioulnară proximală se va descrie separat.Articulaţia cotului este o articulaţie complexă. .Extensia sau proiecţia înapoi (retroflexia) a braţului mai redusă (35º) în jurul aceluiaşi ax transversal. . limitează mişcările braţului. Periarterita scapulo-humerală cauzată de inflamaţia burselor descrise. ARTICULAŢIA COTULUI (Articulatio cubiti)  Particularităţi: . formată din trei articulaţii: .Bursele periarticulare sunt prelungiri extracapsulare ale sinovialei.Bursa subacromială (Bursa subacromialis).Bursa subscapulară (Bursa subscapularis).Articulaţia humero-ulnară (Articulatio humero-ulnaris). Dincolo de aceasta. în ea executându-se următoarele mişcări: . Mişcările centurii scapulare amplifică mişcările braţului astfel încât acestea pot atinge următoarele mărimi: .Abducţia sau îndepărtarea braţului de trunchi până la orizontală (90º).90º.Bursa subdeltoidiană (Bursa subdeltoidea). . . .Flexia şi abducţia poate fi controlată până la ridicarea braţului la verticală (elevaţie).Articulaţia humero-radială (Articulatio humero-radialis). . .Bursa subcoracoidiană (Bursa subcoracoidea). mişcarea este împiedicată de lovirea tuberozităţii mari de ligamentul coracoacromial.Articulaţia radio-ulnară (Articulatio radio-ulnaris).Extensia (retroflexia) creşte până la 50º. . . aşezate sub tendoanele muşchilor periarticulari: .Rotaţia externă (50-60º) se efectuează de-alungul aceluiaşi ax vertical.Flexia sau proiecţia înainte a braţului (90-110º) în jurul unui ax transversal care trece prin centrul capului humerusului. .Articulaţia propriu-zisă ete formată de partea inferioară a humerusului şi partea superioară a radiusului şi ulnei. .

. este mai laxă posterior şi mai subţire pe faţa anterioară şi posterioară.  Mijloace de unire:  Capsula fibroasă îmbracă complet articulaţia. Inserţia radială trece în jurul gâtului acestuia.Suprafeţele cartilaginoase sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin. are forma unui ceas de nisip. Pe faţa posterioară.Incizura trohleară (Incisura trochlearis) a ulnei pentru trohlea humerală.. Inserţia humerală a capsulei fibroase. asigurând un contact perfect între oase.  Componente cartilaginoase: .Fosa olecraniană (Fossa olecrani). 25 . mai puternică şi întărită de ligamente pe faţa laterală. Lateral şi medial trece dedesubtul epicondililor medial şi lateral. . fibrele capsulare trec de pe faţa posterioară a epicondilului lateral. Capsula este fortificată de inserţia fibrelor tendonului tricepsului brahial. Capsula articulară este formată din fibre conjunctive cu următoarea dispoziţie: Pe faţa anterioară a capsulei predomină fibrele longitudinale. care rămân extracapsular. pe partea posterioară a incizurii radiale ulnare şi a ligamentului anular. fibrele sunt mai profunde şi întinse între marginile fosei olecraniene şi marginea olecraniului. aşezat orizontal şi puţin oblic.Capitulul humeral (Capitulum humeri) de formă sferoidală. . trece deasupra fosetelor radiale şi coronoide şi pe marginile fosei olecraniene toate fiind înglobate în cavitatea articulară. Inserţia ulnară se află pe marginile incizurii trohleare. circular.Trohlea humerală (Trochlea humeri).Foseta capului radial (Fovea capitis radii). Unele fibre formează benzi transversale superficiale ce traversează olecraniul. Pe părţile laterale ale feţei posterioare. capsula este mai laxă. iar în partea mijlocie a suprafeţei. astfel vârful olecraniului şi apofiza coronoidă sunt situate intracapsular. .

Articulaţia radioulnară distală. concavă antero-posterior. . Mişcarea este limitată pe mai departe de pătrunderea olecranonului în fosa olecraniană.Articulaţia radio-ulnară proximală. triunghiulară. Datorită faptului că acest ax are o orientare oblică. Formează pliuri sinoviale. aşezată între epicondilul lateral. căptuşeşte faţa internă a ligamentului anular şi se termină în jurul gâtului radiusului. în jurul unui ax vertical (pronatie şi supinaţie) şi anume deosebim: . Ligamentul colateral radial (Ligamentum collaterale radiale) este o bandă puternică. între radius şi ulna.Sindesmoza radioulnară. există trei legături care acţionează împreună pentru a permite mişcarea radiusului pe ulnă. formează o chingă pentru capul radiusului şi se termină pe extremitatea superioară a ulnei şi pe ligamentul inelar al radiusului. JONCŢIUNILE RADIOULNARE La nivelul antebraţului. Antebraţul. Circumferinţa articulară a capului radial. axul antebraţului nu va continua axul braţului nici în flexie şi nici în extensie. ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ PROXIMALĂ (Articulatio radioulnaris proximalis)  Componente osoase: Incizura radială a ulnei.  Mişcările: Privită ca o articulaţie humero-antebrahială.Membrana sinovială urmăreşte linia capsulei fibroase. mişcări desfăşurate în jurul unui ax transversal ce traversează trohleea humerusului. Mişcarea este limitată de interpunerea părţilor moi între braţ şi antebraţ şi de pătrunderea apofizei coronoide în fosa omonimă. se comportă ca o trohleartroză (Gynglimus) în care mişcările de flexie şi extensie sunt imprimate de articulaţia humero-ulnară. distal pe radius. .  Cavitatea articulară: . cu ocazia flexiei se deplasează uşor medial de braţ. .Extensia se execută până la 180º antebraţul fiind dus uşor în afară cu ocazia acestei mişcări. plată în sens vertical. pentru a mărgini fosa radială şi coronoidă.Flexia atinge 40º măsurată între axul braţului şi al antebraţului. iar pe faţa posterioară fosa olecraniană. 26 . se reflectă pe humerus. Ligamentele articulare: Ligamentul colateral ulnar (Ligamentum collaterale ulnare) este format din trei benzi conjunctive iradiate în formă de evantai de la epicondilul medial la marginea medială a incisurii trohleare. . Pe ulnă este ancorat la marginea incizurii radiale şi marginea incizurii trohleare.

Formează 4/5 dintr-un inel. întinsă între marginea laterală a tuberozităţii ulnei şi marginea inferioară a tuberozităţii radiusului.  Ligamente articulare: Ligamentul inelar (Ligamentum anulare) este o bandeletă fibroasă.  Cavitatea articulară: Sinoviala. SINDESMOZA RADIOULNARĂ (Syndesmosis radioulnaris) Sunt formaţiuni fibroase întinse. care se inseră pe marginea anterioară şi posterioară a incizurii radiale a ulnei. aparţine articulaţiei cotului. dependinţă a cavităţii articulare a cotului. între diafizele radiusului şi ale ulnei:  Coarda oblică (Chorda obliqua) este o bandeletă fibroasă oblică. fibrele sunt orientate în jos şi lateral.  Mijloace de unire:  Capsula fibroasă. prelungindu-se spre ligamentul pătrat. lamă fibroasă patrulateră întinsă între marginea inferioară a incizurii radiale şi faţa medială a colului radial. puternică. este comună cu articulaţia cotului. acoperă faţa internă a capsulei fibroase şi faţa internă a ligamentului inelar. Componente cartilaginoase: Cartilajul articular hialin. care acoperă suprafeţele articulare ale oaselor. care asigură menţinerea capului radiusului în scobitura ulnei: este întărit de fibrele ligamentului colateral ulnar şi de partea laterală a capsulei fibroase a cotului. Ligamentul pătrat (Ligamentum quadratum). este considerată ca o porţiune degenerată a muşchiului 27 .

iar vârful este îndreptat în jos spre baza apofizei stiloide a ulnei şi osul piramidal.  Biomecanică: Cele două articulaţii radioulnare acţionează simultan şi sinergic. Sinoviala după ce tapetează faţa internă a capsulei fibroase trimite o prelungire sacciformă spre spaţiul interosos radioulnar (Recessus sacciformis). ARTICULAŢIA RADIOULNARĂ DISTALĂ (Articulatio radioulnaris distalis)  Componente osoase: .supinator.  Ligamentele de fortificare a capsulei articulare. de structură fibrocartilaginoasă. iar inferior se confundă cu capsula articulaţiei radiocarpiene. . întinsă cu 2. Marginea superioară este oblică.  Mijloace de unire:  Capsula articulară (Capsula articularis)se inseră superior pe marginile superioare ale suprafeţelor articulare a celor două oase: în jos pe discul articular. liberă.Circumferinţa articulară a capului ulnar.Incizura ulnară a radiusului. Membrana interosoasă prezintă numeroae orificii pentru ramurile vasculare. Asigură transmiterea forţei de la extremitatea superioară a ulnei spre extremitatea distală a radiusului. sunt fibre transversale numite ligamente radioulnare anterioare şi posterioare.Discul articular împarte cavitatea articulară în două compartimente înguste. care 28 .  Discul articular (Discus articularis).  Cavitatea articulară: . în care osul mobil este radiusul. este interpus între cele două suprafeţe articulare. este denumit şi ligament triangular. Marginea inferioară este situată deasupra articulaţiei radioulnare.  Membrana interosoasă (Membrana interossea antebrachii) este o lamă puternică ce închide spaţiul interosos întins între marginile interosoase a radiusului şi ulnei. Acesta execută mişcări de rotaţie internă şi externă. de formă triunghiulară. Baza discului priveşte în sus şi se fixează pe marginea inferioară sa incizurii ulnare a radiusului.5 cm dedesubtul tuberozităţii radiuslui la partea superioară a marginii interosoase a ulnei. având caracterul unei articulaţii trohoide. anterior şi posterior se fixează pe capsula articulară. Majoritatea fibrelor membranei sunt orientate în jos şi medial de la radius spre ulnă.  Componente cartilaginoase:  Suprafeţele articulare sunt acoperite de un strat subţire de cartilaj hialin.

ARTICULAŢIILE MÂINII (Articulatio manus) Cuprinde articulaţiile oaselor mâinii şi articulaţiile degetelor. articulaţiile degetelor.70º) şi poate fi amplificată până la 300º prin mişcările de rotaţie internă şi externă ale braţului. Diafiza radiusului încalecă diafiza ulnei încrucişând-o. articulaţiile carpometacarpiene. în care palma priveşte înainte iar policele este purtat în afară. ARTICULAŢIA RADIOCARPIANĂ (Articulatio radiocarpea) Este o articulaţie elipsoidală. Mişcările segmentelor radiusului sunt inverse celor din pronaţie cele două oase devenind paralele. Deci nu se produce numai o simplă rotaţie ci şi o translaţie (deplasare) a extremităţii inferioare a radiusului faţă de ulnă. Cu cotul flectat palma va privi în jos. Mişcarea de pronaţie şi supinaţie totalizează împreună 140º (70 . Cu cotul flectat. unind centrul capului radiusului cu capul ulnei. dispunând de aşa-numita “curbură de pronaţie”. situată între extremitatea distală a radiusului şi rândul proximal al carpului. Extremitatea inferioară se roteşte în jurul capului ulnei deplasându-se medial faţă de acesta. antebraţul fiind atârnat de-alungul trunchiului cu palma spre corp şi cu policele înainte (poziţia de drepţi). Această încrucişare este realizabilă deoarece diafiza radiusului este concavă spre ulnă.  Pentru analizarea mişcărilor de pronaţie şi supinaţie se placă de la poziţia fiziologică a antebraţului care este o poziţie intermediară între aceste două mişcări. palma va privi în sus.  Pronaţia este mişcarea în care palma priveşte înapoi iar policele este îndreptat înăuntru. articulaţiile intermetacarpiene. articulaţiile intercarpiene. cavitate de recepţie 29 . Axul acestor mişcări nu corespunde axului vertical al radiusului ci are o poziţie oblică.  Componente osoase: Faţa articulară carpiană a radiusului.însă la nivelul antebraţului şi mâinii devin mişcări de pronaţie şi supinaţie. Diferitele segmente ale radiusului se deplasează astfel: Capul se roteşte medial în incisura radială completată de ligamentul inelar fără să se deplaseze în spaţiu. Se împart în: articulaţia radiocarpiană.  Supinaţia este mişcarea inversă pronaţiei.

 Mijloace de unire. cu axul orientat transversal. al articulaţiei radioulnare se întinde şi în această articulaţie. puternic se inseră pe marginea anterioară a suprafeţei articulare. Ligamentul colateral radial al carpului (Ligamentum collaterale carpi radiale) este întins între vârful apofizei stiloide a 30 . interpus între capul ulnei şi piramidalul. Superior se inseră pe marginea suprafeţei articulare a radiusului şi a discului articular. Ligamentul radiocarpian dorsal (Ligamentum radiocarpeum dorsale) mai slab decât cele palmare. semilunar. a radiusului şi a apofizei stiloide. Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin. Ligamentul ulnocarpian palmar (Ligamentum ulnocarpeum palmare) este situat între discul articular. alcătuiesc o suprafaţă convexă semiovalară. Discul fibrocartilaginos articular.  Componente cartilaginoase. fibrele au un traiect oblic. este împărţită printr-o creastă antero .posterioară într-o o arie articulară medială şi laterală : reprezintă 2/3 din suprafaţa articulară totală. inferior pe periferia feţei articulare carpiene. piramidal şi osul mare.  Ligamente: Ligamentul radiocarpian palmar (Ligamentum radiocarpeum palmare). fibrele trecând sub formă de evantai pe oasele carpiene. apofiza stiloidă a ulnei . Faţa superioară a scafoidului. osul semilunar piramidal şi osul mare. semilunarului şi piramidalului. ovalară.  Capsula articulară (Capsula articularis) este un manşon fibros lax posterior.concavă. Este aşezat între marginea postrerioară a feţei articulare radiale şi faţa posterioară a piramidalului.

În jurul axului transversal se execută flexia şi extensia iar în jurul unui ax antero-posterior mişcările de abducţie şi aducţie. . Ligamentul colateral ulnar al carpului (Ligamentum collaterale carpi ulnare) este situat între apofiza stiloidă a ulnei şi osul piramidal respectiv pisiform. acoperă fiecare suprafaţă articulară de contact. Datorită poziţiei joase a apofizei stiloide a radiusului are o mărime de 20 .  Mijloace de unire:  Capsula articulară este comună tuturor articulaţiilor intercarpiene şi este compartimentată. scurte pe faţa dorsală a oaselor carpiene. Ligamentele intercarpiene interosoase (Ligamenta 31 .radiusului şi osul scafoid.Flexia este apropierea palmei de faţa anterioară a antebraţului (flexia palmară) având o amplitudine de 60 .90º.Aducţia sau abducţia ulnară prin care marginea medială a mâinii este apropiată de antebraţ are o mărime de 40º.Extensia sau mai corect retrofleia este mişcarea prin care faţa dorsală a mâinii este apropiată de cea posterioară a antebraţului. Articulaţia osului pisiform cu piramidalul (Articulatio ossis pisiformis) prezintă o particularitate având ligamente puternice.  Componente cartilaginoase:  Cartilajul hialin subţire. are o prelungire proximală şi comunică cu cavitatea articulaţiei radioulnare distale prin intermediul orificiului situat în discul articular. .  Ligamentele articulare întăresc capsula fibroasă: Ligamentele intercarpiene palmare (Ligamenta intercarpea palmarae) sunt situate pe faţa palmară a oaselor învecinate.  Mişcările: se comportă ca o articulaţie elipsoidă cu două axe principale. ARTICULAŢIILE INTERCARPIENE (Articulatio intercarpae)  Componente osoase:  Sunt reprezentate de suprafeţele articulare plane de contact între oasele masivului carpian.Circumducţia rezultă din succesiunea mişcărilor precedente mâna descriind o elipsă. . ligamente aplanate.  Cavitatea articulară:  Sinoviala tapetează capsula fibroasă şi se termină la marginea cartilajului articular. Ligamentele intercarpiene dorsale (Ligamenta intercarpea dorsalia). formând cu acesta un unghi de 60 – 90º.30º. . .Abducţia este mişcarea prin care marginea externă a mâinii este apropiată de antebraţ.

ARTICULAŢIA MEDIOCARPIANĂ (Articulatio medio-carpea) Se află între rândul proximal şi cel distal al oaselor carpiene.  Cavitatea articulară: .  Mişcări: De tipul unei articulaţii elipsoide unde cavitatea este formată de rândul carpian superior alcătuieşte sub aspect biomecanic un complex funcţional cu articulaţia radiocarpiană. contribuie şi la întărirea articulaţiei medio-carpiene. trimiţând prelungiri între oasele articulate. având o linie articulară în formă de "S" orizontalizat. 32 . semilunar.  Ligamente: Ligamentul radiat al carpului (Ligamentum carpi radiatum).  Mijloace de unire:  Capsula articulară este comună cu cele ale articulaţiilor intercarpiene: laxă şi întărită de ligamente. Ligamentul pisohamat (Ligamentum pisohamatum) se află între osul pisiform şi cârligul hamatului. trimiţând prelungiri ascendente şi descendente între oasele rândului proximal şi distal. .  Componente osoase: . Întregeşte mişcările începute în această articulaţie participând mai ales la retroflexiunea mâinii în care rândul inferior al oaselor carpiene se deplasează dorsal.intercarpea interossea) sunt situate intraarticular.  Cavitatea articulară: Sinoviala este comună cu articulaţiile intermetacarpiene.Suprafeţele osoase de contact sunt acoperite de un cartilaj hialin subţire.  Componente cartilaginoase: . puternic este întins pe faţa palmară între gâtul şi baza osului mare şi oasele scafoid.Feţele articulare superioare ale rândului distal carpian.Feţele articulare inferioare ale rândului proximal carpian. Ele conferă masivului carpian o oarecare plasticitate şi adaptabilitate cu ocazia mişcărilor mâinii. piramidal în formă de "V". Ligamentele colaterale ale carpului.Membrana sinovială căptuşeşte faţa internă a capsulei fibroase. Ligamentul pisometacarpean (Ligamentum pisometacarpeum) este aşezat între osul pisiform pe baza metacarpianului V. cu excepţia osului pisiform.  Mişcările: Sunt articulaţii plane cu delicate mişcări de alunecare în toate direcţiile.

33 .Capsula fibroasă de forma unui manşon se inseră pe marginea suprafeţelor articulare ale oaselor de contact: este mai laxă permiţând mişcări mai ample. Fascicolele fibroase situate pe faţa posterioară şi laterală au rol de întărire a capsulei. .Opoziţia este mişcarea caracteristică omului prin care în urma flexiei în articulaţie. . Este cea mai diferenţiată articulaţie a mâinii datorită căreia policele poate executa mişcări caracteristic umane legate de prehensiune (prindere). . concavă în sens transversal şi convexă anteroposterior.Articulaţiile carpometacarpiene a degetelor II-V. faţă în faţă cu celelalte degete.Faţa articulară pe baza metacarpului I este invers conformată: convexă în sens transversal. . concavă antero-posterior.Circumducţia policelui se face prin legarea mişcărilor precedente. articulaţiile carpometacarpiene se împart în: .Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin.ARTICULAŢIILE CARPOMETACARPIENE (Articulationes carpometacarpeae) Datorită poziţiei anatomice şi a biomecanicii articulare.Faţa inferioară a trapezului. în jurul lui efectuându-se mişcări de opoziţie şi repoziţie. . policele părăseşte planul palmei şi este îndreptat spre mijlocul acesteia.Aducţia este apropierea policelui în planul palmei la celelalte degete. . Articulaţia dispune de două axe principale dintre care axul antero-posterior trece prin baza primului metacarpian şi permite mişcările de abducţie-aducţie. ARTICULAŢIA CARPOMETACARPIANĂ A POLICELUI (Articulatio carpometacarpalis polecis) Este o articulaţie în şa numită şi articulaţie trapezometacarpiană.  Cavitatea articulară: . .Repoziţia este mişcarea inversă opoziţiei realizându-se prin extensia articulaţiei. tapetează faţa internă a capsulei fibroase.  Mişcările: Cele două feţe articulare au formă de şea realizandu-se o articulaţie în şea sau prin îmbucătură reciprocă.Articulaţia carpometacarpiană a policelui. cu inserţia pe marginile cartilajelor articulare. policele fiind plasat lângă celelalte degete în planul palmei. de formă patrulateră.  Mijloace de unire: .  Componente osoase: .Abducţia este mişcarea prin care policele este îndepărtat de celelalte degete având o mărime de 40º.  Componente cartilaginoase: . iar axul transversal străbate trapezul. Amplitudinea opoziţiei permite policelui să atingă vârful degetului mic.Membrana sinovială fină.

Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin subţire.  Capsula articulară fibroasă comună se inseră la marginea cartilajelor articulare.  Mijloace de unire:  Capsula articulară .  Mijloace de unire. permiţând mici mişcări de alunecare metacarpienelor. Fiecare ligament este întins transversal între două oase învecinate. Ligamentele carpometacarpiene interosoase (Ligamenta carpometacarpalia interossea). cu ocazia mişcărilor individuale ale degetelor II-V.Feţele articulare inferioare ale rândului distal carpian.  Mişcările: Sunt articulaţii plane cu mici mişcări de alunecare a metacarpienelor între ele.  Ligamentele de întărire a capsulei sunt: Ligamente palmare (Ligamenta metacarpalia palmaria). modificându-se astfel forma palmei necesară cuprinderii suprafeţelor plane sau curbe. Ligamentele interosoase (Ligamenta metacarplia interossea). ARTICULAŢIILE INTERMETACARPIENE (Articulationes intermetacarpales)  Componente osoase: .Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin subţire.  Mişcări: Acţionează ca articulaţii plane.Feţele articulare situate la baza metacarpienelor II-V.Sunt reprezentate de suprafeţele de contact mici.  Ligamentele de întărire a capsulei sunt: Ligamentele carpometacarpiene palmare (Ligamenta carpometacarpalia palmaria).este comună cu articulaţiile carpometacarpiene. Ligamentele dorsale (Ligamenta metacarpalia dorsalia).  Componente cartilaginoase: .ARTICULAŢIILE CARPOMETACARPIENE ALE DEGETELOR II-V (Articulationes carpometacarpeae digitorum II-V)  Componente osoase: . laterale ale bazei metacarpienelor II-V. .  Cavitatea articulară:  Sinoviala prezintă o prelungire distală a sinovialei articulaţiei mediocarpiene. Ligamentele carpometacarpiene dorsale (Ligamenta carpometacarpalia dorsalia). 34 .  Componente cartilaginoase: .

Menţionăm că în această articulaţie nu se pot executa decât pasiv mişcări de rotaţie ale degetelor.  Sinoviala fină.  Ligamentele sunt subţiri. Mărimea abducţiei pentru degetele II-IV este de 20º pentru degetul mic de 50º.Flexia are o mărime de 90º. . încât marginea pulpei degetului II poate veni în contact cu cea a degetului V (mişcările de încrucişare ale degetelor).Circumducţia rezultă din succesiunea mişcărilor precedente fiind cea mai amplă la degetul arătător. . între baza metacarpianului II-V şi a spaţiilor interosoase.  Mişcări: Sunt articulaţii elipsoide cu mişcări de flexie şi extensie. . tapetează individual fiecare capsulă articulară fibroasă. împiedică îndepărtarea metacarpienelor. 35 .  Suprafeţele uşor concave de pe baza falangelor proximale. subţire.ARTICULAŢIILE METACARPOFALANGIENE (Articulationes metacarpophalangeales)  Componente osoase:  Suprafeţele articulare rotunjite de pe capul metatarsienelor. întăresc capsula articulară: Ligamentele palmare (Ligamenta palmaria) format din fibre puternice. în jurul unui ax transversal plasat prin capul metacarpianului şi mişcări de abducţie şi aducţie în jurul unui ax antero-posterior.Aducţia sau apropierea degetelor în planul palmei se poate realiza până când acestea vin în contact între ele. abducţia totală a policelui va fi de 90º. aşezate pe feţele palmare ale articulaţiilor şi se unesc cu ligamentul metacarpian transvers profund. Ligamentele colaterale (Ligamenta collateralia) sunt situate pe laturile articulaţiilor. având forma de evantai. dense. leagă extremităţile oaselor. .  Cavitatea articulară a falangei proximale este adâncită de fibrocartilajul glenoidian. Fuzionează cu capsula articulară şi cu ligamentele palmare. .  Mijloace de unire:  Capsula articulară fibroasă are forma unui manşon. Plasarea degetelor înaintea planului palmei permite o asemea apropiere. dar luându-se în consideraţie şi abducţia executată în articulaţia carpometacarpiană.Abducţia sau îndepărtarea degetelor între ele se face cu degetele în extensie. între rugozitatea capului metacarpian şi rugozitatea marginală a falangelor proximale. care în unele cazuri adăposteşte şi câte un sesamoid. Ligamentul metacarpian transvers profund (Ligamentum metacarpale transversum profundum) este aşezat mai superficial pe faţa palmară a articulaţiei.Extensia poate fi forţată pînă lîn hiperextesie cu 10-20º.

120º iar în cea distală de 90º.  Mişcări: Sunt trohleartroze care permit executarea flexiei şi extensiei falangelor în jurul unor axe transversale ce străbat trohleea. . se inseră pe marginile suprafeţelor articulare. . Ligamentele colaterale (Ligamenta collateralia) întinse pe laturile articulaţiilor.Trohlea falangei situată proximal.  Ligamentele de întărire a capsulei articulare sunt reprezentate de: Ligamentul palmar (Ligamentum palmare) situat pe faţa palmară a articulaţiei. . uşor concavă.ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE (Articulatio interphalangeales manus) Fiecare deget al mâinii prezintă două articulaţii: proximală şi distală.Feţişoara articulară. la police se poate realiza o hiperextensie de 15.Extensia în ambele articulaţii este de 180º.  Mijloace de unire:  Capsula articulară este laxă.  Componente cartilaginoase: . cu excepţia policelui care are o singură articulaţie. prezentând o creastă osoasă cu direcţia anteroposterioară.20º. 36 . mai ales posterior.  Componente osoase: .Flexia în articulaţia interfalangiană proximală este de 90 .  Cavitatea articulară:  Capsula articulară fibroasă este tapetată de sinovială într-un strat subţire.Suprafeţele articulare de contact sunt acoperite de un fibrocartilaj subţire.

Fasciculul scapular acţionează ca un rotator extern şi extensor al braţului până la 90°. cu baza pe centura scapulară iar vârful îndreptat în jos spre braţ.Menţine braţul în articulaţia umărului prin tonusul său. .Muşchii umărului. Inserţie: . care trimite septuri între fascicolele musculare. deltoideus) Muşchi gros. . 37 . prin fibre tendinoase scurte.Spina omoplatului. . . . convexă. puternic pe tuberozitatea deltoidiană ("V"ul deltoidian) a humerusului. .Fasciculul scapular (Pars scapularis) dispus oblic. . multipenal. ramura fasciculului posterior a plexului brahial (C5C6). Pe considerente anatomo-funcţionale se grupează în: . Este plasat superficial în partea laterală a umărului.Este format din trei fascicole musculare . vertical.Muşchii antebraţului. prin două trei lame tendinoase fine.Muşchii braţului.Cele trei fascicule se unesc printr-un tendon puternic.Fasciculul acromial (Pars acromialis). Origine: . de formă triunghiulară. . Acţiune: . printr-o lamă aponevrotică. vertical.MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR (Musculi membri superioris) Reprezintă muşchii centurii scapulare şi ai membrului superior liber. Inervaţie: . acoperit de fascia deltoidiană (Fascia deltoidea).Muşchii mâinii. . dispus oblic. MUŞCHII UMĂRULUI MUŞCHIUL DELTOID (M.Marginea anterioară a treimii laterale a claviculei.Marginea externă a acromionului.Fasciculul clavicular (Pars clavicularis).Abductor al braţului până la orizontală prin contracţia celor trei fascicule .Printr-un tendon aplanat. plasate pe bordura osului. Părţi: .Nervul axilar. .Fasciculul clavicular este un rotator intern şi flexor al braţului.

Acţiune: .Pe faţa internă a fasciei supraspinoase ce îl acoperă. care uneori comunică cu articulaţia umărului. sub muşchiul trapez şi deltoid acoperit de fascia infraspinoasă. Inserţie: .Fibrele musculare au un taiect oblic.Fascia infraspinoasă Traiect: 38 . Acţiue: . .De pe cele 2/3 superioare ale marginii laterale. Tenodonul muşchiului trece sub articulaţia acromio-claviculară şi ligamentul coraco-acromial.6). Origine: . alungit. Între tendonul muşchiului şi planul osos. . de formă triunghiulară. infraspinatus) Muşchi lat. . aşezată în fosa supraspinoasă a omoplatului sub muşchiul trapez. Origine: .În cele 2/3 mediale a fosei supraspinoase a omoplatului.Nervul suprascapular din plexul brahial (C5. se interpune bursa seroasă subspinoasă (Bursa musculi infraspinati subtendinea).Nervul suprascapular. ramura din plexul brahial (C5. situat dorsal de articulaţia scapulo-humerală. supraspinatus) Muşchiul supraspinos este de formă piramidală triunghiulară. MUŞCHIUL ROTUND MIC (M. MUŞCHIUL INFRASPINOS (M.Suprafaţa osoasă a fosei infraspinoase.6). se inseră pe faţeta mijlocie a tuberculului mare de pe humerus. de pe suprafaţa dorsală a scapulei.MUŞCHIUL SUPRASPINOS (M. Inervaţie: . Origine: . Inserţie: . . teres minor) Muşchi lat. Inervaţie: . ascendent.Faţeta superioară a tuberculului mare al humerusului.Abductor al braţului. trecând posterior de articulaţia scapulo-humerală.Muşchi prim-motor al articulaţiei scapulo-humerale.Aducţia braţului.Rotaţia externă a braţului. este situat profund în fosa infraspinoasă a omoplatului.

Inervaţie: 39 .Pe faţa dorsală a omoplatului. asupra cărora vom reveni în capitolele de anatomie topografică. . Inervaţie: .Faţa internă a fasciei infraspinoase. Acţiune: . Inervaţie: . subscapularis) Este un muşchi triunghiular lat. . pe o arie triunghiulară situată deasupra unghiului inferior. rotund mic de rotundul mare.Fasciculele musculare se orientează în sus şi lateral.Fosa infraspinoasă. Origine: . spre humerus. ramura fasciculului posterior al plexului brahial (C5.Rotator extern al braţului.Nervul subscapular. plat. Menţiune: . MUŞCHIUL ROTUND MARE (M.Fibrele musculare au un traiect oblic-lateral. . Inserţie: . 7). ramura plexului brahial (C6.Rotator intern al braţului.Aductor al braţului . Origine: . aşezat pe faţa costală a omoplatului.Aductor al braţului. Inserţie: . trecând pe faţa medială a articulaţiei scapulo-humerale.Prin intermediul unui tendon lat pe creasta tuberculului mic. cu fasciculele musculare orientate spre extremitatea superioară a humerusului. teres major) Muşchi alungit.Liniile musculare de pe faţa costală a omoplatului şi de pe suprafeţele osoase interliniare a fosei subscapulare.Nervul toracodorsal. Traiect: .6). MUŞCHIUL SUBSCAPULAR (M. Acţiune: .Faţeta inferioară a tuberculului mare a humerusului. delimitând împreună cu osul humerus două spaţii: spaţiul triunghiular medial şi spaţiul patrulater situat lateral. .. Inserţie: .Capul lung al tricepsului brahial. aşezat dedesubtul muşchiului rotund mic.Nervul axilar. trecând înaintea articulaţiei scapulo-humerale. .Prin intermediul unui tendon larg şi gros pe tuberculul mic al humerusului. separă tendonul m.

. 7).Grupa posterioară sau cea a extensorilor. În treimea mijlocie a braţului se uneşte cu capul scurt al bicepsului. Origine: . . Părţi: . . cu traiect oblic. de pe tuberculul supraglenoidian al omoplatului printrun tendon lung.Muşchiul coracobrahial. MUŞCHIUL BICEPS BRAHIAL (M.Muşchiul biceps brahial. descendent ce se confundă medial cu fascia antebraţului. . sunt muşchi lungi. Traiect: .Capul scurt pe apofiza coracoidă.Rotator intern al braţului.Corpul muscular unit are un traiect descendent spre antebraţ.Capul lung. Traversează articulaţia scapulohumerală. cu aşezare superficială.Planul profund alcătuit din: . Acţiune: . fuziform.Planul superficial reprezentat de: . situat lateral de capul scurt al bicepsului brahial. cilindric şi de pe labrum glenoidale.Nervul subscapular. în două planuri: .. biceps brachii) Este un muşchi lung. alcătuind două grupe musculare: . MUŞCHII BRAŢULUI Extinşi în jurul humerusului. având un tendon puternic.Muşchiul brahial.Tuberozitatea radiusului. printr-un tendon larg.Grupa anterioară sau cea a flexorilor. învelit de o teacă sinovială (Vagina synovialis intertubercularis) precum şi şanţul intertubercular bicipital al humerusului.Capul scurt (Caput breve) coboară oblic înaintea muşchiului coracobrahial.Capul lung (Caput longum). GRUPA ANTERIOARĂ SAU A FLEXORILOR Sunt situaţi pe faţa anterioară a humerusului şi înaintea septului intermuscular medial şi lateral al braţului. . mai voluminos şi mai lung.Aductor al braţului . 40 .Expansiunea aponevrotică a tendonului bicipital (Aponeurosis musculi bicipitis brachii). puternic. . ramura plexului brahial (C6. . comun cu muşchiul coracobrahial Inserţie: .

Flexor puternic al antebraţului pe braţ. Inervaţie: . din fasciculul lateral al plexului brahial (C5.Treimea mijlocie a feţei antero-mediale a humerusului.Supinator dacă antebraţul este în pronaţie.Nervul musculo-cutanat care traversează muşchiul (C6. Inserţie: . coracobrachialis) Muşchi alungit. Traiect: . Origine: .Capul scurt: aductor al braţului.Fasciculele musculare au un traiect oblic infero-lateral. situat pe partea supero-medială a braţului.Aductor al braţului. Acţiune: . printr-un tendon comun cu capul scurt al muşchiului biceps brahial. cu ajutorul unui tendon scurt.Capul lung: abductor al braţului şi stabilizator al articulaţiei umărului.7). .Flexor al braţului.Septul intermuscular medial al braţului.Apofiza coracoidă a omoplatului. Acţiune: . .Inervaţie: . . MUŞCHIUL CORACOBRAHIAL (M. .Nervul musculocutanat. 41 .6). .

faţa antero-medială şi antero-laterală a humerusului. brachialis) Muşchi lat. traversează pasajul interstiţial între muşchiul rotund mare şi mic.Cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ. are un traiect descendent. Origine: .Tensor al capsulei articulare a cotului. este format din trei părţi distincte. Inervaţie: .Nervul musculocutanat. Acţiune: . GRUPA POSTERIOARĂ SAU A EXTENSORILOR MUŞCHIUL TRICEPS BRAHIAL (M. sub inserţia muşchiului deltoid şi a muşchiului coracobrahial. contribuind la delimitarea hiatului axilar medial şi lateral (Hiatus axillaris medialis et 42 .Tuberozitatea ulnei. printr-un tendon larg.Marginea anterioară. aşezat în partea antero-inferioară a humerusului şi înaintea articulaţiei cotului.MUŞCHIUL BRAHIAL (M. triceps brachii) Muşchiul triceps brahial se află pe faţa posterioară a humerusului.Capul lung (Caput longum). . Părţi: . Inserţie: .

.Nervul radial. Părţi: . 8). faţa posterioară a humerusului. .Capul medial.Capul lateral: . antebrachii) Muşchii antebraţului se împart după acţiunea lor şi după aşezarea lor faţă de scheletul osos în două grupe.lateralis). GRUPUL ANTERIOR PLANUL SUPERFICIAL MUŞCHIUL ROTUND PRONATOR (M. . deasupra şanţului nervului radial. pronator teres) Este situat cel mai lateral şi are două capete de origine. distal de şanţul nervului radial.Apofiza coronoidă a ulnei. Inserţie: .Faţa posterioară a humerusului.. .Capul medial şi lateral se confundă cu tendonul capului lung al tricepsului brahial la treimea mijlocie a braţului. .Capul lung acţionează şi ca extensor al braţului. .Capul ulnar (Caput ulnare).Pe olecranon.Faţa posterioară a septului intermuscular medial. Origine: . inferior şi lateral. 43 . (Descrise la capitolele de anatomie topografică). Inserţie: . grupul anterior şi grupul posterior.Capul humeral (Caput humerale). puternic.Capul humeral (Caput humerale) . 7. Acţiune: .Capul medial (Caput mediale) cu fasciculele musculare dirijate oblic.Capul lung. inferior şi medial. mai voluminos. Origine: . MUŞCHII ANTEBRAŢULUI (Mm. aflat deasupra şanţului nervului radial.Suprafaţa anterioară a epicondilului medial al humerusului . turtit. Între platforma osoasă şi tendonul tricepsului se interpune bursa seroasă olecraniană (Bursa subtendinea musculi tricipitis brachii). . ramura plexului brahial (C 6.Capul lateral (Caput laterale) cu traiect oblic. .Capul ulnar (Caput ulnare) . tuberculul infraglenoidian şi pe partea superioară a marginii axilare (laterale) ale omoplatului.Extensor al antebraţului. prin tendonul comun.

Inervaţie: . Traiect: . spre treimea mijlocie a antebraţului. MUŞCHIUL PALMAR LUNG (M. Inervaţie: .7).7. care trece sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian.Pe aponevroza palmară. Inervaţie: .Cele două capete unite delimitează un spaţiu.Nervul median (C6. .Nervul median (C6.Slab flexor al mâinii pe antebraţ. aşezat medial de muşchiul rotund pronator.7). 44 .Abductor al mâinii pe antebraţ. cu un tendon lung.Faţa anterioară a epicondilului medial al humerusului.Flexor al antebraţului pe braţ. MUŞCHIUL FLEXOR RADIAL AL CARPULUI (M. Partea musculară scurtă. Acţiue: .Nervul median (C6.Flexor al mâinii pe antebraţ. subţire şi plat.8).Tuberozitatea pronatorie de pe faţa laterală a radiusului. palmaris longus) Numit şi palmarul mic. Fasciculele musculare au o direcţie.Pronator al antebraţului (funcţie principală).Are o direcţie oblică în jos şi lateral. oblică în jos şi lateral. în diagonală. . flexor carpi radialis) Muşchi fuziform.Faţa anterioară a epicondilului medial al humerusului. o butonieră pentru trecerea nervului median. Inserţie: . Acţiune: . . Inserţie: -Faţa anterioară a bazei metacarpianului II. bipenat. situat medial de precedentul (inconstant).Traiect: .Slab flexor al antebraţului pe braţ şi slab pronator. Origine: . Origine: . Acţiune: . la jumătatea inferioară a antebraţului se continuă cu un tendon lung. Inserţie: .

pentru trecerea nervului ulnar.Pe epicondilul medial al humerusului. între tuberozitatea radială şi tuberozitatea pronatorie. Traiect: .MUŞCHIUL FLEXOR ULNAR AL CARPULUI (M.Epicondilul medial al humerusului. situat dedesubtul muşchilor superficiali descrişi.Pe partea superioară a marginii anterioare a radiusului. Părţi: . . Traiect: . .Nervul ulnar.Pe marginea medială a olecranului.Capul radial: .Flexor al mâinii pe antebraţ. . . flexor carpi ulnaris) Se află pe partea mediană a antebraţului. Părţi: .Capul humeroulnar (Caput humeroulnare) mai voluminos cu o origine lineară lungă.Pe cele 2/3 superioare a marginii posterioare a ulnei. care se prelungesc sub forma ligamentului pisihamat şi pisimetacarpean pe cârligul osului hamat şi baza metacarpianului V. Fasciculele musculare la mijlocul antebraţului se unesc printr-un tendon lung. întins între epicondilul medial al humerusului şi osul pisiform.Capul ulnar (Caput ulnare). Origine: . Inervaţie: .Pe osul pisiform şi prin intermediul a două expansiuni.Are două capete de origine: .Capul humeral (Caput humerale).Aductor al mâinii.Cele două capete tendinoase se unesc printr-o arcadă fibroasă. MUŞCHIUL FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR (M.Fasciculele musculare.Cele două capete se unesc alcătuind un arc fibros. .Capul radial (Caput radiale). flexor digitorum superficialis) Muşchi lat. sub care trece nervul median şi artera ulnară.Capul humeral (Caput humerale): . . . Origine: . în treimea mijlocie a antebraţului. se continuă 45 . Acţiune: . Inserţie: .Capul humero-ulnar: .Capul ulnar (Caput ulnare) . care delimitează un tunel osteofibros. având originea prin două capete.

Flexor al mâinii pe antebraţ. Origine: . destinată degetelor IV şi V este inervat de nervul ulnar (C8. prin canalul carpian în două planuri suprapuse: .Partea musculară în treimea inferioară a antebraţului.Aductor al mâinii.Planul superficial.Tendoanele muşchiului. după ce trec prin culisele tendoanelor flexorului superficial al degetelor (tendon perforant) se inseră pe baza falangei distale a degetelor II-V.8 T1) inervează partea laterală a muşchiului. .8 T1).Flexor al antebraţului pe braţ.Nervul median (C7. . sub tendoaele muşchiului flexor superficial al degetelor.Jumătatea medială a suprafeţei anterioare a membranei interosoase în treimea sa mijlocie. Inervaţie: .Nervul median (C7. Acţiune: .Flexor al degetelor pe mână. PLANUL PROFUND MUŞCHIUL FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR (M. . se continuă cu patru tendoane ce trec sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian. Inserţie: . aplatizate. .Flexor al mâinii pe antebraţ. Acţiune: . care trec sub retinaculul flexorilor. Inserţie: .De pe cele 2/3 superioare ale suprafeţelor anterioare şi mediale ale ulnei. .Partea medială a muşchiului. flexor digitorum profundus) Este situat profund pe partea medială a antebraţului. 46 . Inervaţie: .cu patru tendoane lungi. pentru degetele II şi III.Cele două bandelete trec pe faţa posterioară a falangelor proximale şi după o răsucire spiralată se inseră pe capul şi marginile falangelor mijlocii II-V.Planul profund: conţine tendoanele pentru degetele II şi V. trec tendoanele destinate degetelor III şi IV.Flexor al tuturor falangelor. . Traiect: . tendoanele iau un traiect divergent şi la nivelul falangelor proximale. se bifurcă în două bandelete (tendon perforat) permiţând trecerea tendoanelor muşchiului flexor profund al degetelor.Flexor al falangei mijlocii şi proximale pe mână. . . La nivelul palmei. spre palmă.T1).

ramura nervului median (C8. Origine: . Inervaţie: . GRUPUL POSTERIOR SAU AL EXTENSORILOR PLANUL SUPERFICIAL MUŞCHIUL BRAHIORADIAL (M.Pronator al antebraţului. flexor pollicis longus) Este un muşchi lung. ramura nervului median (C8.Partea laterală a membranei interosoase adiacente.Nervul interosos anterior. aşezat cel mai profund pe partea distală a antebraţului.Marginea laterală a humerusului.Pronator al mâinii. Fasciculele musculare converg la mijlocul antebraţului într-un tendon 47 . situat profund pe partea laterală a antebraţului. T1).Pe pătrimea distală a suprafeţei anterioare a corpului ulnar. Inserţie: . T1). pronator quadratus) Muşchi pătrat. care trece sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian spre police. Origine: . deasupra epicondilului lateral.Pe pătrimea distală a suprafeţei anterioare a corpului radiusului.Nervul interosos anterior. funcţional aparţine şi grupei flexorilor.MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL POLICELUI (M. Fasciculele musculare sunt orientate transversal. Acţiune: . Traiect: . este numit şi "lungul supinator". Origine: .Faţa anterioară a radiusului.Corpul muscular se continuă distal cu un tendon lung. Acţiune: . pe partea laterală a antebraţului. . Inervaţie: . .Flexor al policelui pe primul metacarpian MUŞCHIUL PĂTRAT PRONATOR (M.Flexor al falangei distale şi proximale a policelui. . brachioradialis) Este aşezat superficial. între tuberozitatea radială şi marginea superioară a muşchiului pătrat pronator. Inserţie: -Baza falangei distale a policelui. pe acelaşi plan cu muşchiul flexor profund al degetelor.

. Inserţie: .Nervul radial (C 6.Faţa dorsală a bazei metacarpului III.Extensor al mâinii pe antebraţ.Flexor al antebraţului pe braţ. extensor carpi radialis longus) Este acoperit parţial de muşchiul precedent. Inserţie: . aflat dedesubtul acestora. extensorului scurt şi lung al policelui.7). Inervaţie: . Acţiune: . se încrucişează cu tendoanele muşchiului abductorului lung.Contribuie la flexia antebraţului pe braţ.În poziţia de supinaţie a antebraţului.Corpul muscular la mijlocul antebraţului se continuă cu un tendon plat. .Tendonul trece paralel cu tendonul extensorului radial lung al carpului. .Epicondilul lateral al humerusului.6).Abductor al mâinii.Faţa laterală a bazei apofizei stiloide a radiusului.Septul intermuscular lateral al braţului.Epicondilul lateral al humerusului.7). Inserţie: .În poziţie de pronaţie a antebraţului execută mişcarea de supinaţie. Inervaţie: . . .îngust şi plat. Acţiune: . MUŞCHIUL EXTENSOR RADIAL LUNG AL CARPULUI (M.Nervul radial (C 5. Traiect: .Pe faţa dorsală a bazei metacarpului II. Origine: . efectuează mişcarea de pronaţie.extensor carpi radialis brevis) Este mai scurt şi parţial acoperit de muşchiul extensor lung al carpului Origine: . 48 .Treimea distală a marginii laterale a humerusului. Inervaţie: . coboară prin şanţul lateral situat pe faţa posterioară a extremităţii distale a radiusului.Nervul radial (C 6. Traiect: . . MUŞCHIUL EXTENSOR RADIAL SCURT AL CARPULUI (M.

Extensor al falangelor. 49 . iar cele două fascicule laterale traversează suprafaţa dorsală a articulaţiei interfalangiene proximale şi se unesc pe partea dorsală a falangei mijlocii. Are originea pe epicondilul lateral al humerusului. .Nervul interosos posterior. conexiuni intertendinoase (Connexus intertendineus) .Extensor al mâinii pe antebraţ. tendoanele sunt unite prin intermediul unor benzi fibroase oblice. care se divide în trei fascicule: mijlociu. participă la formarea aponevrozei dorsale a degetelor.Tendoanele trec sub retinaculul extensorilor şi apoi diverg înspre degetele II-V. porţiunea lui cărnoasă fuzionează cu a acestuia.care se ataşează de baza falangei mijlocii. numite conexiuni intertendinoase (Connexus intertendineus).Extensor al degetelor pe mână. destinat ultimului deget şi se fixează împreună cu acesta pe ultimele două falange Este inervat de nervul radial. Acţiune: . extensor digiti minimi) Muşchi subţire.Abductor al mâinii MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETELOR (M.Împreună cu expansiunile fibroase ale muşchilor interosoşi şi lumbricali. extensor digitorum) Este situat pe partea laterală a antebraţului. . tendonul său plat în vecinătatea articulaţiei metacarpofalangiene se uneşte cu tendonul extensorului.Extensor al mâinii pe antebraţ .Pe baza falangei distale Inervaţie: . . aşezat medial faţă de muşchiul extensor al degetelor. Traiect: . Origine: .8). ramură a nervului radial (C7.Acţiune: . MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETULUI MIC (M. lângă articulaţiile metacarpofalangiene. corpul muscular se continuă în patru tendoane. . Inserţie: . care pe faţa dorsală a mâinii sunt conectate între ele prin bandelete fibroase oblice. execută extensiunea degetului mic.Epicondilul lateral al humerusului.Fiecare tendon formează o expansiune tendinoasă triunghiulară.Pe suprafaţa dorsală a mâinii.

în continuarea tricepsului brahial.8). divergent infero-medial spre ulnă . Inserţie: . în partea supero-laterală a antebraţului. extensor carpi ulnaris) Situat pe partea medială a antebraţului. PLANUL PROFUND MUŞCHIUL SUPINATOR (M. . ramura nervului radial (C7. Inervaţie: . Acţiune: . Inervaţie: . Traiect: .Pe treimea superioară şi mijlocie a margini posterioare ulnare.Tuberozitatea metacarpului V.Pe partea medială a bazei metacarpului V.Nervul interosos posterior.MUŞCHIUL EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI (M.Capul ulnar (Caput ulnare): . MUŞCHIUL ANCONEU (M. prezintă două părţi de origine. care trece sub retinaculul extensorilor.Aductor al mâinii. . supinator) Este situat profund.Capul humeral (caput humerale): . triunghiular. Origine: . aşezat pe faţa dorsală a cotului. Inserţie: .Nervul radial (C 7.Extensor al antebraţului. Traiect: . Origine: .8).Faţa posterioară a epicondilului lateral al humerusului.Extensor al mâinii. .Fasciculele musculare au un traiect oblic. acoperit de muşchii planului superficial.Fasciculele musculare converg spre un tendon scurt. Acţiune: .Suprafaţa laterală a olecranului şi marginea postero-superioară a ulnei. 50 . anconeus) Muşchi mic.Epicondilul lateral.

Între cele două planuri musuclare se află un pasaj fibromuscular. Traiect: .Fasciculele musculare se distribuie pe două planuri: . . Acţiune: . Origine: .8).Părţi: . Traiect: .Abductor al policelui. între col şi tuberozitatea pronatorie.Pe epicondilul lateral al humerusului. MUŞCHIUL ABDUCTOR LUNG AL POLICELUI (M. . . prin care trece ramura profundă (motorie) a nervului radial. Inserţie: . Acţiune: .Planul superficial: .trec sub retinaculul extensorilor. înfăşurându-se în jurul acestuia.Pe faţa laterală a bazei primului metacarpian. radial (C7. Inervaţie: .Planul superficial.Planul profund.Faţa laterală şi marginea anterioară a radiusului.Supinator principal al antebraţului. Inervaţie: . MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL POLICELUI (M.Ramura profundă a nervului radial (C5. abductor pollicis longus) Ocupă partea laterală a planului profund. extensor pollicis brevis) 51 . a radiusului şi a membranei interosoase adiacente. deasupra policelui se încrucişează cu tendoanele muşchilor extensori radiali ai carpului şi se ataşează tendonului extensorului scurt al policelui. Inserţie: . .6).Planul profund: . medio-lateral spre radius.Abductor al mâinii.Pe partea distală a feţei posterioare a ulnei.Creasta supinatorului ulnei. canalul supinator. . lateral al articulaţiei cotului. Origine: .Pe ligamentul anular al radiusului. .Fasciculele musculare se îndreaptă oblic în jos şi lateral.N.Fasciculele musculare au un traiect oblic.Pe ligamentul colateral.

Este situat inferomedial de precedentul
Origine:
- Faţa posterioară a radiusului.
- Faţa posterioară a membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Muşchiul are un traiect oblic, medio-lateral, partea tendinoasă
trecând paralel cu precedentul sub retinaculul extensorilor.
Inserţie:
- Pe faţa dorsală a bazei falangei proximale a policelui.
Inervaţie:
- Nervul interosos posterior, ramura nervului radial (C7,8).
Acţiune:
- Extensor al policelui.
- Abductor al policelui.

MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL POLICELUI
(M.extensor pollicis longus)
Este aşezat medial şi distal de precedentul.
Origine:
- Treimea mijlocie a feţei posterioare a ulnei.
- Faţa dorsală a membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Fasciculele musculare converg spre un tendon lung, cu direcţie
infero-laterală, trece sub retinaculul extensorilor spre police; încrucişează
52

tendoanele extensorilor radiali ai carpului.
- "Tabachera anatomică" este o depresiune triunghiulară, pe partea
dorso-laterală a mâinii, deasupra policelui, delimitată lateral de tendonul
muşchiului abductor lung şi extensorul scurt al policelui, respectiv medial de
tendonul muşchiului extensor lung al policelui, în profunzimea căreia trece
artera radială şi tendoanele extensorilor radiali ai carpului.
Inserţie:
- Faţa dorsală a bazei falangei distale a policelui.
Inervaţie:
- Nervul interosos posterior, ramura nervului radial (C7,8).
Acţiune:
- Extensor al falangei distale şi proximale a policelui.
- Extensor şi abductor al mâinii.
MUŞCHIUL EXTENSOR AL INDEXULUI
(M. extensor indicis)
Este aşezat profund infero-medial de precedentul.
Origine:
- Pe jumătatea inferioară a feţei dorsale a ulnei.
- Pe faţa dorsală a membranei interosoase adiacente.
Traiect:
- Tendonul coboară sub retinaculul extensorului şi pe faţa dorsală a
mâinii, se confundă cu tendonul extensorului degetelor destinat indexului.
Inserţie:
- Pe aponevroza dorsală a indexului, împreună cu tendonul
extensorului degetului II.
Inervaţie:
- Nervul interosos dorsal, ramura nervului radial (C7,8).
Acţiune:
- Extensia independentă a indexului.
MUŞCHII MÂINII
(Mm. manus)
Sunt muşchi intrinseci, autohtoni, în număr de 19 (nouăsprezece)
aşezaţi pe faţa palmară a mâinii.
După aşezarea şi funcţia lor, se împart în trei grupe:
- Grupa laterală, sau muşchii tenarului, cu acţiune asupra policelui.
- Grupa medială sau muşchii hipotenarului, cu acţiune asupra
degetului mic.
- Grupa mijlocie sau mezotenară,situată între cele două grupe.
MUŞCHII TENARULUI
(Mm. thenarii)
MUŞCHIUL SCURT ABDUCTOR AL POLICELUI
(M. abductor pollicis brevis )
53

Situat cel mai superficial dintre muşchii tenarului.
Origine:
- Prin fibre cărnoase de pe:
- Tuberculul osului scafoid.
- Tuberculul trapezului.
- Retinaculul flexorilor.
Inserţie:
- Printr-un tendon scurt pe:
- Faţa laterală a bazei falangei proximale.
- Osul sesamoid lateral al policelui.
Inervaţie:
- Nervul median (T1).
Acţiune:
- Abductor al policelui.

MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL POLICELUI
(M. flexor pollicis brevis)
Muşchi scurt, aşezat medial, se desprinde cu două fascicule musculare.
Părţi:
- Fascicul superficial;
- Fascicul profund.
Origine:
- Fasciculul superficial:
- Retinaculul flexorilor (marginea distală).
- Tuberculul trapezului.
- Fasciculul profund
- Faţa palmară a osului trapezoid.
- Faţa palmară a osului trapez.
- Faţa palmară a osului mare (capitat).
Traiect:
- Cele două facicule delimitează un şanţ longitudinal, pentru trecerea
tendonului flexorului lung al policelui.
Inserţie:
- Faţa laterală a bazei falangei proximale a policelui.
- Osul sesamoid medial şi lateral al policelui.
Inervaţie:
- Nervul median (T1).
- Ramura nervului ulnar (C8,T1).
Acţiune:
- Flexor al policelui.
- Implicat în mişcarea de opoziţie a policelui.
MUŞCHIUL OPOZANT AL POLICELUI
(M.opponens pollicis)
Muşchi scurt, aşezat lateral de precedentul, acoperit de muşchiul
54

abductor al policelui.
Origine:
- Pe retinaculul flexorilor
- Pe tuberculul trapezului
Inserţie:
- Marginea anterioară şi faţa laterală a primului metacarpian.
Inervaţie:
- Nervul median (T1).
Acţiune:
- Opoziţia policelui pe palmă.
MUŞCHIUL ADUCTOR AL POLICELUI
(M. adductor pollicis)
Originea şi corpul muscular se află profund în mezotenar, numai
partea terminală se află în loja tenară; funcţional aparţine policelui.
Părţi:
- Are două capete:
- Capul oblic (Caput obliquum) sau carpian, aşezat mai superficial.
- Capul transvers (Caput transversum) sau metacarpian, situat
profund.
Origine:
- Capul oblic (Caput obliquum) sau carpian, aşezat mai superficial.
- Pe faţa palmară a osului trapezoid şi capitat.
- Pe baza metacarpianului II, III, IV.
- Capul transvers (Caput transversum) sau metacarpian, situat profund
- Faţa palmară a metecarpianului II şi III.
Traiect:
- Cele două capete musculare se unesc şi converg spre articulaţia
metacarpo-falangiană a policelui, acoperind primele două spaţii interosoase
ale metacarpienelor.
Inserţie:
- Faţa medială a bazei falangei proximale a policelui.
- Osul sesamoid medial.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar (C8, T1).
Acţiune:
- Aducţia policelui spre axul palmei.
- Implicat în mişcarea de opoziţie a policelui.
MUŞCHII HIPOTENARULUI
(Mm. hypothenaris)
MUŞCHIUL PALMAR SCURT
(M. palmaris brevis)
Muşchi mic aşezat în subcutisul hipotenarului.
Origine:
55

- Marginea medială a aponevrozei palmare.
- Retinaculul flexorilor.
Inserţie:
- Pe pielea marginii mediale a mâinii.
Inervaţie:
- Nervul ulnar.
Acţiune:
- Cutează pielea eminenţei hipotenariene.
MUŞCHIUL ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC
(M abductor digiti minimii)
Situat superficial în partea medială a hipotenarului:
Origine:
- Osul pisiform.
- Ligamentul pisohamat şi pisometacarpian.
- Retinaculul flexorilor.
Inserţie:
- Faţa medială a bazei falangei proximale a degetului mic.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar ( T1).
Acţiune:
- Abductor al degetului mic, faţă de axul mâinii.
MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC
(M. flexor digiti minimi brevis)
Este aşezat lateral de precedentul, în acelaşi plan.
Origine:
- Retinaculul flexorilor.
- Cârligul osului hamat.
Inserţie:
- Baza falangei proximale a degetului mic.
Inervaţie:
- Ramura profundă a nervului ulnar (T1 ).
Acţiune:
- Flexia degetului mic.
MUŞCHIUL OPOZANT AL DEGETULUI MIC
(M. opponens digiti minimi)
Situat profund, acoperit de abductorul degetului mic.
Origine:
- Retinaculul flexorilor.
- Cârligul osului hamat.
Inserţie:
- Pe cele două treimi distale a feţei mediale a metacarpului V.
Inervaţie:
- Nervul ulnar.
56

Muşchiul lombrical III şi IV de nervul ulnar (T1). se desprinde cu două capete de pe suprafeţele învecinate ale tendoanelor flexorului profund a degetelor.Al treilea muşchi lombrical de pe tendonul flexorului profund destinat degetului mijlociu şi inelar. lumbricales) Este format din patru muşchi mici. destinat indexului şi degetului mediu. care având un traiect oblic medio-lateral. Origine: .Al treilea şi al patrulea muşchi lombrical.Fasciculele musculare se continuă cu un tendon scurt.Primul. 57 . .Printr-o expansiune fibroasă pe aponevroza dorsală a degetului corespunzător. Inervaţie: . Acţiune: .Primul şi al doilea muşchi lombrical are un singur cap de origine. astfel: . ocupând jumătatea distală a ultimelor trei spaţii interosoase metacarpiene. . pe marginea laterală a tendonului flexorului profund. Origine: . de unde şi denumirea lor. .Acţiune: . Părţi: . . interossei palmares) Sunt în număr de trei.Muşchiul lombrical I şi II de nervul median (T1). Traiect: .Primul şi al doilea muşchi. MUŞCHII INTEROSOŞI PALMARI (Mm. cu o poziţie palmară. semănând ca formă cu o râmă.Al patrulea muşchi lombrical de pe tendon destinat degetului inelar şi degetului mic. de pe suprafaţa medială a metacarpului II.Al treilea şi al patrulea muşchi lombrical prezintă două capete de origine. pentru degetele II-V. . MUŞCHII MEZOTENARULUI MUŞCHII LOMBRICALI (Mm.Execută opoziţia degetului V. cilindrici.Extensor al falangei mijlocii şi distale în articulaţiile interfalangiene.Flexor al falangei proximale pe mână în articulaţia metqacarpofalangiană . Inserţie: .Pe tendonul extensor al degetului corespunzător. ocoleşte lateral articulaţia metacarpo-falangiană a degetelor respective. ele se ataşează de tendoanele muşchiului flexor profund al degetelor.

Al doilea de pe suprafeţele adiacente ale corpurilor metacarpiene II şi III. . MUŞCHII INTEROSOŞI DORSALI (Mm. . . şi V spre axul mâinii.Abducţia degetelor II şi IV. interosei dorsales) Sunt patru muşchi alungiţi. .Al doilea pe faţa laterală a falangei proximale a inelarului. de pesuprafaţa laterală a metacarpului V.Al doilea. 58 . spre degetul mijlociu. Menţiune: .Al treilea.Al doilea pe faţa laterală a mediusului.Primul pe faţa laterală a indexului. astfel: . IV.Aducţia degetelor II. mai voluminoşi decât cei palmari. ocupă spaţiile interosoase intermetacarpiene. Inervaţie: . . Inserţie: . .Al patrulea pe faţa medială a inelarului.Flexia degetelor II.Primul pe faţa medială a falangei proximale a indexului.Al patrulea pe suprafeţele învecinate ale corpurilor metacarpiene IV şi V. Acţiune: . sunt situaţi dorsal având două capete de origine: Origine: . şi V în articulaţia metacarpofalangiană.. . Inervaţie: . Traiect: Tendoanele scurte se răsucesc în jurul articulaţiilor metacarpofalangiene respective.Ramura profundă a nervului ulnar (T1).Degetul III dispune de doi interosoşi dorsali care acţionează antagonist.Degetul mijlociu nu are nici un muşchi interosos palmar. astfel degetul mijlociu rămâne pe loc atât în adducţia executată de interosoşii palmari cât şi cu ocazia acţiunii interosoşilor dorsali.Al treilea pe suprafeţele adiacente ale corpurilor metacarpiene III şi IV.Primul pe feţele învecinate ale corpurilor metacarpiene I şi II. .Ramura profundă a nervului ulnar (T1). Acţiune: . faţă de axul mâinii ce trece prin metacarpul şi degetul mijlociu.Al treilea pe faţa medială a mediusului.Pe aponevroza dorsală a degetelor. .Pe baza falangei proximale . . IV. Inserţie: .Al treilea pe faţa laterală a falangei proximale a degetului mic. de pe suprafaţa laterală a metacarpului IV .

şi IV. 59 . .Extensor al falangelor mijlocii şi distale. .Flexor al falangei proximale. II..Acţionează sinergic cu lumbricalii degetelor II.

Acestea sunt:  Septul intermuscular lateral al braţului (Septum intermusculare brachii laterale) se inseră pe creasta tuberculului lateral. Anterior se continuă cu fascia pectorală iar posterior cu fascia infraspinosului. Se formează din fuziunea fasciei pectorale şi clavipectorale la marginea liberă a muşchiului pectoral mare. pentru care a fost numită “ligamentul suspensor al axilei al lui Gerdy”. pleacă de pe partea medială a fasciei şi se fixează pe creasta tuberculului mic. dispusă în continuarea fasciei braţului.  Fascia periscapulară înveleşte muşchii care au originea pe omoplat. Înveleşte muşchii antebraţului. deobicei acolându-se posterior pe marginea dorsală a ulnei. infraspinoasă şi subscapulară. divizandu-se în raport cu aceştia în fascia supraspinoasă. formează loji osteofibroase pentru aceşti muşchi. FASCIILE UMĂRULUI  Fascia deltoidiană groasă. marginea laterală şi epicondilul lateral al humerusului.  Fascia axilară situată corespunzător bazei axilei. trece peste axilă şi se continuă în fascia marelui dorsal. FASCIA ANTEBRAŢULUI (Fascia antebrachii)  Este de forma unei teci fibroase cilindrice. În partea 60 . cu rol de contenţie a tendoanelor. perforate în mai multe locuri de vase şi nervi.FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI SUPERIOR Sunt reprezentate de fasciile şi septurile fibroase ale membrului superior care împreună cu scheletul osos delimitează loji osteofibroase pentru grupele musculare şi de anexe conjunctive dublate de teci sinoviale în special la mână şi degete.  Septul intermuscular medial al braţului (Septum intermusculare brachii mediale) mai puternic. Anterior este mai subţire iar posterior mai groasă. înveleşte muşchii braţului. care împreună cu corpul humeral delimitează o lojă anterioară şi alta posterioară pentru cele două grupe musculare. Aderă la acesta datorită numeroaselor septuri conjunctive interfasciculare. care pătrund în interiorul deltoidului. marginea medială şi epicondilul medial al hmerusului. aderă de subcutis. Trimite în profunzime două septuri fibroase. Împreună cu planul osos corespunzător. susţine conţinutul gropii axilare. acoperă suprafaţa externă a muşchiului deltoid. mai groase posterior. FASCIA BRAŢULUI (Fascia brachii)  Continuă fasciile umărului.

aşezată superficial în centrul palmei. care acoperă muşchii şi formaţiunile vasculo-nervoase ale acesteia. Este formată fin fibre longitudinale care iradiază spre baza degetelor şi fibre transversale dispuse mai profund. rezistentă. reprezentat prin retinaculele sau ligamentele inelare. Trimite în profunzime un sept intermuscular lateral. corespunzător spaţiilor 61 . Acestea sunt unite între ele prin fâşii longitudinale subţiri. care se prinde pe marginea posterioară a radiusului. fascia antebraţului participă la formarea unui sistem fibros transversal puternic. Inferior de acestea la nivelul articulaţiilor metacarpo-falangiene o nouă condensare a fibrelor transverse formează ligamentul metacarpian transvers superficial (Lig. alcătuită din fibre superficiale şi profunde dispuse transversal. metacarporum transversum superficiale sau lig.  Fibrele longitudinale (Fasciculi longitudinali) se condensează în dreptul tendoanelor flexorilor degetelor. Se delimitează astfel şase loji sau tunele osteofibroase prin care trec extensorii mâinii. este o formaţinue largă. (Tratate la capitolele de anatomie topografică. Astfel şanţul carpian se transformă într-un tunel fibros numit canal carpian (Canalis carpi) prin care trec tendoanele flexorilor de la antebraţ la mână. intertendinoase. are o poziţie oblică în jos şi medial.  La nivelul gâtului mâinii. între cele două eminenţe ale masivului carpian.  Retinaculul extensorilor (Retinaculum extensorum) sau ligamentul inelar posterior al carpului. formând un număr de patru bandelete pretendinoase. separând astfel grupa anterioară de cea posterioară a muşchilor antebraţului. Datorită inserţiei fasciei direct pe ulnă de cele mai multe ori septul muscular lipseşte sau este slab dezvoltat.  Fibrele transverse (Fasciculi transversi) se condensează în partea inferioară a palmei în trei arcade transversale aşezate în acelaşi rând. Are o formă triunghiulară. Între aceste două rânduri de arcade.superioară a antebraţului. de pe faţa ei profundă îşi au originea unele fascicule ale muşchilor flexori şi extensori superficiali ai antebraţului. cu vârful îndreptat spre tendonul palmarului mic şi cu baza spre rădăcina ultimelor patru degete. natatorium) întins între a II-a şi a V-a articulaţie amintită. trimiţând spre acestea septuri verticale.) FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MÂINII  Aponevroza palmară (Aponevrosis palmaris) este o lamă fibroasă groasă . Completează şanţurile osoase de pe extrenitatea inferioară a radiusului. Superointern este fortificată de expansiunea aponevrotică a bicepsului brachial.  Retinaculul flexorilor (Retinaculum flexorum) sau ligamnetul inelar anterior. îndeplinind astfel un rol de protecţie. care au rolul de a menţine tendoanele flexorilor şi ale extensorilor în contact cu planul osos în timpul mişcării. La baza degetelor bandeletele pretendinoase se desprind în câte două fascicule care înconjoară rădăcina degetelor şi se inseră pe faţa dorsală a primei falange.

situate în dreptul articulaţiilor interfalangiene. .Septul palmar lateral de pe marginea laterală a aponevrozei la marginea anterioară a metacarpianului III delimitează loja tenariană.  Fibre încrucişate (Pars cruciformis vaginae fibrosae) mai subţiri. respectiv V.interdigitale II-III-IV se formează trei ferestre prin care trec tendoanele lombricalilor şi pedicolii vasculo-nervoşi proprii degetelor. prin benzi subţiri care asigură troficitatea tendonului prin elementele vasculare pe care le conţin.  Fascia dorsală a mâinii (Fascia dorsalia manus) se întinde pe dosul mâinii.  Aponevroza dorsală sau complexul extensor al degetelor este o 62 . . Sunt formate din două categorii de fibre:  Fibre inelare (Pars anularis vaginae fibroasae) orientate transversal în dreptul corpului falangei proximale şi al celei mijlocii.De pe faţa profundă a aponevrozei palmare se desprind: .  Fascia superficială a palmei este reprezentată de foiţele subţiri care continuă aponevroza palmară acoperind muşchii tenarului respectiv ai hipotenarului şi care se fixează pe laturile metacarpianului I. Tendoanele flexorului superficial şi profund al degetelor sunt unite între ele pe de o parte iar pe de alta cu faţa anterioară a falangelor. FORMAŢIUNILE FIBROASE ALE DEGETELOR  Mesotendoanele (Vincula tendinum). Aceste bride pot fi scurte (Vinculum breve) între segmentul terminal al tendonului şi planul subiacent şi lungi (Vinculum longum) între tendon şi prima falangă. Acoperă tendoanele extensorilor continuându-se în sus în retinaculul acestora. fără a afecta alunecarea acestora.  Fascia profundă a mâinii acoperă faţa palmară a metacarpienelor şi a muşchilor interosoşi palmari.  Tecile fibroase ale degetelor (Vaginae fibrosae digitorum manus) sunt formaţiuni semicilindrice aşezate pe faţa anterioară a falangelor cu care împreună formează o teacă osteofibroasă pentru fuxarea tendoanelor flexorilor la planul osos.Septul palmar medial de la marginea medială a aponevrozei palmare la marginea anterioară a metacarpianului V separă loja hipotenariană. între laturile metacarpianelor I şi V.

flexoris pollicis longi) numită şi teacă digito-carpiană laterală îmbracă tendonul muşchiului omonim pe toată lungimea sa.formaţiune fibroasă complexă . Teaca sinovială a degetelor I şi V comunică cu tecile sinoviale ale palmei şi ale carpului venind în continuarea acestora.  Teaca sinovială a flexorilor (Vagina synovialis communis flexorum) sau teaca digito-carpiană comună medială înveleşte tendoanele flexorului superficial şi prifund al degetelor din canalul carpian şi până la mijlocul palmei unde se termină pentru tendoanele degetelor II-III-IV constinuând însă fără întrerupere de-alungul tendoanelor degetului V până la baza falangei distale a acestuia. Se formează la 2-3 cm deasupra canalului carpian şi se termină fără să se întrerupă la baza falangei distale a policelui. Pentru degetele II-III şi IV există câte o teacă individuală care se întinde.  Teaca sinovială a degetelor (Vagina synoviales tendinum digitorum). aşezată pe faţa dorsală a adegetelor. Fiecare tendon al extensorului degetelor se lăţeşte sub forma unei lame aponevrotice şi aderă de faţa dorsală a fiecărei falange. de la articulaţia metacarpofalangiană corespunzătoare până la 63 . prins de fiecare falangă. care cu ocazia contracţiei extensorului întinde degetul în întregime. TECILE SINOVIALE ALE MÂINII ŞI ALE DEGETELOR  Tecile sinoviale ale flexorilor:  Teaca sinovială a flexorului lung al policelui (Vagina synovialis tendinis m. Astfel pe faţa dorsală a degetelor II-V tendoanele sunt înlocuite de acest evantai fibros. Tot de această expansiune se fixează tendoanele terminale ale interosoşilor şi ale lombricalilor.

baza falangei distale. Tendoanele extensorilor la nivelul lojilor osteofibroase de la gâtul mâinii în trecerea lor dedesubtul retinaculului extensorilor sunt învelite de teci sinoviale care în fiecare lojă conţin unul sau mai multe tendoane. purtând numele acestora. Aceste trei teci sunt deci iyolate şi nu comunică cu tecile sinoviale ale palmei şi ale carpului. Aceste teci încep deasupra ligamentului inelar posterior şi se termină la mijlocul dosului mâini.  Tecile sinoviale ale extensorilor. 64 .

Muşchii mobilizatori ai centuri scapulare fac parte din categoria muşchilor toracelui şi ai spatelui. Gruparea funcţională a celor mai importanţi muşchi este următoarea:  Ridicătorii umărului:  M.  . 65 . cuprinde două spaţii celulare de alunecare şi anume.BIOMECANICA MEMBRULUI SUPERIOR ÎN ANSAMBLU Membrul superior este conectat de trunchi printr-o singură articulaţie.M. serratus anterior. trapezius (fasciculele inferioare).serratus anterior. rhomboideus minor.M.rhomboideus major. Pentru mişcările omoplatului. Din categoria acestor muşchi fac parte(sunt descrişi în volumul Anatomia Trunchiului):  . cea sternclaviculară şi de muşchii extrinseci ai spatelui şi ai toracelui.  M.pectoralis minor.Muşchii toracoscapulari:  . iar celălalt între acest din urmă muşchi şi osteotorace. acestea având ca urmare. amplificarea mişcărilor braţului. trapezius. claviculă şi extremitatea superioară a humerusului.  Proiecţia înapoi a umărului:  M.  .pectoralis major (fasciculele claviculare). Joncţiunea legăturii musculare interoscapulotoracică. cu inserţie terminală pe scapulă.M. Aceşti muşchi acţionează fie asupra umărului.  Coborâtorii umărului:  M. trapezius.  .M.M. MIŞCĂRILE UMĂRULUI Pârghia mişcărilor centurii scapulare este clavicula. Mişcările scapulei sunt realizabile. în mişcările de basculă a acestuia.  M. de care este suspendată prin articulaţia acromicroclaviculară omoplatul.  M. levator scapulae. rhomboideus minor.rhomboideus minor.M.  .  Proiecţia înainte a umărului:  M. acest ultim spaţiu interseratotoracic este important. deplasându-l în diferite direcţii.  M.  . care îşi au inserţia lor terminală pe omoplat. unul între muşchiul subscapular şi dinţatul anterior. Cele mai importante mişcări sunt cele ale omoplatului. levator scapulae.Muşchi vertebroscapulari:  . pectoralis minor. fie numai asupra omoplatului. datorită legăturii sale musculare la peretele toracic.

 M.  Rotatori interni:  M.deltoideus. MIŞCĂRILE BRAŢULUI În articulaţia scapulo-humerală. mişcările braţului fiind însă amplificate şi prin participarea muşchilor motori ai centurii scapulare şi anume:  Ridicarea braţului la verticală:  M.serratus anterior.  M.  Abductori:  M.deltoideus (pars scapularis).  M.subscapularis.trapezius (partea superioară).subscapularis.  M.teres minor.  Bascularea înainte a scapulei:  M.  M.latissimus dorsi. M. 66 .  Extensori:  M.pectoralis major. deltoideus (pars clavicularis).  M. porţiunea superioară. Aceşti muşchi menţin contactul suprafeţelor articulare şi imprimă braţului mişcări în toate direcţiile.serratus anterior.triceps brachii (caput longum). se execută de muşchii motori ai acesteia.  M.  M.infraspinatus. Ei se grupează astfel:  Flexori:  M. Subliniem încă odată faptul că.teres major.  M. muşchii spatelui (muşchii vertebro-humerali) şi muşchii toracelui (muşchii toracohumerali).supraspinosus.biceps (caput breve). latissimus dorsi.  M.latissimus dorsi.  M.  M.trapezius.  Rotatori -externi:  M.  M.teres major.  M.teres major. articulaţia cu cel mai mare grad de libertate.coracobrachialis. aceşti muşchi acţionează numai în articulaţia scapulohumerală. care se recrutează din muşchii umărului.  M.  M.  Aductori:  M.infraspinatus.teres minor.latissimus dorsi.

 Muşchii superficiali ai grupei anterioare a antebraţului (funcţia auxiliară).  M.  M.serratus anterior.  M.  Supinatorii:  M. efectuează şi una de translaţie.latissimus dorsi. M. pronator quacratus.  M. brachioradialis.  M.triceps brachii. prin intermediul articulaţiilor radioulnare.  Rotaţia internă:  M.trapezius.biceps brachii.  M. muşchii motori ai acestor mişcări având toţi inserţia lor terminală pe radius. necesară pentru asigurarea îndeplinirii funcţiei de pârghie a antebraţului.  M. biceps brachii.levator scapulae.anconeus. încrucişând corpul ulnei. Mişcările de pronaţie şi supinaţiese execută simultan şi sinergic în cele două articulaţii radioulnare (proximală şi distală). 67 .  Muşchii superficiali ai grupei posterioare a antebraţului (funcţie auxiliară). care datorită curburii sale diafizare.  M. pe lângă faptul că joacă rolul unui levier.  Extensorii:  M. suprafeţele osoase determină o conducere exclusiv osoasă.rhomboideus major et minor. Segmentul stabil al acestor mişcări este ulna. iar cel mobil este radiusul.  M.  Rotaţia externă:   M. supinator.rhomboidus major et minor MIŞCĂRILE ANTEBRAŢULUI  Cotul are un singur grad de libertate. Cele două grupări musculare sunt:  Pronatorii:  M.  Scheletul antebraţului.brachioradialis. pe lângă mişcări de rotaţie.brachialis. intervine şi în efectuarea mişcărilor de pronaţie şi supinaţie a mâinii. brachioradialis Mişcările de pronaţie şi suspinaţie ale mâinii se pot accentua prin mişcări de rotaţie internă şi externă imprimată braţului. pronator teres. Muşchii motori ai articulaţiei cotului se grupează în:  Flexorii:  M. M.

flexor carpi ulnaris. extensor pollicis longus. flexor carpri radialis.MIŞCĂRILE MÂINII  Articulaţia radiocarpiană. este de prehensiune. suferă şocul fracturându-se.  Prehensiunea:  Mâna omului. abductor pollicis longus. extensor carpi ulnaris. extensor pollicis brevis. segment individualizat la om de restul mâinii. care transpune forţele de pe antebraţ pe mână.  M. extensor carpi radialis brevis. formată din 29 piese osoase. acţionează împreună.  M. permite o prindere mai puternică. un rol deosebit îi revine policelui. în timp ce la nivelul articulaţiei cotului. palmaris longus. extensor digitorum. extensor pollicis longus . Cădere pe podul palmei). extensor carpi radialis brevis. pentru a permite prehensiunea. care datorită 68 . extensor carpi radialis longus. Muşchii acestui complex articular au rolul de-a pune mâna în diferite poziţii şi de a o fixa.  M. Menţionăm că un anumit grad de extensiune dorsală a mâinii.  M. iar în contrapresiuni (ex. datorită forţei de strângere mai mare în această poziţie a flexorilor lungi ai degetelor. ulna este segmentul osos principal de legătură.  M. plasând mâna într-o poziţie prielnică prehensiunii.  M. Micile articulaţii de la nivelul carpului. flexor digitorum superficialis  M.  M.  M. la articulaţia mâinii cu antebraţul. acest rol este îndeplinit de radius.  M. Subliniem faptul că.  M. permit o adaptabilitate a acestui segment la solicitări mecanice şi îi conferă o rezistenţă crescută faţă de traumatisme. flexor digitorum profundus. flexor pollicis longus. flexor carpi ulnaris. puse în mişcare de un complicat sistem musculotendios. extensor carpi ulnaris. flexor carpi radialis.  M.  M.  M.  Extensorii:  M.  Abductorii:  M. Muşchii motori ai articulaţiilor gâtului sunt:  Flexorii:  M.  Aductorii:  M. şi mediocarpiană. legate între ele printr-un mare număr de articulaţii. extensor carpi radialis longus.  M.

împiedică flexiunea totală a celorlalte două. se execută de muşchiul extensor al degetelor. cu origine pe antebraţ şi muşchii proprii ai mâinii. pe prima falangă extensorul scurt iar pe a doua. punându-l într-o poziţie de prindere în formă de „pensă lungă”. în timp ce articulaţia metacarpofalangiană flectează degetul. în timp ce extensia unuia dintre ultimele degete. prin mişcare de opoziţie. deschiderea policelui fiind un act important (împreună cu fixarea mâinii). Tendoanele lor. în drumul spre degete trec prin tunele osteofibroase. muşchi multiarticulari. se caracterizează printr-o semiflexie uşoară. a numărului mare de muşchi inseraţi de-a lungul lui.formei sale alungite. Indexul poate fi întins şi independent. de axul mâinii mărind. fac parte din musculatura profundă a antebraţului. Aceşti muşchi. această mişcare.  Mişcările de extensie forţată a degetelor II-IV. de tunelul osteofibros al falangei mijloci. iar al treilea scripete. Tendoanele. care se află la nivelul canalului carpian.  Muşchii de forţă ai policelui.  Degetul mic. capabili să execute şi hiperextensiunea policelui. Aceşti muşchi. mâna dispune de două categorii de muşchi şi anume.  Mişcările de flexiune forţată a degetelor II-IV.  Degetele II-V. au şi rolul de-a transpune incitaţiile motrice ale contracţiei musculare pe degete. al doilea scripete este format de tunelul osteofibros al falangei proximale. respectiv micşorând prin aceasta suprafaţa de prindere. neinfluenţând flexiunea celorlalte degete. intervine în actul de prehensiune. mişcare caracteristic umană. dintre care amintim în primul rând. în articulaţiile interfalangiene execută extinderea acestuia. în pregătirea prehensiunii. pe lângă faptul că menţin intimitatea tendonului cu scheletul scripeţilor. Acesta are o putere de contracţie mai mică ca flexorii. 69 . sunt executate de muşchii flexor superficial şi profund al degetelor. posibilitatea de abducţie mai mare. policele pe mână. are o oarecare independenţă în mişcările sale datorită muşchilor hipotonarieni. Extensorii policelui se prind în ordine pe segmentul lung. cu acţiune simultană şi sinergică. muşchi de forţă.  Muşchii de precizie ai mâinii. dublate în aceste tunele osteofibroase de teci sinoviale. astfel încât şi poziţia de repaus sau fiziologică a degetelor. Inelele fibroase. au rolul să-l îndepărteze cât mai mult de restul degetelor.  Pentru efectuarea actului de prehensiune. Interosoşii pe lângă această funcţiune sinergică au şi o acţiune antagonistă de abducţie şi aducţie a degetelor. articulaţiei trapezo-metacrpiene. execută mişcări fine datorită muşchilor lombricali. extensorul lung al policelui. sunt reprezentaţi de cele trei grupe musculare palmare. interosoşi palmari şi dorsali. Flexorul lung al policelui flectează puternic falanga distală şi prin continuarea acţiunii. efectuează în timpul mişcărilor un glisaj de 5-8 cm.

cuprinzând obiectul din partea opusă. împingere şi totodată este un mijloc auxiliar de exprimare. Degetele II-IV sunt flectate în formă de semicerc în jurul obiectului. Prehensiunea în pensă este o funcţie de precizie a mâinii. Mâna este capabilă datorită segmentelor sale mobile.  Pe lângă funcţia sa principală de prehensiune. În flexia completă şi puternică. prin lanţul său articular pentru a amplifica câmpul de activitate al mâinilor. întărind acţiunea acestora. în funcţia de prehensiune participă nu numai mâna. reprezentând al doilea sistem mimic. efectuează o gamă mai largă de mişcări fine.  Desigur. de susţinere. ci degetele în semiflexie. ci întregul membru superior. datorită multitudinii gesturilor care se pot efectua cu ea. ca. policele este pus peste degetele II-IV. care astfel este fixat de palmă.  Prehensiunea în pensă. 70 . dintre care cea fundamentală este mişcarea de opoziţie. datorită musculaturii tenariene. sau curb. pentru a apuca obiectul. police-index şi medius. cu degetele în extensie la nivelul articulaţiilor interfalangiene. police-medius. Policele este pus în faţă cu celelalte degete. iar al doilea unul sau două degete vecine. necesară cuprinderii obiectului şi continuă cu închiderea acesteia.  Mişcarea de prehensiune se desfăşoară în doi timpi şi începe cu deschiderea mâinii. agăţare. Astfel prinderea poate fi în pensă: polică-index. dintre care unul step olicele. Policele. Braţul acestor pense poate fi drept. să efectueze diferite tipuri de prehensiuni şi anume:  Prehensiune cu mâna întreagă. Se realizează cu două braţe. mâna execută şi alte funcţii.

ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR Vascularizaţia arterială a membrului superior este asigurată de artera axilară şi ramurile sale. Este însoţită pe toată lungimea şi. 71 . Coboară pe dinţatul anterior. thoracodorsalis). descrisă la gât.  Are un traiect oblic în jos şi în afară.)  Artera subscapulară (A. apoi se ataşează pe marginea internă a muşchiului coracobrahial. trece dedesubtul muşchiului deltoid. şi formează pe acromion o reţea arterială (Rete acromiale). de unde devine. thoracica suprema). vascularizând muşchii fosei infraspinoase.deltoideus). circumflexa scapulae) se îndreaptă posterior.  Artera toracică laterală (A. Ramura deltoidiană (R. se îndreaptă lateral. dând ramuri la acesta şi la glanda mamară (Rr. se divide în:  Artera toracodorsală (A.axillaris)  Continuă artera subclaviculară. traversează axila fiind acoperită de muşchii pectorali şi fasciile lor. subscapularis) se degajează din artera axilara la marginea inferioară a muşchiului subscapular. continuă traiectul arterei subscapulare. vascularizându-l împreună cu muşchii din vecinătate. subţire ia naştere din porţiunea superioară a arterei axilare şi se îndreaptă înainte distribuindu-se muşchilor pectorali. precum şi de câteva artere provenite din artera subclaviculară.thoracica lateralis) denumită şi arteră mamară externă provine din artera axilară la marginea superioara a pectoralului mic. pectorales). trece prin spaţiul omotricipital şi se ataşează marginii laterale a scapulei. vascularizându-l. Coboară înapoi şi după un scurt traiect. coboară între cei doi pectorali. Are următoarele ramuri colaterale:  Artera toracică supremă (A. artera brahială. de vena axilară aşezată medial şi de fasciculele plexului brahial. Ramurile pectorale (R.  Artera toracoacromială (A. mamari lat.acromialis). începând de la marginea anterioară a claviculei şi până la marginea liberă a muşchiului pectoral mare.  Artera circumflexă a scapulei (A. coboară pe marginea anterioară liberă a marelui dorsal. de-a lungul căreia coboară. la marginea superioară a micului pectoral perforează fascia clavipectorală şi se divide în : Ramura acromială (R. ARTERA AXILARĂ (A.situată în interstiţiul dintre deltoid şi pectoralul mare. de-a lungul căruia ajunge la braţ. dă ramuri la aceştia. thoracoacromialis) se degajează de pe o faţa anterioară a arterei. Repauzează pe primele digitaţiuni ale muşchiului dinţat anterior.

înconjoară din faţă colul chirurgical al humerusului. In partea superioară a braţului. Artera circumflexă humerală posterioară (A. circumfiexă humeri posterior). mai voluminoasă se detaşează de pe faţa posterioară a arterei axilare. Are următoarele ramuri colaterale :  Artera brahială profundă (A. în 72 .  Artera circumflexă humerală anterioară (A. de la marginea inferioară a marelui pectoral şi până la plică cotului. ARTERA BRAHIALA (Artera brachialis)  Continuă artera axilară. medial de tendonul bicepsului brahial. adesea formând împreună cu aceasta un trunchi comun de origine. Străbate spaţiul humero-tricipital. situându-se între capul lateral şi medial al tricepsului. înconjoară posterior colul chirurgical al humerusului şi se distribuie deltoidului şi articulaţiei scapulo-humorale. iar mai jos. în acelaşi nivel cu artera precedentă. împreună cu două vene satelite şi nervul median în spaţiul bicipital medial (descris la regiunile braţului) aşezaţi pe septul intermuscular medial şi apoi pe muşchiul brahial.  Pe cot. profunda brachii) cea mai voluminoasă şi importantă ramură. artera radială şi artera ulnară. se situează tot superficial. circumflexa humeri anterior) de calibru redus. unde se bifurcă în ramurile sale terminale. devine uşor oblică. acoperită de toracobrahial şi capul scurt ai bicepsului şi se distribuie articulaţiei scapulohumorale. între acesta şi muşchiul pronator rotund. Are un traiect orizontal. Este situată superficial. are originea din partea inferioară a arterei axilaro. artera are un traiect retiliniu. se desprinde la marginea inferioară a muşchiului rotundul mare şi se îndreaptă spre faţa posterioară a braţului. Se anastomozează cu arterele vecine.

apoi tendonul flexorului radial al carpului. Participă la formarea reţelei dorsale a carpului (Rete carpi dorsale).desprinsă în treimea inferioara a braţului are acelaşi traiect cu precedenta. coboară de-a lungul metacarpianului până la baza falangei proximale. din care pornesc: . Emite ramuri de-a lungul întregului său traiect :  Artera recurentă radiala (A. unde se termină în reţeaua cotului. formând arcada palmară superficială. . unde se divide în două artere digitale proprii pentru police şi una destinată 73 . pe sub tendoanele extensorilor carpului în direcţia primului spaţiu inter-metacarpian. Emite :  Artera nutritivă a humerusului (Aa.  Ramura dorsală a carpului (R. Traversează muşchii tenarului şi se anastomozează cu porţiunea terminală a arterei ulnare. trece posterior. collateralis radialia) coboară pe septul intermuscular lateral al braţului la reţeaua cotului. collateralis ulnaris superior).Arterele metacarpiene dorsale (Aa. collateralis media).  La nivelul gâtului mâinii. Se bifurca în două ramuri. anastomozându-se cu artera colaterală radială. digitales dorsales). urcă între brahioradial şi muşchiul brahial spre reţeaua cotului.Artera dorsală a policelui (Aa.  Artera colaterală radială (A. participa la formarea reţelei palmare al carpului (Rete carpi palmare). destinate muşchilor pe lângă care trece. unde participă la alcătuirea rotaţiei vasculare a cotului (Rete articulare cupiti).  Artera colaterală ulnară superioară (A. ARTERA RADIALĂ (A. nutriciae humeri). ajungând pe palmă.  Ramuri musculare. care se distribuie la marginile adiacente ale degetelor. coboară pe faţa posterioară a braţului până la olecran.  Artera colaterală ulnară inferioară (A. carpeus dorsalis) se îndreaptă transversal pe faţa dorsală a carpului. radialis)  Ramura externă a arterei brahiale.  Ramura palmară a carpului (R.recurrens radialis). collateralis in ferior). formând arcada palmară profundă.are originea la marginea interioară a pronatorului pătrat . Aici se arcuieşte în sens transversal. ia naştere din radiala înainte ca aceasta să ocolească gâtul mâinii. între muşchiul brahioradial şi pronatorul rotund. pe care îl perforează. se desprinde la cot. numite artere colaterale dorsale (Aa. coboară împreună cu două vene satelite şi ramura superficială a nervului radial pe partea laterală a antebraţului. spre marginea medială a mâinii.şanţul nervului radial. palmaris superficialis). metacarpeae dorsales) aşezate de-a lungul spaţiilor interosoase III-IV.  Ramura palmară superficială (R.carpeus palmaris).  Artera colaterală medie (A. perforează septul intermuscular medial şi coboară îndărătul acestuia până la epicondilul medial. are origine la mijlocul braţului. princeps pollicis).

. se plasează pe dedesubtul marginii laterale a flexorului ulnar al carpului. trece posterior şi se termină în reţeaua dorsală a carpului. lateral de pisiform şi se continuă în palmă. provenite din arcul palmar superficial. Situată dedesubtul fasciei palmare profunde în dreptul bazei metacarpienelor. străbate retinaculul flexorilor. continuând apoi vertical spre marginea externă a osului pisiform. este însoţită de două vene satelite şi de nervul ulnar. Mai jos. între acesta şi muşchiul flexor superficial ai degetelor. străbat muşchii interosoşi şi se anastomozează cu arterele metacarpiene dorsale. pleacă de pe convexitatea arcadei. De-a lungul traiectului său.se desprinde deasupra pronatorului rotund. La gâtul mâinii. La marginea superioară a pronatorului pătrat străbate membrana interosoasă. coboară pe partea medială a antebraţului. este acoperită de grupa flexorilor profunzi al antebraţului.  Ramurile perforante (Rr. interossea communis). După un scurt traiect profund. interossea anterior) aşezată pe faţa anterioară a membranei interosoase. şi o ramură posterioară (R. 74 . emite următoarele ramuri :  Arterele metacarpiene palmare (Aa. anterior) situată între rotundul pronator şi muşchiul brahial. Irigă musculatura profundă de pe faţa anterioară a antebraţului şi dă o ramura (A. se divide într-o ramură anterioara (R. perforantes).Arcada palmară profundă (Arcus palmaris profundus) este formată din porţiunea terminală a arterei radiale şi ramura palmară profundă a arterei ulnare.marginii laterale a indexului (A. fiind acoperită de muşchiul pronator rotund. urcă medial şi după un scurt traiect. coboară în spaţiile interosoase şi anastomozează cu arterele digitale palmare comune. Are urătoarele ramuri:  Artera recurenta ulnară (A. în treimea superioară a acestuia având un traiect oblic în jos şi medial. flexorul superficial al degetelor şi flexorul radial al carpului. mediana) care însoţeşte nervul median. îndreptat spre marginea superioară a membranei interosoase. se bifurcă în :  Artera interosoasă anterioară (A. recurrens ulnaris). în număr de trei. pleacă de pe faţa posterioară a arterei ulnare în apropierea originii acestuia.ulnaris)  Ramură internă a arterei brahiale. constituind arcada palmară superficială. Partea superioară a arterei are o poziţie profundă. Ambele ramuri se anastomozează cu arterele colaterale ulnare şi participă la formarea reţelei arteriale a cotului. metacarpeae palmares) în număr de 3-4. ARTERA ULNARA (A. posterior) garo trece printre capotele flexorului ulnar al carpului pe faţa dorsală a cotului. radialis indicis).  Artera interosoasă comună (A.

 Ramura palmară a carpului (R. destinate marginilor alăturate ale degetelor II-V.  Ramura palmară profundă (R. participând la formarea reţelei anterioare carpului. descrie cam la mijlocul palmei o curbură. se anastomozează cu omoloaga sa din artera radială. unde se divid în câte două artere digitale palmare proprii (Aa. inclusiv matricea unghiilor. 75 . alcătuind reţeaua dorsală a carpului. trece dorsal deasupra marginii superioare a membranei interosoase. Din convexitatea arcadei pleacă următoarele artere :  Arterele digitale palmare comune (Aa. interossea recurrens). dedesubtul tendoanelor flexorilor. interossea posterior). palmaris profundus) străbate muşchii hipotenarului.  Ramura dorsală a carpului (R. pentru a forma arcada palmară profundă. coboară pe aceasta dedesubtul muşchilor posteriori ai antebraţului şi se termină în reţeaua dorsală a carpului. Artera interosoasă posterioară (A.  În apropierea originii sale. Aşezată sub aponeuroza palmară. carpeus palmaris) traversează profund faţa anterioară a carpului. carpeus dorsalis) porneşte deasupra pisiformului şi se anastomozează cu artera omonimă din artera radială. emite artera A. ocoleşte în direcţia laterală dedesubtul acestora şi se anastomozează cu artera radială. digitales palmares communes). destinate ultimelor patru degete. digitales palmares propriae). în număr de patru. care urcă în direcţia reţelei cubitale.  Arcada palmară superficială (Arcus palmaris superficialis) se formează din porţiunea terminală a arterei ulnare şi ramura palmară superficială a arterei radiale. coboară pe muşchii lombricali până la nivelul comisurilor interdigitale. interosoasă recurentă (A. Irigă faţa palmară a acestora şi totodată şi faţa dorsală ale ultimei falange.

colectează venele digitale palmare (Vv. care se unesc în venele metacarpiene dorsale (Vv. formând o crosă care traversează dedublarea fasciei 76 .  Venele ulnare (Vv. se situează medial de artera axilară. acoperind-o parţial. vena cefalică (V. digitales palmares) şi se continuă în venele profunde ale antebraţului. iar medial în vena bazilică. adună venele degetelor. cu excepţia venei axilare .metacarpales dorsales). intercapitales). de asemenea cu un calibru redus. perforează fascia superficială şi se situează într-o dedublare a acestuia. ce însoţeşte arterele corespunzătoare cu două vene pentru fiecare arteră.  Venele radiale (Vv.şi altul superficial. radiales) însoţesc artera radială. Ajunsă la interstiţiul dintre deltoid şi muşchiul pectoral mare. Adună venele ce corespund ramurilor terminale şi colaterale ale arterei brahiale. Între cele două sisteme venoase există numeroase anastomoze.  Vena axilară (V. urcă pe marginea laterală a antebraţului. cephalica).  Venele brahiale (Vv.  Arcada venoasă palmară profundă (Arcus venosus palmaris profundus) însoţeşte arcada arterială profundă adună venele metacarpiene palmare (Vv. fuzionează în vena axilară. se formează din unirea celor două vene brahiale şi vena bazilică. care traversează spaţiile interosoase între capetele metacarpienelor (vv. au un calibru mai redus ca acesta. Colectează următoarele vene :  Afluenţii care corespund ramurilor arterei axilare. axillaris). însoţesc artera brahială până la marginea inferioară a subscapulatului. În apropierea claviculei se flectează în profunzime. brachiales). venele superficiale ale peretelui toracic (venele toraco-epigastrice). metacarpeae palmares) şi se continuă cu venele profunde ale antebraţului.  Reţeaua se continuă lateral în vena cefalică. ulnares) sunt vene satelite ale arterei ulnare. cotului şi braţului.  Reţeaua colectează o parte a sângelui şi de pe faţa palmară a degetelor. VENELE PROFUNDE  Arcada venoasă palmară superficială (Arcus venosus palmaris superficialis) corespunde arcadei arteriale omonime. De calibru voluminos. cephalica) .  Vena cefalică (V. VENELE SUPERFICIALE  Reţeaua venoasă dorsală a mâinii (Rete venosum dorsale manus). aşezat în subcutis. prin intermediul unor vene subţiri.VENELE MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior dispune de două sisteme venoase: unul profund situat subfascial.

Poate fi tributară venei cefalice. 77 . În acest ultim caz. Comunică printr-o ramură perforată cu venele profunde ale cotului. mediana basilica). numită venă mediobazilică (V. de la vena cefalică la vena bazilică.  Vena bazilică (V. cephalica accesoria).  Vena mediana a cotului (V. sau a ambelor. mediana antebrachii) se situează pe linia mediană a feţei anterioare a antebraţului. mediana cephalica) şi alta medială. Înainte de confluenţă colectează venele toracoacromiale. ramură anastomtică relativ groasă între venele precedente are un traiect oblic în sus şi medial. basilica).  În unele cazuri de pe faţa posterioară a antebraţului primeşte o venă mai groasă (V. a bazilicei. La mijlocul braţului perforează fascia brahială şi se uneşte cu venele brahiale pentru a forma vena axilară. trece anterior pe cot şi se continuă apoi pe braţ de-a lungul marginii mediale a bicepsului în subcutisul braţului. pe cot se divide în formă de "Y" într-o ramură laterală numită venă mediocefalică (V. Aceasta de regulă anastomozează larg cu venele profunde ale cotului. mediana cubiti).superficiale şi fascia clavipectorală şi se varsă în vena axilară.  Vena mediană a antebraţului (V. urcă pe marginea medială a antebraţului.

 Pe traiectul lor găsindu-se următorii noduli limfatici:  Nodulii limfatici cubitali (Nodi lymphatici cubitales) în număr de 2-3 situaţi deasupra epicondilului medial. Reţeaua începe la nivelul arcurilor palmare. filtrează limfa jumătăţii mediale a mâinii şi antebraţului. Astfel distingem vase limfatice mediale. articulaţii. de unde se desprind trei căi colectoare. de unde se desprinde un trunchi aferent. colectează limfa straturilor superficiale ale membrului superior. a mâinii. pe faţa anterioară a antebraţului şi braţului. care se deschide în stânga în canalul toracic. în număr de 20-30. numit trunchiul subclavicular (Truncus subclavius). de-alungul venei bazilice. Reţeaua este dispusă de-a lungul vaselor sanguine profunde. eferenţele lor îndreptânduse la nodulii axilari. Limfa palmei este de asemenea drenată spre faţa dorsală.LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR  Membrul superior dispune de o reţea limfatică superficială şi alta profundă. aşezaţi în ţesutul celulo adipos din jurul vaselor axilare. Eferenţele lor de-a lungul venei bazilice se varsă în nodulii limfatici axilari. iar în dreapta în ductul limfatic drept. colectează limfa de la muşchi. colectează limfa întregului membru superior. periost şi oase. aşezaţi posterolateral de vena axilară. drenează limfa membrului superior.  Limfocentrii laterali sau brahiali (Nodi lymphatici laterales).  Nodulii limfatici axilari (Nodi lymphaticii axillares). REŢEAUA PROFUNDĂ  Denumită şi subfascială. vehiculată atât de reţeaua superficială cât şi de cea profundă. însoţeşte apoi venele radiale. ambele constituite din vase şi nodulii limfatici.şi căi limfatice mediane. Filtrează limfa jumătăţii laterale a antebraţului şi braţului.  Nodulii limfatici deltoidopectorali se aşează pe traiectul venei cefalice în şanţul omonim. asociate venei mediane a antebraţului. REŢEAUA SUPERFICIALĂ  Denumită şi suprafascială.şi laterale corespunzător venei cefalice. până la nodulii limfatici axilari. Reţeaua ia naştere din plexurile limfatice ale degetelor şi reţeaua limfatică a feţei dorsale a mâinii. ulnare interosoase şi brahiale. Cele două reţele limfatice sunt colectate de nodulii limfatici axilari. 78 . Se repartizează în următoarele 5 grupe. care însoţesc venele superficiale ale membrului superior.

trunchiul subclavicular (Truncus subclavius). aşa cum am arătat în marile vase limfatice colectoare. care se varsă. drenează limfa cefei şi spatelui. Grupul central sau intermediar (Nodi lymphatici centrales). inclusiv cea a zonei centrale şi laterale a sânului. Limfocentrii subscapulari (Nodi lymphatici subscapulares). precum şi cea a nodulilor deltoiodopectorali). (drenează limfa tuturor grupurilor precedente. dispuşi pe traiectul vaselor subscapulare. colectează limfa primelor trei grupuri. Grupul apical sau subclavicular (Nodi lymphatici apicales). aflaţi în mijlocul axilei. 79 . aflat în vârful axilei. înşiraţi de-alungul vaselor toracale laterale colectează limfa teritoriului supraombilical. Eferenţele acestora formează un canal colector.    Limfocentrii pectorali (Nodi lymphatici pectorales).

 Partea infraclaviculară (Pars infraclavicularis).  N.  Trunchiul inferior (Truncus inferior) este format din unirea nervului cervical VIII şi toracal I. în câte o porţiune anterioară (trunchi secundar anterior) şi o porţiune posterioară (trunchi secundar posterior).  N. suprascapularis. rezultă din unirea nervilor cervicali V şi VI. alcătuit numai din nervul cervical VII. dispuse în jurul arterei axilare şi denumite în raport cu poziţia lor faţă de aceasta.Din trunchiurile părţii supraclaviculare. thoracicus longus.După un scurt traiect. care iau naştere la nivelul spaţiului dintre muşchiul scalen anterior şi mijlociu (hiatul scalenic). Menţionăm că.  N. este formată din trei trunchiuri primare (Trunci plexus).  N. unde se divide în ramurile sale terminale. .  Asupra raporturilor topografice mai detaliate vom reveni în cadrul regiunii cervicale laterale şi axilare. VI. destinate membrului superior. emerg nervii motori destinaţi muşchilor umărului şi musculaturii extrinsece a spatelui şi toracelui. VII şi VIII) şi a primului nerv toracic care împreună formează rădăcina plexului brahial.  Plexul străbate partea infero-laterală a gâtului şi intră în axilă. fiecare trunchi primar se divide. din porţiunea anterioară a trunchiului superior şi mijlociu. pectorales. în unele tratate unele din aceste ramuri sunt atribuite părţii infraclaviculare:  N. thoracodorsalis. îi deosebim o parte supraclaviculară şi alta infraclaviculară:  Partea supraclaviculară (Pars supraclavicularis).  Trunchiul mijlociu (Truncus medius). dorsalis scapulae. subclavius. .  Diferit constituit la gât şi axilă.  N. în felul următor:  Trunchiul superior (Truncus superior). este alcătuită din trei fascicule.  Nn. subscapularis. 80 .NERVII MEMBRULUI SUPERIOR PLEXUL BRAHIAL (Plexus brachialis)  Se formează prin anastomozarea ramurilor anterioare ale ultimilor patru nervi cervicali (V. Fasciculele se formează din triunghiurile secundare ale porţiunii supraclaviculare astfel :  Fasciculul lateral (Fasciculus lateralis).

. Th1). musculocutaneus (C5-7). alcătuit din unirea trunchiurilor secundare posterioare ale celer trei trunchiuri primare. ulnaris (C8.  N.  Din fasciculul medial: ..8). Th1).N. numit şi „nervul 81 .  Fasciculul posterior (Fasciculus posterior). . Th1).  Din fasciculul posterior :  N. continuă porţiunea anterioară a trunchiului inferior.6).  Nervul toracal lung (N. radix lateralis (C5. thoracicus longus).Din fasciculele plexului brahial se desprind ramurile terminale motorii şi sensitive. medianus. ia naştere în apropierea rădăcinilor trunchiului superior străbate muşchiul scalen mijlociu. medianus. cutaneus brachii medialis. Fasciculul medial (Fasciculus medialis). . . radix medialis (C8. coboară pe faţa profunda a muşchiului ridicător al omoplatului şi dă ramuri pentru acesta şi romboizi.N. RAMURILE SUPRACLAVICULARE  Nervul dorsal al scapulei (N. dorsalis scapulae). cutaneus antebrachii medialis.N. sînt:  Din fasciculul lateral:  N.N. destinate membrului superior liber care. indicând neuromerele mai importante.  N. axillaris (C5. radialis (C5-7.

Trece prin incisura scapulei. Emite : . dedesubtul ligamentului transvers în profunzimea fosei supraspinoase. axila. Ajunge pe 82 . supracapularis). se ataşează venei cefalice şi inervează pielea de pe marginea laterală a antebraţului. apoi încrucişând-o în partea inferioară a braţului. coboară înaintea arterei subclaviculare la muşchiul omonim.  Nervul subscapular (N. se formează din fasciculul lateral.Nervul cutanat lateral al antebraţului (N.respirator al lui Bell”. străbate scalenul mijlociu. La braţ. îndreptându-se lateral de-alungul pântecelui inferior al muşchiului omohioidian. medianus)  Ia naştere din două rădăcini. apoi coboară pe marginea laterală a scapulei în fosa infraspinoasă inervând muşchii de aici. porneşte din trunchiul superior.  Nervul suprascapular (N. musculares). trece medial de ea. cutaneus antebrachii lateralis). În axilă este plasat pe faţa anterioară a arterei axilare.  Nervul toracodorsal (N. thoracodorsalis). se găseşte lateral de artera brahială. trec înaintea arterei axilare la muşchii amintiţi. apoi se plasează în interstiţiul dintre muşchiul biceps şi brahial. subclavius). se îndreaptă în jos. în partea lui mijlocie. NERVUL MEDIAN (N. divizându-se la palmă în ramurile sale terminale. . ia naştere din trunchiul superior. şi continuă prin ramura sa terminală pe antebraţ. ocoleşte din spate vasele axilare şi se continuă de-a lungul suprafeţei laterale a marelui dinţat pe care îl inervează. pectoralis lateralis et medialis) destinaţi muşchilor pectorali. subscapularis) coboară pe peretele posterior al axilei la muşchiul subscapular şi marele rotund. în porţiunea superioară a acestuia. braţul şi antebraţul. se formează la nivelul rădăcinii plexului. porneşte din partea posterioară a trunchiurilor plexului brahial. musculocutaneus)  Situat lateral de artera axilară. destinare muşchilor anteriori ai braţului. străbate muşchiul coracobrahial oblic. RAMURILE INFRACLAVICULARE NERVUL MUSCULOCUTANAT (N.  Nervii pectorali (N. Nervul traversează. Coboară spre cot.Ramuri musculare (Rr. coboară pe peretele posterior al axilei şi se distribuie muşchiului marele dorsal. care se unesc în unghi ascuţit înaintea arterei axilare. traversează fascia braţului în apropierea cotului.  Nervul subclavicular (N. una laterală (Radix lateralis) provenită din fasciculul lateral şi alta medială (Radix medialis) din fasciculul medial.

după cum urmează:  Ramuri musculare (Rr. Mai dă o ramură motorie pentru primul lombrical. se distribuie marginilor vecine ale mediusului şi inelarului.Al treilea nerv digital palmar comun. situate dedesubtul aponevrozei palmare. .Nervii digitali palmari proprii (Nn. coboară pe membrana interosoasă între flexorul profund al degetelor şi flexorul lung al policelui. palmaris mediani). perforează fascia antebraţului deasupra carpului şi se distribuie pielii palmei şi eminenţei tenariene. inervează suprafaţa palmară a primelor şapte margini de degete. digitales palmares proprii): nervi sensitivi. se desprinde din al treilea nerv digital palmar comun. pentru a se divide in nervii digitali palmari proprii în felul următor: . se desprinde din nervul median în canalul carpian. NERVUL ULNAR (N. împreună cu arterele omonime.  Ramura palmară (N.Al doilea nerv digital palmar comun. communicans cum nervo ulnari). pe care o inervează cu excepţia aductorului policelui. . ulnaris)  Se formează din fasciculul medial la nivelul axilei. La nivelul falangei terminale a acestor degete. digitales palmares communes) în număr de trei. . În partea inferioară a antebraţului devine mai superficial aşezându-se între tendonul flexorului radial al carpului şi al palmarului lung. ce se desprind în dreptul articulaţiei cotului şi inervează toţi muşchii anteriori superficiali ai antebraţului. inervează al doilea lombrical şi dă două ramuri pentru marginile adiacente ale indexului şi mediusului.  Nervul interosos anterior (N. traversează retinaculul flexorilor şi pătrunde în musculatura tenariană.antebraţ între cele doua capete de origine ale pronatorului rotund şi se situează între muşchiul flexor superficial şi profund al degetelor în axul median al antebraţului. ei trec posterior şi inervează pielea de la acest nivel.Ramura comunicantă cu nervul ulnar (R. unde se distribuie dedesubtul aponevrozei palmare în ramurile sale terminale. destinate celor două laturi ale policelui şi marginea laterală a indexului. Emite ramuri numai începând de la cot în jos. coboară pe faţa 83 . Traversează gâtul mâinii prin canalul carpian şi ajunge la palmă.Primul nerv palmar comun.  Ramura musculară palmară. cu excepţia flexorului ulnar al carpului. Ei se îndreaptă spre degete. înervându-i împreună cu muşchiul pronator pătrat. se desprinde în trei ramuri proprii. interosseus anterior) însoţeşte artera omonimă. de unde-i provine şi denumirea. sunt ramuri terminale ale medianului.  Nervii digitali palmari comuni (Nn. musculares). .

dedesubtul fasciei palmare profunde. în jumătatea ei medială şi degetelor:  Nervii digitali dorsali (Nn.  Ramura dorsală a nervului ulnar (R. traversează retinaculul flexorilor lateral de osul pisiform şi se divide în ramurile sale terminale. Începând de la cot. însoţind arcada palmară profundă. ramura terminală. musculares) inervează majoritatea muşchilor palmei (14 muşchi). dispunându-se transversal. pătrunde împreună cu aceeaşi ramură a arterei ulnare. inervează flexorul ulnar al carpului şi jumătatea internă a flexorului profund al degetelor. ramură sensitivă ia naştere în jumătatea inferioară a antebraţului. marginilor de degete amintite. Trece dorsal între flexorul ulnar al carpului şi ulnă şi se distribuie pielii feţei posterioare a mâinii. digitales dorsales). Este ramura motorie cea mai importanta a mâinii şi prin ramurile sale (Rr. 84 . Se dirijează lateral. cutaneus brachii medialis)  Subţire. Aici coboară vertical. se divide într-o ramură superficială senzitivă şi alta profundă motorie: Ramura superficială (R. perforează fascia şi se distribuie pielii de pe faţa internă a braţului. musculares). Ramura profundă (R. emite următoarele ramuri:  Ramuri musculare (Rr . superficialis) coboară în dreptul hipotenarului. Pe cot ocoleşte dorsal epicondilul medial. destinată tegumentului hipotenarului. Apoi se flectează înainte. digitales palmares proprii).  Ramura cutanată palmară (N. inervând pielea de pe faţa posterioară a primelor două falange. medial de artera ulnară.medială a braţului împreună cu artera brahială. apoi se ramifică în nervi digitali palmari comuni (Nn digitales palmares communes) şi proprii (Nn. pentru faţa palmară a ultimelor trei margini de degete. iau naştere în dreptul cotului. pe marginea medială a antebraţului. provine din fasciculul medial al plexului brahial. coboară de-a lungul ultimelor trei spaţii interosoase şi se divid în ramuri pentru ultimele cinci margini de degete. apoi de cea brahială şi după un scurt traiect. profunda). între abductorul şi flexorul degetului mic. situându-se în şanţul nervului ulnar. din cei 19 muşchii palmari. inervează pielea acestuia. palmaris n.  Ramura palmară a nervului ulnar (R. NERVUL CUTANAT MEDIAL AL BRAŢULUI (N. şi trece printre cele două capete de origine ale flexorului ulnar al carpului. cutaneus palmaris). De asemenea inervează pielea de pe faţa dorsală a falangei terminale corespunzător. dorsalis u1naris) sau ramura dorsală a mâinii. Coboară medial de artera axilară. ulnaris). apoi traversează septul intermuscular brahial medial şi se îndreaptă posterior.

NERVUL CUTANAT MEDIAL AL ANTEBRAŢULUI
(N. cutaneus antebrachii medialis)
 Coboară împreună cu precedentul, la mijlocul braţului perforează
fascia brahială împreună cu vena bazilică, devenind superficial. Pe faţa
anterioară a cotului se divide în două ramuri:
 Ramura anterioară (R. anterior), de-alungul venei bazilice
se distribuie pielii de pe faţa anteromedială e antebraţului.
 Ramura ulnară (R. ulnaris), inervează pielea de pe faţa
postero-medială a antebraţului.
NERVUL AXILAR
(N. axillaris)
 Provine din fasciculul posterior al plexului brahial. Situat înapoia
arterei axilare, pe muşchiul subscapular, se dirijează în jos şi în afară.
Traversează spaţiul humerotricipital, ocoleşte posterior colul chirurgical
al humerusului, dedesubtul deltoidului şi se distribuie în:
- Ramuri musculare (Rr.musculares), numeroase, se desprind din
porţiunea terminală a nervului pe faţa profundă al deltoidului.
- Nervul cutanat brahial lateral superior (N. cutaneus brachii
lateralis superior) perforează fascia la marginea posterioară a deltoidului şi
inervează pielea de pe faţa superolaterală a braţului.
NERVUL RADIAL
(N. radialis)
 Continuă fasciculul posterior al plexului brahial ; traversează axila
înapoia arterei axilare, situat pe muşchiul subscapular. Pe braţ, se
dirijează oblic în jos şi în afară spre faţa dorsală a humerusului în şanţul
care-i poartă numele, străbătând spaţiul dintre capul lung şi medial al
tricepsului. In acest şanţ, are un traiect spiralat, acoperit de tricepsul
brahial şi însoţit de artera profundă a braţului. Apoi, perforează septul
intermuscular lateral, trece anterior de acesta între muşchiul brahial şi
brahioradial se divide cu ceva deasupra capului radiusului, într-o ramură
terminală superficială şi alta profundă. Ramurile colateral şi terminale
ale nervului sunt:
 Ramuri musculare (Rr. musculares) se desprind în axilă şi pe braţ;
inervează tricepsul, anconeusul, brahioradialul şi extensorul radial
lung al carpului.
 Nervul cutanat posterior al braţului (N. cutaneus brachii posterior)
se desprinde la axilă, inervează pielea feţei dorsale a braţului.
 Nervul cutanat lateral inferior al braţului (N. cutaneus brachii
lateralis inferior), inervează tegumentul de pe faţa posterolaterala a
părţii inferioare a braţului.
 Nervul cutanat posterior al antebraţului. (N. cutaneus antebrachii
posterior), străbate fascia în treimea inferioară dorsală a braţului şi
continuă pe antebraţ, unde inervează pielea de pe faţa posterioară a
acestuia.
85

 Ramura superficială (R. superficialis) reprezintă ramura terminală
sensitivă a nervului radial. Coboară vertical, acoperită de marginea
internă a brahioradialului, lateral de artera radială. In treimea
inferioară a antebraţului se dirijează posterior, trecând dedesubtul
muşchiului brahioradial la faţa dorsală a carpului şi a mâinii. Emite :
- Ramuri sensitive pentru jumătatea laterală a tegumentului de pe
faţa dorsală a mâinii.
- Nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales), pentru primele 5
margini de degete. Inervează pielea de pe faţa primelor două
falange în teritoriul amintit.
- Ramura profundă (R. profundus), reprezintă ramura terminală
motorie a nervului. Acesta trece prin muşchiul supinator, situânduse apoi între grupa superficială şi profundă a extensorilor
antebraţului. Devine din ce în ce mai profund, continuându-se la
nivelul membranei interosoase sub denumirea de nervul interosos
posterior (N. interosseus antebrachii dorsalis), până la articulaţia
radiocarpiană. Emite ramuri musculare pentru toţi muşchii
posteriori ai antebraţului.

86

REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI SUPERIOR
Din punct de vedere anatomo-topografic, membrul superior se divide în
următoarele regiuni (Regiones membri superioris).
 Regiunile umărului:
-Regiunea axilară (Regio axillaris).
-Regiunea scapulară (Regio scapularis).
-Regiunea deltoidiană Regio deltoidea).
 Regiunile braţului:
-Regiunea brahială anterioară (Regio brachii / brachialis anterior).
-Regiunea brahială posterioară (Regio brachii / brachialis
posterior).
 Regiunile cotului:
-Regiunea anterioară a cotului (Regio cubit / cubitalisi anterior).
-Regiunea posterioară a cotului (Regio cubiti / cubitalis posterior).
 Regiunile antebraţului:
-Regiunea antebrahială anterioară (Regio antebrachii anterior).
-Regiunea antebrahială posterioară (Regio antebrachii posterior).
 Regiunile gâtului mâinii:
-Regiunea carpiană anterioară (Regio carpi / carpalis anterior).
-Regiunea carpiană posterioară (Regio carpi / carpalis posterior).
 Regiunile mâinii:
-Regiunea palmară sau palma mâinii (Palma manus).
-Regiunea dorsală sau dosul mâinii (Dorsum manus).
-Regiunea anterioară a degetelor mâinii.
-Regiunea posterioară a degetelor mâinii.
Regiunile membrului superior sunt constituite stratigrafic din mai
multe planuri suprapuse, formate la rândul lor din straturi distincte care
conţin formaţiunile regiunii. Principalele planuri sunt:
 Planul de acoperire sauplanul superficial, alcătuit din trei straturi
suprapuse, după cum urmează:
- Pielea, în general subţire, mobilă şi lipsită de pilozitate în regiunile
anterioare, mai groasă şi păroasă în regiunile posterioare. În regiunile
articulare pielea formează o serie de pliuri, care marchează cutele de
flexiune care corespund în general liniilor interarticulare.
- Subcutisul, are o grosime variabilă şi o structură lamelară sau
areolară. Conţine formaţiunile vasculare şi nervoase ale regiunii, după cum
urmează: Arterele superficiale, ramuri subţiri, în general lipsite de
importanţă, care ajung aici din profunzime, prin perforarea fasciei
superficiale.
- Venele superficiale, voluminoase, au o dispoziţie variată;
reprezintă sediul puncţiilor venoase.
- Limfaticele subcutisului, aparţin reţelei superficiale şi se
drenează prin intermediul unor limfonoduli superficiali sau în
87

mod direct în nodulii limfatici axilari.
- Nervii superficiali, sunt nervi cutanaţi, proveniţi în majoritate
din ramurile terminale ale plexului brahial. Ei asigură inervaţia
segmentară a pielii membrului superior în felul următor:
C4: umărul (din plexul cervical)
C5: braţul, partea laterală
C6: antebraţul, partea laterală
C7: mâna, treimea laterală
C8: mâna, porţiunea intermediarp (degetele III-IV)
Th1: mâna, antebraţul, braţul, partea medială
Th2: braţul, partea medială
- Fascia superficială, formaţiune fibroconjunctivă rezistentă, are
anumite particularităţi de la o regiune la alta. Trimite în profunzime septuri
intermusculare, care contribuie la delimitarea lojelor musculare.
 Planul subfascial conţine muşchii, tendoanele şi formaţiunile
vasculo-nervoase profunde ale regiunii.
- Muşchii situaţi în loji osteofibroase, formează mai multe pături
suprapuse, separate între ele prin spaţii intermusculare sau interstiţii, care
permit glisajul acestora şi totodată reprezintă spaţii de contenţie a
elementelor vasculare şi nervoase. Tendoanele sunt, în general, aşezate în
tunele fibroase, dublate de teci sinoviale.
- Vasele şi nervii profunzi ai regiunilor sunt în general grupaţi sub
forma unor mănunchiuri sau pediculi vasculonervoşi, situaţi în interstiţiile
intermusculare, de-a lungul unor muşchi, care reprezintă muşchii sateliţi ai
acestora. Proiecţia şi descoperirea principalelor trunchiuri arteriale şi
venoase, se va descrie la fiecare regiune în cadrul unui subcapitol separat.
 Planul osteo-articular al regiunii este format din scheletul osos,
respectiv articulaţia care intră în constituţia regiunii. Ne vom referi
sumar la acest plan, întrucât noţiunile necesare se pot culege din
capitolele de osteologie şi artrologie.
MEMENTO: În cadrul regiunilor topografice nu se repetă detaliile
de anatomie sistematică şi termenii tehnici. Cunoaşterea acestora este
presupusă.
REGIUNILE UMĂRULUI
 Umărul, sau rădăcina membrului superior este constituit din
ansamblul de formaţiuni dispuse în jurul centurii scapulare şi a
articulaţiei scapulo-humerale. Atât sub aspect anatomo-topografic cât şi
din considerente practice, chirurgicale, se divide în trei regiuni: regiunea
axilară, scapulară şi deltoidiană. Dintre acestea, regiunea axilară
reprezintă teritoriul de pasaj al formaţiunilor vasculare şi nervoase spre
membrul superior.

88

REGIUNEA AXILARĂ
(Regio axillaris)
 De forma unei piramide cvadrangulare, este alcătuită din elemente
anatomice care realizează joncţiunea între trunchi şi braţ, intercalate
între articulaţia scapulo-humerală, peretele toracic şi faţa anterioară a
scapulei. Din punct de vedere topografic, îi distingem pereţi şi conţinut.
Cei patru pereţi ai piramidei, împreună cu baza şi vârful acesteia,
delimitează un spaţiu larg, numit groapă sau nişă axilară (Spatium
axillare) în care se adăpostesc formaţiunile vasculo-nervoase ale
regiunii.
Limite: regiunea are limite la nivelul tegumentului numai
corespunzător peretelui anterior şi bazei, după cum urmează:
anterior: clavicula, marginea liberă a pectoralului mare,
şanţul deltoidopectoral şi o linie convenţională care uneşte mijlocul
claviculei cu capătul inferior al marginii libere a pectoralului mare
(unde acesta se desprinde de peretele toracic).
baza, de formă patrulateră, este delimitată de plica axilară
anterioară şi posterioară, şi de două linii orizontale, dintre care cea
superioară uneşte punctele de inserţie pe braţ a muşchilor
pectoralul mare şi a marelui dorsal, iar cea inferioară, aşezată pe
peretele lateral al toracelui, unde aceşti muşchi se desprind de pe
peretele toracic.
În profunzime regiunea se întinde până la articulaţia umărului,
peretele antero-lateral al toracelui şi faţa anterioară a omoplatului.
Forma exterioară. Regiunea se studiază cu braţul în trei poziţii
diferite şi anume:
Poziţia clinică, cu braţul în aducţie, permite explorarea
conţinutului axilei, datorită relaxării planului de acoperire.
Poziţia anatomică, cu braţul în abducţie până la orizontală,
utilizată la disecţia regiunii. În această poziţie conţinutul axilei se
plasează pe axul longitudinal al piramidei.
Poziţia chirurgicală, cu braţul în abducţie forţată, conţinutul
axilei devine mai superficial, prin apropierea lui de baza regiunii.
La inspecţie, inferior de claviculă se marchează o depresiune, numită
fosa infraclaviculară a lui Mohrenheim, care corespunde cu spaţiul
deltoidopectoral. Acest teritoriu, în unele tratate şi în terminologia
internaţională
figurează
ca
regiune
infraclaviculară
(Regio
infraclavicularis). Noi, considerăm că ea face parte din peretele anterior al
regiunii axilare şi ca atare nu este justificată descrierea separată.
Baza axilei este scobită, acoperită cu păr. Această depresiune este
numită fosă axilară (Fossa axillaris), termen care se referă deci la un detaliu
de suprafaţă şi nu la spaţiul larg dintre pereţi, care după cum am mai arătat
poartă numele de groapă sau nişă.
La baza axilei se formează plicile axilare, şi anume, plica axilară
anterioară (Plica axillaris anterior) la marginea liberă a muşchiului pectoral
mare şi plica axilară posterioară (Plica axillaris posterior), determinată de
89

la marginea inferioară a pectoralului mic fuzionează şi se continuă spre baza axilei cu fascia axilară. cuprinzându-l astfel într-o teacă. . Acest interstiţiu.  Pereţii regiunii axilare:  Peretele anterior este format dintr-un plan de acoperire şi două planuri musculo-fasciale. delimitează împreună cu clavicula un spaţiu lipsit de pătură musculară. Subcutisul conţine o reţea venoasă (reţeaua prepectorală) şi nervii cutanaţi. conţine următoarele elemente: -vena cefalică. capul scurt al bicepsului. mobilă. Cele două foiţe. formează o crosă şi se varsă în vena axilară.Planul musculo-fascial profund este alcătuit din muşchii subclavicular şi pectoral mic. Pectoralul mic. se formează un interstiţiu. La acest nivel. care spre claviculă se lărgeşte. -nodulii limfatici deltoido-pectorali. care îmbracă faţa anterioară a pectoralului şi trimite o lamă profundă. . acoperit superficial de fascia pectorală. dintre care venele toracoacromiale sunt relativ constante. coracobrahial. În profunzime se poate palpa relieful muşchilor dinţat anterior. trece apoi peste triunghiul clavipectoral şi ajunge la marginea superioară a micului pectoral. subţire la suprafaţa posterioară a muşchiului. pulsaţiile arterei axilare şi eventual nodulii limfatici. În fundul fosei axilare se poate percepe capul humerusului şi mişcările acestuia. formând triunghiul deltoido-pectoral. -artera toraco-acromială. -La nivelul triunghiului clavipectoral. ţesut subcutanat de grosime variabilă şi fascia parietală externă. formează o teacă osteofibroasă împreună cu aceasta pentru muşchiul subclavicular. Aici se dedublează în două foiţe care îmbracă faţa anterioară şi posterioară a muşchiului. respectiv fascia clavipectorală (Fascia clavipectoralis). numit şanţul deltoido-pectoral (Sulcus deltoideopectoralis). . dependinţă a fasciei superficiale (extracorporale) a trunchiului. numit „triunghiul clavipectoral”.marginea liberă a marelui dorsal. vena cefalică. la acest nivel se distribuie în ramurile sale.Între muşchiul deltoidian şi marginea supero-externă a pectoralului mare. ramuri ale plexului cervical (nervii supraclaviculari). în care conţinutul axilei are o aşezare relativ mai superficială. în număr de 1-2 se situează pe traiectul venei cefalice. artera acromioclaviculară şi formaţiunile 90 . situată într-o dedublare a fasciei. . . de obicei are câţiva afluenţi. fascia este perforată de vena cefalică.Planul musculo-fascial superficial este format din muşchiul pectoral mare şi fascia pectorală (Fascia pectoralis).Fascia clavipectorală pleacă de pe faţa inferioară a claviculei.Planul de acoperire este alcătuit din piele. situată în profunzimea şanţului.

rotund mare şi marele dorsal.Peretelui posterior i se ataşează următoarele formaţiuni vasculare şi nervoase: -artera circumflexă a scapulei. cu venele satelite. coboară de-a lungul marginii anterioare a marelui dorsal. -nervul subscapular. cu două vene însoţitoare. -nodulii limfatici subscapulari înşiraţi pe traiectul vaselor subscapulare. . -ramurile pectorale ale arterei toracoacromiale şi venele satelite. -nervul toracodorsal. Aceste două spaţii sunt descrise mai detaliat la regiunea scapulară. coboară pe marginea anterioară liberă a marelui dorsal.  Peretele medial este format de partea supero-laterală a peretelui 91 . împreună cu vasele omonime. -artera toracodorsală. ce se îndreaptă spre spaţiul omotricipital. -Între cele două planuri musculo-fasciale se află interstiţiul interpectoral.vasculare şi nervoase. este format de porţiunea externă a muşchilor subscapular. plan de glisaj pentru muşchii pectorali. aşezat în apropierea marginii laterale a muşchiului cu acelaşi nume.Peretele posterior al axilei comunică prin spaţiul humerotricipital cu regiunea scapulară şi prin spaţiul omotricipital cu regiunea deltoidiană. -nervii pectorali lateral şi medial  Peretele posterior. situat profund. destinate muşchiului pectoral mare. . Acesta conţine un ţesut celuloadipos lamelar în care coboară următoarele formaţiuni spre muşchii pectorali: -artera toracică supremă şi venele însoţitoare.

toracic, acoperit de primele digitaţiuni ale muşchiului dinţat mare.
- Pe acest perete, dedesubtul unei lame celuloase subţiri se află:
-artera toracică laterală, împreună cu venele satelite coboară
pe faţa laterală a muşchiului dinţat anterior.
-nervul toracal lung, coboară paralel cu vasele precedente
având acelaşi traiect.
-nervii intercostobrahiali (Nn. intercostobrachiales) în
număr de 1-2, sunt ramuri perforante laterale din nervii intercostali II-III.
Străbat digitaţiunile dinţatului anterior şi se îndreaptă spre faţa medială a
braţului.
-limfocentrii pectorali, în număr de 5-6, se înşiră de-a lungul
vaselor toracale laterale
 Peretele lateral este format din tendoanele muşchiului coracobrahial
şi de capul scurt al bicepsului, acoperite de fascia brahială.
 Baza axilei sau peretele inferior este format doar din planul de
acoperire:
pielea, acoperită de fire de păr, este subţire, retractată,
aderentă de fascia subiacentă; conţine numeroase glande sebacee.
subcutisul are o structură compartimentată, conţine vase,
ramuri nervoase şi un număr mare de glande sudoripare.
fascia axilară (Fascia axillaris) sau „ligamentul suspensor al
axilei a lui Gérdy”, formată din fuziunea fasciei pectorale şi
clavipectorale, se dirijează posterior şi se continuă în fascia marelui
dorsal.
 Vârful axilei este un orificiu osteofibros de comunicare cu regiunea
laterală a gâtului (regiunea supraclaviculară) prin care trece
mănunchiul vasculo-nervos axilar. Este delimitat anterior de claviculă
şi muşchiul subclavicular; postero-lateral de apofiza coracoidă şi
ligamentul coracoclavicular; medial de intersecţa claviculei cu prima
coastă.
 Conţinutul gropii axilare:
- Groapa axilară este umplută de un bogat ţesut conjunctivo-adipos
în care sunt plasate formaţiunile vasculare, limfatice şi nervoase ale axilei.
 Artera axilară. Traversează groapa axilară fiind situată în axul
acesteia. Traiectul ei este condiţionat de poziţia braţului, şi anume: în
poziţie anatomică, artera este rectilinie, în poziţie chirurgicală se
recurbează, descriind o convexitate spre baza axilei, iar în poziţie
clinică, formează o curbură cu concavitatea în jos.
Diviziune: i se disting trei porţiuni, în raport cu muşchiul
pectoral mic şi anume:
porţiunea I-a sau clavipectorală, situată în triunghiul
clavipectoral, între claviculă şi marginea superioară a pectoralului
mic.
porţiunea a II-a sau retropectorală, plasată dedesubtul
micului pectoral.
porţiunea a III-a sau postpectorală, între marginea inferioară
92

a pectoralului mic şi marginea liberă a pectoralului mare
Raporturi:
Prima porţiune este acoperită de planul musculofascial
superficial şi fascia clavipectorală a peretelui anterior al axilei.
Posterior repauzează pe primele digitaţiuni ale dinţatului anterior şi
coastele subiacente. Medial se află vena axilară care în mod
obişnuit acoperă o parte din arteră iar lateral plexul brahial, care în
acest loc se regrupează în fascicule.
A doua porţiune este situată mai profund, dedesubtul celor
trei planuri ale peretelui anterior. Posterior vine în raport cu
muşchiul subscapular. Vena axilară se aşează medial de arteră iar
fasciculele plexului brahial se grupează în jurul arterei, lateral,
medial şi posterior.
A treia porţiune, după ce vine în raport posterior cu muşchii
rotundul mare şi marele dorsal, se ataşează feţei mediale a
coracobrahialului, de-a lungul căruia trece pe braţ. La acest nivel,
în jurul arterei se aranjează deja ramurile terminale ale plexului
brahial.
Ramuri: colaterale ale arterei axilare, au următoarele
emergenţe:
Ramurile anterioare se desprind din prima porţiune. Acestea
sunt: artera toracică supremă, toracoacromială şi toracală laterală.
Ramura posterioară, artera subscapulară, se desprinde din a
doua porţiune a arterei axilare.
Ramurile laterale, degajate din a treia porţiune, sunt arterele
circumflexe humerale (anterioară şi posterioară).

Anastomozele dintre ramurile arterei axilare şi artera
subclaviculară permit restabilirea circulaţiei în cazul ligaturării trunchiului
axilar principal. Acest sistem colateral, datorită situaţiei sale topografice,
este denumit „cerc arterial periscapular”. La formarea lui iau parte:
- Ramuri subclaviculare: artera cervicală transversă (numită şi
artera scapulară posterioară) şi artera suprascapulară.
- Ramuri axilare: artera subscapulară şi ramura sa circumflexă
93

scapulară (artera scapulară inferioară).
- Luându-se în considerare modul de constituţie al cercului
periscapular, se poate deduce că suprimarea circulaţiei în artera
axilară este posibilă deasupra emergenţei arterei suprascapulare.
- Vena axilară, unică şi voluminoasă, însoţeşte medial artera, având
acelaşi traiect cu aceasta. Colectează venele satelite care corespund
ramurilor arterei axilare, precum şi venele superficiale ale membrului
superior.
- Plexul brahial. La vârful axilei, plexul brahial este încă constituit
din trunchiurile sale secundare, aşezate lateral de artera axilară. Acestea se
grupează apoi în fascicule, denumite în raport cu poziţia lor faţă de arteră,
fasciculul lateral, medial şi posterior. În partea inferioară a regiunii,
fasciculele se continuă în ramurile terminale principale, care sunt aranjate
după cum urmează:
- Nervul musculocutanat se află lateral de arteră, însoţind-o până la
muşchiul coracobrahial pe care îl perforează apoi.
- Nervul median în momentul constituirii sale din cele două rădăcini se
situează înaintea arterei pentru ca apoi să ocupe o poziţie antero-laterală
faţă de ea.
- Nervul ulnar coboară de-a lungul feţei mediale a arterei, între aceasta şi
vena axilară.
- Nervul cutanat brahial medial are acelaşi traiect cu nervul ulnar, uneori
însă se situează pe faţa anterioară a venei.
- Nervul cutanat antebrahial medial se situează postero-medial de arteră.
- Nervul axilar, aplicat pe muşchiul subscapular se află îndărătul arterei,
traiectul său deviind dorsal, în direcţia triunghiului humerotricipital.
- Nervul radial se află îndărătul arterei.
Ramurile colaterale, provenite din trunchiurile plexului brahial,
coboară la pereţii regiunii axilare, având în raport cu artera axilară
următoarea dispoziţie:
- Nervii prearteriali: nervii pectorali
- Nervii retroarteriali: nervul subscapular, nervul toracodorsal şi nervul
toracal lateral.
- Limfaticele axilei. Nodulii limfatici axilari se grupează fie de-a
lungul vaselor axilare (limfocentrii brahiali sau laterali, centrali sau
intermediari şi apicali sau subclaviculari), fie pe pereţii regiunii (grupul
pectoral şi subscapular).
- Nodulii limfatici axilari colectează reţeaua limfatică a
membrului superior, a teritoriului supraombilical al trunchiului şi
pe cea a sânului. Din nodulii limfatici apicali se desprinde
trunchiul subclavicular, care trece în regiunea laterală a gâtului.
Referiri de ordin practic. Pentru descoperirea conţinutului gropii
axilare se utilizează calea de pătrundere prin peretele anterior şi inferior.
- Anterior se utilizează calea subclaviculară, incizându-se treptat
planurile: de acoperire, musculofascial superficial şi fascia clavipectorală.
Mănunchiul vasculo-nervos axilar are o poziţie relativ superficială, nefiind
94

acoperit în acest loc de muşchiul pectoral mic.
- Inferior, abordarea elementelor dinspre baza axilei se face prin
incizarea planului de acoperire (piele, subcutis, fascia axilară).
- Vena cefalică, în vederea incanulării ei, se descoperă în şanţul
deltoidopectoral. Se aşează braţul în poziţie anatomică şi se secţionează
pielea şi ţesutul subcutanat. Se incizează apoi lama superficială a fasciei, în
duplicatura căreia se caută vena.
- Interstiţiile de la nivelul peretelui anterior au o deosebită
importanţă, deoarece ele se pot transforma în loji reale, în care se adună
colecţii patologice. Aceste loji sunt:
- Loja prepectorală sau superficială, ce corespunde subcutisului.
- Loja mijlocie sau interpectorală ce se află între cele două planuri
musculofasciale ale peretelui anterior.
- Loja profundă sau retropectorală situată îndărătul pectoralului mic, ce
corespunde de fapt gropii axilare.
REGIUNEA SCAPULARĂ
(Regio scapularis)
Conţine formaţiunile situate îndărătul scapulei, dublând peretele
anterior al regiunii axilare.
Limite: sus şi medial, marginile corespunzătoare ale scapulei;
infero-lateral, unghiul inferior al omoplatuluişi marginea inferioară a marelui
rotund; supero-lateral, marginea posterioară a muşchiului deltoid.
Forma exterioară. Se reliefează spina omoplatului şi fosele
supraspinoasă şi infraspinoasă. Se conturează de asemenea relieful
muşchiului trapez, al marelui dorsal precum şi marginea posterioară a
deltoidului.
Planul de acoperire. Pielea este groasă şi mobilă, ţesutul subcutanat
are o grosime variabilă, conţinând vase neînsemnate şi ramuri nervoase
senzitive care provin din nervii supraclaviculari ai plexului cervical şi din
ramurile dorsale ale primilor nervi toracali.
Planul musculo-fascial superficial este format în partea superioară
a regiunii de muşchiul trapez, în partea inferioară de marele dorsal şi fasciile
care îi acoperă. Marele dorsal trece peste unghiul inferior al omoplatului
lipindu-l pe acesta de peretele toracic.
 Lojile osteofibroase şi conţinutul lor. Dedesubtul planului
precedent, corespunzător foselor supra – şi infraspinoase se află două
loji:
 Loja supraspinoasă, formată de fosa şi fascia supraspinoasă.
Conţine următoarele elemente:
- Muşchiul supraspinos a cărui porţiune cărnoasă umple în
întregime loja; porţiunea sa tendinoasă trece dedesubtul
acromionului spre humerus.
95

- Artera suprascapulară, ramură a arterei subclaviculare, intră în
regiune la nivelul marginii superioare a omoplatului, deasupra
ligamentului transvers al scapulei. Se aşează sub muşchiul
supraspinos, pe planul osos al lojei, trecând apoi în loja
infraspinoasă prin scobitura de la locul de implantare laterală a
spinei omoplatului.
- Nervul suprascapular, trece prin incizura scapulei, dedesubtul
ligamentului transvers; are acelaşi traiect şi dispoziţie cu artera
precedentă.
 Loja infraspinoasă se formează între planul osos al fosei
infraspinoase şi fascia infraspinoasă. Acestea se inseră pe marginea
medială şi laterală, respectiv pe spina omoplatului şi se continuă
lateral cu fascia deltoidiană.
- Muşchii şi spaţiile intermusculare. Loja conţine muşchiul
infraspinos, rotundul mare şi rotundul mic. Ultimii doi muşchi se
îndreaptă spre extremitatea superioară a humerusului şi se
îndepărtează unul de celălalt, rotundul mare trecând în faţa, iar
rotundul mic în spatele articulaţiei scapulo-humerale. Prin
interstiţiul astfel format, trece capul lung al tricepsului care
delimitează două spaţii:
-Spaţiul omotricipital sau birondo-tricipital, se află medial;
este delimitat de marginea laterală a omoplatului, de cei doi rotunzi şi de
capul lung al tricepsului. Denumit totodată şi hiatul axilar medial (Hiatus
axillaris medialis) acesta realizează comunicarea dintre regiunea axilară şi
loja infraspinoasă, servind ca loc de trecere pentru artera circumflexă
scapulară.

-Spaţiul humerotricipital sau birondo-humero-tricipital,
96

În luxaţia scapulohumerală.Vene. îndreptate spre şanţul deltoido-pectoral. în care se află următoarele elemente superficiale: . . jos de inserţia humerală a deltoidului. ea devine angulată. -Aceste trei artere se ramifică pe de o parte pe planul osos al fosei infraspinoase. coboară de-a lungul marginii laterale a omoplatului. Cu braţul în aducţie. -Artera suprascapulară (din artera subclavia). împreună cu venele satelite. . se ramifică pe platforma osoasă a acesteia şi se pierde în muşchii ce-şi au originea la acest nivel. are un aspect convex. cât ţi transversal. REGIUNEA DELTOIDIANĂ (Regio deltoidea) Ocupă partea externă a umărului. mobilă – mai puţin la locul de inserţie terminală a deltoidului – şi subcutis. ajunsă în lojă. abordează regiunea la nivelul unghiului superior al omoplatului şi coboară pe marginea medială a osului. ramură din artera subclavie. -Artera scapulară posterioară (cervicală transversă). . extremitatea superioară a humerusului şi porţiunile laterale ale celor doi rotunzi. acoperită de muşchii romboizi. cu aspect de „umăr în epolet”. bombat. Limite: sus este delimitată de porţiunea laterală a claviculei. anterior şi posterior de marginile acestui muşchi. iar pe de altă parte intramuscular. Planul de acoperire este format din piele. Forma exterioară. Prin acest pasaj trece trece nervul axilar şi artera circumflexă humerală posterioară. a cărui semnificaţie practică a fost descrisă în cadrul regiunii axilare. Arterele lojei infraspinoase. asigurând comunicarea dintre axilă şi regiunea deltoidiană. 97 . de acromion şi de către partea externă a spinei scapulei. Loja este vascularizată de trei artere scapulare. Se mai numeşte şi hiatul axilar lateral (Hiatus axillaris lateralis).Artere: ramuri terminale ale arterei toracoacromiale şi ale arterei circumflexe humerale posterioare. care alcătuiesc planul osteoarticular al regiunii. ajunsă în regiune prin hiatul axilar medial. de obicei afluenţi ai venei cefalice. regiunea are formă convexă atât în sens vertical. după cum urmează: -Artera circumflexă a scapulei. realizând un vast sistem colateral anastomotic. relieful său formând un unghi vizibil (Angulus acromialis). corespunzător muşchiului deltoid.În partea superioară a regiunii proemină sub piele acromionul. datorită capului humerusului.situat lateral între capul lung al tricepsului. cel anterior corespunzând şanţului deltoidopectoral. În profunzime cuprinde articulaţia acromioclaviculară şi scapulohumerală. „cercul arterial periscapular”.Marginile muşchiului deltoid pe tegument sunt marcate de câte un şanţ. forma regiunii deltoidiene se schimbă.

. Tendoanele rotunzilor la acest nivel. trimiţând între fasciculele cărnoase ale acestuia numeroase septuri interfasciculare. înveleşte suprafaţa externă a muşchiului. trece pe sub tendonul comun de origine al capului scurt al bicepsului şi a coracobrahialului. ramificându-se la deltoid şi la articulaţia umărului. şi din nervul cutanat brahial lateral superior (din nervul axilar) în partea laterală a regiunii.Artera toracoacromială. iar între tendonul supraspinosuluişi acromion.  Arterele însoţite de câte două vene satelite. Fascia deltoidiană. sunt: . calcifierea acestor burse determină o diminuare considerabilă a mişcărilor braţului în special a celei de abducţie – periartrite scapulohumerale. aderenţa fasciei la muşchi este puternică. groasă şi rezistentă. . Este umplut de un ţesut celulo-adipos.  Tendoanele periarticulare sunt situate în jurul articulaţiei scapulohumerale. Datorită acestora.. Ajunge în partea posterioară a spaţiului subdeltoidian. . Planul musculofascial deltoidian este format din muşchiul deltoid şi fascia deltoidiană. Faţa profundă a muşchiului deltoidian este îmbrăcată de o lamă celulofibroasă subţire.  Spaţiul subdeltoidian se situează între suprafaţa profundă a deltoidului şi planul osteoarticular al regiunii. care pe suprafaţa acromionului dă naştere reţelei acromiale (Rete acromialis).Artera circumflexă humerală anterioară. traversând hiatul humerotricipital şi ocolind dorsal colul chirurgical. ocoleşte pe din faţă colul chirurgical al humerusului şi culisa bicipitală. se divide în 98 .Bursa seroasă supraacromială (Bursa subcutanea acromialis) situată în subcutis. sus tendonul supraspinosului şi şi dorsal tendonul infraspinosului şi a rotundului mic. orificiu de pasaj între groapa axilară şi partea posterioară a spaţiului subdeltoidian. bursa subacromială (Bursa subacromialis). Inflamaţia.Artera circumflexă humerală posterioară. delimitează spaţiul humerotricipital. rotunzilor). este artera principală a regiunii. ramuri tributare ale ale vaselor axilare. care-l separă de planul subiacent. care conţine formaţiunile tendinoase periarticulare şi vasculo-nervoase ale regiunii. subscapularului. deasupra acromionului. mai groasă decât precedenta. Între deltoid şi tuberculul mare al humerusului se află o bursă voluminoasă. cu ramura deltoidiană pentru muşchiul omonim şi ramura acromială.Ramurile supraclaviculare ale plexului cervical în partea superioară.  Bursele seroase se aşează la locul de implantare al tendoanelor (bursa infraspinosului. anterior tendoanele subscapularului şi rotundului mare. bursa subdeltoidiană (Bursa subdeltoidea).

 Referiri de ordin practic. turtit în sens transversal. care va deveni superficială perforând fascia . De forma unui cilindru. Prin această regiune se poate aborda articulaţia scapulohumerală şi cea acromio-claviculară. Topografic se divide într-o regiune anterioară şi alta posterioară. Forma exterioară. REGIUNEA BRAHIALĂ ANTERIOARĂ (Regio brachii anterior) Limite: sus o linie transversală anterioară între tendonul pectoralului mare şi al deltoidului. cuprinde formaţiunile moi. situate în jurul diafizei humerale. În profunzime regiunea se întinde până la faţa anterioară a corpului humeral şi până la cele două septuri intermusculare brahiale. la marginea posterioară a deltoidului. corespunzător epicondililor respectivi. . Relieful fusiform al muşchiului biceps brahial proemină în mijlocul regiunii. ambele numite regiuni brahiale. ajunge în regiune prin spaţiul humerotricipital.numeroase ramuri musculare şi articulare. delimitând medial şi lateral câte un şanţ: . De preferinţă inciziile se execută în partea anterioară a regiunii. Planul de acoperire este format din: .Între cele două artere circumflexe humerale. cuprins între umăr şi cot. când ligaturarea trunchiului principal se face între emergenţa arterelor circumflexe humerale şi profundă a braţului. REGIUNILE BRAŢULUI Braţul reprezintă segmentul membrului superior liber. Acesta realizează în sus anastomoze cu reţeaua acromială iar în jos cu artera profundă a braţului. jos o linie transversală situată la două laturi de deget deasupra plicii cotului.  Nervul axilar situat posterior şi superior de artera circumflexă humerală posterioară. Prealabil emite o ramură pentru inervaţia motorie a rotundului mic precum şi ramura cutanată laterală a braţului. În profunzimea acestui şanţ se pot palpa pulsaţiile arterei humerale. medial şi lateral câte o linie verticală.Şanţul bicipital lateral. este mai şters decât precedentul. ce se prelungeşte de la axilă până la plica cotului. se realizează un cerc anastomotic numit cercul arterial perihumeral. mobilă şi suplă medial.  Limfaticele se drenează în limfocentrii laterali (brahiali) şi apicali ai nodulilor axilari. căile de acces dorsale fiind contraindicate. situat în afara reliefului bicepsului. Contribuie la restabilirea circulaţiei braţului. datorită amplasării la acest nivel a nervului axilar. mai groasă pe partea laterală a 99 . adânc.Piele. . în dreptul colului chirurgical al humerusului. coborând de la vârful deltoidului la plica cotului.Şanţul bicipital medial. Ocoleşte dorsal colul chirurgical al humerusului şi se ramifică într-un mare număr de ramuri motorii pentru muşchiul deltoidian.

. de la mijlocul braţului perforează fascia brahială.Supero-medial: nervul intercostobrahial . formându-se un orificiu. îndreptându-se spre grupul brahialal nodulilor limfatici axilari.Fascia brahială. până la locul în care intră în alcătuirea venei axilare. . numit „hiatus basilicus”. care separă grupa flexorilor de cea a extensorilor. Conţine mănunchiul vasculo-nervos al braţului format din artera brahială. . venele brahiale şi nervul median. . . . apoi de-a lungul marginii anterioare a deltoidului la şanţul deltoideopectoral.Bicepsul brahial delimitează două şanţuri subfasciale. denumite şanţuri bicipitale (deci termenul de şanţ bicipital indică atât şanţul vizibil pe tegument .Fascia brahială.Infero-extern: nervul cutanat brahial lateral inferior (din n. conţine următoarele formaţiuni superficiale: .Supero-extern: nervul cutanat brahial lateral superior (din n.Vena cefalică. muşchiul brahial aflat dedesubtul bicepsului şi porţiunea de origine a brahioradialului. care de fapt sunt interstiţii intermusculare). continuându-se subfascial. cât şi şanţurile din profunzime. .Nervii cutanaţi provin din patru surse diferite şi anume: . . radial) .Şanţul (interstiţiul) bicipital lateral (Sulcus bicipitalis lateralis) se formează între marginea laterală a bicepsului şi a brahialului pe de-o parte şi faţa internă a brahioradialului pe de alta.Limfaticele superficiale. formeazădouă reţele în jurul venelor precedente. delimitează o lojă osteofibroasă anterioară.Subcutisul. Fascia împreună cu cele două septuri intermusculare brahiale şi cu planul osos. cam la mijlocul braţului. urcă de-a lungul şanţului bicipital medial. urcă corespunzător şanţului bicipital lateral.  Muşchii formează două pături suprapuse. conţine în partea lui inferioară nervul radial şi porţiunea 100 . formează un manşon în jurul muşchilor. respectiv la nodulii deltoideopectorali. trimiţând în profunzime două septuri.Vena bazilică.Şanţul (interstiţiul) bicipital medial (Sulcus bicipitalis medialis) se formează între marginea medială a bicepsului brahial şi marginea antero-internă a tricepsului. care conţine formaţiunile planului subfascial al regiunii. Planul subfascial cuprinde muşchii şi formaţiunile vasculonervoase profunde ale regiunii. .braţului. aşezat în partea infero-laterală a regiunii. Pătura superficială este dată de bicepsul braţului iar pătura profundă de muşchiul coracobrahial plasat medial.Infero-medial: nervul cutanat brahial medial care devine superficial perforând fascia în partea superioară a regiunii. axilar) . corespunzător şanţului bicipital medial este perforată de vena bazilică.

situat medial de artera brahială. la limita inferioară a regiunii. unde are un traiect ce corespunde liniei care uneşte fundul fosei axilare cu mijlocul plicii cotului. medial de tendonul de inserţie a bicepsului.  Nervii sunt reprezentaţi de ramurile terminale ale plexului brahial: -Nervul median însoţeşte artera brahială. se detaşează în partea superioară a regiunii. traversează apoi fascia prin hiatul venei bazilice şi coboară pe antebraţ. în partea superioară a regiunii aflâdu-se lateral de ea. înaintea septului intermuscular medial. înaintea arterei brahiale.Ramurile colaterale ale arterei brahiale îşi au emergenţa în această regiune. traversează septul intermuscular medial. . -Nervul cutanat antebrahial medial se află de asemenea în şanţul bicipital medial. traiectul lor fiind în afara acesteia: -Artera profundă humerală. anastomozate între ele prin numeroase ramuri transversale.  Limfaticele profunde însoţesc vasele brahiale şi se colectează în limfocentrii brahiali ai nodulilor axilari. apoi se plasează în interstiţiul dintre biceps şi muşchiul brahial. o încrucişează apoi din faţă. şi traversează de asemenea septul intermuscular medial. -Artera colaterală ulnară superioară se detaşează cam la mijlocul braţului. Este cuprinsă între două vene brahiale subţiri. pe toată lungimea sa. 101 . -Nervul musculocutanat traversează oblic muşchiul coracobrahial. Artera împreună cu cele două vene brahiale şi nervul median. -Artera colaterală ulnară inferioară se desprinde în partea inferioară a regiunii. -Nervul radial. are un foarte scurt traiect în această regiune. de-a lungul marginii interne a bicepsului brahial. traversează partea superioară a regiunii. Reapare apoi în şanţul bicipital lateral. pentru ca în partea inferioară a braţului să se plaseze medial de arteră. ca apoi să se dirijeze dorsal. este învelită într-o teacă fibroasă numită „canal brahial”. În partea superioară a braţului perforează septul intermuscular medial după care trece în regiunea posterioară a braţului. dirijându-se postero-lateral în regiunea dorsală a braţului. acoperită fiind doar de planul superficial al regiunii. pentru a trece apoi în regiunea posterioară a braţului. Vine în raport cu ramurile terminale ale plexului brahial (a se vedea mai încolo).  Vase şi nervi:  Artera brahială (humerală) coboară vertical în şanţul bicipital medial. -Nervul ulnar. unde emite ramuri pentru aceşti doi muşchi şi o ramură – nervul cutanat antebrahial lateral – pentru antebraţ.  Referiri de ordin practic. Descoperirea arterei brahiale se face în şanţul bicipital medial. Pe braţ nu emite nici o ramură. spre regiunea brahială posterioară.terminală a arterei profunde humerale.

În primul caz circulaţia colaterală se realizează prin anastomozele existente între cercul perihumeral şi artera profundă brahială. în prealabil fiind separate prin interstiţii incomplete. lateral şi medial liniile verticale descrise la regiunea precedentă. mai mult. această bifurcaţie poate avea loc în regiunea axilară. Se vede relieful tricepsului brahial: capul lateral şi lung al muşchiului. care delimitează împreună cu planul osos şi cele două septuri intermusculare. În al doilea caz. subcutis în care se află ramuri ale nervului cutanat brahial posterior (din n. Planul subfascial este format din tricepsul brahial şi două mănunchiuri vasculo-nervoase. prin intermediul reţelei arteriale a cotului.De reţinut că artera brahială se poate bifurca la orice nivel al braţului. Ligaturarea arterei brahiale se poate efectua deasupra şi dedesubtul emergenţei arterei profunde brahiale. circulaţia colaterală apare între artera profundă brahială şi arterele antebraţului. Forma externă. Planul de acoperire este format din piele groasă şi mobilă.  Mănunchiul vasculo-nervos radial. În profunzime: faţa posterioară a corpului humerusului şi cele două septuri intermusculare. format din nervul radial şi artera brahială profundă. Cele trei capete ale sale se unesc în această regiune. REGIUNEA BRAHIALĂ POSTERIOARĂ (Regio brachii posterior) Limite: sus şi jos. radial). iar celălalt de nervul ulnar şi arterele colaterale ulnare. unul format din artera brahială profundă şi nervul radial. loja posterioară a braţului. pătrunde din regiunea anterioară a braţului – prin perforarea septului intermuscular medial – la nivelul 102 . liniile care vin în continuarea liniilor similare de pe regiunea anterioară a braţului. fascia brahială.  Muşchiul triceps brahial umple în întregime loja posterioară a braţului.

Nervul cutanat lateral inferior al braţului. Se plasează înaintea acestuia în şanţul bicipital lateral. care însoţeşte nervul radial şi artera colaterală medie.capătului superior al şanţului nervului radial de pe humerus.Nervul cutanat posterior al braţului. întrucât se aşează îndărătul septului despărţitor. intercalat între braţ şi antebraţ. pentru inervaţia teritoriului corespunzător. Ambele formaţiuni ocupă acest şanţ. pentru a deveni superficiali.Aceşti nervi se degajează în şanţul nervului radial şi perforează fascia brahială. Turtit în sens antero-posterior. la 10 cm deasupra epicondilului lateral părăseşte şanţul său osos şi perforează septul intermuscular lateral. fiind acoperit de capul lung şi lateral al tricepsului. având o mărime de în jur de 1700. Pe braţ emite ramuri musculare pentru triceps. înapoia vaselor brahiale. Topografic. . ele aparţin regiunii posterioare. Descoperirea nervului se face între capul lung şi lateral al tricepsului. Acestea ajung din regiunea anterioară a braţului prin perforarea septului intermuscular medial. continuându-se apoi în regiunea anterioară a cotului. care devine un canal osteomuscular spiralat. Înconjurate de un ţesut celular lax. Cuprinde articulaţia cotului şi elementele moi situate în jurul acestuia. precum şi ramuri cutanate după cum urmează: .  Referiri de ordin practic. Deşi sunt situate în sanţul bicipital medial. 103 . care pătrunde în triceps. inervând separat fiecare porţiune. pentru pielea de la acest nivel . -Nervul radial. Datorită raportului dintre nervul radial şi corpul humerusului. cotul este format dintr-o regiune cubitală anterioară şi o regiune cubitală posterioară. Această poziţie a cotului este denumită „Cubitus valgus fiziologic”. ramuri ale arterei brahiale. REGIUNILE COTULUI Cotul reprezintă segmentul de legătură. coborând în acesta spre cot.  Mănunchiul vasculo-nervos ulnar este format din nervul ulnar şi cele două artere colaterale ulnare. în raport cu scheletul osteo-articular. fără a emite ramuri pe braţ. fracturile de la acest nivel pot leza nervul. deoarece axul antebraţului nu se află în prelungirea axului braţului. Traiectul nervului corespunde unei linii verticale care uneşte fundul fosei axilare cu faţa posterioară a epicondilului medial. -Artera brahială profundă emite în şanţul nervului radial artera colaterală radială. în poziţie anatomică formează un unghi deschis în afară. artera se situează deasupra şi lateral de nerv. -Nervul ulnar coboară între sept şi capul medial al tricepsului în direcţia feţei dorsale a epicondilului medial. -Arterele colaterale ulnare coboară pe faţa posterioară a septului .

Palpând în profunzime. în cazul unei anastomoze în formă de „M”. pielea cotului se plicaturează transversal.Între aceste trei vene. mai explrimat la femei şi copii. vena mediană a antebraţului se bifurcă în două vase divergente. care se deschid în vena bazilică. Lateral relieful este dat de muşchii extensori superficiali ai antebraţului (muşchii epicondilieni laterali). vena mediobazilică şi vena mediocefalică. cu aspect foarte variat. .REGIUNEA CUBITALĂ ANTERIOARĂ (Regio cubiti anterior) Limite: sus şi jos. se conturează bicepsul brahial şi tendonul său. . poate masca venele superficiale. pe partea laterală a regiunii se îndreaptă spre şanţul bicipital lateral. respectiv dedesubtul plicii cotului. .Subcutisul de grosime variabilă.Piele. Cotul poate fi explorat în poziţia flectată a antebraţului (poziţie clinică) şi cu antebraţul în extensie şi supinaţie (poziţie anatomică şi chirurgicală). de la cefalică la bazilică. Lateral şi medial două linii verticale trase prin epicondilii corespunzători.În semiflexia antebraţului. anastomoza dintre vena cefalică şi vena bazilică se realizează prin intermediul unei vene mediane a cotului. de grupa superficială anterioară a antebraţului (muşchii epicondilieni mediali). de formă triunghiulară şi îndreptat cu vârful în jos. respectiv în cea cefalică. plasatăîn şanţul median al regiunii. formând plica cotului. . Ambele şanţuri converg spre mijlocul cotului.În cazul unui desen venos în formă de „N”. În astfel de cazuri vena mediană a antebraţului 104 .Venele superficiale: vena bazilică. La mijloc. . vena cefalică. lipită de pilozităţi. urcă pe eminenţa muşchilor epicondilieni mediali în direcţia şanţului bicipital medial. numită fosa cubitală (Fossa cubitalis). pentru a se continua cu şanţul median al antebraţului. Planul superficial sau de acoperire este alcătuit din: .Între aceste trei reliefuri musculare se conturează şanţul bicipital lateral şi medial. prin ea se observă desenul venelor superficiale. În profunzime se întinde până la articulaţia cotului. Forma exterioară. pe suprafaţa plană a cotului proemină trei reliefuri musculare. şi vena mediană a antebraţului. cu cotul în semiflexie.Sub tegument apare desenul venelor superficiale ale cotului. câte o linie transversală care trece cu câte două laturi de deget deasupra. . iar medial. deasupra interliniei articulaţiei cotului. cu un traiect oblic în sus şi medial. Aceasta se evidenţiază la nivelul unei linii transversale care uneşte cei doi epicondili şi se află situată la un lat de deget.În extensia antebraţului. în fosa cubitală se poate percepe tendonul bicepsului şi medial de acesta pulsaţiile arterei brahiale. . La locul lor de unire se formează o depresiune. suplă şi mobilă. transparentă. Conţine următoarele formaţiuni superficiale: .

după cum urmează: -Grupa mijlocie. . limfa.Limfaticele superficiale din partea medială a regiunii se îndreaptă spre nodulii limfatici cubitali. În partea ei medială este mai îngroşată datorită expansiunii aponevrotice a bicepsului. . Din partea laterală a cotului. de pe a cărui margine medială se detaşează expansiunea aponevrotică a muşchiului. .Fie de la vena mediană a cotului. aşezaţi superficial. Fascia este continuarea fasciei brahiale cu cea antebrahială. ajunge în grupul apical al limfocentrilor axilari. care se anastomozează cu una din venele profunde.devine un afluent al acesteia. care sub forma unei lame fibroase trece ca o punte peste capătul inferior al şanţului bicipital medial. radial) la pielea de pe partea externă a cotului. porneşte o ramură perforantă. . Între tendon şi tuberozitatea radiusului se interpune o bursă seroasă (Bursa 105 . formată din bicepsul brahial şi muşchiul brahial.Nervul cutanat lateral al antebraţului traversează fascia deasupra epicondilului lateral şi se distribuie părţii laterale a regiunii. prin intermediul staţiei deltoideopectorale. Planul subfascial cuprinde muşchii şi mănunchiurile vasculonervoase de pe faţa anterioară a cotului:  Muşchii sunt aşezaţi în trei grupe. fie de la vena bazilică. La acest nivel se formează tendonul cilindric al bicepsului.Nervul cutanat lateral inferior al braţului (din n. Aderă puternic de epicondili şi este perforată în câteva locuri de venele comunicante ale cotului.Nervii cutanaţi se distribuie în felul următor: .

aceasta din urmă se bifurcă în artera interosoasă anterioară şi posterioară. -Artera radială coboară între muşchiul brahioradial şi pronator teres aşezată pe muşchiul supinator. Este format din nervul radial şi artere: -Nervul radial se situează între brahioradial. coborând dedesubtul marginii mediale a brahioradialului. ca apoi să ajungă în regiunea posterioară a antebraţului. Cu ceva deasupra interliniei articulare se bifurcă într-o ramură superficială senzitivă şi alta profundă motorie. denumite ca şi pe viu. flexorul ulnar al carpului (stratul superficial). între biceps şi humerus. Muşchiul brahial se situează mai profund. sub muşchii epicondilieni mediali şi se aşează pe flexorul profund al degetelor. -Arterele şanţului bicipital lateral sunt: artera colaterală 106 . flexorul radial al carpului. în profunzime. -Nervul median coboară medial de artera brahială. Emite la acest nivel artera recurentă radială care urcă spre şanţul bicipital lateral şi încrucişează tendonul bicepsului.Flexorul profund al degetelor (stratul profund).Flexorul superficial al degetelor (stratul mijlociu). acoperit de aponevroza bicipitală. -Grupa musculară laterală (muşchii epicondilieni laterali) cuprinde 4 muşchi suprapuşi: muşchiul brahioradial. acoperită de flexorul superficial al degetelor. coboară în direcţia posterioară şi ocoleşte în spirală extremitatea superioară a radiusului. Ramura superficială rămâne anterior. flexorul radial lung al carpului. anterior de septul intermuscular. .  Mănunchiul vasculo-nervos lateral al cotului se situează în şanţul bicipital lateral. Trecând lateral de os traversează fasciculele supinatorului.Pronatorul rotund.  Mănunchiul vasculo-nervos medial. Cam la 2 centimetrii deasupra plicii cotului se bifurcă în artera radială şi artera ulnară. flexorul radial scurt al carpului şi muşchiul supinator. şanţul bicipital lateral şi medial. plasat în şanţul bicipital medial este format din bifurcaţia arterei brahiale şi nervul median. apoi muşchiul extensor radial lung al carpului şi muşchiul brahial. în profunzimea şanţului bicipital lateral. La înălţimea cotului emite ramuri musculare pentru flexorii antebraţului. Încrucişează din faţă artera ulnară ca apoi să se plaseze pe linia mediană a antebraţului. trece printre cele două capete de origine ale pronatorului rotund în profunzime. Imediat după origine emite artera recurentă ulnară şi artera interosoasă comună. -Grupa musculară medială (muşchii epicondilieni mediali) formată din 6 muşchi dispuşi în trei straturi suprapuse este reprezentată de: . . -Artera brahială se situează între marginea medială a tendonului bicepsului şi muşchiul pronator rotund. -Artera ulnară coboară oblic şi medial. palmarul lung. mai groasă. Ramura profundă.bicipitoradialis). Cele trei grupe musculare delimitează împreună două interstiţii convergente.

În profunzimea şanţului paraolecranian medial se află nervul ulnar. şanţul supraolecranian. pe când în supinaţie se apropie de aceasta. În profunzime se întinde până la planul osteoarticular al regiunii. formând o arcadă preepicondiliană. între acesta şi epicondilii respectivi. prin intermediul reţelei arteriale a cotului.radială (ramura terminală a brahialei profunde) şi artera recurentă radială (din artera radială). intervenţiile efectuate pe faţa externă a cotului se fac cu antebraţul în pronaţie forţată pentru a îndepărta nervul cât mai mult de câmpul operator. în pronaţie forţată nervul se îndepărtează de interlinia humero-radială. punct de reper important (calea bicipitală internă). . Forma exterioară. prelungirea celor două linii transversale de pe faţa anterioară a cotului. Aceste două vase se anastomozează între ele. asupra căreia vom reveni. Menţionăm că la acest nivel nervul median se află situat intern. care intervine în circulaţia colaterală dintre braţ şi antebraţ. deoarece vena bazilică se situează foarte aproape de mănunchiul vasculo-nervos medial al cotului. . REGIUNEA CUBITALĂ POSTERIOARĂ (Regio cubiti posterior) Limite: sus şi jos. olecranul proemină dorsal sub forma unui relief patrulater. Ramura profundă a nervului radial realizează raporturi intime cu articulaţia cotului. Planul superficial este format din: 107 . Venele superficiale ale cotului sunt preferate pentru puncţii venoase şi canulări.  Referiri de ordin practic. în profunzimea căruia se palpează tendonul tricepsului. mai cu seamă vena cefalică. . Pe aceste considerente. Poziţia nervului diferă în pronaţie şi supinaţie. pentru ca apoi să intre în interstiţiul supinatorului (Canalis supinatorius). vârful olecranului coboară sub linia biepicondiliană formându-se între cele trei proeminenţe osoase un triunghi isoscel. medial de tendonul bicepsului. numite şanţuri paraolecraniene. .Pe laturile olecranului. cu ceva mai aproape de epicondilul medial. medial şi lateral liniile verticale plasate pe epicondilii corespunzători.Deasupra olecranului se vede o depresiune transversală.În flexiune. dacă se imprimă antebraţului mişcări de pronaţie şi supinaţie. se formează două depresiuni longitudinale. Astfel.În extensie. fiind separată de acesta doar prin aponevroza bicipitală. Ligatura arterei la acest nivel este posibilă. Nervul trece pe faţa anterioară a articulaţiei humeroradiale. În această poziţie vârful olecranului se află pe linia biepicondiliană. datorită circulaţiei colaterale existente între arterele braţului şi ale antebraţului. de asemenea se pot vedea şi palpa epicondilii. la cca 2 cm inferior de interlinia articulară. la 1 cm de artera brahială. Artera brahială se descoperă la nivelul plici cotului. iar în profunzimea şanţului omonim lateral se poate palpa capul radial.

triunghiul isoscel 108 .. Planul subfascial conţine muşchii şi vasele regiunii şi nervul ulnar. artera colaterală medie şi artera colaterală radială (din a. artera recurentă ulnară şi artera recurentă interosoasă. conţine o bursă seroasă (Bursa subcutanea olecrani) şi ramuri cutanate provenite din nervii cutanaţi – lateral inferior al braţului. îndărătul articulaţiei cotului realizează un vast sistem anastomotic retroolecranian şi retroepicondilian. posterior al braţului şi antebraţului.Subcutisul subţire. circulaţia colaterală spre antebraţ se restabileşte cu uşurinţă. -Grupa medială alcătuită de muşchii epicondilieni mediali. -Ramuri ascendente sau recurente.Piele.  Referiri practice. . provin din arterele antebraţului şi anume: artera recurentă radială. La acest nivel poate fi acoperit de o bandeletă fibroasă transversală (bandeleta epitrohleoolecraniană) întinsă peste şanţul nervului. groasă şi foarte laxă. -Arterele regiunii.Fascia este aderentă de epicondili. Flexorul ulnar al carpului cu cele două capete de origine şi şanţul nervului ulnar de pe humerus delimitează un orificiu osteomuscular pentru trecerea nervului ulnar.  Muşchii formează trei grupe şi anume: -Grupa mijlocie formată de inserţia tricepsului pe olecran. În fracturile şi luxaţiile cotului. olecran şi faţa posterioară a ulnei. care în extensie prezintă numeroase pliuri transversale. -Datorită acestei reţele anastomotice în cazul ligaturării arterei brahiale la înălţimea cotului. . Aceste trei artere participă la formarea reţelei arteriale în special prin ramurile lor posterioare. -Nervul ulnar se îndepărtează de faţa posterioară a septului intermuscular medial şi coboară în direcţia şanţului paraolecranian medial. sunt în număr de patru. lateral al antebraţului. între olecran şi epicondilul medial. extensorul degetului mic şi extensorul degetelor. brahială). medial al braţului şi antebraţului. Arterele care intră în constituţia acestei reţele sunt: -Ramuri descendente: reprezentate de arterele colaterale. şi anume: artera colaterală ulnară superioară şi cea inferioară (din a. Între aceştia se interpune o bursă subtendinoasă. -Grupa laterală formată de muşchii epicondilieni laterali: anconeul. numit reţeaua arterială a articulaţiei cotului (Rete articulare cubiti). extensorul ulnar al carpului. ce se netezesc în flexiune. Aici trece prin orificiu osteomuscular format de şanţul nervului ulnar şi cele două capete ale flexorului ulnar al carpului. Acest surplus de tegument reprezintă rezerva de piele necesară mişcărilor de flexie. brahială profundă). care comunică frecvent cu cavitatea articulară.

realizându-se printr-o incizie verticală în şanţul paraolecranian medial. în care se pot percepe pulsaţiile arterei radiale. se delimitează un şanţ alungit.descris anterior se modifică..În partea inferioară a regiunii. Fascia antebrahială înveleşte flexorii antebraţului. cu un diametru transversal mai mare în extremitatea sa superioară. o linie transversală situată cu două laturi de deget inferior de plica cotului. subcutis de grosime variabilă cu următoarele formaţiuni: . mobilă şi păroasă în partea laterală a regiunii. . Planul de acoperire este format din piele subţire. Forma exterioară. În partea externă a regiunii se conturează muşchiul brahioradial. Medial fiind aderentă de marginea 109 . care împreună cu membrana interosoasă formează planul osteofibros al regiunilor antebraţului. Privit în supinaţie.Nervii superficiali. între care se plasează un şanţ vertical numit şi şanţul antebrahial median. al palmarului lung şi al flexorului ulnar al carpului. REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ ANTERIOARĂ (Regio antebrachii anterior) Limite: sus. mediali şi laterali. descoperirea lui fiind uşoară. În partea superioară a regiunii se vede relieful muşchilor epicondilieni. inferior o linie transversală aşezată deasupra capului ulnei. în sens latero-medial sunt: tendonul flexorului radial al carpului. lateral şi medial câte o linie care uneşte epicondilul respectiv cu apofiza stiloidă de aceeaşi parte.Venele superficiale: vena cefalică. sub termenul de antebraţ se înţelege segmentul cuprins între cot şi gâtul mâinii. . care. Pe antebraţ se delimitează două regiuni. Nervul ulnar poate fi uşor lezat în fracturile epicondilului medial. în partea inferioară a regiunii. în flexiunea forţată a mâinii. numite regiunea antebrahială anterioară şi regiunea antebrahială posterioară. . REGIUNILE ANTEBRAŢULUI Topografic. ramuri din: nervul cutanat lateral al antebraţului şi nervul cutanat medial al antebraţului. pentru jumătatea corespunzătoare a tegumentului. proemină tendoanele muşchilor superficiali. datorită prezenţei pântecelor musculare. numit şanţul radial sau şanţul pulsului. bazilică şi mediană a antebraţului. Corespunde diafizelor radiusului şi a ulnei. În profunzime regiunea se întinde până la scheletul osteofibros al antebraţului şi septul intermuscular antebrahial lateral. trimite în profunzime septul intemuscular lateral.Prin tegument se observă desenul venelor superficiale care prezintă un traiect foarte variat. antebraţul are o formă turtită în sens anteroposterior. . unite între ele prin numeroase anastomoze.Între tendonul brahioradialului şi al flexorului lung al carpului.

pronator quadratus.  Muşchii constituie patru straturi suprapuse. Coboară apoi vertical până la treimea inferioară a regiunii. M. Planul subfascial conţine mai multe pături musculare în interstiţiul cărora sunt situate mănunchiurile vasculo-nervoase ale regiunii. plasată pe pronatorul pătrat. flexor digitorum profundus. Mănunchiurile vasculo-nervoase situate în interstiţiile intermusculare. plasându-se profund. M. între flexorul superficial şi profund al degetelor. lateral de aceasta. în partea superioară a regiunii are un traiect oblic în jos şi medial (segment oblic). care reprezintă satelitul său. palmaris longus.posterioară a ulnei. format din artera ulnară şi nervul ulnar este aşezat în partea medială a regiunii. după cum urmează: -Stratul I: M. În partea inferioară a regiunii devine 110 . M. Coboară apoi vertical (segment vertical) în interstiţiul dintre muşchiul flexor superficial al degetelor şi flexorul ulnar al carpului pe de o parte şi muşchiul flexor profund al degetelor pe de alta. extensor carpi radialis longus. -Stratul II: M. M. flexor carpi radialis. este aşezat în partea laterală a regiunii. În partea inferioară a regiunii primele trei pături musculare devin tendinoase. pronator teres. întrucât aici se termină tecile sinoviale ale mâinii. flexor carpi ulnaris. -Artera radială. flexor pollicis longus. dedesubtul tendonului brahioradialului. -Ramura superficială a nervului radial. Fascia împreună cu scheletul delimitează o lojă osteofibroasă pentru muşchi şi formaţiunile subfasciale ale regiunii. M. flexor digitorum superficialis. însoţită de două vene radiale în partea superioară a regiunii are un traiect oblic. Dintre interstiţiile antebraţului o deosebită importanţă are interstiţiul dintre al treilea strat muscular şi pronatorul pătrat numit „spaţiul lui PirogovParona”. M. acoperită doar de planul superficial al regiunii. La acest nivel este încrucişată anterior de nervul median. -Artera ulnară.  Mănunchiul vasculo-nervos ulnar. M. coboară împreună cu artera. se aşează în şanţul pulsului. Este acoperit de marginea medială a muşchiului brahioradial. la acest nivel devin mai superficiale şi se ataşează tendoanelor. care trece lateral de ea. supinator. însoţită de două vene satelite. M. În treimea inferioară a antebraţului abandonează regiunea şi trece posterior. Aici. extensor carpi radialis brevis. delimitat de tendoanele brahioradialului şi flexorului radial al carpului. -Stratul IV: M. dedesubtul muşchilor epicondilieni mediali. format de artera radială şi ramura superficială a nervului radial. -Stratul III: M.  Mănunchiul vasculo-nervos radial. astfel încât septul intermuscular medial al antebraţului lipseşte sau este slab dezvoltat. brachioradialis.

dedesubtul flexorului ulnar al carpului. între treimea superioară şi mijlocie a acestuia.  Mănunchiul vasculo-nervos interosos este format din artera interosoasă anterioară şi nervul interosos anterior (ramura profundă a nervului median). Descoperirea arterei şi a nervului ulnar se face la marginea laterală a flexorului ulnar al carpului.Segmentul vertical. ocupă axul median al antebraţului. În partea superioară a antebraţului se ataşează vaselor ulnare. datorită situaţiei profunde pe care o are. format din nervul median şi o ramură arterială subţire (artera mediană) din interosoasă anterioară. La suprafaţă se reliefează proeminenţele 111 . nu se face la acest nivel. pe care coboară vertical. medial de acestea. Descoperirea arterei. În partea inferioară a regiunii devine din ce în ce mai superficial. corespunde unei linii care uneşte epicondilul medial cu osul pisiform. plasându-se în şanţul dintre tndonul flexorului radial al carpului şi tendonul palmarului lung. unde se situează dedesubtul planului de acoperire. însoţindu-le spre gâtul mâinii. . Artera ulnară se proiectează pe tegument astfel: .  Mănunchiul median. Traiectul mănunchiului corespunde interstiţiului dintre muşchiul flexor profund al degetelor şi şi flexorului lung al policelui.  Referiri de ordin practic. REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ POSTERIOARĂ (Regio antebrachii posterior) Limitele corespund cu cele ale regiunii antebrahiale anterioare. Se plasează cel mai profund. între tendoanele flexorului radial al carpului şi al palmarului lung. unde are o poziţie superficială. după ce încrucişează emergenţa arterei ulnare coboară vertical în interstiţiul dintre muşchiul flexor superficial şi flexorul profund al degetelor. -Nervul median. -Nervul ulnar. artera aşezându-se de obicei medial de nerv. Nervul median este accesibil în partea inferioară a regiunii. Artera radială se proiectează pe suprafaţă de-a lungul unei linii care uneşte mijlocul pliciii cotului cu şanţul pulsului.Segmentul oblic corespunde unei linii care uneşte mijlocul plicii cotului cu marginea internă a antebraţului. pe faţa anterioară a membranei interosoase. Descoperirea ei se face de obicei în acest şanţ. Forma exterioară. liniile transversale prelungindu-se posterior. trece din regiunea posterioară a cotului în cea anterioară a antebraţului.superficială fiind aşezată lateral de tendonul flexorului ulnar al carpului. printr-o inflexiune spre înainte.

pentru muşchii extensori. înspre venele bazilică şi cefalică. Planul subfascial. . Delimitează împreună cu septul intermuscular lateral şi cu planul scheletal. aderă la periostul feţei posterioare a ulnei. lateral şi medial. extensor indicis. De asemenea se poate palpa marginea şi faţa posterioară a ulnei. extensor pollicis longus. M. în două straturi.muşchilor superficiali posteriori ai antebraţului. -Tendoanele muşchilor care se îndreaptă spre police au o direcţie oblică în jos şi în afară şi încrucişează tendoanele extensorilor radiali ai carpului. Inervaţia senzitivă a pielii provine din nervii cutanaţi antebrahiali posterior. se dispun în sens lateromedial în felul următor: -Stratul superficial: M. supinator. care se continuă de pe faţa dorsală a mâinii şi se îndreaptă către regiunea anterioară a antebraţului. conţine muşchii şi mănunchiul vasculo-nervos interosos posterior al regiunii:  Muşchii regiunii. M. M. extensor digitorum. situate mai profund. . abductor pollicis longus. 112 .În subcutis se află o reţea venoasă bogată. extensor pollicis brevis. extensor carpi ulnaris. M. loja posterioară a antebraţului. infero-lateral observându-se şi cele ale muşchiului abductor lung şi extensorului scurt al policelui. M. . puternică. M. -Stratul profund: M.Pielea este groasă şi păroasă.Fascia antebrahială. extensor digiti minimi. Planul superficial. care proemină sub piele.

respectiv ulnei. 113 . În profunzime se întinde până la planul articular al regiunii. din ce în ce mai profund. Corespunde articulaţiei radio-carpiene şi părţilor moi din jurul acesteia. coborând pe axul median al regiunii. Coboară până la gâtul mâinii. inferior o linie transversală care trece peste osul pisiform şi tuberculul scafoidului. Se situează în interstiţiul dintre cele două straturi musculare. Prin piele transpare o bogată reţea venoasă. Topografic se divide în două regiuni carpiene. care trec la mână. care în raport cu planul central osteoarticular. Mănunchiul vasculo-nervos interosos posterior este format din artera şi vena omonimă. -Nervul interosos posterior. Formată din numeroase tendoane şi mănunchiuri vasculo-nervoase. De-a lungul traiectului său emite ramuri musculare pentru muşchii profunzi ai regiunii. La acest nivel emite artera interosoasă recurentă. este segmentul îngustat al membrului superior care face legătura între antebraţ şi mână. Forma exterioară. REGIUNILE GÂTULUI MÂINII Gâtul mâinii. partea terminală a ramurii profunde a nervului radial. gâtul mâinii are o deosebită importanţă anatomo-chirurgicală. lateral şi medial două linii verticale plasate pe marginea externă a radiusului. -Artera inteosoasă posterioară pătrunde în regiune deasupra membranei inteosoase. apare în regiune la marginea inferioară a supinatorului. sunt dispuse anterior şi posterior. REGIUNEA CARPIANĂ ANTERIOARĂ (Regio carpi anterior) Limite: superior o linie transversală situată deasupra capului ulnei.

flexor digitorum profundus.Retinaculul flexorilor este o formaţiune fibroasă. .Subcutisul este sărac reprezentat. flexor digitorum superficialis. numit canalul carpian (Canalis carpi).Şanţul ulnar. care dispar în retroflexiunea mâinii.Şanţul radial sau al pulsului. -Stratul III: M.Fascia regiunii este subţire şi reprezintă acea pare a fasciei antebrahiale care se pierde în retinaculul flexorilor. Aceste pliuri sunt repere pentru abordarea planului osteoarticular şi anume: .Pliul superior trece prin capul ulnei. respectiv din ramurile palmare ale nervului median. în profunzimea lui se află nervul median. -Stratul I: M. brachioradialis. după cum urmează: .Pliul inferior situat aproximativ în dreptul interliniei articulaţiei mediocarpiene. astfel încât canalul carpian se divide într-un tunel osteofibros intern mai larg şi altul extern mai îngust. . între tendonul flexorului ulnar al carpului şi al flexorului superficial al degetelor. între tendonul brahioradialului şi tendonul flexorului radial al carpului. superficiale şi profunde. M.Pliul mijlociu este corespunzător interliniei articulaţiei radiocarpiene.Şanţul median. . pronator quadratus . . .Retinaculul trimite în profunzime un sept care se fixează pe faţa palmară a scafoidului şi a trapezului. M. În ceea ce priveşte raportul acestor muşchi amintim: 114 . Are o lărgime de 3-4 cm şi se inseră medial şi lateral pe eminenţele corespunzătoare carpului. . flexor pollicis longus.Între reliefurile tendoanelor flexorilor superficiali se delimitează trei şanţuri longitudinale. Nervii cutanaţi provin din nervul cutanat lateral şi medial al antebraţului. prin care trec de pe antebraţ pe palmă o parte din formaţiunile tendinoase şi vasculonervoase. prezent doar deasupra canalului carpian. .Tegumentul prezintă un număr de trei plici transversale. .  Planul tendinos este format din patru straturi suprapuse. mobilă. palmaris longus. puternică. . M.Pielea este subţire. flexor carpi ulnaris. . alcătuită din fibre transversale. formând pliurile amintite. Transformă şanţul carpian într-un canal osteofibros. din care se desprinde vena mediană a antebraţului. conţine o bogată reţea venoasă. -Stratul II: M. între tendonul flexorului radial al carpului şi al palmarului lung. acestea din urmă având un aspect ligamentos. flexor carpi radialis. -Stratul IV: M. Planul de acoperire. care în mare parte continuă straturile omonime de pe antebraţ. M. strat musculos. în care se aşează mănunchiul vasculo-nervos ulnar.

-Palmarul lung se pierde printre fibrele retinaculului. în tunelul lateral al acestuia. şi nervul median. Datorită importanţei practice mari (secţionări de tendoane) ne vom referi mai pe larg asupra dispoziţiei tendoanelor. -Tendoanele stratului II şi III trec prin tunelul medial mai larg al canalului carpian. Superficial tendoanele destinate mediusului şi inelarului. 115 . mai are şi o poziţie relativ superficială. pentru ca apoi să se continue în aponevroza palmară. -Tendoanele canalului carpian sunt cuprinse în teci sinoviale. care se continuă deasupra ligamentului inelar anterior (retinaculul flexorilor) până în spaţiul lui Pirogov-Parona.-Muşchiul brahioradial şi flexorul ulnar al carpului se inseră pe suprafeţe osoase pe care acest retinacul nu le include. -Tendoanele flexorului superficial al degetelor sunt suprapuse în două straturi. -Tendoanele flexorului profund al degetelor şi tendonul flexorului lung al policelui sunt juxtapuse. -Tendonul flexorului radial al carpului este singurul tendon al primului strat care trece prin canalul carpian. tendoanele indexului şi ale degetului mic. pe lângă faptul că se situează cel mai lateral. tendonul. în ordinea degetelor. dedesubtul acestora. Datorită conformaţiei planului osos. dedesubtul straturilor precedente. Prin canal trec două teci sinoviale: teaca sinovială digito-carpiană laterală dispusă în jurul tendonului flexorului lung al policelui şi teaca sinovială digito-carpiană medială comună situată în jurul tendoanelor flexorilor superficiali şi profunzi ai degetelor. unde se îngrămădesc în total 9 tendoane.

străbate retinaculul flexorilor şi ajunge în palmă. înainte de a trece la palmă. -Mănunchiul vasculo-nervos ulnar trece lateral de osul pisiform şi străbate fasciculele retinaculului flexorilor. iar la nivelul pisiformului se divide într-o ramură superficială care continuă traiectul nervului pe palmă şi alta profundă. care însoţeşte artera palmară profundă. emite şi o ramură musculară pentru muşchii tenarului. -Nervul median coboară în interstiţiul dintre palmarul lung şi tendonul flexorului radial al carpului. pentru formarea arcadelor palmară a carpului şi profundă a palmei. al flexorului superficial şi lateral de restul tendoanelor ale acestui muşchi. emite ramura palmară a carpului. şi anume: -Artera radială situată în şanţul pulsului părăseşte regiunea la nivelul bazei apofizei stiloide şi trece dorsal. formând pe suprafaţa palmară a articulaţiei radio-carpiene reţeaua palmară a carpului. Expusă frecvent la traumatisme. care continuă şanţul radial. înaintea tendonului destinat indexului. motorie. La acest nivel între retinacul şi pisiform se formează un tunel osteofibros. emite ramura palmară a carpului şi o ramură palmară profundă. destinate degetelor. artera radială emite ramura palmară superficială. în regiunea posterioară a carpului. pentru pasajul acestui mănunchi. însoţită de două vene. Deja în canalul carpian se divide într-un număr de trei ramuri terminale. -Artera ulnară. Traversează apoi canalul carpian. numit „spaţiul lui Guyon”.  Referiri practice. ramură care traversează de obicei ligamentul inelar. Înainte de a trece dorsal. Pe faţa anterioară a gâtului mâinii. care se anastomozează cu omoloaga ei de partea opusă. Pediculii vasculari şi nervoşi ai regiunii continuă mănunchiurile corespunzătoare de la regiunea anterioară a antebraţului. -Nervul ulnar este situat medial de arteră. reprezintă o 116 .

Acesta conţine o reţea venoasă (continuarea reţelei dorsale a mâinii). care se fixează pe radius pentru a forma un număr de şase tunele osteofibroase.Tecile sinoviale digito-carpiene. flexor pollicis longus.În partea medială a regiunii se poate palpa capul şi apofiza stilodă a ulnei. De pe suprafaţa profundă a retinaculului. . o depresiune ovalară. flexor digitorum superficialis.M. .Din motivele expuse considerăm necesară sinteza formaţiunilor care trec prin retinaculul flexorilor şi prin canalul carpian. fixate pe marginile masivului carpian. . lateral şi medial liniile verticale descrise la regiunea anterioară a gâtului mâinii. . iar în abducţia forţată a policelui. numită „tabachera anatomică”.M.Expansiunea tendonului palmarului lung. În profunzimea fosei se pot percepe pulsaţiile arterei radiale.Ramura palmară superficială a arterei radiale. medial şi din cel lateral.Tendoanele muşchilor: .Mănunchiul vasculo-nervos ulnar. ramura superficială a nervului radial. Prin subcutis trec spre faţa dorsală a mâinii: lateral. . iar medial. . .M. din care se formează vena cefalică şi vena bazilică. REGIUNEA CARPIANĂ POSTERIOARĂ (Regio carpi posterior) Limite: superior şi inferior liniile transversale (prelungite posterior). pătrund spre schelet septuri fibroase.regiune cheie.Ramura motorie tenariană a nervului median.M.Prin canalul carpian trec: .Nervul median (A nu se confunda cu tendoanele!).Retinaculul flexorilor este străbătut de: . . Noţiunile de anatomie topografică au o importanţă deosebită în primul rând datorită faptului că pe aici trece aparatul tendinos al degetelor precum şi cei doi nervi care asigură sensibilitatea mâinii. scafoidul şi trapezul. Retinaculul extensorilor.Interlinia articulaţiei radiocarpiene se poate percepe prin mişcări de flexie şi extensie ale mâinii. Se observă reliefurile tendoanelor. . situată cu 1 cm mai sus decât cea a radiusului. la baza sa. 117 . . flexor carpi radialis. are forma unei bandelete fibroase. . ramura dorsală a nervului ulnar. flexor digitorum profundus. iar medial de tendonul extensorului lung al policelui. . Forma exterioară. apofiza stiloidă a radiusului. Nervii subcutisului provin din nervul cutanat antebrahial posterior. Aceasta este delimitată lateral de tendoanele lungului abductor şi scurtului extensor al policelui. dependinţă a fasciei antebrahiale. . În profunzime se întinde până la faţa posterioară a planului osteoarticular. Planul superficial. Pielea mobilă este dublată de un subcutis subţire.

extensor digitorum cu 4 tendoane. ce adesea comunică cu cavitatea articulaţiei radiocarpiene. formată din cele două artere carpiene dorsale (provenite din artera radială şi ulnară) este aşezată pe faţa dorsală a articulaţiei radio-carpiene. -Reţeaua carpiană emite arterele metacarpiene dorsale separat pentru fiecare spaţiu interosos. V. Ramura dorsală a carpului se degajează în fundul tabacherei. la limita superioară a regiunii. M.M. II şi IV). care se dezvoltă din tecile sinoviale ale tendoanelor. În raport cu planul central osteoarticular. Traversează fundul tabacherei anatomice. REGIUNILE MÂINII Mâna omului. Din punct de vedere anatomotopografic ea este divizată în „mâna propriu-zisă” formată din palma mâinii (Palma manus) şi dosul mâinii (Dorsum manus). M. dedesubtul tendoanelor destinate policelui.  Planul tendinos. extensor pollicis longus. şi degetele mâinii (Digiti manus). M. -Artera radială părăseşte şanţul pulsului. până la jumătatea metacarpienelor. M. este format de artera radială şi reţeaua dorsală a carpului. VI. câte o teacă. Regiunea este sediul chisturilor sinoviale. IV. Tendoanele primului şi celui de-al treilea tunel. Aceste teci sinoviale încep deasupra retinaculului şi se continuă în jos. respectiv de venele însoţitoare. extensor carpi radialis brevis. extensor carpi radialis longus. La acest nivel tendoanele sunt cuprinse în teci sinoviale. extensor digiti minimi.M. III. căptuşită în profunzime de tendoanele celui de-al doilea tunel. Tunelurile osteofibroase numerotate în sens latero-medial conţin următoarele tendoane: I. Gâtul mâinii poate fi considerat ca „rădăcina mâinii”. regiunea dorsală şi regiunile degetelor (anterioară şi posterioară). -Reţeaua dorsală a carpului. Aceasta din urmă trecedorsal prin membrana interosoasă. mâna este divizată în patru regiuni şi anume: regiunea palmară. apoi străbate primul spaţiu interosos şi ajunge pe palmă. extensor indicis. Aici se termină artera interosoasă posterioară şi cea anterioară. extensor pollicis brevis. după care descinde oblic şi postero-lateral. împreună cu degetele.  Referiri practice. pentru fiecare tunel. în raport cu numărul tendoanelor ea poate fi proprie sau comună (teci sinoviale comune în tunelul I.M.  Planul vascular situat în profunzime. M. reprezintă un teritoriu distinct. extensor carpi ulnaris.M. delimitează împreună tabachera anatomică. ocolind apofiza stiloidă a radiusului. datorită importanţei sale în procesul muncii. II. abductor pollicis longus. 118 .loc de trecere a tendoanelor extensorilor.

. de integritatea lor se va ţine cont cu ocazia inciziilor efectuate pe palmă. Apare ca o consecinţă a mişcărilor de opoziţie ale policelui. două linii verticale.Eminenţe: . .REGIUNEA PALMARĂ (Palma manus) Limite: în jos pliul inferior al regiunii carpiene anterioare.Eminenţele digito-palmare. este bogată în glande sudoripare. Este străbătut de numeroase bride fibroase. în partea medială a palmei. .Pliurile digito-palmare se află la rădăcina degetelor. mai puţin marcată.Pliul palmar superior (Plica palmaris superior) sau „linia vitală”. . unde se reunesc eminenţele tenară şi hipotenară. în jos pliurile digito-palmare. Aderă de planul subiacent. numită „podul palmei” sau „Poculum Diogenis”. se formează o depresiune largă.În centrul palmei. fiind adaptată funcţiei de prehensiune. situate la baza ultimelor patru degete şi separate între ele prin mici depresiuni. pentru a acoperi pierderile de tegument.Pliuri: . cam pe la mijlocul acesteia. cu excepţia eminenţei tenariene. Reprezintă linia de flexiune a ultimelor patru degete. în partea laterală a palmei. situat la rădăcina ultimelor trei degete.Eminenţa hipotenariană.Pliul palmar inferior (Plica palmaris inferior) sau „linia inimii”.Talonul mâinii. până la marginea laterală a mâinii. ele se prelungesc spre spaţiile interdigitale în „comisurile sau plicile interdigitale”. dispus transversal şi uşor concav în jos. descrie o curbă ce îmbrăţişează eminenţa tenarului. Pielea. . dată de relieful muşchilor hipotenarului. marchează linia de flexiune simultană a ultimelor trei degete. pielea prezintă numeroase pliuri. dispuse vertical. . care acţionează ca articulaţii ale tegumentelor. traversează oblic palma. . permiţând mişcările segmentelor mâinii. întinse de la 119 . de-a lungul marginilor metacarpienelor I. groasă şi lipsită de pilozităţi. subcutis. respectiv V. aponevroza şi fasciile superficiale ale palmei. Fiind deci pliuri funcţionale. . Subcutisul are o structură areolară. Planul de acoperire este format din piele.Pliul palmar mijlociu (Plica palmaris media) sau „linia cefalică”. Palma prezintă o serie de proeminenţe şi pliuri: . formată de relieful muşchilor tenarieni. descriind o curbură uşor concavă în sus.Eminenţa tenariană. neexistând surplus. În raport cu mişcările articulaţiilor mâinii. Forma exterioară. având o oarecare mobilitate doar la nivelul eminenţei tenariene şi hipotenariene. ridicătura din partea proximală a palmei. între aceste proeminenţe. Pielea palmei este în cantitate „strict suficientă”. pe laturi.

Artere de calibru mic. formează arcade fibroase.Reţeaua venoasă superficială. prin perforarea aponevrozei. abductor pollicis brevis. Lojile palmare iau naştere între stratul aponevrotico-fascial superficial şi fascia palmară profundă sau interosoasă. cu rol de a fixa pielea de planul subiacent. palmaris brevis în eminenţa hipotenariană. însoţită de o vastă reţea limfatică. în prelungirea tendonului palmarului lung. Septul palmar lateral. fixat pe marginea anterioară a metacarpianului III şi septul palmar medial inserat pe metacarpianul V.  Vase şi nervi: 120 .Nervii cutanaţi: ramura palmară a nervuluimedian inervează tegumentul celor două treimi laterale ale palmei. dispuse pe două rânduri. care delimitează un număr de 4 ferestre.  Loja tenariană. opponens pollicis. ţinute sub presiune. delimitează de partea lor. provenite din arcada palmară superficială. nervul cutanat palmar. situată extern de septul palmar lateral. -Stratul mijlociu: M. împreună cu mănunchiurile vasculo-nervoase proprii ale degetelor. loja tenariană şi hipotenariană. iar împreună o a treia lojă. În dreptul spaţiilor interdigitale. care acoperă faţa palmară a metacarpienelor şi a spaţiilor interosoase. înveleşte tendonul flexorului lung al policelui. . adductor pollicis. . comunică însă de-a lungul tendonului flexorului lung al policelui cu spaţiul Pirogov-Parona al antebraţului. este izolată de celelalte loji palmare. care conferă palmei elasticitatea necesară. Aponevroza palmară de forma unui evantai triunghiular se situează în partea de mijloc a palmei. . Aceste bride compartimentează stratul celulo-adipos în mici pelote. Aceste comunicări sunt denumite „canale lombricale”.derm la aponevroza palmară. De-a lungul muşchilor lombricali se realizează comunicarea între subcutis şi spaţiile conjunctive profunde ale palmei. altul distal. care cu părţile sale de origine formează un tunel musculos pentru trecerea tendonului lung al policelui. Aceste fascii subţiri acoperă muşchii celor două eminenţe şi se continuă cu fascia dorsală a mâinii. M.M. Conţine: . din nervul ulnar. Structura în formă de fagure a subcutisului determină propagarea infecţiilor în profunzime. Prin acestea trec spre rădăcina degetelor muşchii lombricali. -Stratul profund: M. Aponevroza palmară este întregită lateral şi medial de fascia tenariană şi hipotenariană. flexor pollicis brevis. grupaţi în trei straturi: -Stratul superficial: M. fasciculele aponevrozei. destinat pielii hipotenarului şi ramura superficială a nervului radial pentru partea supero-externă a tenarului.  Teaca sinovială digitocarpiană laterală. cea mediopalmară. Conţine:  Muşchii tenarului. iar prin spaţiile interdigitale cu subcutisul dosului mâinii. Ţesutul subcutanat al palmei comunică cu cel de pe faţa anterioară a degetelor. unul proximal.

 Spaţiile medio-palmare. Conţine ţesut conjunctiv lax care se continuă cu cel al spaţiului Pirogov-Parona.  Teaca sinovială digito-carpiană comună cuprinde tendoanele flexorilor superficial şi profund al degetelor. Tendoanele flexorului superficial al degetelor se suprapun tendoanelor flexorilor profunzi. Conţine planul vasculo-nervos subaponevrotic al palmei. traversează eminenţa hipotenariană şi după ce perforează fascia palmară profundă trece în loja interosoasă. aşezată între abductorul scurt şi opozantul policelui. ele rămân practic separate. Tendoanele divizează loja în două spaţii conjunctive şi anume: -Spaţiul pretendinos. Pentru tendonul degetului mic. La tendoanele II-IV. teaca sinovială continuă fără întrerupere pe deget. -Ramura motorie tenariană a nervului median. 121 . Loja conţine:  Tendoanele mediopalmare: acestea după ce au părăsit canalul carpian.  Pediculul vasculo-nervos ulnar profund.  Planul vasculo-nervos pretendinos este reprezentat de arcada palmară superficială şi nervii destinaţi degetelor. -Arcada palmară superficială sau subaponevrotică este formată din artera ulnară şi ramura superficială a arterei radiale. De asemenea comunică prin intermediul canalelor lombricale cu spaţiile conjunctive superficiale ale palmei şi de la rădăcina degetelor. flexor digiti V brevis. opponens digiti V.-Artera palmară superficială străbate abductorul scurt al policelui şi se îndreaptă în loja mediopalmară. . cărora li se asociază muşchii lombricali.Stratul superficial: M. abductor digiti V şi M. format de artera palmară profundă şi ramura profundă motorie a nervului ulnar. începând de la nivelul interliniei metacarpofalangiene. se situează dedesubtul aponevrozei. Conţine:  Muşchii hipotenarului dispuşi în două straturi: . între aponevroza palmară şi tendoane. Comunică larg prin canalul carpian cu interstiţiile conjunctive ale antebraţului. se interpune un fund de sac sinovial. între cele două septuri palmare. -Spaţiul retrotendinos. Între cele două rânduri de tendoane (superficiale şi profunde). rămân încă grupate.  Loja hipotenariană situată intern de septul palmar medial. în partea inferioară a lojei să se îndepărteze între ele. pentru ca apoi aceste teci să beneficieze de teci digitale proprii. aşa că deşi acestea sunt cuprinse într-o singură teacă sinovială. între tendoane şi fascia palmară profundă. teaca se întrerupe la mijlocul palmei. pentru ca apoi.  Loja mediopalmară sau „canalul palmar”.Stratul profund: M. comunică prin mici orificii cu interstiţiile antebraţului şi cu loja mediopalmară.

Nervii se situează dedesubtul arcadei superficiale. are două segmente şi anume: unul oblic care coboară în direcţie laterală şi altul transversal.ambele anastomozate între ele în dreptul spaţiului intermetacarpian II. cam în mijlocul palmei. bifurcându-se în dreptul ferestrelor aponevrozei palmare în artere digitale proprii (artere colaterale). -Nervul median se divide în trei nervi digitali palmari comuni. Emite de asemenea şi o ramură comunicantă (anastomotică) cu nervul median. principala constituentă a arcadei. descrie o curbă convexă în jos. 122 . Artera ulnară. -Ramura superficială a nervului ulnar. -Din convexitatea arcadei iau naştere 4-5 artere digitale palmare comune. -Arcada palmară este însoţită de două arcade venoase care se continuă în venele ulnare şi de reţeaua limfatică subaponevrotică a palmei. La locul de bifurcaţie ele se anastomozează cu arterele metacarpiene palmare. Aceştia vor da naştere la şapte nervi digitali palmari proprii. care corespunde arcadei propriu-zise. situată în partea medială a spaţiului pretendinos. provenite din arcada palmară profundă. cele două ramuri destinate auricularului trec în loja hipotenariană. în intervalele dintre tendoanele muşchiului flexor superficial al degetelor. Dintre aceştia. Aceasta din urmă. se divide în trei nervi digitali palmari proprii. care se îndreaptă spre rădăcina degetelor.

de constituţie osteofibroasă. Loja interosoasă sau loja palmară profundă. Artera radială părăseşte tabachera anatomică. distribuindu-se ultimilor doi muşchi lombricali. -Din convexitatea arcadei iau naştere cele patru artere metacarpiene palmare. pentru a se anatomoza cu arterele digitale comune. Din arterele metacarpiene palmare se desprind trei artere perforante. -Ramura profundă motorie a nervului ulnar însoţeşte arcada palmară profundă.  Planul vasculo-nervos este format din arcada palmară profundă şi ramura profundă a nervului ulnar. între cele două capete de origine ale aductorului scurt al policelui. 123 . -Arcada palmară profundă este aşezată dedesubtul fasciei palmare profunde între aceasta şi extremităţile superioare ale metacarpienelor.  Muşchii interosoşi aşezaţi pe două rânduri (palmari şi dorsali) obturează spaţiile intermetacarpiene. Conţine muşchii interosoşi şi un plan vasculonervos. traversând primul spaţiu interosos. Acestea străbat spaţiile interosoase şi se anastomozează cu arterele metacarpiene dorsale. se formează între fascia palmară profundă şi planul scheletal al palmei. care de-a lungul spaţiilor interosoase coboară spre rădăcina degetelor. Tot în aceată lojă îşi are originea capul transvers al aductorului scurt al policelui. În palmă are un traiect transversal şi se anastomozează în dreptul spaţiului interosos IV cu ramura profundă a arterei ulnare. interosoşilor şi aductorului policelui.

Dimulescu împarte mâna în următoarele patru teritorii funcţionale: .Cu policele în aducţie. Aceasta este o linie transversală aşezată pe faţa palmară a policelui dusă în abducţie extremă. . Lateral şi medial marginile externe ale metacarpianului I. respectiv V. numit „teritoriu interzis sau ţara nimănui” (Noli me tangere) se situează distal de linia lui Kanavell. arcada se proiectează la bisectoarea unghiului format de pliul palmar superior şi mijlociu. Arcada palmară superficială se proiectează aproximativ la nivelul liniei Böckel.Subunitatea inelarului şi a auricularului. corespunzător liniei „Kanavell”. Teaca sinovială a degetului I şi V însoţeşte tendoanele respective fără întrerupere. . . linie care uneşte capătul medial al pliului palmar inferior. în primul spaţiu interosos proemină relieful 124 . ale căror funduri de sac superior încep din palmă. Sub aspect chirurgical. Glisajul tendoanelor degetelor este condiţionat de integritatea acestui teritoriu care trebuie menajat cu ocazia intervenţiilor pe mână.Subunitatea policelui şi a eminenţei tenariene. . Forma exterioară. separate între ele prin şanţuri longitudinale ce corespund spaţiilor intemetacarpiene. cu capătul distal al pliului palmar superior. Dispoziţia tecilor sinoviale. De asemenea se remarcă desenul reţelei venoase a dosului mâinii. Raportat la pliurile palmare. teritoriul cel mai dificil al palmei. cam cu 5-20 mm. până la mijlocul degetelor. Referiri de ordin practic. precum şi cu cele ale antebraţului. Locul arcadei corespunde intersecţiei liniei Böckel cu metacarpianul II. inferior interlinia articulaţiilor metacarpofalangiene. facilitează propagarea infecţiilor superficiale ale degetelor şi a palmei în profunzime. ce se va lua în considerare cu ocazia intervenţiilor chirurgicale. Sub piele proemină metacarpienele şi tendoanele extensorului degetelor. care intervine în sprijinul prehensiunii şi în fixarea obiectului. REGIUNEA DORSALĂ A MÂINII (Dorsum manus) Limite: superior o linie transversală peste osul pisiform. Degetele II-IV au teci sinoviale proprii.Subunitatea indexului şi a mediusului. Segmentele mâinii au o valoare diferită în prehensiune.Subunitatea eminenţei hipotenariene. comunicările existente între spaţiile conjunctive superficiale şi lojile interaponevrotice ale palmei. principalul constituient al prehensiunii. care formează un reazăm pentru celelalte subunităţi. ce se opune policelui în prehensiune. Arcada palmară profundă se proiectează mai proximal decât precedenta.

M. 125 . .Cu degetele flectate. în partea superioară a primului spaţiu interosos.Ramura dorsală a nervului ulnar. . . Planul tendinos este format din tendoanele următorilor muşchi. un „surplus” necesar mişcărilor de flexie ale mâinii.Aceste tendoane sunt cuprinse în teci sinoviale care se termină aproximativ la nivelul extremităţii superioare a metacarpienelor . . Interliniile articulaţiilor metacarpofalangiene se proiectează cu 1 cm inferior de aceste proeminenţe. lipsit de ţesut adipos. desprinse din arcada posterioară a carpului. extensor pollicis longus. Planul de acoperire. Fascia dorsală a mâinii.Artera radială are un traiect foarte scurt pe dosul mâinii. dinspre lateral spre medial: . prin nervii digitali dorsali. în partea superoexternă a regiunii se află locul de inserţie a celor două tendoane ale extensorilor radiali ai carpului. extensor pollicis brevis. superior se continuă cu retinaculul extensorilor. redus. denumită fascie interosoasă dorsală şi din arterele regiunii. apar cinci proeminenţe rotunjite care corespund capetelor metacarpienelor.M. abductor pollicis. .M. Pielea este foarte subţire şi mobilă.M. . lamă fibroasă şi rezistentă.M. extensor digitorum. adăposteşte: . extensor digiti minimi. Prezintă numeroase pliuri transversale. care se uneşte cu tendonul destinat indexului al extensorului degetelor.Arterele metacarpiene dorsale.Ramura superficială a nervului radial. .Dedesubtul tendoanelor destinate policelui. care de-a lungul primului metacarpian coboară spre faţa dorsală a policelui. . cu patru tendoane divergente. Subcutisul. Planul subtendinos este format dintr-o lamă fibrocelulară subţire. Se anastomozează cu ramurile perforante ale arcadei palmare profunde şi vascularizează dosul degetelor. perforează muşchiul interosos dorsal. se continuă în vena cefalică şi bazilică. conectate între ele prin conexiuni intertendinoase. extensor carpi ulnaris.primului muşchi interosos dorsal. iar în jos se pierde în aponevroza dorsală a degetelor. inervează pielea jumătăţii laterale a mâinii şi inervează primele 5 margini de degete prin nervii digitali dorsali ai acestora. Aici emite artera dorsală a policelui.Reţeaua venoasă dorsală a mâinii. care se formează din reţeaua degetelor. coboară acoperite de fascia interosoasă dorsală de-a lungul spaţiilor interosoase.M. . . . . extensor indicis.M. se distribuie pielii jumătăţii mediale a regiunii şi ultimilor 5 margini de degete.

În dreptul articulaţiilor acest canal are o structură mai slabă. iar celelalte două sunt pliuri interfalangiene. comisurile interdigitale se întind până la mijlocul falangelor proximale. denumite comisurile interdigitale. compartimentând stratul celulo-adipos şi punându-l sub tensiune. -În general.Proeminenţa ultimei falange formează pulpa degetului. pe fiecare deget se observă trei proeminenţe. Amintim că pentru primele şapte margini de degete inervaţia provine din nervul median. Distal. . Pielea. se situează pe marginile anterioare ale degetelor. vascularizaţia degetelor este asigurată de ambele arcade palmare. cu un desen papilar caracteristic fiecărui individ (amprenta digitală). groasă. Corespunzător diafizelor falangiene. separate între ele prin pliuri dublate sau chiar triplate. pe flancuri două linii verticale aşezate pe marginile degetelor. cel superior corespunde pliului digitopalmar. 126 . străbătut de septuri conjunctive verticale ce fixează dermul de teaca flexorilor. nervii se dirijează de-a lungul tecilor fibroase ale flexorilor degetelor. . teaca este fortificată de ligamentele transversale sau inelare şi formează două scripete. fiind întărit doar de ligamentele încrucişate. în profunzime până la planul osteoarticular. se formează între planul osteo-articular şi teaca fibroasă a flexorilor degetelor. mai cu seamă la pliuri. pe suprafaţa externă a acestora. Când se îndepărtează degetele.  În subcutis se află pediculul vasculo-nervos palmar al degetelor format din arterele şi nervii digitali palmari proprii: -Arterele digitale palmare proprii.REGIUNEA ANTERIOARĂ A DEGETELOR (Regio digiti anterior) Limite: superior pliurile digito-palmare. Planul de acoperire este format din piele şi subcutis. iar pentru ultimele trei margini din ramura palmară superficială a nervului ulnar. în cantitate strict suficientă şi aderentă la planurile subiacente. pielea de la baza lor formează pliuri. Se anastomozează bogat atât între ele cât şi cu arterele dorsale ale degetelor. Canalul osteofibros al degetelor (canalul digital). înaintea arterelor corespunzătoare. Aceste pliuri sunt aşezate transversal. Subcutisul are o structură areolară. aşezaţi împreună cu arterele inervează pielea de pe faţa anterioară a degetelor şi de pe faţa dorsală a ultimei falange. Forma exterioară: Cele cinci degete se deosebesc ca formă şi mărime.Corespunzător corpurilor falangelor. -Nervii digitali palmari proprii. Datorită anastomozelor dintre arterele digitale comune şi arterele metacarpiene palmare. formând în jurul acestora o veritabilă reţea arterială. Este mai abundent în pulpa degetului şi lipseşte la nivelul pliurilor. ramuri din arterele digitale palmare comune. prezintă aceleaşi caractere ca tegumentul palmei.

aşezat la nivelul primei falange. corespunzător falangei mijlocii. . cu un calibru mai redus. iar pliurile interfalangiene cam cu 5 mm mai proximal de interliniile articulaţiilor interfalangiene corespuzătoare. Pliurile digito-palmare se situează la 15 mm inferior de interliniile articulaţiilor metacarpo-falangiene.dintre care primul mai lung. teaca sinovială a degetului I şi V se continuă pe palmă.Tendoanele flexorilor degetelor – suprapuse în regiunea palmară la nivelul degetelor se comportă în felul următor: tendonul flexorului superficial.Al doilea scripete digital. angajate lateral. Dispoziţia tecilor sinoviale digitale determină modul de propagare a infecţiilor. se pot extinde în profunzime spre spaţiul Pirogov – Parona de pe antebraţ. infecţiile policelui şi ale auricularului. Practic. Canalul digital conţine tendoanele flexorilor şi tecile sinoviale ale acestora: .Canalul digital al policelui conţine doar tendonul muşchiului flexor lung al policelui.  Referiri de ordin practic. tendoanele sunt legate de mesotendoane. Aşadar conţinutul celor două scripete diferă. Cu ocazia intervenţiilor se va ţine cont de plasarea inciziilor pentru a nu se compromite alunecarea tendoanelor în tunelurile lor osteofibroase. Datorită continuităţii tecii sinoviale a degetelor I şi V pe palmă şi în canalul carpian. iar al doilea. secţiunea tendonului flexorului profund. şi anume: . în timp ce tecile sinoviale ale degetelor II-IV se termină la linia lui Kanavel. După cum am mai arătat.Tecile sinoviale digitale. De-a lungul lor. înconjurând tendoanele până la nivelul falangei distale. 127 . de la nivelul celei de a doua. secţiunea de tendon pe degete înseamnă. Prin spaţiul tendinos astfel format va trece tendonul flexorului profund. pentru mişcările degetelor este primordială integritatea tendonului flexorului profund al degetelor. Aparatul tendinos al degetelor reprezintă formaţiunea fundamentală din această regiune. conţine tendonul flexorului profund al degetelor şi cele două langhete tendinoase ale superficialului. dublează canalele osteofibroase. cam la mijlocul primei falange se divide în două langhete fibroase. deşi ele reprezintă linii de flexie ale falangelor. . element principal al mişcărilor de flexiune. . conţine un singur tendon. datorită poziţiei sale centrale şi a divergenţei langhetelor tendonului superficialului. Aceste două degete împreună cu laturile palmei reprezintă „V”-ul periculos al mâinii. atât între ele cât şi de planul subiacent. Pliurile degetelor nu corespund interliniilor articulare.Primul scripete digital. Sub aspect funcţional. în dreptul falangei proximale. cel al flexorului profund al degetelor.

. . muchiile osoase nu corespund interliniilor articulare. Forma exterioară: în extensiunea degetelor se formează o serie de plici cutanate transversale. şi din ramura dorsală a nervului ulnar. dedesubtul căruia se află o fisură (Sinus unguis).În flexiune. Tendonul extensorului indexului şi a auricularului fuzionează cu tendoanele corespunzătoare ale extensorului degetelor. fuzionând cu expansiunile tendinoase ale lombricalilor şi ale interosoşilor. Sunt însoţite de o reţea venoasă. provin din arterele metacarpiene dorsale. De asemenea trimit o serie de expansiuni pentru feţele dorsale ale celor trei falange şi capsulele articulaţiilor interfalangiene.Aproape jumătate din falanga distală este acoperită de unghie (Unguis).La police lungul şi scurtul extensor prin tendoane se inseră pe baza falangelor I şi II.REGIUNEA DORSALĂ A DEGETELOR (Regio digiti posterior) Limite: superior o linie care trece prin articulaţiile metacarpofalangiene. Pielea falangei terminale este inervată de ramurile dorsale ale nervilor digitali palmari proprii. Subcutisul lipsit de grăsime. În realitate pe faţa dorsală a degetelor II-V. Planul tendinos. Cu degetele flectate. Pielea este mobilă. formaţiune ce asigură creşterea şi regenerarea unghiei.Arterele digitale dorsale proprii aflate la marginea postero-laterală a degetelor. capul falangei proximale şi mijlocii proemină sub formă de muchie. conţine pediculul vasculo-nervos dorsal al degetelor format din: . se anastomozează prin numeroase arcade cu arterele digitale palmare proprii. care se situează distal de acestea şi 128 . . numită lunulă (Lunula). cu rol de protecţie şi de sprijinire a pulpei în funcţia sa tactilă. din care rămâne vizibilă doar o mică zonă albă. pentru ultimele 5 margini de degete. pentru primele 5 margini de degete. . plici care reprezintă rezerva de piele pentru mişcările de flexiune ale degetelor. în profunzime se întinde până la planul osteoarticular al degetelor. precum şi prin intermediul unor expansiuni fibroase pe întreaga faţă dorsală a degetului. grupate în dreptul articulaţiilor degetului. Unghia aderă la dermul subiacent fiind implantată la nivelul rădăcinii şi a marginilor sale în matricea unghiei (Matrix unguis). Planul de acoperire. datorită transparenţei reţelei vasculare subunghiale şi o rădăcină acoperită de piele. lateral şi medial liniile amintite la regiunea precedentă.  Referiri practice. tendonul extensorului degetelor se lăţeşte începând de la articulaţia metacarpofalangiană pentru a forma o lamă aponevrotică. Pielea trece peste marginile unghiei formând pliul supraunghial (Vallum unguis).Pe faţa posterioară a degetelor tendoanele emit expansiuni laterale. Unghia este formată dintr-un corp (Corpus unguis) colorat în roz. care se fixează în jurul articulaţiilor metacarpofalangiene. .Nervii digitali dorsali proprii. din ramura superficială a nervului radial.

129 . la 4 mm interlinia articulaţiei interfalangiene proximală şi la 2 mm cea a articulaţiei interfalangiene distale.anume la 8 mm interlinia metacarpofalangiană.

de legătură. numerotate în sens medio-lateral de la I la V. deoarece se utilizează şi pentru denumirea osului femural. Gamba (Crus). Membrul inferior este alcătuit din următoarele părţi: Şoldul (Coxa) care înglobează centura pelvină şi părţile moi de pe faţa externă a articulaţiei coxofemurale şi osul coxal. cu cele cinci degete. segmentul de legătură dintre coapsă şi gambă. Posterior: creasta iliacă şi şanţul interfesier. Coapsa (Femur) termenul de femur este termen ambiguu. primul denumit – degetul mare sau haluce (Hallux). posedând totodată grupe musculare bine dezvoltate.MEMBRUL INFERIOR Membrele inferioare sau pelvine sunt fixate de părţile infero-laterale ale trunchiului. motiv pentru care dispun de un schelet solid. centura pelviană intrând în constituţia scheletului bazinului. dintre gambă şi picior. Genunchiul (Genus). Medial: şanţul genitofemural (Sulcus femoroperinealis) care separă coapsa de perineu. 130 . Sunt adaptate sprijinului şi locomoţiei bipede. Glezna sau gâtul piciorului. legat prin articulaţii puternice. segmentul îngustat. Piciorul (Pes). Faţă de trunchi se limitează: Anterior: plica inghinală interpusă între abdomen şi coapsă.

OASELE CENTURII PELVIENE (Ossa cingulum pelvicum) COXALUL (Os coxae) Este un os pereche.Ilionul (Os ilium).oasele metatarsiene. cu suprafaţă plană şi neregulată.oasele membrului inferior liber constituit din trei segmente: . . ILIONUL (Os ilium) Poziţie: Os lat. situat pe partea superioară a coxalului.oasele centurii pelviene compuse din cele două oase coxale.scheletul piciorului format din: . în număr de 7 oase. . cu direcţia de sus în jos şi posterior între creasta iliacă şi linia gluteală inferioară. priveşte antero-medial şi se întinde între creasta iliacă şi linia arcuată (Linea arcuata) .reper osos. . Părţi: Este alcătuit din trei piese osoase. cu traiect oblic de sus în jos şi medio-lateral. 131 . netedă. . Părţi:  Corpul ilionului (Corpus ossis ilii) este partea îngustă a osului şi participă împreună cu pubisul şi ischionul. .scheletul gambei. cu un traiect vertical. .oasele falangiene în număr de 14 oase. orientată postero-lateral. alcătuite din 5 oase.  Aripa ilionului (Ala ossis ilii) este plată. cu formă de aripă şi prezintă trei feţe şi trei margini:  Faţa internă (Fossa iliaca) escavată.Pubisul (Os pubis).  Faţa externă sau gluteală (Facies glutea).scheletul coapsei: femurul.oasele tarsiene. alcătuit din tibie şi fibulă sau peroneu. -Linia gluteală posterioară (Linea glutea posterior) situată dorsal de cea anterioară. .Ischionul (Os ischii).OASELE MEMBRULUI INFERIOR (Ossa membri inferiori) Scheletul membrului inferior este format din: . la alcătuirea cavităţii cotiloide sau acetabulului (Acetabulum). voluminos. convexă. dispune de: -Linia gluteală anterioară (Linea glutea anterior) care are un traiect arcuat. Poziţie: Participă la formarea pelvisului osos. sudate la vârsta de 14-18 ani: . care delimitează ilionul de pubis şi ischion.

-Marginea posterioară. concavă ventral. numită scobitura inominată este aşezată între spina iliacă antero-superioară şi anteroinferioară. cu suprafaţa articulară accidentată. o creastă osoasă situată între cele două buze. prezintă: -Faţa auriculară (Facies auricularis). concavă şi ascuţită. linie osoasă arcuată. scurtă. cele trei linii osoase se unesc formând câte o spină. în formă de "S" culcat. deasupra rebordului superior al acetabulului.  La extremitatea anterioară şi posterioară a crestei.Buza externă (Labium externum) -Linia intermediară (Linea intermedia). răspunde feţei auriculare de pe osul sacrat. are forma pavilionului urechii. 132 .Buza internă (Labium internum) . accidentată. creasta iliacă (Crista iliaca) are un traiect sinuos. cu două curburi şi prezintă: .  Marginea superioară. -Tuberozitatea ilionului (Tuberositas iliaca). largă.-Linia gluteală inferioară (Linea glutea inferior). antero-superioară şi postero-superioară (spina iliaca anterior superior et spina iliaca posterior superior).  Faţa sacro-pelvină (Facies sacropelvina). orientată dorsomedial între faţa externă şi internă a aripii. -Marginea anterioară. situată supero-posterior faţă de cea auriculară. Serveşte pentru inserţia ligamentelor. se află între spina iliacă postero-superioară şi postero-inferioară. suprafaţă rugoasă.

în număr de două.  Ramurile pubisului (Ramii ossis pubis). recurbată spre anterior. rugoasă se află pe marginea superioară a ramurii. Părţi:  Corpul (Corpus ossis pubis). Părţi:  Corpul (Corpus ossis ischii). ce se află în continuarea crestei pectineale. orientat antero-medial. Este o prelungire a corpului.Ramura superioară (Ramus superior ossis pubis) prismatic.Tuberozitatea ischionului (Tuber ischiadicum). . os neregulat ia parte la alcătuirea acetabulului (cavităţii cotiloide). triunghiulară îndreptată medial şi posterior.  Ramura (Ramus ossis ischii) lamă osoasă turtită. cu o margine anterioară ascuţită şi una posterioară mai rotunjită. PUBELE (Os pubis) Poziţie: Se află pe partea antero-inferioară a coxalului.Marea scobitură ischiadică (Incisura ischiadică major) este o margine rotunjită. Se sudează cu ramura inferioară a pubisului şi prezintă: . situată pe marginea postero-inferioară a ramurii.Şanţul obturator (Sulcus obturatorius) neted. în continuarea liniei arcuate. proeminenţă netedă.ISCHIONUL (Os ischii) Poziţie: Este situată în partea postero-inferioară a coxalului. . situată lateral de linia arcuată. este o proeminenţă rugoasă mică.Eminenţă ilio-pubiană (Eminentia ilio-pubica sau iliopectinea). . . ovalară. formează partea antero-inferioară a acetabulului. . . de formă ovalară rugoasă. care prezintă: .Spina ischiadică (Spina ossis ischii) de formă prismatică. proeminenţă lineară. triunghiular. care împreună cu ramura ischionului. netedă.Mica scobitură ischiadică (Incisura ischiadica inferior) este aşezată între spina ischiadică şi tuberozitatea ischionului. situată între spina ischiadică şi spina iliacă postero-inferioară.Faţa simfizială (Facies symphysialis). pe partea superioară a cotiturii ramurilor pubiene.Tuberculul pubian sau spina pubelui (Tuberculum pubicum). deschis spre gaura obturată. proeminenţă rugoasă largă. cu axul mare vertical. la limita între corpul şi ramura osului. delimitează gaura obturatorie (Foramen obturatum). la joncţiunea dintre pubis şi ilion. delimitează peretele superior al canalului obturator.Creasta pectineală (Crista pubica sau pecten ossis pubis). . se află pe faţa internă a unghiului 133 . este aşezat pe faţa inferioară a ramurii pubiene. .

înconjoară cavitatea articulară şi este întreruptă de incizura acetabulului. suprafaţă netedă. se articulează cu capul femurului. se articulează cu capul femural şi prezintă: . Circumferinţa internă a găurii este întreruptă dedesubtul ramurii superioare a pubelui de către un şanţ orientat uşor oblic. Are forma sferică. închis de membrana obturatorie (Membrana obturans). este un orificiu larg delimitat de ramurile pubelui şi ischionului. situată în partea periferică a fosei acetabulare. numit şanţul obturator (Sulcus obturatorius).  Gaura obturată (Foramen obturatum).Faţa articulară semilunară (Facies lunata). adâncă şi situată inferior. ischion. este întinsă între unghiul pubian şi ramura ischionului.Fosa acetabulară (Fossa acetabuli) este o depresiune rugoasă aşezată în profunzimea acetabulului. este largă.Ramura inferioară (Ramus inferior ossis pubis). . Acesta este transformat de membrana amintită în canal 134 .pubian. cu care este sudat. . pubis) se formează această cavitate.  Acetabulul (Acetabulum) sau cavitatea cotiloidiană este largă.Circumferinţa acetabulară sau sprânceana acetabulară proeminenţă osoasă ascuţită. înainte şi medial. .Incizura sau scobitura acetabulară (Incisura acetabuli). orientată antero-lateral în jos. . circulară. la naştere prin sudarea feţelor laterale ale corpurilor celor trei oase (ilion.

Între axul colului şi corp. rugoasă. proeminenţă conică. iar posterior de creasta intertrohanterică (Crista intertrochanterica). cu o direcţie oblică de sus în jos şi lateral.  Extremitatea sau epifiza superioară (proximală) formată din cap. Părţi: Prezintă două extremităţi şi un corp. rugozitatea proximală laterală.  Trohanterul mare (Trochanter major) este o rugozitate proeminentă. există un unghi de înclinaţie sau flexie de 125-130°. netedă. orientată spre baza trohanterului mare. situat lateral. patrulateră. cu traiect oblic. netedă cu margini şterse.  Colul (Collum femoris). OASELE MEMBRULUI INFERIOR LIBER (Ossa membri inferioris liberi) SCHELETUL COAPSEI FEMURUL (Os femoris. între cele două trohantere.  Trohanterul mic (Trochanter minor). situată la limita dintre col şi corp. colul este orientat înainte. orientat posteromedial. cilindric în partea proximală. Cele două trohantere sunt unite anterior de o creastă osoasă lineară. formând un unghi deschis antero-medial de aproximativ 12°.obturator (Canalis obturatorius). fovea capului femural (Fovea capitis femoris). dacă este 135 . mai turtit distal. linia intertrohanterică (Linea intertrochanterica).  Corpul (Corpus femoris). Femur) Poziţie: Formează scheletul axial al coapsei şi este cel mai lung os al corpului. întinsă anterior între trohanterul mare şi mic. medial în jos. col şi două trohantere. rugoasă (Fossa trochanterica). aşezat între capul şi corpul osului este turtit antero-posterior.  Capul femural (Caput femoris) este o suprafaţă ce reprezintă 2/3 dintr-o sferă.  Faţa posterioară concavă prezintă: -Linia aspră (Linea aspera) proeminenţă rugoasă cu două feţe: internă (Labium mediale) şi externă (Labium laterale). articulară cu o mică depresiune rugoasă. -Tuberozitatea gluteală (Tuberositas glutae). prezintă o uşoară curbură spre anterior cu:  Faţa anterioară convexă. Faţă de planul corpului şi al extremităţii inferioare a osului. cu o faţă medială mai escavată. care diverg spre extremitatea proximală şi distală osului. având aceeaşi orientare. numit unghi de declinaţie sau anteversie.

mai pronunţat se mai numeşte şi al treilea trohanter (Trochanter tertius).  Extremitatea inferioară.este voluminoasă. -Feţele mediale (Facies medialis) sunt rugoase. -Faţa poplitea (Facies poplitea). pe faţa anterioară a extremităţii care se articulează cu patela. prelungirea infero-medială a extremităţii este mai lungă şi mai îngustă decât cea laterală (Condylus lateralis). -Feţele articulare (Facies articularis). de formă triunghiulară netedă. fosa intercondilară (Fossa 136 . -Creasta pectineală (Linea pectinea). cu baza în jos. se delimitează între ele printr-o depresiune profundă. linie osoasă proximală în continuarea buzei mediale. condilul medial şi lateral (Condylus medialis et lateralis) prezentând faţă articulară. Prezintă două povârnişuri (cel lateral mai proeminent şi mai larg). sau epifiza distală . lată cu diametrul transversal mai mare. delimitată de buzele liniei aspre bifurcate inferior. -Condilul medial (Condylus medialis). Se termină distal cu două proeminenţe asimetrice. intercondilară şi externă. divergente spre posterior. sunt curbate antero-posterior şi prin convergenţa şi unirea lor se formează faţa patelară (Facies patellaris). este orientată spre trohanterul mic.

cu două extremităţi şi un corp. iar cea laterală largă transversal. rugoase. delimitând un spaţiu interosos.condilul medial şi lateral (Condylus medialis et lateralis).Două margini (Margo patellae). cel lateral având suprafaţa mai mare. sunt două suprafeţe netede care răspund condililor femurali. turtit antero-posterior. . tuberculul adductorului (Tuberculum adductorium) pentru inserţia unui fascicul tendinos al muşchiului adductor mare. priveşte spre posterior. pe partea superioară prezintă câte o proeminenţă. SCHELETUL GAMBEI Reprezentat de două oase.. epicondilul medial şi lateral (Epicondylus medialis et lateralis). Aceasta din urmă este împărţită de o creastă verticală în două povârnişuri netede. cu direcţie verticală. TIBIA (Tibia) Poziţie: Partea medială a gambei. de formă triunghiulară prezintă: . . Părţi: Os lung. -Feţe laterale.  Extremitatea sau epifiza superioară. Se termină în doi tuberculi intercondilari (Tuberculum intercondylare mediale et laterale) despărţiţi de o mică excavaţie. alungită în sens transversal prezintă doi condili . mai adâncă. Părţi: Os scurt. PATELA sau ROTULA (Patella) Poziţie: Partea anterioară a genunchiului.intercondylaris) delimitată spre faţa poplitee cu linea intercondilară (Linea intercondylaris). înaintea feţei patelare a femurului. .  Faţa articulară superioară (Facies articularis superior) sau platoul tibial. se articulează cu faţa patelară a tibiei.  Aria intercondilară anterioară şi posterioară (Area intercondylaris anterior et posterior) sunt două suprafeţe 137 . rugoasă. Suprafaţa medială are forma ovală.Baza (Basis patellae). rugoasă şi faţa articulară (Facies articularis) netedă. faţa anterioară (Facies anterior) convexă. voluminoasă. Pe epicondilul medial se găseşte un mic tubercul rugos. priveşte în sus.  Eminenţa intercondilară (Eminentia intercondylaris ) este o proeminenţă situată între cele două suprafeţe articulare superioare.Două feţe (Facies patellae). în tendonul muşchiului cvadriceps femural.Vârful (Apex patellae) priveşte în jos. o margine laterală şi una medială cu traiect oblic în jos. unite prin extremităţile lor.

are trei feţe şi trei margini:  Faţa medială (Facies medialis).  Marginea medială (Margo medialis) mai pronunţată pe partea distală. delimitând incizura fibulară. iar distal pe maleola medială. în partea superioară a corpului tibiei. participă la delimitarea spaţiului interosos al gambei. neregulate pentru inserţia ligamentelor articulare ale articulaţiei genunchiului.  Faţeta articulară fibulară (Facies articularis fibularis) situată pe faţa externă a condilului lateral. se îngustează spre distal. Se bifurcă pe extremitatea inferioară a osului.  Marginea anterioară (Margo anterior). plană.  Corpul (Corpus tibiae) este prismatic – triunghiular.  Faţa posterioară (Facies posterior).  Tuberozitatea tibiei (Tuberositas tibiae) se află pe partea anterioară a extremităţii. netedă. Proximal se termină sub tuberozitatea tibiei (Tuberositas tibiae).  Linia muşchiului solear (Linea musculi solei).triunghiulare. ascuţită. situată distal şi cu orientare antero-laterală.  Faţa laterală (Facies lateralis) netedă. linie oblică. largă. palpabilă subcutanat. rugoase. situată între faţa medială şi laterală a corpului în formă de "S" italic alungit. 138 .  Marginea interosoasă (Margo interosseus) sau laterală. proximal. orientată infero-medial.

cu faţa articulară maleolară (Facies articularis malleoli) orientată lateral.Capul fibulei (Caput fibulae). . prezintă: . Extremitatea sau epifiza inferioară. ovalară (Facies articularis capitis fibulae).interosoasă (Margo interosseus). pe faţa medială prezintă o suprafaţă netedă.Faţa laterală (Facies lateralis) .  Faţa articulară inferioară (Facies articularis inferior). delimitează lateral spaţiul interosos al gambei. .Faţa medială (Facies medialis) prezintă o creastă longitudinală oblică (Crista medialis) . mai pronunţată în partea mijlocie a diafizei.anterioară (Margo anterior) . . cuboidală are:  Maleola medială (Malleolus medialis) prelungirea medială a osului în formă de apofiză turtită în sens transversal.  Corpul (Corpus fibulae). de formă neregulată. se articulează cu fibula.Faţa articulară maleolară (Facies articularis malleoli) situat pe partea anterioară a feţei mediale.Maleola laterală (Malleolus lateralis).  Scobitura fibulară (Incisura fibularis) situat pe faţa laterală a extremităţii. se confundă cu faţa medială a diafizei. pentru articulaţia cu tibia.Fosa maleolei laterale (Fossa malleoli lateralis) scobitură adâncă aşezată înapoia feţei maleolare.Faţa posterioară (Facies posterior) distal. pentru articulaţia cu talusul.Margini: . .  Extremitatea sau epifiza inferioară prezintă: . inferior se termină cu un vârf. subţire cu trei feţe şi trei margini: . prezintă un corp şi două extremităţi:  Extremitatea sau epifiza superioară.Vârful (Apex capitis fibulae) prelungire ascuţită în partea superioară a capului. cu direcţie verticală. mai lungă şi mai voluminoasă ca cea medială. pe faţa posterioară prezintă un şanţ vertical (Sulcus malleolaris).Sanţ longitudinal pe faţa posterioară. proeminenţă rugoasă turtită în sens transversal. 139 .posterioară (Margo posterior) . rugos. lateral se continuă cu faţa articulară a maleolei mediale. conic. concavă în sens antero-posterior. netedă. FIBULA sau PERONEUL (Fibula) Poziţie: Partea laterală a gambei. . Părţi: Os lung. orientată medial spre tibie. pentru trecerea tendoanelor muşchilor fibulari.

calcaneu şi navicular. uneşte capul cu corpul. ovalară (Facies articularis navicularis). . 140 . dispuse în două rânduri: . prezintă:  Capul (Caput tali) . Părţi: Formă cuboidală. înclinat în jos şi medial.  Corpul (Corpus tali). col şi corp. formează cea mai mare parte a osului. formează tarsul (Tarsus). în număr de şapte oase. distingându-i-se următoarele elemente:  Trohleea talusului (Trochlea tali) în formă de scripete.  Gâtul (Collum tali).SCHELETUL PICIORULUI OASELE TARSIENE (Ossa tarsi) Oasele tarsiene. cu două oase suprapuse: talusul şi calcaneul. are faţa articulară (naviculară) convexă. format din cap. format din cinci oase juxtapuse: navicularul. cuboidul şi trei oase cuneiforme.Rândul posterior proximal. TALUSUL sau ASTRAGALUL (Talus) Poziţie: Interpus între oasele gambei.Rândul anterior (distal).proeminenţă alungită transversal şi anterior.

-Faţa articulară calcaneară posterioară (Facies articularis calcanea posterior) largă. aşezată pe corp. se articulează cu scobitura gambieră formată de suprafaţa articulară inferioară a tibiei. netedă. -Faţa articulară calcaneară mijlocie (Facies articularis calcanea media) situată între col şi corp. convexă antero-posterior. cu rol în susţinerea maleolei laterale. de formă triunghiulară.  Faţa laterală. triunghiulară (Facies malleolaris lateralis) pentru articulaţia cu maleola laterală. medială şi laterală a talusului. concavă în sens transversal. cu traiect oblic. -Sanţul talusului (Sulcus tali) interpus între faţa articulară calcaneară posterioară şi mijlocie. faţa maleolară medială (Facies malleolaris medialis) pentru articulaţia cu maleola medială a tibiei.  Faţa posterioară prezintă o apofiză orientată spre posterior. 141 .reprezentat de trei suprafeţe articulare: superioară. prezintă trei suprafeţe uşor escavate.  Faţa medială (neregulată).  Faţa superioară are o suprafaţă articulară (Facies articularis superior) largă. superior are o suprafaţă articulară. de forma unei virgule.  Faţa inferioară.  Apofiza laterală a talusului (Processus lateralis tali) este sub faţa articulară descrisă. netede pentru articulaţia cu calcaneul: -Faţa articulară calcaneară anterioară (Facies articularis calcanea anterior) pe faţa inferioară a capului. prezintă o suprafaţă articulară netedă. se articulează cu faţa inferioară a tibiei. antero-lateral. a maleolei mediale şi laterale.

-Sanţul calcanear (Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi) situat între sustentaculum tali şi tuberozitatea calcaneară. -Sanţul calcaneului (Sulcus calcanei) oblic întins între suprafeţele talare mijlocie şi posterioară. -Faţa articulară talară posterioară (Facies articularis talaris posterior). Faţa superioară este netedă şi corespunde feţei articulare talare mijlocii. prezintă trei suprafeţe articulare. neregulată. CALCANEUL (Calcaneum) Poziţie: Dedesubtul talusului Părţi: Formă cuboidală. prezintă: -Proeminenţă puternică (Sustentaculum tali) cu rol de sprijin al talusului.procesul posterior al talusului (Processus posterior tali) străbătut de un şanţ (Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi) limitat medial şi lateral de doi tuberculi (Tuberculum mediale et laterale). concavă. 142 . alungită antero-posterior.  Faţa medială. -Faţa articulară talară mijlocie (Facies articularis talaris media).  Faţa anterioară. ce corespund suprafeţelor calcaneare de pe faţa inferioară a talusului: -Faţa articulară talară anterioară (Facies articularis talaris anterior). cu şase suprafeţe. Prin suprapunere cu şanţul talusului se transformă în sinusul tarsian (Sinus tarsi).  Faţa superioară. netedă se articulează cu cuboidul (Facies articularis cuboidea).

rugoasă. Faţa laterală.Faţa posterioară. prezintă şase feţe: .Faţa inferioară (plantară) rugoasă.Faţa laterală are o faţetă articulară. are trei suprafeţe netede. 143 . rugoasă. prezintă tuberculul navicularului (Tuberculum ossi navicularis) orientat inferior. proeminentă. Părţi: Turtit antero-posterior.Faţa superioară sau dorsală este uşor convexă. care răspunde osului cuboid. accidentată.Faţa anterioară. despărţite de două creste osoase oblice. are două formaţiuni: -Trohlea fibulară (Trochlea fibularis) proeminenţă rotunjită -Şanţul muşchilor fibulari (Sulcus tendinis musculi fibularis longi) aşezat sub trochlea fibulară. osul cuboid şi cele trei cuneiforme. între capul talusului.  Faţa posterioară.Faţa medială. . prelungirea tuberozităţii calcaneare (Processus medialis et lateralis tuberis calcanei). voluminoasă. . . prezintă prelungirea inferioară a tuberozităţii calcaneare. se articulează cu cele trei oase cuneiforme. NAVICULARUL (Os naviculare) Poziţie: Pe partea medială a piciorului. rugoasă. denumită tuberozitate calcaneară (Tuber calcanei) serveşte pentru inserţia tendonului achilian. .  Faţa inferioară. concavă se articulează cu capul talusului. . Prezintă două proeminenţe: medială şi laterală.

. . CUNEIFORMUL MEDIAL (Os cuneiforme mediale) Poziţie: Situat pe partea medială a piciorului. despărţite de o creastă osoasă verticală. rugoasă. îngustă. .Faţa anterioară prezintă două suprafeţe articulare netede. . netedă pentru calcaneu. neregulată cu şase feţe. serveşte pentru articularea cu metatarsienele IV şi V. netedă. articulară pentru cuneiformul III. între calcaneu.Faţa superioară . rugoasă.Faţa laterală. are o suprafaţă rotundă.CUBOIDUL (Os cuboideum) Poziţie: Pe partea laterală a piciorului. .Faţa inferioară prezintă tuberozitatea cuboidului (Tuberositas ossis cuboidei) o proeminenţă transversală. situată transversal înaintea tuberculului. prezintă şase feţe: 144 . . concavă. între metatarsul I şi navicular. rugoasă şi şanţul tendonului muşchiului fibular lung (Sulcus tendinis musculi fibularis longi) escavaţie adâncă. Părţi: De formă cuboidală. cuneiformul trei şi metatarsul IV şi V.Faţa posterioară.Faţa medială.

-Faţa posterioară. mai lată. prezintă o faţă articulară în formă de echer. rugoasă. vine în contact cu cuneiformul intermediar. rugoasă. netedă. -Faţa inferioară. -Faţa posterioară. largă. ascuţită. -Faţa laterală. cu o faţetă articulară concavă pentru osul navicular. se articulează cu metatarsianul II. concavă.-Faţa anterioară. -Faţa superioară. pentru articulaţia cu osul navicular. CUNEIFORMUL INTERMEDIAR (Os cuneiforme intermedium) Poziţie: Situat între cuneiformul medial şi lateral. -Faţa medială. rugoasă. convexă serveşte pentru articularea cu metatarsianul I. 145 . -Faţa superioară. netedă. rugoasă. Prezintă cinci feţe: Faţa anterioară. concavă. cu baza spre faţa dorsală a piciorului şi cu vârful în jos. netedă.

vine în contact cu al treilea cuneiform. triunghiular. răspunde navicularului. în număr de cinci formează metatarsul (Metatarsus). cu faţa articulară în formă de pişcot. rugoasă. medială şi laterală delimitează spaţiile interosoase. navicular. cu baza în sus şi vârful în jos. Părţi:  Bază (Basis) sau extremiatea proximală. prezintă o faţă articulară în formă de echer pentru primul cuneiform. -Faţa laterală. netedă articulară pentru osul cuboid.-Faţa medială. -Faţa posterioară. uşor arcuat.  Capul (Caput) sau extremitatea distală. cu concavitatea plantară. Caractere particulare: 146 . CUNEIFORMUL LATERAL (Os cuneiforme laterale) Poziţie: Situat între metatarsianul III. mai lată. rugoasă.  Corpul (Corpus) este prismatic. prezintă trei suprafeţe articulare (cu excepţia metatarsianului proximal I). -Faţa superioară mai lată. OASELE METATARSIENE (Ossa metatarsalia) Oasele metatarsiene. netedă. Sunt situate între rândul distal al oaselor tarsiene şi falange. Prezintă cinci feţe: -Faţa anterioară. netedă se articulează cu metatarsianul III. -Faţa laterală. -Faţa medială. cuneiformul intermediar şi cuboid. se articulează cu oasele tarsiene şi cu oasele metatarsiene învecinate (medial şi lateral). are o suprafaţă rotundă. turtită transversal şi se articulează cu baza falangei proximale. cu suprafaţă articulară în formă de pişcot se articulează cu cuneiformul intermediar. prezintă trei suprafeţe: dorsală.

. baza sa proximală se articulează cu cele trei cuneiforme. . . OASELE SESAMOIDE (Ossa sesamoidea) Sunt formaţiuni rotunde mici. şi V. medial cu metatarsianul IV. . -Falanga proximală (Phalanx proximalis).  Corpul (Corpus phalangis) este turtit transversal. -Falanga mijlocie (Phalanx media). uşor încurbat spre plantă. Prezintă o tuberozitate (Tuberositas ossis metatarsalis I. . -Falanga distală (Phalanx distalis).  Capul (Caput phalangis) de forma unui ceas de nisip. iar pe flancuri cu baza metatarsului I şi III. pe faţa plantară a halucelui. la nivelul articulaţiei metacarpo-falangiene. reprezentată numai din bază şi cap. şi IV. iar pe flancuri este câte o faţetă articulară destinată metatarsului III. Baza osului prezintă proximal o faţă articulară concavă.Metatarsianul III.. Poziţie: Formează scheletul degetelor.baza sa proximală prezintă două faţete articulare pentru cuboidul şi cuneiformul lateral. scurt... mai lungă.) . turtită transversal. prezintă o tuberozitate (Tuberositas ossis metatarsalis V). iar lateral pentru metatarsianul II. . prezintă o faţă articulară escavată pentru capul metatarsului.Metatarsianul V.Metatarsianul IV. cu tuberozitatea unghială mai lată (Tuberositas phalangis distalis). iar pe flancuri câte o faţă articulară pentru baza metatarsianului II. OASELE DEGETELOR (Ossa digitorum pedis) Sunt formate în total din 14 falange. pentru cuneiformul medial. scurtă. numerotate din medial spre lateral cu I la V.baza se articulează proximal cu cuboidul. în număr de două. Părţi:  Baza (Basis phalangis).Metatarsianul II. câte 3 pentru fiecare deget (cu excepţia halucelui care are numai două).baza proximală are o suprafaţă articulară pentru cuneiformul lateral.Metatarsul I. 147 . inconstant în articulaţiile sesamoide ale degetelor II şi V.scurt voluminos.cel mai lung.

Articulaţiile membrului inferior liber. scurtă. se inseră pe marginea suprafeţelor articulare.ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR (Juncturae membri inferioris) Articulaţiile membrului inferior sunt reprezentate de: . -Ligamentele sacroiliace posterioare (Ligamenta sacroiliaca dorsalia) întinse între rugozităţile sacrului şi ilionului.Lama fibrocartilaginoasă intraarticulară acoperă cartilajul hialin. între tuberozitatea iliacă şi cea sacrală. . având originea pe spina iliacă postero 148 .  Membrana sinovială. scurte. neregulate.  Componente cartilaginoase: . orizontale. alcătuit din fibre transversale şi oblice. aşezate superficial şi fascicule lungi. rugoase. ARTICULAŢIA SACROILIACĂ (Articulatio sacroiliaca)  Componente osoase: .  Mijloace de unire:  Capsula articulară este strânsă. care contribuie la solidarizarea articulaţiei şi stabilitatea pelvisului. situate profund.Sunt reprezentate de feţele auriculare ale coxalului şi sacrului. -Ligamentul sacrotuberal (Ligamentum sacrotuberale) are formă triunghiulară.Articulaţia sacro-iliacă. deasupra suprafeţei auriculare. -Ligamentul iliolombar (Ligamentum iliolumbale) este un ligament puternic. tapetează faţa internă a capsulei fibroase. fină. delimitând un spaţiu îngust.  Ligamente: -Ligamentele sacroiliace ventrale (Ligamenta sacroiliaca ventralia) formate din fascicule fibroconjunctive fine. . dispuse sub ligamentele sacroiliace dorsale. -Ligamentele sacroiliace interosoase (Ligamenta sacroiliaca interossea) sunt ligamente puternice. oblice sau verticale.Articulaţiile centurii pelviene sau a bazinului. întinse între apofizele costiforme ale vertebrelor lombare 4 şi 5 şi creasta iliacă. sunt alcătuite din fibre scurte. . întinse pe faţa anterioară sacropelvină a articulaţiei.Articulaţia interpubiană sau simfiza pubiană.Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaje hialine. subţire. intraarticular. ARTICULAŢIILE CENTURII PELVIENE (Juncturae cinguli membri inferioris) Articulaţiile centurii pelviene se împart în: .

respectiv spina ischiadică. având un traiect arcuat. fibrocartilaj triunghiular. se reduce.  Biomecanica articulară: 149 .  Componente osoase: .Ligamentul pubian inferior sau arcuat (Ligamentum arcuatum pubis) se întinde între ramurile pubiene inferioare.Nutaţia: baza sacrului se înclină înainte şi în jos. . între cele două oase pubiene. . umple spaţiul cuneiform interosos liber.Ligamentul pubian superior (Ligamentum pubicum superius) este o lamă fibroasă întinsă transversal între cei doi tuberculi pubieni şi crestele pubiene.Cartilajul fibros subţire.Sunt reprezentate de cele două suprafeţe simfiziale. astfel la naştere permite modificarea diametrelor bazinului.  Componente cartilaginoase: . . dar se măreşte în sens antero-posterior. de-a lungul unui ax transversal. pe linia mediană. Este întins între marginea laterală a sacrului şi a coccisului. -Ligamentul sacrotuberal şi sacrospinos transformă scobitura ischiadică mare şi mică în orificiul ischiadic mare (Foramen ischiadicum majus) şi în orificiul ischiadic mic (Foramen ischiadicum minus).Contranutaţia: baza sacrului se deplasează înapoi. marginea laterală a sacrului şi a coccisului cu fibre convergente oblice. pe faţa superioară a simfizei. acoperă cele două suprafeţe articulare. completând astfel peretele lateral al pelvisului. iar vârful în sens invers. Aceste mişcări sunt: . ovalare ale oaselor pubiene. -Ligamentul sacrospinal (Ligamentum sacrospinale) are formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos.  Ligamente: .  Biomecanica articulară: . paralel cu deplasarea inversă a vârfului coccisului.Este o articulaţie de tranziţie între diartroză şi din artroză. SIMFIZA PUBIANĂ (Symphysis pubica) Este situată anterior. ce se inseră pe marginea internă a tuberozităţii ischiadice. astfel diametrul anteroposterio al strâmtorii superioare a micului bazin. diametrul strâmtorii inferioare. cu mişcări reduse ale sacrului. In unele cazuri prezintă şi o cavitate intracartilaginoasă. Rotunjeşte unghiul subpubian formând astfel arcada pubiană (Arcus pubis) care este un reper obsterical important în măsurarea diametrului sagital al bazinului mic. care trece prin ligamentele sacroiliace dorsale.inferioară. situat între cele două suprafeţe articulare.Discul interpubian (Discus interpubiens).

. trecând peste scobitura acetabulară. prin distanţarea celor două suprafeţe articulare.Labrul sau cadrul acetabular (Labrum acetabulare) este un fibrocartilaj inelar. .Cartilajul care acoperă capul femural este întrerupt la nivelul fosetei capului femural şi se termină în apropierea gâtului femural.Cele două suprafeţe osoase sunt acoperite de un cartilaj hialin gros astfel: . aproximativ 2/3 dintr-acesta.  Componente cartilaginoase: . are formă de potcoavă şi lipseşte dedesubt la nivelul fosei şi incizurii acetabulare.Capul sferic al osului femural.Acetabulul este completat de ligamentul transvers al acetabulului (Ligamentum transversum acetabuli) format din fascicule fibroase cu direcţie transversală. triunghiulară. puternică. astfel. situat în jurul circumferinţei cavităţii acetabulare prin adâncirea cavităţii cotiloide.  Componente osoase: . . 150 .Cartilajul care acoperă suprafaţa semilunară a acetabulului. . cu rol important în statică şi locomoţie. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER (Juncturae membri inferioris liberi) ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ SAU A ŞOLDULUI (Articulatio coxae) Este o articulaţie complexă. susţine întreaga greutate a corpului.Este o simfiză care în timpul sarcinii şi naşterii. se inseră pe sprânceana acetabulară. .Suprafaţa semilunară a acetabulului. capul femural este aproape în întregime cuprins în acetabul. Pe secţiune are formă prismatică. modifică diametrele bazinului mic.

ca o bandă fibro-conjunctivă triunghiulară. se inseră pe linia intertrohanteriană. Este situat intraarticular ca o bendeletă fibroasă.Mişcări de flexiune şi extensiune .  Ligamente: -Ligamentul iliofemural (Ligamentum iliofemorale) puternic. mai semnificative pe faţa anterioară aarticulaţiei. Conţine vase nutritive pentru capul femural. reprezentat de fibre longitudinale. au formă de inel. medial de creasta intertrohanteriană. cu inserţie pe foseta capului femural. este întins între eminenţa iliopubiană. Posterior se inseră pe colul femural cu 1 cm. prin trei axe principale: . anterior după ce înglobează în întregime colul femural. Intraarticular înconjoară ligamentul rotund al capului femural. creasta pectineală şi baza trohanterului mic. mai groase posterior. este situat extracapsular. -Ligamentul ischiofemural (Ligamentum ischiofemorale) este aşezat pe faţa posteroinferioară a articulaţiei. Fibrele circulare grupate în jurul colului femural. formând zona orbiculară (Zona orbicularis). precum şi pe marginea externă a labrului acetabular. astfel treimea laterală a feţei posterioare a colului. -Ligamentul pubofemural (Ligamentum pubofemorale) aşezat pe faţa anterioară a articulaţiei. până la linia intertrohanteriană.Circumducţie 151 . situat pe faţa anterioară a articulaţiei. -Acoperă faţa internă a capsulei fibroase. Se întinde de la spina iliacă antero-inferioară şi marginea superioară acetabulară. sub formă de fascicole.Mişcări de rotaţie . aplanată cu o origine mai largă între ligamentul transvers şi marginile incizurii acetabulare. are aspectul unui manşon strâns şi foarte rezistent. -Ligamentul rotund al capului femural (Ligamentum capitis femoris). -Stratul profund. Se inseră pe periferia cartilajului articular şi pe porţiunea intraarticulară a colului femural.  Biomecanica articulară:  Este o enartroză cotilică (Articulatio cotylica) asigurând mişcări în toate direcţiile. format din fascicule conjunctive aşezate pe două planuri: -Stratul superficial. format din fibre circulare. întins între ischion (postero-inferior de acetabul) şi la baza trohanterului mare şi fosa trohanteriană.Mişcări de abducţie şi aducţie . -Capsula articulară are originea pe marginea externă a acetabulului. Mijloace de unire:  Capsula articulară.

care trece prin centrul capului femural. efectuat cu coapsele în flexiune. are o mărime de 120°. Amplitudinea mişcării depinde de poziţia genunchiului. -Aducţia sau apropierea coapsei. reprezentată de cei doi condili femurali. cel medial fiind mai proeminent şi mai lung faţă de cel lateral. îndepărtate între ele în total 80°. -Abducţia: dacă se execută cu coapsele extinse. Se poate mări cu cca. ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI (Articulatio genus)  Componentele osoase:  Extremitatea distală a femurului. divizată de asemenea de o creastă verticală. amplitudinea mişcării atinge 40.  Extremitatea proximală a tibiei. prin prezenţa celor două suprafeţe articulare excavate ale platoului tibial.  Mişcările de rotaţie externă şi internă. -Faţa articulară posterioară a patelei este ovalară. flexiunea este mare (130°). iar diafiza femurală descrie un con cu baza orientată distal.  Mişcările de abducţie şi aducţie. rotaţia externă este de 15°. se realizează în jurul unui ax vertical. în genunchi extins flexiunea coapsei este mai limitată (90°). pubofemural şi de partea anterioară a capsulei. care trece de-a lungul colului femural. uneşte anterior condilii femurali şi este divizată de un şanţ vertical. Mişcarea este limitată de întinderea ligamentului iliofemural. orientaţi oblic. prin care capul femural se învârteşte în acetabul. Amplitudinea mişcării poate fi mărită prin flectarea coapsei (încrucişarea coapselor). situaţi medial şi 152 . între foseta capului şi trohanterul mare. care leagă centrul capului femural cu centrul condilului medial. Cu coapsele în extensiune. -Feţele articulare ale celor doi condili femurali sunt curbate şi divergente în direcţie dorsală şi separate prin fosa intercondilară. -Extensia: reprezintă deplasarea inversă a coapei. datorită relaxării ligamentelor articulare. se execută în jurul unui ax transversal. într-o parte medială mai mică şi într-o parte laterală mai mare. -Flexia: reprezintă apropierea coapsei de peretele anterior al abdomenului. până la coapsa opusă. abducţia atinge 70°. iar cea internă de 35°.  Circumducţia: reprezintă succesiunea mişcărilor descrisă mai sus. se desfăşoară în jurul unui ax sagital. mişcare în general este limitată de întinderea capsulei articulare. Mişcările de flexie şi extensie. în genunchi flectat. într-o arie medială mai mică şi o arie laterală mai mare. 15-20° prin extensie forţată. -Faţa articulară patelară.

de formă inelară incompletă. în timpul mişcărilor genunchiului. prezintă: -Faţa superioară concavă. plată priveşte spre faţa articulară a tibiei. iar pe suprafeţele articulare superioare a tibiei.  Componente cartilaginoase:  Cartilajul articular hialin (Cartilago articularis) este reprezentat pe faţa articulară a condililor femurali şi pe faţa articulară posterioară a patelei. mai groasă.  Meniscurile intraarticulare (Meniscus lateralis et medialis) sunt două formaţiuni fibrocartilaginoase. având grosimea de 2-3 mm. cu inserţia pe emineţa intercondiliană. asigurând concordanţa între suprafeţele condililor femurali şi feţele articulare superioare ale tibiei. -Faţa inferioară. -Meniscurile anterior sunt unite prin ligamentul transvers (Ligamentum transversum genus). aderă pe capsula articulară.lateral de eminenţa intercondiliană. are grosimea de 6-7 mm în partea centrală şi mai subţire în partea periferică. -Pe secţiune verticală are formă triunghiulară cu baza spre exterior şi vârful orientat spre centrul suprafeţei articulare superioare a tibiei. aproape complet (aspect de "O") întrerupt la nivelul emineţei 153 . Meniscurile dispun de mobilitate redusă alunecând pe platoul tibial. situate intraarticular şi fixate pe periferia suprafeţelor articulare superioare ale tibiei. -Fiecare menisc are un corn anterior şi posterior. -Baza sau faţa externă a discului. -Meniscul lateral (Meniscus lateralis) are forma unui inel. vine în contact cu condilul femural.

-Ligamentul colateral tibial (Ligamentum collaterale tibiale). aplanată. anterior se află deasupra feţei articulare patelare cu 10-15 mm. Nu aderă pe capsula fibroasă. -Inserţia patelară se află la marginea suprafeţei articulare. se inseră pe epicondilul lateral al femurului inferior pe faţa antero-laterală a capului fibulei. Cornul anterior se inseră pe marginea anteioară a platoului tibial. -Retinaculul medial şi lateral al patelei (Retinaculum patellae mediale et laterale). este tendonul fibros de inserţie al muşchiului quadriceps femural. de formă triunghiulară cu baza în sus şi cuprinde patela care astfel devine un os sesamoid.  Mijloace de unire:  Capsula articulară fibroasă. -Capsula articulară se fixează pe faţa externă a meniscurilor. -Ligamentul colateral fibular (Ligamentum collaterale fibulare) subţire. este o formaţiune fibroasă. Se inseră pe partea inferioară a tuberozităţii tibiei. 154 . -Inserţia tibială. mai bine individualizată pe partea superioară. numite şi "aripioarele rotulei". sunt întinse între condilii tibiali şi marginea laterală a rotulei. -Meniscul medial (Meniscus medialis). respectiv marginile suprafeţelor articulare. au aspectul de lame fibroase. are forma unui manşon care uneşte cele trei oase: femurul. o lăţime de 2-3 cm.  Ligamente: -Ligamentul patelar (Ligamentum patellae) sau ligamentul rotulian.. situat pe faţa anterioară a articulaţiei. Este întreruptă de faţa articulară posterioară a patelei. tibia şi patela. -Articulaţia tibio-fibulară este extracapsulară.. expansiuni ale quadricepsului femural. de la tendonul muşchiului până la condilul lateral al femurului. are formă de semilună cu o întrerupere mai largă (aspectul literei "C"). iar posterior are o invaginare intercondilară. rotund superior. pătrunde până la ligamentele încrucişate. iar inferior se confundă cu capsula fibroasă a genunchiului.intercondilare. Capsula este mai slabă şi mai subţire pe faţa anterioară şi mai puternică pe faţa posterioară. iar cornul posterior pe aria intercondilară posterioară. urmăreşte configuraţia condililor tibiali. -Ligamentul popliteu oblic (Ligamentum popliteum obliqum) sau expansiunea recurentă a muşchiului semimembranos: are un traiect oblic de jos în sus şi lateral. după care trece medial şi lateral sub epicondili. -Inserţia femurală. de fibre transversale şi oblice. Are o lungime de 5-6 cm. Este întins între epicondilul medial al femurului şi condilul medial al tibiei. -Este formată din fibre longitudinale puternice.

bandă fibroasă arcuată. Sunt două ligamente puternice. Se întinde între condilul lateral şi faţa medială a capsulei fibroase. dar extrasinovial. oblic în sus. -Ligamentul încrucişat anterior (Ligamentum cruciatum anterius) pleacă de pe aria intercondilară anterioară. situate profund în fosa intercondilară. Sunt întinse între ariile intercondiliene ale tibie şi condilii femurali. intraarticular.  Corpul adipos: 155 . asigurând contactul dintre suprafeţele articulare. -Ligamentele încrucişate (Ligamenta cruciata genus). înapoi şi lateral la suprafaţa intercondiliană a condilului lateral. Ruptura ligamentelor încrucişate provoacă alunecarea platoului tibial sub presiunea condililor femurali (mişcări în sertar al genunchiului). pe faţa posterioară a capsulei articulare. aşezată transversal cu concavitatea în sus. înainte şi medial. Reprezintă cel mai important ligament de unire al articulaţiei genunchiului. întins între aria intercondiliană posterioară şi faţa intercondiliană a condilului medial al femurului. fiind ataşate ligamentelor încrucişate. -Ligamentele meniscofemurale anterioare şi posterioare (Ligamenta meniscofemorale anterius et posterius) sunt întinse între cornul posterior al meniscului lateral şi scobitura intercondiliană a femurului. -Ligamentul încrucişat posterior (Ligamentum cruciatum posterius) are o direcţie oblică în sus.-Ligamentul popliteu arcuat (Ligamentum popliteum arcuatum).

situat deasupra bazei patelei. Comunică cu bursa seroasă suprapatelară (Bursa suprapatelaris). -Corpul adipos posterior (Corpus adiposum posterius) este aşezat dorsal de ligamentele încrucişate şi umple golurile fosei intercondiliene. numit tensorul sinovialei. -Posterior. (M. sinoviala acoperă faţa posterioară a corpului adipos infrapatelar şi îl delimitează astfel de cavitatea sinovială. împreună cu eminenţa intercondiliană a tibiei. este reprezentat de prelungirea posterioară a sinovialei. Pe acest fund de sac se fixează fascicole musculare dependente ale quadricepsului femural. -Fundul de sac sau recesul posterior. iar cordonul adipos ridică sinoviala formând plica sinovială infrapatelară (Plica synovialis infrapatelaris). -Anterior. Are o structură complexă cu următoarele particularităţi: -Sinoviala este întreruptă la nivelul bordurii externe a meniscurilor articulare. ele aşadar aflându-se intraarticular. se inseră pe marginea cartilajelor articulare de pe femur. Astfel cele două ligamente au o poziţie extrasinovială. Pe laturile ligamentelor încrucişate sinoviala se reflectă anterior spre cavitatea articulară formând două plici verticale. între sinovială şi capsula articulară (deci extrasinovial). Are o prelungire adipoasă (Ligamentul adipos) care traversează articulaţia şi se inseră în scobitura intercondiliană a femurului.-Corpurile adipoase ale genunchiului au rolul de a umple golurile dintre elementele articulare şi au următoarea dispoziţie: -Corpul adipos infrapatelar (Corpus adiposum infrapatellare) se află în partea anterioară a articulaţiei. împărţind cavitatea în două etaje: -etajul suprameniscal. sinoviala trece înaintea ligamentelor încrucişate şi a corpului adipos posterior. între muşchiul quadriceps femural şi femur. corespunde articulaţiei femuro-meniscale -etajul inframeniscal. aşezat între ligamentul patelar şi condilii femurali. unde capsula fibroasă se îndepărtează de marginea cartilajului articular.  Sinoviala: -Căptuşeşte faţa internă a capsulei fibroase. -Fundul de sac de sub muşchiul popliteu (Recessus subpopliteus). articularis genus). care comunică cu bursele periarticulare. 156 . patelă şi tibie.superioară a sinovialei. -Prelungirile sinovialei sunt: -Fundul de sac sau recesul suprapatelar. este o prelungire antero . ce corespunde articulaţiei meniscotibiale.

-Rotula se deplasează în sus şi se situează desupra condililor femurali. -Flexia reprezintă mişcarea de apropiere a gambei spre faţa posterioară a coapsei. -Sub muşchiul semimembranos (Bursa musculi semimembranosi). Axele articulare: cu toate că este o articulaţie complexă. -Extensia reprezintă mişcare opusă flexiunii. fiind situat înaintea condililor femurali. Extensiunea are următoarele proprietăţi: -Mişcarea se desfăşoară în articulaţia femuromeniscală cu momente alunecare identice. întinderea ligamentelor încrucişate. -Mişcarea de flexie este limitată de: întâlnirea feţei posterioare a gambei cu faţa posterioară a coapsei. secundare şi se desfăşoară 157 . -Extensiunea maximă este de 170-180°. are numai un singur ax transversal. care trece prin condilii femurali. întinderea ligamentelor încrucişate indiferent de tipul mişcării. -Mişcările de rotaţie sunt pasive. simultan cu alunecarea anterioară. descrise în mişcarea deflexiune. adică reducerea axului longitudinal al gambei în prelungirea axului longitudinal al coapsei. ce pleacă de pe laturile patelei. impusă de inegalităţile existente între cei doi condili şi de forma suprafeţelor articulare ale condililor femurali. de rotaţie internă şi externă. -În general fiecare comunică cu cavitatea sinovială.-Sub muşchiul geamăn medial (Bursa subtendinea musculi gastrocnemii medialis). fără o dispoziţie constantă. converg în jos şi se termină antero-inferior în plica sinovială infrapatelară.  Mişcările principale efectuate de-a lungul axului transversal sunt: -Mişcările de flexie şi extensie ale gambei. se deplasează anterior în extensie şi posterior în flexie. -Mişcarea este limitată de: ligamentele posterioare ale genunchiului.  Biomecanica articulară:  Tipul articulaţie: este o trohleartroză. asigurând astfel contactul permanent dintre suprafeţele articulare. asigurând astfel o puternică stabilitate a genunchiului în suportarea greutăţii corpului. -Rotula efectuează o mişcare de alunecare în jos. parcurgând o distanţă de 5-7 cm. -Plicile alare (Plicae alares) sunt două cute simetrice curbe. însoţită de mişcări secundare. pasive. ce se produce în compartimentul femuromeniscal al articulaţiei cu următoarele faze principale: -Condilii femurali execută o mişcare de învârtire sau rulaj posterior. -Mărimea flexiei faţă de axul coapsei şi gambei este de 5070°.

Mişcarea are următoarele semnificaţie: -Este cauzată de prezenţa inegalităţilor dintre cei doi condili femurali şi a întinderii ligamentelor încrucişate. adaptează scoaba tibioperonieră la mişcările trohleei talusului. tibiofibularis)  Suprafeţele articulare acoperite cu cartilaj hialin sunt: faţa articulară fibulară a condilului lateral al tibiei şi faţa articulară de pe capul peroneului. 158 . ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ PROXIMALĂ (Art.  Capsula articulară se inseră pe marginea suprafeţelor articulare şi nu comunică cu cea a genunchiului. Reprezintă răsucirea gambei pe coapsă de-a lungul unui ax longitudinal care trece prin mijlocul eminenţei intercondilare a tibiei. -Mişcare se desfăşoară în compartimentul menisco-tibial al articulaţiei. fără deplasarea meniscurilor împreună cu platoul tibial. Deci sunt mişcări pasive. -Rotaţia internă apare la sfârşitul mişcării de flexie. SINDESMOZA TIBIOFIBULARĂ (Syndesmosis tibiofibularis)  Suprafeţele venite în contact sunt: scobitura fibulară de pe extremitatea inferioară a tibiei şi partea superioară a maleolei fibulei.  Ligamentele de forma unor fibre oblice întinse anterior şi posterior înter cele două oase sunt numite ligamente tibiofibulare (Lig. capitis fibulae). permite îndepărtarea şi apropierea maleolei externe faţă de tibie.  Mişcări: fiind de tipul articulaţiilor plane permite mişcări de alunecare limitate ale capului fibular.la sfârşitul mişcărilor de flexie şi extensiune. Este fortificată de fasciculele întinse ănter capul fibulei şi condilul lateral (Lig. tibiofibulare anterius şi posterius). intersectându-se pe crestele interosoase ale celor două oase. legătura se face prin membrana interosoasă crurală (Membrana interossea cruris) care obturează spaţiul interosos de la acest nivel. JONCŢIUNILE TIBIOFIBULARE Extremităţile oaselor gambei sunt unite între ele sus printr-o articulaţie. jos printr-o sindesmoză.  Mişcări: sinartroza. având mărimea de 5-10° iar rotaţia externă la terminarea mişcării de extensie cu o deplasare de 10°. fiind " mişcări terminale". Între cele două diafize.

ligamentul talofibular posterior (Lig.  Suprafaţa astragaliană formată din cele trei feţe articulare de pe trohlea talusului (faţa articulară superioară.  Ligamentul colateral lateral.  Suprafeţele articulare acoperite cu cartilaj hialin sunt:  Suprafaţa articulară tibioperonieră unită prin sindesmoza tibiofibulară ce formează o scoabă alungită transversal cu trei feţe şi anume: faţa articulară inferioară a tibiei şi feţele articulare maleolare.talofibulare anterius) de pe faţa externă a colului astragalului.talofibulare posterius) de la tuberculul lateral al apofizei 159 .  Capsula se inseră în jurul marginilor suprafeţelor articulare. Trohlea penetrează solid în scoaba gambei care este formată sus şi medial de tibie. maleolară medială şi laterală). de formă triunghiulară. completată lateral de peroneu. Anterior şi posterior este laxă şi subţire pe laturi întinsă şi rezistentă. se realizează înter cele două oase ale gambei şi talus. singurul os tarsian prin care piciorul se articulează cu gamba. talocruralis)  Numită şi articulaţia gleznei.ARTICULAŢIA TALOCRURALĂ (Art.  Ligamente:  Ligamentul colateral medial sau deltoid (Lig. fasciculul tibionavicular (Pars tibionavicularis) pe faţa medială a navicularului şi fasciculul tibiocalcanean (Pars tibiocalcanean) pe Sustentaculum tali. deltoideum) puternic. este format din trei fascicule care converg de pe talus şi calcaneu spre maleola internă şi anume: ligamentul talofibular anterior (Lig. ăleacă de pe vârful maleolei mediale şi se inseră pe oasele tarsiene cu următoarele trei fascicule: fasciculul tibiotalar (Pars tibiotalaris) pe faţa medială a talusului.mediale. lig. Sinoviala trimite uneori un diverticul spre sindesmoza tibiofibulară transformând-o în articulaţie.

 Mijloace de unire: capsula articulară este întărită de următoarele ligamente:  Ligamentul talocalcanean medial (Lig.  Mişcări: de tipul traoheartrozelor. ARTICULAŢIA TALO-CALCANEO-CRURALĂ (Art.intertarseae) Cele şapte oase ale tarsului realizează articulaţii pe de o parte înter oasele primului rând. abducţie şi adducţie ale piciorului.posterioare a talusului şi ligamentul calcaneofibular (Lig.calcaneofibulare) de pe faţa laterală a calcaneului. Intervine şi în mişcările de supinaţie pronaţie. completează mişcările de flexie plantară şi dorsală ale piciorului.  Flexia dorsală constă în apropierea dosului piciorului de gambă. Mărimea flexiei este de 30-40 şi este limitată de fasciculele anterioare ale ligamentelor colaterale şi de atingerea marginii dorsale a scoabei de către apofiza posterioară a talusului. Scoaba tibiofibulară datorită sindesmozei de la acest nivel se adaptează întrun anumit grad mişcărilor care sunt dirijate de cele două maleole mai ales de cea laterală aşezată mai jos.  Ligamentul talocalcanean interosos (Lig. ARTICULAŢIILE INTERTARSIENE (Artt. Călcâiul este tras în sus iar degetele îndreptate în jos.talocalcaneum mediale) înter tuberculul medial al talusului şi Sustentaculum tali.  Flexia plantară este mişcarea în care piciorul se îndepărtează de gambă. care străbate cele două vârfuri maleolare precum şi trohleea talusului. ARTICULAŢIA SUBTALARĂ (Art.  Ligamentul talocalcanean lateral (Lig. efectuate în articulaţia talocrurală. mişcarea fiind limitată de fasciculele posterioare ale ligamentelor colaterale şi de atingerea marginii anterioare a scoabei de colul astragalului. prin alunecarea înainte şi înapoi a feţelor articulare. execută mişcări de flexie şi extensie în jurul unui ax transversal.subtalaris)  Numită şi articulaţia talocalcaneară posterioară se formează înter feţele articulare posterioare ale talusului şi calcaneului.  Mişcări: articulaţie plană.talocalcaneum interosseum) situat în sinusul tarsian cel mai important pentru asigurarea conexiunii dintre cele două oase. pe de altă parte între oasele celui de al doilea rând şi între cele două rânduri de tarsiene.talocalcaneum laterale) între suprafeţele laterale ale celor două oase.talo-calcaneo-navicularis)  Suprafeţele articulare ale acestui complex articular sunt: 160 . Are o amplitutdine de 30-40.

Partea posterioară a ligamentului are o structură cartilaginoasă (Fibrocartilajul calcanonavicular plantar) cu rol deosebit în susţinerea bolţii plantare. inserată pe marginile suprafeţelor articulare. Capsula articulară comună pentru piesele articulate.  Mişcări: articulaţie atipică.calcaneonaviculare plantare) puternic. se situează pe suprafeţele dorsolaterale ale celor două oase. ARTICULAŢIA CALCANEO-CUBOIDIANĂ (Art.  Faţa posterioară concavă a navicularului.talonaviculare) înter gâtul talusului şi suprafaţa dorsală a navicularului.calcaneonaviculare) parte a ligamentului bifurcat se întinde înter suprafeţele dorsolaterale ale celor două oase.calcaneocuboidea) Formată între suprafaţa anterioară a calcaneului şi cea posterioară a cuboidului. între articulaţia plană şi sferică.  Mijloacele de unire. Contribuie la menţinerea bolţii plantare.  Mişcări: articulaţie plană permite mişcări mici de alunecare ale cuboidului faţă de calcaneu.plantare longum) situat mai superficial decât precedentul se întinde de pe faţa plantară a calcaneului la cea a cuboidului.  Ligamentul calcaneonavicular (Lig. uneşte cele două rânduri de oase tarsiene între ele. necesare în mişcările de inversiune şi eversiune ale piciorului. dispune de următoarele ligamente:  Ligamentul calcaneocuboidian (Lig.tarsi transversa)  Numită şi articulaţia mediotarsiană a lui Chopart. prevăzută cu o capsulă articulară slab dezvoltată.calcaneocuboideum) parte a ligamentului bifurcat. Feţele articulare mijlocii şi anterioare ale talusului şi calcaneului.  Ligamentul calcaneocuboidian plantar (Lig. întins între Sustentaculum tali şi faţa plantară a navicularului. ARTICULAŢIA TRANSVERSALĂ A TARSULUI (Art. este formată de fapt din partea talonaviculară a articulaţiei 161 . permite mişcări de alunecare şi rotaţie ale calcaneului şi navicularului faţă de talus.  Faţa articulară naviculară de pe capul talusului. pe faţa plantară a articulaţiei. este fortificată de următoarele ligamente:  Ligamnetul calcaneonavicular plantar (Lig. Această articulaţie din punct de vedere anatomic. suportă capul talusului şi contribuie la recepţionarea lui în cavitatea navicularului.  Ligamentul plantar lung (Lig.calcaneocuboideum plantare) întins între cele două oase.  Ligamentul talonavicular (Lig.

tarsi interossea) dispuse între suprafeţele nearticulate venite în contact.  Articulaţiile intercuneene între cele trei cuneiforme. numit tarsul anterior prin intermediul următoarelor articulaţii:  Articulaţia cuneonaviculară (Art. uneşte oasele tarsului anterior cu cele cinci metatarsiene şi anume: -Metatarsianul I cu cuneiformul medial.  Ligamente interosoase (Ligg.  Articulaţia cuboidonaviculară între navicular şi cuboid. 162 . Se desprinde printr-un singur fascicul de pe partea supero-externă a calcaneului apoi se divide în două fascicule divergente.  Interlinia articulaţiei mediotarsiene numită linia Chopart este dispusă transversal sub forma unei litere “S” orizontalizat.  Mişcări: fiind articulaţii plane permit mişcări de alunecare între oasele tarsului anterior. se grupează în:  Ligamente dorsale (Ligg. cavităţile articulare sunt compartimentate şi comunică între ele. sunt acoperite de ligamentul plantar lung. mişcări necesare adaptării plantei la sol.  Ligamente plantare (Ligg. Porţiunea talonaviculară a liniei este convexă înainte iar cea calcaneocuboidiană concavă înainte.  Articulaţia cuboidocuneeană între cuboid şi cel de al treilea cuneiform.  Ligamentul principal al complexului este:  Ligamentul bifurcat (Lig.talocalcaneo-naviculare şi articulaţia calcaneo-cuboidiană.tarsometatarseae) Numite şi articulaţia lui Lisfranc.  Capsulele articulare sunt comune.tarsi dorsalia) situate pe faţa dorsală a articulaţiilor.tarsi plantaria) aşezate pe faţa plantară a articulaţiilor.calcaneonaviculare) îndreptat spre navicular. orientate înainte: cel medial (Lig. ARTICULAŢIILE TARSULUI ANTERIOR  Piesele osoase ale celui de-al doilea rând tarsian sunt unite într-un bloc unitar.  Ligamentele acestor articulaţii scurte. ARTICULAŢIILE TARSO-METATARSIENE (Artt. cu ocazia mişcărilor de inversiune şi eversiune ale piciorului.  Mişcări: sub aspect funcţional se comportă ca o articulaţie trohoidă cu mişcări de rotaţie. iar cel lateral (Lig.cuneonavicularis) între suprafaţa convexă a anvicularului şi cele trei oase cuneiforme.calcaneocuboideum) spre faţa dorsală a cuboidului. ale navicularului şi cuboidului.bifurcatum) aşezat în partea dorsolaterală a piciorului.

plantar (Ligg. plantaria. Mişcări: articulaţii elipsoide. interossea) de tipul articulaţiilor plane.intermetatarsales) Metatarsienele vecine sunt articulate între ele prin suprafeţele adiacente de la baza lor.metatarsophalangeales) Se realizează între capetele metatarsienelor şi primele falange. linia se frânge şi se plasează mai proximal. începe pe marginea medială a piciorului îndărătul tuberozităţii primului metatarsian şi se termină proximal. se aşează dorsal (Ligg. Dispun de capsule articulare şi de următoarele ligamente: - Ligamentele colaterale (Ligg. permit mişcări de flexie dorsală (50-70) şi mişcări de abducţie-aducţie.  Mişcări: de tipul unor articulaţii plane.collateralia) plasate pe laturile articulaţiilor. ARTICULAŢIILE METARSOFALANGIENE (Artt. numită linia lui Lisfranc.-Metatarsianul II pătrunde în scoaba formată de cele trei cuneiforme. ARTICULAŢIILE INTERMETATARSIENE (Artt.tarsometatarsalia plantaria) şi între feţele de contact (Ligg. în scoaba cuneiformelor.  Mijloace de unire: Capsulele articulare formează trei compartimente la nivelul acestor articulaţii şi anume unul pentru articulaţia metatarsianului I.plantaria) pe suprafaţa plantară a articulaţiilor. conectează capetele tuturor metatarsienelor.metatarsea dorsalia.Ligamentul metatarsian transvers profund (Lig. ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE (Artt. Prevăzute cu capsule proprii şi ligamente dorsale. conţin oasele sesamoide. . -Metatarsianul V se articulează cu cuboidul.tarsometatarsale interossea) ale articulaţiilor. Ligamentele de forma unor benzi scurte. . -Metatarsianul IV se articulează cu cuneiformul lateral şi cuboidul.tarsometatarsalia dorsalia). cu o mobilitate mai mare la nivelul primei şi celei de a cincea articulaţie.metatarseum transversum profundum) întins transversal. permit mici alunecări.  Interlinia articulaţiei. La nivelul metatarsianului II.interphalangeales pedis) Se formează înter falangele degetelor şi anume o articulaţie la haluce 163 . al doilea pentru metatarsienele II-III şi cel de al treilea pentru metatarsienele IV-V. permit mişcări de alunecare între oasele metatarsiene şi cele tarsiene.Ligamentele plantare (Ligg. plantare şi interosoase (Ligg. articulându-se astfel cu toate acestea. aproximativ cu doi centimetrii în spatele tuberozităţii metatarsianului V. -Metatarsianul III se articulează cu cuneiformul lateral.

collateralia). De tipul trohleartrozelor. 164 . permit mişcări de flexie şi extensie.şi cţte două la celelalte degete. mai ample la nivelul articulaţiilor interfalangiene proximale. Sunt prevăzute cu capsule proprii şi ligamente colaterale (Ligg.

grupânduse în două planuri: plan superficial situat medial şi planul profund aşezat 165 . Fasciculele de origine tendinoasă sau musculară.Muşchii coapsei . ocolind anterior articulaţia coxo-femurală.Apofizele costiforme ale acestor vertebre. palsat pe faţa antero-laterală a coloanei lombare.Faţa laterală a corpului ultimei vertebre toracale şi primelor patru vertebre lombare şi discurile intervertebrale corespunzătoare. .Muşchii gambei . de aspect fuziform.Muşchiul iliac. MUŞCHII COXALI INTERNI MUŞCHIUL ILIOPSOAS (M. format din doi muşchi.Muşchiul psoas mare. Origine: .Fasciculele musculare au un traiect antero-lateral în jos.Muşchii piciorului MUŞCHII COXALI SAU AI BAZINULUI Formează un complex muscular voluminos. MUŞCHIUL PSOAS MARE (M. care se apropie şi se unesc în partea distală.Muşchii coxali sau ai bazinului . aşezat în jurul articulaţiei coxo-femurale. . formând inele osteo-tendinoase pentru trecerea vaselor lombare şi ramurile comunicante între plexul lombar şi lanţul simpatic lombar. -Muşchii coxali externi situaţi pe faţa laterală şi posterioară a bazinului. Traiect : .MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR (Musculi membri inferioris) Muşchii membrului inferior se împart în: . alcătuind fesa. având o Inserţie: comună pe trohanterul mic Părţi: .Prin fibre tendinoase şi musculare pe: . psoas major) Muşchi alungit. orientate spre coloana vertebrală. alcătuiesc cinci arcade fibro-musculare. aflaţi în interiorul bazinului. iliopsoas) Este un muşchi complex. După aşezarea lor muşchii se împart în două mari grupe: -Muşchii coxali interni. întinşi între suprafaţa externă şi internă a bazinului şi extremitatea superioară a femurului (muşchii pelvitrohanterieni).

triunghiular. . MUŞCHIUL PSOAS MIC (M.lateral.Ramurile din plexul lombar. Traiect: . Inserţie:: . 166 . Inervaţie: .Flectează coloana lombară şi bazinul cu coapsa fixată. Inervaţie: . . .Ramuri din plexul lombar. Origine: .Buza internă a crestei iliace.Corpul muscular trece medial de muşchiul iliac. MUŞCHIUL ILIAC (M. psoasul mare trece sub ligamentul inguinal. iliacus) Este un muşchi lat. trece înaintea articulaţiei şoldului şi se îndreaptă posterior. se află o bursă seroasă (Bursa subtendinea iliaca). rudimentar care lipseşte în 4050% din cazuri. . aşezat lateral de muşchiul psoas mare Origine: . psoas minor) Este un muşchi lung. apoi cu un traiect de spirală ocoleşte colul femural. . imprimând concomitent şi o rotaţie externă a coapsei. Acţiune: . Acţiune: . Inserţie: . în faţa articulaţiei coxo-femurale.Flectează bazinul pe coapsă.Trohanterul mic. Între cele două planuri. . trec ramurile plexului lombar.Muşchiul se îngustează distal şi împreună cu m.Printr-un tendon puternic comun cu muşchiul iliac pe trohanterul mic.Apropie bazinul şi coapsa între ele (când punctul de origine şi de inserţie: sunt mobile).Flectează coapsa pe bazin. subţire. întins între fosa iliacă şi trohanterul mic.Fosa iliacă internă. Între tendonul muşchiului iliac şi planul osteoarticular subiacent.Corpul vertebral toracal 12 şi lumbar 1 şi discul intervertebral între cele două vertebre. turtit.Flectează coapsa pe bazin.Ramurile nervului femural. apoi dedesubtul ligamentului inghinal.

Este format din fibre şi fascicule groase.Corpul muscular se continuă cu un tendon lung. paralele. Inserţie: .Faţa dorsală a ligamentului sacrospinal şi sacrotuberal.(Bursa trochanterica musculi glutei maximi). orientate oblic în jos şi lateral. 167 . . .Linia gluteală posterioară şi area osoasă situată dorsal de această linie.Ramurile plexului lombar. Inervaţie: . inclusiv creasta iliacă. Origine: . .Pe emineţa iliopubiană.Fibrele superficiale prin intermediul unei lame aponevrotice.Slab flexor al coloanei lombare. Acţiune: . gluteus maximus) Muşchi puternic. Inserţie: . Între faţa profundă a muşchiului şi trohanterul mare. bine dezvoltat: aşezat superficial şi de formă patrulateră. se interpune o bursă seroasă (bursa trohanteriană a muşchiului gluteu mare) . Asigură forma fesei. e compartimentat prin septuri fibroase. 1/3 din fibre) pe tuberozitatea gluteală a femurului.Faţa dorsală a sacrului şi coccisului.Fibrele profunde (cca.. pe tractul ileo-tibial. MUŞCHI COXALI EXTERNI MUŞCHIUL GLUTEU SAU FESIERUL MARE (M.

Prin intermediul tractului iliotibial. . . Origine: . lateral se extinde până la muşchiul tensor al fasciei late. . Este acoperit în mare parte de muşchiul gluteu mare.Inervaţie: .Nervul gluteu superior (L4-5.Nervul gluteu inferior (L5.Rotator extern al coapsei. MUŞCHIUL GLUTEU SAU FESIER MIJLOCIU (M. fibrele musculare converg infero-lateral spre un tendon puternic.Pe marginea anterioară a trohanterului mare. respectiv de fascia gluteală superficială. între linia gluteală anterioară şi inferioară.Pe faţa laterală a trohanterului mare. S 1-2).Abductor şi aductor al coapsei. S1). .Linia gluteală anterioară şi posterioară . .Extensia trunchiului pe coapsă.Între suprafaţa trohanterului şi muşchi se interpune bursa sinovială trohanterică a muşchiului gluteu mic (Bursa trochanterica glutei minimi).Suprafaţa externă a aripii iliace situat între cele două linii gluteale amintite. Inserţie: . Inervaţie: . Origine: . Acţiune: . orientat spre trohanterul mare. gluteus minimus) Are formă triunghiulară. MUŞCHIUL GLUTEU SAU FESIERUL MIC (M.Cel mai puternic extensor al coapsei (muşchi antigravitaţional). iar fasciculele posterioare rotaţia externă.Contracţia separată a fasciculelor anterioare execută rotaţia internă a coapsei. . . între platforma trohanterului mare şi muşchi.Nervul gluteu superior ( L4-5. S1). fibrele converg spre un tendon puternic. Inserţie: .Abductor şi extensor al coapsei. 168 . gluteus medius) Are formă de evantai.Area osoasă de pe aripa iliacă. Inervaţie: . aşezat sub muşchiul gluteu mijlociu. Acţiune: . se află o bursă sinovială trohanterică a muşchiului gluteu mijlociu (Bursa trochanterica gluteii medii). constituie un suport puternic pe partea laterală a articulaţiei genunchiului.

Origine: . părăsesc bazinul prin orificiul ischiadic mare şi se situează inferior de muşchiul gluteu mic şi dorsal de articulaţia coxo-femurală. Inervaţie: . .Flexia. prin intermediul tractului iliotibial. turtit cu partea mai largă aşezată în bazin. .Orificiul infrapiriform (Foramen infrapiriforme) delimitat de marginea inferioară a muşchiului piriform şi de spina ischiadică şi ligamentul sacrospinal. . piriformis) Muşchi triunghiular. Origine: . Este cuprins în dedublarea fasciei late a coapsei.Între muşchiul piriform şi scobitura ischiadică apar două pasaje de comunicare între bazin şi regiunea fesieră (descrise detaliat în capitolele de topografie): .Abducţia coapsei pe bazin şi invers. aşezat superficial între partea laterală a fesei şi faţa laterală a coapsei. .Partea anterioară a crestei iliace: buza externă. MUŞCHIUL PIRIFORM sau PIRAMIDALUL BAZINULUI (M.Fixarea pelvisului în poziţie orizontală. prin fibrele musculare anterioare. . . Inserţie: 169 .Extensia gambei prin intermediul tractului iliotibial. tensor fasciae latae) Este un muşchi patrulater. trecând peste trohanterul mare. Traiect: .Porţiunea intrapelvină. Inserţie: .Rotaţia internă a coapsei. lateral de orificiile sacrale 2-4.Rotaţia externă şi extinderea coapsei prin fibrele musculare posterioare. Părţi: Muşchiul are două porţiuni: . abducţia şi rotaţia externă a coapsei. printr-un tendon lung şi larg se fixează pe tractul iliotibial.Orificiul suprapiriform (Foramen suprapiriforme) delimitat de marginea superioară a muşchiului şi gluteu mic. Are o direcţie în jos şi posterior.Porţiunea extrapelvină. MUŞCHIUL TENSOR AL FASCIEI LATE (M. . Acţiune: . .Nervul gluteal superior (L 4-5).Acţiune: .Spina iliacă antero-posterioară.Pe condilul lateral al tibiei.Faţă pelvină a sacrului.Fibrele musculare au un traiect oblic lateral şi inferior.

.Abductor şi extensor al coapsei.Cadranul osos ischiopubian al găurii obturatoare. Inervaţie: 170 .Porţiunea extrapelvină.Fosa trohanterică.Suprafaţa internă (pelvină) a membranei obturatoare. gemellus superior) Origine: .Pe marginea superioară a trohanterului mare.Fibrele au direcţie medio-laterală. 60 şi se termină printr-un tendon subţire. MUŞCHIUL GEMEN SUPERIOR (M. MUŞCHII GEMENI (M.Ramuri din plexul sacral. cu un tendon rotunjit şi subţire. . Părţi: Muşchiul are două părţi: .. turtit.Ramuri din plexul sacral. alungiţi. întins între gaura obturatoare şi fosa trohanterică. Inserţie: . Acţiune: . . turtiţi. însoţit de cei doi muşchi gemeni. Traiect: . gemelli) Sunt doi muşchi subţiri.Fosa trohanterică. MUŞCHIUL OBTURATOR INTERN (M. subţire. traversează orificiul ischiadic mic. aşezat între cei doi muşchi gemeni.Porţiunea intrapelvină. Inervaţie: .Rotator extern al coapsei. situaţi deasupra şi dedesubtul tendonului muşchiului obturator intern. situată îndărătul articulaţiei coxo-femurale.Rotator extern al coapsei. Inervaţie: .Faţa externă a spinei ischiadice. Origine: . Acţiune: . Inserţie: .Abductor şi extensor al coapsei. schimbă direcţia cu un unghi de cca. . obturator internus) Muşchi alungit.

Inserţie: . pectineu şi de aductori. Inserţie: .Slab rotator extern al coapsei (în extensie) şi abductor. între tuberozitatea ischiadică şi creasta intertrohanterică. .Rotator extern al coapsei. plat. fiind întins sub colul femurului şi dorsal de articulaţia coxo-femurală.Slab rotator extern al coapsei (în extensie) şi abductor.Fosa trohanterică. Acţiune: .Nervul obturator. MUŞCHIUL PĂTRAT FEMORAL (M.Cei doi muşchi acţionează împreună cu muşchiul obturator intern.Ramuri ale plexului sacral (L4-5. S1).Ramuri ale plexului sacral (L 4-5.Partea superioară a tuberozităţii ischiadice. Inervaţie: . MUŞCHIUL OBTURATOR EXTERN (M. MUŞCHIUL GEMEN INFERIOR (M. Are o aşezare profundă. Origine: . Inervaţie: . acoperit anterior de muşchii: iliopsoas. Origine: . S1).Suprafaţa externă a membranei obturatoare. obturator externus) Este un muşchi turtit cu formă de evantai şi cu fasciculele musculare orientate transversal.Cadranul osos ischiopubian al găurii obturatoare. Acţiune: 171 . S 1). dorsal de articulaţia coxo-femurală. gemellus inferior) Origine: . quadratus femoris) Este un muşchi patrulater. Acţiune: . iar posterior de pătratul femoral. aşezat transversal.Creasta intertrohanterică..Marginea laterală a tuberozităţii ischiadice.Fosa trohanterică. . Acţiune: .Ramuri ale plexului sacral (L4-5. Inervaţie: . Inserţie:: .

Inervaţie: .Grupa posterioară (flexorilor). situat pe faţa internă a condilului medial al tibiei. . Se clasifică în trei grupe principale. -Flexor şi rotator intern al gambei în articulaţia genunchiului.Grupa medială (adductorilor). aplanat având un traiect diagonal pe faţa anterioară a coapsei. . aşezat superficial în duplicatura fasciei late.Pe expansiunea aponevrotică "labă de gâscă" (Pes anserinus) format împreună cu tendoanele muşchilor gracilis şi semitendinos. sartorius) Este cel mai lung muşchi al corpului. Acţiune: -Flexor al bazinului şi al coapsei în articulaţia coxofemurală. .Nervul femural. GRUPA ANTERIOARĂ SAU A EXTENSORILOR MUŞCHIUL CROITOR (M.Grupa anterioară (extensorilor).Spina iliacă antero-superioară. .Rotator extern al coapsei. 172 . femoris) Muşchii coapsei sunt plasaţi în jurul femurului.Rotator extern al coapsei. Se întinde de la spina iliacă antero-superioară.. la condilul medial al tibiei. Inserţie: . MUŞCHII COAPSEI (Mm. Origine: .

. rectus femoris) . numit şi tendonul reflectat.Vastul medial (M. rectus femoris). vastus medialis).Fibrele musculare au un traiect oblic în jos şi medial. Origine: . . .Linia intertrohanterică. Părţi: .Capul orizontal (lateral).Jumătatea superioară a liniei aspre. vastus medialis) . voluminos format din patru părţi distincte la origine. .Tractul iliotibial.Are origine prin două capete de pe coxal.MUŞCHIUL QUADRICEPS FEMURAL (M.Vastul lateral (M.Capul vertical (medial) pe spina iliacă antero-inferioară.Capetele tendinoase fuzionate se continuă printr-o lamă tendinoasă. Origine: .Printr-un tendon lat pe lama tendinoasă a dreptului femural. destinat pentru ancorarea fibrelor musculare verticale şi oblice.Marginea inferioară a trohanterului mare. Origine: . . . . . aşezat înaintea vastului intermediar. .Muşchi bipenat.Vastul intermediar (M. . vastus lateralis) . buza laterală.Muşchiul cel mai voluminos al quadricepsului femural. fibrele musculare se extind până la patelă.Jumătatea inferioară. Distal muşchiul se continuă cu un tendon aplanat puternic.Fascia lata şi septul intermuscular lateral. quadriceps femoris) Este un muşchi puternic.Cele două treimi superioare a liniei aspre: buza internă.Fibrele aponevrotice contribuie la formarea retinaculului patelar lateral.Pe marginea superioară şi laterală a patelei  Vastul lateral (M.Distal cele patru părţi se unesc într-un singur tendon.  Vastul medial (M. Inserţie: . . traversând axial partea cărnoasă a muşchiului.Are origine lineară tendinoasă de pe: . Inserţie: . mai voluminos pe partea inferioară. vastus lateralis). vastus intermedius).  Dreptul femural (M.Marginea laterală a patelei. . a liniei intertrohanterice. ligamentul patelar. deasupra sprâncenei acetabulului. . . 173 . în formă de fus.Este aşezat pe partea antero-medială a femurului. .Dreptul femural (M.

Septul intermuscular medial.Pe lama tendinoasă a dreptului femural. articularis genus) Sunt fascicule musculare desprinse din vastul intermediar.Planurile tendinoase se fixează pe marginea superioară şi pe laturile rotulei. MUŞCHIUL ARTICULAR AL GENUNCHIULUI (M.Printr-o lamă tendinoasă profundă pe tendonul quadricepsului femural. alcătuind un tendon comun.Asigură stabilitatea genunchiului în poziţie de extensie (muşchi antigravitaţional).Intinde şi trage în sus şi fereşte capsula articulară în extensia genunchiului.Este unicul şi cel mai puternic extensor al gambei pe coapsă. Inserţie: . flancat de vastul lateral şi medial.3. aşezat pe faţa anterioară a femurului. unic. Inserţie: .Marginea superioară şi medială a patelei. Inervaţie: . Inserţie: .Pe bursa suprapatelară şi capsula articulaţiei genunchiului. fibrele tendinoase contopite. distal de rotulă. 174 . Acţiune: . vastus intermedius) . care astfel devine un os sesamoid. . format din trei planuri tendinoase suprapuse: . ca muşchi biarticular execută flexia coapsei pe bazin (sau flexia bazinului pe coapsă). Tendoanele distale de Inserţie: a celor patru părţi ale quadricepsului femural.4). Origine: . . .Faţa anterioară şi laterală a diafizei femurului. formează ligamentul patelar cu inserţia pe tuberozitatea tibiei. . Acţiune: ..Dreptul femural. înglobând rotula. acoperit de dreptul femural.Fibrele tendinoase participă la formarea retinaculului patelar medial.Nervul femural (L2.Reprezintă partea cea mai profundă a quadricepsului femural.  Vastul intermediar (M.Nervul femural. Origine: -Faţa internă a vastului intermediar. Inervaţie: . fuzionează.

plat. Inserţie: . sub tuberculul pubian. Inserţie: . buza medială. postero-lateral. adductor longus) Muşchi triunghiular.Cu un tendon cilindric.GRUPA MEDIALĂ SAU A ADUCTORILOR MUŞCHIUL PECTINEU (M. între eminenţa iliopubiană şi tuberculul pubian. situat superficial. Inervaţie: . . Inervaţie: . coboară dorsal de condilul medial al femurului şi se inseră prin intermediul "labei de gâscă" pe condilul medial al tibiei. Acţiune: .Partea tendinoasă lungă a muşchiului. pectineus) Muşchi aplanat ce se află în partea antero-mediană a rădăcinii coapsei. fasciculele musculare având un traiect oblic.3) mai rar şi de nervul obturator (L3). printr-o lamă tendinoasă puternică. Origine: . Origine: . cu fibrele musculare orientate vertical. MUŞCHIUL GRACILIS (M.Flexor şi adductor al coapsei. Origine: . Fasciculele musculare sunt orientate în jos şi postero-lateral.Flexor şi rotator extern al coapsei.Nervul femural (L2. 4) 175 . plat. gracilis) Este un muşchi lung. Acţiune: .Faţa externă a ramurii inferioare a pubisului. Inserţie: .Pe creasta pectineală. puternic de pe suprafaţa externă a ramurii inferioare a pubisului. cu un tendon lat. 3.Pe treimea mijlocie a liniei aspre. MUŞCHIUL ADUCTOR LUNG (M.Linia pectineală a femurului. infero-lateral de simfiza pubiană. situat cel mai superficial dintre cei trei aductori.Aductor al coapsei.Ramura anterioară a nervului obturator (L 2. Rotator extern al coapsei.

Porţiunea superioară (Muşchiul adductor minimi) cu fasciculele musculare orientate orizontal. Inervaţie: .3). Acţiune: . se inseră sub trohanterul mare. 176 . acoperit de muşchiul pectineu şi aductorul lung.Suprafaţa externă a ramurii ischiopubiene. se află un orificiu. porţiunea mijlocie a muşchiului şi faţa medială a femurului.Aductor.2. Acţionează ca antagonist al gluteului mijlociu şi mic. Origine: . flexor şi rotator extern al coapsei. adductor brevis) Muşchi scurt. formate din fibre musculare profunde. de pe suprafaţa unghiulară şi a ramurei inferioare a pubisului. . hiatul tendinos (hiatus tendineus) pasaj osteotendinos pentru vasele femurale.4). Origine: . plat.Fibrele musculare sunt dirijate oblic.Pe treimea superioară a liniei aspre.Între tendonul cilindric. orientat oblic în jos şi lateral. MUŞCHIUL ADUCTOR MARE (M.Porţiunea inferioară. mai voluminoasă se inseră pe toată lungimea liniei aspre şi buza medială. buza medială. .Faţa infero-laterală a tuberozităţii ischiadice. se inseră pe tuberculul aductorului şi pe epicondilul medial al femurului. Inserţie: . . .Cel mai puternic adductor al coapsei. .Ramura posterioară a nervului obturator (L 1. flexor şi rotator extern al coapsei. prevăzute cu mici orificii. prin intermediul unei lame tendinoase.Muşchiul prezintă trei porţiuni de inserţie: .Porţiunea superioară este un rotator extern al coapsei. MUŞCHIUL ADUCTOR SCURT (M. vertical în jos şi lateral. adductor magnus) Cel mai voluminos muşchi din grupa aductorilor.3.Ramura anterioară a nervului obturator (L 1. Acţiune: .Origine lineară. .Acţiune: . Inserţie: . distal se continuă printr-un tendon cilindric puternic.Porţiunea mijlocie. Inervaţie: . pe linia aspră. are formă triunghiulară cu baza orientată spre bazin.Aductor. aşezat posterior.

S1.Condilul medial al tibiei. MUŞCHIUL SEMITENDINOS (M. însoţit de o rotaţie externă.ramuri din nervul fibular comun (L5. Inserţie: . ce se continuă într-un tendon lung.Tendonul comun. aplatizat. ocupă partea postero-laterală a coapsei. S1. devine tendinos şi fuzionează cu capul scurt al muşchiului. .Capul lung (Caput longum). .Extensor al coapsei.Partea centrală.capul fibulei. pe "laba de gâscă". Inervaţie: . tendinoasă exercită o rotaţie internă a coapsei. . cărnoasă.Treimea distală a liniei aspre . Inserţie: .Porţiunea inferioară. lat..Flexor al gambei. dorsal de gracilis şi sartorius. fuziform. Capul scurt (Caput breve): . . Origine: Capul lung (Caput longum): .Capul lung este şi extensor al coapsei. de pe tuberozitatea ischiadică. coboară infero-lateral în treimea distală a coapsei. este despicat de ligamentul colateral al genunchiului şi se inseră pe: .2).2). . semitendineus) Are un corp muscular scurt.Cu un tendon comun cu muşchiul semitendinos. biceps femoris) Muşchi lung.Nervul tibial (L5.Capul scurt (Caput breve). Acţiune: . cu o direcţie oblică în jos şi medial.Capul scurt:.buza laterală. fuziformă. 177 . Părţi de inserţie: . Acţiune: .ramuri din nervul tibial.condilul lateral al tibiei. trece dorsal de condilul lateral al femurului. GRUPA POSTERIOARĂ SAU A FLEXORILOR MUŞCHIUL BICEPS FEMURAL (M. Inervaţie: . puternic.Capul lung:.

Origine: . .. Origine: . . S1. Inervaţie: . Acţiune: .Flexor şi rotator extern al gambei. .Fasciculele musculare se continuă distal cu un tendon care trece infero-medial.Baza primului metatarsian. Inserţie: .Extensor al coapsei. ocupă două treimi din muşchi (de unde şi numele muşchiului) se continuă în jos de-a lungul marginii laterale a muşchiului. Tendonul său de origine. aplatizat.Membrana interosoasă.Faţa plantară a cuneiformului medial. .Flexor şi rotator extern al gambei. aşezat pe partea medială a coapsei. Inserţie: . cruris) GRUPA ANTERIOARĂ SAU EXTENSORII GAMBEI MUŞCHIUL TIBIAL ANTERIOR (M. spre faţa medială a piciorului. Inervaţie: . puternic. .Tuberozitatea ischionului. semimembranosus) Muşchi lung. situat pe faţa laterală a tibiei. tibialis anterior) Lung. MUŞCHIUL SEMIMEBRANOS (M. expansiune fibroasă. membranos. lat. ramura nervului fibular comun. sub retinaculul inferior al extensorilor. spre condilul lateral al femurului (tendon recurent).N. pe faţa posterioară a genunchiului. MUŞCHII GAMBEI (Mm. Acţiune: . cu direcţia în sus şi lateral. .Cel mai puternic flexor dorsal (extensor) al piciorului. dezvoltat.Ligamentul popliteu oblic. acoperit parţial de muşchiul semitendinos. întins între ischion şi tibie. fibular profund.Pe faţa posterioară a condilului medial (tendon direct). 178 .2) .Faţa laterală a tibiei.Condilul lateral al tibiei.Nervul tibial (L5.

Slab supinator şi aductor al piciorului. ramura nervului fibular profund. Inervaţie: . . trece sub retinaculul extensorilor.Tendonul distal lung al muşchiului.Pronator şi abductor al piciorului (rotaţie externă.În cele două treimi superioare a membranei interosoase.Împreună cu muşchiul fibular lung al piciorului. Acţiune: . extensor digitorum longus) Muşchi lung. Inserţie: . 179 . pe faţa dorsală a falangelor mijlocii şi distale. Inserţie: ..Extensor al halucelui. pronaţie). . ocupă partea laterală a gambei. MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR (M. .Membrana interosoasă adiacentă. . aşezat între muşchiul tibial anterior şi extensorul lung al degetelor Origine: .Aductor al piciorului. Inervaţie: . . .Flexor dorsal al piciorului. .Supinator al piciorului. pe faţa dorsală a piciorului şi a halucelui. ramura nervului fibular comun. MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI (M.Nervul fibular profund. extensor hallucis longus) Este un muşchi penat. spre faţa dorsală a degetelor II-V.Nervul fibular profund.Flexor dorsal al piciorului. . . inferior. .Baza falangei distale a halucelui. participă la susţinerea bolţii plantare.Prin intermediul aponevrozei dorsale a degetelor şi al expansiunilor fibroase.Capul fibulei. Acţiune: . -Partea musculară se prelungeşte cu un tendon gros care se ramifică în patru tendoane ce trec sub retinaculele extensorilor.Faţa medială a fibulei (treimea mijlocie).Extensor al degetelor II-V.Condilul lateral al tibiei. Origine: .

ramura nervului fibular comun Acţiune: . Acţiune: . . . ramura nervului fibular comun. MUŞCHIUL FIBULAR SAU PERONIER SCURT (M. 180 .Flexor plantar. la mijlocul gambei.Susţine bolta a piciorului. situat sub muşchiul fibularului lung. iar fasciculele musculare se continuă printr-un tendon lung. .Flexia dorsală a piciorului.Faţa laterală a fibulei ( în cele 2/3 superioare ).Baza metatarsului V. Inervaţie: . delimitează un tunel fibromuscular. rotunjit. Întins între fibulă şi osul metatarsian V. .Nervul fibular superficial.Faţa plantară a cuneiformului medial. fibularis / peroneus brevis) Muşchi mai subţire şi mai scurt. fibularis tertius) Origine: .Septul intermuscular anterior şi posterior. GRUPA LATERALĂ SAU FIBULARII GAMBEI MUŞCHIUL FIBULAR SAU PERONIER LUNG (M.MUŞCHIUL FIBULAR AL TREILEA (M.Jumătatea inferioară a feţei laterale a fibulei. Inserţie: .Nervul fibular profund.Septul intermuscular anterior şi lateral al gambei. fibularis / peroneus longus) Are o aşezare superficială. Fibrele musculare sub origine.Baza primului metatarsian. ocoleşte marginea laterală a piciorului şi traversează oblic faţa plantară a osului cuboid. are un traiect paralel cu precedentul.Se desprinde din partea infero-laterală a extensorului lung al degetelor şi se îndreaptă spre partea laterală a piciorului. faţa dorsală. Inserţie: . Inervaţie: . Tendonul ocoleşte posterior maleola laterală. Origine: .Slab pronator şi abductor al piciorului. Origine: . .Puternic pronator al piciorului. . pentru trecerea nervului fibular comun. trce pe faţa laterală a calcaneului sub trohlea fibulară.

complex care asigură relieful caracteristic al gambei (moletul). ramura nervului fibular comun. ocolesc împreună posterior maleola laterală. mai bine reprezentat faţă de capul lateral. puternică.Flexor plantar al piciorului. prezintă două capete de origine: Origine: .Corpul muscular se continuă distal cu un tendon plat. pe faţa posterioară a condilului medial al femurului.Nervul fibular superficial. Tendoanele celor două capete de origine. Inervaţie: . are origine musculo-tendinoasă pe faţa posterioară a condilului lateral al femurului. faţa laterală a calcaneului şi se încrucişează înainte de inserţie.Capul lateral (Caput laterale).Tuberozitatea metatarsului V. se organizează într-o lamă superficială şi profundă. GRUPA POSTERIOARĂ SAU FLEXORII GAMBEI PLANUL SUPERFICIAL MUŞCHIUL TRICEPS SURAL (M. Cele două capete musculare rămân separate în formă de "V" şi se continuă cu o lamă aponevrotică unică . are origine musculo-tendinoasă. 181 . care se ataşează tendonului fibularului lung.Muşchiul gastrocnemian. . Acţiune: . lată. triceps surae) Este un muşchi voluminos. Inserţie: . Părţi: Este format din două elemente musculare: . care fuzionează cu tendonul muşchiului solear pentru a forma tendonul calcanear al lui Achile.Capul medial (Caput mediale). MUŞCHIUL GASTROCNEMIAN (M. . situat superficial.Muşchiul solear. . .Baza metatarsului V.Pronator al piciorului. gastrocnemius) Voluminos.

între tendon şi osul calcaneu. spre calcaneu. după care se continuă distal cu un tendon lung. . . superior este aşezat între muşchiul gastrocnemian şi solear. Inervaţie: -nervul tibial. având lungimea medie de 15 cm. se interpune bursa sinovială a tendonului calcanear (Bursa tendinis calcanei).Nervul tibial. o bandeletă fibroasă puternică. Inserţie: . 182 .Deasupra inserţiei.Printr-o expansiune fibroasă pe partea mijlocie a suprafeţei posterioare a calcaneului. inferior se ataşează de marginea medială a tendonului calcanear Achile.Linia muşchiului solear de pe faţa tibiei. acoperit de muşchiul gastrocnemian. 2).Slab supinator-adductor al piciorului. . Corpul muscular are o lungime de aproximativ 10 cm. .Faţa posterioară a calcaneului. subţire. Inserţie: .Stabilizator al articulaţiei talocrurale.. Origine: .Faţa posterioară a capului fibulei. Inervaţie: . plantaris) Muşchi rudimentar. . ramura nervului sciatic (S1. soleus) Este al treilea cap al tricepsului sural. cu traiect oblic. Acţiune: .MUŞCHIUL SOLEAR (M. de aspect fuziform. Numele provine de la forma sa.Treimea superioară a feţei posterioare a corpului fibulei. . Tendonul calcanear al lui Achile (Tendo calcaneus Achillis) este tendonul comun al tricepsului sural. seamănă cu cea a peştelui (soleus).Slab flexor plantar al piciorului. Fasciculele musculare cu orientare verticală se continuă distal cu o lamă aponevrotică.Gastrocnemianul este un flexor al gambei şi un muşchi propulsiv în timpul mersului MUŞCHIUL PLANTAR (M. care fuzionează cu lama aponevrotică a gastrocnemianului alcătuiesc tendonul lui Achile. cu o direcţie verticală în jos. Acţiune: .Arcada tendinoasă a solearului (Arcus tendineus musculi solei) întins între linia muşchiului solear şi capul fibulei.Principalul flexor plantar al piciorului. scurt.Condilul lateral al femurului . Origine: . întins între condilul lateral al femurului şi calcaneu. infero-medial.

MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL DEGETELOR (M. popliteus) Muşchi plat. Inserţie: . . deasupra liniei muşchiului solear.Prin fibrele cărnoase pe faţa postero-superioară a tibiei.Capsula articulară a genunchiului. MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL HALUCELUI (M. situat pe partea laterală a planului profund al gambei.Tuberozitatea osului navicular.PLANUL PROFUND MUŞCHIUL POPLITEU (M.Pe baza metatarsienelor II.Nervul tibial . . cu direcţie infero-medială care se încrucişează cu tendonul flexorului lung al degetelor în treimea inferioară a gambei şi trece spre plantă sub retinaculul flexorilor.Flexor plantar al piciorului.5).Slab flexor al gambei. Inervaţie: . .Condilul lateral al femurului partea superioară. Origine: -Treimea mijlocie a feţei posterioare a tibiei. în spatele şi dedesubtul maleolei mediale.Contribuie la susţinerea arcurilor bolţii plantare.Vârful oaselor cuneiforme şi cuboid. flexor hallucis longus) Este un muşchi lung. Inserţie: . suprafaţa plantară. . 183 . Fasciculele musculare au un traiect oblic. scurt.Fasciculele musculare continuă cu un tendon lung. Inervaţie: .Aductor şi supinator al piciorului. Acţiune: . de formă triunghiulară.Nervul tibial (L4. .IV. infero-medial. flexor digitorum longus) Aşezat cel mai medial dintre muşchii planului profund. Acţiune: . sub linia muşchiului solear . situat profund în fosa poplitee posterior de articulaţia genunchiului şi a capsulei articulaţiei Origine: . este acoperit de muşchiul solear.

Origine: . îndreptându-se spre haluce. Inserţie: .Tendonul muşchiului pe gambă coboară în direcţie latero-medială şi în treimea inferioară se încrucişează cu tendonul flexorului lung al degetelor. grupa laterală ce cuprinde muşchii scurţi ai degetului mic şi grupa intermediară situată între primele două. Acţiune: . MUŞCHII DORSALI MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL DEGETELOR (M.Aductor şi supinator al piciorului. ocolind postero-inferior maleola medială.În traiectul său trece prin următoarele şanţuri: şanţul apofizei posterioare a talusului şi şanţul omonim sub sustenaculul talii de pe calcaneu. Acţiune: . medio-lateral şi se încrucişează cu tendonul flexorului lung al degetelor. Traiect: . Inervaţie: .Nervul fibular profund. . .În cele două treimi inferioare ale suprafeţei posterioare a fibulei.Extensia degetelor. . Aceştia din urmă formează trei grupe musculare după cum urmează: grupa medială anexată halucelui.Contribuie la menţinerea bolţii plantare. . pedis) În raport cu aşezarea lor se împart în muşchi dorsali şi muşchi plantari.Traversează planta oblic.Flexor al halucelui şi flexor plantar al piciorului.Membrana interosoasă adiacentă. MUŞCHII PICIORULUI (Mm. trece prin retinaculul flexorilor în canalul calcanear Richet. .Pe suprafaţa plantară a bazei falangei distale a halucelui. Dispus oblic pe dosul piciorului se continuă în trei tendoane subţiri care însoţesc tendoanele corespunzătoare ale extensorului lung al degetelor şi se prind pe aponevroza dorsală a degetelor II-IV.Nervul tibial. Inervaţie: .extensor digitorum brevis) Pleacă de pe partea supero-laterală a calcaneului. 184 .

Nervul plantar medial. între care trece tendonul flexorului lung al halucelui. Inervaţie: . Acţiune: .extensor hallucis brevis) Are aceeaşi origine cu precedentul iar inserţia pe baza falangei proximale a halucelui. Inervaţie: . Acţiune: . are originea pe apofiza medială a tuberozităţii calcaneului şi pe aponevroza plantară.Nervul plantar medial. MUŞCHII PLANTARI GRUPA MEDIALĂ MUŞCHIUL ABDUCTOR AL HALUCELUI (M. Acţiune: . Inervaţie: . are două 185 . Se inseră pe baza primei falange a halucelui şi pe osul sesamoid medial.flexor hallucis brevis) Acoperit de precedentul îşi are originea pe faţa plantară a cuneiformului lateral şi cuboid. Se inseră pe baza primei falange.adductor hallucis) Acoperit de tendoanele flexorului lung al degetelor.Menţine arcul medial al bolţii plantare. .Extensia halucelui.MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL HALUCELUI (M. MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL HALUCELUI (M. pe marginea medială şi laterală a acesteia şi pe oasele sesamoide corespunzătoare.Nervul fibular profund.abductor hallucis) Situat de-a lungul marginii mediale a piciorului. Se divide apoi într-un fascicul medial şi altul lateral. Menţionăm faptul că halucele nu are aponevroză dorsală ca şi celelalte degete motiv pentru care cele două falange au o mobilitate independentă în urma inserţiei succesive a extensorului scurt şi lung.Adbuctor şi flexor plantar al halucelui.Flectează falanga proximală a halucelui. MUŞCHIUL ADUCTOR AL HALUCELUI (M.

Acţiune: .Nervul plantar lateral.Abductor al degetului mic.Nervul plantar lateral. baza GRUPA INTERMEDIARĂ MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETELOR (M. MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC (M.flexor digiti minimi brevis) Se aşează sub precedentul. Capetele se dirijează medial şi converg între ele. Inserţie: . .flexor digitorum brevis) Este situat superficial sub aponevroza plantară la mijlocul plantei.Flectează degetul mic.Nervul plantar lateral. Acţiune: .abductor digiti minimi) Aşezat de-a lungul marginii laterale a piciorului. Inervaţie: .capete de origine: Origine: . 186 . Pleacă de pe metatarsianului V spre baza primei falange a degetului mic. pleacă de la apofiza laterală a tuberozităţii calcaneului şi se inseră pe baza primei falange a degetului mic. GRUPA LATERALĂ MUŞCHIUL ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC (M. Se inseră pe baza falangei mijlocii. Pleacă de pe tuberozitatea calcaneului şi se continuă cu patru tendoane la degetele II-V. Inervaţie: .Aductor al halucelui şi susţinător al bolţii plantare.Capul oblic (Caput obliquum) pe baza metatarsienelor II-IV. Acţiune: .Baza falangei proximale a halucelui şi sesamoidul lateral. Inervaţie: . În dreptul falangelor proximale tendoanele se divid în două langhete fibroase (tendon perforat) printre care vor trece tendoanele flexorului lung al degetelor.Capul transvers (Caput transversum) de pe articulaţiile metatarsofalangiene III-V.

Nervul plantar medial. MUŞCHII INTEROSOŞI DORSALI (Mm. MUŞCHII INTEROSOŞI PLANTARI (Mm. ..Nervul plantar medial pentru primul lombrical.flexor accesorius). Inervaţie: . Acţiune: .Inervaţie: .Corectează oblicitatea tendonului flexorului lung. Acţiune: .Flectează ultimele patru falange mijlocii şi degete. Inervaţie: .Nervul plantar lateral. Au originea pe marginea medială a metatarsienelor III-V şi inserţia pe baza primei falange a degetului corespunzător. Inervaţie: . Pleacă cu două fascicule de pe metatarsienele între care se plasează şi se inseră pe prima falangă a degetelor II-V.quadratus plantae) Situat dedesubtul precedentului. MUŞCHII LOMBRICALI (Mm. ia naştere pe faţa inferioară a tuberozităţii calcaneului prin două fascicule. completează spaţiile intermetatarsiene II-IV.Flectează prima falangă la degetele II-V.lumbricales) În număr de patru sunt ataşaţi tendoanelor flexorului lung al degetelor.interossei dorsales) Patru la număr. Primul pe faţa medială a degetului II iar ceilalţi trei pe faţa laterală a degetelor II-III-IV. Au originea pe două tendoane vecine (cu excepţia lombricalului I) şi inserţia pe baza primei falange a degetelor II-V.Nervul plantar lateral pentru ceilalţi trei muşchi. Acţiune: . înainte ca acesta să se dividă în cele patru tendoane.Nervul plantar lateral. contribuind la acţiunea de flexie a acestuia (M. de formă patrulateră.interossei plantares) În număr de trei se situează în spaţiile intermetatarsiene IIIII-IV. Se inseră pe marginea tendonului flexorului lung al degetelor. MUŞCHIUL PĂTRAT AL PLANTEI (M. Inervaţie: 187 . Acţiune: -Apropie degetele III-IV-V de degetul II.

care rămâne pe loc (primii doi interosoşi au inserţii opuse). 188 .. Acţiune: .Abducţia degetelor III-IV în raport cu degetul II.Nervii plantari laterali.

formând o lojă în jurul acestuia. 189 . pentru pasajul vaselor femurale. posterior continuă cu fascia gluteală. se degajă o bandeletă fibroasă. Are o textură îngroşată în partea laterală a coapsei şi subţire în cea medială. de care fascia aderă. şi anume: lacuna musculară (Lacuna musculorum). situată lateral. numită arcul iliopectineu (Arcus iliopectineus). . care acoperă muşchii situaţi dedesubtul acesteia.FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE MEMBRULUI INFERIOR FASCIILE MUŞCHILOR COXALI  Fascia iliacă (Fascia iliaca). care devine superficială şi se ataşează ligamentului inghinal.La nivelul eminenţei iliopubiene. se întinde de la creasta iliacă şi faţa posterioară a sacrului la fascia coapsei. Această bandeletă. FASCIA COAPSEI (Fascia lata) Înconjoară sub formă de manşon muşchii coapsei.La rădăcina coapsei se continuă cu fascia muşchiului pectineu (Fascia iliopectinea) şi apoi se pierde în fascia coapsei. Acoperă gluteul mare şi mijlociu trimiţând benzi fibroase între fasciculele musculare. .  Fascia gluteală. divide intervalul dintre ligamentul inghinal şi marginea anterioară a coxalului în două spaţii numite lacune. anterior se prinde de ligamentul inghinal. prin care trece muşchiul iliopsoas şi lacuna vasculară (Lacuna vasculorum). aşezată medial. formaţiune fibroasă puternică. este ataşată iliopsoasului. La marginea superioară a muşchiului gluteu mare. sau iliopsoică. iar inferior cu fascia gambei. trimite în profunzime o foiţă profundă.

în sus se continuă cu fascia lată.Prezintă următoarele dependinţe:  Tractul iliotibial (Tractus iliotibialis) sau bandeleta lui Maissiat. În partea laterală a acestui orificiu fascia se îngroaşă şi formează ligamentul falciform (Margo falciformis) care se termină în sus şi în jos cu câte un corn (Cornu superius et Cornu inferius). orificiul ovalar denumit hiatul safen (Hiatus saphenus) prin care trece în profunzime vena safenă internă. Separă loja extensorilor de cea a flexorilor. pe care se inseră (rugozitatea din acest loc este denumită şi tuberculul lui Gerdy). mai subţire. tensorul fasciei late şi gracilisul.  Tecile musculare. descris în partea de anatomie topografică. se întinde între fascie şi linia aspră a femurului.  Septul intermuscular lateral (Septum intermusculare laterale). 190 .  În treimea inferioară a coapsei. o lamă fibroasă. se fixează pe linia aspră şi separă loja extensorilor de aductori. ce se află în partea laterală a coapsei şi are forma unei benzi fibroase întinsă de la creasta iliacă la condilul lateral al tibiei. între tendonul aductorului mare şi vastul medial se întinde acoperit de muşchiul croitor. care contribuie la delimitarea canalului aductorilor al lui Hunter. Hiatul este obturat de o lamă ciuruită (Fascia cribrosa). fascia este găurită. ataşânduse de proeminenţele osoase situate de jur împrejurul genunchiului (patelă. FASCIA CRURARĂ (GAMBIERĂ) (Fascia cruris) Înveleşte muşchii gambei. dedublări ale fasciei late. Partea superioară a tractului este întărită de fasciculele tendinoase ale tensorului fasciei late şi ale gluteului mare. relativ gros. cuprind muşchiul croitor.  Inferior de ligamentul inghinal.  Septul intermuscular medial (Septum intermusculare mediale). numită membrana vastoaductorie (Membrana vastoadductoria).

loja laterală sau a peronierilor şi loja posterioară pentru flexori. înaintea sinusului tarsian. interpunându-se între loja peronierilor şi cea a flexorilor. Se bifurcă 191 . având forma de „Y” orizontalizat. sau ligament inelar anterior. separă loja extensorilor de cea a peronierilor.  Retinaculul inferior al extensorilor (Retinaculum musculorum extensorium inferius). care se întinde de la marginea medială a tibiei la cea posterioară a fibulei. numit şi ligament cruciform. numită fascia crurală profundă. pentru grupele musculare de aici: loja anterioară pentru extensori. dublate de teci sinoviale. în raport cu dispoziţia lor sunt următoarele:  Retinaculul superior al extensorilor (Retinaculum musculorum extensorium superius). se întinde de la extremitatea inferioară a tibiei la cea a peroneului. sau ligamentul transvers al gambei.  Septul intermuscular posterior (Septum intermusculare cruris posterius) se fixează pe marginea posterioară a fibulei.tuberozitatea tibiei şi condilii acestuia. Între muşchii superficiali şi profunzi posteriori ai gambei se aşterne o fascie. Ramura comună se inseră lateral pe faţa externă a calcaneului. Împreună cu scheletul de aici formează tunele osteofibroase. RETINACULELE GÂTULUI PICIORULUI Retinaculele fibroase fixează tendoanele muşchilor gambei la nivelul gâtului piciorului. Numite şi ligamente inelare. capul fibulei). Trimite în profunzime două septuri intermusculare şi delimitează împreună cu scheletul gambei trei loji. În jos se continuă cu fasciile piciorului şi participă la formarea retinaculelor de la gâtul acestuia. de forma unei panglici aşezate transversal. se aşează inferior de precedentul. pe faţa anterioară a gâtului piciorului.  Septul intermuscular anterior (Septum intermusculare cruris anterius) se inseră pe marginea anterioară a fibulei. Anterior aderă de periostul feţei mediale a tibiei şi de muşchii anteriori ai gambei.

comună. numit canalul calcanean al lui Richet. cât şi în jos marginile retinaculelor (denumite în raport cu muşchii pe care le învelesc). cu rolul de a fixa tendoanele peronierilor. Împreună cu scobitura osoasă de la acest nivel. la nivelul inelelor fibroase.  Tecile sinoviale. pentru trecerea tendoanelor peronierilor. peronierul lung este însoţit apoi în şanţul său de pe cuboid de o altă teacă (Vagina tendinis m.apoi în două ramuri divergente. numit şi ligament inelar extern. Întinşi între maleola laterală şi faţa externă a calcaneului. are rolul de a proteja formaţiunile subiacente de compresiunea solului. aşezate pe faţa laterală a gleznei. ele formează împreună cu acestea două tunele osteofibroase. -Peronierii sunt înveliţi de o singură teacă sinovială. cu vârful inserat pe tuberozitatea calcaneului. pleacă de la maleola medială la marginea medială a calcaneului. prin care trec tendoanele extensorilor. -Extensorii dispun fiecare de câte o teacă sinovială proprie. delimitează un canal osteofibros. este reprezentat de două benzi fibroase oblice. sau ligamentul inelar intern. cu baza orientată spre articulaţiile metatarsofalangiene. care depăşesc atât în sus. -Flexorii au de asemenea teci sinoviale individuale. Lama profundă a retinaculului compartimentează canalul în trei culise. iar cea inferioară se pierde pe marginea medială a piciorului.  Retinaculul flexorilor (Retinaculum musculorum flexorum). cea superioară se fixează pe maleola medială.  Retinaculul peronierilor (Retinaculum musculorum peronierum superius et inferius). Este format dintr-o foiţă superficială şi alta profundă. peronei longi plantaris). FORMAŢIUNILE FIBROCONJUNCTIVE ALE PICIORULUI  Aponevroza plantară (Aponeurosis plantaris) de formă triunghiulară. care împreună delimitează trei tunele fibroase. „şanţ calcanean”. 192 . sunt cuprinse în teci sinoviale. pentru trecerea flexorilor profunzi ai gambei. Tendoanele.

 Fascia dorsală a piciorului (Fascia dorsalis pedis). Tecile fibroase sunt dublate de teci sinoviale (Vaginae synoviales tendinum digitorum). 193 . întinzându-se de la primul la ultimul metatarsian. TECILE FIBROASE ALE DEGETELOR Tecile fibroase ale degetelor (Vaginae fibrosae digitorum pedis) împreună cu planul osos al falangelor.  Fascia profundă a plantei acoperă metatarsienele şi muşchii interosoşi. pentru trecerea lombricalilor şi a pediculilor vasculo-nervoşi digitali.  Septul plantar medial se prinde pe primul metatarsian. De la marginea medială. Fortificarea aponevrozei în dreptul articulaţiilor metatarsofalangiene este denumită ligamentul metatarsian transvers superficial (Ligamentum metatarseum transversum superficiale). formează canale osteofibroase pentru tendoanele flexorilor. respectiv cea laterală a aponevrozei plantare se desprind două septuri fibroase care pătrund în profunzime şi compartimentează planta în trei loji. Acestea sunt întărite cu fibre circulare (Pars anularis vaginae fibrosae) în dreptul corpurilor falangelor şi cu fibre încrucişate (Pars cruciformis vaginae fibrosae) la nivelul articulaţiilor degetelor. care îmbracă porţiunea terminală a tendoanelor.Este formată din fibre longitudinale care alcătuiesc bandelete pretendinoase în dreptul tendoanelor flexorului lung al degetelor şi fibre transversale (Fasciculi transversi) care realizează arcade dispuse la rădăcina degetelor. tendoanele şi vasele de pe acesta. acoperă faţa dorsală a piciorului. pe cuneiformul medial şi pe navicular. În sus se continuă cu retinaculele gâtului piciorului.  Lateral şi medial aponevroza plantară se subţiază şi este completată de câte o fascie care acoperă laturile plantei şi se continuă pe fascia dorsală a piciorului. medial şi lateral cu fasciile superficiale ale plantei.  Septul plantar lateral se fixează pe metatarsianul V.

datorită adaptării sale la noile funcţii statice şi locomotorii suferă o serie de transformări anatomice evidenţiate mai ales la nivelul centurii pelviene şi la picior.  Bolta longitudinală se dispune corespunzător axului lung al piciorului. Tarsul devine un segment mai dezvoltat decât carpul.  Piciorul se sprijină pe sol prin trei pilieri şi anume pilierul posterior. dispusă de la marginea laterală la cea medială a piciorului. navicular. se comportă ca şi o boltă dinamică. Între aceste trei puncte de sprijin se realizează bolta plantară formată la rândul ei dintr-o boltă longitudinală şi una transversală. metatarsienele se alungesc. Piciorul aşezat în unghi drept faţă de axul gambei îşi măreşte considerabil suprafaţa. prin intermediul părţilor moi ia contact cu acesta. talus. format de tuberozitatea calcaneului.  Bolta plantară îndeplineşte următoarele roluri: -susţine greutatea schimbătoare a corpului. piciorul dobândeşte o arhitectură în boltă (Fornix pedis) planta devenind scobită.BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR ÎN ANSAMBLU Membrul inferior deşi construit asemănător cu cel superior. Ridicat uşor faţă de sol. care îşi modifică curbura în raport cu solicitările statice şi locomotorii. celălalt în 194 . Este mai înalt şi nu intră în contact cu solul.pilierul antero-medial alcătuit de capetele metatarsienelor I-II şi III şi pilierul antero-lateral dat de capetele metatarsienelor IV şi V. Este formată din două arcuri transversale principale. -Arcul lateral este alcătuit din calcaneu. -Acţionează ca un amortizor şi permite adaptarea piciorului la accidentele terenului. cuboid şi metatarsianul V. Cea mai caracteristică modificare a piciorului este apariţia bolţii plantare dobândită în urma sprijinului biped. Este mai rigid şi reprezintă arcul de spriji al bolţii plantare. Este formată din două arcuri principale şi anume: -Arcul nedial alcătuit din calcaneu. primul cuneiform şi primul metatarsian. Este arcul de mişcare al bolţii plantare. între tuberozitatea calcaneului şi capetele metatarsienelor. Totodată modul de aşezare şi angrenare a pieselor osoase permit piciorului mişcări variate şi îi conferă supleţea necesară locomoţiei. halucele se măreşte iar celelalte degete se scurtează. -Protejează muşchii şi pedicolii vasculo-nervoşi ai plantei faţă de compresiunea solului. adaptându-se prin elasticitatea sa la forţele impuse. Astfel din punct de vedere funcţional. BOLTA PLANTARĂ În urma ridicării tarsului anterior faţă de sol. unul la nivelul tarsului anterior.  Bolta transversală este mai scurtă. fiind caracteristică omului. Consecinţa prăbuşirii acesteia este piciorul plat (Pes planus).

Tibialul anterior şi peronierul lung.  Aparatul fibros al piciorului.excepţie primul cuneiform. Cei mai importanţi muşchi cu rol în menţinerea bolţii plantare sunt: . Cele mai importante formaţiuni fibroase ale piciorului cu rol deosebit în menţinerea bolţii plantare sunt: -Ligamentul calcaneonavicular plantar care întăreşte punctul critic al bolţii plantare. -Ligamentele plantare ale articulaţiilor intertarsiene şi tarsometatarsiene.Tibialul posterior şi flexorul lung al halucelui cu rol de stabilizare a calcaneului. În cazul cedării ligamentului. -Aponevroza plantară care rezistă la o tracţiune de 150 kg. Muşchii gambieri. -Ligamentul plantar lung întins între calcaneu şi metatarsiene. dar odată cu împovărarea şi ele devin puncte de sprijin contribuind la formarea pilierilor anteriori. Oasele tarsului posterior sunt mai voluminoase şi se suprapun elevând oasele tarsului anterior juxtapuse şi de formă cuneiformă. Cheia bolţii plantare este astragalul care preia greutatea corpului şi o transmite pilierilor de sprijin ai piciorului. Datorită tracţinilor maxime ale plantei în sens longitudinal. trece prin cuboid. Liniile de forţă de la acest nivel sunt materializate prin sistemele trabeculare aranjate conform arcurilor bolţii plantare. sub forma unor chingi active. Ele menţin aproximativ 20% din greutatea corporală. asamblează piesele osoase întro formaţiune arhitecturală unitară şi solidă. ligmentele sunt orientate tot în acest sens şi sunt dezvoltate în special plantar. care au faţa dorsală mai largă dacât cea plantară . -Arcul tarsian. -Arcul metatarsian se dispune între capetele metatarsianului I şi V care vin în contact permanent cu solul. . ligamentele) iar pe de altă parte activi (acţiunea muşchilor). -Muşchiul abductor al halucelui şi flexorul halucelui menţin 195 . se înalţă în dreptul cuneiformului II. cei mai activi tensori ai bolţii.  Forma şi dispoziţia pieselor osoase pledează pentru un aranjament în boltă.  Factorii care menţin arhitectonica bolţii plantare sunt pe de o parte pasivi (dispoziţia oaselor. -Ligamentul bifurcat. bolta plantară se prăbuşeşte. restul de 80% fiind suportat de ligamentele piciorului. respectiv articulaţia talonaviculară. prin susţinerea capului în cavitatea navicularului. Celelalte metatarsiene sunt ridicate de sol. Muşchii plantari acţionează ca şi resorturi active în menţinerea arcurilor plantare şi se opun îndepărtării pilierilor de sprijin. unde este necesară o rezistenţă mai mare.dreptul capetelor metatarsienelor. apoi coboară corespunzător cuneiformului medial. prin tendoanele lor din jurul masivului tarsian alcătuiesc un suport fiziologic al bolţii plantare.

Aparatul capsulo-ligamentar tensionat în extensie conferă stabilitate mai mare şi frânează mişcările şoldului. pectineus. -Muşchiul aductor al degetului mic care acţionează asupra arcului lateral. Extensia este îndeplinită de următorii muşchI: . rectus femoris. de exemplu flexia cu rotaţia externă amplifică gradul abducţiei (poziţia „lotus”). 196 . piesă intermediară între membrul inferior şi trunchi. Fac parte din această categorie muşchii coxali şi muşchii coapsei. m.tensor fasciae latae. Şoldul se caracterizează printr-un grad considerabil de libertate a mişcărilor coapsei. prin intermediul mişcărilor de balansare ale bazinului. Extensorii şoldului sunt bine dezvoltaţi datorită funcţiei antigravitaţionale.Coaptarea suprafeţelor articulare şi poziţia fiziologică a componentelor (unghi de flexie şi anteversie cervico-cefalic fiziologic. iliopsoas cel mai important.M. relaxările ligamentare facilitează mişcările şi favorizează dislocaţiile în articulaţie.M. apropiind coapsa de trunchi şi ducând-o înainte. O pate din aceşti muşchi au rolul de a asigura poziţia verticală a trunchiului şi de a menţine echilibrul acestuia. iar prin inversarea punctului fix pe membrul inferior contribuie la mişcările bazinului şi implicit ale trunchiului. m. ridică coapsa peste orizontală. Ei sunt: . gluteus maximus cel mai important. Totodată şoldul dispune de un grad mare de stabilitate atât antero-posterioară cât şi transversală . .Acţiunile principale şi asociate ale musculaturii periarticulare menţin coaptarea articulară (şi pelvitrohanterienii) sau acţionează ca chingi musculare (muşchii longitudinali ai coapsei). m. Muşchii anteriori ai şoldului: Flexorii au rol important în locomoţie. Ei stabilizează articulaţia coxofemurală şi menţin trunchiul în poziţie verticală. .M. Asocierea unor mişcări. fiind suportul echilibrat al bazinului. -Muşchiul aductor al halucelui care stabilizează arcul transversal. înclinaţie acetabulară 45 şi anteversie 10). . BIOMECANICA MEMBRULUI INFERIOR  Şoldul Mişcările coapsei se realizează în articulaţia coxofemurală ca urmare a acţinii muşchilor motori ai acesteia. Mişcările active sunt mai reduse decât cele pasive (flexia coapsei poate fi mărită la 145 până la contactul acesteia cu toracele). Factorii care determină mobilitatea cât şi stabilitatea în articulaţia şoldului sunt: . sartorius.arcul medial.

M. de asemenea diferite.M. gluteus medius et minimus.biceps femoris. gemenii.M. Rotaţia externă este efectuată: . semitendinosus) acţionează ca extensori în articulaţia şoldului.M. Aductorii au o putere de acţiune superioară faţă de celelalte grupe musculare ale coapsei.M.iliopsoas. piriformis.M. . m. . iar mobilitatea este asociată cu un grad maxim de stabilitate. brevis.M. geometric având formă convexă şi dimensiuni inegale. . mm. . Ei apropie coapsele între ele şi contribuie totodată la menţinerea poziţiei bazinului (fixează coapsa şi contrabalansează acţiunea abductorilor controlaterali). Rotatorii externi cu membrul inferior sprijinit. pectineus. m. gluteus minimus. . . Abductorii pe lângă faptul că execută abducţia coapsei cu membrul inferior sprijinit balansează pelvisul iar prin sprijinul uniped împiedică înclinarea bazinului. adductor magnus. adductor magnus porţiunea tendinoasă. gluteus medius. Rotatorii interni ai coapsei sunt: .gluteus medius et minimus cu porţiunea lor dorsală. gracilis. gracilis.M. . Biomecanic mişcările de flexie şi extensie ale genunchiului sunt efectuate sub acţiunea forţelor gravitaţionale.Muşchii pelvitrohanterieni (obruratorii. 197 .Muşchii adductori . deşi dispune de componente osoase şi suprafeţe articulare diferite care formează: . obturatorius internus et externus.Articulaţia femuro-tibială dispusă între cei doi condili femurali.  Genunchiul Mişcările gambei se realizează în articulaţia genunchiului. şi platoul tibial cu suprafeţele articulare uşor concave de formă. . m. . m.M. . pătratul femural). .Muşchii ischiogambieri (capul lung al bicepsului.M. . separate între ele prin eminenţa şi ariile intercondiliene. adductor magnus . iliopsoas. Dintre abductori fac parte: .M. gluteus medius şi minimus (porţiunea dorsală). .M.M. gemelli. mişcare necesară pentru transpunerea greutăţii corporale de pe o parte pe alta. Genunchiul atât anatomic cât şi funcţional formează o articulaţie unitară.gluteus maximus.. tensor fasciae latae. quadratus femoris. contribuie la legănatul şoldului în mers. Din această grupă fac parte: .M.M.M. porţiunea anterioară. longus.

automată. . după cum s-a arătat. Stabilizarea genunchiului are loc în extensie. dislocările laterale fiind patologice. forţele de presiune transmise de la femur la tibie. este flexorul primmotor al genunchiului. Tensor fascie latae prin tractul iliotibial. Din cei patru componenţi musculari trei sunt monoarticulari. doar dreptul femural este muşchi biarticular şi cu efect flexor în articulaţia şoldului. În extensie aparatul ligamentar se află sub tensiune. Cele anterioare şi posterioare sunt expansiuni ale muşchilor periarticulari femurali. Ligamentele încrucişate au rol prin tensiune atât - 198 . ele fiind tensionate cu intensitate diferită în toate mişcările. . Doar ligamentele colaterale şi încrucişate sunt proprii articulaţiei. . . efectuându-se printr-o cuplare elastică. respectiv muşchii „labei de gâscă”). Popliteul fiind singurul muşchimonoarticular. în lipsa cărora genunchiul devine rigid.Rotaţia terminală externă a gambei. Mobilitatea articulară este influenţată decisiv de mişcările patelei care care în flexiune se deplasează în jos de incisura intercondiliană a femurului în extensie sub acţiunea cvadricepsului revine înaintea acesteia. iar muşchii anteriori inseraţi prin „pes anserinus” pe lângă flexia genunchiului acţionează ca flexori şi în articulaţia şoldului. în flexiune fiind relaxat. .Ligamentele încrucişate au un rol aparte deoarece menţin contactul suprafeţelor articularefemuro-tibiale atât în flexie cât şi în extensie. este pasivă. Muşchiul cvadriceps femural cu efect puternic extensor şi antigravitaţional prin înglobarea rotulei formează aparatul extensor al genunchiului care amplifică forţele de contracţie.Articulaţia femuro-patelară între faţa patelară a femurului şi faţetele articulare ale rotulei. . datorită meniscurilor.Mişcările de flexie – extensie ale articulaţiei genunchiului au loc în compartimentul menisco-femural în care tibia se deplasează împreună cu meniscurile. cel lateral exercitâd o tensiune externă asupra tibiei la finele extensiei în compartimentul menisco-tibial.Stabilitatea antero-posterioară prin expansiunile anterioare şi posterioare ligamentoase ale muşchilor periarticulari şi muşchiul gastrocnemian. Ligamentele articulaţiei prin tensiune şi relaxare intervin în dinamica şi statica articulaţiei. Alunecările patelei se fac în plan vertical.Flexorii biarticulari ischiogambieri cu rol de flexie a genunchiului acţionează şi ca extensori ai şoldului.Stabilitatea transversală este asigurată de ligamentele colaterale ale articulaţiei şi chingile musculare latero-mediale periarticulare (M. Bursele suprapatelară şi fundurile de sac sinoviale parapatelare facilitează mişcările rotulei. se datorează profilului inegal al condililor femurali.

deorece forţa gravitaţională în acest caz este proiectată înaintea articulaţiei. Articulaţiile intertarsiene completează mişcările sagitale ale gleznei în celelalte două planuri ale spaţiului. inclusiv în stabilitatea rotaţională. poate fi realizată şi fără contracţia cvadricepsului femural. -Maleola externă este mai voluminoasă şi aşezată mai posterior şi inferior decât maleola internă.tensor fasciae latae prin intermediul tractului iliotibial. -Forţele gravitaţionale trec prin gleznă .Muşchii ischiogambieri dintre care cel mai important este semimembranosul. .M. Flexorii gambei sunt: . quadriceps femoris cu toate părţile sale este cel mai important extensor al genunchiului. prin presiune cooptând suprafeţele de articulare între ele. . Distanţa intermaleolară nefiind rigidă se poate adapta mişcărilor talusului. esenţială pentru menţinerea poziţiei ortostatice. sartorius. prin mici mişcări de alunecare dintre oase. prin poziţia de hiperextensie a genunchiului.Stabilitatea pasivă a genunchiului. .în stabilizarea laterală cât şi antero-posterioară a articulaţiei. Suprafaţa articulară cilindrică a trohleei talusului este cuprinsă în scoaba sau mortisa sindezmozei talocrurale. capsulo-ligamentari (ligamentele colaterale) şi musculari (flexorii şi extensorii gambei). având rol fundamental în sprijinul şi locomoţia bipedă. Articulaţia gleznei sau talocrurală având ax transversal controlează mişcările de flexie şi extensie ale piciorului în relaţie cu gamba. Stabilitatea transversală este menţinută de cele două maleole şi ligamentele colaterale ale articulaţiei. fracturându-se mai uşor.M. Extensorii gambei sunt: . gastrocnemius care împiedică hiperextensia exagerată a genunchiului. Muşchii mobilizatori ai genunchului. -Articulaţia subtalară se află în axul de susţinere a corpului. astfel piciorul în aceste articulaţii cu funcţii simultane va efectua în jurul unui ax longitudinal mişcări de supinaţie şi pronaţie. Stabilitatea antero-posterioară a gleznei şi limitarea mişcărilor acesteia este asigurată de factori osoşi (marginile tibiei).M. în jurul unui ax vertical mişcări de abducţie şi aducţie. -Extensia gleznei corespunde cu plantarflexia piciorului. 199 . Convenţional aceste mişcări sunt: -Flexia gleznei este dorsalflexia piciorului.M.  Piciorul Biomecanic constituţia multiarticulară a piciorului se caracterizează prin funcţionalitatea unitară. . maleolele articulare prin conducere osoasă permiţând mişcări doar în plan sagital în articulaţie.

respectiv în mişcările de extensie/flexie ale degetelor.tibial posterior. Articulaţiile metatarsofalangiene şi interfalangiene intervin în modificarea boltei plantare (care împovărat se aplatizează prin distanţarea metatarsienelor între ele. m.peronier scurt şi lung) şi extensor lung al degetelor. Deşi suprafeţele articulare sunt semicilindrice acţionează ca şi o articulaţie pluriaxială.tibial anterior. m. asigurând un grad minim de mişcare a calcaneului faţă de talus în toate direcţiile. -Inversiunea (supinaţie şi aducţie) de muşchii aductorisupinatori (m. -Mişcarea de pronaţie are loc concomitent cu abducţia piciorului rezultând eversiunea. Muşchii lungi şi scurţi ai piciorului sunt poliarticulari. -Eversiunea (pronaţie şi abducţie) de muşchii abductoripronatori (m. faţă de axul gambei.extensor lung al halucelui – grupe agonist-antagoniste).stabilitatea articulară fiind asigurată prioritar de ligamentul sinusului tarsian. extensor lung al degetelor şi cel al halucelui). flexori ai degetelor şi halucelui). Ele reprezintă cupluri sinergiste dar şi agoniste/antagoniste. -Mişcarea de supinaţie a piciorului în articulaţia interfalangiană este asociată obligatoriu cu aducţia acestuia. din contracţiile grupelor musculare rezultând acţiuni primare şi asociate. 200 . mişcările halucelui fiind mai excesive şi importante în mers. -Flexorii (retroflexorii) piciorului sunt muşchii anteriori ai gambei (m. -Extensorii (plantarflexorii) piciorului au originea pe faţa dorsală a gambei şi sunt flexorii acesteia (Triceps surae. -Flexorii şi extensorii piciorului prin funcţii asociate intervin în eversiunea şi inversiunea piciorului. mişcare convenţional denumită inversiune. Pe lângă mobilitate.tibial posterior şi tibial anterior. stabilitatea în sprijin şi rulajul plantei în fazele locomoţiei. asigură şi funcţia de susţinere a bolţii plantare.

care corespunde celor două plante şi zonei intermediare dintre acestea. şi o funcţie de locomoţie prin mers şi variantele sale (fugă. prin proiectarea centrului de greutate al corpului în poligonul de susţinere:  . Ca factori activi. adductor magnus). De regulă reprezintă un moment principal al mersului. ligamentele prin tensiunea lor stabilizează în această poziţie segmentele membrului inferior. care acţionează în aşa fel. sprijinul biped se face printr-un minim efort muscular şi se realizează stabilitatea pasivă a membrului inferior. care de altfel tinde să se deplaseze de partea membrului ridicat. adică acele grupe musculare (muşchii antigravitaţionali).FUNCŢIILE COMPLEXE ALE MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior îndeplineşte o funcţie statică de susţinere prin intermediul sprijinului biped şi unipod. formată de o singură suprafaţă plantară. situaţia în care corpul se sprijină pe un singur membru inferior. În această situaţie proiecţia centrului de greutate trece posterior de şold şi anterior de genunchi. intervin în primul rând muşchii „triplei extensii”. 201 .Centrul de greutate este punctul. este necesară o înclinare a corpului de partea acestui membru şi menţinerea bazinului în poziţie orizontală. Muşchii care intervin in sprijinul unipod sunt :  . care intervin în extensiunea articulaţiei coxofemurale şi a genunchiului şi stabilizează articulaţia talocrurală (acţiune simultană a flexorilor şi extensorilor gambei. echilibrul este menţinut.Poligonul de susţinere este suprafaţa. săritură).  . încât să învingă acţiunea forţei de gravitaţie.Extensorii şi stabilizatorii articulaţiilor coxofemurale şi a genunchiului (în primul rând M.  Sprijinul biped este poziţia în care corpul se sprijină pe ambele membre inferioare. gluteus medius) şi totodată fixează coapsa in poziţie verticală (M.  Sprijinul uniped. quadriceps femoris). În sprijinul biped intervin o serie de factori pasivi şi activi.  Muşchii care înclină bazinul în direcţia membrului de sprijin (M. Se află în centrul feţei superioare a corpului vertebrei lombare doi. Articulaţiile sunt puse în extensie. Piciorul faţă de planul median al corpului se află într-o poziţie de uşoară rotaţie externă (cca 12-16°). asupra căruia acţionează forţa de gravitaţie. picioarele fiind plasate fie unul lângă celălalt (poziţia de drepţi) fie unul după celalalt (în mers). Printr-o hiperextensie în articulaţia şoldului şi a genunchiului. Proiecţia centrului de greutate se face pe o bază de susţinere micşorată. În sprijinul biped. Pentru trecerea proiecţiei centrului de greutate prin membrul de sprijin.  Stabilizatorii gleznei şi a piciorului (toţi muşchii gambei prin contracţie simultană). gluteus maximus et M.

-Musculatura implicată în funcţia de balansare şi echilibru a şoldului în suportul monoped după cum am arătat acţionează cuplul muscular fesir mijlociu (prin abducţia puternică a şoldului) şi muşchii aductori ai coapsei. din care zona de suport reprezintă aproximativ 25 cm2. forţa activă musculară este necesară să fie de trei ori mai mare decât forţa de rezistenţă. -Pentru balansul echilibrat al greutăţii corpului. etc). Convergenţa supero-laterală acetabulară a forţelor de presiune şi transferul excentric al împovărării pe capul femural este preluat de o arie mai restrânsă decât suprafaţa totală a sferei cefalice. -Asupra suprafeţei portante a femurului va acţiona. În sprijinul uniped menţinerea echilibrului şoldului se realizează conform pârghiei de gradul I. convergent de la suprafaţa auriculară a sacrului la partea supero-externă a acetabulului. -Fasciculul cefalo-cervical femural de suport dispus între partea supero-externă a capului femural şi corticala medială mai îngroşată la baza colului acestuia (corespunzător unghiului de flexie-arcul Adams). -Contrabalansarea împovărării are loc prin braţul de forţă dispus orizontal asupra căruia acţionează musculatura aductorilor şoldului (prioritar fesierul mijlociu). Funcţia de suport a şoldului atât în sprijinul monoped cât şi biped implică transferul greutăţii corporale prin articulaţia sacro-iliacă. -În sprijinul biped echilibrat greutatea trunchiului (aprox 65% din greutatea corporală) împovărează simetric cele două şolduri. -Greutatea corporală acţionează asupra braţului de rezistenţă. împovărarea ei crescând. prin stabilizarea verticală a membrului inferior. osul iliac şi acetabul către constituenţii epifizodiafizari ai femurului. 202 . -În sprijinul uniped împovărarea şoldului de suport este egală cu greutatea corpului minus greutatea membrului de sprijin. aranjate în sisteme fasciculare complexe (de presiune. lungimea braţului corespunzând distanţei dintre capul femural şi linia mediană a corpului. tracţiune. Capul femural are un diametru de 4-5 cm având suprafaţa totală de aproximativ 75 cm2. Liniile de forţă sunt materializate prin mecanostructura trabeculară a osului spongios. în consecinţă o împovărare de patru ori mai mare decât greutatea corporală (pentru o greutate de 70 kg împovărarea pe şold va fi de 280 kg). numită portantă sau de suport. -Punctul de sprijin (furclum) este axul de rotaţie al mişcării şi corespunde zonei portante a capului femural. Forţele de împovărare ale şoldului formează fascicule de presiune şi anume: -Fasciculul sacro-acetabular. torsiune. Extinderea acestei zone poate fi diferită. De exemplu în coxa valga (creşterea unghiului obtuz al anteflexiei cervico-cefalice) determină o diminuare considerabilă a ariei. Braţul de forţă dispus orizontal între capul femural şi trohanterul mare (locul de inserţie al fesierului mijlociu) este cu de trei ori mai scurt decât braţul de rezistenţă.

 Sprijinul bilateral se face cu picioarele aşezate unul înaintea celuilalt şi durează o perioadă foarte scurtă (1/6 din timpul unui pas). cuprinde cea mai mare parte din timpul unui pas. după ce a luat contact cu solul prin călcâi. şoldul se află în extensie (M. în care membrul pendulant se află în dreptul membrului de sprijin. devine membru propulsor. se va sprijini pe toată planta. gluteus maximus). Funcţia de sprijin şi de pendulare alternează la cele două membre inferioare. gluteus medius).Momentul verticalei. cu scopul de a deplasa corpul prin mişcări succesive. numiţi paşi. .  Membrul pendulant în timpul mişcării sale. membrul aflat posterior se sprijină cu antepiciorul. Desigur grupele musculare ale membrului inferior acţionează mult 203 . în faza anterioară. qadriceps femoris şi muşchii ischiogambieri). cel posterior pentru a se desprinde de acesta. picioarele de fapt rulează cu tălpile pe sol. cele două membre inferioare trec alternativ prin două momente principale: sprijin bilateral şi sprijin unilateral. în timp ce celălalt execută o mişcare de pendulară (membrul pendulant sau oscilant). . de asemenea este stabilizată glezna şl piciorul. iar tricepsul sural ridică cu putere călcâiul. printr-o flexiune a genunchiului. apoi prin contracţia muşchiului iliopsoas şi a croitorului este pendulat înainte.Faza posterioară sau pasul posterior (moment în care membrul propulsor părăseşte solul şi se află îndărătul celuilalt). împingând corpul înainte şi în sus.Faza anterioară sau pasul anterior. în primul rând al muşchiului triceps sural Această mişcare de rulare se desfăşoară concomitent cu stabilizarea gleznei şi a piciorului la care mai participă şi grupul muşchilor peronieri. Piciorul rulează pe sol de la călcâi la degete în urma acţiunii succesive a grupului tibial anterior şi apoi a flexorilor. iar cel situat anterior cu călcâiul. În faza posterioară. piciorul este ridicat de pe sol. În această acţiune se produce hiperextensiunea şoldului şi a genunchiului.  Membrul de sprijin. bazată pe acţiuni biomecanice. gamba este extinsă iar piciorul se află în flexie dorsală pentru a lua contact prin călcâi cu solul. genunchiul stabilizat într-o uşoară semiflexie (M. de la călcâi la degete şi anume cel anterior pentru a se aplica pe sol. În perioada sprijinului bilateral.  Sprijinul unilateral. Tălpile nu ating suprafaţa colului pe toată lungimea lor. Membrul de sprijin. În mers. Corpul se sprijină pe un singur membru (membru de sprijin). Articulaţiile şoldului şi a genunchiului sunt stabilizate şi blocate în extensie. la finele acestui moment. Iar coapsa menţinută în poziţie verticală (aductorii). în care membrul pendulant este înaintea celuilalt şi este pregătit pentru a deveni membru de sprijin.Mersul este o deprindere motorie. În această poziţie. Bazinul este fixat în poziţie orizontală de către abductori (M. trece prin trei faze şi anume: .

la care se adaugă şi mişcări ale trunchiului şi ale membrelor superioare. care se înclină pe partea membrului de sprijin. pentru a asigura armonia mersului. Toate aceste mişcări au scopul de a realiza cele două cerinţe ale mersului: stabilitatea (echilibrul) şi mobilitatea. dar în sens opus. 204 . Consecinţă a acestora. trunchiul coboară în timpul pasului anterior şi se ridică în pasul posterior. In sens vertical. De asemenea se face o înclinare în sens antero-posterior al trunchiului combinată cu mişcări de torsiune (rotaţie) a acestuia. în vederea menţinerii echilibrului. în acelaşi ritm cu deplasările membrelor inferioare.mai complex. Trunchiul în mers execută oscilaţii în diferite sensuri. Mişcările transversale sînt executate de bazin. sunt mişcările de pendulare ale membrelor superioare.

 Ajunge la coapsă prin lacuna vasculară şi se situează în triunghiul femural (Trigonum femorale) al lui Scarpa. posterior). plasată între muşchiul gluteu mare şi mijlociu.  Artera gluteală superioară (A. vascularizând rădăcina membrului inferior. fiind acoperita de muschiul obturator extern. se întinde de la ligamentul inghinal până la hiatul tendinos al aductorului mare. Ele anastomozează cu ramuri din artera femurală şi restabilesc circulaţia membrului inferior în cazul ligaturării arterei iliace externe şi celei femurale. superficialis). dintre care unele părăsesc cavitatea pelviană (ramuri extrapelviene). emite ramuri parietale. medial şi înapoi. Se anastomozează cu artera gluteală superioară şi emite o arteră satelită nervului sciatic (A. se divide în :  Ramura anterioară (R. pătrunde între gluteul mijlociu şi mic. Emite ramuri pentru muşchii aductori. glutea superior) sau fesieră.ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR Membrul interior este vascularizat de artera femurală şi ramurile sale. Se divide în:  Ramură superficială (R. Acoperită de muşchiul gluteu mare coboară la muşchii profunzi de la acest nivel şi la articulaţia coxo-femurală. acetabularis) care trece prin incizura acetabulară şi prin ligamentul capului femural la capul femurului pe care îl vascularizează. profundus). delimitat sus de ligamentul inghinal: medial de muşchiul aductor lung şi 205 .  Artera obturatorie (A.  Ramura posterioară (R. glutea inferior) ajunge pe şold prin hiatul infrapiriform. RAMURI PARIETALE DIN ARTERA ILIACĂ INTERNĂ Artera iliacă internă.  Ramură profundă (R. comitans nervi ischiadici). descrisă în cadrul bazinului. Aşezată în partea anteromedială a coapsei.obturatoria) penetrează pe coapsă prin canalul obturator.. are un traiect oblic în jos. coteşte pe marginea anterioară a găurii obturate. femoralis)  Continuă artera iliacă externă.  Artera gluteală inferioară (A. părăseşte pelvisul prin hiatul suprapiriform. care corespunde unei linii duse de la mijlocul ligamentului inghinal la marginea posterioară a condilului medial al femurului. precum şi de ramuri din artera iliacă internă destinate şoldului. ARTERA FEMURALĂ (A. dirijată în jos şi îndărăt. arcuieşte pe marginea posterioară a găurii obturate. vascularizează muşchii profunzi şi articulaţia şoldului. Emite o ramură (R. anterior) ce se îndreaptă înainte şi în jos.

care se anastomozează cu ramurile extrapelviene ale arterei iliace interne. Traversează fascia cribroasă şi urcă lateral. Se îndreaptă lateral. perforează fascia cribroasă. acoperită de fascia lata repauzând în şanţul format de psoasul iliac şi muşchiul pectineu. circumflexa ilium superficialis) îşi are originea împreună cu precedenta. epigastrica superfacialis) ia naştere imediat sub ligamentul inghinal. cu 2-5 cm. -Arterele ruşinoase externe (Aa. Urcă in direcţia ombilicului în subcutisul peretelui abdominal.  Artera femurală profundă (A. paralel cu ligamentul inghinal în subcutisul peretelui abdominal.  În treimea inferioară a coapsei.lateral de sartorius. Medial. Aici artera este aşezată superficial. Emite colaterale. trece înapoia muşchiului aductor lung şi se divide în ramurile sale terminale. -Artera circumflexă iliacă superficială (A. Are următoarele ramuri: 206 . devenind superficială. se desprind în acelaşi nivel cu precedentele şi se distribuie scrotului (Rr. vena femurală se află înapoia arterei. Emite următoarele ramuri colaterale superficiale şi profunde: -Artera epigastrică superficială (A. profunda femoris).unde este acoperită de muşchiul croitor şi membrana vastoaductoria. interior de ligamentul inghinal. pudendae externae). scrotales anteriores) sau labiilor mari (Rr. În acest loc. voluminoasă. angajându-se în canalul aductorilor al lui Hunter (descris la regiunea femurală anterioară). are originea de pe faţa posterioară a arterei. labiales anteriores) şi teritoriului inferomedial al peretelui abdominal. perforante. artera devine mai profundă. lateral cu nervul femural. formând o vastă reţea colaterală între aceste două sisteme arteriale. vine în raport cu vena.

 Arterele perforante (Aa. circumflexe femoris medialis) se dirijează medial. situată în spaţiul popliteu între inelul aductorului mare şi inelul fibros al muşchiului solear. Străbate mijlocul spaţiului popliteu. ascendens. ascendens) îndreptată spre şold la care nivel se anastomozează cu arterele gluteale şi o ramură descendentă (R. Se divide intr-o ramură acetabulară (R. o serie de ramuri (R. saphenus) cu care ajunge la genunchi. profundus. Se divide într-o ramură ascendentă (R. dirijându-se oblic în jos şi lateral. descendens) care coboară pe partea laterală a coapsei până la genunchi. R.  Artera circumflexă femurală laterală (A. Este formaţiunea cea mai anterioară a mănunchiului vasculonervos 207 . Artera circumflexă femurala medială (A. perforantes) în număr de trei.trece lateral fiind acoperită de sartorius şi dreptul femural. acetabularis) pentru capul femural. transversus). străbat muşchiul aductor mare şl trec pe faţa posterioară a coapsei. articulares) destinate reţelei arteriale a genunchiului. formând o reţea ce se conectează atât cu arterele gluteale cît şi cu artera poplitee. apoi între muşchiul aductor scurt şi obturatorul extern. circumflexa femoris lateralis). care vascularizează muşchii de la rădăcina coapsei şi se anastomozează cu arterele gluteale şi artera obturatorie. între iliopsoas şi pectineu. genus descendens) sau „Anastomotica magna” se desprinde din artera femurală în canalul adductorilor. poplitea) Este continuarea arterei femurale. Perforează membrana vastoaductorie şi se divide în artera satelită a nervului safen (R. respectiv în ramuri articulare (Rr. ARTERA POPLITEE (A. Se bifurcă în două artere tibiale. Aici prin ramuri ascendente şi descendente se anastomozează între ele.  Artera descendentă a genunchiului (A. R.

Imediat după origine trece pe faţa anterioară a gambei. ocoleşte condilul medial al tibiei dedesubtul ligamentului colateral şi trece pe faţa anterioară a genunchiului. Artera articulară geniculară superioară medială (A. Reţeaua articulară a genunchiului (Rete articulare genus) sau perirotuliană. pe care îl înconjoară trecând dedesubtul muşchilor semimembranos şi semitendinos pe faţa anterioară a genunchiului. Artera articulară geniculară inferioară medială (A. genus superior medialis) ia naştere deasupra condilului femural medial. Reţeaua articulară perirotuliană. dedesubtul tendonului bicepsului şi trece anterior pe genunchi.  Artera recurentă tibială anterioară (A. ARTERA TIBIALĂ ANTERIOARĂ (A. din artera descendentă a genunchiului şi arterele recurente ale gambei. genus inferior lateralis) trece anterior pe sub capul lateral al gastrocnemianului şi tendonul bicepsului. unde devine artera dorsală a piciorului. Artera articulară inferioară laterală (A. Artera articulară geniculară mijlocie (A. pătrunde în articulaţia genunchiului şi se distribuie ligamentelor şi corpului adipos din spaţiul intercondilian. este insuficientă pentru a restabili circulaţia colaterală a gambei în cazul ligaturării arterei poplitee. şi extensorul lung al degetelor. Acesta din urmă încrucişează artera în dreptul maleolelor şi se plasează medial de ea. genus inferior medialis) se desprinde la înălţimea interliniei articulare. aşezată pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului şi pe muşchiul popliteu. Artera articulară geniculară superioară laterală (A. se formează pe faţa anterioară a capsulei articulare din anastomozarea arterelor articulare superioare şi inferioare. aflaţi lateral. genus media). Emite genunchiului ramuri care formează aici o vastă reţea arterială (Rete articulare genus). deşi realizează anastomoze cu arterele gambei.popliteu. deasupra membranei interosoase. recurrens tibialis 208 . Emite:  Artera recurentă tibială posterioară (A. (Rete pateliae). apoi extensorul lung al halucelui. recurrens tibialis posterior) ia naştere înainte ca artera să treacă anterior. tibialis anterior) Ramură de bifurcaţie anterioară a arterei poplitee. Porţiunea reţelei aflate pe suprafaţa externă a rotulei se numeşte reţeaua rotuliană. genus superior lateralis) ocoleşte condilul lateral al femurului. se întinde de la arcada solearului la marginea inferioară a retinaculului inferior al extensorilor. situat medial. Coboară pe suprafaţa anterioară a acesteia în profunzimea interstiţiului dintre muşchiul tibial anterior. Urcă la reţeaua articulară a genunchiului.

Se dirijează lateral.  Arterele tarsiene mediale (Aa. perforans) la arterele metatersiene plantare. acoperită de muşchiul tibial anterior. dorsalis pedis) Sau artera pedioasă. metatarsales dorsales) II-III-IV. traversează.  Artera maleolară anterioară laterală (A. S îndreaptă pe planul osos la maleola medială unde formează reţeaua maleolară medială (Rete malleolare mediale) împreună cu arterele vecine. Fiecare arteră metatarsiană trimite o ramură perforantă (R. câteva ramuri subţiri. plantară profundă) ramură terminală a arterei pedioase. pentru faţa medială a piciorului. îndreptate de-a lungul spaţiilor interosoase corespunzătoare la degete.  Artera arcuată (A.anterior) se naşte după ce tibiala anterioară a traversat spaţiul interosos. de-a lungul unei linii. digitales dorsales) pentru marginile adiacente ale degetelor. continuă artera tibială anterioară pe dosul piciorului. destinată feţei externă a piciorului se anastomozează cu celelalte artere ale tarsului. -Artere plantară profundă (A. Emite din convexitatea ei:  -Arterele metatarsiene dorsale (Aa. îşi are originea deasupra retinaculului inferior al extensorilor. provenite din artera dorsală a piciorului şi tibială posterioară. şi se anastomozează cu artera tarsiană laterală. Are următoarele ramuri:  Artera tarsiană laterală (A. tarsalis lateralis). tibialis posterior) Ramură de bifurcaţie posterioară a arterei poplitee coboară de la 209 . descriind în dreptul bazei metatarsienelor o arcadă.  Artera maleolară anterioară medială (A. lateral de tendonul muşchiului extensor al halucelui. arcuata) îşi are originea în apropierea primului spaţiu intermetatarsian. malleolaris anterior medialis). unde se bifurcă în câte două artere digitale dorsale (Aa. primul spaţiu intermetatarsian şi completează arcul plantar. ARTERA TIBIALĂ POSTERIOARĂ (A. Urcă. coboară la maleola laterală unde formează reţeaua maleolară laterală (Rete malleolare laterale). la reţeaua perirotuliană. convexă înainte. -Artera metatarsiană dorsală I sau a halucelui continuă artera pedioasă în primul spaţiu intern metatarsian şi se distribuie halucelui. ARTERA DORSALA A PICIORULUI (A. care uneşte mijlocul liniei intermaleolare cu primul spaţiu intermetatarsian Se situează pe planul osos al piciorului. tarsales mediales). malleolaris anterior lateralis).

Coboară pe muşchii tibial posterior. -Ramura comunicantă (R. Aceasta se plasează profund pe planul interosoşilor şi este completată de artera plantară profundă a pedioasei şi de artera plantară medială. spre marginea posterioară a maleolei mediale.uşor oblic. Până la acest nivel. apropiindu-se din ce în ce mai medial. Pe gambă se situează profund. metatarsales plantares) în număr de patru.arcada muşchiului solear la plantă.  Artera plantară medială (A. malleolares laterales) la reţeaua maleolară corespunzătoare. se recurbează medial şi formează o arcadă. mai voluminoasă se dirijează oblic înainte şi lateral spre marginea externă a piciorului. ca apoi să treacă înainte. Trece apoi dorsal de. ramură terminală mai subţire. acoperită de tricepsul sural şi lama profundă a fasciei crurale. Trece în diagonală peste muşchiul pătrat al plantei. formând reţeaua calcanoasă (Rete calcaneum). maleola medială. communicans). la reţeaua maleolară laterală. plantaris lateralis). se îndreaptă înainte situându-se pe marginea medială a piciorului. Are un traiect . fibularis) cu originea la marginea inferioară a muşchiului popliteu. La înălţimea sindesmezei tibiofibulare se ramifică în : -Ramura perforantă (R. Emite o ramură superficială digitală pentru haluce şi alta profundă. -Ramurile maleolare (Rr. În dreptul bazei metatarsianului V. apoi pe flexorul lung al degetelor. lateral de aceasta. Din convexitatoa arcadei pleacă:  -Arterele metatarsiene plantare (Aa. În treimea inferioară a gambei devine mai superficială. 210 .  Artera plantară laterală (A. plantaris medialis). unele tratate descriu artera tibială posterioară sub numele de „trunchi tibioperonier”. arcuieşte apoi înainte. unde se divide în două artere plantare. calcanei). dedesubtul retinaculului flexorilor în canalul calcanean (descris la regiunea retromaleolară). Coboară în acelaşi plan cu artera tibială posterioară. numită arcul plantar (Arcus plantaris). perforans) ce traversează porţiunea inferioară a membranei interosoase. acoperită de flexorii scurţi ai degetelor. care se anastomozează cu ramurile arterei plantare laterale. coboară în spaţiile intermetatarsiene corespunzătoare şi distribuie (Aa. (unele vin direct din artera tibială posterioară) se distribuie călcâiului. -Ramuri calcaneare (Rr. plasându-se pe marginea medială a tendonului achilian. pe muşchiul tibial posterior şi apoi flexorul lung al halucelui. şi ajunge dedesubtul muşchiului abductor al halucelui în plantă. Are următoarele ramuri :  Artera peronieră (A. digitales plantares propriae) degetelor. ce se anastomozează cu artera tibială posterioară. unde este acoperită de muşchiul abductor al halucelui.

-Ramurile perforante (Rr. perforantes), în
număr de trei,
penetrează prin ultimele trei spaţii
interosoase spre arterele metatarsiene dorsale.

211

VENELE MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior dispune de un sistem venos profund şi altul
superficial, reunite între ele prin vene anastomotice. Cele două sisteme
diferă atât din punct de vedere anatomo-structural cît şi funcţional.
VENELE PROFUNDE
Numite şi vene subfaciale sau satelite (Vv.comitantes), însoţesc
arterele, având aceeaşi denumire cu acestea. Sunt în număr de două pentru
fiecare arteră, cu excepţia venei poplitee şi femurale.
Înconjurate şi suportate de masa muşchilor cu rol deosebit în
circulaţia de reîntoarcere, au pereţii subiţi şi dispun de numeroase valvule.
Acestea sunt aşezate la cca 2 cm între ele, în aceste locuri vena fiind mai
dilatată (sinus valvular). Venele profunde au un rol deosebit în circulaţia
membrului inferior, ele drenează cca 80% din sângele venos.

Majoritatea venelor sunt afluenţii venei femurale. Fac
excepţie venele şoldului (Vv. gluteae superiores, Vv. gluteae
inferiores, Vv. obturatoriae), care au traiect comun cu arterele
omonime şi sunt tributare venei iliace interne. Datorită
anastomozelor vaste dintre acestea şi venele profunde ale coapsei,
în cazul obliterării trunchiului colector principal femuro-iliac
extern, sângele poate utiliza acest curent venos profund, accesoriu.

Arcul venos plantar profund, se formează din venele
metatarsiene plantare (Vv. metatarsales plantares), care la rândul
lor adună venele digitale plantare (Vv.digitales plantares). Aşezat
împreună cu arcul arterial, se continuă cu venele plantare, care
înapoia maleolei mediale dau naştere venelor tibiale posterioare.

Venele tibiale posterioare (Vv. tibiales posteriores) însoţesc
artera omonimă şi colectează cele două vene fibulare (Vv
.fibulares).

Venele tibiale anterioare (Vv. tibiales anteriores) se
formează din venele profunde ale dosului piciorului care însoţesc
artera pedioasă. Urcă de-a lungul arterei tibiale anterioare în fosa
popliteană.

Vena poplitee (V. poplitea) se formează din unirea venelor
tibiale posterioare cu cele anterioare, la nivelul arcului tendinos al
solearului. Se situează în mijlocul spaţiului popliteu, postero-lateral
de arteră, într-o teacă conjunctivă comună cu aceasta. În canalul
aductorilor devine venă femurală. Colectează vena safenă externă
şi venele corespunzătoare arterelor articulare ale genunchiului
(Vv.genus).

Vena femurală (V. femoralis), însoţeşte artera omonimă,
înconjurând-o în spirală. Astfel în canalul aductorilor se află
posterior de arteră, apoi devine din ce în ce mai medial faţă de
aceasta. Colectează vena safenă internă şi vena femurală profundă
(V. profunda femoris), formată din venele circumflexe şi
perforante (Vv.circumflexae femorales mediales et laterales;
212

Vv.perforantes).
VENELE SUPERFICIALE (SISTEMUL SAFEN)
În subcutisul membrului inferior se află o vastă reţea venoasă
epifascială, numită sistemul venos safen, care este. formată din venele
safenă internă şi externă respectiv din ramurile tributare ale acestora.
Venele safene dispun de pereţi groşi şi valvule în majoritatea lor
bicuspide. Aceste valvule sunt mai distanţate între ele spre deosebire de
venele profunde (cam la 4 cm. unele de altele) şi rezistă la o presiune de cca
2 atmosfere. La joncţiunea venelor safene cu venele profunde se situează
câte o valvulă, numită „valvulă ostială”.
Sistemul venos safen, datorită faptului că nu este susţinut de
ţesuturile din jur şi este privat de acţiunea contracţiilor musculare, iar
circulaţia sângelui se face contra gravitaţiei
poate suferi dilatări
considerabile (boala varicoasă).
 Originea venelor safene:

Pe faţa dorsală a piciorului se află o reţea venoasă
superficială (Rete venosum dorsale pedis) dispusă în jurul unui
arc venos (Arcus venosus dorsalis pedis). Acest arc, colectează şi
reţeaua venoasă superficială a plantei prin intermediul venelor
intercapitulare (vene perforante care trec dorsal printre capetele
metatarsienelor).

Arcul venos continuă prin două vene marginale aşezate pe
dosul piciorului în direcţia maleolelor. Vena marginală medială,
trece înaintea maleolei mediale şi se continuă în vena safena
internă. Cea laterală ocoleşte posterior maleola de aceeaşi parte şi
devine venă safenă externă.
 Vena safenă internă (Vena saphena magna). Este cea mai lungă
venă a corpului. Urcă de la marginea anterioară a maleolei mediale pe
faţa medială a gambei, ocoleşte dinapoi condilul femural medial şi
ajunge pe coapsă. Aici urcă înainte şi lateral spre faţa antero-medială a
rădăcinii coapsei. Cu 4 cm inferior de ligamentul inghinal formează o
curbură cu concavitatea în jos, numită „crosa safenei interne”, care trece
prin hiatul safen în profunzime şi se varsă în vena femurală.

Vena safenă internă colectează un număr mare de ramuri
colaterale, care au o dispoziţie foarte variată. Aceste colaterale sunt
situate deasemenea în subcutis şi dispun de valvule ostiale, care
împiedică, refluxul sângelui din trunchiul principal. Ele reprezintă
totodată, importante teritorii de anastomoze colaterale atât între
cele două vene safene, cît şi cu sistemul venei cave superioare şi
vena portă, prin intermediul venelor toraco-epigastrice (a se vedea
la abdomen şi torace).

Colateralele trunchiului ascendent sunt vene superficiale de
pe faţa antero-medială a gambei şi coapsei, foarte variate ca număr
şi dispoziţie. Venele de pe faţa posterioară a coapsei se deschid
separat sau prin intermediul unui trunchi comun, numit vena
213

safenă accesorie (V. saphena accesoria).

Colateralele crosei sunt venele superficiale care corespund
ramurilor superficiale ale arterei femurale (Vv. epigastricae
superficiales; Vv. circumflexae ilium superficilaes; Vv. Pudendae
externae). Aceste vene se anastomozează cu venele toracoepigastrice, în subcutisul peretelui abdominal.

Colaterala anastomotică: cea mai importantă, deşi
inconstantă este „vena femuro-poplitee” a lui Giacomini. Aceasta
uneşte crosa venei safene externe cu cea a venei interne şi
stabileşte astfel o legătură indirectă între vena poplitee şi cea
femurală.
 Vena
safenă externă (V.saphena parva) ia naştere îndărătul
maleolei externe, urcă pe mijlocul feţei posterioare a gambei în
subcutisul acesteia. În apropierea fosei poplitee se plasează într-o
dedublare a fasciei gambei. La nivelul interliniei articulaţiei
genunchiului formează o crosă, numită crosa venei safene externe, care
perforează lama profundă a dedublării, devine profundă şi se deschide
în vena poplitee.

Colateralele safenei externe, provin de pe plantă şi de pe faţa
posterolatorală a gambei.

Colateralele anastomotice cu vena safena internă sunt
deasemenea numeroase pe gambă, în acestea sîngele circulă în
direcţia venei safene interne.
 Sistemul comunicant între venele superficiale şi profunde:

Curentul venos superficial este dirijat în cel profund prin
intermediul celor două joncţiuni ale venelor safene (safenofemurală şi safeno-popliteană) şi printr-un număr de legături
anastomotice transfasciale, reprezentate de venele perforante şi
comunicante. Între aceste două categorii de vene anastomotice din
motive de ordin chirurgical facem următoarele deosebiri:
-Venele perforante realizează o legătură directă între
trunchiul safen principal şi venele profunde. Ele au o dispoziţie constantă şi
posedă valvule ostiale la locul de deschidere în venele profunde, fapt ce
asigură trecerea sîngelui de la suprafaţă spre profunzime. Vena safenă
internă dispune de un număr de 5 perforante, trei la nivelul gambei, cu
venele tibiale posterioare: una la nivelul genunchiului tot între aceste vene,
ultima cu vena femurală, la nivelul canalului aductorilor. Vena safenă
externă are 1-2 perforante cu venele peroniere.
-Venele comunicante, în număr mare (15-35) realizează
conexiuni între ramurile colaterale ale venelor safene şi colateralele venoase
profunde. Ele sunt inconstante ca număr şi dispoziţie. De obicei o venă
comunicantă formează mai multe ramuri de revărsare direct, respectiv
indirect (prin intermediul venelor din muşchi) cu reţeaua profundă.

214

LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior dispune de un sistem limfatic superficial şi altul
profund, conectate între ele prin numeroase anastomoze.
LIMFATICELE SUPERFICIALE (SUPRAFASCIALE)
Însoţesc venele sistemului safen, colectează şi drenează limfa
straturilor superficiale.
Din reţeaua limfatică superficială a dosului piciorului se desprind în
general trei vase colectoare, care urcă pe faţa anterioară a gambei şi converg
spre faţa medială a genunchiului. Aici se formează un trunchi colector, care
însoţeşte vena safena internă, şi se varsă în nodulii inghinali superficiali.
Acest curent limfatic adună limfa din subcutisul dosului piciorului, şi de pe
faţa antero-medială a gambei şi coapsei.
Reţeaua superficială plantară se continuă cu două vase coloctoare pe
faţa posterioară a gambei, care însoţesc vena safenă externă. Colectează
limfa feţei dorsale a piciorului şi a feţei postero-laterale a gambei.

Nodulii
inghinali
superficiali
(Nodi
inguinales
superficiales), sunt inexact denumiţi, întru-cât topografic se
situează inferior de plica inghinală, fiind deci în realitate noduli
subinghinali. În număr de 8-20, în raport cu teritoriile de drenaj,
formează două grupuri de limfocentrii, anastomozate larg între ele.

-Grupul orizontal (Tractus horizontalis)
este alcătuit din 5-6 noduli limfatici, aşezaţi paralel cu
ligamentul inghinal, dar inferior de acesta. Colectează limfa
peretelui abdominal din teritoriul subombilical, a şoldului, a
perineului şi a organelor genitale externe .

-Grupul vertical (Tractus verticalis), este
format din mai mulţi noduli, aşezaţi de-a lungul porţiunii
terminale a venei safene interne. Colectează limfa reţelei
superficiale a membrului inferior şi o parte a limfei
organelor genitale externe
Eferenţele acestor două grupuri, străbat fascia cribroasă şi se varsă în
nodulii limfatici inghinali profunzi.
LIMFATICELE PROFUNDE (SUBFASCIALE)
Colectează limfa de la muşchi, articulaţii, periost şi oase. Căile
limfatice, mai multe la număr, însoţesc vasele membrului inferior. Gamba
dispuse de trei canale colectoare (tibial anterior, tibial posterior şi peronier),
se varsă în grupul nodulilor poplitei în mod direct sau prin staţii
intermediare. De la aceşti limfocentrii ia naştere un trunchi colector comun
(trunchiul femural) care însoţeşte vasele femurale şi se varsă în nodulii
inghinali profunzi.
Reţeaua limfatică profundă a şoldului, urmează un alt curent.
Vasele limfatice, împreună cu cele sanguine pătrund în bazin şi se drenează
în nodulii limfatici iliaci interni.
215

216 . de aici sunt înfundaţi în masa celuloadipoasă a spaţiului popliteu. mic şi inconstant. medial de vena femurală. -Nodulii limfatici poplitei (Nodii lymphatici popliteii).    Pe traiectul vaselor limfatice profunde se află următoarele staţii şi substaţii limfatice: -Nodulul tibial anterior (Nodus lymphaticus tibialis anterior). 5-6 la număr dispuşi în jurul mănunchiului vasculo-nervos . Colectează reţeaua limfatică profundă a membrului inferior şi eferenţele nodulilor inghinali superficiali. şi pe cele care însoţesc vena safenă externă. Eferenţele prin intermediul trunchiului femural se îndreaptă la grupul următor. înaintea membranei interosoase. Vasele eferente ale nodulilor inghinali profunzi se varsă în noduli iliaci externi. -Nodulii inghinali profunzi (Nodi inguinales profundi) în număr de 2-3. pe partea proximală a vaselor tibiale anterioare. se plasează dedesubtul fascieie late. Colectează limfaticele profunde ale piciorului şi gambei. Unul din aceşti limfocentrii numit nodulul lui Cloquet şi Rosenmuller se situează în lacuna vasculară.

superficială şi alta posterioară. Inervează aceşti muşchi precum şi gracilisul. cutaneus). ia naştere din L1-4. inervând pielea de la acest nivel. anterior). Trece pe coapsă prin lacuna musculară. împreună cu muşchiul iliopsoas. fiind acoperită de muşchii pectineu şi aductorul lung. precum şi traiectul ramurilor. pentru a ajunge în subcutisul teritoriului amintit. în interiorul căruia se divide într-o ramură anterioară. coboară prin lacuna vasculară. Coboară pe faţa anterioară a sartoriusului. şi se ramifică sub formă de evantai în: 217 . Inervează o parte din muşchii aductori şi articulaţia şoldului. In cele ce urmează ele vor fi descrise doar în măsura. Aceasta din urmă. Nervul obturator (N. profundă.  Ramura posterioară (R. emite o ramură cutanată (R. coboară pe muşchiul obturator extern spre interstiţiu dintre muşchiul aductor scurt şi aductorul mare.  Ramura anterioară (R.NERVII MEMBRULUI INFERIOR Inervaţia motorie şi senzitivă a membrului inferior este asigurată de ramurile plexului lombar şi de plexul sacral. Nervul femural (N. pînă la apariţia lor pe rădăcina membrului inferior este tratată în cadrul retro-peritoneului şi a bazinului. apoi înaintea muşchiului aductor scurt.obturatorius) Părăseşte bazinul prin canalul obturator. Nervul femurocutanat (N. destinată pielii de pe faţa antero-superioară a coapsei (regiunea subinghinală). care coboară pe marginea medială a sartoriusului. coboară pe muşchiul obturator extern. perforează fascia lata şi se distribuie feţei antero-laterale a coapsei. traversează fascia şi inervează pielea din dreptul condilului medial al femurului. RAMURI DIN PLEXUL LOMBAR Nervul genitofemural (N. posterior). genitalis) şi femurală (R. femoralis) Cea mai groasă ramură a plexului lombar. femoralis).cutaneus femoris lateralis) Părăseşte retroperitoneul între cele două spine iliace anterioare. genitofemoralis) Emite ramura genitală (R. în care interesează membrul inferior. Constituţia acestor două plexuri. pe faţa anterioară a arterei femurale şi străbate fascia cribroasă.

   Ramuri musculare (R. la marginea medială a sartoriusului perforează fascia lata în mai multe puncte şi inervează pielea de pe faţa anteromedială a coapsei. RAMURILE PLEXULUI SACRAL Nervul g1uteu (fesier) superior (N. 218 . infrapatellaris) şi pe cea antero-medială a gambei (Rr. Insoţeşte apoi vena safenă internă. însoţind artera femurală. gluteus superior) Părăseşte bazinul prin hiatul suprapiriform împreună cu vasele gluteale. Ramuri cutanate anterioare (Rr. musculares) pentru muşchii sartorius. saphenus) coboară îndărătul sartoriusului. De asemenea emite ramuri pentru articulaţia şoldului. Nervul safen (N. inervează pielea feţei anterioare a genunchiului (R. pectineu. Pe faţa profundă a muşchiului gluteu mare se divide într-o ramură superioară pentru gluteul mic şi alta inferioară pentru cel mijlociu şi muşchiul tensor al fasciei late. străbate membrana vastoaductorie şi trece pe faţa medială a genunchiului. pînă la marginea medială a piciorului. În canalul aductor. iliac şi un mănunchi de ramuri (nervul cvadricepsului) pentru capetele muşchiului cvadriceps. cutanei anteriores). cutanei cruris anteriores).

este însoţit de nervul micul sciatic şi de o arteră satelită. În partea de sus a spaţiului popliteu se divide în două ramuri terminalei nervul tibial posterior şi nervul fibular comun. pe care-l inervează. La acest nivel se situează în depresiunea dintre tuberozitatea ischiadică şi trohanterul mare. continuă plexul sacral (L4S3). este placat în interistiţiul format lateral de muşchii biceps. avînd un teritoriu extins de inervaţie motorie şi senzitivă (partea posterioară a coapsei şi piciorul). Coboară pe muşchii pelvitrohanterieni (gemenii. în partea laterală a acestuia. gluteus inferior) Iese din bazin pe şold prin hiatul infrapiriform. clunium inferiores) pentru pielea fesei şi (Rr. Este acoperit de muşchiul gluteu mare. ramurile cutanate perforând în prealabil fascia. cutaneus femoris posterior) Numit şi micul sciatic. Nervul nervul cutanat posterior al coapsei (N. în mijlocul acesteia încrucişat de capul lung al bicepsului. Coboară apoi pe faţa posterioară a coapsei şi se ramifică la pielea acesteia. Nervul sciatic (N. obturatorul intern. Pe coapsă coboară vertical. dorsal de nervul marele sciatic. Se ramifică pe faţa profundă a muşchiului gluteu mare. perineales) pentru partea posterioară a perineului.Nervul gluteu (fesier) inferior (N. ischiadicus) Cel mai voluminos nerv al corpului. acoperit de muşchiul gluteu mare. loc în care. medial de semitendinos şi semimembranos. chiar în bazin 219 . părăseşte bazinul prin hiatul infrapiriform. la a cărei margine inferioară dă ramuri (Nn. Părăseşte bazinul prin hiatul infrapiriform. pătratul femural). Diviziunea poate avea loc şi mai sus.

Nervul tibial (N. interosseus cruris). pînă la acest nivel fiind totodată denumit şi „nerv sciatic popliteu intern” . tibialis) Este diviziunea medială a marelui sciatic. suralis) sau safen extern. Emite pe gambă ramuri cutanate pentru pielea feţei postero-laterale a acesteia.  Nervul cutanat sural medial (N.  Nervul plantar medial (N. Din trunchiul principal al nervului se degajă. cutaneus dorsalis pedis lateralis). musculares). se îndreaptă de-a lungul spaţiilor interosoase la degete şi împreună cu o ramură destinată halucelui. musculares) pentru abductorul şi flexorul scurt al halucelui şi flexorul scurt al degetelor. în partea superioară a coapsei şi pe şold. Trece apoi medial de tendonul achilian se angajează dedesubtul retinaculului flexorilor în canalul calcanean şi se divide în două ramuri terminale: nervul plantar medial şi nervul plantar lateral. Pe gambă are un traiect oblic în direcţia marginii posterioare a maleolei mediale.(diviziune înaltă). Coboară în mijlocul spaţiului popliteu. coboară între cele două capete ale gastrocnemianului. Are un traiect spre haluce. pe dedesubtul abductorului halucelui. digitales plantares communes) în număr de trei. Coboară împreună cu vena safenă externă la maleola laterală. străbate fascia gambei. Trece apoi pe dedesubtul arcadei solearului. Emite următoarele colaterale în spaţiul popliteu:  Ramuri musculare (Rr. -Nervii digitali plantari comuni (Nn. Se divide terminal în nervul tibial şi nervul fibular comun. destinată părţii posterioare a gambei şi plantei. ramura de bifurcaţie mai groasă a nervului tibial posterior. cutaneus surae medialis). inervînd pielea de pe treimea laterală a dosului piciorului (N. pielea călcîiului (Rr. calcanei laterales et mediales). ramuri musculare (R. însoţind artera omonimă. plantaris medialis). Coboară. şi se continuă pe marginea laterală a piciorului. inervează primele 7 margini de degete prin nervii 220 . pătrunde în subcutis şi formează nervul sural împreună cu ramura comunicantă a nervului fibular comun. lateral de artera tibială. acoperit de foiţa profundă a fasciei gambei. situat dorso-lateral de vena poplite. musculare) pentru inervaţia ischiogamibierilor şi ramuri articulare pentru articulaţia coxofemurală. Una din ramuri coboară pe membrana interosoasă până la gleznă (R. ia naştere în canalul calcanean şi trece pe plantă. pentru muşchii posteriori ai gambei.  Nervul sural (N. şi se divide în: -Ramuri musculare (Rr.

superficialis) se distribuie muşchilor degetului mic iar prin nervul digital plantar comun al spaţiului interosos digital plantar comun al spaţiului interosos IV. însoţind artera omonimă. între acesta şi inserţia muşchiului peronier lung. coboară acoperit de fascia lata în direcţie laterală. plantaris lateralis). Emite: -Ramuri musculare (Rr. communicans n. cutaneus dorsalis medialis) pentru treimea medială a dosului piciorului şi pentru primele trei margini de degete (Nn. însoţeşte arcul plantar ce inervează pătratul plantei. -Nervul cutanat dorsal intermediar (N. pe faţa posterioară a gambei. musculares) pentru muşchii peronieri. Format în partea superioară a spaţiului popliteu. peroneus (fibularis) communis) Numit şi „nervul sciatic popliteu extern" este diviziunea laterală mai subţire a marelui sciatic. fibularis profundus). digitales plantares proprii) şi primul lombrical. destinat părţii anterioare a gambei şi dosului piciorului.digitali plantari proprii (Nn. Ocoleşte faţa externă a gâtului fibulei şi se divide în două ramuri terminale: nervul fibular superficial şi nervul fibular profund. 221 . digitales dorsales pedis). Trece apoi înainte. trece oblic pe plantă înainte şi lateral între muşchiul flexor scurt al degetelor şi pătratul plantar.  Nervul fibular profund (N.inervează treimea mijlocie a pielii dosului piciorului şi marginile adiacente ale degetelor III-V. Nervul fibular comun (N. la ultimele trei margini de degete. se desprinde în spaţiul popliteu perforează fascia. Emite: -Ramura profundă (R. numit şi nervul tibial anterior este ramura de bifurcaţie medială a nervului fibular comun. profundus).cutaneus dorsalis intermedius). inervează faţa laterală a genunchiului şi prin ramura sa comunicantă (R. In dreptul colului fibulei. este ramura de bifurcaţie externă a nervului fibular comun. muşchiul aductor al halucelui şi interosoşii. cutaneus superficialis) sau „musculocutanat”.  Nervul plantar lateral (N. cutaneus surae lateralis). pentru a deveni nervul sural. fibularis) fuzionează cu nervul cutanat sural medial. -Ramura superficială (R. emite:  Nervul cutanat sural lateral (N. perforează fascia în treimea inferioară a gambei şi se distribuie pielii dosului piciorului. Înainte de bifurcaţie. Coboară pe corpul fibulei. -Nervul cutanat dorsal medial (N. de-a lungul marginii mediale a tendonului bicepsului.  Nervul fibular superficial (N. Trece apoi îndărătul capului peroneului.

traversează septul intermuscular anterior al gambei şi trece din loja peronierilor în loja extensorilor. pe care o încrucişează pe din faţă. apoi cel propriu al halucelui situaţi lateral. în interstiţiul dintre muşchiul tibial anterior plasat medial şi muşchiul extensor al degetelor.Nervii cutanaţi ai primului spaţiu interdigital (nervii digitali dorsali laterali ai halucelui şi ai celui de al doilea deget). Aici se situează profund. musculares) în partea superioară a gambei.Ramuri musculare (Rr. pe faţa anterioară a membranei interosoase.ajungând pe partea ei medială. Trece apoi dedesubtul retinaculului inferior al extensorilor şi se îndreaptă pe dosul piciorului în direcţia primului spaţiu interdigital Emite : . pentru muşchii anteriori ai acesteia şi pe dosul piciorului pentru extensorii scurţi de aici. 222 . . În treimea superioară a gambei se află lateral de artera tibială anterioară.

Regiunea posterioară a genunchiului (Regio genus posterior/popliteea). treimea laterală a dosului piciorului şi călcâiului.L5: O zonă intermediară pe faţa anterioară a gambei şi treimea intermediară a dosului piciorului. dispuse de elemente vasculo-nervoase superficiale.L4: Faţa anterioară a genunchiului şi antero-mediană a gambei. Regiunea copsei: Regiunea femurală anterioară (Regio femoris/femoralis anterior). Regiunea dorsală a degetelor.S2: Faţa posterioară a coapsei. Regiunea femurală posterioară (Regio femoris/femoralis posterior). după următoarele ordine: . Regiunea plantară (Planta pedis). Regiunea obturatorie. Regiunea plantară a degetelor. Regiunea subinghinală (inghino-crurală). Nervii cutanaţi asigură inervaţia segmentară a pielii. până la marginea piciorului. Sub aspect stratigrafic. format din piele. postero-laterală a gambei şi marginea laterală a piciorulu.L3: Treimea mijlocie şi inferioară a feţei anterioare a coapsei. . 223 .REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se divide în următoarele regiuni (Regiones membri inferioris) Regiunea şoldului: Regiunea gluteală (fesieră) (Regio glutea). Regiunea gambei: Regiunea gambieră anterioară (Regio cruris/cruralis anterior). regiunile membrului inferior sunt formate din aceleaşi planuri suprapuse ca şi cele ale membrului superior. Regiunea gâtului piciorului: Regiunea maleolară anterioară. . Planul de acoperite. Regiunea gambieră posterioară (Regio cruris/cruralis posterior). subcutis şi fascie superficială.S1: O zonă antero-laterală a gambei. Regiunea genunchiului: Regiunea anterioară a genunchiului (Regio genus anterior). . Regiunea maleolară posterioară.L2: Treimea superioară a feţei anterioare a coapsei. .L1: Pielea teritoriului subinghinal. dintre care o importanţă deosebită au venele sistemului safen. . . Regiunea piciorului: Regiunea dorsală a piciorului (Dorsum pedis).

REGIUNEA GLUTEALĂ (FESIERĂ) (Regio glutea) Limite: în sus creasta iliacă. trohanterul mare şi tuberozitatea ischiadică. Interstiţiile intermusculare în partea antero-mediană a membrului inferior se lărgesc şi formează un sistem de canale (femural. este dat de muşchiul gluteu mare şi de ţesutul adipos subcutanat.S3: Partea sutero-mediană a coapsei. regiunea subinghinală aflată anterior şi regiunea obturatorie aşezată medial. splina iliacă postero-superioară. delimitează în profunzime regiunile anterioare şi cele posterioare ale membrului inferior.4 (ramuri posterioare): pielea fesei. drenată spre noduli limfatici 224 . REGIUNILE ŞOLDULUI Şoldul (coxa) sau rădăcina membrului inferior. prin plica genito-femurală (femuro-perineală). şanţul interfesier. Acest plan. numit plice sau şanţ fesier (Sulcus gluteus). Planul subfascial. prin plica fesieră şi printr-o linie orizontală anterioară ce vine în prelungirea acesteia.Reţeaua limfatică superficială. compartimentat de benzi fibroase.Proeminenţele osoase vizibile şi palpabile sunt: spina iliacă anterosuperioară. format din suprafaţa externă a coxalului şi articulaţia coxofemurală. . descris detaliat la capitolele de anatomie sistematică. Conţine: . reprezintă segmentul de legătură între coapsă şi trunchi. fiind sediul leziunilor osteo-articulare. precum şi părţile moi extrapelvine care îl acoperă. Forma exterioară: relieful convex al regiunii. numit fesă (Nates). Se separă de: . . Între cele două fese se interpune un şanţ longitudinal.2. situat transversal. . Planul osteoarticular.3. tendoanele şi mănunchiurile vasculo-nervoase. În profunzime se întinde până la planul osteoarticular al regiunii. are o deosebită importanţă traumatologică. Subcutisul conţine un ţesut adipos abundent.Coapsă. Topografic se divide în trei regiuni de constituţie anatomică diferită şi anume: regiunea gluteală situată posterior. lateral o linie verticală care uneşte spina iliacă antero-superior cu vârful trohanterului mare. .Peretele abdominal. Planul de acoperite Pielea groasă şi mobilă. adductorilor şi calcanean) pentru pasajul vaselor mari şi al altor formaţiuni. conţine păturile musculare.Artere şi vene superficiale (fără importanţă).. Este alcătuit dintr-un schelet osteoarticular. iar la limita cu coapsa apare un şanţ. . care-i conferă o elasticitate considerabilă. medial şanţul interfesier.S1.Perineu. prin creasta iliacă şi plica inghinală. în jos plica fesieră.

 Muşchii sunt aşezaţi în două pături şi anume: -Pătura superficială: muşchii gluteu mare şi mijlociu. în dreptul trohanterului mare şi a tuberozităţii ischiatice. Mm. groasă. obturatorius internus et externus. . acesta din urmă. Planul subfascial. qundratus femoris). -Pătura profundă: muşchiul gluteu mic şi muşchii pelvitrohanterieni (M. ramuri dorsale şi nervilor sacrali (Nn. . piriformis. spaţiul subgluteal şi pediculii vasculo-nervoşi gluteali. pentru partea inferioară a fesei. Muşchii ischiogambieri cu tendoanele lor de origine. clunium superiores) pentru partea superioară a pielii regiunii. clunium inferiores). şi ramuri din nervul micul sciatic (Nn. M. Fascia gluteală.Nervi cutanaţi.orizontali ai grupului inghinal superficial. gemelli. acoperit parţial de gluteul mare. Conţine muşchii regiunii. acoperă toată regiunea şi trimite septuri fibroase ce se dispun între fasciculele muşchiului gluteu mare. Între tendoane şi suprafeţele osoase se interpun burse seroase (Bursele subtendinoase trohanteriene şi ischiatice acestea din urmă la nivelul tuberozităţii ischiatice). clunium medii) pentru teritoriul din apropierea sacrului. M.Burse seroase subcutanate. ramuri dorsale ai nervilor lombari (Nn. 225 . devine superficial în partea supero-laterală a regiunii.

format din artera gluteală inferioară cu două vene omonime şi nervul gluteal inferior. trece 226 . conţine foiţa profundă a muşchiului gluteu mare. acoperit de fesierul mare. fiind situat pe faţa posterioară a acestuia. format din artera gluteală superioară. prin orificiile amintite comunică cu spaţiile celulo-conjunctive ale bazinului şi ale fosei ischiorectale. pătrunde în regiune. Nervul marelui sciatic coboară în depresiunea dintre ischion şi trohanterul mare.Pediculul pudendal. unde o parte se distribuie celor două pături musculare. precum şi la muşchiul tensor al fasciei late. care drenează limfa în nodulii limfatici iliaci interni. format din nervul marele sciatic.Tot în acest spaţiu se deschide orificiul ischiadic mic prin care regiunea fesieră comunică cu fosa ischio-rectală a perineului posterior. însoţită de două vene satelite şi de nervul gluteal superior.Aceşti pediculi sunt însoţiţi de vase limfatice profunde.Pediculul vasculo-nervos gluteal superior. Spaţiul subgluteal este interstiţiul larg cuprins între cele două pături musculare.Prin hiatul suprapiriform pătrunde: . . .Hiatul intrapiriform (Foramen infrapiriforme) la marginea inferioară a muşchiului.  Pediculii vasculo-nervoşi şi regiunii gluteale provin din bazin. se distribuie feţei profunde a fesierului mare.Pediculul vasculo-nervos gluteal inferior. Se anastomozează cu artera gluteală inferioară şi cu unele artere ale coapsei.Hiatul suprapiriform (Foramen suprapiriforme) la marginea superioară a muşchiului. ocoleşte spina ischiatică. Venele formează o reţea abundentă plexiformă. se ramifică la fesierul mijlociu la cel mic. vena şi nervul pudendal intern. Artera se ramifică în spaţiul subgluteal în ramuri superficiale şi profunde pentru cele două pături musculare. . apare din bazin. Nervul micul sciatic are acelaşi traiect cu marele sciatic.Ţesutul celulo-adipos subgluteal. pe faţa posterioară a muşchilor perlivitrohanterieni. .Pediculul sciatic. Astfel iau naştere: .În acest spaţiu se deschid orificiile de comunicare ale bazinului. pentru trecerea unui număr de trei pediculi vasculo-nervoşi. . . . iar o altă parte se îndreaptă spre coapsă şi perineu. prin traversarea orificiilor amintite şi se angajează în spaţiul subgluteal. care se formează între incisura ischiatică mare şi muşchiul piriform.Prin hiatul infrapiriform trec trei pediculi şi anume: . artera satelită a acestuia şi nervul micul sciatic. . lateral de pediculul precedent. format din artera. iar nervul aşezat lateral de arteră. . Umplut cu ţesut celulo-adipos lax. orificiu osteomuscular pentru pasajul pediculului vasculo-nervos gluteal superior.

datorită prezenţei canalului femural ce se situează aici. Triunghiul isoscel astfel construit se deformează în deplasările marelui trohanter. Injecţiile intramusculare se fac deasupra acestei linii (în cadranul supero-lateral al fesei). în diagonală sartoriusului. linie care uneşte trohanterul mare cu spina iliacă posterosuperioară.dedesubtul acesteia şi se îndreaptă la fosa ischio-rectală. care corespunde triunghiului femural al lui Scarpa. La limita dintre peretele abdominal şi coapsă. . spre creasta iliacă vârful trohanterului mare şi orizontala aşezată peste spina iliacă antero-superior. REGIUNEA SUBINGHINALĂ Numită şi „regiunea inghino-crurală”. . verticală care prelungeşte. Lateral o verticală. în jos de o linie orizontală care prelungeşte pe faţa anterioară a coapsei plica fesieră.Inferior de plica inghinală. reprezintă teritoriul de pasaj ale vaselor pe coapsă iar în condiţii patologice este sediul herniilor femurale. pentru a evita lezarea vaselor şi a nervilor. -Elementele vasculo-nervoase se proiectează inferior de linia „cheie” a regiunii.Între ultimii doi muşchi şi plica inghinală se delimitează o depresiune. ca linia dintre spina iliacă antero-superioară şi splina pubelui. Lateral se află muşchiul tensor al fasciei late. Este dispusă cu ceva mai jos. este păroasă în partea medială a regiunii. 227 . medial muşchiul aductor lung. medial o linie verticală trasată pe marginea anterioară a gracilisului. mobilă cu excepţia plicii inghinale. Limite. care uneşte marele trohanter şi tuberozitatea ischiatică. -Triunghiul Bryant se formează între: linia care uneşte spina iliacă antero-superioară cu vârful trohanterului mare. Aşezată înaintea articulaţiei coxo-femurale este delimitată în sus de plica inghinală. -Nervul sciatic mare se proiectează în profunzimea plicii fesiere la un punct. uneşte (cu coapsa flectată) spina iliacă anterosuperioară cu tuberozitatea ischiatică. în fracturile de col femural sau luxaţiile şoldului trohanterul mare se deplasează faţă de această linie. Planul de acoperire Pielea fină. de la spina pubelui până la linia orizontală inferioară. plică de flexiune între coapsă şi trunchi. tegumentul este cutat şi formează „plica inghinală”. Forma exterioară. dusă de la spina iliacă antero-superioară la trohanterul mare.  Referiri practice: Poziţia trohenterului mare se stabileşte cu ajutorul următoarelor repere: -Linia Nelaton-Roser. linie care corespunde traiectului ligamentului inghinal. muşchii superficiali dau un relief în formă de „N”. care se situează între treimea internă şi mijlocie a liniei. Trece peste vârful trohanterului mare. În profunzimea acesteia se palpează pulsaţiile arterei femurale şi mişcările capului femural.

care pătrunde în profunzime prin hiatul safen al fasciei late. numită ligamentul falciform este bine conturată şi se termină atât superior cât şi inferior cu câte un corn.  Muşchii alcătuiesc o pătură superficială şi alta profundă.În porţiunea centrală a triunghiului femural. . delimitează triunghiul femural al lui Scarpa (Trigonum femorale) a cărui bază priveşte spre ligament iar vârful corespunde intersecţiei dintre sartorius şi aductorul lung.Ramurile superficiale ale arterei femurale. vene satelite ale arterelor superficiale. precum şi un interstiţiu larg. nodulii limfatici în patru grupuri şi anume: supero-lateral. numit canal femural. lacunele de pasaj şi conţinutul acestora.Pătura profundă în partea laterală a regiunii este formată din muşchiul drept femural şi vastul lateral. devenind mai subţire în partea medială a regiunii. în raport cu crosa. lipseşte la nivelul plicii inghinale. 228 . fascia prezintă un orificiu larg. . dispus în jurul crosei safene. supero-medial (corespund grupului orizontal). dublată de una lamelară. formează un grup orizontal. la 4 cm inferior de ligamentul inghinal formează o crosă. la 4 cm inferior de ligamentul inghinal.Nodulii limfatici inghinali superficiali. şold şi perineul posterior. Quenu. sartoriusul şi aductorul lung.Vena safenă internă. Hiatul este acoperit de fascia cribroasă prin care trec vena safenă internă.Nervii cutanaţi sunt ramuri din nervul femurocutanat pentru partea laterală a regiunii. . Trece apoi peste triunghiul femural. Eferenţele se varsă în nodulii limfatici inghinali profunzi. împreună cu ligamentul inghinal. Ultimii doi. Fascia lata. . Marginea externă a acesteia. 8). arterele ruşinoase externe se îndreaptă medial la perineu. de grosime variabilă are o structură areolară. Grupul vertical colectează limfa reţelei superficiale ale membrului inferior. Crosa colectează un număr variat de ramuri (1. infero-lateral şi infero-medial (corespund grupului vertical). artera epigastrică superficială şi artera circumflexă iliacă superficială urcă spre peretele abdominal. Formează câte o teacă pentru muşchiul tensor al fasciei late şi muşchiul sartorius. În profunzimea triunghiului Scarpa se aşterne psoasul iliac şi muşchiul pectineu.Pătura superficială este formată de: muşchiul tensor al fasciei late. arterele superficiale ale subcutisului şi eferenţele limfocentrilor inghinali superficiali. clasifică. . plasat paralel cu ligamentul inghinal şi un grup vertical. Conţine: . Planul subfascial cuprinde muşchii regiunii. . numit fosă ovală sau hiatul safen. care converg spre ea formând o „stea venoasă” la acest nivel. pentru pielea de la partea anterioară şi medială a regiunii.Subcutisul. Aferenţele grupului orizontal provin din teritoriile subombilicale ale peretelui abdominal. ramurile cutanate anterioare ale nervului femural şi ramura femurală a nervului genitofemural.

este delimitată de jumătatea medială a ligamentului inghinal. Ligamentul lacunar este o reflexiune a ligamentului inghinal. este mărginită de jumătatea laterală a ligamentului inghinal. care conţine trunchiurile vasculare femurale şi limfocentri inghinali profunzi. ligamentul lacunar (Lig. partea ei medială este ocupată de nodulii limfatici inghinali profunzi. Fosa este căptuşită de fascia iliacă şi continuarea ei pe muşchiul pectineu (Fascia iliopectinea).Lacuna musculară (Lacuna musculorum) situată lateral. de forma unei piramide triunghiulare. Corespunzător fosei ileopectinee. . arcul iliopectineu. care este divizat în două lacune de către arcul iliopectineu .  Formaţiunile vasculo-nervoase subfasciale sunt reprezentate 229 . Între ligamentul inghinal (arcada crurală) şi marginea anterioară a coxalului. arcul iliopectineu şi marginea anterioară a aripei iliace. numit fosă iliopectinee (Fossa iliopectinea).  Lacunele de la rădăcina coapsei. acoperit de fascia iliacă şi nervul femural. pectineale) şi de porţiunea de origine a muşchiului pectineu. aflată medial. Creasta pectineală este acoperită de un cordon fibros foarte puternic numit ligamentul pubian al lui Cooper ( Lig. cuprinsă între laturile triunghiului femural. Loja are un perete postero-lateral format de psoasul iliac.Lacuna vasculară (Lacuna vasculorum). care formează planşeul triunghiului femural.Aceştia delimitează un jgheab. Prin lacuna vasculară trec artera şi vena femurală. . sunt orificiile osteofibroase de pasaj pentru formaţiunile care coboară din abdomen spre coapsă. lacunare) a lui Gimbernat şi creasta pectineală a pubelui. se formează subfascial o lojă intermusculară largă.dependinţă a fasciei iliace – întins între eminenţa iliopubiană şi ligamentul inghinal. care rotunjeşte unghiul format între acesta şi osul pubian. Prin ea trece muşchiul psoas iliac. se delimitează un interval larg. aşezată cu baza în sus. un perete postero-medial alcătuit de muşchiul pectineu şi unul anterior dat de fascia lata.

Acoperită de fascia lata. . care se varsă în mod direct sau prin intermediul unei vene colectoare în ea.Artere profunde reprezentată de artera femurală profundă şi ramurile sale circumflexe. de nodulii limfatici inghinali profunzi şi de nervi. ia naştere din trunchiul principal la 4-6 cm inferior de ligamentul inghinal şi se îndreaptă la interstiţiul dintre muşchii aductorul lung şi cel scurt. în număr de 2-3. atât în lacuna vasculară cât şi în fosa iliopectinee. se ramifică în ramuri terminale care apoi se anastomozează cu ramurile extrapelviene ale arterei iliace interne. .Nodulii lui Cloquet-Rosenmuller sau nodului limfatic al inelului femural face parte din aceşti noduli. se situează medial de arteră. Ramura care 230 . se aşează medial de vena femurală.Vena femurală. . realizându-se astfel un „cerc anastomotic pericoxal”. trece prin lacuna musculară pe suprafaţa anterioară a psoasului iliac.Nodulii limfatici inghinali profunzi. Inferior ligamentului inghinal se distribuie într-un mănunchi de ramuri musculare (nervul cvadricepsului) şi ramuri cutanate anterioare.Nervii subfasciali. Eferenţele acestor noduli se drenează în limfocentrii iliaci. Această arteră are o distribuţie foarte variată. aflată medial de arteră. . fiind situat în partea medială a lacunei vasculare. la 4 cm inferior de ligamentul inghinal (joncţiunea safeno-femurală).Venele femurale profunde şi cele circumflexe. . continuă artera iliacă externă.Nervul femural. Ajunge pe coapsă prin partea laterală a lacunei vasculare. sunt ramuri ai plexului lombar: . . pentru a restabili circulaţia colaterală în cazul ligaturării arterei femurale deasupra emergenţei celei profunde. Ambele sunt cuprinse într-o teacă fibroasă comună (teaca vaselor femurale) şi se îndreaptă spre vârful triunghiului lui Scarpa prin care părăsesc regiunea pentru a se continua în canalul aductorilor. la nivelul triunghiului femural se situează în fosa iliopectinee împreună cu vena femurală. Arterele circumflexă femurală laterală şi medială pătrund în profunzime.Artera femurală.Artere superficiale (descrise la subcutis) ce emerg din ea imediat dedesubtul ligamentului inghinal.de artera şi vena femurală. Din acest segment superior al arterei femurale iau naştere două categorii de ramuri şi anume: . suficient de voluminos. Colectează limfaticele eferente ale nodulilor inghinali superficiali şi reţeaua limfatică profundă a membrului inferior. perforează apoi fascia lata pentru a ajunge în subcutisul teritoriilor abdominoperineale. . în ţesutul femural şi ligamentul Gimbernat. Aceştia din urmă după un scurt traiect vor străbate fascia lata. Colectează: .Crosa venei safene.

în care se află limfocentrii inghinali profunzi.Orificiul superficial este situat anterior şi corespunde hiatusului safen (fosă ovală) acoperit de fascia cribroasă.  CANALUL FEMURAL (Canalis femoralis) este interstiţiul larg de formă infundibulară. devine apoi superficial perforând fascia criboasă. de la nivelul ligamentului inghinal până la joncţiunea safeno-femurală şi are o lungime de 3-4 cm. Aceşti pereţi. prin apropiere între ei.Pereţii. . situat între vena femurală şi ligamentul lacunar. 231 . medial de vena femurală. numită sept femural (Septum femorale). ruperea lui generând herniile femurale.continuă nervul femural este nervul safen. El reprezintă teritoriul cel mai medial al lacunei vasculare. .Orificiul profund al canalului femural denumit inel femural (Anulus femoralis) este situat la capătul superior al acestuia. Orificiul priveşte spre cavitatea abdominală. închid inferior canalul. lateral. plasându-se pe faşa anterioară a acesteia. . postero-medial. dintre care cel al lui CloquetRosenmuller se aşează chiar în inelul femural. ce însoţeşte artera femurală. fiind sediul herniilor femurale. înaintea arterei. care se situează în profunzimea regiunii. de care este despărţit printr-o dependenţă a fasciei transversale (a se vedea la peretele abdominal). . la înălţimea joncţiunii safeno-femurale. coboară în regiune prin lacuna vasculară. Reprezintă un teritoriu de slabă rezistenţă a abdomenului.Nervul femurocutanat traversează fascia între cele două spine iliace anterioare.Ramura femurală a nervului genitofemural. vena femurală. orificii şi conţinut: . muşchiul pectineu şi fascia care-l acoperă. fascia cribroasă.Conţinutul canalului este reprezentat de un ţesut celulo-adipos lax. Acest sept despărţitor este teritoriul vulnerabil al canalului femural. Este dispus vertical. este alcătuit din pereţi. dispuşi în formă de piramidă triunghiulară sunt: anterior. .

atât în sens anatomotopografic cât şi în sens chirurgical. Triunghiul lui Scarpa reprezintă un teritoriu topografic important. canalul femural se limitează doar la teritoriul situat medial de vena femurală. vasele femurale: Crosa venei safene interne se descoperă în subcutisul regiunii. cruris = gambă) sau canal femural „întrun sens mai larg” pentru denumirea lojei intermusculare formată de fosa iliopectinee şi fascia lata. La acest nivel vena safenă este separată de vasele femurale doar prin fascia cribroasă (!). cu conţinut exclusiv limfatic (lacuna limfatică). Referiri practice Canalul femural. la o distanţă de 4 cm. este denumită „infundibulum”. la locul unde treimea internă a acestuia se intersectează cu cea mijlocie. 232 . Partea medială a acestei loji. prin el se abordează vena safenă internă. În acest triunghi are o situaţie superficială. inferior de ligamentul inghinal. sediul herniilor femurale nu este descris la fel în diferitele tratate anatomice şi chirurgicale. În accepţiunea actuală. profunzi. aşa cum a fost descrisă în subcapitolul precedent şi corespunde cu „partea infundibulară a canalului crural” (descris de francezi). al cărei orificiu superior corespunde lacunei vasculare şi conţine vasele femurale şi nodulii limfatici inghinali. fiind acoperită doar de fascia lata. Se utilizează termenul de „canal crural” (termen greşit întrucât crus. Artera femurală se descoperă corespunzător unei linii care uneşte mijlocul ligamentului inghinal (sau cu 1 cm medial de acest punct) cu marginea posterioară a condilului medial al femurului.

de şanţul obturator. formează planul fibroscheletal al regiunii. Planul subfascial conţine muşchi. În profunzime se întinde până la gaura obturată şi cadrul osos ischiopubian ce o mărgineşte. -Orificiul intern sau pelvian. Anterior o verticală aşezată pe marginea anterioară a gracilisului iar posterior marginea medială a aductorului mare.  Referiri practice: 233 .  Muşchii aşezaţi în trei pături sunt reprezentaţi de porţiunea de origine a aductorilor.Pătura mijlocie: M. intercalat între perineu şi coapsă. care realizează comunicarea între cavitatea pelviană în partea anteromedială a rădăcinii coapsei. . M. Forma exterioară.REGIUNEA OBTURATORIE Limite: superior. una anterioară şi alta posterioară. împreună cu care. plica genitofemurală.  Mănunchiul vasculo-nervos obturator este dispus de sus în jos în următoarea ordine: „N-A-V”: .adductor brevis.Nervul obturator se divide de asemenea în interiorul canalului într-o ramură anterioară care coboară înaintea muşchiului aductor scurt şi alta posterioară. care descinde îndărătul acestuia. Pielea este fină şi mobilă. este pasajul osteofibros. -Pereţii canalului sunt formaţi. care continuă anterior cu regiunea subinghinală iar posterior cu regiunea fesieră. . M. Se anastomozează cu artera circumflexă femurală medială. în interiorul canalului se divide în două ramuri terminale. .adductor magnus.Pătura profundă: M. respectiv membrana obturatorie. lung de 6-7 mm.gracilis.  Canalul obturator (Canalis obturatorius) sau canalul subpubian. sus. pe faţa medială a rădăcinii acesteia. -Conţinut: mănunchiul vasculo-nervos obturator. -Orificiul anterior sau femural se deschide în profunzimea regiunii. cel inferior este completat de membrana obturatorie fortificată de bandeleta subpubiană. canalul şi mănunchiul vasculonervos obturator.obturatorius externus. Această bandeletă are un aspect de semicilindru fibros şi întregeşte partea inferioară a canalului împreună cu marginile superioare ale muşchilor obturator extern şi intern. Planul de acoperire. Reprezintă un mic teritoriu plat. inferior o linie orizontală care prelungeşte plica fesieră pe faţa medială a coapsei. Are un traiect dinapoi înainte şi uşor medial. priveşte spre bazin. subcutisul continuă pe cel al regiunilor vecine şi conţine ramuri cutanate ce provin din nervul genito-femural. . de forma unui semicilindru osos. Fascia lata trece peste această regiune.adductor longus. fiind mai subţiată. este acoperit de originea muşchiului pectineu şi se poate aborda prin interstiţiul dintre acesta şi aductorul scurt.Artera obturatorie. însoţită de două vene satelite.Pătura superficială: M.

colectând un număr însemnat de afluenţi printre care vena safenă accesorie şi vena anastomotică a lui Giacomini (V.femuro-poplitea). inferior liniei transversale aşezată cu două laturi de deget deasupra bazei rotulei. Proemină reliefurile sartoriului şi a cvadricepsului femural. REGIUNILE COAPSEI Coapsa.Reţeaua limfatică superficială. În abducţia coapsei se conturează ca un cordon. septul intermuscular lateral şi suprafaţa posterioară a aductorului mare. Această ramură anastomotică. „Corona mortis”. determinând hemoragii greu de stăpânit. Lateral o verticală trasă de la trohanterul mare la epicondilul lateral al femurului. încât emergenţa arterei obturatorie se face din acest vas.Nervii cutanaţi ce provin din următoarele trei surse: nervul femurocutanat în partea laterală a regiunii. Subcutisul de grosime variabilă conţine: . ramurile cutanate anterioare ale nervului femural. Formă exterioară. se abordează prin interstiţiul dintre aductorul scurt şi muşchiul pectineu lung (în regiunea subinghinală). pentru partea inferomedială a tegumentului regiunii. în raport cu diafiza osului femural are o regiune anterioară şi una posterioară. orificiul situându-se în profunzime. . REGIUNEA FEMURALĂ ANTERIOARĂ (Regio femoris anterior) Limita: superior linia orizontală care prelungeşte plica fesieră şi trece peste vârful triunghiului femural.Vena safena internă. fiind parţial acoperit de pectineu. cuprinsă între şold şi genunchi. dispusă pe traiectul venelor şi drenată de nodulii limfatici inghinali superficiali. În profunzime se întinde până la diafiza femurului. se caută interstiţiul amintit la marginea laterală a pectineului. vine în raport cu orificiul profund al canalului femural situîndu-se în apropierea marginii posterioare a ligamentului Gimbernat. de aspectul unui con trunchiat. partea superioară a aductorului mare. 234 . Planului de acoperire. ramura cutanată a nervului obturator. . care urcă pe partea medială a regiunii. În operaţiile pentru hernii femurale poate fi lezată. Pielea este suplă şi mobilă. Ramura obturatorie a arterei epigastrice (a se vedea la abdomen) în 20% din cazuri este în aşa măsură dezvoltată. locul de apariţie a mănunchiului vasculo-nervos obturator şi sediul herniilor obturatoare.Orificiul anterior al canalului obturator. medial o linie verticală care uneşte spina pubelui cu epicondilul medial al femurului.

Septul lateral este mai rezistent. formează teci în jurul muşchilor tensor al fasciei late şi sartorius. cu care împreună formează planşeul canalului. groasă şi rezistentă. şi situată dedesubtul treimii mijlocii a sartoriusului.De forma unei prisme triunghiulare lungă de 7-10 cm.Grupa medială cuprinde aductorii. tensor fasciae latae. gracillis. sunt în număr de trei: cel lateral fiind format de către vastul medial.  Canalul aductorilor (Canalis adductorius) al lui Hunter. sau „canal subsartorial” reprezintă interstiţiul de comunicare între regiunea femurală anterioară şi cea poplitee. prin care trece mănunchiul vascular femural. Aductorii se situează îndărătul septului medial. Are pereţi.Grupa anterioară. Lateral este fortificată formând tractul iliotibial al lui Maissiat. .Pereţii. M. adductor brevis) şi posterioară (M. mijlocie (M. Din considerente topografice ei sunt însă incluşi în regiunea femurală anterioară. cel postero-medial.  Muşchii regiunii formează două grupe şi anume: . sartorius) şi alta profundă (M. se aşează pe faţa medială a coapsei. aşezaţi în trei pături suprapuse: superficială (M. . Planul subfascial este alcătuit din muşchi. canalul aductorilor şi mănunchiul vasculo-nervos femural. orificii şi conţinut: . ambele fixate pe linia aspră.Trimite în profunzime două septuri intermusculare. adductor magnus). Peretele anterior este alcătuit de membrana vastoadductoria. în treimea mijlocie a acesteia. cel medial mai subţire şi incomplet. M.Fascia lată. de faţa anterioară a muşchiului aductor mare. adductor longus). formată dintr-o pătură superficială (M. în loja posterioară. 235 . quadriceps femoris) aplicată pe planul osos. Ambele împreună cu fascia şi diafiza femurului delimitează pentru extensori o lojă anterioară. fiind dirijat oblic în jos şi înapoi. .

.Artera femurală pătrunde în canal prin orificiul superior al acestuia. Este acoperit de sartorius şi corespunde capătului inferior al fosei iliopectinee. fie prin perforarea membranei vastoaductorie. fiind înconjurată atât ea. priveşte spre vârful triunghiului femural. care perforează membrana vastoaductorie şi se îndreaptă spre faţa anterioară a genunchiului. Emite în canal artera descendentă a genunchiului (marea anastomotică). . În partea inferioară a canalului se află postero-lateral. Părăseşte canalul prin hiatul tendinos. descriind în jurul arterei o semispirală. de teaca vaselor femurale.  Mănunchiul vasculo-nervos este format din: artera femurală.Orificiul inferior priveşte înapoi şi în jos spre spaţiul popliteu fiind delimitat de inelul tendinos (Hiatus tendineus) al aductorului mare şi de femur (suprafaţa situată deasupra condilului medial). mai apoi devine posterioară. .Conţinutul canalului este dat de mănunchiul vasculo-nervos femural.Orificiul superior. . care pătrunde în canal prin orificiul superior şi pe care apoi îl părăseşte fie prin orificiul său inferior. Se situează în axul canalului. 236 .întinsă între muşchii amintiţi şi acoperită de muşchiul sartorius. vena femurală şi nervul safen.Limfaticele profunde însoţesc vasele sanghine femurale formând un adevărat vas colector (trunchiul femural) care se termină în nodulii limfatici inghinali profunzi. . . pentru ca mai sus să se plaseze din ce în ce mai medial de arteră. cât şi vena. devenind arteră poplitee.Vena femurală urcă în canal.

în cazul obliterării venei poplitee.Venele superficiale. practic partea unde se situează ischiogambierii (partea lojei rezervată aductorilor. femoro-poplitea al lui Giacomini) realizează o anastomoză importantă între teritoriile venoase profunde ale membrului inferior. . ca mai apoi să se aşeze dorso-medial de acesta. pe faţa anterioară a arterei. Planul subfascial conţine muşchi şi formaţiuni vasculo-nervoase. Una din aceste vene (V. la vena femurală. acoperit de sartorius spre faţa medială a genunchiului. îndărătul muşchiului sartorius. aparţine topografic regiunii femurale anterioare).Reţeaua limfatică a subcutisului. ramuri musculare din nervul femural. Fascia este groasă şi alcătuită din partea posterioară a fasciei late care împreună cu septurile sale formează o lojă posterioară extinsă. Planul de acoperire.saphena accesoria) se varsă în vena safenă internă. dintre aceştia. Subcutisul de o grosime variabilă conţine: . dirijând sângele pe această cale. fie separate fie prin intermediul unei vene colectoare (V. Pe lângă formaţiunile amintite. Cele două segmente ale arterei se pot ligatura. Regiunea conţine segmentul mijlociu şi cel inferior al arterei femurale. REGIUNEA FEMURALĂ POSTERIOARĂ (Regio femoris posterior) Limite: în sus plica fesieră. în profunzimea căruia se află nervul marele sciatic. Traiectul arterei corespunde liniei duse de la mijlocul ligamentului inghinal la marginea posterioară a condilului femural medial. Pielea este groasă şi mobilă. datorită existenţei unei circulaţii colaterale între ramurile arterei femurale profunde şi ramurile arterei poplitee pe faţa posterioară a coapsei. La început acesta este situat profund. Se observă relieful muşchilor ischiogambieri şi şanţul medial.Nervul safen. 237 . . unde devine superficial. continuă nervul femural.Nervii provin din ramurile cutanate ale nervului femurocutanat (în partea laterală) şi din nervul micul sciatic. satelitul ei. iar acesta din urmă în partea infero-medială a regiunii devine superficială. în jos prelungirea liniei transversale anterioare.  Referiri practice. însoţeşte venele superficiale şi se drenează în nodulii limfatici inghinali superficiali. Forma exterioară.. Aceasta corespunde numai parţial regiunii. Traversează membrana vastoaductorie împreună cu artera descendentă a genunchiului şi se îndreaptă. mai pătrund în regiune şi ramurile perforante ale arterei femurale profunde. ramuri musculare şi ramura cutanată din nervul obturator. lateral şi medial verticalele descrise la regiunea precedentă. situîndu-se în aceeaşi teacă cu vasele femurale.

.Ramura descendentă a arterei circumflexe femurale laterale şi ramura profundă a celei mediale participă şi la vascularizarea acestei regiuni.ischiadici). coboară însoţind nervul până în spaţiul popliteu.Coloana musculară laterală este alcătuită din capul lung al bicepsului. ambele fuzionând în partea inferioară a regiunii. situat mai profund. anastomozate între ele.ramuri terminale ale femuralei profunde – traversează succesiv prin mici orificii tendinoase locul de inserţie terminală a aductorului mare şi trec din regiunea femurală anterioară în cea posterioară. formând aşa numita „anastomoză crucială”. Ele realizează o circulaţie colaterală între teritoriile vasculare ale arterei iliace interne – arterei femurale şi arterei poplitee şi permit restabilirea circulaţiei în cazul ligaturării la orice nivel a arterei femurale. ramură din artera gluteală inferioară. cuprinde muşchiul semitendinos situat superficial şi semimembranosul aşezat dedesubt. Muşchii formează două coloane musculare. 238 .  Arterele subfasciale. aşezat superficial şi capul scurt al acestuia.  Limfaticele profunde. . .Arterele perforante în număr de trei . au o importanţă deosebită.comitans n. Se ramifică în ramuri ascendente şi descendente. care în partea superioară a regiunii sunt apropiate.Coloana musculară medială. . iar în jos se depărtează. deşi nu sunt reprezentate de trunchiuri voluminoase. se anastomozează cu ramuri din artera gluteală inferioară. Ramura ascendentă a primei perforante. formează un curent limfatic aparte.Artera satelită a nervului marelui sciatic (A. .

genunchiul prezintă o uşoară deviaţie în sens transversal.îndreptat spre nodulii iliaci interni. Topografic. spre gambă. segmentul de legătură între coapsă şi gambă. mai evidente în extensia genunchiului sunt: rotula.Nervul micul sciatic (N. sciatic popliteu extern). În partea superioară a regiunii este încrucişat oblic de capul lung al bicepsului. până la mijlocul regiunii. Forma exterioară. în interstiţiul format de cele două coloane musculare descrise anterior. teritoriu de pasaj pentru elementele vasculo-nervoase dinspre coapsă. . prezintă următoarele elemente vizibile şi palpabile: . care uneşte punctul situat la 2 cm lateral de tuberozitatea ischiatică. . de forma unui cordon.  Referiri practice. . („genu valgum” fiziologic). îndărătul marelui sciatic. Regiunea cu un aspect caracteristic. cutaneus femoris posterior) are un traiect subfascial. Emite ramuri musculare pentru toţi muşchii regiunii şi înainte de a ajunge în spaţiul popliteu (uneori chiar mai sus) se divide în două ramuri terminale: nervul tibial (nervul sciatic popliteu intern) şi nervul fibular comun (n. este format din articulaţia genunchiului şi formaţiunile moi. care în mod normal nu scade sub 1700. Proiecţia nervului marele sciatic se face de-a lungul unei linii. Nervul este plasat în profunzimea interstiţiului dintre semitendinos şi semimembranos aşezaţi medial şi bicepsul femural situat lateral. La mijlocul coapsei este acoperit de capul lung al bicepsului. capul fibulei. situate în jurul acesteia. REGIUNEA ANTERIOARĂ A GENUNCHIULUI (Regio genus anterior) Limite: în sus o linie transversală aşezată cu două laturi de deget deasupra bazei rotulei. faţă de care în partea superioară a regiunii se află lateral. genunchiul se divide într-o regiune anterioară de acoperire a articulaţiei şi alta posterioară. cu mijlocul plicii de flexiune a genunchiului. Medial şi lateral câte o linie verticală în prelungirea epicondililor respectivi.  Nervii sunt reprezentaţi de marele şi micul sciatic. REGIUNILE GENUNCHIULUI Genunchiul (Genus). condilii femurali şi tibiali. unde devine superficial. în jos o linie orizontală care trece prin tuberozitatea tibiei.Prin mişcări mici de flexie şi extensie imprimate gambei se pot 239 .Nervul marele sciatic se situează în profunzime. de care se prinde ligamentul patelar.Reliefurile osoase. formându-de un unghi deschis lateral. tuberozitatea tibială. medial. Întrucât gamba nu se aşează în prelungirea axului lung al coapsei. iar partea inferioară. care trece în jos şi lateral.

Partea inferioară a regiunii este inervată medial de ramurile infrapatelare ale nervului safen. Pielea este groasă şi mobilă pe faţa anterioară a rotulei.Reţeaua arterială superficială a genunchiului. situată pe partea supero-internă a tibiei. se situează în partea medială a regiunii. . precum şi de burse seroase. loc în care aceasta ocoleşte condilii mediali (tibiali şi femurali). mai cu seamă pe faţa anterioară a rotulei.Lateral este fortificată de fibrele tractului iliotibial. . De o parte şi alta a patelei se observă şanţurile pararotuliene. iar la baza osului. obturator (ramura cutanată pentru partea medială a regiunii).Vena safenă internă. ce rezultă 240 . care se inseră pe o mică proeminenţă osoasă de pe condilul lateral al tibiei. numită „tubercului lui Gerdy”. aderă de suprafeţele osoase proeminente de la acest nivel. conţine următoarele formaţiuni: .Nervii cutanaţi. care apoi continuă fără întrerupere sub forma ligamentului patelar şi se fixează pe tuberozitatea tibiei. Fascia genunchiului. . prelungirea fasciei late în cea crurală.Cvadricepsul femural se inseră printr-un tendon comun la baza rotulei. lama superficială alcătuită de tendonul dreptului femural. .Tendonul este format din trei straturi tendinoase suprapuse. cu rol deosebit în menţinea poziţie acesteia şi în mişcările de extensie ale gambei.  „Laba de gâscă” (Pes anserinus) este formaţiunea tendoaponevrotică. şanţul suprarotulian. . de la marginile rotulei la condilii tibiali corespunzători. mai fină şi cu mobilitate mai redusă pe părţile laterale ale regiunii. provine din ramurile superficiale ale reţelei profunde. Planul fibrotendinos este alcătuit din formaţiunile tendinoase şi expansiunile fibroase situate pe faţa anterioară şi medială a genunchiului. Planul de acoperire. Aceste retinacule numite şi „aripioarele rotulei” reprezintă în realitate un complex fibros de ancorare a rotulei. . femural (ramurile cutanate anterioare) şi n. n. Subcutisul este redus.Bursa prerotuliană superficială (Bursa subcutanea prepatellaris) şi bursa pretibială superficială (Bursa subcutanea tuberositas tibiae). lateral de ramuri din nervul cutanat sural lateral (din nervul fibular comun). lama mijlocie de tendoanele vaştilor medial şi lateral şi cea profundă de tendonul vastului intermediar. . .Tendonul cvadricepsului mai trimite două expansiuni juxtarotuliene. reprezentate de inserţia cvadricepsului femural şi de „laba de gâscă”.Pielea din jurul rotulei prezintă depresiuni alungite.percepe deplasările platoului tibial şi evidenţia totodată interlinia articulară femuro-tibială. Este însoţită de reţeaua limfatică superficială a genunchiului. în partea superioară a regiunii provin din trei nervi: femurocutanat. numite retinaculele patelei.

. Partea reţelei ce se situează pe suprafaţa externă a patelei se numeşte reţea rotuliană. Reprezintă fundul de sac superior al cavităţii sinoviale a genunchiului. Cu gamba în extensie în locul fosei apare o bombare. se interpune între „laba de gâscă” şi planul osos subiacent. . numită fosa poplitee. REGIUNEA POSTERIOARĂ A GENUNCHIULUI (REGIUNEA POPLITEE) (Regio genus posterior) Limite: În sus şi în jos liniile transversale ce se prelungesc posterior. pliu de flexiune a genunchiului. anastomozate între ele.Arterele articulare inferioare. regiunea apare sub forma unei depresiuni longitudinale.din inserţia comună a muşchilor sartorius (situat mai superficial). gracilis şi semitendinos (aflaţi mai profund).Arterele articulare superioare. între tendonul comun al cvadricepsului şi femur.Aceste artere formează împreună reţeaua perirotuliană. . dând forma unui romb. În profunzimea fosei se pot percepe pulsaţiile arterei poplitee.Bursa suprapatelară (Bursa suprapatellaris). mărginită pe laturi de patru coloane musculare. lateral şi medial liniile verticale descrise la regiunea precedentă. .  Reţeaua arterială (rete articulare genus) a genunchiului se situează profund dedesubtul planului fibrotendinos.Bursa infrapatelară profundă (Bursa infrapatellaris profunda) între ligamentul patelar şi tuberozitatea tibiei. din artera femurală. Este formată din: . deşi realizează o oarecare circulaţie colaterală între teritoriile vasculare ale coapsei şi ale gambei. formează cercul peritibial în jurul condililor tibiali. în jurul condililor femurali formează un cerc anastomotic.Bursa prerotuliană subaponevrotică (Bursa subfascialis prepatellaris) situată între fascia genunchiului şi tendonul cvadricepsului. pielea prezintă un pliu transversal.  Bursele seroase sunt dispuse în raport cu rotula la diferite nivele de profunzime: . .Bursa anserină. pe capsula articulară.Bursa prerotuliană profundă (Bursa subtendinea prepatellaris) situată între tendonul cvadricepsului şi baza rotulei. Forma exterioară. care proemină. aflată pe planul osteoarticular al regiunii. În axul transversal al acestui romb.Arterele recurente din artera tibială anterioară. . . întrucât comunică larg cu această cavitate. este insuficientă pentru restabilirea circulaţiei gambei în cazul obliterării sau ligaturii arterei poplitee. 241 . . Cu gamba în uşoară flexie.Artera descendentă a genunchiului. numit cercul perifemural.  Referiri practice: Reţeaua perirotuliană.

Subcutisul de structură areolară. însoţite de o reţea limfatică superficială ce se îndreaptă la nodulii limfatici inghinali superficiali. . Super-medial. aşezat cu axul mare longitudinal (Rhombus popliteus) completat anterior de un perete osteofibros iar posterior de unul fascial. Nervii cutanaţi provin din: nervul micului sciatic. ce e acoperit parţial în partea latero-inferioară de muşchiul popliteu. şi nervul cutanat sural medial. tendonul semitendinosului situat superficial şi al semimembranosului aşezat profund. dispus subfascial este alcătuit din pereţi şi conţinut. nervul cutanat sural lateral şi nervul safen. capul lateral al gastrocnemianului şi pântecele plantarului lung. de forma unui romb. aflat sub acesta. Infero-lateral.Peretele anterior (planşeul) este format de către planul osteofibros al articulaţiei genunchiului. . capul medial al gastrocnemianului. Spaţiul popliteu sau loja poplitee. Infero-medial. Corespunzător interstiţiului dintre cele două capete ale gastrocnemianului ea se dublează realizând un tunel interfascial care conţine segmentul terminal şi crosa venei safene externe. se continuă cu cel al regiunii vecine. dispus şi constituit astfel: Supero-lateral.Rombul popliteu este alcătuit din planul muscular al regiunii.  Pereţii regiunii sunt formaţi dintr-un cadru muscular. Fascia este o continuare a fasciei coapsei pe gambă. 242 . acesta traversează în diagonală triunghiul tibial al rombului. Planul de acoperire. Pielea este fină şi mobilă.produsă de corpul adipos al spaţiului popliteu. tendonul bicepsului femural. în spre jos şi medial.Vene tributare safenei interne. Conţine: .

nervul cutanat sural lateral. însoţind tendonul bicepsului. care drenează vasele limfatice profunde ale gambei şi pe cele superficiale care însoţesc vena safenă externă. Umplut de un ţesut celuloadipos abundent (Corpus adiposum popliteum). plasându-se postero-lateral de vene poplitee. prin care comunică cu regiunea femurală posterioară. cât şi spre cei iliaci interni.  Conţinutul spaţiului popliteu. arterele articulare. Ocoleşte capul peroneului şi se divide la înălţimea colului acestuia în doi nervi peronieri. plasate în jurul vaselor. pe planul osos. format din: .Nervii sunt ramificaţii ale marelui sciatic: . realizând joncţiunea safeno-popliteală. . conţine mănunchiul vasculo-nervos popliteu. Eferenţele se îndreaptă atât spre nodulii inghinali profunzi. .Emite în spaţiul popliteu ramuri musculare pentru muşchii posteriori ai gambei precum şi nervul cutanat sural medial. pe de alta între el şi regiunea posterioară a gambei. arterele articulare mediale şi laterale. îndreptate înainte. Coboară vertical în axul longitudinal al spaţiului.Vena poplitee. reprezintă elementul cel mai superficial al acestui mănunchi. .Nervul tibial (sciatic-popliteu intern). ambele fiind cuprinse într-o teacă conjunctivă. Primeşte un număr mare de afluenţi: vena safenă externă şi venele genunchiului care însoţesc câte două. sunt reprezentate de 4-5 noduli limfatici.Părăseşte splaţiul prin inelul arcului tendios al solearului.. pe peretele osteofibros al acestuia.Artera poplitee. . 243 . şi artera articulară mijlocie. . iar pe de alta la inelul tendios (arcul tendios) al aductorului mare (prin care se termină canalul aductorilor).Peretele posterior este format din fascia regiunii. Emite în acest spaţiu.  Orificiile de comunicare ale spaţiului popliteu realizează o legătură între acesta şi regiunile copsei pe de o parte.Nervul fibular comun (sciatic popliteu extern) se ataşează peretelui superolateral al rombului popliteu. care pătrunde în articulaţie. continuă axul marelui sciatic. La înălţimea arcului solear se bifurcă două artere tibiale.Emite în acest spaţiu. . la nivelul pliului de flexie a genunchiului pătrunde profund. realizează comunicări cu loja profundă posterioară şi cea anterioară a gambei.Zona de ieşire este delimitată de arcul tendinos al muşchiului solear. . de-a lungul marginii interne a acestuia. pătrunde în spaţiul popliteu prin inelul tendinos al aductorului mare.Zona de intrare în acest spaţiu se află pe de o parte la unghiul superior al rombului.Limfaticele profunde. . . Vena safenă externă. unică (rar poate fi dublă) se situează dorsolateral de arteră. mai voluminos.

Lateral de creasta tibiei proemină muşchii anteriori ai gambei. Planul de acoperire. Pielea este groasă. mai importante sunt bursele subtendinoase ale muşchiului biceps. La contactul tendoanelor cu suprafeţele osoase. gamba se divide într-o regiune anterioară şi alta posterioară. motiv pentru care se poate leza în cazul traumatismelor acestuia. gamba (Crus) are un aspect rotunjit şi este mai voluminoasă în partea sa superioară. REGIUNEA ANTERIOARĂ A GAMBEI (Regio cruris anterior) Limite: superior o linie orizontală. se interpun numeroase burse seroase. . Subcutisul este sărac reprezentat pe suprafeţele osoase care sunt acoperite doar de piele şi mai abundent în partea supero-laterală a regiunii. aderă pe faţa medială a tibiei şi este mobilă în partea laterală a regiunii. gastrocnemii). care se drenează în nodulii limfatici inghinali superficiali. în spre profunzime ordinea fiind: „N-V-A”. ce sunt însoţite de o reţea limfatică superficială. dintre care unele comunică cu cavitatea sinovială a articulaţiei genunchiului. a semimembranosului şi cele situate dedesubtul capetelor gastrocnemianului (Bursa subtendinea m.Vene superficiale. membrana interosoasă şi septul intermuscular posterior. format din diafizele oaselor gambei. Medial şi lateral liniile verticale care se prelungesc de la epicondilii femurali la maleolele corespunzătoare. Referiri practice. trasată pe tuberozitatea tibiei. Forma exterioară. Artera poplitee situată profund are relaţii directe cu planul osteoarticular. Toate acestea împreună cu fundul de sac sinovial subpoplitean. Aşa cum am arătat. mai cu seamă pântecele muşchiului tibial anterior. afluenţi ai venei safene interne. REGIUNILE GAMBEI Cuprinsă între genunchi şi gâtul piciorului. 244 . Dispunerea elementelor care alcătuiesc mănunchiul popliteu se face asemănător treptelor unei scări. deşi există o circulaţie colaterală între coapsă şi gambă. şi relieful muşchiului peronier lung. Dintre acestea. Regiunea se extinde pe faţa antero-laterală a gambei. Dintre reliefurile osoase palpabile amintim: creasta anterioară şi faţa medială a tibiei. semimembranosi. aceasta nu poate substitui artera poplitee. Conţine: . În raport cu planul osteofibros. Bursa m. inferior orizontala care trece prin baza maleolelor. pot constitui sediul chisturilor poplitee. precum şi extremitatea inferioară a fibulei. Bursa subtendinea m. bicipitis femoris inferior.

Nervi cutanaţi. pe membrana interosoasă. corespunzător acestei regiuni. . în partea superioară a lojei au pântece cărnoase.  Mănunchiul vasculo-nervos tibial anterior. Tendonul său devine superficial în treimea inferioară a gambei. în partea inferioară a regiunii dă naştere arterelor maleolare anterioare (medială şi laterală). care aproximativ de la mijlocul gambei se continuă în tendoane. este reprezentat de două loji osteofibroase. provin din ramurile cutanate ale nervului safen (Rr. . . o lojă anterioară sau loja extensorilor şi una laterală sau loja perinierilor.Coboară în profunzimea interstiţiului amintit. cutanei cruris mediales). . În momentul pasajului prin orificiu emite arterele recurente tibiale (anterioară şi posterioară). unul anterior şi altul posterior spre marginile corespunzătoare ale fibulei. Pe traiectul lor se intercalează nodulul limfatic tibial anterior. . care conţin muşchii şi formaţiunile vasculonervoase profunde ale regiunii.Limfaticele profunde urcă de-a lungul vaselor sanguine la nodulii limfatici poplitei.Artera tibială anterioară.  Loja anterioară sau cea a extensorilor este delimitată de planul fibroscheletic. Planul subfascial. septul intermuscular anterior. trece în lojă. şi marginea medială a tibiei. (în partea laterală a lojei).Muşchiul extensor lung al halucelui se află între muşchii precedenţi.. groasă şi rezistentă aderă în partea superioară a regiunii atât de muşchii subiacenţi (mai ales de pântecele tibialului anterior) cât şi de faţa medială a tibiei. Aici trece sub pântecele de origine 245 . în partea medială a regiunii.În dreptul peroneului. . infrapatellares et Rr. însoţită de două vene satelite şi de nervul fibular profund. . format din artera tibială anterioară. Conţine muşchii anterior ai gambei şi mănunchiul vasculo-nervos tibial anterior.Muşchiul tibial anterior ocupă partea medială a lojei fiind ataşat feţei laterale a tibiei. Fascia gambei. trimite în profunzime două septuri intermusculare.Nervul fibular profund (nervul tibial anterior) străbate septul intermuscular anterior al gambei la nivelul colului fibulei. traversând orificiul delimitat de intervalul dintre extremităţile superioare ale oaselor gambei şi marginea superioară a membranei interosoase. De-a lungul traiectului ei trimite numeroase ramuri musculare. lateral de muşchiul extensor lung al degetelor respectiv de extensorul lung al halucelui. fiind acoperit în parte de aceştia. după care intră în loja anterioară. iar în partea laterală din nervul cutanat sural lateral. . se situează în interstiţiul delimitat de muşchiul tibial anterior.Muşchiul extensor lung al degetelor şi peronierul al treilea se aşează pe faţa anterioară a fibulei precum şi pe septul intermuscular anterior. Se separă astfel.  Muşchii.

Conţine muşchii fibulari. bifurcaţia nervului fibular comun (sciatic popliteu extern) şi nervul fibular superficial (nervul musculocutanat al gambei). prelungirea liniilor orizontale. Mănunchiul se află la marginea laterală a muşchiului tibial anterior.În partea superioară a lojei emite ramuri musculare pentru extensorii acestei loje. care este satelitul acestuia. lăsând neacoperită extremitatea inferioară a fibulei. lateral şi medial liniile verticale. Vena 246 . În acest orificiu osteomuscular se bifurcă într-o ramură profundă care părăseşte loja şi trece în cea anterioară şi în alta superficială. Bifurcaţia nervului fibular comun este aplicată direct pe suprafaţa osoasă. Planul de acoperire. traversează fascia. care se continuă în jos cu relieful longitudinal al tendonului achilian. Ambele tendoane coboară oblic şi îndărăt spre marginea posterioară a maleolei laterale. unde este acoperit de originea muşchiului fibular lung. motiv pentru care traumatismele ce afectează extremitatea superioară a fibulei se pot asocia cu leziuni nervoase. Subcutisul are o grosime variabilă şi conţine: . mărginit pe laturi de două şanţuri paraachiliene. toate descrise la regiunea precedentă. superficial al muşchiului peronier lung şi peronierul scurt.  Referiri practice. Acesta coboară în interstiţiul format de cei doi muşchi peronieri. acoperit de acesta.Venele safene şi colaterale acestora.  Nervul fibular comun ajunge pe faţa externă a colului fibulei. care uneşte mijlocul distanţei dintre tuberozitatea tibiei şi capul fibulei. . Forma exterioară. Mănunchiul vasculo-nervos tibial anterior se proiectează de-a lungul unei linii. în partea inferioară a gambei şi devine superficial. REGIUNEA POSTERIOARĂ A GAMBEI (Regio cruris posterior) Limite: în sus şi în jos.  Loja laterală sau a peronierilor. nervul fibular superficial.  Muşchii peronieri sunt plasaţi în două straturi.al muşchiului extensor lung al degetelor şi se ataşează marginii externe a arterei tibiale anterioare. În partea mijlocie a regiunii încrucişează pe din faţă artera şi trece de partea ei mediale. Relieful muşchiului gastrocnemian în partea superioară a regiunii constituie moletul (Sura) formaţiune proeminentă. poate suferi leziuni în traumatismele acestora. cu mijlocul liniei intermaleolare. este delimitată de faţa laterală a fibulei şi de septurile intermusculare ale gambei (anterior şi posterior). Vena safenă internă urcă de-a lungul liniei despărţitoare mediale dintre cele două regiuni gambiere. Pielea este groasă şi mobilă. Tegumentul ce vine în raport cu suprafaţa osoasă.

este delimitată de planul fibroscheletic al regiunii şi de către fascia profundă a gambei.  Loja profundă.Nervul sural (nervul safen extern). coboară de-a lungul venei safene interne ramificându-se (ramuri cutanate mediale) la jumătatea postero-medială a tegumentului regiunii. de care se ataşează şi tendonul plantarului lung. sunt dispuşi în felul următor: . Între scheletul gambei şi fascia crurală se formează o lojă osteofibroasă extinsă. Planul subfascial. plasată la mijlocul moletului. care se întinde de la marginea medială a tibiei la cea laterală a fibulei.Nervul safen. . devenind în partea inferioară a regiunii o teacă fibroasă peritendinoasă.safenă externă. Este străbătută de venele perforante. .Muşchiul tibial posterior se situează la mijloc. Astfel. El se formează în partea superioară a regiunii din anastomozarea nervului cutanat sural medial (din nervul tibiei) cu ramura comunicantă a nervului fibular. osteofibroasă. 247 . şi solear fuzionaţi la rândul lor în tricepsul sural. în cadrul lojei posterioare se formează o lojă superficială şi una profundă. plasându-se lateral de ea. Este o lojă exclusiv musculară. urcă vertical. muşchii a cărei parte superioară se interpun între capul lateral al gastrocnemianului şi solear. . însoţeşte vena safenă externă. Această lojă este divizată în două părţi de către fascia profundă a gambei. fiind ataşat feţei posterioare a peroneului.Limfaticele superficiale din partea medială a regiunii însoţesc vena safenă internă îndreptâdu-se la limfocentrii inghinali superficiali. ce conţine pătura superficială a muşchilor posteriori ai gambei. Inervează jumătatea laterală a tegumentului regiunii.  Loja superficială se situează între cele două fascii ale gambei.Muşchiul flexor lung al halucelui se situează lateral. provenit din nervul cutanat sural lateral.Muşchiul flexor lung al degetelor se află medial de precedentul şi acoperă faţa posterioară a tibiei. . pentru ca la limita superioară a regiunii să se plaseze în dedublarea fasciei crurale . . iar în partea laterală a regiunii. loja se îngustează. care realizează comunicări între trunchiurile venoase superficiale şi cele profunde. pe membrana interosoasă şi feţele adiacente ale oaselor gambei. Fascia gambei este groasă şi înveleşte sub forma unui manşon muşchii posteriori ai gambei.  Muşchii reprezentaţi de flexorii profunzi ai gambei. Acesta se continuă de la mijlocul gambei în tendonul achilian. de-a lungul venei safene externe spre nodulii limfatici poplitei. pentru muşchii posteriori ai gambei.La nivelul tendonului achilian. Conţine muşchii posteriori profunzi ai gambei şi mănunchiul vasculo-nervos tibial posterior. formată din muşchiul gastrocnemian.

continuă axul arterei poplitee.  Referiri practice. apoi pe flexorul lung al degetelor. care are un traiect oblic în jos şi în afară. coboară pe partea laterală a arterei. aşezându-se la începutul pe faţa posterioară a muşchiului tibial posterior. . două vene satelite. prin ramuri perforante şi comunicante . Emite o ramură comunicantă spre artera tibială posterioară şi ramuri maleolare la regiunea subiacentă. se plasează la marginea medială a tendonului achilian fiind şi aici acoperită de fascia profundă.Artera tibială posterioară. însoţesc câte două arterele şi se anastomozează cu reţeaua superficială venoasă. coborând tot în această lojă.Din segmentul său superior se desprinde artera fibulară. În partea inferioară a regiunii se apropie de arteră. . limfatice şi nerv. 248 .Nervul tibial posterior.Venele tibiale posterioare şi fibulare. la egală distanţă între artera tibială posterioară şi cea fibulară. .Limfaticele urcă de-a lungul vaselor sanguine la nodulii limfatici poplitei. . pe muşchiul lung al halucelui. Mănunchiul vasculo-nervos tibial posterior. De reţinut faptul că între trunchiurile venoase superficiale principale şi cele profunde se realizează la acest nivel anastomoze constante. este acoperită de muşchiul solear. este cuprins într-un ţesut conjunctiv lax.În partea superioară a regiunii prin intermediul fasciei profunde. mai apoi în partea inferioară a regiunii datorită traiectului ei uşor oblic şi medial. situat între fascia profundă şi muşchii din această lojă. prin intermediul venelor perforante. Este sediul frecvent al varicelor gambei. format din arteră. .

între vena safenă externă şi venele fibulare. Descoperirea mănunchiului tibial posterior se efectuează în treimea inferioară a regiunii. 249 . pentru a ajunge la mănunchi se secţionează ambele fascii crurale. Incizia se face la marginea medială a tendonului achilian.În partea medială a regiunii se află trei vene perforante (venele perforante mediale). între vena safenă internă şi venele tibiale posterioare. În partea laterală a regiunii sunt 1-2 vene perforante (venele perforante laterale). unde acesta devine relativ superficial.

Retinaculul inferior al extensorilor (ligamentul inelar anterior). . Planul de acoperire. Planul fibrotendinos este format din retinaculele extensorilor şi tendoanele muşchilor anteriori ai gambei. inferior un plan oblic. destinate feţei dorsale a piciorului. şi ramurile colaterale de la acest nivel. numit şi rădăcina piciorului corespunde articulaţiei talo-crurale şi formaţiunilor din jurul acesteia. iar cea inferioară se pierde în fascia plantei. Lateral şi medial.Pe faţa anterioară a regiunii proemină tendoanele muşchilor anteriori ai gambei şi venele superficiale. iar în jos se termină la 250 . Înaintea acestora se conturează două depresiuni: fosa premaleolară medială şi fosa premaleolară laterală. fortificările şi fasciile gambei sunt: .Ramurile cutanate din nervul safen pentru partea medială şi din nervul sural pentru partea laterală a regiunii. În raport cu planul central osteoarticular. pentru trecerea extensorilor gambei.Formată din fibre superficiale şi profunde (aceasta din urmă denumite şi ligamentul frondiform al lui Retzius) delimitează trei tuneluri fibroase. la marginea medială a piciorului. Lateral şi medial regiunea este străjuită de proeminenţele maleolelor. situată înaintea maleolei mediale.  Retinaculele. de ţesut conjunctiv. . REGIUNEA MALEOLARĂ ANTERIOARĂ Limite: în sus o linie orizontală. gâtul piciorului se divide într-o regiune anterioară şi alta posterioară numite regiuni maleolare sau talo-crurale. are forma unui „Y” orizontalizat. două verticale trase prin vârful maleolelor. aşezat în faţa cu 2 cm inferior de interlinia tibiotarsiană şi îndreptat în jos şi înapoi la vârful maleolelor. coboară în subcutis. în care se află: . Ramura comună pleacă de pe faţa externă a calcaneului. care în sus depăşesc ligamentul inelar anterior. . Pielea este suplă şi mobilă.REGIUNILE GÂTULUI PICIORULUI Segmentul de legătură între gambă şi picior.Nervii cutanaţi: nervul fibular superficial şi ramurile sale. inervează totodată pielea zonei intermediare a regiunii.  Tendoanele sunt învelite în teci sinoviale proprii. Ramura superioară se fixează pe maleola medială.Vena safenă internă. .Retinaculul superior al extensorilor (ligamentul transvers) se aşează deasupra articulaţiei. care trece prin baza maleolelor. cea laterală fiind situată cu 1 cm mai jos. Forma exterioară. întins între extremităţile inferioare ale oaselor gambei. . dublată de o lamă subţire.

pe laturi. . are un traiect oblic în jos şi medial. în ţesutul celulo-adipos.  Mănunchiul vasculo-nervos tibial anterior. descris la regiunea precedentă.Emite arterele maleolare anterioare (medială şi laterală). având următoarea dispoziţie: . ajunge însă medial. corespunzător intervalului dintre tendonul extensorului lung al halucelui. aflat lateral. situat medial şi tendonul extensorului lung al degetelor. Planul superficial.Artera tibială anterioară – însoţită de două vene şi de limfatice profunde – trece prin mijlocul regiunii. pe laturi proeminenţele maleolelor. până la locul de inserţie a tendonului achilian. . Subcutisul cu ceva mai abundent în şanţurile retromaleolare.Nervul fibular profund.  Referiri practice: În şanţul premaleolar medial se descoperă cu uşurinţă vena safenă internă. . se aşează în acelaşi plan cu artera. Tendonul extensorului lung al halucelui în partea superioară a regiunii se găseşte lateral de arteră. numite şanţuri retromaleolare.interlinia tarso-metatarsiană.Vena safenă externă (parva) în dreptul şanţului retromaleolar lateral. se situează dedesubtul planului precedent. REGIUNEA MALEOLARĂ POSTERIOARĂ Limite: în sus linia orizontală care trece prin baza maleolelor. . încrucişând-o pe din faţă. reprezentaţi de ramurile calcaneare ale nervilor: 251 . trece prin tunelul medial. conţine: . . format din vasele tibiale anterioare şi nervul fibular profund. ce separă tendoanele de planul osteo-articular.Nervii cutanaţi. care coboară pe planul osos.Tendonul extensorului lung al degetelor traversează tunelul lateral. Dispuse într-un singur plan. dedesubtul fibrelor profunde al ligamentului inelar. Forma exterioară. iar îndărătul acestora se văd două depresiuni alungite. dar medial de ea.Tendonul tibialului anterior. .Tendonul extensorului lung al halucelui străbate tunelul mijlociu. liniile verticale trase prin vârful maleolelor. În mijlocul regiunii proemină relieful tendonului achilian. ele trec prin tuneluri fibroase ale retinaculului inferior. în jos prelungirea planului oblic. la reţelele maleolare. În profunzimea şanţurilor premaleolare se află ligamentele colaterale ale articulaţiei gleznei care se explorează (în entorse) prin palparea acestor fose. însoţită de limfaticele superficiale ale regiunii. Pielea este groasă cu mobilitate redusă. unde se divide în patru tendoane secundare.

lateral şi medial. delimitează la acest nivel trei loje osteo-fibroase. La acest nivel se găseşte o bursă seroasă profundă (Bursa tendinis calcanei) şi corpul adipos subachilian. în intervalul dintre maleolă şi Sustentaculum tali. datorită septurilor despărţitoare ale retinacului. Se formează între faţa medială a calcaneului. conţine tendoanele peronierilor. Lojile osteofibroase: Fascia gambei.Tendonul flexorului lung al degetelor se situează în afara şi îndărătul precedentului (mai jos) dar tot deasupra Sustentaculului. însoţită de două vene satelite. situate: posterior.  Tendoanele flexorilor profunzi ai gambei străbat canalul prin tunele proprii.  Loja medială sau canalul calcanean (Canalis calcanearis) al lui Richet. 252 . . întins între maleola medială şi marginea medială a calcaneului. întinse de la maleola externă la calcaneu.  Loja laterală sau a peronierilor se formează între suprafaţa externă a calcaneului şi retinaculele peronierilor.Artera tibială posterioară. Ele sunt învelite în teci sinoviale proprii care se prelungesc de la baza maleolei mediale.Canalul calcanean realizează legătura între loja profundă posterioară a gambei şi loja centrală a plantei. cuprinse în teci sinoviale. . care se prind pe Sustentaculum tali. între fascia superficială şi cea profundă a gambei. retinaculele fibroase şi planul osos. . se divide în interiorul canalului în două artere plantare (medială şi laterală). Conţine inserţia tendonului achilian şi pe cea a plantarului lung. plasat în şanţul său propriu de pe apofiza posterioară a talusului şi faţa medială a calcanului (trece deci dedesubtul sustentaculului.Tendonul flexorului lung al halucelui trece postero-inferior de precedentul. servind pentru pasajul tendoanelor flexorilor profunzi şi a mănunchiului vasculonervos tibial posterior. . până la interlinia medio-tarsiană. se formează în dreptul călcâiului.  Loja posterioară. .sural şi tibial posterior. Partea inferioară a canalului este întregită de originea muşchiului aductor al halucelui.  Mănunchiul vasculo-nervos tibial posterior trece prin canalul calcanean situându-se într-un plan mai superficial decât tendoanele. în dreptul intervalului dintre tendonul flexorului lung al degetelor şi cel al halucelui. . scobită sub forma unui şanţ (şanţul calcanean) şi completată de retinaculul flexorilor (ligamentul inelar medial).Burse seroase subcutanate la inserţia tendonului achilian şi la nivelul maleolelor.Tendonul tibial posterior se situează cel mai sus şi intern lipit de marginea posterioară a maleolei mediale. Loja osteofibroasă separată în două tuneluri.

tibialis posterior =1 M. corespunzătoare tarsului şi metatarsului. flexor hallucis longus =2 M.  Referiri practice: „Decussatio tendinum”. 253 . întrucât ordinea lor pe gambă diferă faţă de cea din canal. Tendoanele flexorilor profunzi. Dacă: M. încrucişat de tibialul posterior. la rândul său va încrucişa flexorul lung al halucelui. înainte de a ajunge în canalul calcanean se încrucişează.Nervul tibial. REGIUNILE PICIORULUI Ultimul segment al membrului inferior.. flexor digitorum longus =3 Ordinea de origine pe gambă în sens medio-lateral: 3-1-2 Ordinea de trecere prin canal în sens superomedial-inferolateral: 1-3-2 Ordinea la ieşire din canal în sens supero-inferior: 1-2-3 Adică: flexorul lung al degetelor. Din punct de vedere topografic şi raportat la planul central osteoarticular se divide în: regiunea dorsală a piciorului (Dorsum pedis) şi regiunea plantară (Planta pedis). are o arhitectură şi o constituţie anatomică adaptată locomoţiei şi sustentaţiei. emite câteva ramuri calcaneare şi se divide de asemenea în nervi plantari: medial şi lateral. respectiv două regiuni digitale în raport cu scheletul degetelor. aşezat îndărătul şi în afara arterei. piciorul.

Pielea este subţire şi mobilă. Fascia dorsală a piciorului se fixează pe ligamentele inelare. tuberculul metatarsianului I şi tuberculul scafoidului. .Nervii cutanaţi provin din următoarele surse: Rr. sural) pentru treimea laterală a piciorului. iar pe marginea laterală. iar pe marginea piciorului se prelungeşte în fasciile plantare. determinată de construcţia în boltă a piciorului. cutaneus dorsalis et intermedius (din n.REGIUNEA DORSALĂ A PICIORULUI (Dorsum pedis) Limite: O linie transversală plasată cu 2 cm inferior de interlinia tibio-astragaliană prelungită până la maleole. cutanei cruris mediales (din n. iar din partea medială în noduli inghinali superficiali. marginea piciorului şi comisurile digitale care o separă de degete. . întinsă de la o margine la alta a piciorului. . 254 .Reţeaua venoasă dorsală superficială a piciorului şi arcada venoasă din dreptul metatarsienelor. situată de-a lungul venelor.Reţeaua limfatică superficială. se drenează din partea laterală a regiunii în limfocentrii poplitei.De asemenea se observă relieful tendoanelor extensorilor şi reţeaua venoasă dorsală superficială a piciorului. N. conţine: . Planul de acoperire. lax şi sărac în ţesut adipos. fibular superficial) pentru treimea medială şi intermediară a pielii dosului piciorului. N. cutaneus dorsalis lateralis (din n. Extremităţile arcadei dau naştere la două vene marginale voluminoase. care urcă în direcţia maleolelor şi se continuă în venele safene. Subcutisul de structură lamelară. tuberculul metatarsianului V. Forma exterioară. Regiunea are o formă convexă. safen) pentru marginea medială a pielii piciorului. Dintre reperele osoase mai importante amintim. pe marginea medială a piciorului.

ce se dirijează la marginea medială a piciorului. până la spaţiul interdigital I.Tendonul peronierului al treilea. . acestea sunt: . Cuprinse în teci sinoviale. unde inervează pielea acestui teritoriu. acoperită de extensorii scurţi. . aşezat medial de ea.  Mănunchiul vasculo-nervos dorsal al piciorului se situează profund.  Tendoanele formează pătura superficială.Pătura musculară aşezată dedesubtul tendoanelor este formată din muşchii: extensor scurt al degetelor şi extensor scurt al halucelui. . aflate pe faţa plantară a scheletului tarso-metatarsian şi reprezintă regiunea de sustentaţie a corpului. artera trimite o ramură perforantă puternică (artera plantară profundă) prin primul spaţiu interosos. se dirijează de la mijlocul liniei intermaleolare în direcţia primului spaţiu interosos. însoţeşte artera. Conţine părţile moi. la arcul plantar. . divergente.dedesubtul păturilor musculo-tendinoase – cuprins într-o lamă celulo-adipoasă.Tendonul extensor lung al halucelui de-a lungul primului metatarsian. . îndreptat spre baza metatarsianului V. În partea superioară a regiunii emite ramuri musculare pentru extensorii scurţi şi ai piciorului. Emite ramuri colaterale pentru faţa dorsală a tarsului (arterele tarsiene) şi se bifurcă în: artera metatarsiană dorsală a halucelui şi artera arcuată. până la interlinia tarso-metatarsiană.Tendonul tibialului anterior.Planul subfascial cuprinde tendoanele muşchilor anterior ai gambei.Înainte de bifurcaţie. se îndreaptă la haluce. muşchii extensori scurţi ai piciorului şi mănunchiul vasculo-nervos dorsal al piciorului. descrie o curbură cu convexitatea înainte. ajuns în regiune se divide în patru tendoane secundare. formând călcâiul (Calx).  Referiri practice: Pulsaţiile arterei pedioase se pot percepe de-a lungul unei linii. care acoperă planul osteoarticular. REGIUNEA PLANTARĂ (Planta pedis) Limite: marginile piciorului şi plicile digitoplantare. Aceasta din urmă la baza metatarsienelor. Porţiunea posterioară a plantei proemină.Artera pedioasă însoţită de vene profunde şi limfatice.Nervul fibular profund. care uneşte mijlocul distanţei dintre cele două maleole cu primul spaţiu interdigital. Forma exterioară. Partea mijlocie excavată corespunzătoare bolţii 255 . . . din care se degajă arterele metatarsiene dorsale II-IV. .Tendonul extensorului lung al degetelor.

. care delimitează între ele orificii. Treimea anterolaterală a plantei este inervată de nervul plantar lateral. acoperă partea centrală a plantei. în apropierea rădăcinii degetelor formează două rânduri de arcade fibroase.Amprenta plantară este formată posterior de călcâi. care-i oferă un grad de elasticitate. mai ales la călcâi. aponevroza se subţiază şi trece într-o formaţiune fascială care acoperă flancurile plantei şi se continuă apoi cu fascia dorsală a piciorului. Planul de acoperire. prin două septuri plantare incomplete. Se formează astfel o lojă medială. respectiv inghinali superficiali. Septul plantar medial se fixează pe primul metatarsian. . Lojile interaponevrotice ale plantei se formează între aponevroza plantară. mai lăţită în direcţia degetelor. care se degajă de pe marginile aponevrozei şi pătrund în profunzime. Alcătuită din fascicule longitudinale întărite între ele prin fascicule transversale. iar cele două treimi antero-mediale de nervul plantar medial. aponevroza este întărită de ligamentului metatarsian transvers superficial.Nervii cutanaţi formează pe plantă trei zone de inervaţie. iar lateral de marginea externă a plantei. ţesutul subcutanat al plantei comunică cu cel din profunzime. Călcâiul primeşte ramurile calcaneane ale nervului tibial posterior. Subcutisul conţine: . cuneiformul medial şi navicular. anterior de articulaţiile metatarso-falangiene. 256 . interososasă.Lateral şi medial. anastomozate între ele în subcutisul din jurul tuberozităţii calcaneare. Acest spaţiu este compartimentat în patru loji. Aponevroza plantară.Reţeaua venoasă superficială a plantei dirijată în reţeaua de pe dosul piciorului. Pielea este groasă şi aderentă pe suprafeţele de contact cu solul. Subcutisul are o structură areolară şi este abundent în teritoriile de sprijin. prin intermediul ramurilor provenite din nervii digitali plantari comuni. completată cu fasciile superficiale şi fascia profundă a plantei (fascia interosoasă). . determinate de capetele metatarsienelor.Subcutisul conţine bursa seroasă subcalcaneană situată dedesubtul tuberozităţii calcaneului. loja centrală sau intermediară. Are formă triunghiulară.În dreptul articulaţiilor metatarso-falangiene. care de-a lungul celor două vene safene se îndreaptă la nodulii limfatici poplitei.plantare este ridicată de sol. pentru trecerea formaţiunilor vasculo-nervoase şi a muşchilor lombricali. . Septul plantar lateral se prinde pe metatarsianul V. planta se lăţeşte şi proemină sub forma unor convexităţi. însoţită de o reţea limfatică bogată. alta laterală şi între acestea. Prin aceste orificii. Este compartimentat şi pus sub tensiune de numeroase bride fibroase. . Bolta plantară este acoperită de un tegument mai fin. Anterior. respectiv o lojă profundă. .Reţeaua calcaneană (Rete calcaneum) formată din ramuri provenite din artera peronieră şi artera tibială posterioară.

completează cu porţiunea sa de origine partea inferioară a canalului calcanean. . situat medial şi superficial.  Tendoanele lojei în număr de trei sunt: . . dintre care doar doi se găsesc în această lojă. Loja medială. .Aductorul halucelui. acoperit de precedentul.Tendonul flexorului lung al halucelui.Tendonul tibial posterior.Tendonul lungului peronier. pătrunde în lojă prin canalul calcanean. se termină tot în profunzimea acestei loji (pe cuneiformul medial şi baza primului metatarsian). cât şi cu canalul calcanean al lui Richet. în partea sa distală se desprinde în două fascicule. comunică atât cu loja intermediară. Se plasează pe flexorul scurt al halucelui.Flexorul scurt al halucelui. . (pe tuberculul navicularului). Conţine:  Muşchii scurţi ai halucelui. 257 . ajunge în lojă prin canalul calcanean şi după un scurt traiect se inseră pe planul osos al acestei loji. trecând între cele două fascicule ale acestuia spre degetul mare.

traversează interstiţiul dintre muşchii flexor scurt al degetelor şi pătratul plantar. pătrunde în lojă venind din canalul calcanean şi se situează între pătura musculară superficială şi cea mijlocie. Conţine muşchii scurţi intermediari ai plantei. ajunge în lojă prin canalul calcanean. superficialis) şi o ramură profundă.Pătura profundă: aductorul halucelui.Artera se îndreaptă înainte. Este învelit într-o teacă sinovială proprii.  Pediculul vasculo-nervos plantar lateral. La marginea pătratului plantar pătrunde în lojă interosoşilor străbătând fasciculele aductorului halucelui. .  Muşchii şi tendoanele sunt aşezate în trei pături suprapuse: . pătrunde în lojă dedesubtul originii muşchiului aductor al halucelui. De acest muşchi se ataşează: muşchiul pătrat al plantei şi lombricalii. Emite ramuri pentru muşchii scurţi ai lojei şi se termină în 3-4 nervi digitali plantari comuni dintre care doi intră în loja centrală. prin orificiile aponevrozei plantare comunică cu subcutisul plantei şi cu cel de la rădăcina degetelor. . . Dispus oblic. musculares et R. tendoanele muşchilor gambei şi pediculul vasculo-nervos plantar lateral. Emite ramuri musculare şi senzitive pentru loja laterală şi mijlocie (Rr. format din artera şi nervul plantar medial. însoţită de vene şi limfatici. se divide în patru tendoane terminale pentru degetele II-V. conţine: . cea mai extinsă. îndreptându-se înainte şi lateral. care se limitează la întinderea acestui canal. Pediculul vasculo-nervos plantar medial. Emite o ramură profundă care se anastomozează cu artera plantară laterală.Artera.Pătura mijlocie: tendonul muşchiului flexor lung al degetelor. şi tendonul lungului peronier ce traversează oblic loja prin canalul său osteofibros de pe faţa plantară a cuboidului. cu ambele capete. fiind plasat medial de ea. Anterior.  Loja laterală practic închisă. completat de ligamentul plantar lung. comunică larg cu canalul calcanean şi este incomplet despărţită de loja medială.Nervul plantar medial are acelaşi traiect cu artera.Pătura superficială: flexorul scurt al degetelor. înconjurat de o teacă sinovială.  Loja centrală.Nervul însoţeşte artera.Ramuri nervoase motorii şi senzitive din nervul plantar lateral şi o arteră digitală plantară comună.Muşchii scurţi ai degetului mic (aductorul şi flexorul degetului mic). . . care însoţeşte artera în loja interosoşilor. . 258 . . de-a lungul septului plantar medial şi marginii adiacente a flexorului scurt a halucelui.

pe flancuri marginile degetelor. care penetrează în această lojă. Subcutisul conţine: vene superficiale. De asemenea există o continuitate între lojile (centrală şi medială) a plantei şi cea profundă posterioară a gambei. cei plantari. Conţine:  Muşchii interosoşi. le corespondentele lor dorsale. La celelalte degete. se recurbează medial şi se anastomozează cu ramura profundă a arterei plantare mediale şi artera plantară profundă. Lojile plantare reprezintă spaţii celulo-conjunctive care comunică între ele. tendoanele se inseră succesiv. şi nervii cutanaţi digitali dorsali. care apoi se distribuie dgetelor şi trimit ramuri perforante prin spaţiile intermetatarsiene. inervat de ramura terminală a nervului fibular profund. care perforează primul spaţiu interosos pentru a ajunge în lojă. Modul de continuitate al acestor spaţii explică calea de propagare a infecţiilor superficiale ale plantei şi degetelor.  Arcada plantară (Arcus plantaris) se formează din artera plantară laterală. Planul de acoperire. tendoanele se transformă în expansiuni aponevrotice (aponevroza dorsală a degetelor) şi se inseră pe toată suprafaţa dorsală a acestora (extensorul lung. Pielea subţire. cu subcutisul plantei şi cu cel al degetelor. 259 .  Referiri practice. arterele digitale dorsale (ramurile terminale ale arterelor metatarsiene dorsale). cu excepţia teritoriului interdigitali. Pe faţa dorsală a halucelui. Planul tendinos.  Din convexitatea arcadei se desprind patru artere metatarsiene plantare pentru spaţiile intermetatarsiene corespunzătoare. REGIUNEA DORSALĂ A DEGETELOR Limite: în sus interlinia articulaţiilor metatarsofalangiene şi comisurile interdigitale. pe baza primei (extensorul scurt) şi celei de a doua falange (extensor lung). ramură a arterei pedioase. iar cei dorsali patru la număr în toate aceste spaţii.  Ramura profundă a nervului plantar lateral însoţeşte aartera şi se distribuie interosoşilor. în număr de trei în spaţiile interosoase II-III-IV. Ultimii provin din ramurile terminale ale nervului fibular superficial. Forma exterioară: în partea anterioară se află unghiile cu aceleaşi caractere ca la degetele mâinii. spre profunzime. lombricalii şi interosoşii). extensorul scurt. prin intermediul canalului calcanean. Loja intersosoasă sau loja plantară profundă se situează între fascia profundă a plantei şi scheletul acesteia. este sediul frecvent al bătăturilor. ocupă intervalele intermetatarsiene.

Subcutisul conţine pediculul vasculo-nervos colateral al degetelor format din: . Pielea are aceleaşi caractere cu pielea plantei. . pe flancuri marginile degetelor. Planul de acoperire. Forme exterioare: Prezintă suprafeţe convexe separate între ele prin plici transversale interfalangiene. Conţin tendoanele flexorilor degetelor cuprinse în teci sinoviale. prin intermediul nervilor digitali plantari comuni.REGIUNEA PLANTARĂ A DEGETELOR Limite: spre plantă: plicile digitoplantare. provin pentru primele şapte margini de degete din nervul plantar medial. Inervează faţa plantară a degetelor şi faţa dorsală a ultimei falange (teritoriul unghiei) corespunzătoare. din nervul plantar lateral. fortificată de ligamentele inelare şi încrucişate. iar pentru ultimele trei margini. 260 . Canalele osteofibroase ale degetelor sunt formate din planul osteoarticular şi teaca fibroasă a degetelor.Nervii digitali plantari proprii. care nu depăşesc capul metatarsianelor.Arterele digitale plantare proprii (arterele colaterale) – însoţite de vene şi limfatice – provin din arterele metatarsiene plantare.

2000. Clinical Gross Anatomy: A Guide for Dissection Study and Review . Barnes & Noble. Springer. 2003. 2004. Ed. Ed. 21. Lea & Febiger. G. Step 1. Review of Gross Anatomy (6th ed) . Chung Kyung WonChung. Clemente. 18. 1990. 261 . 1975. Ben Pansky. Berlin. 7. 6. Roger C. A Textbook of Human Anatomy. Ph. Tondury -Angewendte und Topographische Anatomie. 11. Colborn John E. Thieme. Robert J. 1st ed. 2. G. W. Kyung Won. ed. Gross Anatomy. Harvard University Press. Oxford University Press. London 1985. 16.D.. 1985. CD: "Gray's Anatomy". Taylor & Francis Group . – The physiology of the joints. Ed. Anatomy for Surgeons. Boileau Grant . Lippincott Williams & Wilkins.C. William T.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. 1985. Gene L. Kapandji I. Ed. 2nd ed.30th ed. 20. J. Lippincott Williams & Wilkins.V. Abrahams P. 1999. Baltimore. 12.Gray's Anatomy. 22. 14.Maissonet. Stuttgart. American Edition. Henry Gray. Carmine Clemente. John Wiley and Sons. 15. 1994. 1969. Hylander WL. ChurchillLivingstone. Williams & Wilkins. D. 1965. H. Ed. Doin. House Mcgraw-Hill . Duplessis -A synopsis of surgical anatomy. Bristol. Crafts. 8. Hall-Craggs ECB: "Anatomy as a Basis for Clinical Medicine". Snell. 5. Second Edition. Hollinshead. Little Brown and Company. Henry Gray. Hafferl A -Lehrnbuch der Topographischen Anatomie. 10.Webb P. 1997. Paris. . American Academy of Orthopaedic Surgeons. 4th ed. Henry. 1969. 1969. Lippincott. 1995. 3. Lea and Febiger. Lee McGregor A. Dalley AF: "Clinically Oriented Anatomy". J. 1995.Baltimore.Coudane -Anatomie clinique et operatoire.Baltimore. Moore KL. Carter (Illustrator) . 3rd ed. Human Gross Anatomy: An Outline Text. Williams & Wilkins. 19. 4. Clinical anatomy of practical proceduresMassachusetts: Pitman Publishing Inc. Shafland J: "Human Structure". I. Skandalakis . Leonard. 1985. Grant's Atlas of Anatomy-11 th edition. G. Third Edition. Taylor & Francis Group . Bernstein (editor): "Musculoskeletal Medicine".A.. Mosenthal . 2004. 1995. Wright. Hoeber Medical Division. Cartmill M. 2003. Gross Anatomy (Board Review Series) (5 edition) . 1969. 17. The Back and Limbs. Anatomy of the Human Body. 13. Richard S. H. Concepts in Gross Anatomy: A Review for the USMLE. 9.

Lucian Blaga. Seres Sturm L -Membrele.Niculescu.Masson.Matusz .univ. 1995. Paris. Graddum-Rosse P: "Hollinghead's Textbook of Anatomy".Solomon. V. 1977. Ed. V. 29.Angiologie si neurologie. Ed.Costache. 25. Ed. 1998.Mures. B. P.Costache. Sibiu.Mures. Ed.Anatomia membrului inferior. P.UMF Tg. Lippincott-Raven Publishers.UMF Tg.Anatomia membrului superior. A. M.Lucian Blaga.Delmas -Anatomie umaine. Sibiu. 30. Ed. Timisoara. Romanes GJ (ed): "Cunningham's Textbook of Anatomy". Seres Sturm L. 1972.Mures. Timisoara. Ed.Niculescu. 24.Matusz . B. Ed. Seres Sturm L. 1998. Seres Sturm L. Rosse C. 1990. Sibiu. 262 . 1997. 31.Osteoartomiologie.Mirton. Ed. 26. Oxford University Press. 11th ed. 1995. Seres Sturm L -Anatomia sistematica si topografica a membrelor. Seres Sturm L. 5th ed. Rouviere H. 1997. 1967.UMF Tg. 1997. Ed.Mirton. M. 28.Solomon .23. 27.