Afectivitatea

1. Să definească procesele afective, de imaginaţie şi creativitate.
2. Să caracterizeze formele proceselor afective.
3. Să descrie rolul creaivităţii şi factorii ce o declanşează.
4. Să argumenteze fucţiile imaginaţiei.
Afectivitatea reprezintă trăiri despre stările proprii şi evenimentele externe. Prin
procesele afective omul îşi exprimă, de asemenea, satisfacţia sau insatisfacţia vizavi de
trebuinţele sale, faţă de activitatea realizată şi faţă de alţi oameni. (ex: ne bucurăm dacă
cîştigăm un concurs sau ne indispune dacă am fost apreciaţi greşit de colegi).
Unul şi acelaş obiect sau fenomen, în funcţie de valoare şi semnificaţia lui pentru
subiect, în situaţii diferite poate trezi stări şi trăiri afective diferite, în unele cazuri
satisfacţie deplină, iar în altele – satisfacţie parţială sau insatisfacţie. (ex: imaginaţi-vă că
în plină noapte auziţi la uşă soneria. Înainta de a deschide uşa sunteţi curioşi şi, poate,
puţin îngrijorat. Dacă este un prieten drag, sunteţi foarte bucuros. Dacă însă acestă
situaţie se va repeta frecvent, este posibil să simţiţi o emoţie opusă – furie, iritare sau
insatisfacţie).
Caracteristicile proceselor afective:
a. Polaritatea – pot fi pozitive sau negative (bucurie – tristeţe, curaj – frică)
b. Intensitatea – profunzimea prin care se manifestă trăirea afectivă (foarte vesel, mai
puţin vesel)
c. Stabilitatea – unele procese afective sunt instabile, au o durată de timp foarte scurtă
(nota de 10), altele pot dura ore (spaima), şi ani (pasiunea).
d. Expresivitatea – oricine poate înţelege dacă prietenul său este vesel sau trist. Expresia
emoţională este trădată de timbrul vocii, de priviri, de mimică şi gesturi.
Procesele afective îl caracterizează pe om ca personalitate, delimitînd trăsăturile lui
individuale. Manifestările afective depind de temperament. Afectivitatea ne modifică
comportamentul: ne comportăm într-un fel cînd suntem fericiţi şi altfel cînd suntem
deprimaţi. Satisfacerea trebuinţelor noastre ne provoacă stări emoţionale pozitive:
bucurie, iar nesatisfacerea lor – negative: indignare, tristeţe.

1

datorie. insuccesele. inhibă dorinţa de muncă (tristeţea. Emoţiile se reflectă prin: Dispoziţie – trăiri afective difuze şi generalizate. Ele sunt declanşate de excitanţi foarte puternici (cuvinte dure). din care cauză ele nu lasă urme în memoria de lungă durată. Emoţiile negative – consecinţă a insatisfacerii trebuinţelor. Ele sunt exprimate prin sentimentul de responsabilitate. pericol). Stres – trăire afectivă psihologică generată de tensiune nervoasă (frică. energia. Sentimente morale – condiţionate de norme morale acceptate în societate. b.(succesele. care se manifestă fie pozitiv sau negativ. procesele şi produsele activităţii intelectuale. Emoţii active – implică activismul. de scurtă durată a organismului la o animită situaţie. apoi. foarte intensă. furia. efectuînd respirații adînci. Emoţii pasive – dimuiază activismul. ura) b. melancolia. În stare de afect omul poate să decurgă la fapte necugetate pînă la ucidere. 2 . Emoţiile pozitive – consecinţă a satisfacerii trebuinţelor d. bucurie explozivă. de normele etice care reglează aceste relaţii. 2. Ea este în strînsă legătură cu interesele şi planurile noastre de viaţă. Sentimentele intelectuale – ele exprimă atitudinea omului faţă de gîndurile sale. Emoţiile – procese afective complexe ce reprezintă reacţia de intensitate. energia. Afect (stare de afect) – reacţie emoţională bruscă. admiraţia.Formele proceselor fective 1. să o ajutăm să se liniștească. jalea profundă) c. prietenie. însoţită de o trăire afectivă de satisfacţie sau insatisfacţie. Pentru evitarea strării de afect este necesar să distragem atenția persoanei în cauză printrun alt excitant puternic. Sentimentele sunt mai durabile ca emoţiile. Uneori din lipsa autocontrolului subiectul nu conștientizează unele acțiuni pe care le face. de scurtă durată. Sentimentele morale sunt generate de relaţiile umane. disperare. generează încordare (bucuria. Tipuri de sentimente: a. tipurile de emoţii: a. satisfacţie. prin cuvinte de alinare. Sentimentele – procese afective superioare conştientizate care intensifică percepţiile noastre şi ne influienţează conduita. sentimentele de admiraţie. de intensitate moderată. Afectele sunt explozii de furie. ).

Tipurile imaginaţiei: I. După starea de activism a subiectului a. b. dorinţa de a inventa ceva nou etc. Imaginaţia activă este şi creativă. Imaginaţie reproductivă – este cel mai des întîlnită şi se manifestă activ. Cu cît este mai larg cercul de cunoaştere despre lume şi viaţă. Tipuri de pasiuni: a. esenţa unui fenomen (eclipsa de lună) în baza celor învăţate. Imaginaţia creatoare este stimulată şi susţinută de motive şi atitudini creatoare: interesul pentru nou. Obiectele pasiunii pot fi toate domeniile de activitate ale omului. b. care generează o energie orientată spre atingerea scopului sau obţinerea obiectului pasiunii. ură. Sentimentele estetice – apar şi se dezvoltă în procesul creării frumosului de către om: cultură artă. Ea ţine de viitor de ceea ce este nou. 3 . Imaginaţia corelează cu emoţiile. schimbă semnificaţia amintirilor. foarte intense. Imaginaţia Imaginaţia este un proces cognitiv de reprezentare a realităţii în imagini noi în plan cognitiv sau afectiv ce sunt mai utile şi originale. Din ele fac parte pasiune pentru ştiinţă. Pasiuni negative – sunt cele manifestate pentru jocurile de noroc. Omul îşi poate imagina chipul unui animal (dinozaur). Ea participă la apariţia stărilor afective. pictură. fără supotul materialului concret. Imaginaţia transformă. Imaginaţie pasivă . la reconstruirea lor. sculptură. Sentimente religioase – sînt exprimate prin dragostea faşă de dumnezeu. droguri. artă. necunoscute pînă atunci. care duc subiectul la delicvenţă. Imaginaţie creativă – constă în crearea unor imagini noi. II. (interpretarea celor auzite).are loc elaborarea de chipuri.c. teamă. iar imaginaţia explorează viitorul. alcool. tehnică. Pasiuni pozitive – sunt acelea care înalţă subiectul. cu atît imaginaţia este mai bogată. Memoria ne face prizonieri ai trecutului. Imaginaţia este în corelaţie cu majoritatea proceselor psihice. b. După calitatea produsului imaginativ a. curiozitate. Imaginaţia activă – persoana poate să-ţi imagineze anumite chipuri. Pasiunile – trăiri afective stabile. d. conştient şi voluntar. 3. de lungă durată. bucurie. aspectul unei regiuni (pustiul sahara). biblie. obiectul pasiunii lor corespunde intereselor sociale. Imaginaţia produce sentimente de plăcere. trebuinţa de autorealizare. situaţii în minte spontan. fenomene după depunerea unui efort volitiv.

În reverii omul îşi planifică viitorul depărtat. fantastice. Idealul întruchipează scopul suprem spre care năzuieşte omul. neproductivă şi se deosebeşte de visul în stare de veghe. Creativitatea Descoperirile. 2.ei văd oameni. În funcţe de prezenţa sau absenţa efortului voluntar: a. examen) 3.III. Freud spune că visul exprimă realizarea unei dorinţe neînplinite. Creativitatea este dispoziţia omului de a crea şi inventa lucruri noi. b. sau dorite. artă etc. 4. b. Forme ale imaginaţiei: a. sunt produsul creativităţii omului. Funcţia de semnificare – permire unele acţiuni. invenţiile în ştiinţă. realizare – verificarea unei idei abstracte întrun exemplu concret. Funcţia de autoreglare – pregătirea psihologică pentru îndeplinirea unor activităţi (pentru a merge la un interviu. în ea se încadrează inconştientul şi subconştientul. În vis se stabilesc legături cu cele trăite cîndva. care îi servesc drept model. operaţii în gînd. Halucinaţiile – sint imagini extrem de vii pe care bolnavii care suferă de unele boli psihice le consideră reale. cu fenomenele conştientizate sau neconştientizate. Imaginaţie involuntară – dispune de un grad mai mare de libertate şi flexibilitate. pentru dezvoltarea lui în viitor. Persoanele cu o stare psihică normală nu au halucinaţii. obiecte care nu există în preajmă. Imaginaţie voluntară – este creatoare datorită dirijării conştiente şi esta mai săracă în imagini. Funcţia esenţială a 4 . Visul în timpul somnului – face parte din imaginaţia involuntară. c. Imaginile care apar în vis în timpul somnului pot fi reale (trăite deja) sau ireale. Funcţiile imaginaţiei 1. operînd cu chipuri şi obiecte. Funcţia de programare şi planificare a activităţii – stabilirea etapelor a unei activităţi. Reveriile – reprezintă o frmă activă creatoare a imaginaţiei. La reverii se referă şi idealurile omului. ce constă în proiectarea mentală a unui fenomen. tehnică. animale. Funcţia de transformare imaginativă. Halucinaţiile pot fi provocate în urma administrării unor substanţe chimice (droguri). În chipul ideal se manifestă tendinţele dezvoltării personalităţii.

Verificarea – este necesară pentru eliminarea lacunelor. e. Creativitatea inventivă – se valorifică prin invenţii şi descoperiri în ştiinţă. dar nu se găsesc soluţii. b.creativităţii o constituie imaginaţia şi gîndirea divergentă. Creativitatea inovatoare – prevede schimbări esenţiale ce constituie noutate în domeniu şi se atestă la nivelul superior de exprimare a talentelor. Creativitatea emergentă – se caracterizează prin formularea la nivel superior a unui principiu. a 5 . 2. Specific pentru creaţie că produsul final nu se intuieşte cu precizie. Ea se manifestă la omul de geniu. Starea de inspiraţie c. Pentru a se realiza ea necesită condiţii favorabile de manifestare. a unei ipoteze noi. gerşelilor. să fie înlăturate blocajele sociale emotive. în primul rînd. Dezvoltarea imaginației și creativității Pentru dezvoltarea creativitații este necesar. Se evaluiază fiecare etapă în rezolvarea problemei. Nivelurile creativităţii: a. c. Creativitatea expresivă – este atunci cînd persoana se exprimă liber şi spontan. în timpul implicării în alte activităţi (Ex: Mendeleev a văzut în vis tabelul elementelor chimice). Etapele în procesul creaţiei: 1. fără a fi preocupat de utilitatea sau valoarea obiectului realizat (desenele realizate de copii mici). a căror originalitate este minimă (ex: croşetatul). Creativitatea se exprimă şi se dezvoltă în strînsă legătură cu mediul socio-cultural. Aptitudinile creative b. Prepararea – se fac observaţii. se elaborează o ipoteză. Un rol important în dezvoltarea creativităţii îl are în primul rînd: a. se adună informaţii. 3. Acesta înseamnă a înlătura conformismul din educația tinerii generații. Intuiţia Unele soluţii utile pot să apară în momentele de relaxare. d. tehnică. Creativitatea productivă – presupune însuşirea priceperilor şi deprinderilor care permit producerea lucrurilor utile. 4. Incubaţia – este perioada cînd se fac diverse încercări. Iluminarea – este momentul cînd apare soluţia pentru rezolvarea problemei (în artă cînd opera este văzută întegral).

Amintiţivă de o creaţie a dvs. El constă în elaborarea mai multor idei pentru soluționarea unei probleme cu participarea tuturor membrilor unui grup. deosebit. 3. oricît de naive ar fi. Propuneţi modalităţi de diminuare a acestei străi de afect. 2. Descrieţi ce metode eficiente practicaţi pentru dezvoltarea creativităţii în timpul liber. 6 . şi descrieţi succind cum au decurs etapele procesului de creaţie în realizarea lucrării personale. Un rol important în dezvoltarea creativității îl au metodele interactive de predare în școală și atragerea elevilor în disputele organizate asupra unor probleme adesea destul de neobișnuite. Una din cele mai eficiente metode de dezvoltare a spiritului creativ este brainstormingul. A da frîu liber imaginației Apoi toate opiniile expuse și notate pe tablă (fișă) se parcurg de cîteva ori pînă se selectează ideea care sugerează soluția optimă a problemei.accepta și susține ideile originale și neobișnuite elaborate de către orice persoană. Sarcini de lucru: pentru a putea îndeplini sarcinile studiați conținutul temei de mai sus și atrageți atgenție la - ce înseamnă și în ce constă starea de afect - studiați în ce constă dezvoltarea imaginației și creativității - care sunt etapele în procesul ce creație și în ce constau ele. Ideile elaborate de participanți se sriu pe o fișă. Stimularea și susținerea fanteziei copiilor presupune o abatere de la regulile standartizate la care se supune procesul educațional. îl rețin de la expunerea liberă a părerii și de a accepta primul ceea ce este nou. Blocajele afective și cele creative țin mai mult de insuflarea din frageda copilăriei a fricii de a nu greși. A elabora cît mai multe idei b. 1. Ideile expuse de către membrii grupului nu se critică. Aceste temeri inhibă pornirile firești ale omului. Descrieţi o stare de afect pe care aţi trăit-o cîndva sau aţi fost martor la ea. Cerințele de bază la realizarea brainstormingului sunt a. de a nu se face de rușine.