Dr.

Antonio SANDU

Ghid de elaborare Standarde OcupaţionaleSupervizor în Asistenţă Socială
Supervizare de Grup Anul II, Master Supervizare şi planificare socială

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare Pentru construcţia prezentului Ghid Metodologic s-au utilizat ca surse documentare: Autoritatea Naţională pentru Calificări (2006), Metodologia de elaborare şi revizuire a standardelor ocupaţionale şi a calificărilor profesionale (M2), accesată online la adresa www.cnfpa.ro Autoritatea Naţională pentru Calificări (2006),Ghid de aplicare a metodologiei de analiză ocupaţională (M1), accesată online la adresa www.cnfpa.ro

2

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Scopul elaborării standardelor organizaţionale
Scopul standardelor ocupaţionale: Standardele ocupaţionale definesc funcţiile majore din cadrul unei arii ocupaţionale. Fiecare funcţie majoră este reprezentată printr-o unitate care prezintă criteriile de realizare ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să fie declarată competentă, la standardele recunoscute în cadrul sectorului, la locul de muncă, pentru funcţia respectivă. Acestea sunt utilizate pentru elabora calificările profesionale corespunzătoare. (ANC 2006)

Profesionalizarea într-un anumit domeniu presupune îndeplinirea anumitor standarde de calitate, care să fie obiectiv măsurabile, şi în funcţie de care să fie construite fişele de post. • • • • În scopul constituirii standardelor ocupaţionale este necesar: Identificarea nevoii de profesionalizare în domeniu (al supervizării in cazul de faţă); Identificarea profesioniştilor care eventual activează în domeniu sau care au atribuţii de specialitate (supervizare); Individualizarea activităţii de supervizare în relaţie cu alte activităţi conexe: practica socială efectivă, activitatea de coordonare şi control, formarea profesională etc; Identificarea funcţiilor supervizării în cadrul Organizaţiei de Asistenţă Socială: - funcţia supervizorului de persoană resursă pentru profesioniştii din organizaţie - funcţia normativă a supervizorului - funcţia educativă şi de introducere a noului - funcţia managerială şi de control, etc. Elaborarea unui profil ocupaţional în corelaţie cu profiluri organizaţionale similare (asistent social, consilier de probaţiune etc), şi cu profiluri ocupaţionale similare din Uniunea Europeană. Descriereacompetenţelor necesare îndeplinirii funcţiilor respective. Operaţionalizarea competenţelor în unităţi de competenţă.

• • •

3

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare ÎN CADRUL SEMINARULUI NOSTRU CU ANALIZA SCOPURILOR PRACTICII DE SUPERVIZARE SE VOR OCUPA ÎN PRINCIPAL COLEGII DIN GRUPA I În cadrul acestui proces se vor răspunde la următoarele întrebări: 1. Scopul supervizării în practica asistenţei sociale. 2. Corelaţia asistentului social supervizor cu ceilalţi profesionişti din organizare 3. Funcţiile supervizării, în literatura de specialitate 4. Funcţiile supervizării în practica actuală. Instrumente: a. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriu vor fi consultate următoarele lucrări: Ştefan Cojocaru Metode Apreciative în Asistenţa socială...Editura Polirom Iaşi , 2005; Ana Muntean Supervizarea, Editura Polirom 2006, Alfred Kadushin Supervision , Sage Publications. Se vor utiliza de asemenea articole publicate în jurnale şi reviste de specialitate româneşti şi străine, din care cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrul www.sagepub.com. disponibile gratuit până la data de 31 octombrie 2009. Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se răspunde la următoarele întrebări: Scopuri precise ale supervizării în asistenţa socială. Se vor corela între ele scopurile identificate în bibliografia citată. Se va redacta un raport colectiv care va cuprinde răspunsul la întrebarea anterioară, citându-se sursele utilizate. Citarea se va face după modelul Oxford, şi anume Nume autor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poate utiliza varianta prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru, 2005:87), sau în cazul în care numele autorului este deja menţionat în text se utilizează de forma Cojocaru afirmă că....(2005:87). În mod OBLIGATORIU toate sursele citate se vor regăsi în bibliografia raportului, şi toate sursele citate în bibliografie vor fi regăsite în interiorul materialului. b. Focus grup: Funcţiile supervizării în practica actuală. Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu. Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care este prezentată în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informaţii cu privire la funcţiile supervizării identificate în timpul focus grupului şi corelaţiile dintre acestea identificate. În cadrul Focus grupului se vor selecta în mod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şi cel puţin 5 persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în propria activitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUS

4

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare GRUP POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ c. Focus grup Corelaţia asistentului social supervizor cu ceilalţi profesionişti din organizare d. Interviuri apreciative Scopul supervizării în practica asistenţei sociale. Metodologia interviului apreciativ poate fi găsită în volumul Antonio Sandu (2009) Tehnici afirmativ apreciative în dezvoltarea organizaţională, Editura Lumen Iaşi. Interviul va fi aplicat următoarelor categorii de profesionişti: Persoane cu atribuţii de supervizare (cel puţin 5 interviuri realizate de întreaga grupă). PERSOANELE INTERVIEVATE POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ Ghidul de interviuri va cuprinde cel puţin următoarele întrebări: Ce experienţe pozitive, aţi avut în timpul procesului de supervizare, fie în calitate de supervizor, fie în calitate de supervizat. Descrieţi o sesiune de supervizare pe care o consideraţi de succes? Descrieţi o situaţie cînd în urma supervizării de care aţi beneficiat s-au produs ulterior rezultate remarcabile în practica Dvs socială? Ce anume aţi făcut în acel moment? Cum anume a realizat supervizorul respectiva(ele) şedinţe de supervizare. Ce ar trebui să facă supervizorul pentru a oferi servicii de supervizare de succes? Cum v-ati simţit în momentul cînd aţi fost supervizat?/respectiv aţi supervizat? Cum vă evaluaţi ca supervizor? Ce obiective urmăriţi când supervizaţi? Ce obiective credeţi că a urmărit superivzorul cînd v-a supervizat?

În urma activităţii Grupei Dumneavoastră va rezulta DESCRIEREA OCUPAŢIEI – Supervizor în Asistenţă Socială

5

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Metodologia de analiză ocupaţională
Autoritatea Naţională pentru Calificări propune următoarele elemente de analiză ocupaţională:

6

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Analiza ocupaţională

Analiza ocupaţională reprezintă prima etapă a procesului de elaborare a standardelor ocupaţionale şi urmăreşte colectarea informaţiilor dintr-o arie ocupaţională în vederea definirii competenţelor din această arie. Aceste standarde sunt folosite la definirea calificărilor profesionale. (ANC 2006) Deşi nu putem identifica analiza ocupaţională cu o ramură a sociologiei ca ştiinţă, întrucât nu are o epistemologie definită, activitatea de analiză ocupaţională poate fi considerată în practică o cercetare socială în domeniul muncii şi ca atare utilizează tehnici cu character sociologic: documentarea, interviul, chestionarul, focus grupul etc. Este un proces de colectare a datelor cu privire la diverse practice profesionale, la procesele implicate, la strategiile şi canalele de comunicaţie specifice respectivei profesii, la metodologii specifice etc, identificarea responsabilităţilor profesionale şi a modalităţilor concrete de îndeplinire ale acestora transformând datele obţinute în unităţi de competenţă şi indicatori de performanţă, printr-un proces de tip inductiv. În practică se utilizează două modalităţi de analiză ocupaţională Analiza funcţională şi Dezvoltarea Curriculară – numită şi metoda DACUM (ANC 2006:4). Practica analizei ocupaţionale presupune o metodologie de tip inductiv, pornind de la colectarea datelor, către eleborarea unor concluzii cu caracter cât mai general cu privire la specificul ocupaţiei. Din punct de vedere teoretic putem aprecia faptul că această modalitate presupune o analogie cu sociologia calitativă, în special metoda GROUNDED THEORY. Pe parcursul desfăşurării procesului de analiză ocupaţională, experţii pot constata că tehnicile alese pentru colectarea şi analiza datelor nu sunt suficiente pentru a avea o descriere clară şi completă a unei arii ocupaţionale. În această situaţie este necesară colectarea de informaţii suplimentare. (ANC 2006:5) În construcţia metodologica a investigaţiei, în conformitate cu standardele naţionale propuse de ANCS, cercetătorul are libertatea de a utiliza tehnicile considerate cele mai eficiente, iar rezultatul cercetării se validează prin consensul cercetătorilor. În procesul de cercetare trebuiesc implicaţi “toţi factorii interesaţi în dezvoltarea calificării” (ANCS 2006). Sarcina experţilor

7

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare în evaluare ocupaţională fiind aceea de a media între punctele de vedere a tuturor celor interesaţi. Implicarea comitetelor sectoriale este deosebit de importantă în această etapă, întrucât ele pot îndruma specialiştii către companii reprezentative din domeniu sau pot oferi informaţii de pe piaţa muncii despre caracteristicile ariei ocupaţionale. (ANC 2006) În cazul analizei ocupaţionale pentru ocupaţia de Supervizor este indicat să fie consultate Asociaţiile profesionale existente în domeniul SUPERVIZĂRII

Activităţi practice în domeniul analizei ocupaţionale: Activitatea 1

Colectarea ocupaţională:

informaţiilor

despre

aria

Procesul de colectare a informaţiilor trebuie să înceapă cu studierea şi analiza standardelor ocupaţionale/standardelor de pregătire profesională corespunzătoare domeniului respectiv de activitate, atunci când acestea există. O atenţie deosebită trebuie acordată profilelor ocupaţionale, deoarece acestea oferă informaţii detaliate despre sarcinile principale, contextul muncii, nivelul de educaţie, cunoştinţe, deprinderi şi aptitudini necesare individului, precum şi perspectiva pe piaţa muncii. Informaţii suplimentare privind profilele ocupaţionale pot fi accesate pe www.mmuncii.ro. ACEASTĂ ACTIVITATE SE VA DESFĂŞURA ÎN CADRUL SEMINARULUI DE FAŢĂ ÎN PRINCIPAL DE COLEGII IMPLICAŢI ÎN GRUPA a IIa Noi vom analiza în practică în cadrul Seminarului de Supervizare de Grup cel puţin următoarele standarde ocupaţionale: Asistent social; Consilier de probaţiune, Asistent maternal, Formator, Asistent personal pentru personae cu dizabilităţi, Lucrător social, Manager de proiect, Psiholog, Sociolog.

8

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare În cadrul fiecărui standard ocupaţional analizat vom identifica următoarele: Denumire standard Categorii de Titlul Elemente de Criterii de Modalităţi de competenţă unităţii de competenţă competenţă evaluare a competenţă competenţelor

Analiza fişei de post pentru persoanele cu atribuţii în domeniul supervizării (în măsura în care acestea sunt disponibile), în forma în care ele există la ora actuală. Analiza fişelor de post asistent social în diferite organizaţii şi instituţii. Din analiza fişelor de post va trebui să rezulte atribuţii corelate cu supervizarea. Instrumente utilizate c. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriu vor fi consultate următoarele lucrări: Ştefan Cojocaru Metode Apreciative în Asistenţa socială...Editura Polirom Iaşi , 2005; Ana Muntean Supervizarea, Editura Polirom 2006, Alfred Kadushin Supervision , Sage Publications. Se vor utiliza de asemenea articole publicate în jurnale şi reviste de specialitate romîneşti şi străine, din care cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrul www.sagepub.com. Disponibile gratuit până la data de 30 octombrie 2009. Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se răspunde la următoarele întrebări: competenţe ale supervizorului, elemente de competenţă, şi modalităţi de evaluare a competenţelor supervizorului. Se vor grupa elementele de competenţă după următoarele criterii competenţe comune mai multor ocupaţii, competenţe generale, competenţe specifice supervizării în Assistenţa Socială. Citarea se va face după modelul Oxford, şi anume Nume autor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poate utiliza varianta prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru, 2005:87), sau în cazul în care numele autorului este deja menţionat în text se utilizează

9

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare de forma Cojocaru afirmă că....(2005:87). În mod OBLIGATORIU toate sursele citate se vor regăsi în bibliografia raportului, şi toate sursele citate în bibliografie vor fi regăsite în interiorul materialului. d. Focus grup: Competenţele supervizorului. Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu. Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care este cuprinsă în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informaţii cu privire la principalele competenţe identificate de participanţii la focus grup, şi împărţirea acestora pe criterii. În cadrul Focus grupului se vor selecta în mod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şi cel puţin 5 persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în propria activitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUS GRUP POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ e. Interviu de grup tip brainstorming : Competenţe necesare supervizorului. f. Interviuri structurate prin metodologia apreciativă: Competenţele profesionistului în supervizare. Metodologia interviului apreciativ poate fi găsită în volumul Antonio Sandu (2009) Tehnici afirmativ apreciative în dezvoltarea organizaţională, Editura Lumen Iaşi. Interviul va fi aplicat următoarelor categorii de profesionişti: Persoane cu atribuţii de supervizare (cel puţin 5 interviuri realizate de întreaga grupă). PERSOANELE INTERVIEVATE POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ Ghidul de interviuri va cuprinde cel puţin următoarele întrebări: Ce competenţe aţi identificat la Dumneavoastră şi care vă recomandă ca un supervizor de succes? Ce competenţe de succes a-ţi identificat la supervizorul Dvs, care il recomandă ca un supervizor de succes? Ce experienţe pozitive, a-ţi avut în timpul procesului de supervizare, fie în calitate de supervizor, fie în calitate de supervizat, şi ce competenţe ale Dvs respectiv supervizorului Dvs au făcut posibile aceste realizări? Descrieţi o sesiune de supervizare pe care o consideraţi de succes, şi identificaţi elementele de succes în cadrul acesteia? Căror competenţe ale supervizorului consideraţi că s-a datorat succesul? Descrieţi o situaţie cînd în urma supervizării de care a-ţi beneficiat s-au produs ulterior rezultate remarcabile în practica Dvs socială? Ce anume a făcut ca acest succes să fie

10

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare posibil? Ce anume a-ţi făcut în acel moment? Cum anume a realizat supervizorul respectiva(ele) şedinţe de supervizare. Ce ar trebui să facă supervizorul pentru a oferi servicii de supervizare de succes? Cum v-ati simţit în momentul cînd a-ţi fost supervizat?/respectiv aţi supervizat? Cum vă evaluaţi ca supervizor? În urma activităţii Grupei Dumneavoastră vor rezulta Elementele de competenţă pentru ocupaţia – Supervizor în Asistenţă Socială

11

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare Analiza stilului de lucru al supervizorului. În cadrul seminarului nostru, de implementarea acestui capitol din proiectul de realizare a Standardului Ocupaţional pentru Ocupaţia Supervizor în Asistenţa Socială se vor ocupa membrii grupei a IIIa. Instrumente utilizate e. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriu vor fi consultate următoarele lucrări: Ştefan Cojocaru Metode Apreciative în Asistenţa socială...Editura Polirom Iaşi , 2005; Ana Muntean Supervizarea, Editura Polirom 2006, Alfred Kadushin Supervision , Sage Publications. Se vor utiliza de asemenea articole publicate în jurnale şi reviste de specialitate romîneşti şi străine, din care cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrul www.sagepub.com. Disponibile gratuit până la data de 30 octombrie 2009. Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se răspunde la următoarele întrebări: principalele stiluri de supervizare şi metode practice utilizate în supervizare. Se vor grupa stilurile de supervizare după criteriul relaţiei supervizor-supervizat (luaţi în consideraţie modelul de la stilurile manageriale: autoritar, democratic-participativ, laissez faire etc). Metodele de supervizare se vor grupa în metode principale şi metode secundare, iar tehnicile în tehnici individuale şi de grup. Aceste taxonomii sunt orientative, şi pot fi prezentate alte modalităi de clasificare în funcţie de rezultatele documentării. Citarea se va face după modelul Oxford, şi anume Nume autor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poate utiliza varianta prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru, 2005:87), sau în cazul în care numele autorului este deja menţionat în text se utilizează de forma Cojocaru afirmă că....(2005:87). În mod OBLIGATORIU toate sursele citate se vor regăsi în bibliografia raportului, şi toate sursele citate în bibliografie vor fi regăsite în interiorul materialului. f. Focus grup: Tehnici de supervizare. Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu. Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care este cuprinsă în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informaţii cu privire la tehnicile de supervizare propuse de participanţi, şi protocolul de aplicarepractică a acestora. În cadrul Focus grupului se vor selecta în mod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şi cel puţin 5 persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în propria activitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUS GRUP POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ

12

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare g. Interviu de grup tip brainstorming : Stiluri de supervizare. h. Interviuri structurate prin metodologia apreciativă: Metode şi tehnici de supevizare. Metodologia interviului apreciativ poate fi găsită în volumul Antonio Sandu (2009) Tehnici afirmativ apreciative în dezvoltarea organizaţională, Editura Lumen Iaşi. Interviul va fi aplicat următoarelor categorii de profesionişti: Persoane cu atribuţii de supervizare (cel puţin 5 interviuri realizate de întreaga grupă). PERSOANELE INTERVIEVATE POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ Ghidul de interviuri va cuprinde cel puţin următoarele întrebări: Ce metode sau tehnici de supervizare aţi identificat la Dumneavoastră şi care v-au permis să fiţi un supervizor de succes? Ce metode şi tehnici au permis supervizorului Dvs să atingă sucesul în practica supervizării? Ce experienţe pozitive, a-ţi avut în timpul procesului de supervizare, fie în calitate de supervizor, fie în calitate de supervizat, şi ce metode/tehnici utilizate de Dvs sau supervizorul Dvs au permis obţinerea succesului? Descrieţi o sesiune de supervizare pe care o consideraţi de succes, şi identificaţi metodele şi tehnicile care au permis obţinerea succesului în cadrul acesteia? Descrieţi o situaţie cînd în urma supervizării de care a-ţi beneficiat s-au produs ulterior rezultate remarcabile în practica Dvs socială? Ce metode, tehnici sau abilităţi ale supervizorului au făcut ca acest succes să fie posibil? Ce anume a-ţi făcut în acel moment? Cum anume a realizat supervizorul respectiva(ele) şedinţe de supervizare. Ce ar trebui să facă supervizorul pentru a oferi servicii de supervizare de succes? Cum v-ati simţit în momentul cînd a-ţi fost supervizat?/respectiv aţi supervizat? Care este metoda/tehnica Dvs preferată în calitate de supervizor? În urma activităţii Grupei Dumneavoastră vor rezulta Criteriile de realizare a elementelor de competenţă, şi evaluarea competenţelor supervizorului.

13

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Evidenţierea necesităţii supervizării
În cadrul seminarului nostru de această activitate se vor ocupa studenţii din Grupa IV. Instrumente utilizate g. analiza bibliografiei româneşti şi internaţionale. În mod obligatoriu vor fi consultate următoarele lucrări: Ştefan Cojocaru Metode Apreciative în Asistenţa socială...Editura Polirom Iaşi , 2005; Ana Muntean Supervizarea, Editura Polirom 2006, Alfred Kadushin Supervision , Sage Publications. Se vor utiliza de asemenea articole publicate în jurnale şi reviste de specialitate romîneşti şi străine, din care cel puţin 20 de articole disponibile online în cadrul www.sagepub.com. Disponibile gratuit până la data de 30 octombrie 2009. Analiza bibliografiei se va realiza în scopul de a se răspunde la următoarele întrebări: cine are nevoie de supervizare? De ce este nevoie de supervizare?. Citarea se va face după modelul Oxford, şi anume Nume autor, an apariţie, : nr pagină sau pagini. Se poate utiliza varianta prescurtată de tipul autor, an: nr pagina (Cojocaru, 2005:87), sau în cazul în care numele autorului este deja menţionat în text se utilizează de forma Cojocaru afirmă că....(2005:87). În mod OBLIGATORIU toate sursele citate se vor regăsi în bibliografia raportului, şi toate sursele citate în bibliografie vor fi regăsite în interiorul materialului. h. Focus grup: Nevoia de supervizare. Pentru realizarea focus grupului echipa va realiza un ghid de interviu. Metodologia de implementare a focus-grupului va avea în vedere prezentarea acestei tehnici realizată de Ştefan Cojocaru, care este cuprinsă în anexă. Raportul cu privire la focus grup va furniza informaţii cu privire la tehnicile de supervizare propuse de participanţi, şi protocolul de aplicarepractică a acestora. În cadrul Focus grupului se vor selecta în mod necesar cel puţin 5 persoane cu atribuţii în supervizare şi cel puţin 5 persoane care au beneficiat de supervizare în ultimii doi ani în propria activitate profesională. PERSOANELE CUPRINSE ÎN FOCUS GRUP POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ i. Interviu de grup tip brainstorming : Nevoia de supervizare. j. Interviuri structurate prin metodologia apreciativă: Metode şi tehnici de supevizare. Metodologia interviului apreciativ poate fi găsită în volumul Antonio Sandu (2009) Tehnici afirmativ apreciative în dezvoltarea organizaţională,

14

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare Editura Lumen Iaşi. Interviul va fi aplicat următoarelor categorii de profesionişti: Persoane cu atribuţii de supervizare (cel puţin 5 interviuri realizate de întreaga grupă). PERSOANELE INTERVIEVATE POT AVEA SIMULTAN CALITATEA DE STUDENT LA PROGRAMUL MASTERAL SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ Ghidul de interviuri va cuprinde cel puţin următoarele întrebări: Ce efecte pozitive ale supervizării le-ai identificat la Dumneavoastră în calitate de supervizat respectiv la cei supervizaţi de Dvs? La ce nevoi în procesul oferirii de servicii (sociale), răspunde sau a răspuns supervizarea în cazul Dvs? În ce situaţii consideraţi că supervizarea vă poate ajuta să obţineţi maxim de performanţe în practica Dvs ? Ce experienţe pozitive, a-ţi avut în timpul procesului de supervizare, fie în calitate de supervizor, fie în calitate de supervizat,? Descrieţi o sesiune de supervizare pe care o consideraţi de succes, şi identificaţi nevoile persoanei supervizate care au fost satisfăcute prin aceasta? Descrieţi o situaţie cînd în urma supervizării de care aţi beneficiat s-au produs ulterior rezultate remarcabile în practica Dvs socială? Ce anume a-ţi făcut în acel moment? Cum anume a realizat supervizorul respectiva(ele) şedinţe de supervizare? Ce ar trebui să facă supervizorul pentru a oferi servicii de supervizare de succes? Cum v-ati simţit în momentul cînd a-ţi fost supervizat?/respectiv aţi supervizat? În urma activităţii Grupei Dumneavoastră se va putea constitui studiul de necesitate cu privire la introducerea ocupaţiei de Supervizor în Asistenţa Socială în COR (Clasificareaq Ocupaţiilor din Romînia).

15

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Anexa 1 FOCUS GRUPUL – TEHNICĂ UTILIZATĂ PENTRU EVALUAREA NEVOILOR DIN COMUNITATE
Informaţiile cuprinse în Anexa 1 sunt preluare după ŞTEFAN COJOCARU:

Ce este focus grupul?
Interviul de tip focus grup este un interviu de grup, focalizat pe o anumită temă, strict delimitată, care este condus de un moderator şi face parte din categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru analiza percepţiilor, motivaţiilor, sentimentelor, nevoilor şi opiniilor oamenilor. Această tehnică este o “discuţie de grup planificată organizată pentru obţinerea percepţiilor legate de o arie de interes strict delimitată, desfăşurată într-un mediu permisiv; discuţia este relaxată şi adesea plăcută pentru participanţii care îşi împărtăşesc ideile şi percepţiile; membrii grupului se influenţează reciproc, răspunzând ideilor şi comentariilor” (Kreuger, apud. Marlow, 1993: 55-56). (grupuri de experţi, grupuri terapeutice, grupuri de lucru, grupuri Delphy etc.). Interviul de tip focus grup se diferenţiază de interviul individual prin aceea că “focus grupul smulge o multiplicitate de perspective şi procese emoţionale într-un context de grup”(Cojocaru D., 2003:89) care produc date datorită interacţiunilor dintre indivizii participanţi, dar care nu încurajează discuţiile interactive dintre participanţi. Prin intermediul focus grupului se obţin date calitative care surprind comportamente ale indivizilor, percepţii şi opiniii şi nu informaţii cantitative de tip cifric. În 1946, au fost stabiliţi parametrii principali ai focus grupului: “participanţii au o experienţă specifică sau o opinie pe tema delimitată de investigaţie, este utilizat un ghid de interviu explicit şi experienţele subiective ale participanţilor sunt explorate din perspectiva întrebărilor preelaborate ale anchetei” (Merton şi Kendall, apud. Cojocaru D., 2003: 89). Scopul principal al cercetătorului care utilizează focus grupul în cadrul unei cercetări calitative de tip explorativ (Miftode,2003:7475) este acela de a obţine informaţii directe, “cu valoare de opinii” (Miftode, 2003:28) de la beneficiarii unor programe, de la membrii comunităţii care sunt puşi într-o situaţie de grup pentru a-şi exprima experienţele, atitudinile, sentimentele faţă de o anumită temă.

16

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Arii de aplicabilitate a focus grupului
Focus grupul este o tehnică pe care o putem folosi în cercetarea/evaluarea unei situaţii, probleme prin prisma interpretărilor pe care le dau oamenii acestora, a sentimentelor faţă de un anumit eveniment, fenomen, a opiniilor faţă de un program, produs, servicii, idei etc. Practic, el poate fi aplicat în toate domeniile vieţii sociale atunci când se urmăreşte obţinerea unor informaţii în mod nemijlocit de la persoane. Tehnica focus grupului este una calitativă, dar care nu exclude tehnicile de tip cantitativ.

Organizarea focus grupului
Focus grupul este o discuţie de grup la care participă între 6 şi 10 persoane. Unii cercetători consideră că numărul participanţilor poate fi mai mare, în funcţie de “tema de cercetare şi gradul de implicare a moderatorului” (Morgan: 1996:146). Fern consideră că numărul ideal de participanţi pentru un focus grup este de 8 persoane (Fern, 1982: 1-13), mai ales dacă “se dezbate o temă cu o mare încărcătură emoţională, în care persoanele participante sunt puternic implicate, este recomandat un grup mai mic, în special datorită faptului că moderatorului îi este mai uşor să controleze discuţii cu un nivel înalt de implicare emoţională într-un grup mai mic.” (Cojocaru D., 2003: 91). Organizarea focus grupului presupune: a) stabilirea temei de discuţie b) stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de selectare a participanţilor c) elaborarea şi testarea ghidului de interviu d) stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru întâlnire e) pregătirea moderatorului, a asistentului moderator f) derularea focus grupului

a) Stabilirea temei de discuţie
Tema de discuţie se stabileşte înainte de organizarea focus grupului, deoarece toate discuţiile din cadrul întâlnirii sunt focalizate pe aceasta. Dacă tema este bine structurată în funcţie de obiectivele pe care moderatorul le stabileşte, întâlnirea va fi coerentă, iar calitatea informaţiilor culese vor fi în funcţie de aşteptări. Focus grupul nu este o întâlnire de lucru care se desfăşoară sub forma unor întâlniri amicale, colegiale aşa cum există riscul să devină în cazul organizării acestuia în comunităţi mici. În evaluarea nevoilor membrilor unei comunităţi se pot organiza focus grupuri pe teme diferite şi cu grupuri diferite. Se pot organiza, de exemplu focus grupuri cu: - persoane de vârsta a treia pentru a evalua nevoile lor de servicii care pot fi dezvoltate în comunitate;

17

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare cu asistenţii personali ai persoanelor cu dizabilităţi, pentru identificarea resurselor disponibile în comunitate utilizate în trecut pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale acestora; - beneficari ai venitului minim garantat, pentru identificarea unor soluţii de îmbunătăţire a prestării orelor în folosul comunităţii pe care aceştia trebuie să le desfăşoare; - femei victime ale violenţei domestice, pentru identificarea cauzelor care produc acte de violenţă în familie, pentru identificarea unor soluţii, pentru schiţarea unor posibile servicii care pot fi dezvoltate la nivel comunitar; - persoane de vârsta a treia, pentru a surprinde disponibilitatea de a primi servicii din partea celor care primesc venitul minim garantat; - liderii formali ai comunităţii, pentru a evalua modul în care aceştia cunosc probleme membrilor comunităţii, pentru identificarea categoriilor sociale care au nevoie de anumite servicii; - proprietarii de baruri din comunitate, pentru a evalua problemele comunităţii generate de consumul exagerat de alcool, de riscurile şi efectele pe care le are consumul de alcool etc. Temele prezentate reprezintă doar câteva direcţii orientative pentru iniţiatorii unor astfel de întâlniri, destinate cercetării, evaluării situaţiilor existente. -

b) Stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de selectare a participanţilor
Participanţii la interviurile de grup trebuie să aibă caracteristici comune, să alcătuiască un grup omogen în funcţie de tema de discuţie. “Dacă grupul este prea eterogen în raport cu anumite caracteristici, diferenţele între participanţi pot afecta contribuţiile lor (prin aceste grupuri se pot pune în evidenţă anumite bariere de comunicare, incompatibilităţi de opinii sau de valori între anumite categorii sociale)” (Cojocaru D., 2003: 92). Este recomandat ca persoanele participante la focus grup să nu se cunoască între ele, sau să nu aibă contacte permanente, deoarece familiaritatea relaţiilor dintre acestea afectează răspunsurile care vor fi date în timpul discuţiilor, datorită interacţiunilor cu persoanele cunoscute, evitarea unor răspunsuri sincere şi introducerea unor filtre cauzate de imaginea sa în ochii celorlalţi. Recrutarea participanţilor la focus grup se face în funcţie de obiectivele cercetării/evaluării, de caracteristicile grupului ţintă, de informaţiile pe care iniţiatorii evaluării le deţin despre potenţialii participanţi, de caracteristicile serviciului evaluat etc. Pentru recrutarea participanţilor este necesară elaborarea unui formular de identificare şi recrutare prin care se verifică dacă subiecţii satisfac cerinţele stabilite de către iniţiatorului evaluării. De aceea, este recomandată realizarea unei grile de identificare în care să se precizeze criteriile stabilite pentru recrutarea participanţilor la focus grup.

18

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

c) Elaborarea şi testarea ghidului de interviu
Orice focus grup se organizează numai dacă există un ghid de interviu elaborat prealabil de către evaluator. Acest ghid de interviu are rolul de a dirija discuţiile în direcţiile dorite, de a sprijini moderatorul pentru organizarea eficientă a focus grupului, de a păstra discuţiile în limitele dorite pentru atingerea obiectivelor stabilite şi de a încuraja obţinerea unor informaţii de calitate prin structurarea acestora în funcţie de scheletul logic stabilit de iniţiator şi respectarea timpului alocat întâlnirii. Ghidul de interviu reprezintă o suită de întrebări prezentate într-o succesiune logică, de tip pâlnie (întrebările trebuie să urmeze drumul de la general la foarte specific), care permit acoperirea tuturor obiectivelor stabilite şi permit culegerea unui volum de informaţii suficient de mare pentru analiză şi obţinerea unor informaţii de profunzime legate de tema studiată. “Construirea ghidului de interviu, acesta este strâns legat de universul tematic ales, caracteristica focus grupului fiind aria problematică extrem de precis delimitată; ghidul de interviu nu se reduce la itemii propuşi, asemenea unui chestionar, ci el este construit mai degrabă asemenea unui scenariu, urmărind diverse probleme, întrebări sau situaţii cu care trebuie confruntaţi participanţii” (Cojocaru D., 2003: 92). Pentru realizarea unui ghid de interviu util se folosesc doar întrebări deschise, acestea sunt întrebări care pun subiecţii în situaţia de a-şi exprima liber ideile, opiniile, sentimentele, motivaţiile etc. fără a exista o paletă de răspunsuri precodificate (aşa cum se întâmplă în construirea chestionarului şi chiar în elaborarea ghidului structurat folosit în interviul individual. Sunt eliminate întrebările închise, cele care produc întrebări dihotomice şi întrebările de tipul De ce? Întrebările de ce? reduc spontaneitatea care este urmărită de către cercetător pentru că obligă participanţii şă găsească nişte explicaţii raţionale ale unor evenimente. De obicei, acest tip de întrebare este înlocuit cu cel de tipul Cum? sau Care? sau Ce? Întrebările cu răspunsuri tendenţioase, cele care anticipează răspunsurile participabnţilor sunt de asemenea inutile (Miftode, 2003: 258), chiar dacă ele se prezintă sub forma întrebărilor deschise. De exemplu, Sunteţi muţumit de….?, Cât de puternică este dorinţa dumneavoastră…? Aveţi nevoie de ….? Dacă vi se oferă …. Sunteţi tentat să refuzaţi…?

d) Stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru întâlnire
Orele de desfăşurare focus grupului se stabilesc în funcţie de timpul diponibil al subiecţilor. Invitaţia pentru întâlnire este lansată cu 6-7 zile înainte de realizare şi tuturor invitaţilor la grup li se reaminteşte de întâlnire cu o zi înainte de aceasta. Pentru întâlnirea respectivă se folosesc locaţii neutre, pentru a se evita situaţii în care participanţii pot face asociaţii negative sau

19

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare pozitive cu un loc particular (Cojocaru D., 2003: 92). De obicei, spaţiul este izolat şi aerisit, fără multe postere, tablouri etc. pentru a nu distrage atenţia celor care participă.

e) Pregătirea moderatorului, a asistentului moderator
Moderatorul şi asistentul moderator trebuie să se familiarizeze cu întrebările din ghidul de interviu, să-şi adapteze comportamentul în funcţie de caracteristicile grupului tinţă şi să-ţi construiască o atitudine pozitivă, constructivă, destinsă. Unii autori recomandă chiar învăţarea ghidului de interviu de către moderator pentru a accentua aspectul de spontaneitate. Moderatorul şi asistentul său trebuie să fie din timp în sala unde se organizează, pentru a se asigura că totul este aranjat pentru întâlnire. Reguli pe care trebuie să le respecte moderatorul: - să cunoască foarte bine ghidul de interviu şi obiectivele evaluării/cercetării; - să trateze toţi participanţii cu respect şi în mod egal; - să aibă răbdare cu persoanele care se exprimă cu dificultate; - să nu se implice prin oferirea unor răspunsuri; - să nu dea impresia unei autorităţi; - să se încadreze în timpul anticipat pentru realizarea focus grupului; - să maniferte fermitate în ceea ce priveşte păstrarea temei de discuţie; - să nu fie partizan unor opinii exprimate de către unii participanţi, - să aibă simţul umorului, să nu-şi exprime păreri personale; - să fie un ascultator activ; - să fie prietenos, cald şi amabil; - să aibă o atitudine pozitivă care să încurajeze participanţii; - să treacă de la o întrebare la alta fără a se repeta; - să fie flexibil, dinamic etc.

f) Derularea focus grupului
Introducerea este momentul în care moderatorul furnizează grupului mai multe informaţii despre sine şi prezentarea asistentului în cazul în care este unul. Moderatorul informează participanţii de ce este implicat în focus grup şi care este rolul său în cadrul întâlnirii. Este recomandat ca moderatorul să prezinte informaţii despre sine şi despre experienţa sa profesională. Moderatorul explică regulile întâlnirii şi mulţumeşte pentru efortul participanţilor de a veni la întâlnire. Pentru o bună comunicare, pentru reţinerea numelor, moderatorul poate folosi ecusoane. Kreuger (1994) ne oferă câteva repere metodologice pentru realizarea ghidului de interviu: folosirea numai a întrebărilor deschise, evitarea întrebărilor dihotomice (cele care reclamă un răspuns de tipul da sau nu); folosirea întrebărilor referitoare la experienţa trecută a participanţilor şi nu proiectarea lor

20

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare în viitor; prudenţă în administrarea întrebărilor de serendipity (Miftode, 2003: 399); folosirea unor întrebări care să-i păstreze pe participanţi concentraţi şi implicaţi în discuţie;folosirea diferitelor tipuri de întrebări (întrebări de deschidere, introductive - “de încălzire”, întrebări intermediare, întrebări cheie, întrebări de final);. Întrebările de deschidere sunt întrebări de introducere menite să “spargă gheaţa” şi care-i ajută pe participanţi să identifice caracteristicile comune ale membrilor grupului, sunt întrebări relaxante, calde care deschid atmosfera şi trasează canale de comunicare. Ele se referă la aspecte personale ale vieţii fiecărui particpant, dar se prezintă sub forma unor întrebări generale şi uzuale, care nu stânjenesc participanţii, sunt lucruri despre care, în general oamenii vorbesc cu plăcere. De exemplu, Ce emisiuni TV vă plac cel mai mult? Câţi copii aveţi? Întrebările introductive sunt intrebări care ajută moderatorul şi participanţii să intre în tema de discuţie, să dirijeze şi să antreneze participanţii în discuţui discuţiei, să imprime un anumit ritm al discuţiilor. Întrebările intermediare sau de legătură sunt întrebările care conduc participanţii spre întrebările cheie, cele care oferă informaţii cruciale pentru evaluarea pe care focus grupul şi-a propus-o. Întrebările cheie sunt întrebările principale ale evaluării propusă prin focus grup. Participanţii sunt destul de acomodaţi cu ritmul discuţiei, sunt antrenaţi în ascultarea părerilor celorlalţi, au fost introduşi prin intrebările intermediare în “miezul tare” al discuţiei. Întrebările finale sunt întrebări de încheiere prin care moderatorul urmăreşte să obţină o imagine generală din perspectiva fiecărui participant legată de tema de discuţie.

-

-

-

-

. Informaţiile cuprinse în Anexa 1 sunt preluare după ŞTEFAN COJOCARU:

21

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Anexa 2
Brainstorming
Anexa 2 Brianstorming a fost preluată şi adaptată după informaţiile existente pe site ul www.wikipedia la data de 28 octombrie 2009 Există patru reguli în brainstorming, menite să reducă inhibiţiile care apar în grupuri şi prin urmare să stimuleze generarea de noi idei. Rezultatul aşteptat este o sinergie dinamică, care va mări în mod semnificativ creativitatea grupului. 1. focalizarea pe cantitate. Ideea este că din cantitate poate rezulta calitate, această regulă favorizează creativitatea divergentă, căci dacă ar creşte numărul de idei, ar creşte şi probabilitatea unei soluţii eficiente pentru problema existentă. 2. fără critici. Critica în această etapă este descurajată, în loc să se gândească la ce ar fi rău la aceea idee membrii sunt încurajaţi să se gândească la idei cât mai neobişnuite şi se creează o atmosferă constructivă. 3. ideile trăznite sunt binevenite. Pentru a se obţine o listă bună şi lungă de idei, ideile neobişnuite sunt binevenite întrucât ele ar putea inspira soluţii mai bune decât ideile obişnuite, de asmenea ele pot creea noi perspective sau diminua prejudecăţile. 4. combină şi îmbunătăţeşte ideile. Ideile bune pot fi combinate pentru a obţine o idee foarte bună, după cum sugerează şi sloganul "1+1=3". Această abordare conduce la idei mai bune şi complete decât lucrul individual şi se crede că stimularea ideilor se face prin asociere.

Etapele metodei
Stabilirea problemei
Este important stabilirea problemei, aceasta trebuie să fie clară şi nu prea mare, cum ar fi ”ce serviciu de telefonie mobilă lipseşte, dar care este necesar”. Dacă problema este prea mare, moderatorul ar trebui s-o împartă pe componente.

22

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare

Background memo
Background memo-ul este o invitaţie trimisă participanţilor şi conţine numele şedinţei, problema care va fi discutată, data, ora şi locul. În scrisoare problema este descrisă, sunt date exemple de soluţii şi este trimisă cu cel puţin două zile în avans astfel încât participanţii să se poată gândii la metode de rezolvare. Memoul este folosit şi în cursul discuţiilor în caz că se ajunge la impas sau se deviază de la subiect.

Selectarea participanţilor
Directorul elaborează planul brainstormingului, alege participanţii şi moderatorul, zece sau mai puţin membri sunt în general mai productivi decât grupurile mari.

Structura sugerată
1. Câţiva membri cu experienţă, care şi-au dovedit valoarea 2. Câţiva invitaţi care sunt familiarizaţi cu problema 3. Un moderator care înregistrează ideile şi care asigură continuitatea întrunirii

Lista de întrebări stimulatoare
Uneori creativitatea grupului poate scădea, în astfel de momente este recomandat ca moderatorul să citească una din întrebările stimulatoare, ca de exemplu: „ putem combina aceste idei?” sau „ ce-ar fi să privim din altă perspectivă?”. Este de preferat să scriem această listă înainte ca întrunirea să înceapă.

Desfăşurarea întrunirii
Moderatorul conduce întrunirea şi se asigură care din regulile de bază sunt respectate.De obicei activităţiile sunt următoarele: 1. un interval de timp va fi alocat acomodării începătorilor la atmosfera lipsită de critică şi se propune o problemă simplă ca pentru încălzire, cum ar fi: „ ce ar putea să fie următorul bonus?” sau „cum ar putea fi îmbunătăţit Windows?” 2. moderatorul prezintă problema şi dă alte explicaţii dacă este cazul. 3. moderatorul cere să se exprime ideile

23

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare 4. dacă nimeni nu se exprimă, moderatorul va pune o întrebare stimulatoare 5. fiecare îşi exprimă ideile şi acestea sunt înregistrate/notate 6. dacă sunt prezentate mai multe idei, moderatorul va acorda prioritate ideii celei mai apropiate de subiect. 7. participanţii încearcă să dezvolte ideea şi să o îmbunătăţească. 8. spre sfârşit moderatorul organizează ideile pe baza subiectului în discuţie şi încurajează continuarea dialogului întrucât alte idei mai pot fi sugerate. 9. ideile sunt categorizate. 10. întreaga listă este revizuită şi ideile nepotrivite sau irealizabile sunt înlăturate. 11. moderatorul le mulţumeşte pentru participare şi îi răsplăteşte cu un mic cadou pentru deranj.

Proces
• • • • •

Participanţii care au o idee, dar nu au posibilitatea s-o prezinte sunt sfătuiţi s-o noteze şi s-o prezinte mai târziu. Moderatorul ar trebui să numere ideile şi să încerce să le mărească numărul. De exemplu: „ avem 44 de idei, hai să le facem 50!” Moderatorul ar trebui să repete ideea prin cuvintele autorului, astfel încât să se recunoască meritul acestuia sau să altereze ideea originară. În caz de multe idei care survin în acelaşi timp cel care are ideea cea mai asociată are prioritate. În timpul întrunirilor de brainstorming este descurajată participarea superiorilor, deoarece aceasta poate inhiba participanţii şi să reducă efectul celor patru reguli de bază, mai ales generarea de idei neobişnuite.

Evaluare
Brainstorming-ul nu este doar un generator de idei pentru alţii, deobicei grupul va evalua şi selecta singur ideea finală.
• • • •

Soluţia nu ar trebui să necesite aptitudini pe care membri grupului nu le au sau nu le pot obţine. Dacă resurse sau aptitudini suplimentare sunt necesare atunci obţinerea lor ar trebui să facă parte din prima parte a soluţiei. Trebuie să existe o metodă de a măsura progresul şi succesul Paşii trebuie să fie clari tuturor şi treburile distribuite astfel încât fiecare să aibă un rol important.

24

Dr. Antonio SANDU: Ghid de elaborare Standarde Ocupaţionale- SUPERVIZOR Universitatea “Al.I.Cuza Iaşi, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, Program Master: Supervizare şi planificare socială An II disciplina Supervizare de Grup- practică în supervizare
• •

La procesul de luare a decizilor trebuie să participe toţi astfel încât efortul să fie coordonat spre scopul stabilit. Ar trebui menţinut interesul participanţilor astfel încât aceştia să-şi continue eforturile depuse.

Preluare de pe www.wikipedia.ro

25

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful