REGIMUL ANTONESCIAN

Cedarile teritoriale din vara aului 1940 au marcat falimentul total al regimului carlist.
Actiunile de protest impotriva Dictatului de la Viena au devenit manifestari contra regelui Carol al
II-lea, considerat principalul vinovat pentru impasul in care ajunsese Romania.
In aceste conditii, la 4 septembrie 1940, Suveranul il cheama pe generalul Ion Antonescu
pentru formarea unui nou guvern.
La 5 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu este „investit cu depline puteri pentru
conducerea statului roman”. Constitutia din 1938 este abrogata; Camera si Senatul-dizolvate.
Regele ramane, formal, Capul ostirii si pastreaza unele prerogative( ex: dreptul de a bate moneda,
de a conferi decoratii, de a gratia, amnistia si reduce pedepsele) .
Cu sprijinil unor adjutanti regali si comandanti militari, beneficiind si de concursul
ministrului Germaniei la Bucuresti, Wilhem Fabricius, Antonescu i-a cerul lui Carol sa abdice.
La 6 septembrie 1940, regele abdica.Foloseste o formula evaziva, spunand ca trece
„grelele sarcini ale domniei ” Marelui Voievod de Alba Iulia, care devine rege, sub numele de
Mihai I.1
Noul suveran il reinvesteste ca prim-ministru pe generalul Antonescu si ii sporeste
prerogativele. La 9 septembrie, Ion Antonescu primeste titlul oficial de „Conducator al Statului”;
el detine si puterea legislativa si pe cea executiva; emite decrete-legi, fara a avea nevoie de
promulgarea regelui; numeste si revoca ministrii si functionarii statului; incheia conventii
internationale.2
Incercarea lui Antonescu de a colabora cu conducatorii PNL si PNT a esuat, caci
partidele istorice au refuzat sa se asocieze unui regim autoritar. In consecinta la 14 septembrie
1940 se constituie un guvern al dictaturii legionare, in care Ion Antonescu detinea presedintia
Consiliului de Ministri, iar Horia Sima- conducatorul legionarilor- vicepresedintia.In aceeasi zi,
Romania este proclamata stat „national-legionar”.
Dictatura legionara a promovat o politica antidemocratica, de teroare, lichidand ultimele
drepturi si libertati democratice. S-au creat detasamente speciale ale politiei legionare. In
octombrie 1940 pe langa marile intreprinderi s-au numit comisari de romanizare ce cautau sa
controleze sistemul economic urban al tarii. Prefectii de judete au fost numiti dintre aderentii la
Legiune, la fel ca si majoritatea primarilor.
Aceasta perioada a fost marcata si de numeroase jafuri si crime, masacre, exproprieri fortate,
rafuieli sangeroase cu fosti adversari politici, sustinatori ai guvernarii carliste,
Pe de alta parte, Ion Antonescu lupta si el pentru controlul exclusiv al puterii politice. El
s-a straduit permanent sa slabeasca pozitia monarhiei, pe care a dorit sa si-o subordoneze pentru a
o manevra mai usor. In acest sens i-a impus regelui sa-si petreaca mai mult timp la resedinta de la
Sinaia, a intreprins anchete asupra fostilor demnitari ai lui Carol al II-lea si a averii lor, unora le-a
fixat domiciliu obligatoriu.
Masacrele infaptuite de legionari in noaptea de 26/27 noiembrie 1940, cand au asasinat
la inchisoarea Jilava 64 de foste personalitati politice si fosti comandanti militari, asasinarea lui
Virgil Madgearu, membru al PNT, economist de mare valoare si a savantului istoric Nicolae Iorga
l-au determinat pe generalul Ion Antonescu sa se disocieze treptat de legionari, eliminandu-i in cele
din urma total de la putere.
Dupa reprimarea rebeliuni legionare din 21-23 ianuarie 1941, prin Inaltul decret regal
nr.314 din 14 februarie 1941, Statul National Legionar este desfiintat. 3
Astfel, Antonescu devine singurul stapan al scenei politice romanesti. Se formeaza un
guvern de tehnicieni si militari, dar fara nici o participare a legionarilor. Figura secundara a noii
echipe ministeriale a fost profesorul Mihai Antonescu, devenit vicepresedinte al Consiliului de
Ministri.
In cabinetul constituit la 27 ianuarie 1941, Antonescu si-a rezervat posturi-cheie, iar in
privinta orientarii noului guvern, a declarat tot atunci ca Romania ramanea alaturi de Axa.
Pe langa unele trasaturi comune cu regimul anterior, din vremea colaborarii cu legionarii,
regimul antonescian se deosebea esential fata de acela. Cat a stat alaturi de legionari, Ion
1

Antonescu s-a bazat pe un partid, situatie care a incetat in ianuarie 1941. In continuare, generalul a
beneficiat de cu precadere de sprijinul unor cercuri economico-financiare ori al unor forte militare
si de politie. Gruparile politice burgheze, care continuau sa nu fie recunoscute legal, au stabilit
simentinut o colaborare sui generis cu regimul generalului:contacte si informari permanente,
sprijinirea totala in prima faza a actiunii militare indreptate in iunie-iulie 1940 spre repararea
pirderilor teritoriale din vara anului 1940; recunoasterea faptului ca generalul era „omul zilei” si,
deci persoana necesara. Astfel respectivele grupari, care au respins participarea directa la guvern,
au acceptat insa cooperarea unor „tehnicieni” din randurile lor.
Un guvern preponderent militar era si o reactie la starea de confuzie, dezordine si
violente din lunile precedente. Antonescu vedea acest guvern expresia unitatii si disciplinei pe care
o impuneau imprejurarile. 4
Regimul antonescian se poate analiza din mai multe privinte: raporturile cu fostele
partide politice, atitudinea fata de institutia monarhica, alcatuirea guvernului, principii de
guvernare, administratia publica, legislatia edictata.
Raporturile cu fostele partide politice
S-a remarcat o toleranta a lui Antonescu fata de activitatea conducatorilor liberalilor si
national-taranistilor. Lideri celor doua partide au preferat tactica memoriilor si scrisorilor catre
Antonescu, in care protestau fata de cresterea influentei Germaniei, parasirea aliantelor
traditionale, implicarea tarii tot mai mult in razboiul contra URSS dincolo de Nistru.
Opozitia a avut grija sa nu se angajeze in niciun fel de manifestari care le-ar fi putut
prejudicia in viitor. Manifesta o prudenta excesiva, alimentata de socoteli politice marunte.
Atitudinea fata de monarhie
Antonescu vedea insttitutia monarhica ca un simbol. Acesta si-a dat seama de
necesitatea monarhiei, ca institutie. L-a socotit pe suveran mult prea tanar si nepregatit pentru a-l
implica in treburile statului.
Generalul infiinteaza si o comisie speciala pentru cercetarea averii regelui Carol al II-lea.
Alcatuirea guvernului
In perioada ianuarie 1941-august 1944 executivul nu a avut un caracter politic. A fost
instrumentul central pentru administrarea treburilor statului.
Principii de guvernare
Antonescu si-a definit conducerea ca „regim autoritat”. Regimul autoritar excludea jocul
partidelor politice.
Statul este alcatuit din cinci institutii fundamentale: familia, scoala, biserica,
magistratura si armata.
In ceea ce priveste presa, Antonescu o considera colaboratoarea zilnia a guvernului si
vrea o presa decenta, ca presa engleza. Pentru el cenzura are rolul de a pune de acord cuvantul
scris sau rostit cu directivele oficiale.
Prin alianta cu Reich-ul nazist, Ion Antonescu a urmarit mentinerea independentei tarii,
sperand mereu in recuperarea cu sprijinul Berlinului, a teritoriilor pierdute in 1940.
Prin intreaga sa politica, el a asigurat Romaniei statutul de tara neocupata de nazisti, dar
aflata sub influenta lor, ceea ce Hitler a trebuit sa accepte.
In ciuda a numeroase atentate la adresa fiintei de stat, tara noastra si-a pastrat o relativa
independenta fata de unele cereri ale Germaniei, legile, administratia, reprezentantii diplomatici.
Regulamentul trupelor germane in Romania consemna ca tara noastra nu era ocupata. Intreaga
economie a fost pusa in slujba eforturilor de razboi ale tarii. In cursul anului 1941 s-au publicat
decrete-legi privind militarizarea intreprinderilor si institutiilor de stat si particulare, mobilizarea
agricola, regimul muncii in timp de razboi. S-a instituit pedeapsa cu moartea pentru sabotajele in
economie.
In cadrul circulatiei monetare si-a facut simtita insa prezenta fenomenului inflationist,
ceea ce a avut drept efect deprecierea leului fata de alte valute, in special, fata de marca germana.
Comertul s-a dezvoltat indeosebi cu statele Axei pe baza schimbului de produse.
Intre anii 1941-1944 influenta economica a Germaniei a crescut masiv in Romania. S-a exercitat o
exploatare a resurselor naturale ale tarii necesare masinii de razboi germane.
Administratia publica

2
3

4

Dupa rebeliune, la nivel central si judetean sunt inlocuiti toti prefectii legionari prin
militari activi in grad de colonel sau locotenent- colonel. Primarii si ajutorii de primari instalati in
lunile septembrie-decembrie 1940, sunt de asemenea schimbati.
Aparatul administrativ-financiar si judecatoresc al statului continua sa functioneze cu
efectivele existente.
Justitia functioneaza cu componentele ei si cu intreaga legislatie si jurisprudenta civila si
penala, constituite de la carmuirea lui Cuza si pana atunci. 5
Legislatia edictata
Ion Antonescu manifesta o deosebita preocupare pentru elaborarea unor legi moderne,
echitabile si eficiente. Sprijinindu-se pe juristi de valoare, a realizat o opera legislativa
remarcabila. Pe langa unificarea legislatiei civile pe tot cuprinsul tarii, sub regimul lui au aparut
multe legi importante, dintre care unele au supravietuit pana astazi ( legea pentru simplificarea
procedurii impartelilor judiciare, legea privind dreptul de mostenire al sotului supravietuitor). 6
Imediat dupa rebeliune (6 februarie 1941) este promulgat un decret-lege pentru
reprimarea fortelor ce pun in pericol existenta si interesele statului. Se prevede pedeapsa capitala
pentru unele infractiuni, in special pentru detinerea si manuirea ilegala de arme, explozibili si
munitie.
Printr-un alt decret se sanctioneaza specula si dosirea marfurilor. „Crima de sabotaj” este
sanctionata cu „munca silnica” de la 5 la 20 de ani, plus confiscarea marfurilor.
Cat despre regimul muncii, persoanele apte de munca, dar care nu dovedeau ca lucreaza
efectiv, puteau fi obligate sa presteze o munca de folos obstesc in tabere sau colonii special
organizate.
Continua si represiune indirecta asupra legionarilor, inclusiv trimiterea unora dintre ai in
batalioanele de sacrificiu de pe front.
Cea mai mare parte din membrii Partidului Comunist sau socotiti simpatizanti ai
acestora, au fost internati in doua lagare: la Tg Jiu si in Transnistria. Tot in lagarul de la Tg Jiu erau
internnati „speculanti”, dar si persoane ostile regimului.
Antonescu, care se formase in spiritul regimului democratic, in care avusese si functii
politice era constient de viciile regimului sau in ceea ce priveste legitimitatea lui. De aceea, a
organizat doua plebiscite, la 2-3 martie 1941 si 9-12 martie, pentru aprobarea regimului sau.
Plebiscitele au fost organizate nedemocratic, cu vot deschis, oral si cu liste separate
pentru opozanti, iar rezultatul a fost, bineinteles, aprobarea regimului cu o maforitate zdrobitoare.
Totusi se observa ca recurgerea la plebiscit era in spiritul traditiei constitutionale
romanesti si demonstra ca Antonescu nu ignora vointa populara si stia ca orice putere emana de la
popor.7 Rezultatele plebiscitelor erau numai partial viciate de organizarea lor nedemocratica,
deoareca dupa guvernarea lui Carol al II-lea si dupa masacrele legionarilor, tinand seama si de
iminenta razboiului, si apoi de chiar starea de razboi, majoritatea populatiei vedea in generalul Ion
Antonescu singurul om care putea mentine fiinta tarii si stabilitatea ei.
In timpul regimului antonescian, evreii au fost scosi din viata economica, administrativa,
culturala, din scoli si spitale, urmarind izolarea acestora de restul locuitorilor. Proprietatile urbane
si rurale ale evrilor au fost confiscate. In acelasi timp, este meritul lui Antonescu de a se fi opus
„solutiei finale” si exterminarii populatiei evreiesti din Romania. Exceptie face, desigur, pogromul
din 6 iulie 1941 de la Iasi, unicul din tara noastra. In vara anului 1942, Antonescu a reusit sa obtina
anularea promisiunii acordate germanilor, de a deporta in lagarul de la Auschwitz evreii din tara
noastra. Guvernul roman a acceptat emigrarea evreilor in Palestina si Romania a devenit, astfel, o
placa turnanta pentru emigrarea evreilor in conditii foarte grele a evreilor din Ungaria, Slovacia si
Polonia.
Pentru a califica regimul Antonescu, trebuie avute in vedere o serie de caracteristici care nu
definesc dictatura, ci mai degraba starea exceptionala (starea de asediu): 8

A fost determinat de o situatie politica dezastruoasa, care punea in pericol insasi
existenta statului roman( „interesul national al apararii Patriei”).

Toate puterile statului au fost trecute in mainile unei singure persoane, seful
executivului, printr-un decret-regal.

Aceasta acumulare a puterilor avea un caracter temporar( „pana cand imprejurarile ne
vor ingadui sa reluam...”), pe timpul starii exceptionale pentru tara.

Orice activitate politica era interzisa pe aceasta perioada, neexistand o formatiune
politica privilegiata, care sa faca exceptie.
Chiar daca nu s-a declarat in mod expres starea de asediu, masurile echivalau cu o asemenea
situatie. Un act al puterii nu trebuia interpretat strict in litera sa, ci in spiritul sau. Analizand cauza
si scopul urmarit, regimul autoritar al maresalului Ion Antonescu era caracteristic starii
exceptionale.
De aici se desprind trasaturile regimului maresalului Ion Antonescu: caracterul sau
provizoriu, temporar, justificat de „interesul national al apararii patriei” si absenta oricarei
orientari politice.9
Maresalul nu si-a exilat sau lichidat fizic adversarii politici, cum au facut alti dictatori
europeni (Adolf Hitler, Benito Mussolini, Francisco Franco, Stalin).
Mai mult, el a continuat sa tina legatura cu cele doua mari partide traditionale. Acestea si-au
continuat activitatea la nivel de conducerepe care Ion Antonescu, informat de Siguranta Statului o
tolera.
In concluzie, dupa inlaturarea Miscarii Legionare de la putere nu se mai poate vorbi de o
dictatura in Romania, in sensul strict al cuvantului, ci de un regim autoritar, exercitat in limitele
impuse de imprejurari.

5
6
7
8

9