Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

CALITATEA VIEŢII

Sinteza materialelor bibliografice
pentru pregătirea studenţilor în vederea evaluării

Titular: Conf. univ. dr. Ancuţa Plăeşu

A. Obiectivul principal al cursului: de a oferi studenţilor un cadru teoretic şi
metodologic necesar înţelegerii problematicii calităţii vieţii, precum şi explicării
şi analizei evoluţiei calităţii vieţii în Romania şi comparativ în alte ţări ale Uniunii
Europene.

B. Modul de stabilire a notei finale: examen pe baza testelor grilă la sfârşitul
semestrului II, în sesiunea din vară.

C. Consultaţii pentru studenţi: Joi, orele 13.30 -16.30.

D. Titularul cursului: conf. univ. dr. Ancuţa Plăeşu; adresa de e-mail:
ancutaplaesu@yahoo.co.uk; adresa de la facultate: Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Bulevardul Basarabiei nr. 256,
Bucureşti; număr de telefon: 0212556096; interval orar/disponibilitate pentru
consultaţii: joi, orele 13.30-16.30;

E. Conţinutul tematic al cursului
1. Conceptualizări ale calităţii vieţii. Multidimensionalitatea şi multidisciplinaritatea
conceptului de calitate a vieţii

2. Semnificaţia socială a cercetărilor de calitate a vieţii. Relaţia dintre bunăstare şi
calitatea vieţii
3. Probleme epistemologice şi metodologice ale elaborării conceptului de calitate a
vieţii
4. Calitatea vieţii şi indicatorii sociali.
5. Tipologia indicatorilor sociali. Indicatorii obiectivi şi indicatorii subiectivi de
calitate a vieţii
6. Despre percepţii şi autoevaluări în cercetarea calităţii vieţii.
7. Profilul general al calităţii percepute a vieţii
8. Evolutii ale calităţii vieţii în România, după 1990
9. Perspectiva politică a bunăstării: calitatea vieţii ca obiectiv al politicii sociale in
Romania
10. Impactul tranzitiei societatii romanesti asupra calitatii vietii. Evolutia
indicatorilor de calitate a principalelor domenii ale vietii indivizilor.

Tema nr. 1 Conceptualizări ale calităţii vieţii. Multidimensionalitatea şi
multidisciplinaritatea conceptului de calitate a vieţii
Calitatea vieţii este un concept complex, cu multiple laturi. El se referă la
caracterul mai mult sau mai puţin "bun" sau "satisfăcător" al vieţii oamenilor. Deşi
folosit în numeroase discipline precum literatură, filosofie, geografie, ştiinţele mediului,
medicină, economie, advertising, psihologie, sociologie, precum şi în viaţa de zi cu zi, nu
întruneşte o definiţie unanimă a specialiştilor. Concept „amorf” (Bowling 1999) în plan
teoretic, calitatea vieţii ridică probleme şi în planul operaţionalizării şi măsurării:
„Filosofii nu s-au pus de acord asupra unei definiţii a calităţii vieţii, iar în practica

măsurării empirice a calităţii vieţii vedem comparaţii dintre pere şi mere" (Veenhoven
2000). Mai mult, este tratat ca „entitate vagă şi eterică, ceva de care mulţi vorbesc, dar
nimeni nu ştie prea clar ce să facă cu ea" (Campbell et al. 1976), „cel mai multidisciplinar
termen aflat în uzul curent (Farquhar 1995), „atât de prost întrebuinţat încât ar trebui
exclus din dicţionar (Annas 1990).
Definiţiile aflate în circulaţie atribuie calităţii vieţii sensuri precum: "condiţiile
necesare pentru fericire“ - McCall (1975), "satisfacţie subiectivă" - Terhune (1973),
"potenţial adaptativ" - Colby (1987), "importanţă capitală acordată vieţii" - Jolles and
Stalpers (1978), “outputurile” corespunzătoare “inputurilor” de domeniul fizic şi spiritual
(Liu 1974); “gradul în care o persoană îşi îndeplineşte scopurile în viaţă” (Cella and
Cherin 1987), "efectul dezirabil al politicilor şi programelor" -Schuessler & Fisher
(1985), "semnificaţie pentru om a vieţii sale" (Zamfir 1993).
Dissart (2000) menţionează câteva dintre cauzele lipsei de consens în definirea calităţii
vieţii:
1. procesele psihologice relevante experienţei de calitatea vieţii pot fi descrise şi
interpretate prin intermediul mai multor filtre conceptuale şi limbaje;
2. conceptul este încărcat cu un important bagaj axiologic;
3. conceptul întrupează înţelegerea dezvoltării umane şi a proceselor de dezvoltare a
indivizilor în cadrul comunităţilor, ca şi întinderea până la care aceste procese
psihologice sunt influenţate de factori de mediu şi de sisteme individuale de
valori;
Edlund şi Tancredi (1985) afirmă că înţelesurile atribuite conceptului depind de: 
poziţia individului sau grupului în societate 
agenda socială şi politică.
Şi în legătură cu caracteristicile conceptului de calitate a vieţii, opiniilor cercetătorilor
sunt contradictorii. De pildă, Cummins (2000) afirma că „multidisciplinaritatea
conceptului este punctul tare al acestuia”, în vreme ce Veenhoven (1998, 2000) era de
părere că „o generalitate prea mare a conceptului îi scade puterea analitică”.
Calitatea vieţii este un concept evaluativ, fiind rezultanta raportării condiţiilor de
viaţă şi a activităţilor care compun viaţa umană, la necesităţile, valorile, aspiraţiile

umane. Se referă atât la evaluarea globală a vieţii (cât de bună, satisfăcătoare este viaţa pe
care diferitele persoane, grupuri sociale, colectivităţi o duc), cât şi la evaluarea diferitelor
condiţii sau sfere ale vieţii: calitatea mediului ambiant, calitatea vieţii de muncă, calitatea
relaţiilor interpersonale, calitatea vieţii de familie etc. (Zamfir, 1993). Calitatea vieţii
reprezintă o reluare, dar dintr-o altă perspectivă, a conceptului de fericire. Dacă fericirea
se referă la starea subiectivă rezultată din trăirea propriei vieţi, calitatea vieţii se referă
atât la condiţiile obiective în care viaţa umană se constituie, cât şi la modul subiectiv în
care fiecare îşi evaluează propria sa viaţă - stare de satisfacţie, fericire, împlinire. Dacă
fericirea era asociată cu o perspectivă predominant etică - ce strategii trebuie să adopte
individul pentru a maximiza fericirea sa -, calitatea vieţii este asociată mai mult cu o
perspectivă sociologico-politică. Interesul cade în primul rând pe determinarea factorilor
obiectivi care sunt responsabili de variaţia calităţii vieţii, şi a strategiilor social-politice de
acţiune în vederea sporirii acesteia. (idem)
Calitatea vieţii ca problematică s-a dezvoltat rapid în anii '60, ca o reacţie la criza
abundenţei în ţările dezvoltate. Pe de o parte, anii '60 au conştientizat efectele
devastatoare ale creşterii economice asupra mediului. Pe de artă parte, s-a conturat
estimarea că prosperitatea economică nu asigură automat, prin ea însăşi, şi prosperitatea
umană. Presupoziţia conform căreia creşterea economică duce prin ea însăşi direct şi
neproblematic la o creştere a bunăstării colective este supusă la multiple critici. În
societăţile dezvoltate se simte tot mai mult nevoia unui corector al creşterii economice,
tematica de calitate a vieţii îndeplinind o asemenea funcţie.
În România anilor 70-'80, această problematică a devenit populară ca o formă
mascată de critică a performanţelor umane scăzute ale sistemului socialist şi ca o
încercare de a presa asupra acestuia de a lua în considerare cât mai mult nevoile şi
aspiraţiile populaţiei. Se pot desprinde trei mari funcţii ale tematicii calităţii vieţii:
a. definirea mai operaţională a obiectivelor dezvoltării social economice;
b. feedback al activităţii social-economice: eficienţa ultimă, umană a acesteia este
dată de efectul ei asupra calităţii vieţii

c. instrument de evaluare operaţională a progresului social: putem vorbi despre un
progres efectiv doar în măsura în care s-a înregistrat o creştere a calităţii vieţii
(Zamfir, 1993).
În sociologie, tematica de calitate a vieţii joacă un rol important, dezvăluind o nouă
ipostază a omului în cadrul sistemelor sociale: nu numai ca membru al sistemelor sociale,
integrat, modelat şi controlat de logica acestora (viziunea holistă), dar şi ca obiectiv ultim
al tuturor activităţilor sociale.
Dezvoltarea cea mai spectaculoasă a tematicii calităţii vieţii s-a produs în sfera
indicatorilor de calitate a vieţii. În ultimele decenii există intense cercetări în acest
domeniu, desfăşurate în două direcţii: a. analiza indicatorilor social-economici existenţi
în ceea ce priveşte semnificaţia şi deci şi utilizabilitatea lor pentru analiza calităţii vieţii;
b. dezvoltarea unor indicatori specifici ai calităţii vieţii. Dificultatea principală a
constituirii acestor indicatori stă în structura lor complexă. Un indicator de calitatea vieţii
reprezintă rezultatul combinării unui indicator de stare (starea mediului ambiant, a
relaţiilor interpersonale, a condiţiilor de muncă etc.) şi a unui indicator al criteriului de
evaluare (al necesităţilor, aspiraţiilor umane). Punctul cel mai dificil îl constituie tocmai
determinarea acestei din urmă componente.
Calitatea vieţii implică o teorie asupra naturii umane, a sistemului de necesităţi
umane, a factorilor care guvernează dinamica acestora.
În practica cercetării sunt folosite următoarele tipuri de indicatori ai calităţii vieţii:

indicatori ai stării diferitelor componente ale vieţii umane (indicatori ai
mediului natural, ai condiţiilor de locuinţă, de muncă, de educaţie etc.);

indicatori ai necesităţilor/aspiraţiilor - ce tipuri de muncă doresc oamenii, ce
tipuri de locuinţă etc.;

indicatori complexi rezultaţi din raportarea stării la necesităţi;

indicatori ai calităţii percepute a vieţii - determinarea modului în care membrii
unei colectivităţi evaluează ei înşişi calitatea diferitelor componente ale vieţii lor;

ca indice sintetic al efectului subiectiv al calităţii vieţii. este dificil de a defini şi de a măsura în mod obiectiv acest concept. numai în mod cu totul excepţional. oamenii ating o stare completă de satisfacţie şi numai pentru o perioadă determinată de timp. alienare. ea "exprimă un set de dorinţe care au fost realizate şi care. Ocupându-se de semantica termenului.aprecia Ben . Acei cercetători care utilizează noţiunea de calitate a vieţii exprimă. luate împreună. 1980. Totuşi. 8-lO): a) calitatea vieţii nu este un antonim al "cantităţii vieţii". Două direcţii distincte se pot desprinde: a. O altă direcţie de cercetări se referă la căile prin care se poate realiza creşterea calităţii vieţii.• indicatori de satisfacţie cu viaţa .Chieh Lin . 1993).gradul estimat de satisfacţie cu viaţa. • indicatori ai unor simptome critice ale calităţii vieţii: indicatori de sinucideri. Notiuni echivalente sau inrudite cu calitatea vietii Calitatea vieţii .l). conceptul exprimă caracterul satisfăcător sau mai puţin satisfăcător al vieţii populaţiei. un nume nou pentru o noţiune mai veche. prin acest concept opoziţia lor împotriva tendinţei larg răspândite de a identifica progresul cu bogăţia şi bunăstarea cu creşterea economică. de fapt. În mod real. p.este. optimism/pesimism. perfecţionarea condiţiilor obiective de viaţă în perspectiva necesităţilor umane b. fapt de natură a maximiza calitatea vieţii în condiţiile existente la un moment dat (Zamfir. p.. De aceea. În acest sens. perfecţionarea stilurilor şi modurilor de viaţă. în fine. . Ea este o denumire subiectivă pentru tot ceea ce se constituie bunăstarea populaţiei şi a mediului în care trăieşte această populaţie. care este un concept neutilizat şi este dificil de a-i atribui un înţeles clar. Aceasta înseamnă că noţiunea de calitate a vieţii variază sensibil de la o persoană la alta şi în funcţie de contexte spaţio-temporale diferite. Alexander Szalai nota următoarele particularitaţi ale utilizării lui în diferite ţări (Szalai A. de fapt. 1975. boli mentale. determină fericirea sau satisfacţia individului" (Liu Ben-Chieh.

singur şi indivizibil. să i se asocieze un înţeles tot mai clar. standard de existenţă etc. împiedicând pe specialişti să ajungă la un consens în acest domeniu. Trebuie admis insă că este greu de specificat exact care anume aspecte sau manifestări ale vieţii umane se includ în conceptul respectiv. La fel ca şi alte concepte înrudite (mod de viaţă. dintr-o "familie" largă de termeni care incearcă să abordeze esenţa bunăstării social-umane. de exemplu. d) cea mai bună abordare a conceptului implică folosirea lui ca un termen generic. apoi. deşi este un concept larg folosit. 1975. fericirea. bogăţia. Toate aceste particularităţi evidenţiază că. cel mai adesea.). c) definiţii indirecte. sunt utilizate trei tipuri generale de definiţii ale calităţii vieţii (Liu Ben-Chieh. c) termenul de "calitate a vieţii" este rar folosit la plural. 3): a) definiţii "exacte" a ceea ce constituie calitatea vieţii. b) definiţii prin intermediul indicatorilor sociali. de exemplu. pentru a se referi doar la viaţa umană şi nu (şi) la aceea a altor fiinţe vii. indicatorii de sănătate.a. stil de viaţă. de fapt. indicii formaţi din mai mulţi indicatori de natură economică. de cadrul de referinţă metodologic sau conceptual al acestor studii. Putem însă diferenţia intre o calitate inaltă şi una scăzută a calităţii vieţii. prin clarificări şi cercetări succesive. ecologică ş.b) cuvântul "viaţă" trebuie inţeles numai in contextul "calităţii vieţii". Acestea depind. de bunăstare. mai întâi vagă. căruia trebuie să i se ataşeze o anumită semnificaţie. Produsul Naţional Brut. noţiunea de calitate a vieţii face parte.. de scopul studiilor asupra calităţii vieţii. În mod convenţional. . de exemplu. între una specifică unei ţări sau alteia.. totuşi calitatea vietii implică numeroase neclarităţi. politică. e) intreaga literatură asupra calităţii vieţii nu a precizat până acum care este locul ocupat de studiile in acest domeniu in ansamblul ştiinţelor sociale. satisfacţia. stilul de viaţă etc. unui grup social sau altuia. educaţie etc. p. prin specificarea factorilor sau componentelor care determină calitatea vieţii.

sociologice şi antropologice cum sunt apartenenţa la comunitate.. "stil de viaţă". iar criteriile de evaluare a acestora sunt" valorile... metoda si cercetare “ . 1980). Radulescu – “Calitatea vietii si indicatorii sociali. 1 Bertrand de Jouvenel (1971) spunea ca termenul de calitate a vietii exprimă efectul global al facilităţilor sau oportunităţilor pe care progresul social le pune la dispoziţia indivizilor în cadrul unei anumite societăţi.Adeseori.nivel al consumului" etc. lucrurile. Editura Lumina Lex. scopurile şi. format din doi factori input cu caracter agregat: factorul fizic (material) şi factorul spiritual. în general. p. Domenii ale calităţii vieţii sunt "locurile.M. dragoste. Bucurescti. această noţiune. Atkinson T. 1976. de a dispune de produsele şi de a folosi serviciile pentru a amenaja existenta individuală conform trebuinţelor. Calitatea vieţii nu reprezintă doar o problemă de conştientizare a condiţiilor care caracterizează mediul fizic şi social. Dată fiind multitudinea componentelor calităţii vieţii. nevoia de stimă.. adică acele evaluări care rămân constante de la o cercetare la alta şi de la o ţară la altă ţară (McKennell A. în timp ce factorul spiritual include componente psihologice. componente care sunt dificil de cuantificat.. activităţile.mod de viaţă".B. aşa cum am mai menţionat.. căile de a judeca domeniile vieţii" (Andrews F. trebuind înlocuită cu alte noţiuni mai adecvate. ca atare.M. 16). De altfel.) au fost utilizate frecvent în deceniile trecute.. standardele. oamenii şi rolurile ". "standard de viaţă". unii analişti consideră necesară stabilirea" constantelor structurale" ale acestor componente. Withey S. p. noţiunea de "calitate a vieţii" este foarte vagă. cerintelor şi dorintelor proprii" (Jouvenel de B. autoactualizare. . care pare mai bine definită şi oferă un cadru de referinţă mai valid în ceea ce priveşte construcţia indicatorilor sociali. printre care cea de "nivel de trai" (level of living în limba engleză). fiind elaborate incă din deceniul 5. 2000. 1971. El semnifică.Teorie. . calitatea vieţii este considerat ca un output. 60-61). "totalitatea posibilităţilor oferite indivizilor de către societate pentru a-şi amenaja existenta. Andrews F. În opinia mai multor specialişti. aspiraţiile. la fel ca şi altele similare (de exemplu.. aşa cum sunt ele percepute de subiecţii investigaţi. deci înainte de noţiunea curentă de "calitatea vieţii". p 60-61 . afecţiune etc.. ci o rezultantă a modului în care oamenii judecă şi apreciază afectiv situaţia lor de viaţă. Factorul fizic (material) constă din bunuri şi servicii cuantificabile. 1 Grigore Lucut si Sorin M.

Se obţine astfel o determinare a "valorii pentru om a vieţii sale" (C. din perspectiva opiniilor şi atitudinilor populaţiei. Rezultă o schemă complexă de comparare intre stările de fapt şi cele subiective de perceptie şi evaluare. el dobandindu-si cetatenia abia in a doua jumatate a secolului XX. de coabitarea familială şi de propria persoană. o reevaluare a nivelului de dezvoltare atins de societatea omenească. cand a patruns nu numai in terminologia. Tema nr. are un rol important în stabilirea problemelor sociale cu care se confruntă o anumită naţiune şi in dezbaterea viabilităţii unor strategii sau programe de dezvoltare. 1984). De asemenea. Conceptul de calitate a vietii este relativ nou in vocabularul stiintelor socioumane. Dintr-o perspectivă ingust economicistă. politic. Sunt evaluate aspecte ce caracterizează mediul natural. prin schema operativă se au in vedere şi autoevaluările diferentiate pe grupuri şi pe domenii de interes. Abordarea empirică a calităţii vieţii constă in supunerea evaluărilor oamenilor. la jumătatea deceniului şapte al secolului al XX-lea s-a operat o indepărtare de perspectivă exclusiv economică asupra vietii sociale in evaluarea dezvoltarii societatii. Zamfir. legate totodata de cercetarea viitorului societatii omenesti. la anumite intervale de timp. a stărilor de fapt in legătură cu viaţa lor. Conceptul de calitate a vieţii semnifică. ceea ce contează in mod efectiv in analiza societăţii este . economic. Odată cu elaborarea acestui concept. a fost omul de stiinta francez Bertrand de Jouvenel. in 1958. Evident că apelul la autoevaluările făcute de către populatie nu exclude analizele din exterior (evaluările cercetătorilor). cultural. cercetarea calităţii vieţii. in primul rând. cele legate de activităţile desfăşurate. 2 Semnificaţia socială a cercetărilor de calitate a vieţii. Cel care a asezat termenul de calitate a vietii in focarul unor preocupari teoretice si sistematice. dar şi intre autoevaluări şi evaluările externe. ca şi pentru conturarea unor direcţii de acţiune socială orientate spre oameni şi aşteptate de către aceştia. dar si in tematica majora a anumitor discipline.În pofida tuturor acestor limite amintite in acest capitol. social. Cercetările de calitate a vieţii au o importanţă deosebită pentru o bună cunoaştere a societătii. Relaţia dintre bunăstare şi calitatea vieţii.

mai mult. Simplificările respective golesc de conţinut ceea ce ar trebui să fie o cercetare veritabilă a calităţii vieţii. o nouă perspectivă asupra vietii sociale. Semnificaţia iniţială a conceptului de calitate a vieţii a fost şi este adesea denaturată in incercarea de a se "moderniza" contextele teoretice mai vechi. cum ar fi standardul economic. Ea constă in faptul că diferitele aspecte ale vieţii. Acest lucru se intâmplă atât pentru faptul că bunăstarea nu este egal distribuită. starea de sănătate. s-a observat că nivelul inalt al indicatorilor economici nu conduce automat la o viaţă mulţumitoare pentru fiecare persoană. s-a conturat un nou tip de cercetare. larga acceptabilitate a conceptului până la a deveni chiar o modă in cercetarea socială şi în discursul politic.nivelul productiei. Semnificaţia calităţii vieţii populaţiei nu este automat una care se situează la cote înalte în condiţiile unui inalt nivel de dezvoltare economică.). pe lângă multe altele. cât şi pentru faptul că aştepţările şi evaluările oamenilor sunt diferite. Fără nicio indoiala că fiecare din dimensiunile respective pot fi abordate insă şi separat. Or. de condiţiile de trai. Primele preocupări pentru studiul calităţii vieţii au fost realizate in ţările dezvoltate. cu intenţia vădită de a urmari evaluările pe care oamenii le fac în legătură cu viaţa lor. de fapt. nu se reduce la nici una dintre ele. la cum se trăieşte. există chiar pungi de sărăcie in cadrul societăţilor cu un inalt nivel de dezvoltare. care ţin de mediul fizic şi social. Sheldon. sunt supuse perceptiei şi evaluării din partea populatiei. plus care a şi explicat. cu efecte contrare celor pe care le implica o cercetare efectivă de calitate a vietii. prin plusul cognitiv pe care il aduce in raport cu situaţia existentă. Ori. Din punctul cercetatorilor de vedere. Galbraith) şi ale continuatorilor imediati (Delor. satisfacţia etc. calitatea vieţii cuprinzând elementele respective. cantitatea de bunuri de care se dispune. s-a trecut de la aprecierea a cât de mult se produce. Prin urmare. Dificultaţile apar când ele sunt prezentate ca fiind cercetarea calităţii vieţii. Andrews. dar şi de viata personală. Converse etc. Campbell. prin punerea semnului de egalitate intre aceasta şi unele dimensiuni specifice. chiar dacă ei se situează la aceeaşi cotă a standardului economic. conceptul de calitate a vieţii este cu adevărat relevant dacă este menţinut la semnificaţia conferită la lansarea lui. Rezulta astfel abordări simplificatoare. . Prin lucrările ştiintifice ale initiatorilor (Bauer.

Se poate admite că studierea calităţii vieţii populaţiei implică o cercetare de ansamblu a societăţii omeneşti. pe care o considerăm intemeiata si relevantă. pentru a se ajunge la societate ca intreg. Mai exact se porneşte de la individ şi apoi se trece la diferite grupuri sociale şi comunităţi umane. În acest fel calitatea vieţii se constituie ca un raport intre starea existentă şi evaluarea ei de către populatie. filozofice si in special sociologice in anii '60-'70 in Occidentul capitalist. dar a cunoscut o popularitate speciala si in Romania anilor'70-'80 si apoi dupa Revolutie. Variaţia calitaţii percepute a vieţii (şi a criteriilor de evaluare) nu este complet aleatorie cum ar fi fost in cazul in care fiecare individ ar fi văzut viata intr-un mod strict . in care se imbină nivelurile micro. cu atât mai mult dacă ei se simt fericiţi sau nefericiti. Judecăţile normative emise de cercetător sau standardele impuse prin diferite programe sociale in legătură cu parametrii dezirabili ai diverşilor indicatori de calitate a vieţii trec pe un plan secundar in raport cu evaluările populaţiei. Calitatea definită ca valoare pentru vieţii a fost om a vietii sale. reprezentări) şi o "stare dezirabilă". evaluările sunt comparaţii intre "starea de fapt" (percepţii. a "stării vieţii" prin prisma unor criterii de valoare (sistemul de necesităţi şi aspiraţii al fiecărei persoane)".1999). Logic şi psihologic. Calitatea vieţii este "un concept evaluativ: rezultatul evaluării condiţiilor de viaţă. totodată. Dupa cate se stie. nevoi şi niveluri de satisfacţie specifice populatiei studiate la un moment dat. Zamfir. acest lucru nu a fost caracteristic celorlalte tari socialiste. Dacă oamenii percep că trăiesc in sărăcie sau in bunăstare. (C. Primele studii asupra calităţii vieţii apărute in România au promovat o astfel de perspectiva cuprinzătoare. unde a persistat mereu o anumita rezerva ideologica fata de domeniul calitatii vietii. cât şi una afectivă. in acord cu intenţiile iniţiatorilor. Conceptul de calitate a vietii a devenit nucleul unor preocupari politice. iar comparaţiile au atât o dimensiune cognitivă. spre care aspiră şi crede că i se cuvine. gradul in care viaţa este satisfăcătoare pentru om. Se instituie o anumită perspectivă asupra socialului. măsura in care condiţiile de viaţă oferă omului posibilitatea satisfacerii multiplelor sale nevoi. acest fapt este relevant prin el insuşi. Natura fundamentala a conţinutului conceptului de calitate a vieţii este sociologica. ideologice. Acestea din urmă inglobează un intreg set de aşteptări. mezo şi macrosocial. interese.

fie că este vorba de sociologie. metode şi indici cu alte ştiinţe aprofundează înţelegerea fenomenologiei complexe a calităţii vieţii.intraindividuală (in cursul vieţii). o strategie de cercetare şi un instrumentar sociologic. un raţionament. interindividuală.. . Aşa cum se observă. coord. intergrupală şi intre comunităţi.impune o perspectivă. Zamfir. psihologie sau ştiinţe politice. între naţiuni .1995). vizibilă şi în citările reciproce dintre economiştii care studiază tranziţia şi sociologi. In cercetarea românească a calităţii vieţii. iar cercetarea îşi sporeşte patrimoniul şi are o nouă sursă de inovare ştiinţifica. iar o sursă importantă care "ordonează" evaluările este poziţia individului in spaţiul social şi multiplele apartenenţe la grupuri sociale care sunt sursa reprezentărilor sociale şi a normelor cu care este evaluată bunăstarea. descrierea şi explicarea diferitelor tipuri de variaţie a calităţii vieţii . economie. Cooperarea şi schimbul de concepte. (C.individual . multidisciplinaritatea a fost o strategie de succes.ci sistematică.

3 Probleme epistemologice şi metodologice ale elaborării conceptului de calitate a vieţii Calitatea vieţii este un concept sociologic. Mauss. Numai aşa putem cerceta societăţile in starea lor dinamică.nimic nu poate fi mai rodnic şi mai urgent decât studierea unor asemenea fapte sociale" (M. Bucuresti. viaţa individuală şi colectivă in datele ei obiective şi subiective.spunea Mauss . Putem observa inseşi faptele sociale concrete. Dar tot in acelaşi caracter general. p. Ana Balasa (coordonatori). Mauss. aşa cum sunt ele". Mărginean) pentru că include in sfera sa intreaga societate şi funcţionarea ei. 1997.Tema nr. 220). 1997. Dar concepte universale nu există. mişcarea intregului. “Calitatea vietii in Romania”. În această observare concretă a vieţii sociale există mijlocul de a descoperi noi fapte pe care abia incepem să le intrezărim. care stimulează şi fertilizează cercetarea socială. M. de fiecare dată. 2002. când a fost realizată prima diagnoză a calităţii vieţii. Editura Expert. integrator. Nu este singurul concept cu o largă circulaţie în ştiinţele sociale. aspectul viu. După trei sferturi de veac aceste rânduri sunt o bună descriere a virtuţilor euristice ale "calităţii vieţii" ca fapt social total. Mauss. ipotezele derivate din teoria abstractă sau 2 Ioan Marginean. 219). instituţiile şi comportamentele umane. p 337 . Avem in vedere problemele măsurării.2 Calitatea vieţii are toate caracteristicile unui fapt social total (I. considera că studiul faptelor sociale totale sau generale "are mai ales avantajul realităţii. "esenţialul. p. clipa fugitivă in care societatea şi oamenii ei iau cunoştintă sentimentală despre ei inşişi şi despre statutul lor in raport cu ceilalţi. (M. deşi are şi dimensiuni economice şi psihologice. După părerea noastră . Trebuie reamintit că multe dintre acestea au fost discutate incă din anii '80. asimilarea şi utilizarea acestora într-o ştiinţă se face prin reinterpretarea lor in acord cu sistemul de referinţă teoretic şi metodologic din care este privită realitatea socială. al calităţii vieţii se ivesc şi cele mai mari dificultăţi metodologice in cercetare. Creatorul termenului.

dar chiar şi economiştii recunosc din ce in ce mai mult că aceştia reprezintă măsuri imprecise ale calităţii vieţii unei persoane.stare de satisfacţie. politici publice. dar dintr-o altă perspectivă. ca de pildă dobândirea respectului de sine.ce strategii trebuie să adopte individul pentru a maximiza fericirea sa -. şi a strategiilor social-politice de acţiune în vederea sporirii acesteia. ierarhizate pe o scală incepând cu probleme elementare precum faptul de a fi alimentat corect şi sănătos. fericire. cît şi la modul subiectiv în care fiecare îşi evaluează propria sa viaţă . s-a acumulat o imensă bază de date. venituri. calitatea vietii este asociată mai mult cu o perspectivă sociologico-politică. Un sistem naţional al indicatorilor sociali ar trebui să poată fi utilizat pentru comparaţii. Calitatea vietii reprezintă o reluare. cheltuieli şi consum etc. ale sănătăţii şi criminalităţii. ca de pildă PNB pe cap de locuitor. Conceptul este insă unul controversat. indicatorii cei mai utilizaţi erau cei pur economici. Dacă fericirea era asociată cu o perspectivă predominant etică . cel puţin cu ţările vesteuropene (să amintim dimensiunea socială a UE). a conceptului de fericire. Aceasta este reflectată de combinaţia de acţiuni şi calităţi (“funcţionări”) posibile. Până in urmă cu câteva decenii. s-au dezvoltat noi proceduri de investigare a calităţii vieţii. apărarea demnităţii umane şi participarea la viaţa comunităţii. calitatea vieţii pe care o trăieşte un individ corespunde libertăţii deţinute de acel individ de a alege un anumit mod de viaţă şi nu un altul. pentru care e nevoie de cooperarea specialiştilor din variate domenii. iniţiative de dezvoltare şi pentru o mare parte din legislaţia socială. împlinire. Ulterior. Analiza statisticilor disponibile (demografice. Interesul cade în primul rînd pe determinarea factorilor obiectivi care sînt responsabili de variaţia caliatea vietii.) ar fi un alt pas necesar in alcătuirea unui sistem stabil de indicatori sociali.ipotezele empirice care au fundamentat analiza multivariată. Ideea imbunătăţirii calităţii vieţii este fundamentală pentru numeroase programe comunitare.calitatea vietii se referă atât la condiţiile obiective în care viaţa umană se constituie. precum şi a multor instituţii. până la funcţionări mult mai complexe. Într-o altă abordare. O analiză secundară a acestor date ar putea prilejui rafinarea şi in continuare a metodologiei şi sporirea relevanţei informaţiilor existente. . cea legată de posibilităţi. Dacă fericirea se referă la starea subiectivă rezultată din trăirea propriei vieţi.

din punct de vedere social. Ar trebui măsurate nevoile sau resursele indivizilor? Ce indicatori ar trebui utilizaţi şi cum pot fi rezumaţi aceştia pentru a oferi o imagine generală a calitătii vieţii? (Cum să comparăm un bărbat bogat care suferă de o boală incurabilă care-i afecteaza posibilitatea de a se bucura de viaţă cu o femeie săracă dar in foarte bună stare de sănătate şi care se bucură de viaţă?) O caracteristică importantă a calitătii vieţii o constituie faptul că elementele sale componente sunt putemic individualizate. Astfel. Condiţiile precare de muncă nu pot fi suplinite de un nivel inalt al veniturilor pentru a se constitui valori medii ale calităţii vietii de muncă. cât şi multitudinea elementelor ce trebuie avute in . aspiratiile si cautarile umane. viata socială sau politică şi invers. Tematica de calitate a vietii s-a constituit intr-o "cuta" a istoriei societatii capitaliste. din punctul de vedere al orientarii umane globale parcurse de societatea occidentala dupa cel de-al doilea razboi. ele se lovesc de aceleaşi probleme de relativism cultural şi intâmpină dificultăţi de măsurare asemănătoare. care a explodat in anii '60-'70 in Occident. Definiţiile intâlnite in literatura de specialitate converg spre a sublinia caracterul complex al calităţii vieţii. incluzand atitudinile. asa cum sunt ele modelate de contextul social-economic. intr-una din primele lucrări de amploare dedicate indicatorilor sociali şi calităţii vieţii se subliniază atât caracterul pragmatic al demersului de procurare a informatiei pentru a şti dacă lucrurile merg bine sau rău. ci de configuratiile succesive ale experientei umane globale.Această abordare sugerează că o măsură satisfăcătoare a calităţii vieţii trebuie să fie multiplă. a reprezentat o reactie pozitiva de iesire dintr-o neasteptata criza umana a civilizatiei capitaliste aflate in rapida expansiune. Tematica calitatii vietii. Cu atât mai mult sunt evidente semnificaţiile deosebite pentru elementele care aparţin unor domenii diferite ale calităţii vietii: un venit inalt nu poate compensa minusurile ce pot caracteriza starea de sănătate. Aici nu este vorba de etapele evolutiei economice sau social-politice. recunoscând că diferitele elemente ale bunăstării sunt reciproc ireductibile. au independentă locală. ele nu pot fi substituite unele cu altele şi nici nu se compenseaza unele cu altele. Analiza evolutiei ei deschide o perspectiva noua asupra principalelor etape. Dezbaterile asupra calităţii vieţii nu se deosebesc radical de cele privind sărăcia şi deprivarea. al vieţii populaţiei.

de muncă. frustrare etc.1966). ci şi indicatorii-criterii de evaluare. posibilităţile de participare. relaţiile sociale. condiţiile de muncă. modelele de consum adoptate. familie.. calitatea administraţiei). conţinutul şi natura activităţilor pe care le desfăşoară.). in sensul că indică ce poate face omul (colectivitatea) pentru a schimba şi imbunătăţi condiţiile de viaţă. habitat. fericire. ed. Domeniul calităţii vieţii poate fi definit prin ansamblul elementelor care se referă la situaţia fizică. libertate. precum şi stările subiective de satisfacţie/insatisfacţie. socială. de percepţie a stărilor obiective şi de satisfacţie. creativitate (R. de sănătate etc. securitate. afecţiune. conceptul are un pronuntat caracter evaluativ. Având şi o finalitate practică. evaluarea împrejurărilor şi rezultatelor activităţilor care corespund aşteptărilor populaţiei. El subsumează nu numai conditiile de viaţă (natură. culturală. timpul liber. menajul gospodăriei. in care trăiesc oamenii. Bauer. autorealizare.. modul şi stilul de viaţă. grup social etc. bunurile şi serviciile la care au acces. frumuseţe. educaţia. status. resursele economice. asistenţa sanitară. politică. economică. respect. putere. corespunzătoare diferitelor domenii ale vieţii (biologică. caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care participă.vedere: participare. .

d) instrument al prognozei dezvoltării sociale.Tema nr. Pentru ca un element să poată deveni indicator social. f) mijloc de urmărire (măsurare) a schimbărilor intervenite in evoluţia fenomenelor respective (schimbări "naturale" sau provocate).“Calitatea vietii in Romania”. cum ar fi: a) mijloc de informare privind starea unui domeniu social de interes. c) mijloc de analiză. Tipologia indicatorilor sociali. b) mijloc de cercetare a obiectivelor social-politice intr-un domeniu sau altul. trebuie supus unei cercetări sistematice. 4 Calitatea vieţii şi indicatorii sociali. 2002. pentru a se determina in ce măsură poate indeplini cu succes diferite funcţionalităţi (atribuţii) ale indicatorilor sociali. 1976). cât şi starea subiectivă (satisfacţia. relaţii.structura (alcătuirea. e) mijloc de concretizare a unor obiective dintr-un domeniu sau altul. naţiune). relaţiile). Bucuresti. fiind totodată elemente ale acţiunii practice. Indicatorii obiectivi şi indicatorii subiectivi de calitate a vieţii Indicatorii sociali reflectă anumite trăsături ale fenomenelor şi proceselor sociale. Zamfir. Ana Balasa coordonatori. precum şi nevoile de organizare şi conducere la un anumit nivel de structurare socială (unităţi economice. colectivităţi teritoriale. un mijloc de diagnoză socială. funcţionalitatea şi performanţa -. insatisfactia) a acestora (C. p 34 .3 3 Ioan Marginean. evidenţierea tendinţei şi a consecinţelor unei anumite acţiuni intreprinse. evaluare şi interpretare a diferitelor fenomene. În elaborarea indicatorilor sociali se au in vedere cerintele de informare. Editura Expert. Ei exprimă atât starea obiectivă a sistemelor sociale . procese sociale şi acţiuni sociale.

boli. caracteristicile şi tratamentul aplicat delicvenţilor. mijloace de comunicare in masă. consum de alcool şi tutun. urmărindu-se anumite particularităţi in funcţie de nivelul dezvoltării economicosociale. grupuri naţionale şi etnice.utilizarea timpului liber. populaţia inactivă. ocuparea. venit. timpul liber şi activităţile culturale. - securitatea socială şi servicii . - ordinea publică şi siguranţa individului .nivel de pregătire şi analfabetism. condiţii. chiriile şi cheltuielile cu locuinţa. divorţurile. pregătirea profesională.protecţia impotriva pierderii veniturilor. şomajul. cheltuieli. căsătoriile. 1989). migraţia internaţională. (Handbook on Social lndicators. consumul de alcool şi tutun (sănătate). nutriţie. costuri. - aşezările şi locuinţa . - gospodărie şi familie . structuri demografice. personalul.mărimea gospodăriei. distribuţia venitului şi a consumului. United Nations. - invăţământul şi educaţia . stoc de locuinţe şi construcţia de noi locuinţe. consum de energie in domeniul casnic. instituţiile justiţiei.ONU a elaborat un ghid pentru constructia sistemului de indicatori sociali in orice ţară. servicii de sănătate. cuprinderea şcolară. au fost introduse elemente noi. educaţia adultului. cultură şi comunicare . cum ar fi: migraţia internaţională. nivelul. handicapaţii. consum. consumul. facilităti. creşterea şi compoziţia consumului. handicapaţi. fertilitatea. abandonul şcolar (educaţie).frecvenţa şi severitatea delictelor. resurse. apa şi instalaţiile sanitare. Redăm in continuare lista domeniilor şi problemelor recomandate a fi avute in vedere: - populaţia: mişcarea naturală. mobilitatea intra şi intergeneraţională. nivelul şi distribuţia averii. utilizarea şi importanţa protecţiei. avere nivelul. - sănătate şi servicii sanitare: mortalitate şi morbiditate. şomajul. nivel de calificare.structura ocupaţională.distribuţia geografică a populaţiei. - timp liber. creşterea şi compoziţia venitului gospodăriei. arii urbane şi rurale. beneficiile muncii. populaţia inactivă . New York. - grupuri sociale economice şi mobilitatea socială . - transportul. În raport cu preocupările anterioare (un prim manual apărea in 1978). activitatea economică participarea forţei de muncă.

se recomandă să fie avute in vedere patru grupuri speciale de populaţie femei. chiar dacă domeniul calitatii vietii se dovedeşte a fi extrem de complex. relaţiile de interşanjabilitate si proprietaţile cumulative (sintetice) ale acestora (I. Poenaru. Ioan Marginean a elaborat o selecţie limitată la 100 de indicatori. modelele comportamentale. Indicatorii calitătii vietii se ocupă de reacţiile subiective. 1998). de regulă. atitudinile. De asemenea.(economic). protecţia economică (securitate socială). 1988. Blumer. relativ uşor de acoperit cu date si comprehensibil. Marginean. pentru a fi cu adevărat operational. ale oamenilor la procesele economice şi sociale. Cât priveşte sistemul de indicatori ai calităţii vieţii. de calitate a vieţii şi de politici publice. evaluările (E. Hankiss. 1991). până la cinci indicatori. Pentru o dimensiune se specifică. sociali. Adesea se deosebesc patru niveluri de indicatori. luând in considerare relevanţa lor pentru calitatea vieţii. 1983). Dimensiunile (domeniile) calitatii vietii propuse de Ioan Marginean sunt: • Persoana • Populatia • Mediul natural • Asezarile umane • Locuinta • Mediul social • Familia • Ocuparea • Calitatea vietii de munca . şi anume: economici. Indicatorii economici masoara condiţiile economice ale bunăstării sociale. Indicatorii sociali redau statistici si date de cercetare privind conditiile obiective ale bunastarii sociale si consecinţele lor. relaţiile sociale şi activităţile politice. după cum este considerată necesară o extindere a listei de domenii pentru a cuprinde şi mediul natural. Cei de politici publice sunt adaptaţi cerinţelor actiunii practice şi masurarii efectelor acestor acţiuni (M. afective si cognitive. distribuţia averilor (venit). tineri şi handicapaţi. bătrâni. M.

să spunem. de pildă. prin intermediul unor chestionare. diferă de la o ţară la alta. principala problemă cu care ne confruntăm este următoarea: . Calitatea vietii sau bunastarea sociala nu poate fi măsurată direct. Necesitatea creşterii eficacităţii activităţii manageriale şi extinderea preocupărilor de politică socială în societăţile contemporane au impus ca un imperativ instrumental perfecţionarea metodelor de evaluare a bunastării economico-sociale şi a calităţii vieţii prin intermediul indicatorilor sociali. alta inseamnă a fi sărac in Romania. pentru fiecare dintre acestea. precum şi gradul de multumire (satisfacţie) in viaţa de zi cu zi. privind conditiile de viată. nu există încă etaloane adecvate pentru a face comparaţii între nivelurile calităţii vieţii sau bunastării caracteristice diferiţilor indivizi. Semnificaţia acordată saraciei sau afluenţei. iar pe de altă parte.• Resurse macroeconomice pentru nivelul de trai • Veniturile • Consumul • Serviciile pentru populatie • Gospodaria • Invatamantul • Asistenta sanitara • Cultura • Asigurarile si asistenta sociala • Timpul liber • Calitatea mediului politic • Institutiile de stat si ordinea publica O componentă importantă a diagnozei calităţii vieţii este reprezentată de datele culese direct de la populaţie. astfel că una este să fii sărac în Statele Unite. evaluările şi percepţiile stărilor de fapt. Schema descriptivă de cercetare a calitătii vieţii percepute in România cuprinde nouă domenii. diverselor grupuri sociale ori cele specifice marilor colectivităţi (naţiuni). deoarece implică. Atunci când încercăm să evaluăm nivelul calităţii vieţii sau bunăstării sociale specific unei anumite ţări sau regiuni. mai mulţi indicatori. pe de o parte. o serie de dimensiuni şi. numeroase sectoare ale vieţii sociale.

1993. in fundamentarea actiunii pentru un anumit viitor” (Tamas. pare firesc ca măsurarea lui să implice evaluarea răspunsurilor indivizilor cu privire la satisfacerea sau nesatisfacerea nevoilor lor.. cât şi componenta subiectivă. Ameliorarea conditiilor economice şi sociale nu poate face abstractie de sentimentele şi aspiratiile populatiei. Definiţiile date indicatorilor sociali sunt extrem de numeroase şi nu au intotdeauna semnificaţii similare unele cu altele. într-un anume sens. Spre deosebire de măsurarea obiectivă. a performanţelor predictibile ale sistemului economic.. de reactiile lor subiective. pornind atât de la evaluarea stării sistemului social. adică datele referitoare la satisfacţiile şi aspiraţiile populaţiei: “În măsurarea proceselor trebuie să luăm în considerare şi ceea ce gândesc "actorii sociali" despre situatia lor. fiecare definiţie având o semnificaţie diferită de altele în ceea ce priveşte scopul propus şi capacitatea de măsurare a indicatorilor sociali (Horn R. strictă.Care sunt principalele repere sau criterii evaluative prin intermediul cărora putem stabili acest nivel? Problema evaluării nivelului calităţii vieţii este direct legată de problema elaborării unui set de indicatori sociali. măsurarea şi evaluarea făcută prin intermediul indicatorilor sociali implică atât dimensiunea obiectivă a proceselor sociale. ca atare. Un indicator social este. ale sistemului economic. un gen de "simptom ". O asemenea evaluare implică stabilirea unor indicatori sociali. 1976. Întrucât conceptul de bunăstare socială este bazat pe noţiunea de nevoi. atât in raport cu "intrările" (input-urile) şi "ieşirile" (output-urile) din cadrul acestuia. 1978 ). 1978). În anul 1978. care trebuie să-şi găsească expresia în indicatori de atitudine. care sunt "obiectivi" (descriptivi) şi "subiectivi" (evaluativi) .V. El este o estimare a unor caracteristici ale sistemului social. adică o indicaţie a unei anumite stări sau situaţii sociale care nu poate fi evaluată in mod direct. speranta sau dezamăgirea. 77). În ansamblul lor. p. dincolo de performanţele. capabili să măsoare condiţia de bunăstare şi satisfacţia indivizilor. aspiratiile.. Horn a listat zece dintre cele mai răspândite definiţii ale acestor indicatori. rezultatul unor măsurători "citite" de sociolog cu aparatele sale de măsură (Zamfir C. ajungând la concluzia că nu există un consens unitar în acest domeniu. cât şi de la evaluarea satisfactiilor (insatisfactiilor) indivizilor. indicatorii sociali permit o măsurare adecvată a nivelului calităţii vieţii şi bunăstării sociale. . capabili să orienteze factorii decizionali în alegerea alternativei de actiune. să stabilim satisfactia sau insatisfactia. 509). R. p.(Erikson R.

e) indicatori descriptivi. În acelaşi timp. indicatorii sociali care rezultă din ele sunt consideraţi mai obiectivi decât cei care rezultă din statistici. Marea majoritate a indicatorilor sociali sunt măsuri obiective. care implică propriile aprecieri ale indivizilor în legătură cu aceste stări sau condiţii sociale. numeroase clase. in funcţie de metoda lor de măsurare. Vom vorbi mai mult despre indicatorii obiectivi si indicatorii subiectivi. Cei obiectivi implică măsurarea condiţiilor asociate cu anumite stări sociale. c) indicatori obiectivi si subiectivi. în timp ce atitudinile populaţiei cu privire la amploarea criminalităţii în societate reprezintă un exemplu de indicator subiectiv. de exemplu. distingand urmatoarele categorii de indicatori: a) indicatori informativi. E. Indicatorii subiectivi sunt măsuri subiective. 66). inregistrate prin intermediul interviurilor sau anchetelor de opinie. categorii si tipuri de indicatori. în timp ce indicatorii subiectivi sunt bazaţi pe evaluarea atitudinilor şi opiniilor populaţiei în legătură cu aceste condiţii. in prezent. c) indicatori orientati spre o problema. d) indicatori de sistem si indicatori agregati. Atunci când anchetele întreprinse au un caracter riguros. . In functie de toate aceste clasificari.Exista. Dupa cum am mai spus. in functie de multiple criterii de definire. Măsurarea numărului de infracţiuni dintr-o anumită societate este un exemplu de indicator obiectiv. indicatorii sociali pot fi obiectivi sau subiectivi. analitici sau evaluativi. Carlisle (1972). deoarece atitudinile (subiective) reprezintă o componentă principală a calităţii vieţii. care implică constatarea unor stări sau condiţii sociale. indicatorii subiectivi reprezintă măsura cea mai adecvată a calităţii vieţii. a clasificat indicatorii sociali in concordanta cu scopurile de politica sociala. b) indicatori input (de intrare) si indicatori output (de iesiri sau de rezultat). d) indicatori de evaluare a unor programe. b) indicatori predictivi. se diferentiaza urmatoarele tipuri de indicatori: a) indicatori directi si indirecti. Propria experienţă a indivizilor constituie cel mai important output al calităţii vieţii sau dezvoltării umane (Ian Miles. p. 1985.

că.. "intr-o oarecare măsură. O societate care are un nivel înalt de bunăstare este caracterizată printr-o rată ridicată a cheltuielilor în domeniul securităţii publice. să fie definită şi de un înalt nivel al calităţii vieţii indivizilor. adică este o societate care satisface nevoile şi interesele indivizilor (Allardt E. intrebările de stare redau intr-o formă deghizată gradul de satisfactie" (Zamfir C. în timp ce indicatorii de stare au un caracter "absolut". deoarece este determinată de . pe bună dreptate. “ b) de "satisfactie". fără a fi însă identice. De exemplu. autorul considera că. o preocupare importantă a cercetării ştiinţifice româneşti in anii regimului comunist. în practică. pregătirea profesională. Din acest punct de vedere. Noţiunile de bunăstare socială şi calitatea vietii au o multitudine de semnificaţii interpretative. criminalitatea.observa. cu cel al observatorului exterior (al outsider-ului). depinzând esenţial de criteriul de apreciere sau de nivelul de aspiraţie ale subiecţilor.” Ocupându-se de caracterele generale şi specifice ale celor două categorii de indicatori sociali. de pildă. Zamfir . Ambele implică atât dimensiuni obiective. p.. o societate care este caracterizată de bunăstare ar trebui.Clasificarea indicatorilor sociali in funcţie de semnificaţia şi de modul lor de măsurare a reprezentat. cu şeful direct. adică “măsurători ale gradului in care indivizii participanţi la respectivul sistem social sunt sau nu satisfăcuţi cu diferitele caracteristici ale acestuia. întrucât punctul de vedere al acestor indivizi nu coincide. in sensul că oferă o estimare asupra unei situaţii reale.natalitatea. reprezentând “măsurători ale diferitelor caracteristici ale sistemelor sociale . mobilitatea socială. independente de opiniile subiecţilor. p. Un studiu publicat de Cătălin Zamfir în anul 1976 distingea. evidenţiate prin propriile percepţii şi aprecieri ale indivizilor. se împletesc între ele. cât şi dimensiuni subiective. la fel ca şi cele două dimensiuni. două categorii principale de indicatori sociali: a) de "stare ". 227). C. 515). satisfacţia cu condiţiile fizice ale locului de muncă. satisfacţia cu colegii. constatabile în realitatea nemijlocită. Cele două noţiuni. Şi totuşi. Totuşi. al sănătăţii şi educaţiei. Noţiunea de calitate a vieţii are o semnificaţie subiectivă sau normativă. implicit. întotdeauna. indicatorii de satisfacţie au un caracter "relativ". fluctuaţia etc. de asemenea. satisfacţia cu condiţiile de locuit etc. datorită influenţei metricii satisfacţiei asupra metricii estimării stării se poate spune . 1976.. lucrurile nu stau astfel. 1976.

J. orice indicator social cu privire la calitatea vieţii este valoric orientat. conceptul de calitate a vieţii se referă la un set finit de caractere măsurabile. El poate fi măsurat atât din punct de vedere spaţial (la nivelul unor indivizi. care pot fi ponderate printr-o anumită metrică.. . localităţi. În general. noţiunea de calitate a vieţii a apărut ca un rezultat direct al insatisfacţiei analiştilor fata de accentul excesiv pus pe noţiunea de dezvoltare sau bunăstare economică. ce impact au în viaţa lor diferitele arii ale calităţii vieţii etc. cum percep ei bunăstarea socială. măsurarea lui este relativ dificilă.experienţe individuale confruntate cu alte experienţe (Slottje D. Din punct de vedere metodologic. În mod complementar cu geneza indicatorilor sociali. 1991). et al. ţări ori chiar regiuni).). Deoarece acest concept implică percepţii subiective. adică vizează aspecte dezirabile sau indezirabile ale existenţei umane (ce cred oamenii despre aceasta. cât şi din punct de vedere temporal (pentru diferite perioade).

opţiuni politice. 5 Despre percepţii şi autoevaluări în cercetarea calităţii vieţii. norme. Editura Expert. avem de-a face cu exteriorizări ale unor elaborate mentale individuale. percepţiile şi autoevaluările exprimă ceea ce cred oamenii in legătură cu acea stare de fapt. o imagine dependentă de persoana care işi comunică percepţiile şi autoevaluările. dar ele se pot indepărta semnificativ de realitate empirica. 2002 . Ceea ce obţinem prin studierea percepţiilor şi autoevaluărilor oamenilor este realitatea filtrată individual.4 Fenomenul implicat aici nu se rezumă la constatarea existenţei unor diferenţieri in ceea ce priveşte capacităţile oamenilor de a sesiza şi judeca o anumită stare de fapt. Este vorba de ceva mult mai complex. valori. O cât mai adecvată interpretare a acestor perceptii şi autoevaluări presupune elucidarea naturii lor.Tema nr. precum şi opinia publică şi de grup şi alte elemente care le pot influenţa intr-un fel sau 4 Ioan Marginean. religioase. Prin urmare. Bucuresti. deosebit de relevante pentru inţelegerea din afară a vieţii semenilor noştri. Ana Balasa (coordonatori). constatăm că percepţiile şi autoevaluările nu sunt total independente de ceea ce există in realitate. care se referă la mediul de viaţă şi/sau la subiectul care furnizează informaţii. motivatii. adică de realitatea trăită de fiecare persoană in parte. În analiza calităţii vieţii. iar filtrul utilizat cunoaşte anumite variaţii de la un grup de populaţie la altul. stări sufleteşti. Profilul general al calităţii percepute a vieţii Ca urmare a experienţei de cercetare din ultimele trei decenii. Raportate la o stare de fapt. interese. “Calitatea vietii in Romania”. În fond. ajungem să cunoaştem o realitate personalizată. necesitatea cunoaşterii percepţiilor şi autoevaluărilor oamenilor referitoare la viaţa lor pentru determinarea calităţii vieţii intr-o colectivitate umană este de acum cvasigeneral acceptată. Putem spune ca perceptiile şi autoevaluările inglobează un intreg set de aşteptări. filozofice.

stările de spirit. Trecutul şi viitorul sunt judecate in functie de starea prezenta a persoanei. percepţiile acestora să fie inverse: nivelul inferior al venitului este autoevaluat mai favorabil de o anumită persoană (grup) decât o face altă persoană (grup) cu un venit sensibil mai mare. de gradul de mulţumire şi satisfacţie sau de nemulţumire şi frustrare specific la un moment dat. a credibilităţii. 5 Din specificul percepţiilor şi autoevaluărilor deducem o serie de consecinţe pentru cunoaşterea calităţii vieţii percepute: una şi aceeaşi stare de fapt poate fi percepută identic sau diferit. decât să trimită la stări ale mediului exterior. eventual se plasează in zona sărăciei. cunoscut fiind faptul că oamenii acţionează pe baza impresiilor. De exemplu: la acelaşi nivel al venitului.altul. de la un grup social la altul. inclusiv prin identificarea de cazuri in care ceea ce din exterior ne apare a fi mai favorabil pentru o persoană (grup) comparativ cu alta (altul). politician. emise de un evaluator sau altul (cercetător. respectiv. Aceste aspecte se amplifică in cazul studierii proiecţiilor in viitor (de tipul "Cum va arăta lumea peste 10 ani" sau "Cum credeţi că veţi trăi peste 10 ani") sau al evaluării starilor trecute. Personalizarea percepţiilor şi autoevaluărilor le face de nesuplinit din exterior. după cum stări de fapt relativ diferite pot fi percepute a fi diferite sau identice de către două sau mai multe persoane sau de aceeaşi persoană in momente şi/sau circumstante diferite. dacă se doreşte menţinerea in zona plauzibilului. cunoştinţelor pe care le au despre un anumit aspect de viaţă aflat in atenţie la un moment dat. unele persoane consideră resursele materiale de care dispun a fi insuficiente. Aceste exemple pot continua cu referire la oricare altă dimensiune a calităţii vieţii. tipul de personalitate. de experienţa ei actuală. persoane cu resurse materiale semnificativ diferite. oricare altă persoană) in legătură cu valorile dezirabile ale indicatorilor de calitate a vieţii. Toate aceste aspecte determină variaţii importante ale perceptiei şi autoevaluării calităţii vieţii de la o persoană la alta. percep acelaşi nivel de satisfacere a nevoilor lor de viaţă. pentru un observator extern. nu se pot ignora semnificaţiile personale pe care semenii noştri le atribuie propriei vieţi. In diferitele judecăţi de tip normativ. Persoanele optimiste sunt mai increzătoare in posibilităţile de indreptare a starilor 5 Idem . p 62 . Sunt şi situaţii in care percepţiile şi autoevaluările sunt mai degrabă relevante pentru stările psihologice ale oamenilor. in timp ce altele percep a avea o situatie materială satisfăcătoare sau chiar bună. judecăţilor.

In urma cercetarilor facute. mediu scazuta) Clasa a VI-a. Patologia sociala (precaritatea conditiilor de viata . Pentru a şti ce cred oamenii despre un anumit aspect al vietii lor sau despre viaţă in ansamblu trebuie să ii intrebăm pe ei. al activităţii diverselor instituţii publice de la nivel naţional şi local. Ioan Marginean a reusit sa realizeze 7 clase ierarhizate de calitate a vietii percepute. cu precădere in cazul situaţiilor precare. Supravietuirea (calitate a vietii scazuta) Clasa a VII-a. Succesul profesional (calitate mediu inalta) Clasa a IV-a. Cu alte cuvinte. Privilegiile (foarte favorabila. Timpul liber (calitate medie ) Clasa a V-a. foarte buna) Clasa a II-a. Presiunea fiscala (calitate a vietii foarte scazuta. poate. În studiile pe colectivitaţi mari. Cunoscând specificul datelor de perceptie şi autoevaluare a calitătii vieţii. acestora le corespund.negative. Pesimiştii insă glorifică trecutul. in sensul că din afară nu putem şti ce cred oamenii. şi proiectează o imagine mai sumbră asupra viitorului. pozitivă) nu conduce automat la o calitate a vietii percepută a fi inaltă. Relatii umane de suport (calitate inalta) Clasa a III-a. aşa cum unei stări de fapt mai putin favorabile nu i se asociază automat o calitate a vieţii percepută a fi slabă (proastă) pentru fiecare din persoanele implicate şi. Este cazul indicatorilor nivelului de trai. foarte nefavorabila. atunci când populaţia se confruntă cu dificultăţi. inclusiv conducerea ţării şi a primăriilor. O stare de fapt evaluată din exterior ca fiind favorabilă (bună. putem inţelege mai bine importanta şi semnificatia rezultatelor obţinute in cercetari pe această temă şi suntem avertizaţi asupra neadecvarii judecaţilor normative in acest domeniu. asociate domeniilor vietii sociale corespunzătoare: Clasa I. Se observa ca informaţiile referitoare la calitatea vieţii percepute au o . de regulă. pentru nici una dintre acestea. percepţii şi evaluări mai puţin favorabile sau chiar deosebit de negative. foarte rea). In urma numeroaselor cercetari in acest domeniu. iar rezultatul să fie mai aproape de ceea ce caracterizează in ansamblu acele colectivităti. exista şansa ca exagerările intr-o directie sau alta să se compenseze intre ele. s-au constatat variaţii semnificative ale valorilor diverşilor indicatori ai calităţii vieţii percepute in funcţie de stările de fapt. sunt orientate spre prezent şi viitor.

datorită faptului că este dificil să se efectueze analize 6 Ioan Marginean. Constituirea profilului calitătii vietii în functie de vârstă pune mai întâi problema delimitării unor grupări de populatie pe intervale de ani de viaţă. Din punct de vedere metodologic. varsta. pe de o parte. Acest profil este totuşi ceva mai favorabil in cazul bărbaţilor comparativ cu cel al femeilor. Ana Balasa (coordonatori). cât şi femeile percep o calitate a vieţii relativ modestă. Gruparea este necesară. ocupatia si statutul profesional.structură puternică. Bucuresti. schimbările care se inregistrează la nivelul calităţii percepute a vieţii au de regulă semnificaţie negativa. Editura Expert. pregatirea scolara si profesionala. cum sunt: sexul. 2002. putem vorbi astfel de un inalt grad de fidelitate (incredere) a rezultatelor. se constată că intervalul de timp de referintă nu marcheaza o schimbare importantă a caracteristicilor calitătii vietii percepute a populatiei tarii. nu avem de-a face cu date haotice. iar din punct de vedere explicativ. S-a constatat ca. Aşa cum s-a vazut. mediul rezidential. Vom aminti pe scurt despre variabila varsta si mediu rezidential şi efectele pe care aceste variabile le induc în variaţia indicatorilor de calitate a vieţii. cu multe aspecte deosebit de critice. Pana acum am vorbit de profilul general al calitatii vietii percepute in Romania. Este vorba deci de percepţia deteriorării calităţii vieţii şi ea este mai pronunţata pentru aspectele care ţin in principal de conditiile materiale de existenta (loc de munca. dar este recomandabil sa se urmareasca coordonatele acestui profil pe grupuri de populatie. venituri etc. de cele mai mute ori. iar abaterile de la aceste patternuri indreptăţesc formularea de concluzii tranşante. Mai exact. pur intâmplătoare. atât bărbaţii. constituite in functie de variabilele sociale cel mai fecvent avute in vedere. Fără a fi de foarte mare amploare. Vârsta. ) si mediul politic. 6 Valorile celor mai mulţi indicatori ai calitătii vietii percepute au un grad inalt de stabilitate in timp. p 82 . “Calitatea vietii in Romania”. in privinţa profilului calităţii vieţii percepute există puternice asemănări intre bărbaţi şi femei. Toate aceste caracteristici generale ale distribuţiilor valorilor percepute şi autoevaluărilor calităţii vieţii ne confirmă existenţa unor patternuri relativ stabile pentru indicatorii specifici de calitate a vieţii. cu variaţii inexplicabile ale valorilor pe care le iau in diverse cercetări percepţiile şi autoevaluările populaţiei.

. In definirea categoriilor de varsta amintite. se constituie in opţiuni de locuire pentru populaţie. de conflicte sociale şi de impozite. Mediul rezidenţial. ceea ce este deosebit de costisitor. prin migraţia rural-urban in ambele sensuri. vârstnici. participare la decizie la nivelul localitătii. o mai redusă presiune a ameninţărilor. in societăţile moderne. ca în mai multe alte domenii. se utilizeaza mai multe criterii sociale. o teamă mai redusă de şomaj şi criminalitate. pe cohorte de câte un an. deoarece. la oraşe să locuiască majoritatea populaţiei. Pentru categoria tinerilor. fără un câştig corespunzător în planul cunoaşterii. transportul public. întemeierea unei familii proprii. Din cercetarile intreprinse pana acum. in celelalte ţări. accesibilitatea . ajungand sa se efectueze analiza finala pe cateva categorii ale ciclului vietii. aşa incât s-a ajuns ca. militare. s-a declanşat procesul de migraţie rural-urban. Dacă societăţile tradiţionale (premoderne) au fost preponderent rurale. le sunt asociate anumite avantaje şi dezavantaje. dar şi cele nonagrare. Ioan Marginean a constatat ca ruralul este avantajat prin: mediul natural. aparitia copiilor. privite din perspectiva condiţiilor de viaţă specifice. reţinem: relaţiile de familie. De altfel. intre care şi România. securitatea pe stradă. satul şi oraşul. respectiv ruralul şi urbanul. variabila vârstă pentru populaţia adultă putând avea peste 70 de valori. in ţările dezvoltate. in rural continuă să locuiască o parte deosebit de insemnată de populaţie. respectiv tineri. iar acestea se concretizează sub influenţa diferitelor transferuri din societate. condiţiile de muncă. prin industrializare. posibilităţile de recreere. nu ne putem aştepta la variaţii semnificative ale profilului calitătii vietii. De cele mai multe ori se fac regrupari prin unirea intervalelor initiale. şi pentru care ar trebui să avem frecvenţe suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. adulti. calitatea informaţiei mass-media. Cât priveşte urbanul. Totuşi. se opereaza cu criterii legate de incheierea procesului de şcolaritate. Fiecăruia din cele două medii rezidentiale. un rural subordonat urbanului (cetăţii oraşului). comerciale etc. referitor la populaţia adultă.comparative pentru fiecare an în parte. in care se concentrau activităţile politicoadministrative. de exemplu. dobândirea calificării şi practicarea unei ocupaţii. Modernizarea ruralului şi urbanului s-a realizat diferenţiat in aceste ţări. tipurile de localităţi ce corespund mediilor rezidenţiale. meşteşugăreşti. satisfactia fată de relatiile dintre oameni.

pe de o parte. având in vedere nivelul scăzut al valorilor pentru toţi indicatorii diagnozei calităţii vieţii percepute. se referă la condiţiile obiective în care trăiesc indivizii. resimţind mai puţin conflictele din societate. în acest sens. aşa cum este ea măsurată (evaluată) de către experţi şi cum este ea concepută (trăită) de către subiecţi. comparativ cu populaţia urbană. asistenţa medicală. iar pe de altă parte. Editura Lumina Lex.aşa cum îi arată şi denumirea . Este vorba în acest sens atât de calitatea vietii publice. De asemenea.Teorie. metoda si cercetare “ . Noţiunea de "calitate a vieţii" .aşa cum au observat deja numeroşi analişti . satisfacţia faţă de profesie. in schimb aceasta din urmă percepe într-o mai mică măsură unele dintre neajunsurile vieţii. 200) considera. 7 7 Grigore Lucut si Sorin M. ingrijorarea faţă de consecinţele sociale negative ale unor schimbări. După cum se poate vedea. De fapt. că în conţinutul calităţii vieţii trebuie distins atât un set de indicatori obiectivi (adică totalitatea calităţilor naturale şi sociale. întrucât. Pavel Apostol (1975.invăţământului. vizează ceea ce cred indivizii despre aceste condiţii. cât şi un set de indicatori subiectivi (atitudine a membrilor societăţii faţă de indicatorii obiectivi.este foarte vagă. Mai exact ar fi să concludem că ruralul este avantajat ca mediu de locuire. mai reţinem faptul că populaţia din urban este mai optimistă comparativ cu cea din rural. proiecţia condiţiilor de viaţă de peste 10 ani. p 58-59 . aprecierea dată acestora în raport cu un sistem de valori concretizat într-un proiect de dezvoltare socială şi de afirmare a individului). dacă ne putem exprima astfel. Semnificaţiile ei sunt. cât şi de cea a vietii private. Radulescu – “Calitatea vietii si indicatorii sociali. iar urbanul ca mediu de activitate profesională. 2000. varietatea. în general. în esenţa ei . având probabil.calitatea vieţii implică o abordare calitativă a vieţii social-umane. Bucurescti. aşteptări mai modeste faţă de modul in care este condusă ţara şi administrată localitatea. cele două medii rezidenţiale işi impart atractivitatea. cantitatea şi calitatea bunurilor şi serviciilor puse la dispoziţia indivizilor de către societate). ambigue. p.

îşi are originea în lucrările lui Adam Smith. Un număr foarte mare de sociologi (dar şi alţi specialişti) sunt motivaţi de acelaşi interes de cercetare. calitatea vieţii este un proiect de cercetare amplu şi de durată. întrucât relua un concept vechi şi extrem de popular. Evolutii ale calităţii vieţii în România. La baza preocupării a stat însă şi constituirea premiselor unei evaluări globale a problemelor de viaţă ale oamenilor. după 1990 Începuturile cercetărilor de calitate a vietii în România Conceptul calitatea vieţii reprezintă o etapă calitativ nouă în evoluţia abordărilor sociologice şi economice a reprezentărilor despre bunăstare. care cu două secole în urmă afirma că în virtutea principiului „mâinii invizibile” a economiei de piaţă. dezvoltat in perioada interbelică de Şcoala de la Bucureşti. de fapt. a resurselor. Deşi un concept nou. acela al fericirii. cei ce îşi urmăresc propriul interes într-o economie competitivă promovează. nu reprezintă o condiţie singulară pentru ca oamenii să fie mulţumiţi de viaţa lor şi că dezvoltarea de tip industrial are şi consecinţe negative. În istoria sociologiei româneşti. coordonate în anii ’30 ai secolului trecut de sociologul român Dimitrie Gusti. dificultăţile şi dezordinea dintr-o economie competitivă devin o forţă potenţială pentru creşterea venitului şi standardului de viaţă. de fapt. Aceste cercetări în mare parte purtau . comparabil (intre anumite limite) cu cel al monografiilor. bunăstarea populaţiei. Primele cercetări şi evaluări ale nivelului de viaţă al populaţiei autohtone pot fi considerate cercetările şcolii monografice de la Bucureşti.Tema nr. Datorită intervenţiei „mâinii invizibile”. 6. Geneza conceptului calitatea vieţii a pornit de la constatarea faptului că abundenţa materială. Ideea de bunăstare într-o economie de piaţă. calitatea vieţii a apărut de la început destul de clar în mintea oamenilor.

în care din punct de vedete teoretic se analizează şi se definesc multiple concepte. Friedman. Cercetările au pornit de la preocupările de a defini obiectivele naţionale şi de măsurare a gradului de realizare a acestora prin intermediul indicatorilor. Indicatorii sociali exprimă caracteristici de interes public ale proceselor sociale. ele pot fi localizate în societatea nord-americană din perioada anilor ‘70. Pigu. utilizându-se în acest sens întregul complex al indicatorilor sociali. În literatura modernă occidentală aceste căutări mai continuă şi în prezent deşi. elaboraţi de ONU. . Deşi sociologul american C. factorilor şi posibilităţii evaluării cantitative a bunăstării populaţiei sunt realizate de A. care întreprind eforturi pentru a elabora criteriile şi indicatorii laturilor cantitative a bunăstării. îndeosebi în condiţiile diverselor crize şi ale altor manifestări negative în societate. La nivel mondial cele mai timpurii lucrări consacrate studierii criteriilor. el fiind mai curând un “concept umbră” în sociologie. Conceptul de calitate a vieţii a fost lansat mai întâi în SUA şi preluat cu rapiditate de către europeni. se utilizează pretutindeni indicatorii dezvoltării umane. Anume îmbinarea şi completarea indicatorilor economici cu indicatorii sociali reprezintă începutul propriu-zis al cercetărilor de calitate a vieţii. Marx. îşi fac apariţia un şir de lucrări ştiinţifice. protecţia mediului înconjurător. A. Galbraith şi alţii. K. În spaţiul ex-comunist.un caracter descriptiv şi în virtutea desfăşurării evenimentelor istorice au reuşit să surprindă doar fragmentar calitatea vieţii satelor moldoveneşt. În ceea ce priveşte începuturile propriu-zise de cercetare a calităţii vieţii. Astfel. A. a devenit evident faptul că noţiunea „nivel de trai”. care ulterior au şi constituit suportul metodologic al cercetării calităţii vieţii.W. termenul ca atare a fost utilizat anterior perioadei menţionate. Smith. termenul calitatea vieţii în circuitul mondial şi-a făcut apariţia relativ nu demult – la mijlocul anilor 60 ai secolului trecut în SUA. În cercetările anilor 60-70 ai secolului trecut. în linii mari. Mills propusese calitatea vieţii ca obiectiv general al cercetării sociologice încă de la sfârşitul anilor ‘50. Marshall. vorbindu-se deopotrivă de indicatori sociali obiectivi (de stare) şi de indicatori sociali subiectivi (de percepţie şi de evaluare a stărilor obiective). drepturile şi libertăţile oamenilor. deja încetăţenită în mediul ştiinţific. J. În linii mari. nu reflecta suficient esenţa şi conţinutul bunăstării oamenilor. standardele de viaţă. problematica de calitate a vieţii este abordată de J. fiind favorizat de declaraţiile despre bunăstarea popoarelor. prin anii ’80 ai secolului trecut.

toate implică aspecte legate de viaţa oamenilor. 1982). 1989). de grup. observăm că. psihologie socială). Ion-Andrei Popescu. societal şi planetar. un grup de sociologi au lansat un program de cercetare pe tema calităţii vieţii şi a stilurilor de viaţă. în ţara noastră. Elena Zamfir. Ion Rebedeu şi Cătălin Zamfir . preluat cu rapiditate in Europa şi nu numai. antropologie. rezultatele fiind publicate in 1984 (Indicatori şi surse de variaţie a calităţii vieţii). Ioan Marginean a coordonat un program pe tema Mod de viaţă şi stil de viaţă. Cultura relaţiilor interpersonale (Editura politică. Lazăr VIăsceanu.Editura Academiei.Dacă avem in vedere problematica generală a cercetărilor sociale (sociologie. . ca sintagmă cu valoare evaluativă asupra vieţii umane. conceptul de "calitate a vietii" a fost lansat mai intâi in SUA. Alin Teodorescu. Ştefan Ştefănescu. impreună cu Ion Rebedeu. utilizând metodologia standard americană. la nivel individual. Incepând din 1978.Editura Politică. s-a lansat o largă cercetare empirică asupra calităţii vieţii. Raţiunea efectuării de cercetări sociale este aceea de a cunoaşte viaţa oamenilor. Deşi termenul ca atare a fost utilizat anterior perioadei menţionate. Cu toate acestea. Merită a fi consemnate unele publicaţii produse de acest grup. contrar tentaţiilor de a identifica inceputurile cercetărilor efective de calitate a vieţii undeva cu mult timp in urmă. comunitar. 1989). 1982) şi Incursiuni in universul uman: Noi ipostaze şi dimensiuni ale fericirii (Editura Albatros. s-a publicat (Cătălin Zamfir şi Nicolae Lotreanu. datorită atractivităţii sale. coordonatori) o culegere de traduceri pe problema calităţii vieţii şi stilurilor de viaţă. deşi pare paradoxal. Din toate aceste preocupări au rezultat o serie de lucrări: Modul de viaţă şi calitatea vieţii (coord. Tot la sfârşitul anilor '70. În cadrul programului s-au realizat o serie de cercetări empirice şi studii teoretice şi metodologice. studiile propriu-zise de calitatea vieţii au apărut relativ târziu in istoria cercetărilor sociale. Stiluri de viată (Cătălin Zamfir şi Ion Rebedeu . intr-un fel sau altul. pe mediul urban (Elena Zamfir. Intr-adevăr. Calitatea vietii in Romania anilor `70-`80 Spre sfârşitul anilor '70. În 1980. Nici nu s-ar putea proceda altfel. eventual chiar in scrierile antice. Cătălin Zamfir). exegeţii temei in discuţie indică prima jumătate a deceniului al VII-lea al secolului al XX-lea.

profund diferit la acea dată de cel al ţărilor in care fusese creat . cât şi strategia de cercetare au fost redefinite. “Calitatea vietii in Romania”. cea a stilurilor de viaţă aveau o cu totul altă semnificaţie decât in Occident. decât ştiinţific propriu-zis. discuţiile despre calitatea vieţii nu aveau decat o functie critică dar ele deveniseră mai degrabă frustrante. complementar.bunăstarea umană . intrând in criza finală. Mai ales după 1980.În România anilor '70-'80. Important este că noul concept a provocat noi moduri de a intreba şi a căuta răspunsuri cu privire la tendinţele din viaţa socială in mai multe ştiinţe sociale. spunea Catalin Zamfir. când a devenit tot mai clar că cel puţin regimul ceauşist nu mai are nici o rezervă de schimbare internă. Dincolo de semnificatia sa ideologică. astăzi nu mai are importanţă cui i se atribuie paternitatea. 2002.ci şi dintr-o viziune originală asupra sociologiei in ansamblul său şi a metodologiei cercetării sociale. Ea oferea o cale de a pune in discuţie performanţele regimului comunist din punctul de vedere al criteriului ultim .8 Calitatea vieţii nu este o descoperire românească. mai degrabă ideologic şi politic. Ana Balasa (coordonatori). practic indiferentă omului. p 19 . Editura Expert. Chiar şi o sumară comparaţie cu mişcarea ideilor pe plan internaţional arată similitudinile. Tema avea o semnificatie dublă: o combinatie de incercare reformistă de a presa sistemul să ia in considerare bunăstarea populaţiei şi de critică a performanţelor negative ale regimului. dar atât conceptul. Ca şi in cazul altor concepte cu o lungă carieră in ştiinţele sociale. iar raporturile acestora cu comunitatea au fost reconsiderate. Contribuţiile teoretice şi metodologice nu au izvorât numai din constrângerile aplicării in contextul social al României . cât şi de populaţie care se percepea tot mai mult ca fiind sacrificată de politica regimului comunist. Tema calitătii vietii s-a bucurat de la inceput de un interes foarte larg.acceptat ca atare de însuşi modelul ideologiei comuniste (omul ca obiectiv suprem al intregii construcţii sociale). tematica calităţii vieţii şi. analiza calităţii vieţii prezenta un prilej interesant de exercitiu teoretic şi metodologic in câmpul sociologiei. 8 Ioan Marginean. Descoperirea aparţine unei intregi generaţii de intelectuali care au privit critic beneficiile şi costurile sociale ale dezvoltării economice din anii '50 şi '60 şi au impărtăşit in comun "o nouă stare de atitudine faţă de problematica umană". Bucuresti. dar şi particularităţile cercetărilor româneşti ale calităţii vieţii incă din primul deceniu de existenţă.

Se spera că imediat se vor elibera o serie de resurse suplimentare care vor creşte calitatea vietii. deşi există un număr mare de sociologi care s-au dedicat cercetării calităţii vieţii şi care au dezvoltat numeroase proiecte de cercetare. totul s-a schimbat: instituţii. 2002. Se pun in mişcare noi mecanisme de alocare a resurselor şi de plasare a oamenilor pe scările bunăstării. calitatea vieţii era una dintre temele posibile de cercetare pe care relansarea sociologiei le avea in faţă. observarea fenomenelor şi proceselor sociale poate produce "probele" pentru verificarea teoriilor şi/sau elaborarea de noi ipoteze. tranziţia este o "lecţie de sociologie". Într-adevăr. Tema nr. comportamente. Bucuresti.p 327 . Aceste cercetari au cunoscut un reviriment semnificativ. Problema era cum vor fi ele orientate. utilizarea experimentului reclamă precauţii deosebite. 7 Perspectiva politică a bunăstării: calitatea vieţii ca obiectiv al politicii sociale in Romania În anii '90. Procesele de destructurare şi restructurare socială sunt aproape simultane şi se produc in toate sferele societăţii. inclusiv cea in sfera calităţii vieţii şi a stilurilor de viaţă. puterii şi prestigiului. În aceşti ani.9 După Revolutia din 1989. Ulterior. Revolutia politică din 1989 a fost urmată de o perioadă de reformă. În lipsa organizării de experimente de cercetare. domeniul calitătii vietii a devenit o preocupare distinctă pentru sociologi. Prin amploarea şi profunzimea schimbării sociale.Criza anilor '80 avea să spulbere insă orice speranţă. norme. Ana Balasa coordonatori. dar probabil nu unul hotarâtor. Perioadele când noile clivaje devin conflicte alternează cu perioade de stabilitate şi pace socială. revoluţiile. Poate lucrul cel mai important era speranţa intr-o reconstrucţie socială raţională şi globala. ca şi perioadele de schimbare socială accelerată (tranzitiile) sunt evenimente rare dar cu atât mai provocatoare şi mai interesante pentru sociologie. Era o altă iluzie generată de orice ruptură socială: colectivitatea va 9 Ioan Marginean. România era o societate in mişcare. Faptul că exista o traditie de cercetare era un atu.“Calitatea vietii in Romania”. după patru decenii. Editura Expert. Un context favorabil pentru relansarea studiilor de calitate a vieţii imediat după revolutie l-au constituit speranţele şi iluziile Revoluţiei inseşi. Cu toate acestea. neincheiată nici astăzi. referirile şi dezbaterea acestei teme in literatura sociologică sunt relativ rare. ca si pentru celelalte ştiinţe sociale.

să se imbine cu analiza configuraţiei obiective a veniturilor şi consumului. mediul ambiant. ci şi intre jurnalişti şi politicieni. posibilităţile de loisir. veniturile. reprezentând "toate componentele calităţii vieţii": sănătatea.Şi.. a fost elaborat de Ioan Mărginean şi Gheorghe Socol. economişti sau politologi). in perioada de tranziţie. a dezvoltat aceste trei perspective distincte: bunăstarea subiectivă. 10 idem. la care s-au asociat şi. momentele agreabile din viaţă. iar un program orientat de ideea calitătii vietii era deosebit de promitător. cercetători la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii din Bucureşti. 1991).deveni activa in proiectarea propriei sale schimbări.10 Densitatea cercetărilor a crescut prin parteneriatul dintre ICCV şi Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Universitatea Bucureşti. fiind implicaţi sute de cercetători.starea de sănătate. Şi alţi indicatori ai calităţii vieţii . incă de la inceputurile activitătii sale.urmau a fi adăugaţi. tematica standard a analizelor sociologice anterioare. securitatea personală şi creşterea preţurilor (Mărginean I. Modelul lor de analiză a cuprins un număr de 26 de indicatori. in care analiza bunăstării subiective. Un model sugestiv de analiză a calităţii vieţii în România. Pentru prima oară se crea o perspectivă unică: o abordare globală a calităţii vieţii. alte instituţii de invăţământ şi de cercetare ştiinţifică. Alături de aceşti indicatori au mai fost elaboraţi 4 indicatori cu privire la temerile populaţiei in legătură cu şomajul. respectarea drepturilor personale. Constituirea Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) in cadrul Academiei Române a reprezentat un fapt cu implicaţii importante pentru evoluţia ulterioară a tematicii. funcţionarea instituţiilor publice. . ele au devenit "monede de schimb" in dezbaterea publică. Conceptele asociate calităţii vieţii circulă nu numai intre specialişti (fie ei sociologi. modul de administrare a localităţii şi de conducere a societăţii. confortul locativ. să fie adăugată perspectiva politică a bunăstării: calitatea vieţii ca obiectiv al politicii sociale. prestările de servicii. raporturile cu familia sau vecinii. p 21 . conflictele sociale. doctoranzi şi studenţi. in fine. securitatea. aprovizionarea cu bunuri. Socol Gh. satisfacţia cotidiană etc. resursele economice şi politica socială. Noul institut.. criminalitatea etc.

metodologice sau practice în prezent au fost şi sunt demonstrate. organiza. .calitatea vieţii populaţiei vârstnice. 1991): .modalităti metodologice de măsurare a stării de sărăcie. de numeroasele studii şi cercetări întreprinse de institutele specializate sau de organizaţiile nonguvernamentale în diferite domenii ale calităţii vieţii. fiind abordate. împreună cu Institutul Naţional de Cercetări Economice. dedicată dezbaterii celor mai relevante probleme şi aspecte ridicate de problematica calităţii vieţii in perioada de tranziţie.calitatea vieţii politice.creşterea economică. .calitatea forţei de muncă. a unui institut specializat pentru cercetări in domeniul calităţii vieţii şi apariţia periodică a unei reviste pentru publicarea rezultatelor în acest domeniu au făcut posibilă continuarea preocupărilor specialiştilor români. . o sesiune specială de comunicări ştiinţifice. dezvoltarea umană şi calitatea vieţii. după anul 1989.procesul schimbării sociale şi stilurile alternative de viată.Înfiinţarea. Încă din luna decembrie 1990.participarea politică şi calitatea vieţii.modelele de consum a diferitelor categorii socio-profesionale. Continuarea preocupărilor ştiinţifice valoroase din trecut şi deschiderea unor noi direcţii teoretice.calitatea bunurilor şi serviciilor pentru populaţie. . . . . cele mai importante arii şi probleme ale societăţii româneşti.calitatea vieţii ca indicator al stării de sănătate.calitatea vieţii şi valoarea umană a vieţii.nevoile populatiei şi sursele de formare a veniturilor. . în acest sens. -calitatea vieţii în demografie şi relevanţa unor indicatori demografici pentru calitatea vietii.moduri de viată şi stiluri de viată. Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. recent infiinţat. de noile arii . . în continuare. . .calitatea percepută a vieţii. aflate în perioada de tranziţie. . . Dintre cele mai semnificative probleme dezbătute trebuie menţionate următoarele (Centrul de Informare şi Documentare Economică.

s-au realizat diagnoze ale calităţii vieţii. pe plan mondial.ştiinţifice ori strict aplicative abordate. cercetarea ştiinţifică românească se dovedeşte aptă pentru a aduce. realizată intr-o perioadă de extrem de rapide schimbări social-economice. desfăşurate 11 Grigore Lucut si Sorin M. economice. frustrare”. stările subiective de satisfacţie. reabilitarea persoanelor instituţionalizate (deţinuţii. politice şi de sănătate in care trăiesc oamenii. Bucuresti. utilizând un instrument standardizat. calitatea mediului înconjurător etc. culturale. şomajul şi sărăcia. ea insăşi. reprezentând o reluare in noul context a preocupărilor anterioare. 2000 . Editura Lumina Lex. Radulescu. Teorie . In primul rând. Astfel. În studiile de diagnoză a calităţii vieţii. bătrâni. căderea economică generată de tranziţie a făcut ca in mod special critice să fie veniturile şi politica socială de corectare a distribuţiei veniturilor. asistenţa socială a persoanelor defavorizate (copii. persoane handicapate). modelele de consum adoptate. Începând chiar cu 1990.“Calitatea vietii si indicatorii sociali . sociale. de gama largă de politici sociale propuse în acest domeniu. modul şi stilul de viată. in elaborarea obiectivelor şi proiectarea programului de cercetare s-a urmărit o perspectivă cuprinzătoare asupra calitătii vieţii: "ansamblul conditiilor fizice. bunurile şi serviciile la care au acces. dinamica societăţii româneşti a accentuat inevitabil unele componente. fericire. până in 2000. evaluarea gradului în care împrejurălile şi rezultatele corespund aşteptărilor populatiei. noile politici familiale. Probleme cum ar fi: calitatea umană a muncii. cererea şi oferta de bunuri sau servicii în noile condiţii ale economiei de piaţă. contribuţii importante circuitului ştiinţific internaţional11. anual. mai ales in ceea ce priveşte segmentele sărace. sunt numai câteva din noile direcţii de cunoaştere şi acţiune iniţiate în ultimii zece ani. de pildă. metoda si cercetare”. Nu este intâmplător că trei programe majore de cercetare au fost lansate de la inceputul activităţii institutului: Programul 1: Diagnoza calitătii vietii. sau copiii internaţi în centrele de reeducare). Diagnoza anuală a calităţii vieţii reprezintă o bază de date unică. continutul şi natura activitătilor pe care le desfăşoară. insatisfacţie. caracteristicile relatiilor şi proceselor sociale la care participă. Din acest program de cercetare. Raliindu-se celor mai noi şi relevante contribuţii în domeniul evaluării calităţii vieţii şi al construirii indicatorilor sociali.

Programul 3: Politici sociale. Editura Expert. o atenţie specială a fost acordată copilului. cu accent special pe diagnoza proceselor de sărăcire. Bucuresti. calităţii vieţii în 12 Ioan Marginean.500-2. Pe de o parte. consum. de la inceput. că tranziţia va afecta calitatea vieţii in mod special prin resursele economice ale standardului de viaţă. Programul 2: Standardul de viaţă şi diagnoza sărăciei. 1993. 1994. o carte de diagnoză amplă a dinamicii şi configuraţiei sărăciei12. Cercetările in domeniul politicilor sociale au reprezentat o direcţie importantă a activitătii institutului. iar pe de altă parte.000 persoane. realizate in parteneriat cu Universitatea Bucureşti. începând cu 1990. Pentru că statistica din acea perioadă nu oferea date reprezentative asupra standardului de viaţă al populaţiei. era necesară o regândire a statului bunăstării in noua societate care se construia. În condiţiile actuale. Pe baza acestor cercetări a fost publicat un prim raport asupra stării sărăciei (1993) şi. politicile sociale au apărut de la inceput ca fiind o variabilă-cheie in promovarea calităţii vieţii. condiţii de locuit) ca o componentă centrală a calităţii vieţii. În cadrul institutului. interventia statului era vitală in asigurarea unei tranziţii protejate social.anual. 2002. s-au utilizat peste 100 indicatori. in fapt tot atâtea gospodării familiale. consumul final şi posibilităţile satisfacerii necesităţilor vitale. populaţiei de rromi şi vârstnicilor. Fiind evident. de 1. in 1995. problema analizei şi cercetării obiective a vieţii sociale cotidiene a populaţiei. oportunităţile. Intr-o vreme atât de tulbure ca aceea a tranziţiei. incă din 1991 s-a lansat un program de cercetare referitor la dinamica şi distribuţia veniturilor. O atenţie specială a fost acordată standardului de viaţă (venituri. că sărăcirea va reprezenta cel mai important cost al schimbărilor declanşate. În 1993 a fost publicată de către institut prima strategie de reformă a sistemului de protecţie socială. concretizată intr-o serie de cărţi şi studii. p 22 . nivelului de trai şi stilului de viaţă. fiind investigate eşantioane nationale reprezentative. In contextul tranziţiei.“Calitatea vietii in Romania”. preocuparile de calitate a vietii trebuiau dezvoltate şi in direcţia analizei situaţiei unor grupuri sociale cu riscuri speciale. bunăstării acesteia. Ana Balasa coordonatori. in două programe de masterat şi un program de doctorat. Mereu perspectiva analizei a fost cea globală a calităţii vieţii: imbinarea diagnozei condiţiilor de viaţă cu analiza politicilor sociale de suport. un set de trei cercetări empirice au fost realizate pe eşantioane reprezentative national: 1991.

editată de ICCV). În această ordine de idei. a bogăţiei. posibilităţilor. îşi are originea în scăderea produsului intern brut (PIB) şi sferei sociale. calitatea vieţii integrează caracteristicile necesităţilor. dar şi calităţii vieţii de muncă. Temele incluse în acest program studiază indicatorii obiectivi şi subiectivi ai calităţii vieţii care stau la baza elaborării anuale a Diagnozei calităţii vieţii. intr-un context istoric târziu. ocupării şi şomajului. nivelul de trai. Acestea. construcţia bazei de date sociale sau prin susţinerea dezbaterilor publice (cu finalitate in politicile sociale) privind sărăcia şi riscurile sociale asociate acesteia. În anii de tranzitie s-au scris numeroase cărţi. deşi initiate de mai multe ori. O asemenea configuraţie de orientări sociale a presat ca studiile de calitate a vieţii să fie atrase spre standardul economic de viaţă şi politica socială. marginalizării şi excluziunii sociale stau în centrul atenţiei. comparativ cu anii care au precedat tranziţia. percepută ca cel mai important instrument de protecţie socială a colectivităţii in procesul dramatic al transformărilor social-economice. acumularea primitivă. Calitatea vieţii reprezintă prin sine un concept social-economic prin intermediul căruia pot fi evaluate în toată complexitatea sa condiţiile de viaţă. pentru actorii sociali şi economici ai .ansamblu. lupta pentru un standard minim decent de viaţă. Programul “Investigarea calităţii vieţii” vizează observarea principalelor dimensiuni ale calităţii vieţii din România în perioada actuala. Trăim intr-o societate stresată. iar la cealaltă limită. in care direcţia cea mai importantă a devenit. stilului de viaţă şi orientărilor valorice. au devenit din ce în ce mai actuale dupa 1990. studii şi rapoarte care au adus la cunoştinţă publică rezultatele cercetărilor (inclusiv in revista de politici sociale Calitatea vieţii. Anii 2000 par un moment de "bilanţ" prin focalizarea pe sinteze. ale veniturilor şi consumului populaţiei. Studiile de stil de viaţă. standardul şi stilul de viaţă al populaţiei. modului. fiecare în parte. Tranziţia nu a fost un timp al construcţiei liniştite a vieţii personale. Diminuarea considerabilă a calităţii vieţii. Fenomenele sărăciei. O atenţie deosebită este acordată evoluţiilor standardului de viaţă. condiţiilor de trai. la o limită. se pare că nu au fost incurajate de dinamica contextului social. al concentrării asupra stilului de viaţă. studiile periodice ale ICCV pe aceste teme constituindu-se in mijloace de apreciere şi orientare de largă referinţă. reprezentând un element important al unui întreg al standardului cotidian de viaţă al omului.

chestionarele şi răspunsurile la nivel de frecvenţe pot fi regăsite in pagina dedicată bazelor de date de la Arhiva Română de Date Sociale. Pentru un număr de ani s-au studiat subeşantioane panel. ştiinţele medicale şi lista ar putea continua. In timp. standard de viaţă. condiţiile mediului natural. politici sociale etc. date de autoevaluare. O atenţie deosebită este acordată analizei evoluţiei calităţii vieţii pe componente (dimensiuni) ale acesteia cum sunt: influenţele schimbărilor din mediul natural. psihologia. munca. în care se regăsesc date de stare privind condiţiile de viaţă la nivel social. consum. serviciile sociale. ştiinţele politice. Pentru o bună parte din cercetările din anii anteriori. Cercetarea "Diagnoza Calităţii Vieţii" se realizează anual. specialiştii au elaborat un limbaj comun care a facilitat comunicarea şi şi-au transferat reciproc concepte şi instrumente de măsurare: bunăstare materială şi subiectivă. pe bază de date statistice şi anchete sociologice. caracteristicile vieţii de familie. Aproape anual se realizează o diagnoză a calităţii vieţii prin anchete sociologice reprezentative la nivel naţional şi se elaborează rapoarte sociale pe teme de calitatea vieţii populaţiei. O direcţie semnificativă de cercetare o constituie analizele comparative ale calităţii vieţii în România şi în celelalte ţări ale Uniunii Europene. social. satisfacţie. O serie de date sunt individuale. precum şi nivelul de satisfacţie general şi pe componente. Trebuie să observăm insă că se menţin diferenţe nu numai de ordin teoretic şi metodologic. "Calitatea vieţii" este un câmp de cercetare in care se intersectează mai multe ştiinţe sociale (sau subdomenii ale acestora): sociologia. Instrumentul de cercetare este elaborat din perspectiva unei abordări complexe. iar altele privesc gospodăria şi membrii acesteia. a stărilor respective. începând cu 1990. Acest program de cercetare este axat pe studierea indicatorilor obiectivi şi subiectivi ai calităţii vieţii. efectuate de subiecţi. necesităţi. pe eşantioane naţionale de mărimi cuprinse între 1200 şi 2000 persoane (gospodării) reprezentative. familial şi individual. aşteptări.României de astăzi. şomajul. valori. starea de sănătate a populaţiei. Informaţia culeasă conţine două sau chiar trei măsurători pentru una şi aceeaşi variabilă. economia. excludere socială. prag minim de trai. proceduri de măsurare a sărăciei absolute şi relative. ceea ce permite efectuarea unor analize multiple. dar că cele mai importante linii de demarcatie se . demografia. economic şi politic. ocuparea.

Bucuresti. s-au intensificat incercările de a creşte varianţa explicată a calităţii vietii.A. conceptul are conţinuturi variate de la un grup de cercetare la altul. dar unidimensională a satisfacţiei cuiva cu viaţa" (Th. dorinţe şi "starea" vieţii erau tocmai 13 Ioan Marginean. Editura Expert. "Cercetarea existentă a calităţii vieţii implică două perspective majore: indicatorii normativi sau descriptivi. 1997. ceea ce a dus la formularea unor ipoteze care ar putea constitui paşi spre construcţia unei teorii de rang mediu a calităţii vieţii. 21).14 Trebuie observat că. extraşi din datele recensământului sau din rapoartele curente privind populaţia. p.referă la perspectivele disciplinare de abordare a domeniului calităţii vieţii. (V. 2002. sunt folosiţi pentru a analiza calitatea vieţii pentru grupuri specifice sau subgrupuri ca bază a majorităţii rapoartelor asupra bunăstării obiective. Vogel. impreună cu condiţiile de viaţă. J. Editura Expert. nivelul de trai şi stilul de viată sunt domenii (ramuri) ale mişcării indicatorilor sociali (J. Zamfir punea problema măsurării "discrepanţei". In ultimul deceniu.p 323 14 Ioan Marginean. Adams. prin infiintarea institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii sub egida Academiei Române. globală. p. Hayduc.M. spunea Ioan Marginean . 1997.13 Instituţionalizarea cercetării calităţii vieţii incă din 1990. C. Aceste date sunt derivate din studii care utilizează numeroase scale şi alte măsuri cu care se evaluează percepţia pe care o are un individ asupra bunăstării". Ana Balasa coordonatori. marchează o nouă etapă in dezvoltarea cercetării in România. L. Pe plan international. In 1984.“Calitatea vietii in Romania”.“Calitatea vietii in Romania”. Vogel preferă să vorbească de concepte conexe. Ana Balasa coordonatori. aspiraţii. p 327 .ca raport intre necesităţi. 2002. 1997. Indicatorii de satisfacţie (sau bunăstarea subiectivă) sunt folositi pentru a inţelege cum indivizii evaluează calitatea vietii lor. in cercetarea socială a calitătii vietii. dar distincte. iar indicatorii sintetici ai calităţii vieţii . Beckie. preocupările s-au focalizat pe operaţionalizare şi măsurare.p106). perceptiile şi evaluările oamenilor. simplificarea conceptului merge mai departe şi calitatea vieţii este considerată ca "fiind o evaluare subiectivă. 205) Unii cercetători separă dimensiunea obiectivă de cea subiectivă a bunăstării şi consideră că "mişcarea indicatorilor sociali" şi "calitatea vieţii” sunt domenii complementare. de preocupări iar cel din urmă descrie reacţiile subiective.H. Uneori. Bucuresti. iar calitatea vieţii.

În anii '90. a calităţii vieţii in noul context social. de exemplu." Analiza conceptuală şi problema complicată a măsurării calitătii vietii a fost reluată in anii '90 la institutul nou creat. integrală a dimensiunilor bunăstării: subiectivă şi obiectivă (configuraţia veniturilor şi consumului). de inaltă acurateţe. de evaluare şi de satisfacţie.. pentru anumite variabile se utilizează mai multe măsurători (pentru venit. i se adaugă perspectiva politică asupra bunăstării: calitatea vieţii ca obiectiv al politicilor sociale. Mărginean. Raportul dintre "indicatorul criteriului" şi "indicatorul stării" poate lua valori intre 0 şi 1. Descriptivismul rămâne insă orientarea predominantă in cercetarea calitătii vietii. scala permiţând o măsurare mai fină a gradului de satisfacere a nevoilor şi aspiraţiilor individuale. Construcţia de indici poate avea anumite funcţii euristice de ordinul al doilea. perspectiva asupra domeniului se lărgeşte intr-o abordare globală.soluţia metodologică a problemei. Mai exact. Amploarea tematică şi complicatele probleme de măsurare au impus o preocupare mai accentuată pentru descrierea sistematică. un sistem “ideal" de indicatori sociali . "datele obiective de stare se combină cu date de percepţie. selectia indicatorilor a retinut pe cei mai relevanti pentru o dimensiune sau alta a calitătii vietii. sunt trei măsurători distincte: nivelul venitului . In noul proiect de cercetare.. ( . finalităţi cognitive sau pragmatice şi să permită comparaţiile internaţionale . intre care se individualizează diagnoza anuală a calităţii vieţii. odată cu renaşterea sociologiei şi instituţionalizarea cercetării calităţii vieţii. satisfacţia in raport cu veniturile realizate. 1991).care să satisfacă simultan exigenţe metodologice. Se propune o schită de indicatori ai calităţii vieţii (I. Totodată.monetar şi in natură -. Tema rămâne in actualitate şi in anul 2000 nu numai in România. Multidimensionalitalea conceptului de calitate a vietii şi independenţa locală a indicatorilor ridică un obstacol metodologic major in realizarea unui index care să sumarizeze calitatea percepută a vieţii. se demarează un program de cercetări concrete. nu pentru descrierea conţinutului fenomenelor. Atunci când suntem interesaţi .reprezintă in continuare un deziderat. autoevaluarea gradului in care venitul permite acoperirea cerinţelor de consum ale familiei. ci şi pe plan internaţional. În scopul construirii unui model descriptiv comprehensibil şi operational. ) In acest fel. ci pentru comparaţii in timp sau intre colectivităţi (naţiuni).

este un domeniu critic pentru calitatea colectivă a vieţii. şomaj. care este impresionantă. dar i-a favorizat pe politicieni. "Satisfacţia cu o componentă sau alta a vieţii exprimă gradul în care respectiva 15 Ioan Marginean. educaţia şi apartenenţa la comunitatea urbană sau rurală in care trăiesc. Nivelul satisfacţiei este rezultatul comparaţiei între "ce doresc să aibă" şi "ce au". Puţini sunt cei care cred că societatea românească le oferă oportunităţi (posibilităţi) de "afirmare în viaţă". dar alţii se simt ameninţaţi de sărăcie. dar şi instrumente utile pentru extinderea şi aprofundarea cercetării. în ansamblul ei. Aceasta este imaginea pe care şi-au construit-o oamenii despre schimbările din mediul lor de viaţă. Ipotezele formulate in anii '80 de către C. Şi invers: cu cât distanţa este mai mică. Ana Balasa coordonatori. Editura Expert. instabilitate socială sau creşterea preturilor. Aproape in consens. cu atât gradul de multumire este mai mare. comparabilă cu situaţia din alte ţări care au rezultate remarcabile in acest domeniu. Politica. de "acces la invăţământ" sau de "găsire a unui loc de muncă". interesul pentru domeniul calitatii vietii a fost mare.15 Exista mai multe surse de variaţie sistematică a calităţii percepute a vieţii. Cei mai multi apreciază că tranzitia nu le-a creat şanse pentru o viaţă mai bună pentru ei şi familie. Discrepanta dintre aceşti "poli" ai evaluării generează mai multă sau mai puţină insatisfacţie. clasele de calitate a vieţii. in primul rând. nu este deloc surprinzător că fiecare al treilea cetătean este pesimist cu privire la evoluţia în viitor a conditiilor de viată.de cunoaşterea conţinutului. iar nivelul de trai a scăzut. şi apoi pe directori şi întreprinzători. oamenii apreciază negativ posibilitatea de a influenta deciziile fie la nivel national fie la cel local. se dovedesc mult mai relevante. Potrivit cu datele culese si analizate de catre cercetatorii calitatii vietii. de exemplu. Zamfir şi colaboratorii săi se dovedesc incă o dată nu numai actuale. Bucuresti. 2002.“Calitatea vietii in Romania”. dar cele mai importante sunt variabilele ocupaţionale. In aceasta perioada care s-a scurs din `90 si pana astazi. majoritatea romanilor evaluează negativ schimbările sociale din primul deceniu postcomunist şi cred că astăzi condiţiile de viaţă sunt mai proaste decât in 1989.p 329 . si asta s-a vazut in baza de date sociale acumulată. între "cum aspiră să fie viaţa lor" şi "cum este". Mulţi oameni se simt in siguranţă. În aceste condiţii.

emigrare etc. prin comparatie cu anii anteriori. Mărginean. fapt care reprezintă o verificare reciprocă a indicatorilor" (C. 27. Zamfir.) nu sunt independente de percepţiile calităţii vieţii. Zamfir. iar nemulţumirea a crescut (I. 1998). in această perioadă. Cunoaşterea calităţii percepute a vieţii personale şi colective a oamenilor este importantă (valorizată) doar in contextul democraţiei. Zamfir. sunt o sursă de nemulţumire. p. în funcţie de evoluţia economiei. "Dacă analizăm relatia dintre distributia veniturilor şi standardul subiectiv de viată observăm că există o asociere ridicată intre ele. 1995. coord.componentă satisface necesităţile particulare ale subiectului in cauză" (C. Încă din 1995. 33). "Este o evaluare proprie nu a stării propriu-zise a vieţii. p. p. in România existau peste 6 milioane şi jumătate de săraci care trăiau o experientă de viată mai veche sau mai nouă (cei mai mulţi). in 1999. unde veniturile sunt mari. Situaţia economică personală şi a familiei este zona cea mai critică in evaluarea calităţii vietii personale. pericolul situaţiei actuale este dezvoltarea unei societăţi puternic polarizate.românii sunt mai curând nemultumiti. 1999. Încrederea şi suportul pentru democraţie pot fi afectate de calitatea vieţii. Când este vorba de satisfactia cu viata de zi cu zi acesta fiind sistemul de referinţă cel mai important atunci când oamenii işi evaluează calitatea vietii .1995. Alegerile pe care le fac oamenii (vot. Veniturile sunt o problemă reală (nu numai percepută) pentru un segment important al populatiei. Pentru cei mai multi români relatiile din familie şi munca (ocupaţia ) sunt surse de satisfacţie. pentru cei mai mulţi. O cercetare longitudinală asupra democratizării in România (1990-1998) a arătat că. În anul 2002. consum. 161). Între aceştia şi stratul de vârf. p.). Ioan Marginean observa ca. Dupa primii 10 ani de tranzitie. inalt stabile" (C. 41-42). Zamfir atrăgea atenţia asupra perspectivelor contradictorii şi îngrijorătoare ale standardului de viaţă: “pe termen mediu şi lung. 1995. participarea politică a scăzut. Cercetarea calităţii vieţii işi realizează pe deplin finalitatea pragmatică numai când problemele bunăstării sunt incluse pe agenda politică şi devin obiective ale politicilor . p. „avem o deteriorare semnificativă pentru indicatorii de stare ai calităţii vieţii şi o relativă stabilitate a celor de perceptie şi satisfacţie" (1. ci a calităţii estimate a acesteia". Mărginean. Veniturile insă.1995. cu pungi de sărăcie cronică.. Zamfir. C. 1). alte milioane de oameni sunt mai stabili sau mai mobili pe scara bunăstării. (C.

16 Ioan Marginean. 2000)16. Cercetătorii români au analizat pe larg politicile sociale şi cum pot fi ele modelate pentru a susţine tranziţia românească (E. 2002. Editura Expert. Zamfir. Ana Balasa (coordonatori). I.publice. C. p 335 . Zamfir. Mărginean. “Calitatea vietii in Romania”. 1994. 1995. Bucuresti.

O creştere spectaculoasă a bolilor infecţioase şi parazitare s-a înregistrat între anii 1995 şi 2001: în anul 2001 au fost înregistrate cu 597. loc de muncă în timp ce elementele critice sunt starea de sănătate. O privire de ansamblu asupra calităţii vieţii personale relevă faptul că punctele de suport în viaţa oamenilor sunt reprezentate. De asemenea. datele ilustrează o tendinţă de creştere în timp a numărului celor ce apreciază propria stare de sănătate ca fiind proastă. reprezentând elemente de sprijin in viaţa lor. de familie.Tema nr. Cazurile noi de îmbolnăvire prin TBC au crescut de la 64 la 100000 de locuitori în 1990 la 115. se desprinde concluzia că. În planul evaluărilor subiective privitoare la sanatate. Evolutia indicatorilor de calitate a principalelor domenii ale vietii indivizilor. Procesul de tranziţie a însemnat modificarea obiectivă importantă a condiţiilor de viaţă ale oamenilor. deşi pe ansamblu se poate vorbi de un nivel relativ modest al calităţii vieţii în România. constituind permanente surse de insatisfacţie în viaţa oamenilor şi riscuri de marginalizare şi excluziune socială. datele obiective indică o deteriorare a stării de sănătate a populaţiei în timp. în timp ce alte componente se menţin în zone negative. Impactul tranzitiei societatii romanesti asupra calitatii vietii. numai în anul 2003 se poate observa o uşoară schimbare. Numărul bolnavilor ieşiţi din spital a crescut în . O privire de ansamblu asupra calităţii vieţii în România relevă puncte în care evaluările indivizilor asupra unor aspecte ale vieţii sunt pozitive. în special de TBC. locuinţă. Cele mai importante date sunt oferite de evoluţia bolilor infecţioase şi parazitare. 10.3 cazuri la 100000 locuitori mai mult decât în 1995. In cele ce urmeaza. până în 2001. vom face o scurta prezentare a datelor de cercetare obtinute in urma cercetarilor efectuate in perioada 1999-2006 (cele mai multe dintre acestea provin din rapoarte sintetice ale unor colective de cercetare din cadrul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii.3 în 2001. Din datele obtinute din cercetarile efectuate. se poate observa o tendinţă crescătoare a mai multor indicatori. care se continuă în anul 2006 si ulterior. securitatea personală şi veniturile. în principal. începând cu anul 2003.

în anul 2003 înregistrându-se însă o creştere semnificativă a acestei categorii. Pe de o parte. În sistemul de îngrijire a sănătăţii. De remarcat este tendinţa de scădere în timp pînă în 1999 a proporţiei persoanelor care îşi evaluează în mod pozitiv locuinţa. indiscutabil. În plan subiectiv se observă o creştere în timp a procentului persoanelor care evaluează în mod negativ veniturile de care dispun iar anul 2003 pare să introducă o uşoară schimbare a tendinţei. 2001).Sănătatea se conturează ca un element critic al calităţii vieţii populaţiei. prin acutizarea problemei locuirii în România. în anul 2001. poate fi explicată. Între mediul urban şi cel rural se constată mari diferenţe: în urban. crimă a contribuit la sentimentul de insecuritate pe care oamenii l-au resimţit în mod acut. putem identifica o serie de condiţii ce pot explica într-o măsură importantă datele de evaluare a veniturilor. Datele demostrează că o proporţie importantă a oamenilor apreciază securitatea personală ca fiind scăzută. deşi necesită confirmarea şi a altor date de cercetare.1 ori mai multe persoane decât în mediul urban (INSSE. populaţia ce revine la un medic a scăzut de la 555 persoane în 1990 la 479 persoane în 2001 însă populaţia ce revine la un cadru medical mediu a crescut de la 176 în 1990 la 186 în 2001. În acelaşi timp. Pe de altă parte. se poate spune că expunerea excesivă în mass-media a cazurilor spectaculoase de violenţă. într-o anumită măsură. tendinţa schimbându-se în anul 2003. În plan obiectiv. Persoanele bolnave suferă în special de boli ale aparatului circulator sau respirator dar creşteri importante s-au mai înregistrat în cazul bolnavilor cu tumori. constatăm o dinamică ce este caracterizată de inegalităţi şi contradicţii. Pe de altă parte. este probabilă o creştere a aspiraţiilor oamenilor legate de locuinţe ca urmare a conturării unor cartiere . un punct critic al calităţii vieţii. de aproape 6 ori mai mult. Tendinţa conturată până în 1999 poate fi explicată. Domeniul veniturilor ramâne. însă. Astfel. tocmai printr-o intrare în cotidian şi o banalizare a fenomenului criminalităţii. la un cadru medical mediu reveneau de 6. schimbarea de tendinţă din 2003. s-a înregistrat o creştere obiectivă a criminalităţii: rata criminalităţii a crescut spectaculos mai ales între 1990 şi 1997. de-a lungul unei perioade de 7 ani. În mediul rural. pe de o parte.2001 faţă de 1990 cu 907 000 persoane (de la 3 733 000 la 4 740 000). în anul 2001 reveneau 302 persoane la un medic în timp ce în mediul rural 1617 persoane la un medic. după 1990. de la 160 la 496 cunoscând apoi o scădere până la 336 în anul 2000.

evaluările pe care oamenii le fac propriilor locuinţe sunt pozitive. sunt deţinute în proprietate de către cei care le locuiesc. Pe măsura sporirii cererii de locuinţe. Pe ansamblu. Cu alte cuvinte. anii din urmă oferă un nou model spre care oamenii aspiră. cu precădere în mediul rural şi în zonele periurbane. adică 95% din totalul de 7. . În plan general. În condiţiile în care. O problemă cu totul aparte o constituie lipsa resurselor materiale resimţită de proprietarii de locuinţă pentru reparaţii la spaţiile comune şi înlocuirea instalaţiilor uzate. situaţie explicabilă prin menţinerea în continuare a unui procent însemnat din populaţie care nu are acces la apa curentă. nu s-a pus la punct un sistem viabil de construcţie prin creditul ipotecar şi nici nu se construiesc locuinţe sociale pe măsura nevoilor. ceea ce va conduce la deteriorarea spaţiului construit. reprezentând prin urmare o avere însemnată. se observă o uşoară creştere a numărului celor critici la adresa acestui element. În cazul unui element de infrastructură. pentru anul 1999. retinea ca puncte importante urmatoarele: • Locuinţa este elementul principal de suport în domeniul condiţiilor de viaţă (predomină valorile pozitive) iar marea majoritate a gospodăriilor din care provin subiecţii deţin locuinţa în proprietate (94% în 1999) • Lipsa locuinţei constituie o problemă majoră în cazul familiilor tinere. dar şi prin creşterea aspiraţiilor acestora. iar prin modernizări diferite încearcă să dea un aspect plăcut interiorului apartamentelor lor. • Proporţia deţinătorilor de calculatoare şi telefoane creşte semnificativ în 2003. nu este de mirare că aceia care au locuinţă se consideră norocoşi. Ioan Marginean. însă. sunt de semnalat unele anomalii în domeniul construcţiei de locuinţe. domeniul locuirii conturându-se ca un element de suport în viaţa oamenilor. cum este asigurarea apei potabile. În contextul schimbării trendului în construcţia locuinţelor prin trecerea masivă de la sistemul apartamentelor în bloc la cel al locuinţelor individuale.rezidenţiale cu un model de locuire bazat pe case individuale şi care răspund unor exigenţe superioare.5 milioane locuinţe. devenite acum deosebit de scumpe. mai ales în raport cu alte aspecte ale vieţii. ataşamentul pentru ele este mai înalt. fără a atinge valori deosebit de înalte. în oraşe se resimte o lipsă acută de locuinţe. 7. intr-o sinteza a datelor de cercetare infatisand evolutia calitatii locuirii in perioada 1999-2003. Din păcate însă. dacă în 1990 referinţa era încă apartamentul în bloc. deşi nu se dispune de confortul pe care şi l-ar dori fiecare.9 milioane la nivelul ţării.

comportamente şi orientări valorice în legătură cu munca şi locul concret de muncă. antidot puternic împotriva riscurilor izolării indivizilor în societatea de azi. cât mai ales la femei este de natură nu doar să tempereze aşteptările şi aspiraţiile oamenilor. fără a se depăşi nivelul anului 1993. ci să declanşeze chiar îngrijorări în legătură cu perspectivele găsirii sau schimbării locului de muncă. Scăderea continuă a ratei de ocupare la toate vârstele apte de muncă atât în urban. urmând tendinţa de creşte a anilor precedenţi. 2002) Accesul la formele de învăţământ dorite este un indicator capabil să dea măsura percepţiei populaţiei cu privire la „egalitatea de şanse” din societate. atât la bărbaţi. • Aşteptările oamenilor se îndreaptă. ponderea celor care apreciază învăţământul românesc ca fiind de o calitate slabă sau foarte slabă se menţine în jurul valorilor de 8-9%. faţă de 1990 ponderea celor care sunt sceptici în legătură cu accesul la formele de învăţământ a crescut cu aproximativ 13 puncte procentuale. Aceeaşi semnificaţie au şi relaţiile cu vecinii care desemnează un al doilea suport relaţional pentru români. Doar datele din anul 1999 arată o creştere semnificativă a proporţiei . către creşterea ofertei de locuri de muncă şi venituri la nivelul unui trai decent. Datele anului 2003 arată o îmbunătăţire a percepţiei populaţiei faţă de accesul la sistemul de învăţământ.• Evaluarea veniturilor se menţine în zona critică pe toată perioada. cât şi în rural. În ceea ce priveşte calitatea învăţământului. Până în 1999 se poate observa o creştere semnificativă a valorilor negative. atitudini. (vezi Anexa 1) Datele de cercetare demostrează faptul că familia reprezintă suportul fundamental şi o valoare deosebit de importantă pentru români. anul 2003 marchează o schimbare pozitivă de trend. (Bălaşa. în primul rând. Datele pentru acest domeniu au o mare stabilitate în anii de tranzitie investigaţi. A. arătând astfel că indivizii resimt o lipsă de echitate în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ. fapt ce poate influenţa o serie de evaluări. În 1999.

Tendinţa crescătoare se observă în special după anul 2003.celor care evaluează negativ învăţământul românesc. în special în cazul localităţilor izolate din punct de vedere teritorial. Anul 1999 arată o creştere a ponderii pesoanelor care consideră că există conflicte sociale iar în 2003 se revine la valorile din 1996. Problema conflictelor sociale reprezintă un indicator important în calitatea vieţii sociale. în anul 2006. în comparaţie cu anii 1999–2003. o evoluţie şi în ceea ce priveşte posesia bunurilor de folosinţă îndelungată.8%). Analiza datelor demonstrează o uşoară îmbunătăţire a standardului de viaţă al populaţiei. Cel mai rar menţionate au fost conflictele interetnice (27. a crescut de aproximativ patru ori proporţia celor care apreciază ca au şanse scăzute de a-si găsi un loc de muncă.5%). Explicaţiile acestui fenomen se referă în principal la posibilităţile reduse de acces la şcolile din învăţământul rural. De asemenea dotarea unităţilor de învăţământ şi chiar starea clădirilor. În perioada de tranziţie piaţa forţei de muncă cunoaşte o criză accentuată mai ales în zonele monoindustriale (minerit. între săraci şi bogaţi (60%).6%) conflictele între oameni cu vederi politice diferite (68. cu o creştere uşoară în ceea ce priveşte deţinerea de proprietăţi imobiliare secundare (suplimentare). Există diferenţe foarte mari în ceea ce priveşte învăţământul în mediul urban şi învăţământul în mediul rural. Indicatorii obiectivi arată că populaţia tinde să aibă o situaţie stabilă în ceea ce priveşte posesia de proprietăţi/coproprietăţi. precare în comparaţie cu standardele existente la nivel occidental. siderurgie) sau în zone mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic si cu populaţie numeroasă de vârstă activă. acest indicator constituind cu siguranţă unul dintre cele mai critice aspecte de calitatea vieţii din România. 2002). de asemenea. când accesul la creditele ipotecare/imobiliare a devenit mai facil. Conditiile de viata Această dimensiune include o serie de indicatori meniţi să dea măsura modului în care trăiesc oamenii. In plan subiectiv este evident ca populaţia este nemulţumită de posibilităţile oferite de piaţa muncii din România. În 2003 rămân în continuare cel mai des menţionate: conflictele între salariaţi şi conducere (67. în special a celor . după 1990. cum este zona de Nord-Est a ţării (Bălaşa A. induc o percepţie negativă în rândul populaţiei. a nivelului de trai. Datele arată că. atât din perspectivă obiectivă cât şi subiectivă. Se constată.

crescând cu 60% faţă de anul 2003. aceasta indicând un aspect mai degrabă controversat al mediului social. de a le oferi indivizilor posibilitatea de a-şi depăşi condiţia şi a accede într-o clasă superioară. în 2006 şi 21%. Urmărind în timp evoluţia indicatorului. acest aspect cunoscând o stabilitate mare în timp. este în creştere (de la 6%. . Procentul deţinătorilor de computere personale s-a mărit considerabil. astfel încât aceştia să poată avea o viaţă de calitate. În ceea ce priveşte evaluarea accesibilităţii formelor de învăţământ. Indicatorii subiectivi arată un optimism crescut în ceea ce priveşte situaţia economică. putem observa cu uşurinţă o îmbunătăţire a percepţiei populaţiei vizavi de situaţia financiară. exprimă o trăsătură majoră a societăţii: aceea de a avea frontiere „deschise” între clasele sociale. esenţiale în societatea în care trăim. rămâne în continuare relativ mic procentul celor care declară că reuşesc să strângă bani (19%. Evaluarea accesibilităţii la diferite forme de învăţământ este importantă deoarece relevă percepţia oamenilor asupra şanselor de acces social. ceilalţi considerând-o proastă sau foarte proastă. Mediul social Evaluarea diferitelor componente ale mediului social creează o imagine asupra condiţiilor structurale care le sunt oferite oamenilor de către societate. la acest capitol România se află încă în urma mediei europene (54% PC-uri în gospodării). dacă fac eforturi. Rezultatele cercetărilor arată. Referitor la situaţia economiilor personale. Creşterea este evidentă în special după 1999. totuşi. Majoritatea celor intervievaţi îşi apreciază pozitiv situaţia materială (61%).moderne. Datele indică faptul că oamenii apreciază relaţiile pe care le au cu vecinii ca fiind pozitive. Totodată. Explicaţia pentru această situaţie este dată de necesitatea accesului la informaţie şi la comunicarea pe căi virtuale. nefiind vizibil un consens în această sferă. există un echilibru între cei ce apreciază şansele de acces la educaţie ca fiind scăzute şi cei care le consideră ca fiind ridicate.în 2003 la 13%. Bunăstarea gospodăriei se măsoară însă şi folosind conceptul de deprivare. Cu toate acestea. că ponderea românilor care reuşesc să cumpere chiar lucruri mai scumpe. în 2003). Oamenii îşi apreciază veniturile ca fiind mai satisfăcătoare decât în anii trecuţi şi în mai mare măsură suficiente în raport cu necesităţile familiei. în 2006).

În timp. iar conducerea ţării este negativ evaluată de cea mai mare parte a subiecţilor. aşa cum sunt percepute la nivel subiectiv de către indivizi.Posibilităţile de afirmare în viaţă sunt apreciate de către o majoritate de subiecţi ca fiind scăzute. aceşti indicatori tind să fie sensibili la ciclurile electorale. populaţia tinde să evalueze ceva mai slab acest indicator. începând cu 1995. în timp ce o treime dintre subiecţi le apreciază ca negative. deci. În ceea ce priveşte evaluarea conducerii ţării. 2003 şi 2006. 2007). majoritatea respondenţilor apreciind-o ca fiind bună şi foarte bună. fiind şi în funcţie de aspiraţiile pe care oamenii le au cu privire la aceste condiţii. iniţiată începând cu anul 1998. Informaţia primită prin mass-media este evaluată în mod pozitiv. O oarecare îmbunătăţire este vizibilă în perioada mai recentă. situaţie explicabilă prin creşterea numărului orelor de muncă (Mărginean. aceasta indicând o percepţie negativă asupra oportunităţilor pe care societatea le oferă oamenilor pentru ca aceştia să trăiască în conformitate cu propriile lor valori şi scopuri. Mediul politic Majoritatea respondenţilor se declară nemulţumiti de viaţa politică din ţară. evaluările negative înregistrate în anul 2006 ating un nivel înalt. Schimbările din societatea românească de după 1989 sunt apreciate de către o proporţie de 42% dintre respondenţi ca fiind „undeva la mijloc”. înscriindu-se în tendinţa negativă a acestui indicator. indicând o schimbare de tendinţă în percepţiile oamenilor asupra circumstanţelor structurale ale societăţii româneşti. În general. cunoscând cel mai ridicat nivel în anul 2006. Evaluările indică. faţă de perioada 1997–1999. mediul politic se menţine ca un aspect negativ printre condiţiile structurale ce caracterizează societatea românească. Temerile legate de şomaj înregistrează unul dintre cele mai scăzute niveluri de după 1990. . pentru prima oară în 2006 o majoritate a respondenţilor declarând că nu se teme deloc de şomaj. Ei exprimă evaluări ale condiţiilor mediului politic. Aceeaşi tendinţă este valabilă şi pentru temerile de conflicte sociale. Aceasta reflectă schimbările pozitive din domeniul economic şi al pieţei muncii din ultimii ani. Odata cu trecerea anilor. aprecierile pozitive au înregistrat o tendinţă de creştere. Temerile legate de creşterea preţurilor şi de impozite rămân cele mai pregnante pentru vasta majoritate a oamenilor. variind în funcţie de acestea. Pe ansamblu. dar şi o stabilitate socială care a contribuit la un sentiment crescut al siguranţei. consens în societate asupra acestui aspect.

variaţiile în timp în acest domeniu nefiind semnificative. Datele arată că o mare parte dintre oameni (40%) se declară fie mulţumită fie foarte mulţumită de propria viaţă în anul 2006. în raport cu anul 1999. Deşi în general nivelul satisfacţiei nu poate fi considerat mare. Relaţiile din familie constituie o dimensiune a vieţii personale pe care vasta majoritate a populaţiei o evaluează în mod pozitiv. In 1990. ceea ce se potrivea modelului tarilor occidentale avansate din punct de vedere economic. tinerii au aprecierea cea mai pozitiva. Satisfacţia faţă de viaţa de zi cu zi surprinde starea care este rezultatul tuturor condiţiilor pe care oamenii le experimentează în viaţa lor. este vizibilă o oarecare deteriorare a evaluărilor pozitive. varsta corela pozitiv cu satisfactia cu viata. ierarhia pe grupuri de varsta se inverseaza. În timp. Potrivit lui Ioan Marginean (1991). Este aspectul vieţii cel mai înalt apreciat. Explicatia propusa: ei au avut resursele cele mai mari pentru a rezista socului tranzitiei.Satisfacţia faţă de locul de muncă reprezintă un alt indicator important în evaluarea subiectivă a ocupaţiei şi este influenţat atât de experienţa personală a individului cât şi de aşteptările şi aspiraţiile sale cu privire la propriul loc de muncă. In 1990. Exceptie fac tinerii. datele arată o uşoară tendinţă pozitivă. observându-se o creştere uşoară faţă de valul precedent (2003). Datele de cercetare arată că aproximativ 56% din populaţia investigată se declară mulţumită cu locul de muncă. acesta fiind cel mai înalt nivel al satisfacţiei înregistrat pe parcursul tranziţiei. In decurs de 10 ani. Grupul de varsta cel mai afectat este cel al persoanelor peste 55 de ani. Viata personala Starea de sănătate este apreciată de marea majoritate a respondenţilor fie ca satisfăcătoare. Declinul satisfactiei cu viata intre 1990 si 1999 se reflecta in toate categoriile de varsta. faţă de anii 1990–1992 şi o stabilitate a aprecierilor în ultimii ani. pentru care nivelele raman constante. El gaseste ca la majoritatea indicatorilor de satisfactie. . o treime dintre subiecţi declarându-se nemulţumiţi sau foarte nemulţumiţi de viaţa lor. femeile au scoruri mai scazute. a caror satisfactie cu viata cunoaste cel mai abrupta depreciere. fie ca bună sau foarte bună. in care varstnicii au cea mai mare apreciere globala a vietii. femeile au o satisfactie cu viata mai scazuta.

La sfersitul perioadei de referinta. În sfera vieţii sociale. Exceptie la aceasta inversare face categoria celor fara scoala. se obtine o listă impresionantă de dorinte. Concluziile in urma acestei analize sunt urmatoarele: Din perspectiva dimensiunilor analizate. in principal. punctele de suport sunt reprezentate de familie şi locuinţă în timp elementele critice sunt starea de sănătate. Acestia sunt.La inceputul perioadei de tranzitie. majoritatea indicatorilor analizaţi situându-se în zona critică. Explicatia rezida probabil in faptul ca cei cu nivel ridicat au beneficiat si de cele mai multe resurse ca sa reziste dificultatilor tranzitiei. de performanţa conducerii . situatia se schimbase: categoria celor cu studii superioare ajunge pe primul loc. Abia apoi urmeaza cei cu educatie medie si peste medie. locul de muncă şi securitatea personală. Numai evaluarea sistemului de învăţământ se conturează ca un element de suport în calitatea vieţii la nivel social. reformă şi dezvoltare economică. exclusii societatii romanesti. sunt importante acţiuni care ţin. are loc o stratificare a calitatii subiective a vietii in functie de nivelul de educatie. după cerinţa de a avea unde munci. indicatorii analizaţi descriu o realitate a neîncrederii în oameni. dominată insă de cerinte pentru: crearea de noi locuri de muncă si siguranţa acestora. Pentru cei care răspund. veniturile. al caror nivel este de departe cel mai scazut in intreg intervalul de referinta. în domeniul vieţii personale. atunci si acum. cu puţine elemente de suport şi cu multe zone critice. concluzia generală care se poate desprinde este aceea potrivit căreia calitatea vieţii populaţiei in România este percepută a fi in cel mai bun caz una modestă. Abordând problema in discuţie din perspectiva a ceea ce aşteaptă subiecţii să fie intreprins pentru imbunătăţirea calităţii vieţii in România. cu greu pot fi identificate puncte de suport. nivelul cel mai ridicat de satisfactie il au cei cu un nivel scazut de educatie. În urma analizei datelor pentru o perioadă de 19 ani. instituţii şi a unei slabe evaluări a oportunităţilor de participare. se poate spune că. Sfera relaţiei individ-societate este una prin excelenţă a elementelor critice. Treptat.

p 81 . lupta pentru un standard minim decent de viaţă. in care direcţia cea mai importantă a devenit. la o limită. 2002. Tranziţia nu a fost un timp al construcţiei liniştite a vieţii personale. cercetarea calităţii vieţii se dovedeşte un instrument viabil şi necesar de monitorizare a trendurilor sociale. Editura Expert. O asemenea configuraţie de orientări sociale a presat ca studiile de calitate a vieţii să fie atrase spre standardul economic de viaţă şi politica socială percepută ca cel mai important instrument de protecţie socială a colectivităţii. conducere mai bună. in procesul dramatic al transformărilor social- economice. Bucuresti. mai ales. În concluzie. Trăim intr-o societate stresată. care are valoare nu numai teoretică. salarii etc17. preţuri. aplicativă. a bogăţiei. a concentrării asupra stilului de viaţă. 17 Ioan Marginean. Sensibilitatea politicienilor.politice: schimbare politică radicală. Cercetarea bunăstării materiale şi subiective este printre puţinele domenii in care sociologia trece de la descriere şi explicaţie la "construcţie". acumularea primitivă. antreprenorilor şi intelectualilor la problemele calităţii vieţii este o altă problemă şi aici este punctul "critic" al finalizării pragmatice a cercetării. ci. intr-un context istoric târziu. iar la cealaltă limită.“Calitatea vietii in Romania”. Ana Balasa coordonatori. de evaluare a evoluţiei societăţii româneşti şi a politicilor sociale. inlăturarea corupţiei şi condiţiile de viaţă: protecţie socială.

1994 • Balasa Ana. ianuarie-februarie. 1996 • Florian A. “Calitatea vietii”. metoda.numitor comun al problemelor globale”. 2002 . Margineanu Ioan. Sorin. “Calitatea vietii si indicatorii sociali. p 51-63 • Lucut Grigore. nr 3-4 . “Influenta factorilor subiectivi asupra perceptiei calitatii vietii“ . 19988. “Modele ale perceptiei calitatii vietii “. Teorie. 2000 • Margineanu Ioan. “Calitatea vietii”. Editura de Vest. Timisoara. Alexandru. Editura Expert. 1998 • Baltatescu Sergiu. nr 3-4. Editura Lumina Lex. cercetare”. “Calitatea vietii in Romania”. Bucuresti. “Politici culturale si calitatea vietii”. nr 3-4. Bucuresti. 1999 • Costin Cornelia. Editura Expert. Bucuresti. “Calitatea vietii in Romania”.economice a ruralului si modului de locuire “. (coordonatori).“ Dimensiuni ale dezvoltarii social. Radulescu M. Balasa Ana (coordonatori). “Calitatea vietii “. “Calitatea vietii . 2002 • Baltatescu Sergiu.BIBLIOGRAFIE • Balasa Ana.

• Margineanu Ioan. Bucuresti. “Determinanti ai calitatii vietii “. Centrul de Informare si Documentare economica. “Modul de viata si calitatea vietii”. “Semnificatia cercetarii in domeniul calitatii vietii”. nr 1-2. 1984 • xxx. 1991 • Nicolae Adrian Dan. “Calitatea vietii”. nr 3-4. Eitura Politica. “ Indicatori si surse de variatie a calitatii vietii”. nr 1-2.509-515 • Zamfir Catalin. 1997 • Pausanu Petru. “Calitatea vietii”. Socol .o abordare psihosociologica” in revista “Calitatea vietii”. in “Calitatea vietii’. Zamfir Catalin (coordonatori). 1976. 1992 • Zamfir Catalin. 1992 • Rebedeu Ion. în Calitatea vieţii nr 3. serie noua. nr 3-4. “Strategii de cercetare a calitatii vietii”. 1991 . “Calitatea vietii in perioada de tranzitie”. in revista “Calitatea vietii”. Bucuresti.“Calitatea vietii. Teorie si practica sociala”. “Indicatori sociali de stare si indicatori sociali de satisfactie”. “Calitatea vietii. Editura Academiei Romane. p. Bucuresti. nr 1-2. in “Sociologie Romaneasca”. 1982 • Zamfir Catalin. 1997 • Margineanu Ioan. 1992 • Margineanu Ioan. “Dimensiuni ale calitatii locuirii in mediul rural”. nr 1-2. Editura Politica .