You are on page 1of 7

Fenomene care însoțesc procesul de

solidificare prin cristalizare

Student: Mihaescu Daniel gr. 1
Chiriac Adrian

gr. 1

Ciochina Constantin gr. 2
An II Tehnica Dentara

un exemplu este dioxidul de siliciu (SiO2). iar in stare amorfa este sticla de cuart. Corpurile cristaline se găsesc de obicei sub forma de policristale. Se poate distinge o structură cristalină primară în formă de rețea. Această așezare ordonată are loc atât în cadrul unui grup limitat de unități structurale (ordine locală). Unele substante se pot găsi atât în stare cristalina. cât si in stare amorfă. anizotrop. fie în mod lent. cu formarea unuimonocristal. care in stare cristalina este cuartul. un rol preponderent îl au condițiile în care are loc solidificarea. ceea ce determină apariția unui număr mare de centre de cristalizare. Definitie : Starea cristalină rezultă din aranjarea unităților structurale ale solidului (ioni. Procesele de solidificare încep și decurg în jurul unui centru de cristalizare. unde apar acumulări de atomi. Structura: In procesul de formare a cristalelor. molecule) într-o ordine bine definită în trei dimensiuni.Prin cristal se înțelege un corp omogen. Mecanismul şi cinetica procesului de solidificare . Trecerea din starea lichidă în cea solidă poate avea loc atât în mod rapid. ale cărui dimensiuni depind de viteza de răcire. când procesul de solidificare are loc în jurul unui singur centru. sau amorfă ca de exemplu a sticlei. atomi. obținânduse policristale. aranjat într-o structură internă tridimensională în diferite sisteme de simetrie cu repetări periodice numite sisteme de cristalizare. cât și pe domenii întinse (ordine depărtată).

fie centri străini (eterogeni). Viteza de germinare poate fi influienţată şi de vibraţii sonore sau ultrasonore. când apar grupări de atomi cu o ordonare spaţială intermediară intre ordinea la mică distanţă din lichid. Fenomenul solidificării este caracterizat de viteza cu care germinează centrii de cristalizare şi viteza cu care se dezvoltă cristalele pe aceşti centri. Creşterea germenilor cristalini are loc ca urmare a trecerii atomilor din topitura subrăcită în nucleele de creştere. şi cea la mare distanţă din corpurile solide cristaline. a incluziunilor din topitură). Germinarea centrilor de cristalizare reprezintă etapa din solidificarea metalului din topitură. este necesar să fie subrăcit (subrăcirea este diferenţa de temperatură între temperatura ideală de solidificare şi temperatura reală. sub formă de incluziuni. Viteza de germinare depinde de raza critică (cea mai mică dimensiune de la care poate creşte un cristal pe germene) şi de tensiunea superficială ce apare între solid şi topitură. Germinarea eterogenă se întâlneşte în practica solidificării materialelor metalice. tehnologică de răcire). dar şi de prezenţa câmpurilor magnetic sau electric.Pentru ca un metal să se solidifice prin cristalizare. tensiunile la interfaţa solid-lichid fiind mai mici şi creindu-se premise pentru ca germenii de cristalizare să se formeze pe suprafeţe preexistente în topitură (suprafaţa creuzetului de eleborare. solidificarea acestuia începând cu germinarea centrilor de cristalizare. Centrii de cristalizare sunt fie centri proprii (omogeni). a formei de turnare. Germinarea omogenă pe centri proprii de cristalizare se observă în cazul cristalizării metalelor foarte pure. Creşterea cristalelor are loc prin depunerea atomilor din topitură pe o .

După formarea pe suprafaţă a unui germene bidimensional. Astfel dacă în topitura metalică există un gradient de temperatură. după care tinde spre zero odată cu solidificarea intregii topituri metalice. Intuitiv procesul de cristalizare a unei topituri metalice. când temperatura scade sub temperatura de solidificare TS temperatura . Forma cristalelor depinde de viteza lor de creştere. solidificarea metalului. iar dacă aceasta este mai mare ca viteza de creştere a grăunţilor se obţine o structură cu grăunţi cristalini fini. Viteza de creştere a cristalelor este izotropă. Viteza de solidificare creşte odată cu creşterea suprafeţei de contact dintre metalul solid şi topitura metalică. În timpul creşterii libere feţele cu densitate atomică mică se micşorează şi se dezvoltă feţele cu densitate atomică mare. viteza de solidificare atingând un maxim când topitura metalică este solidificată în proporţie de 50%. pornind de la apariţia germenilor. creşterea cristalelor şi solidificarea totală poate fi urmărit în figura următoare. Cristalul creşte prin formarea de germeni bidimensionali şi dezvoltarea de straturi atomice complete. Forma şi mărimea cristalelor obţinute prin solidificare Viteza de germinare a centrilor de creştere a cristalelor şi viteza de creştere influienţează mărimea grăunţilor cristalini. cristalul crescând cu viteză mare in direcţia perpendiculară pe suprafţa cu cea mai mică densitate de atomi.suprafaţă cu un strat atomic incomplete. acesta creşte până la dezvoltarea unui strat atomic complet. Creşterea vitezei de germinare are loc odată cu creşterea vitezei de răcire.

În cazul solidificării unui metal.interfeţei lichid-solid creşte din nou şi atunci când există denivelări la nivelul acestei interfeţe aflate în lichidul subrăcit. În acest mod creşte un cristal dendritic. Aceste vârfuri se dezvoltă în lungul unor axe principale lungi. iar perpendicular pe axele principale cresc şi denivelările de pe acestea formând axe secundare. vârful denivelării creşte mai repede ca al suprafeţei pe care se află. Creşterea unei dendrite are loc până întâlneşte o dendrită vecină. procesul solidificării începe din mai multe centre de cristalizare. în cuprinsul lingoului apar 3 zone cu cristale de mărime şi forme diferite: 1-zona de crustă a lingoului alcătuită din grăunţi cristalini mici pentru că viteza de germinare este mare iar vitaza de creştere a cristalelor este mică 2-zona cristalelor columnare alungite perpendiculare pe faţa lingoului . moment în care creşterea axelor principale se opreşte şi solidificarea continuă prin formarea de ramificaţii până când tot spaţiul dintre ramificaţii se umple cu metal solid. pentru că solidificarea este determinată de gradientul de temperatură dintre temperatura topiturii metalice şi temperatura pereţilor lingotierei. Fenomene care însoţesc cristalizarea În cazul solidificării metalelor în lingouri turnate în lingotiere. din fiecare centru crescând o dendrită.

Aceste defecte de turnare apar în special la aliajele cu interval mare de solidificare şi produc o scădere considerabilă a caracteristicilor mecanice. . Golul de solidificare poate apărea şi sub formă de microretasuri sau microporoziăţi pentru că metalul topit nu pătrunde printre dendritele crescute întâmplător.3-zona cristalelor echiaxe în centrul lingoului cu cristalizare necontrolată şi cristale echiaxe cu orientări diferite Solidificarea prin cristalizare şi răcirea lingoului este însoţită de o micşorare a volumului de masă metalică. Micşorarea de volum este însoţită de apariţia de cavităţi de retasură de contracţie şi de tensiuni mecanice interne ( tensiuni remanente de solidificare). fenomen prin care are loc îmbogăţirea locală în elemente de aliere sau în impurităţi. Un alt fenomen care însoţeşte solidificarea este apariţia de segregaţii. care sunt neomogenităţi de compoziţie la nivel de grăunţi cristalini. Aceste segregaţii apar ca rezultat al respingerii în topitură a unor elemente chimice de către frontul de solidificare şi al redistribuirii lor ulterioare prin difuzie. Datorită acestui fenomen apar contracţii de solidificare şi de răcire. Segregaţiile sunt segregaţii macroscopice sau segregaţii microscopice. Segregaţiile de solidificare se datorează solubilităţii diferite a elementelor în fază lichidă şi în fază solidă.