You are on page 1of 47

EDUCAŢIA VIITORILOR PĂRINŢI

Disciplină opţională
CLASA a X-a

SUPORT DE CURS

Asociaţia Română pentru Educaţie şi Dezvoltare
2004

Programa şcolară pentru disciplina opţională "Educaţia viitorilor părinţi" şi suportul de curs au fost
realizate în cadrul proiectului “Programă şcolară pentru educaţia elevilor liceelor pedagogice ca
viitori părinţ", de:
Mihaela Ionescu, cercetător ştiinţific principal, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
Simona Velea, cercetător ştiinţific, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Au mai contribuit:
Laura Grunberg (tema nr. 3)
Multumim pentru sugestii şi pentru sprijin doamnelor Steliana Fumărel, Cristiana Boca, Dana
Mitea şi domnului Olimpius Istrate.

INTRODUCERE
1. Familia: definire, funcţii, tipuri..........................................................................................
1.1 Familia – definire şi funcţii
1.2 Familia în istorie. Tradiţie si conservatorism in viaţa familiei

1.3 Căsătoria, uniunea consensuală, divorţul, moartea unuia dintre membrii familiei
2. Legislaţia familiei şi a copilului................................................................................
2.1. Codul familiei
2.2 Documentele legislative care reglementează acţiunile de educaţie şi protecţie
a copilului şi familiei
3. Dimensiunea de gen a familiei.......................................................................................
4.A deveni părinte – un risc sau o dorinţă?.......................................................................
5. Îngrijirea şi creşterea copilului de la 0-7/8 ani..............................................................
6. Învăţarea la copilul sugar / Învăţarea la copilul mic. Principii de bază........................
7. Jocul în viaţa copilului..................................................................................................
8. Statutul şi rolurile părinţilor. Tipologii ale părinţilor...................................................
9.Cariera de elev...............................................................................................................
10. Aspecte psiho-sociologice ale relaţiilor dintre membrii familiei.................................
11. Climatul familial. Situaţii de criză/conflicte familiale.................................................
12. Economie casnica.........................................................................................................

INTRODUCERE
A fi părinte este o provocare complexă, o misiune nobilă care necesită, pe lângă o pregătire anterioară în acest scop,
voinţă, dăruire, entuziasm, perseverenţă, dragoste, înţelegere, muncă şi învăţare permanentă.
Proiectul Asociatiei pentru Educatie si Dezvoltare, finanţat de Reprezentanta UNICEF in Romania, încearcă să
răspundă unei nevoi reale a societăţii noastre, şi anume educaţia tinerilor pentru statutul şi rolurile de părinţi.
Propunerea unei discipline opţionale care să fie studiată în clasa a X-a, în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii,
beneficiind de o oră de studiu pe săptămână, s-a bazat pe următoarele aspecte:
 necesitatea pregătirii tinerilor adolescenţi pentru viitoarele roluri sociale de părinţi şi de educatori;
 importanţa conştientizării de către tineri a responsabilităţilor specifice părinţilor şi a implicaţiilor acestora asupra
vieţii lor şi a celorlalţi;
 absenţa altor forme de educaţie pentru rolurile parentale în sistemul de educaţie formală;
 existenţa unor dificultăţi de adaptare a familiei la dinamica realităţilor sociale contemporane.
Această disciplină a fost proiectată din perspectivă interdisciplinară şi cu un pronunţat caracter practic, contribuind la
dezvoltarea competenţelor pentru viaţă ale elevilor – o necesitate şi un deziderat al societăţii contemporane, reflectate şi
de politicile educaţionale europene. Plasarea sa în ultimul an de învăţământ obligatoriu a urmărit, pe de o parte,
asigurarea unui minimum de pregătire pentru viaţa de familie a tuturor elevilor, iar pe de altă parte, crearea condiţiilor
optime pentru studiul acestei tematici, prin maturizarea cognitivă, socială şi afectivă a tinerilor. Premisele de la care s-a
pornit au fost acelea că pregătirea mai bună pentru viaţa de familie şi pentru rolurile parentale va duce la o mai bună
integrare socială a tinerilor şi la construirea unei vieţi de familie echilibrate şi armonioase.
Suportul de curs se adresează profesorilor care vor propune elevilor disciplina opţională "Educaţia viitorilor părinţi”,
oferindu-le acestora câteva repere teoretice şi metodologice pentru organizarea activităţii didactice.
Proiectul curricular al acestei discipline urmăreşte dezvoltarea următoarelor competenţe generale:
1. Explicarea şi interpretarea rolurilor şi a responsabilităţilor părinţilor din diferite perspective: legislativă, istorică,
socială, economică, culturală şi civică.
2. Conştientizarea şi interpretarea rolurilor parentale şi a implicaţiilor acestora în viaţa de zi cu zi.
3. Realizarea şi valorificarea corelaţiilor interdisciplinare, în vederea înţelegerii unitare a vieţii de familie şi a
dezvoltării şi educaţiei copiilor.
Transpunerea sa în situaţii de învăţare va promova un sistem de valori culturale, morale şi civice care să sprijine
dezvoltarea armonioasă a copilului din punct de vedere cognitiv, socio-emoţional şi fizic. Sugestiile metodologice
oferite de programa şcolară accentuează caracterul practic al disciplinei. Activităţile de învăţare vor constitui în primul
rând un cadru pentru dezbateri, o oportunitate pentru reflecţie şi conştientizare a unor probleme/ aspecte legate de viaţa
de familie, şi mai puţin pentru asimilare de informaţii. Prin urmare, activitatea didactică va propune cu precădere
metode active şi va valorifica experienţele de viaţă ale elevilor.
Disciplina "Educaţia viitorilor părinţi" abordează şi dimensiunea de gen a educaţiei şi a vieţii de familie, pornind de la
premisa că familia este primul grup social (cronologic şi nu numai) în care se începe educaţia pentru o viaţă socială care
să ia în considerare egalitatea de şanse şi să formeze atitudini critice faţă de toate formele de discriminare, inclusiv a
celor de gen. Este important ca elevii să înţelegă evoluţia/dinamica de gen în contextul instituţiei familiei cu precădere;
să înţeleagă cum se construieşte identitatea de gen, cum se învaţă rolurile, ierarhiile, practicile de gen.
Unităţile de conţinut prezentate în programă şi în suportul de curs au statutul de recomandări cu un caracter orientativ.
Profesorul este cel care va determina cât şi ce se va studia, cât pot fi aprofundate anumite teme, în funcţie de interesele
şi de specificul grupului de elevi. Prin urmare, profesorul este încurajat să manifeste creativitate şi flexibilitate în
structurarea conţinuturilor.
În ceea ce priveşte evaluarea elevilor, se recomandă adoptarea unor metode complementare de evaluare, care să
dezvolte elevilor motivaţia şi capacitatea de a analiza aspectele esenţiale ale vieţii de familie şi ale statutului de părinte.
Astfel, proiectul, portofoliul, rezolvarea de probleme, simularea/jocul de rol, autoevaluarea sunt câteva sugestii de
metode de evaluare care pot pune în evidenţă competenţele dezvoltate la elevi. Mai mult, aceste metode oferă
profesorului informaţii evaluative despre procesul de învăţare, nu doar despre rezultatele finale. Este de dorit să se
încurajeze dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare la elevi: să îşi analizeze performanţele şi să îşi revizuiască strategia
de învăţare. Sarcinile de evaluare să fie contextualizate, bazate pe legătura dintre experienţele concrete de viaţă şi ceea
ce se învaţă la şcoală.
Ca principiu de bază în proiectarea şi organizarea activităţilor de învăţare, este de dorit ca experienţa personală a
cadrelor didactice care vor preda aceasta disciplina optionala sa nu constituie un reper de baza in discutarea temelor, ci
mai degraba experienta elevilor sa fie cea care sa constituie un punct de plecare in analizarea cit mai temeinca si
complexa a temelor propuse.
Vă invităm să folosiţi acest suport de curs şi vă rugăm să ne transmiteţi observaţiile dumneavoastră şi sugestii pentru
ameliorarea acestuia.

indiferent de vârstă) sau un părinte singur cu un anumit statut marital. soţie şi copii. care au sau nu copii născuţi din căsătoria lor sau adoptaţi. p. (citat de Adina Băran Pescariu. de regulă de sexe diferite. p. reşedinţă comună pentru soţ. aceeaşi locuinţă. cum sunt: dragostea. de nume (legături de rudenie sau de căsătorie). respectul faţă de părinţi şi admiraţia). Definirea familiei: sinteză Familia reprezintă un grup de persoane care:  este format din soţ.14): ”un aranjament social bazat pe căsătorie şi contract de căsătorie. Din motive de recensământ. Funcţiile familiei:  de asigurare a unui climat securizant pentru membrii săi: membrii familiei se sprijină reciproc. tipuri A. Comparaţi tipuri de familii din literatura română din diferite perioade istorice şi din mediul urban şi rural. de iubire. legale. precum şi sentimente valorizate social.1 Familia – definire şi funcţii Familia – cea mai veche instituţie socială – a cunoscut în timp diferite definiţii. de regulă.  de socializare şi de educaţie a copiilor. precum şi obligaţii economice reciproce între soţ şi soţie”. (idem. funcţii.  au legături de sânge. după propria voastră accepţiune. persoanele care coabitează sunt considerate căsătorite”.  au. creează sentimentul apartenenţei la un grup social. se întreţin reciproc).Familia: definire. Recensământul canadian defineşte familia ca fiind un grup de persoane format din ”soţ şi o soţie (cu sau fără copii care nu au fost niciodată căsătoriţi. religioase şi sociale (inclusiv drepturi şi restricţii sexuale. p.  de reproducere – de perpetuare a speciei umane prin naşterea a unuia sau mai multor copii. mai ales a celor de gen care stau la baza mentalităţilor patriarhale Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare 1. Stephens (idem. deşi alte rude îşi pot găsi un loc aproape de grupul nucleu.1. Definiţi familia. Analizaţi influenţa contextului economic şi social asupra familiei în diferite perioade istorice. care include recunoaşterea drepturilor şi a obligaţiilor părinteşti.15) Exerciţii: Analizaţi definiţiile anterioare şi comparaţi caracteristicile evidenţiate ale familiei. constă în soţ. iar grupul e unit prin drepturi şi obligaţii morale. soţie. Competenţe specifice:  Definirea familiei ca instituţie socială  Caracterizarea familiei din punct de vedere istoric şi intercultural  Analiza tipurilor de familii şi a caracteristicilor acestora din punct de vedere al educaţiei şi dezvoltării copilului  Explicarea principalelor funcţii ale familiei  Identificarea prejudecăţilor privind familia. cu unul sau mai mulţi copii care nu au fost niciodată căsătoriţi.  se creează prin căsătoria sau prin coabitarea a două persoane.  de producere şi consum de bunuri şi servicii – funcţie economică (diviziunea responsabilităţilor. .  de transmitere a modelelor culturale ale societăţii.  îşi asumă obligaţii sociale şi economice unii faţă de alţii.13-14).  de control social – transmite şi păstrează nişte valori sociale. soţie şi copii născuţi din căsătoria lor. atracţia. care împart aceeaşi locuinţă. indiferent de vârstă. în funcţie de caracteristicile sale în anumite perioade socio-culturale. Rose Laub Coser defineşte familia ca fiind ”un grup care manifestă următoarele atribute organizaţionale: îşi are originea în căsătorie. economice.

Este instituţia care creează cele mai durabile legături între indivizi. Dacă lucrează pe acelaşi teren. raţionalitatea. interacţiuni sociale. De ex. Căutaţi în Anuarul Statistic date privind familia din România şi interpretati-le. normele şi regulile referitoare la familie pot varia foarte mult de la o cultură la alta. cât şi în raportul dintre părinţi şi copii. unchiul şi nepotul se întâlnesc şi merg împreună” (citat de Adina Băran-Pescaru. Se impune acum noţiunea de “inocenţă infantilă” şi imperativul respectării ei. 7). normele sociale erau mult mai importante. în familiile sărace sentimentul familiei şi sentimentul copilăriei s-au constituit mult mai lent. În societăţile contemporane sarcina de educare a copilului revine ambilor părinţi. Apariţia şi dezvoltarea sentimentului familiei începând cu secolul al XVI-lea a avut ca bază progresul vieţii private. Ce ne oferă familia? Siguranţă.1. Rolul educativ al părinţilor este legat de apariţia sentimentului familiei şi a sentimentului copilăriei.. Copilul devine treptat centrul familiei sale: familia patrimonială este înlocuită de familia centrată pe copil. De asemenea. fără ca viitorii soţi să se cunoască sau să îşi exprime acordul sau dezacordul faţă de căsătorie. al intimităţii domestice. de la o societate la alta. primele relaţii sociale. întemeierea familiei era decisă de părinţi. culturală şi educativă a altor factori/ instituţii. Modelele culturale pe care le transmite familia diferă de la o societate la alta. trebuie să aibă grijă să nu stea unul lângă altul. O expresie particulară a acestui sentiment mai general care este sentimentul familiei este sentimentul copilăriei. norme şi valori. nici să mănânce împreună şi nici să stea unul lângă celălalt. politice. protecţie. Francoise Zonabend descrie unele reguli ale familiei din Burkina-Faso: ”Tatăl şi fiul nu trebuie să împartă aceeaşi colibă. Pe aceste baze se construieşte ulterior influenţa socială. Familia în istorie. Familia transmite copilului primul model cultural. Apariţia şi dezvoltarea lui s-a realizat în două etape: a) Prima etapă datează din secolul al XVI-lea când se descoperă inocenţa şi naivitatea copilului. în special între părinţi şi copii. afecţiune. p. educaţia devenind foarte importantă. Sentimentalizarea relaţiilor părinţi – copii a fost mult timp identificată numai la clasele superioare al căror acces la educaţia şcolară a fost mai timpuriu. Reţelele de sociabilitate se rarefiază în direcţia familiei. b) Începând cu secolul al XVII-lea apare cel de-al doilea sentiment al copilăriei care se caracterizează prin recunoaşterea şi ataşamentul familiei faţă de particularităţile individuale şi de vârstă ale copilului. În unele culturi. . Cele două sentimente s-au construit treptat. de a-i dezvolta caracterul. Constituirea treptată a sentimentului familiei şi a sentimentului copilăriei implică asumarea unei funcţii afective atât în raporturile dintre soţi. unul pe baza celuilalt. Tradiţie si conservatorism in viaţa familiei Familia există din cele mai vechi timpuri. Interesele economice. companie.2. Exerciţii: Comparaţi diferitele norme ale familiilor din diferite culturi. iar viaţa cotidiană gravitează în jurul femeii căreia îi revine sarcina educării lui. având diferite caracteristici. Se înregistrează acum modificări în funcţia educativă a familiei. Căutaţi la bibliotecă în lucrări de sociologia familiei sau de antropologie noi exemple de culturi care au accepţiuni ale familiei diferite de cele ale culturii voastre. Sensul inocenţei consta în protejarea copilului de aspectele mai puţin plăcute ale vieţii. (…) În aceeaşi situaţie.

Familia în istorie. soţie şi copil/ copii Este considerată ca fiind familia ”tradiţională”. deşi relaţii între homosexuali au existat dintotdeauna. Pe de altă parte. apoi se stabilesc acolo unde au un loc de muncă. Acum. Teme de reflecţie/ dezbatere: Este familia necesară? Ce ameninţă în prezent instituţia familiei? Exerciţiu: Contactaţi organizaţii neguvernamentale din localitatea voastră şi culegeţi date privind problemele cu care se confruntă familiile şi riscurile la care sunt expuşi copii. Măsurile politice adoptate au diminuat etichetarea copiilor proveniţi din astfel de familii. Obs.  Familia monoparentală – un părinte cu unul sau mai mulţi copii Acest tip de familie derivă. familii de homosexuali. în unele societăţi.  Familii neconvenţionale – uniuni consensuale (persoane care coabitează. au acordat măsuri de sprijin social. cea mai longevivă şi mai des întâlnită formă de familie. datoriile lor de a îngriji şi de a ajuta financiar părinţii în vârstă. familiile aveau 46 copii. Vanier). în societăţile industrializate. din familia nucleară care trecea printr-un divorţ sau în care unul dintre părinţi deceda. Tinerii pleacă la studii în altă localitate. de obicei. copil/ copii. a scăzut numărul familiilor extinse. Mai este numită şi ”familie vitregă”. Un nou mod de a întemeia o astfel de familie îl reprezintă femeile care nasc un copil prin fertilizare artificială. soţie. s-au diminuat datorită sistemelor de pensii şi de asigurări sociale.  Familia fără copii – alcătuită din soţ şi soţie  Familii alcătuite dintr-o singură persoană Sunt alcătuite dintr-o persoană care locuieşte şi trăieşte singură. . bunici şi/sau alte rude Era mult mai răspândită în trecut. fără a legaliza legătura lor prin căsătorie). Familiile de homosexuali sunt relativ recent recunoscute ca familii. mame care nu au fost căsătorite. din cauza mobilităţii persoanelor legată de locuinţă şi de locul de muncă. Ulterior. În secolul XX. şi nu în urma relaţiilor cu un bărbat. în trecut. au extins drepturile de moştenire ale acestora. De exemplu.  Familia nucleară – formată din soţ. Statul Hawai (SUA) a fost unul dintre primele state care au legitimat căsătoriile între persoane de acelaşi sex. fără copii: văduve.  Familia extinsă – soţ. în medie. s-au recăsătorit şi au construit o nouă familie. persoane divorţate etc. familiile monoparentale au apărut şi în afara căsătoriei: de regulă. Tradiţie si conservatorism in viaţa familiei Familiile au structuri diferite sau număr diferit de membri. dar şi de sistemul de asigurări sociale. au în medie 1-2 copii. Familiile de homosexuali sunt recunoscute ca familii încă din 1972 (Institutul pentru Familie.  Familia ”amestecată” sau ”reconstruită” – formată din părinţi care au divorţat.

fiind concepută de unii oameni drept o formă preliminară a căsătoriei. începutul unei familii. după părerea voastră? Există mai multe feluri de a iubi? Cum ne dăm seama că iubim? Cum "alegem" persoana de care ne îndrăgostim? Multe cercetări arată că dragostea apare ca urmare a apropierii spaţiale de cineva. căsătoriile sunt decise de către familie. Uniunea consensuală:  ca alternativă la căsătorie  căsătorie de probă. Definirea dragostei diferă de la o societate la alta şi. .4. Căsătoria. Treptat. Ce se întâmplă. pierzând treptat din importanţa şi valoarea sa socială şi morală. începem să iubim persoanele pe care s-a întâmplat să le cunoaştem. uniune sexuală. sexualitate o Alegerea partenerului (în societăţile tradiţionale europene. uniunea consensuală. o Poligamia şi poliandria în diferite societăţi.  etc. moartea unuia dintre membrii familiei Dragostea şi căsătoria Dragostea – un complex de sentimente: prietenie. numită uniune consensuală sau concubinaj. cu care s-a întâmplat să petrecem ceva vreme împreună. legături sociale etc.  ca relaţie de cuplu Aspecte de discutat:  semnificaţiile sociale ale uniunii consensuale. fără a legaliza prin căsătorie. pasiune.  etc.  adaptarea sistemului legislativ la evoluţia familiei şi a căsătoriei (recunoaşterea legală a cuplurilor necăsătorite).  încrederea socială în căsătorie  semnificaţiile căsătoriei în timp  evoluţia procedurilor de căsătorie. căsătorie. tandreţe etc. a pierdut de asemenea din semnificaţii. a fost una dintre cele mai convenabile soluţii. Teme de discuţie Ce îneamnă dragostea.  dezinstituţionalizarea căsătoriei.. Uniunea consensuală (concubinajul) Unii oameni au considerat că. le sunt îngrădite unele libertăţi. divorţul. reprezintă o etapă distinctă în viaţa tinerilor. Cu alte cuvinte. un fel de ”căsătorie de probă”. termen care însă a moştenit din trecut conotaţii peiorative. Aspecte de discutat  semnificaţiile căsătoriei: contract legal.  problema copiilor în această formă de convieţuire.  ca relaţie de cuplu. atracţie. prin căsătorie. o Simbioza dragostei şi sexualităţii sexualităţii – relaţie spirituală şi relaţie funcţională. uniunea consensuală a devenit destul de răspândită.  ca rit de trecere (de la statutul de copil/ adolescent la cel de adult). ataşament. mai mult.1. în acest caz cu "dragostea la prima vedere"? Dragoste. Căsătoria  ca instituţie socială a evoluat mult în istorie.  comparaţia căsătorie-uniune consensuală: avantaje şi dezavantaje. Coabitarea cu partenerul de viaţă. de la un individ la altul. uneori femeia şi bărbatul necunoscându-se în momentul căsătoriei absolut deloc). ca şi în societăţile orientale din zilele noastre.

copiii. în American Journal of Orthopsychiatry. de solidaritate (reunirea familiei). tulburări emoţionale.  comunicarea foarte bună între membrii familiei. Pregătirea psihologică a copiilor în cazul divorţului părinţilor  oferirea de explicaţii simple şi sincere. datele asupra sănătăţii fizice şi mentale a femeilor văduve şi a femeilor divorţate arată că.  în cazul morţii unuia dintre părinţi: probleme emoţionale. comunicarea sentimentelor. oboseală care generează iritare.  persoane afectate de divorţ: soţia.  efectele divorţului asupra soţului şi soţiei. Oferiţi argumente pro şi contra. nervozitate. Exerciţii: Aflaţi ce cred copiii din grădiniţele de aplicaţie despre divorţ şi analizaţi răspunsurile lor. Kitson afirma că "în ciuda percepţiei noastre că moartea celui iubit ar trebui să fie mai dureroasă – din punct de vedere al adaptării – decât divorţul de cineva pe care l-am iubit anterior.  efectele divorţului asupra copiilor. . Moartea unuia dintre membrii familiei Este un eveniment care poate avea urmări grave asupra echilibrului familiei şi asupra modelului/ stilului de viaţă.2. probleme de solidaritate etc.  participarea ambilor părinţi la discuţiile cu copiii. şi asigurarea că ambii părinţi vor păstra legătura cu copiii. 1980). bolnav grav: stres. G. a nevoii de sprijin. în general. Aspecte de discutat:  semnificaţiile divorţului (evoluţie istorică). Divorcees and Widows: Similarities and Differencies. vol 5.  îngrijirea îndelungată a unui membru al familiei. Cereţi-le copiilor să reprezinte în desen o familie fericită şi o familie necăjită. teama etc. modificări ale rolurilor parentale.  în cazul sinuciderii: efecte emoţionale grave. prietenii de familie. soţul. rudele etc. nr. Riscuri:  în cazul morţii copilului: efecte emoţionale puternice. Analizaţi desenele copiilor . pierderea rolurilor parentale. dacă este cazul.  comunicarea alternativelor pentru viitor: cu cine vor locui etc. probleme economice. sentimentul vinovăţiei etc. Se spune că a forţa cuplurile care nu se înţeleg să rămână împreună (căsătorite) nu este o soluţie bună pentru copii. bunicii.Divorţul Este o modalitate de desfacere legală a căsătoriei.  asigurarea afecţiunii şi eliminarea percepţiei copiilor că ar constitui cauze ale divorţului.  neutralitatea copiilor (neatragerea lor de partea unuia dintre părinţi). Cei mai mulţi oameni acceptă divorţul ca soluţie în cazul cuplurilor a căror viaţă împreună a devenit dificilă..  etc. Puncte de sprijin:  bunicii – ca factor de coeziune. există o tulburare mentală şi fizică mai mare printre cele divorţate decât printre cele văduve" (Gay Kitson et al.  solicitarea unui specialist.

bunurile comune se împart între soti. străbunici si strănepoti. lit. Ei hotărăsc de comun acord în tot ceea ce priveste căsătoria şi contribuie. modificat si completat prin Legea nr.  Bunurile dobândite în timpul căsătoriei. . şi de 16 pentru femei. In timp. Dacă sotii nu ajung la un acord asupra împărtirii bunurilor comune. la cheltuielile căsniciei. Ei administrează si folosesc împreună bunurile comune.  Dovedirea căsătoriei se face prin certificatul de căsătorie. bunici si nepoti. De ex.  Nu este acceptată căsătoria între rude apropiate (până la al patrulea grad inclusiv). în cazul fetelor. pentu bărbaţi. 13 din 18 aprilie 1956. 174/1974 Alte modificări au fost aduse prin legi conexe. aduse prin:  Decretul nr. 3/1970  Decretul nr. potrivit învoielii acestora. 4 din 4 aprilie 1956 si republicat in Buletinul Oficial nr. 43. cel care adoptă si adoptat. eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă. Competenţe specifice:  Identificarea principalelor documente legislative naţionale şi internaţionale referitoare la copil şi la familie  Analizarea principalelor prevederi legislative referitoare la copil şi la familie. sunt reglementate de codul familiei. 4 din 4 ianuarie 1954. Ce cuprinde Codul familiei? Despre căsătorie  Este legală şi conferă drepturi şi obligatii de soti numai dacă este încheiatã în fata delegatului de stare civilã.  Vârsta minimă pentru căsătorie este de 18 ani. 779/1966  Legea nr. părinti si copii.  La desfacerea căsătoriei.  Necesită dovedirea stării de sănătate corespunzătoare (există situaţii în care dreptul la căsătorie al persoanelor care suferă de anumite boli este limitat).  Încheierea căsătoriei se face prin consimtământul public al viitorilor soţi. bunuri comune ale sotilor1. sunt. în raport cu mijloacele fiecăruia. t)”.2. de la data dobândirii lor.  Obligatia de întretinere există între sot si sotie.. decât după anularea sau încheierea căsătoriei anterioare. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale reglementează faptul că “primarul îndeplineste functia de ofiter de stare civilã (art. Legea nr. excepţiile. de oricare dintre soti. identificarea normelor legale care asigură şi apără drepturile fiecărui membru al familiei Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare 2.1. a suferit mai multe modificari. va hotărî instanta judecătorească.  Cei care sunt deja căsătoriţi nu mai au dreptul la căsătorie. frati si surori. Codul familiei Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr. Legislaţia familiei şi a copilului A. Despre drepturile şi obligaţiile soţilor  Bărbatul si femeia au drepturi si obligatii egale în căsătorie. 1 Si în ţara noastră forurile legislative discută posibilitatea legalizării contractului prenupţial şi considerarea separată a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

    Căsătoria poate fi anulată. dacă a împlinit vârsta de zece ani. în termen de 6 luni de la încetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei. odată cu înregistrarea nasterii sau după această dată.  Părintele divortat. căsătoria cea nouă rămâne valabilă. prin declaratie făcută la serviciul de stare civilă. prin înscris autentic sau prin testament. Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecătorească a mortii unuia dintre ei. Recunoasterea nu se poate revoca.  Părintele divortat. copiii pot fi încredintati unor rude. 48 din 16 iulie 1991. hotărârea declarativă de moarte este anulată.  Paternitatea poate fi tăgăduită. aceeasi situatie ca si situatia legală a unui copil din căsătorie. la cererea unuia dintre soţi. cu excepţia cazurilor în care nu afectează negativ sau nu pune în primejdie dezvoltarea si educatia copilului.  Adopţia se face cu acordul celui care adoptă.  Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe sotul mamei. fată de părinte si rudele acestuia.  Cel care adoptă primeşte drepturile si îndatoririle părintesti. Copilul născut după desfacerea. Despre filiaţia maternă şi paternă  Filiatia fată de mamă rezultă din faptul nasterii şi se dovedeste prin certificatul de naştere naştere. dacă a fost conceput în timpul căsătoriei si nasterea sa a avut loc înainte ca mama sa să fi intrat într-o nouă căsătorie. Despre numele copilului  Copilul din căsătorie ia numele comun al părintilor. . Dacă soţul unei persoane declarate moartă s-a recăsătorit si. în cazul în care a fost în care a fost înşelat cu privire la identitatea celuilalt. Recunoasterea nu se poate revoca. dacă acesta este minor. care îsi păstrează situatia de copii din căsătorie. prin fie prin declaratie la serviciul de stare civilă. declararea nulitătii sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul sot al mamei. Dacă nasterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă ori dacă copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinti necunoscuti. de a contribui la cresterea şi educarea sa. prin Legea nr. al părintilor celui adoptat. Declararea nulităţii căsătoriei nu are nici o urmare în privinta copiilor.  Copilul din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită prin recunoastere sau prin hotărâre judecătorească are. instanta judecătorească va hotărî căruia dintre părinti îi vor fi încredintati copiii minori.  Pot adopta numai persoanele majore si care sunt cu cel putin optsprezece ani mai în vârstă decât cei pe care voiesc să-i adopte. Căsătoria se poate desface prin divort. Despre încredinţarea copiilor  În cazul divorţului părinţilor. după aceasta. persoana sau institutia de ocrotire căreia i s-a încredintat copilul exercită cu privire la acesta drepturile părintesti.  Copilul conceput si născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său. fie printr-un înscris autentic. Despre adopţie Termenul "adopţie" l-a înlocuit pe cel de "înfiere" în toate actele normative. precum si al celui adoptat. căruia nu i s-a încredintat copilul. unor alte persoane sau unor institutii de ocrotire. fie prin testament. prin viclenie sau prin violentă. În anumite circumstanţe. păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta. mama poate recunoaste pe copil.  Înfierea se face numai în interesul celui adoptat.

 Declaratia Universala a Drepturilor Omului.  Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale.  Conventia cu privire la Drepturile Copilului.2 Documentele legislative care reglementează acţiunile de educaţie şi protecţie a copilului şi familiei  Constitutia Romaniei Art. la 20 noiembrie 1989. folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii. la cererea autoritătii tutelare.  Pachetul legislativ privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Delegatii autoritătii tutelare au dreptul să viziteze copiii la locuinta lor si să se informeze pe orice cale despre felul cum acestia sunt îngrijiti în ceea ce priveste sănătatea. Care dintre acestea vă erau deja cunoscute? Întrebaţi câteva persoane adulte în ce măsură cunosc legislaţia familiei şi a copilului. ratificată de România prin Legea nr. va pronunta decăderea părintelui din drepturile părintesti. (5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica.49 (1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor. 18-1990. moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise. dezvoltarea fizică şi educaţia lor. Decăderea din drepturile părintesti nu scuteste pe părinte de îndatorirea de a da întretinere copilului.  Strategia Guvernamentală în domeniul protecţiei copilului în dificultate 2001-2004. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.  Autoritatea tutelară este obligată să exercite un control efectiv si comun asupra felului în care părintii îsi îndeplinesc îndatoririlor legate de persoana si bunurile copilului. Ei au dreptul si obligaţia de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta în actele civile până la data când el împlineste vârsta de paisprezece ani. (4) Minorii sub varsta de 16 ani nu pot fi angajati ca salariati. 252 din 16 mai 2001. adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite. Conţine:  Proiectul de Lege privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului  Proiectul de Lege privind regimul juridic al adoptiei  Proiectul de Lege privind înfiinţarea. Exerciţiul "Cât de bine ne cunoaştem drepturile?" Elaboraţi o listă cu principalele acte legislative care protejează familia şi copilul. . instanta judecătorească. economica.  Dacă sănătatea. la 10 de septembrie 1948. pe care le exercită de comun acord şi numai în interesul copiilor. aprobată prin Legea nr.12 din 26 ianuarie 2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.  Autoritatea tutelară va îngădui părintelui decăzut din drepturile părintesti să păstreze legături personale cu copilul. aprobat de Guvern în şedinţa din 11 martie 2004. încheiată la Haga. (3) Exploatarea minorilor. dacă nu afectează negativ dezvoltarea şi educaţia acestuia. 2. organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii  Proiect de Lege privind modificarea Ordonanţei de Urgenţă nr. prin purtarea abuzivă sau prin neglijenta gravă în îndeplinirea îndatoririlor părintesti. construită în spiritul prevederilor convenţiilor şi tratatelor.  Părintii sunt datori să îngrijească de copil. Exerciţiul "Participarea societăţii civile la cunoaşterea legislaţiei" Culegeţi informaţii privind proiecte locale de informare a cetăţenilor privind legislaţia. Cuprinde reglementări necesare pentru realizarea reformei în domeniul protecţiei copilului şi promovării drepturilor copilului şi asigură alinierea legislaţiei interne la normele comunitare.Despre ocrotirea copiilor  Ambii părinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fată de copiii lor minori. (2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap. adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite.  Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. culturala si sportiva a tarii. adoptata de guvernele membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950. sociala. dezvoltarea fizică sau educaţia copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părintesti.

     Legea nr.Principalele noutăţi aduse de Pachetul de Lege ▪ Reglementarea expresă a rolului părinţilor în creşterea şi dezvoltarea copiilor. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie  Legea nr. cu scopul de a menţine familia unită şi d a o ajuta să-şi assume responsabilitatea faţă de creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor. neglijării şi exploatării copilului. pentru toţi copii. 48/2002 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare  Legea nr. privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. la nivel central. pot fi ocupate. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati Sugestii pentru profesor: Formaţi pe bază de voluntariat un grup de elevi care să ia legătura cu Reprezentanţa UNICEF în România.  Ordin nr. evaluarea şi controlul acestora. 416/2001privind venitul minim garantat Hotărârea nr. fără discriminare. (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice. 321/2001 privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copii cu vârste cuprinse între 0-12 luni Legea nr. căt mai aproape de domiciliul acestora. 646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural  Legea nr. a drepturilor prevăzute de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.  Legea nr. 26/1997  Hotărârea Guvernului nr.de furnizorii şi beneficiarii de servicii sociale. 25/2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrele de zi pentru copiii cu disabilităţi. 24/2004 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru centrele de zi.33/2001 privind acordarea de rechizite şcolare  Ordin nr. neglijat şi exploatat. 177/2003 privind aprobarea standardelor minime obligatorii privind centrul de consiliere pentru copilul abuzat. studenţii şi cursanţiin din învăţământul de stat. a trei noi structuri: Autoritatea pentru Protecţia Drepturilor Copilului. finanţarea. in conditiile legii.  Ordin nr. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinte proprietate personala. Oficiul Român pentru Adopţii şi Avocatul Copilului. (3) Functiile si demnitatile publice.  Legea nr. Legislaţia internă precizează pentru prima dată explicit că părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea. 116/2002 privind prevenirea şi combatera marginalizării sociale. ▪ Garantarea. fara privilegii si fara discriminari. civile sau militare. 261/1998pentru modificarea şi completarea legii 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii. . 208/ 1997 privind serviciile cantinelor de ajutor social. 16. 1957/995 privind Normele de igienă şi sănătate publică pentru unităţi de copii şi tineret. 19/2000. ▪ Înfiinţarea şi diversificarea serviciilor pentru copil şi familie. ▪ Înfiinţarea. 859/1995 privind acordarea de burse şi alte facilităţi financiare şi materiale pentru copiii. Legea nr. Colectivitatea locală are o responsabilitate subsidiară iar statul iar statul intervine complementar fără a se substitui părinţilor. modificată şi completată de Legea 515/2003 privind modul în care serviciile sociale sunt acordate. 119/1997 privind alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii. monitorizarea. 68/2003 privind serviciile sociale. care va funcţiona pe lângă Camera Deputaţilor. Egalitatea în drepturi şi egalitatea şanselor  Constituţia României Art. îngrijirea şi dezvoltarea copilului. 108-1998 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr. de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara.  Ordonanţa 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate  Legea nr.  Legea nr.  Legea nr.90/2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială.  Ordonanţa nr. să procure broşura „ O lume demnă pentru copii”şi să pregătească referate de prezentare a conţinutului acestei broşuri. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati. precum şi a standardelor minime obligatorii privind centrul de resurse comunitare pentru prevenirea abuzului.  Hotărârea de Guvern nr 972/ 1995 privind aprobarea planului Naţional de Acţiune în favoarea copilului. Legea nr. elevii.  Legea nr. Elaboraţi împreună cu elevii un plan de acţiune prin care şcoala să participe la realizarea unora dintre prevederile cuprinse în această broşură.  Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.  Ordonanţa nr.

ne alegem cariera.persistenta gandirii stereotip (dihotomice) despre gen (feminin vs.persistenta inegalitatilor de gen si nu a diferentelor de gen ( de exemplu lipsa femeilor in politica comparativ cu barbatii este o problema si nu faptul ca femeile pot naste si barbatii nu !) Discutii de grup pornind de la exemple din : istoria modei. Dimensiunea de gen a familiei A. Distinctia natura/cultura. (re) producem diferente de gen. granitele de gen sunt uneori vagi. masculin cu evaluarea negativa a trasaturilor feminine in raport cu cele masculine. etc). dam un interviu pentru angajare. Ceea ce poate si trebuie sa dea de gandit este: . componenta culturala a identitatii noastre sexuale. etc).diferentierea semnificatiilor conceptelor sex/gen. Marcam permanent. .evaluarea efectelor educatiei de gen in familie asupracomporatamentelor si optiunilor de mai tarziu ale adolescentului. conducem masina. etc . literaturii.3. Competente specifice: . modei. Continuturi si sugestii pentru activitatea de invatare 3. variaza de la o cultura la alta (perspective multiculturale/istorice ). sex/gen.explicarea mecanismelor prin care se transmit stereotipurile si prejudecatile de gen. evolueaza (argumente putem gasi in istoria artei. mai ales diferentele de gen (exemplu: haine bleu pt baieti/roz pentru fetite) si nu asemanarile de gen dintre noi. usor de trecut Traim intr-o realitate plina de simbolistica de gen: cand vorbim. gradul de feminitate/masculinitate al unui individ.cream mesaje de gen. aspectul relational al definitiei normative a feminitatii si masculinitatii Sexul tine de „natura”. Gen : concept preluat din lingvistica. masculin Sex : componenta biologica a identitatii noastre sexuale (aspecte hormonale. sindrom Turner.identificarea formelor de manifestare a genului in cadrul relatiilor de familie.1. literaturiiargumente pentru caracterul dinamic si evolutiv al genului. artei. etc) Genul este dinamic-se schimba. . de cand ne nastem. Simone de Beuvoir spunea „Nu ne nastem ci devenim femei” (Observatie: natura uneori comite „erori”: Oameni cu identitati sexuale ambuguu-hermafrodism. . fiziologice. Ce gen avem/dobandim tine si de cultura. . De fapt in fiecare individ exista un melanj de feminitate si masculinitate) . privim. mergem.compararea din perspectiva de gen a diferitelor tipuri de familie. . feminin.

Discriminarile de gen explicite si implicite. de regula. inegalitati si discrepante de gen. indivizi cu asemenea comportamente. presiunea sociala de conformare la normele de gen puternica. Socilaizarea de gen in familie nu apare intr-un vacuum. Fiind intr-o mare masura componente automatizate. premargatoare comportamentului. Discriminarile de gen iau forme multiple. fata sau baiat? In functie de raspuns incepe presiunea sociala de conformare la normele prescrise de feminitate si masculinitate. etc). Genul se invata printr-un proces de adaptate la mediu.3. atitudini preconcepute Au functie de integrare sociala prin crearea unei identitati colective intre cei ce impart aceleasi prejudecati. Socializarea de gen in familie Socializarea de gen : proces prin care indivizii dobandesc identitatea bazata pe gen (imaginea despre sine bazata pe intelegerea a ceea ce inseamna a fi barbat sau femeie intr-un context dat. Difera si se s se schimba de la epoca la epoca si de la spatiu la spatiu. ele se transmit si se asimileaza la nivelul constiintei comune.3. legi aparent neutre dar care pot avea efect discriminatoriu Discriminare pozitiva (politici afirmative): de exemplu concediul parental pentru cresterea copilului Joan Acker a introdus conceptul de „institutie genizata/institutie cu gen” (gendered institution” : totalitatea paternurilor relatiilor de gen (asteptari stereotip. credinta. instituiile (inclusiv institutia familie) nu sunt neutre la gen ci definesc. functioneaza ca predictii creatoare. perpetueaza si mentaliati. Discriminare institutionala vs individuala: set de reguli. Un mediu dominat de prejudecati si discriminari de gen va produce. prin mentaliati patriarhale care creaza barage psihologice. se transmit incepand cu mentalul colectiv promovat de familie. violenta casnica-forma de sexism). De cele mai multe ori in familie ele sunt consecinte ale stereotipurilor si prejudecatilor practicate si preluate de mebrii familiei de la o generatie la alta si prin intermediul altor institutii ce intervin si interactioneaza cu familia (scoala. . politici. Stereotipuri/prejudecati si discriminari de gen in familie Stereotipuri: componenta emotionala a atitudinii (clisee. Discriminare de gen (sexism): componenta actionala. fetele nu au acces la forme superioare de educatie. politici. In cazuri extreme se pot transforma in acte de violenta (cazuri in istorie de tari -China -in care fetele nou nascute puteau fi abandonate/omorite pe motiv ca erau de sex feminin. se manifesta prin practici. limitarii accesului la anumite profesii. organizatiile. Se transmit prin forme variate de la cele mai inocente ca exprimari «plangi ca o fata» sau «gandesti ca un baiat» la cele grave de tipul «muncile casnice-sub demnitatea unui barbat» femeile nu participa la luarea deciziilor familiale. Prima intrebare cand se naste un copil : ce este. 3. slujblele.2. etc). mass media). exista stranse legaturi cu tot ce se intampla in afara acestei institutii. ii transmite mesaje segregate pe gen. Familia are un rol fundamental in acest proces (parintele imbraca in culori diferite fata sau baiatul. tratament/comportament negativ in atribuire sau evaluare de rol. plasare diferita in ierarhii sociale/economice/politice. ii da jucarii diferite. convingere impartasita fara o examinare adecvata a temeiurilor ei (uneori chiar in dispretul acestora). Asteptarile de gen sunt foarte puternice. Uneori imbraca forme perverse de tipul protejarii femeii. Prejudecati: componenta cognitiva. isi au originile in cultura ideala (socializare) si in cea reala. corelatii iluzorii). limbaj.

relatiile de gen in familie au fost si sunt diferite in decursul istoriei si in zone geografice diferite. manipulare. pe cultura ideala. Evolutia si dinamica (in timp si spatiu) a relatiilor de gen in familie . politica. 3.Locuinta voastra are dimensiune de gen ? Exista camere/spatii dedicate anumitor activitati si indirect anumitor membrii din familie? . Ele sunt apoi preluate de societate printrun set de valori si norme. identificare. creaza medii diferite. mass media. Parintii atribuie caracteristici diferite. sansele lor. Copilul la randul sau vede-imita.Ati fost vreodata discriminati pe motive de sex/gen ? Ati asistat la asemenea discriminari ? . interactioneaza diferit cu fata sau baiatul. perioada in care socializatorul domina socializatul. canalizare. de la fete inca se astepata in primul rand casatoria. Sugestii de activitati de invatare/evaluare: E de dorit ca intregul demers didactic sa vizeze captarea experientei elevilor (directe si indirecte) asupra careia sa se aplice instrumente teoretice. Oferim spre exemplificare cateva procedee : Intrebari initiale sau pe parcursul desfasurarii dezbaterilor . economia) intre ele. mai multe depresii la gospodine datorita nerecunoasterii valorii sociale a muncii lor si marginalizarii sociale). imitare. Se poate vorbi de o „geopolitica a genului”. Ca urmare profesorii se vor folosi de cunostintele lor generale pentu a prezenta dinamica fenomenului accentuand faptul ca schimbarea este posibila si depinde de fiecare din membru si de modul in care interactioneaza institutiile (familia.4. incurajeaza o activitate sau alta. Tema este complexa. familia de romi si familia de romani.familia ideala nu exista. implicit tensionate (vezi de exemplu violenta domestica. familia europeana si cea din SUA. familia rurala-urbana ? . parintii si copiii traiesc in familie experiente diferite.Strada transmite mesaje de gen ? .Ce inteles dati notiunii de sex ? Dar de gen ? Exista deosebiri intre intelesurile celor 2 notiuni ? . scoala. etc) . De la baieti se asteapta mai ales cariere (si chiar un anumit tip de cariere in domenii considerate potrivite/masculine) si realizare publica. afisare de comportamente. Asemenea asteptari influenteaza ce devin copiii. Feminitatea/masculinitate (genul) se invata prin procesul de socializare dar se decid in cadrul institutiilor prin insusirea. apelatiuni verbale. relatiile de gen in familie sunt relatii de putere. Mecanisme de socializare de gen: recompense/pedepse.Conformismul cu rolurile de gen traditionale intr-o societate moderna are si efecte negative (mortalitate mai mare la barbati datorata stresului legat de „a se realiza”. Constructia sociala a genului incepe in familie prin asteptarile asociate cu a fi femeie sau barbat comunicate de parinti. divorturile. un comportament sau altul. De remarcat ca parintii (in calitatea lor de „altii semnificativi”) joaca in primii ani un rol cu totul special (dominant) in socializarea de gen a copilului. asumarea rolurilor de gen deprinse prin procesele socializarii. tratament diferentiat. perpetueaza inegalitatile de gen. se identifica cu sau din contra respinge un rol sau altul (discutie de grup bazata pe amintirile elevilor din perioada copilariei legate de modelele de feminitat/masculinitate din propria lor familie).femeile si barbatii.Ce asemanari si deosebiri (de gen) exista intre: o familie obisnuita din Olanda si din Romania. Socializarea de gen in copilarie: accent pe latura formala. au asteptari diferite fata de aceasta institutie . „asezarea la casa ei” si cariere «feminine”.

Statisticile releva faptul ca violenta in familie este o infractiune foarte putin raportata. b) Violenta domestica . Ati apela la aceasta lege? Cand ? In ce conditii ? Argumentati.Exista in principiu 2 tipuri de abordari ale fenomenului: modelul terapeutic (adaposturi pentru victime. copiii nu au curajul sa reclame actele de violenta domestica. etc) sau modelul penal (legi care sa pedepseasca actele de violenta domestica). dat cu aspiratorul.Baietii sunt mai buni la matematica .Observati dimensiunea de gen a jucariilor (comentati din proprie experienta) . facut cumparaturi. responsabilitatilor de gen). evidentiati eventualele costuri in cazul in care seangajeaza cineva (menajera. c) In vremurile noastre mitul femeii casnice a fost inlocuit de femeia VIP.identificati mesajul transmis .Analizati (pe baza unei grile elaborate cu profesorul) situatia din 2 familii cunoscute (cu accent pe identificarea asemanarilor si deosebirilor la nivelul rolurilor. Comparati . asistenta sociala. . f) Un tata se adreseaza fiului sau „Nu ai ajuns sa castigi destul ca sa iti poti tine nevasta acasa” . A disparut astfel discriminarea de gen ? (clasa poate fi impartita in microgrupuri. calcat. Ati auzit de o situatie de acest tip in jurul vostru? Imaginati/va ca ati fi un cuplu de parinti. Barbatii daca ar purta fuste ar fi priviti cu ironie. aparatura casnica. alta poate fi grup de moderatori) d) Legile din Romania prevad/stipuleaza egalitatea de sanse intre femei si barbati. Identificati cauzele fenomenului si formulati solutii. baby sitter) extrageti concluziile pentru familia voastra.comentati imprejurarea g) Femeile poarta pantaloni si sunt acceptate.Listati intr-o anumita perioada (o saptamana) expresii sexiste in vorbirea colegilor si profesorilor .Pentru educatia copiilor este mai bine ca mamele sa fie casnice . terapii pentru agresori.Poarta-te ca un barbat Mici investigatii ca: .Identificati mesaje de gen transmise de reclamele comerciale pentru detergenti. Formulati judecati de valoare. alta care sa formuleze argumente contra. O grupa care sa formuleze argumente pro. Femeile. Aduceti argumente pro si contra celor 2 modele. pregati mancare.Estimati timpul consumat in munca casnica in decurs de o zi/o saptamana (spalat.Fetele sunt mai barfitoare . sters praful. barbatii. Daca femeile si barbatii sunt diferiti ca rezultat al experientei lor sociale este drept sa fie tratati la fel? e) Exista in Romania legea concediului parental (tatii pot sta o perioada in concediu pentru ingrijirea copilului mic).Problematizari : a) Reevaluarea muncii casnice . Comentati Comentati pe baza asertiunilor . ingrijirea copilului). .Observati timp de ½ de ora intr-un magazin alimentar cine face cumparaturi .

. Decizia de a deveni părinte. Exerciţiu: Analizaţi fiecare categorie de metode de contracepţie. greu să vorbească despre contracepţie. bazate pe blocarea intrarii spermatozoizilor in cavitatea uterina (prezervativele.sterilet).4. Obs. Oamenii pot însă avea contacte sexuale. Contraceptia hormonala (pastile pe care femeia le ia zilnic. cum actioneaza 2. diafragma etc. Planificarea familială Răspundeţi în scris la următoarele întrebări:  Imi plac copiii?  Îmi doresc un copil? De ce?  Pot întreţine şi îngriji un copil?  Cum mi-ar schimba un copil viitorul?  Partenera/partenerul meu şi-ar asuma toate responsabilităţile?  Cine mă va ajuta să cresc copilul?  Sunt pregătit(ă) să am un copil acum?  Cum pot preveni apariţia unei sarcini?  Ce fel de metode există?  Cine ne poate oferi informaţii corecte?  Ce beneficii şi ce efecte secu ndare au metodele contraceptive?  Care este siguranţa pe care o oferă din punct de vedere al prevenirii sarcinii şi a bolilor cu tramitere sexuală? Vizionaţi primul episod al filmului “Dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani” realizat de UNICEF şi comentaţi conţinutul lui. Metodele hormonale de contracepţie nu se recomandă femeilor care alăptează. sterilet. geluri spermicide. dezavantaje. ▪ ▪ ▪ Metode contraceptive de bariera. care eliberează estrogen si progesteron la nivelul uterului). pe care o veţi alege? Argumentaţi. Metode naturale de contraceptie (planificare naturala). Concepţia unui copil se realizează printr-un act sexual între persoane de sexe diferite. după următoarele repere: 1. inel flexibil transparent. de obicei. prin folosirea metodelor contraceptive: prezervativul. spume. pastile sau injectii pentru femei. Competenţe specifice:  Conştientizarea importanţei deciziei de a deveni părinte  Identificarea condiţiilor de bază pentru întemeierea unei familii  Analizarea rolurilor specifice momentelor sarcinii şi naşterii din perspectiva ambilor viitori părinţi Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare 4. din cauza asocierii cu discuţia despre actul sexual. Planificarea familială Oamenilor le este. instalat de medic. Dacă ar fi să folosiţi o metodă contraceptivă. avantaje 3.1. timp de 21 de zile. plasture cu continut hormonal care se schimba o data pe saptamina. dispozitiv intrauterin . A deveni părinte – un risc sau o dorinţă? A. timp de 3 saptamâni. diafragma si spermicidele. prevenind apariţia unei sarcini.

fătul aude şi vede umbre prin peretele abdominal al mamei. ▪ dezvoltarea anormala sau scazuta a placentei. care acţionează ca o pernă protectoare. În perioada celor 9 luni de sarcină. consumul de droguri şi de alcool pot face rău copilului. In primul trimestru. În general. altele sângele etc. Fătul trăieşte în uter. ▪ piele subţire. pozitionarea joasa a acesteia. ▪ anemie. Pe de altă parte însă. trebuie evitată şi extrema: alimentaţia excesivă. fiecare organ din corpul viitoarei mame lucreaza mai mult si are nevoie de mai multa energie decat de oicei. Restul aparţine mamei pentru a asigura condiţiile interne de creştere a copilului (placenta. Fiecare îşi va doza hrana. Unii copii se nasc prematur (inainte de saptamina 37 de sracina) şi au nevoie de îngrijiri speciale. Din această greutate. timp în care fătul uman se dezvoltă în uterul mamei. ▪ apnee (oprirea respiraţiei). altele oasele. În timpul sarcinii. cresterea tesutului mamar. fiind înconjurat de lichid). El se aprovizionează cu oxigen prin cordonul ombilical.5-1 kg saptamanal) şi descreşte în luna a 9-a (circa 0. lucioasă. din placentă (nu îşi foloseşte plămânii pentru a respira.5 kg. Important este să îşi asigure o alimentaţie variată şi suficientă şi să nu îşi facă griji pentru luarea în greutate. cât şi pentru dezvoltarea copilului. Ritmul creşterii în greutate diferă în funcţie de momentele sarcinii: este mai mic în primul trimestru. Prin urmare. în funcţie de nevoile proprii. Deci este conştient când este lumină sau întuneric. Ideea că un copil născut prematur nu se poate dezvolta absolut normal este doar o prejudecată. Primeşte hrana tot prin cordonul ombilical. mai mare în lunile 4-8 (0. 280 de zile). membrele fătului sunt deja conturate (desi sunt foarte mici). ▪ hrănire dificilă etc. femeile însărcinate au un apetit mai mare si incep să mănânce chiar mâncăruri care altădată nu le plăceau. din cel de al doilea-lea trimestru de sarcină. La o săptămână după concepţie. infecţii. mama nu trebuie să ia nici un medicament care nu este prescris de medic. copilul cântăreste doar la 2.5 kg.Sarcina          Durează nouă luni (aprox. Posibile cauze ale naşterii premature: ▪ boli cronice ale mamei. OBS. În ultimele 3 luni de sarcină. El se mişcă şi reacţionează la stimuli. Perioada sarcinii nu este potrivită pentru a ţine cure de slăbire. roz sau roşie ▪ plânsul nu este puternic şi tonusul este scazut ▪ incapacitatea de a-şi păstra o temperatură constantă a corpului.75-3. grasimea acumulata pentru lapte. Alimentaţia trebuie sa asigure numărul necEsar de calorii atât pentru mamă. La sfârşitul celei de-a doua luni. datorită greutăţii scăzute. Creşterea în greutate începe. de aceea. de regulă. celulele încep să se specializeze: unele vor forma pielea. cântarind de obicei sub 2. Primele săptămâni de viaţă intrauterină sunt foarte importante. . lichidul amniotic. ▪ sarcina multipla (gemeni. tripleti etc). ▪ dezlipirea placentei sau ruperea prematura a membranelor (sacul amniotic) ▪ cantitatea pre mare de lichid amniotic. largirea uterului si volumul de sange extra). Caracteristici şi probleme ale nou-născuţilor prematuri: ▪ sunt mici. Fumatul. în lichidul amniotic. Naşterea prematură nu afectează iremediabil copilul. firească în această perioadă. femeile adaugă în perioada sarcinii aproximativ 11-13 kg. este bine ca femeia să aibă grijă de ea chiar înainte de a sti că este însărcinată. ▪ consumul de droguri. creşterea în greutate este mai puţin vizibilă.25 kg pe saptamana).

ficat si carne cruda sau insuficient procesata pot conţine o bacterie (listeria) care poate provoca avortul sau moartea copilului la nastere). 2. Pe durata sarcinii. Poate deveni irascibilă sau neliniştită. Control medical regulat. Sprijinul soţului şi al familiei este foarte important pentru a evita tulburări emoţionale grave. oua si organe (mai puţin ficatul). zarzavat. fizică şi psihică. mazare. peste. Spălarea mâinilor după atingerea unui animal şi evitarea curăţeniei adăposturilor de animale sau utilizarea mănuşilor. . cartofii. Vitaminele B si C nu sunt stocate la nivelul organismului. stafide si prune sau supliment de fier din tablete sau injecţii prescrise de medic. respingerii copilului etc. ▪ regimul alimentar corespunzător. produse lactate (se recomandă ca dieta să fie bogata in calciu inainte de sarcina. pentru absorbţia calciului.Prevenirea prematuritatii ▪ îngrijirea prenatală adecvată. ouăle sau carnea de pasăre insuficient fierte pot transmite salmonela. ▪ evitarea muncii obositoare şi a statului în picioare mult timp. de tipul depresiei. brânză. prin urmare. Mişcarea – stimulează circulaţia şi relaxează organismul.. organismul are nevoie de vitamina D. Se recomandă evitarea ficatului şi a pateului de ficat deoarece au continut mare de vitamina A care poate cauza probleme fatului. Vitamina D se afla in untura de peste si poate fi stocata de organism doar in prezenta soarelui (se recomanda expunerea zilnica de cel putin 40 de minute la lumina solara pentru a produce cantitatea necesara de vitamina D). proteine vegetale din mazare. Sfaturi pentru alimentaţie  mese mai dese pe zi (5-6). în funcţie de recomandările medicului.carne rosie (conţine fier). Odihna – femeia însărcinată are nevoie de mai multă odihnă. o fier . fasole boabe. S-a observat că alăptarea copilului favorizează dezvoltarea sa sănătoasă. De asemenea. pentru a preveni anemia. lapte praf si conserve de peste cu os. unt de arahide. 3. nuci. o proteine .. Obs.carne rosie. fasole boabe etc. Alimentaţie sănătoasă va pregăti mama pentru perioada de hrănire a copilului la sân. o vitamine . orez. 5. lapte. De evitat: o Evitarea alimentelor care pot contine agenti patogeni nocivi (de ex.legume si fructe proaspete. alune. carnea. de relaxare şi de somn. pestele. reduce riscul apariţiei cancerului la sân. Acidul folic este important pentru prevenirea spinei bifida si trebuie luat ca supliment cu trei luni inainte de conceptie si de-a lungul primului trimestru de sarcina. cereale. caise. iaurt. fasole boabe sau linte. Sprijinul emoţional. o Igiena zilnică riguroasă. femeia suferă unele tulburări emoţionale care trebuie înţelese de cei din jur. produsele lactate cerealele si nucile/alunele. Reguli de bază 1.  alimente bogate în: o carbohidrate (fibre) – din pâinea integrală. 4. ▪ identificarea riscului de travaliu prematur şi adoptarea măsurilor necesare. produsele care contin lapte nepasteurizat. ouă. trebuie zilnic consumate. o minerale – brocoli.

Pregatiri materiale pentru naştere  Achiziţionarea bunurilor necesare: scutece. . 2. cafea (excitanţi ai sistemului nervos). oboseala. alimente etc. iar pe de altă parte.  Amenajarea camerei copilului: lucruri. fiziologice ale organismului.  modificări ale dispoziţiei. 1. somnul. Sunt foarte importante:  alimentaţia.. mobilier. stresului. Pregatirea psihologică pentru perioada post-natală:  stresul. datorate situaţiilor noi de viaţă. temerilor etc. spirijinul emoţional şi sprijinul în activităţile curente.  odihna. biberon. Pregatirea psihologica pentru nastere  Pregatirea mamei  Pregatirea tatalui  Pregatirea celorlalti copii ai cuplului (daca este cazul).Pregătirea psihologică şi materială a naşterii Asistenţa prenatală include:  Supravegherea stării de sănătate a mamei şi a copilului. relaxarea. jucarii etc. noilor responsabilităţi. halat pentru spital. Realizati un plan al camerei copilului.. Elaboraţi o listă cu lucrurile necesare pentru perioada imediat urmatoare nasterii.  avitarea consumului de alcool.  Consiliere familială.  alăptarea. solicitarea de spirihin.  comunicarea cu ceilalţi membri ai familiei. stări depresive datorate pe de o parte modificărilor hormonale.  Educaţia mamei pentru naştere şi pentru îngrijirea sugarului  Informaţii despre planificarea familială (pentru viitorii copii).

stă în sezut bine singur. . Viitorii părinţi trebuie să fie familiarizaţi cu câteva dintre caracteristicile de bază ale dezvoltării copilului. . Disconfortul copilului poate fi uşor creat prin lipsa de informaţii a părinţilor şi prin teama de a interveni pentru a nu greşi.ochii încep să focalizeze şi copilul începe să exploreze mediul.primul dinte poate să apară pe la şase luni . dacă nu sunt luate în consideraţie. Totodată disconfortul fizic creează premise pentru acumularea de frustrări şi reacţii agresive pe care uneori părinţii nu şi le pot explica. Există exigenţe ale îngrijirii şi creşterii la vârsta mică.poate fi capabil să se ridice în picioare la nouă luni. . . la şase luni le poate da şi drumul. lipsa stimulării senzoriale. Iată câteva dintre caracteristicile de bază cu care trebuie familiarizaţi viitorii părinţi. A cunoaşte nevoile copilului reprezintă sursa rezolvării multora dintre problemele cu care se confruntă părinţii. pentru a şti ce este normal pentru fiecare perioadă de vârstă şi a şti cum pot stimula procesul de dezvoltare a acestuia. mai ales când copiii sunt foarte mici şi limbajul verbal încă nu este dezvoltat. Carenţele în alimentaţie. Proiectarea unui parcurs de dezvoltare pentru o perioadă determinată din viaţa copilului sugar şi mic Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare Pentru primii ani din viaţa copilului este foarte important ca părinţii să cunoască îndeaproape caracteristicile dezvoltării fizice normale pentru fiecare an din viaţa copilului şi cum pot interveni pentru a facilita evoluţia lui armonioasă. Asigurarea condiţiilor optime dezvoltării fizice. Identificarea riscurilor pe care le comportă alimentaţia şi îngrijirea necorespunzătoare. cognitive duc la o dezvoltare încetinită sau chiar la apariţia unor disfuncţii organice sau cognitive care uneori cu greu pot fi recuperate. se poate întoarce şi menţine echilibrul pe la şase-opt luni.începe să se tîrască la şase luni şi să meargă de-a buşilea la nouă luni. pot avea repercusiuni asupra dezvoltării lui de mai târziu cu riscul de a nu mai putea fi depăşite vreodată. Mulţi părinţi greşesc din lipsa de informaţii.copilul cunoaşte o dezvoltare fizică foarte rapidă.activitatea de somn trece de la dormit şi trezire din cauza foamei sau a a altor motive de disconfort către dormitul cu două-trei momente de trezire. Caracteristici ale dezvoltării fizice a copiilor de la 0-8 ani A) de la naştere la 1 an: . mai ales în primii ani de viaţă reprezintă o premisă sine qua non pentru sănătatea copilului şi pentru evoluţia în parametri normali a dezvoltării pe toate planurile. la opt luni poate ţine o sticlă mică. exigenţe care.se rostogoleşte cu intenţie pe la patru-şase luni. Îngrijirea şi creşterea copilului de la 0-7/8 ani A. organizarea unui program inadecvat de activitate şi somn. . Competenţe specifice:    Conştientizarea rolului primordial pe care îl are creşterea şi îngrijirea corespunzătoare a copilului sugar şi a copilului mic pentru dezvoltarea lui psihosomatică normală. . se dezvoltă muşchii de susţinere a capului pînă la a ajunge să ţină capul sus în jur de 4 luni. . din teamă sau din prea multă grijă.5.la patru luni începe să apuce obiectele.

se dezvoltă musculatura. . poate sta în echilibru pe un singur picior. se caţără.poate desena corect un romb.se dezvoltă abilităţi motorii precum: introduce şi scoate o minge în şi dintr-o cutie. creioane. . poate să se târască bine. merge pe tricicletă. în special la faţă. dar se loveşte de lucruri. . urcă şi coboară scările. pune un cub peste altul (clădeşte cel puţin şase cuburi).a identifica problemele de dezvoltare care pot apărea în perioada respectivă. Activitate Organizarea clasei în două grupuri care vor dezbate greşelile pe care le fac părinţii privitor la dezvoltarea fizică a copilului în perioade diferite din intervalul 0-8 ani (programul zilnic de alimentaţie şi somn. foarfece. dar uşor nesigur până spre 1 an şi jumătate. E) de la 7 ani la 8 ani .utilizează fermoarul. . începe să utilizeze lingura. dar întâmpină probleme cu legatul şireturilor.mişcare constantă şi bine controlată. .procesul de creştere scade în intensitate.utilizează abilităţile fizice pentru joc şi îi plac jocurile de echipă.începând de la şase ani pierde dinţii de lapte. pe ambele. împinge un cărucior. urcă scările utilizând alternativ ambele picioare.are izbucniri bruşte de energie. poate să sară. dar cunoaşte o largă variaţie în înalţime şi greutate. . merge fără ajutor în cel de-al doilea an.îşi dezvoltă controlul lucrului cu foarfeca..se multiplică abilităţile fizice: aleargă cu uşurinţă. forme grafice.are controlul scaunului peste noapte. . ca şi pe tricicletă. către un an şi jumătate zgârie cu un creion linii verticale şi orizontale ş. . . D) de la 5 ani la 6 ani .) Activitate Organizarea clasei în grupuri mici şi alegerea de către fiecare grup a unei perioade de vârstă a copilului sugar sau mic pentru: .începe controlul scaunului zilnic.a.menţine ritmul muzicii pe care o ascultă. . . dă drumul unei mingi la aruncare. alternarea perioadelor de somn cu cele de activitate. . plânsul şi semnificaţiile lui – reacţiile părinţilor etc. ştie cu ce mână scrie şi desenează. litere.B) de la 1 an la 2 ani: .a formula cîteva modalităţi prin care părinţii pot sprijini dezvoltare normală a copilului în perioada aleasă. ace de cusut. ţine hîrtia cu o mână în timp ce desenează cu cealaltă. întoarce paginile unei cărţi. .se poate îmbrăca singur. deschide uşile şi sertarele. .poate să meargă în jurul vârstei de 1 an şi trei luni. . poate sări cu ambele picioare. ţine paharul cu o singură mână. . . . C) de la 3 ani la 4 ani: .control crescut al abilităţilor motorii fine: începe să utilizeze periuţa de dinţi.a stabili caracteristicile importante ale dezvoltării de ordin fizic ale copilului din perioada aleasă. chiar nasturii. poate sta singur în picioare.poate sări într-un picior sau alternativ. cunoaşte schimbări fizionomice. .aleargă.merge uşor pe bicicletă. .continuă pierderea dinţilor şi apar dinţii permanenţi.

flutură mâna în semn de pa-pa. când copilul poate merge la grădiniţă.descoperă abilitatea de a face anumite lucruri şi îşi manifestă plăcerea de la face repetându-le de mai multe ori. utilizează mecanic numărătoarea 1. Nu toţi părinţii acordă atenţie sporită stimulării dezvoltării proceselor psihice încă de la naştere.distinge între alb şi negru şi poate utiliza numele unor culori spre doi-trei ani. . . Un mediu precar din punct de vedere al stimulilor cognitivi atrage după sine un ritm lent de dezvoltare şi apariţia unor blocaje în achiziţiile copilului. începe orientarea spaţială şi temporală. un curs de formare a viitorilor părinţi trebuie să aibă în vedere familiarizarea cu caractisticile dezvoltării cognitive a copilului încă de la naştere. de intervenţie. . perioadă ce reprezintă fundamentul acumulărilor de mai târziu. ducere la gură. începe să tragă obiectele spre sine şi înlătură obstacolele pentru a lua un obiect.explorează lumea prin vedere. emite sunete din mediu.desface lucrurile şi încearcă să le refacă. . pentru a şti ce trebuie să facă pentru a stimula dezvoltarea lui normală în plan cognitiv şi a nu greşi fiind derutaţi de unele comportamente ale copiilor. intonaţii. Prin stimularea continuă a copilului.are simţul timpului prin amintirea evenimentelor şi cunoaşte termenii de astăzi şi mâine. către şase luni apar primele ma-ma şi da-da. îşi reaminteşte numele obiectelor. începe să imite nereuşit vorbe.memorie: imitaţie ulterioară – vede un eveniment şi îl imită mai târziu. susură. considerând că această preocupare începe odată cu vârsta de trei ani.raţionament deductiv: caută lucrurile în mai mult decât într-un singur loc.în privinţa limbajului: între două şi patru luni murmură. căutând locul unde a fost ascuns.primele semne de cunoaştere – protestul la dispariţia lor . .distinge între unu şi mai mulţi.devine din ce în ce mai curios în privinţa mediului înconjurător.6. . Caracteristicile prezentate mai jos ajută viitorii părinţi să cunoască mai bine copilul în fiecare an al copilăriei mici.îşi deosebeşte mama de ceilalţi.imagine mentală: caută lucruri ascunse. . Toate procesele psihice se dezvoltă treptat prin crearea de situaţii de stimulare. apoi persoanele familiare de străini (de la cinci-opt luni). Compentenţe specifice  Identificarea principiilor de bază pentru crearea contextelor de învăţare specifice copilului sugar şi copilului mic. strângere de mână. . cercetează mult lucrurile. . B. îşi reaminteşte şi anticipează evenimente. decisive pentru a asigura dezvoltarea normală a acestuia în plan cognitiv. Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare Fiecare perioadă de vârstă din copilărie este importantă pentru achiziţiile în plan cognitiv şi socioemoţional pe care copilul le dobândeşte prin interacţiunea cu cei din jur şi cu mediul. Din acest motiv. dar îi încurcă. recunoaşte denumirile unor lucruri comune.între şase şi un an copilul începe să dezvolte ideea de permanenţă pe măsură ce un obiect este luat şi ascuns. Caracteristici ale dezvoltării cognitive la sugar şi copilul mic: a) de la naştere la 1 an .  Crearea de situaţii şi saricini de învăţare specifice copilului sugar şi copilului mic. râde şi gâlgâie.  Determinarea rolurilor specifice ale părinţilor în construirea de situaţii de stimulare a învăţării. de reacţie. . Învăţarea la copilul sugar / Învăţarea la copilul mic. .3. . b) De la 1 an la 2 ani . sunt realizate acumulări treptate.2. de rezolvare de probleme. Principii de bază A. Toate acestea vor influenţa în mod decisiv pregătirea lui pentru a interacţiona cu lumea şi a învăţa.

cunoaşte cele mai multe dintre culori. în cursul zilei sau săptămânii.poate planifica şi menţine o sarcină sau un proiect pe o perioadă lungă. . iar la patru ani copilul desenează doar ceea ce cunoaşte şi consideră important.capacitatea de concentrare a atenţiei destul de lungă. Copiii nu au nevoie de jucării scumpe. . .desenul la trei ani este doar o mâzgăleală. .începe separarea fanteziei de realitate.apar abilităţi de rezolvare a problemelor. e) de la 7 ani la 8 ani .este conştient de trecerea timpului exprimată în luni şi ani. greşeşte frecvent înţelesul cuvintelor şi le foloseşte într-un mod hilar. însă să le permită să crească şi să înveţe independent. încep să copieze litere şi cifre.se poate exprima şi oral şi scris.este conştient de munca sa şi de a altora. Sugestii de oferire a unui mediu stimulativ pentru învăţare    Copiii îşi dezvoltă potenţialul de gândire creativă dacă le sunt furnizate spaţiu.există fenomenul rotacismului la citire şi scriere. . . „al meu”. răspunde la întrebări simple. interes pentru cifre şi numere. iar către opt ani îi place să citească. . . . . dificultăţi în pronunţarea unor consoane. către un an jumătate deţine un vocabular de douăzeci până la cincizeci de cuvinte. .îşi recunoaşte spaţiul şi se poate deplasa de unul singur în zone familiare. ştie când au loc evenimentele. Părinţii ar trebui să-i ajute când este necesar.conştient de comunitate şi lume.are simţul timpului (mai ales cel propriu). . dezvoltă propoziţii simple de două-trei cuvinte.începe conştientizarea sumelor şi lungimilor. iar la trecerea de la doi spre trei ani se produce dezvoltarea rapidă a limbajului. utilizând propoziţii corecte şi gramatică complexă. . cunoscând de la 300 la 1000 de cuvinte. O varietate de jucării simple. să scrie şi să calculeze. se joacă cu cuvintele. pentru a se putea juca cu ele când doresc.- în privinţa limbajului: vorbeşte fluent într-un grai imperfect. îşi extinde cunoştinţele şi interesele. d) de la 5 ani la 6 ani . citeşte bine. la patru ani copilul stăpâneşte 90% din fonetica şi sintaxa limbii şi poate susţine o conversaţie. Toate materialele potenţial periculoase trebuie să fie ţinute departe de zona lor de acţiune. . . îi place să asculte de mai multe ori anumite povestiri.în privinţa limbajului: foarte articulat (peste 2500 de cuvinte în vocabular). materiale uzuale şi libertatea de a experimenta cu ajutorul lor într-un mediu sigur/ securizant – sunt cu mult mai importante.în privinţa limbajului: se dezvoltă rapid mai ales spre sfârşitul anului. face conversaţie şi exprimă comentarii cu privire la ce face. . c) de la 3 ani la 4 ani . Materialele ar trebui să fie la îndemâna copiilor. . materiale potrivite şi timp. trece de la fantezie la realitate. vorbeşte foarte mult. la trei ani vorbeşte în monologuri şi joacă rolurile adulţilor în timp ce îşi fac propriile activităţi. descoperă cuvintele vulgare şi le foloseşte pentru a şoca.persistă gândirea egocentrică. începe să folosească pronumele „eu”.spre şase ani începe să citească. sfera abilităţilor în aceste domenii este largă. cuvintele însoţesc sau înlocuiesc gesturile care exprimă necesităţi sau dorinţe.învaţă să utilizeze abilităţile de ascultare ca mijloc de a învăţa despre lume.recunoaşte că poate exista un înţeles în cuvântul tipărit. . .este un bun ascultător.abundă întrebarea „de ce”. .

clubul copiilor etc. 2. Teme de discutat in microgrupuri si apoi cu intregul grup. 3. Ce înseamnă învăţarea la copilul sugar/copilul mic? Identificaţi comportamente care indică acumulări în planul dezvoltării cognitive la copilul sugar/copilul mic. Acestea sunt adesea suplimentate de instituţii din cadrul comunităţii: de exemplu. Orice program de dezvoltare timpurie a copilului trebuie să pornească din familie şi să aibă ca puncte de sprijin în primul rând influenţa părinţilor.Unde învaţă copiii? 1. Majoritatea abilităţilor şi atitudinilor sunt învăţate de către copii de acasă. biserică. Care sunt cele mai frecvente greseli pe care le fac parintii in privinta crearii situatiilor de invatre? . grădiniţă.

Uneori pune şi întrebări sau are sugestii.7. . Au tendinţa de a îi exclude pe alţii.1. Jocul în viaţa copilului A. .interacţiunile copil-adult în activităţi corespunzătoare de joc ale copilului sunt o componentă importantă a procesului învăţării. . .jocul spontan este important pentru dezvoltarea copilului. cultural şi interpersonal trebuie să fie îmbunătăţit şi extins pentru a încuraja jocul. cognitive şi afective a copilului. dar nu se implică. îşi desemnează rolurile.  Tipuri de jocuri şi relevanţa lor pentru dezvoltarea copilului Jocuri practice (specifice sugarilor) Jocurile manipulative (specifice celor de 1-2 ani) Jocuri simbolice (specifice preşcolarilor) Jocurile cu reguli (specifice şcolarilor mici) Evoluţia jocului în funcţie de dezvoltarea copilului: - - Comportament de neimplicare – copilul se plimbă de la o activitate sau de la o situaţie la alta fără a se implica. îşi împart responsabilităţile şi negociază regulile. .rezolvarea de probleme.jocul este important pe întregul parcurs al procesului de educaţie.achiziţionarea de noi perspective.abilitatea de a face faţă tensiunilor şi anxietăţilor.dezvoltarea limbajului (Christie & Johnson. B. Deseori.climatul natural. Jocul cooperativ – copiii îşi organizează singuri jocul.abilitatea de a utiliza instrumente. Asociaţia Internaţională pentru Dreptul copilului de a se juca a prezentat importanţa jocului în procesul de educaţie. se implică în unele activităţi. . Jocul paralel – copilului îi place să se joace singur cu jucăriile pe care el şi le alege şi nu pare deloc interesat de ce se joacă ceilalţi copii. Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare 7. Cercetătorii au descoperit că experinţa jocului se află în strânsă legătură cu numeroase funcţii şi operaţii psihologice precum: .gîndirea creativă. . Supraveghetor – copilul urmăreşte ceilalţi copii cum se joacă pentru perioade lungi de timp. Importanţa jocului în viaţa copilului – perspective socio-psiho-pedagogice. unul sau doi copii domină jocul. . În 1990. Competenţe specifice  Identificarea principalelor valenţe de ordin socio-psiho-pedagogic pe care la are jocul în dezvoltarea copilului  Identificarea efectelor diferitelor tipuri de jocuri asupra dezvoltării fizice. . 1983). Participanţi din 15 ţări au afirmat de comun acord că: . semnificaţii ale lucrurilor. Jocul cunoaşte evoluţii numai cu acordul fiecăruia implicat cu oarecare sau fără negociere. Jocul asociativ – copilul se joacă cu ceilalţi. limitânbd numărul celâor cu care sejoacă la 2 sau 3 parteneri.

Pe lângă plăcere şi distracţie. uneori este necesară asumarea acestui rol pentru a preveni unele acţiuni ce pot dăuna copilului. onestitatea). să ţintească. .  abilităţi fizice/ motorii (să arunce.Valoarea jocului 1. părintele poate să se familiarizeze îndeaproape cu reacţiile copilului în contexte diferite oferite de desfăşurarea jocului: fericire. 2. frustrare. jocurile active. supărare. Prin multe dintre jocurile tradiţionale se învaţă abilităţi şi se transmit informaţii necesare copiilor în viaţa de zi cu zi. părinţii pot să-şi asume roluri diferite cu unicul scop de a îl ajuta pe acesta ca prin joc să aibă loc învăţarea. să câştige sau să piardă). .  alergatul. cu reguli etc. să se concentreze şi să memoreze). scoici) sau cu materiale refolosibile. 4. agresivitate etc.) . să prindă. pietre.supraveghetor: în condiţiile în care jocul reprezintă şi un teritoriu al imaginaţiei şi fanteziei copilului. frunze. să înveţe să îşi aştepte rândul.  jocurile de rol.planificator sau organizator: aceste roluri pot fi asumate mai ales în cazul jocului cu reguli. jocul trebuie să ocupe locul central în viaţa lor.  comportament moral (cum ar fi corectitudinea.observator: părinţii îşi pot cunoaşte mult mai bine copii dacă asistă la modul în care se joacă. simbolic. O intervenţie nepotrivită sau un rol nepotrivit poate opri jocul. balans.partener de joc: prin asumarea acestui rol. Copiilor între 4 şi 6 ani le place în mod special:  să joace jocuri în care sunt antrenaţi şi alţi copii. trecând astfel către alte experienţe de învăţare. să vorbească. . când şi părinţii pot participa la joc. Posibile roluri ale părinţilor: . Totodată poate crea anumite situaţii care să îl stimuleze pe copil în extinderea jocului. jocurile îi ajută pe copii să-şi dezvolte noi abilităţi. ritm şi coordonare motrică). 7. Însă este foarte important ca prin desfăşurarea unui joc care place foarte mult copiilor. Aceasta trebuie să aibă loc spontan şi într-un context natural tocmai pentru a avea o mai mare eficienţă. a încrederii în sine. să-şi însuşească cunoştinţe şi să exerseze comportamente cum ar fi:  abilităţi sociale (de exemplu.  abilităţi intelectuale/cognitive (să gândească.  jocurile în care trebuie să construiască. Întrucât este o activitate specifică micii copilării ce favorizează învăţarea. să numere. Corespunzător vârstei pe care o are copilul. Intervenţiile părinţilor trebuie să fie adaptate vârstei şi specificului jocului (manipulativ. să se creeze de către părinţi condiţii pentru învăţare. pe care transformă în obiecte noi prin aport de imaginaţie şi creativitate. Adesea. dar şi stimularea reuşitei. activităţi în cooperare. copiii se joacă cu materiale din natură (bucăţi de lemn. în funcţie de vârsta pe care o au.evaluator: uneori rolul de evaluator este necesar pentru a oferi copiilor un feedback în privinţa reuşitei lor. prin acest rol poate fi încurajată autoevaluarea. . 3. Rolul părinţilor în stimularea jocului şi dezvoltarea de jocuri pentru copii.  jocurile cu reguli inventate de ei.2.

) Descrieţi şi comparaţi jocuri ale copiilor din zone rurale şi urbane. “Păsărica îşi schimbă cuibul”. (“Baba Oarba”. etc. analizaţi valenţele lor educative. Exercitii: Analizaţi jocurile clasice ale copiilor din punct de vedere al contribuţiei la dezvoltarea lor fizică. Care jocuri le făceau cea mai mare plăcere? La care jocuri participau părinţii? Ce roluri jucau părinţii? La care jocuri nu participau părinţii şi de ce? . psihică şi socială. Dezvoltarea de jocuri care ajută dezvoltarea copilului sub aspect cognitiv şi socio-emoţional .Activitate Organizarea clasei pe grupuri cu alegerea de către fiecare grup a unei perioade de vârstă a copilului în care jocul comportă aspecte specifice. Exerciţiu Listarea jocurilor pe care cursanţii şi le amintesc că le jucau atunci când erau mici şi a perioadei când le jucau. Vizionaţi episodul III al filmului „Dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani” şi comentaţi conţinutul lui.

Deşi nu se poate stabili cu precizie corelaţia certă între un nivel înalt al dezvoltării şi un anume stil educativ. foarte deschisă către exterior. Parssons. Lewi-Strauss evidenţiază rolul familiei în pregătirea copiilor pentru viaţa de familie: părinţii transmit modele pentru formarea propriei familii. Lautrey (1980) consideră că familiile cu o structură flexibilă. autonome. În familiile defavorizate social. s-ar părea totuşi că stilurile “liberale”. comunicative. pozitiv sau negativ. deşi concepţiile privind rolurile parentale şi modul lor de exercitare au diferit de la o societate la alta.taţilor” care au un statut profesional înalt de a-şi asuma roluri parentale în acord cu poziţia lor socială şi invers. care practică un stil educativ ce le oferă copiilor posibilitatea de a-şi manifesta individualitatea. Familiile de tip tovărăşie – foarte deschise spre comunitate. conştient. Competenţe specifice  Definirea statutului de părinte  Identificarea şi caracterizarea diferitelor tipuri de părinţi  Explicarea consecinţelor asupra socializării copilului ale comportamentelor diferitelor tipuri de părinţi B. 2. de la o epocă la alta. neplanificate. sec. de stilul educaţional al părinţilor. Copiii preiau modele comportamentale specifice claselor sociale din care părinţii lor fac parte. Stilul educativ şi dezvoltarea personalităţii copilului Dezvoltarea personalităţii copilului începe în familie. XVIII. interacţiuni strânse între membri. predominant închisă. Familia de tip bastion – legături slabe cu exteriorul. Multe familii îşi încredinţau copiii altor familii. pot fi identificate patru tipuri de familie: 1. copiii sunt mult mai orientaţi spre prezent. Rolurile parentale se conturează concomitent cu îngrijirea şi educarea copiilor. rare activităţi comune. copiii au tendinţa de a se orienta către activităţi complexe.. spontane. Tipologii ale părinţilor A. pentru a fi crescuţi şi educaţi. Fiecărui rol social i se asociază nişte comportamente aşteptate. Modificări ale concepţiei culturale privind rolul familiei au determinat modificări ale rolurilor de tată şi/sau mamă. B. 4. în mod direct. Melvin L. 3.8. social şi cutural al familiei influenţează mult dezvoltarea şi evoluţia copilului/ tânărului. “democratice” aduc mai multe beneficii în plan cognitiv. Extinderea rolurilor de cuplu spre cele de mamă şi de tată înseamnă colaborarea în direcţia unor obiective comune – creşterea copilului – şi împărţirea timpului şi a responsabilităţilor materiale şi afective.. C. care se confruntă cu problema şomajului. De ex. prin care familia ăşi asigură continuitatea în timp (T. prin modul de viaţă şi valorile transmise. a sărăciei. Malinowski). se practica transmiterea unei profesii/ ocupaţii "din tată-n fiu"). de a stabili aspiraţii îndrăzneţe. rolurile părinţilor în educaţia copiilor erau reduse. Muţi autori evidenţiază clar rolul părinţilor în alegerea profesiei copiilor (aşa cum. cu roluri şi activităţi clar diferenţiate. Grija pentru creşterea şi educarea copiiilor este o caracteristică a societăţilor moderne. . tradiţional. Statutul economic. Familiile de tip asociaţie – grad ridicat de autonomie şi de independenţă a membrilor. Rolurile parentale au ocupat în istoria familiei un rol central. Multe studii au evidenţiat şi au criticat rolul slab al părinţilor în educaţia copiilor. Stilul educativ al familiei influenţează dezvoltarea cognitivă a copilului. Statutul şi rolurile părinţilor. valorizează consensul. fiind influenţată. în societăţile aristocratice din Europa Occidentală. Familiile de tip paralel –în general închise faţă de exterior. au trebuinţe şi aspiraţii concentrate spre prezent. a conflictelor între membri/chiar a violenţei. În funcţie de modul în care părinţii îşi distribuie sarcinile şi responsabilităţile parentale. sunt cele care oferă condiţii optime pentru dezvoltarea lor din punct de vedere cognitiv. bazate pe încredere. Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare Pe lângă rolul de soţie sau de soţ. având o mare capacitate de autoreglare. Cercetările arată că în familiile în care există o stabilitate a veniturilor şi a relaţiilor sociale. considerate fireşti. Kohn a arătat tendinţa . odată cu naşterea primului copil se dobândesc status-uri şi roluri noi: rolurile parentale. Funcţia educaţională a familiei este considrată drept funcţie vitală specifică.

Un stil caracterizat printr-un grad înalt de acceptare. de afecţiune şi înţelegere a copilului de către persoana care îl îngrijeşte. furt. şi anume latura atitudinal – relaţională. teamă. indiferenţă evidentă. limitarea excesivă a libertăţii şi independenţei de acţiune a copiilor. modul de relaţionare a părinţilor faţă de proprii copii. d. dimpotrivă. Consecinţe: diferenţa între imaginea de sine şi posibilităţile reale ale copilului. determinând modificări serioase în una din cele mai importante dimensiuni ale personalităţii. Alte sugestii pentru profesor: Elaboraţi cu elevii trei întrebări pentru părinţi din care să se poată trage concluzii cu privire la tipurile de părinţi. Consecinţe: sentimentul de respingere trăit de copil. egocentrism. cu egalii. care impune norme irevocabile. acesta din urmă va manifesta puţină încredere în cei din jur şi. fie prin dominare agresivă. Formaţi ( pe bază de voluntariat) un grup de levi care să realizeze interviuri cu părinţi din şcoala. o Supraprotejarea – menajarea exagerată. va întâmpina dificultăţi în a-şi face prieteni. La copiii suprapotejaţi întâlnim o vulnerabilitate relaţională exagerată. e. atitudini dominatoare faţă de alţii sau.atitudine parentală negativă care se manifestă concret fie prin pasivitate. teamă. fie deloc. control parental şi supunerea copilului. revoltă. suferinţă. nu îl protejează. Severitatea excesivă a părinţilor. disponibilitatea copilului de a face faţă exigenţelor vieţii cotidiene. neglijenţă. Aceşti copii îşi fac prieteni şi întreţin cu uşurinţă relaţii “orizontale”. Copilul nu este dorit fie în acel moment. relaţii care presupun respectarea unor norme exterioare şi a unor ierarhii. rigidităţile. Contribuţia părinţilor la formarea personalităţii copiilor depinde de o multitudine de factori: modul în care este perceput şi cunoscut copilul de către familie. minciună). mama vede în copil rodul unei iubiri nefericite. Vizionaţi episodul II al filmului “Dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani” şi comentaţi conţinutul lui. privaţiunile de tot felul. îşi lasă puternic amprenta asupra procesului de formare a personalităţii copilului. afecţiunea manifestată exagerat sau dimpotrivă. implicit. slab spirit de iniţiativă. lipsa de autovalorizare şi de încredere în sine. un egocentrism manifestat prin incapacitatea de a se distanţa de sine însuşi. interdicţiile. frustrare. . lipsa de interes pentru viitor. El este lăsat pradă dificultăţilor. sentimentul de încapacitate şi de inferioritate. Posibile cauze ale subprotejării: a. personalitatea părinţilor – copilul limitează libertatea părinţilor. Copilul este perceput ca o povară. o dependenţă faţă de părinţi. devierile de comportament (agresivitate. ostilitate. exigenţă excesivă. interrelaţiile dintre soţi. vagabondaj. incapacitatea de a lua decizii şi de a-şi asuma consecinţele. tatăl sau altcineva. severitate. comenzile ferme însoţite de ameninţări. şi fac de asemenea faţă relaţiilor pe “verticală”. ca un lucru neplăcut. trecutul părinţilor care s-au bucurat de o copilărie plină de afecăiune şi nu au experimentat sentimentul de responsabilitate. e părăsit în faţa şocurilor. subevaluarea de sine. înregistrate pe bandă magnetică şi analizaţi răspunsurile părinţilor cu întraga clasă de elevi. lipsa de interes pentru şcoală. tendinţa de “a rămâne mic”. c. implicit. conflictele conjugale în care copilul este un “ţap ispăşitor”. Dimpotrivă pentru copiii care trăiesc într-o familie rigidă. situaţia economică a familiei – copilul apare ca o povară de nesuportat. strategiile educaţionale utilizate. b. Familia nu ia în considerare reala vulnerabilitate a copilului. o Subprotejarea . supraevaluare. va fi încapabil să se adapteze unui mediu pe care îl percepe ca ostil. favorizează dezvoltarea personalităţii şi. Realizaţi o broşură cu concluziile reieşite din aceste inteviuri şi distribuiţi-o părinţilor. indiferent dacă persoana respectivă este mama. ostilitate.

bunicul sau alţi membri care au rămas ca personalităţi cu o semnificaţie aparte pentru membrii familiei) . Acest tip de atitudine dezvoltă aşteptări reduse faţă de performanţele copiilor şi implicit o lipsă de motivaţie a acestora faţă de activităţile desfăşurate în special la şcoală. ci mai degrabă cea socială. Aceste atitudini se pot orienta pe următoarele direcţii: - indiferenţă: părinţii consideră că nu este atât de importantă reuşita şcolară. pentru a se asigura că a fost atins cel mult nivelul mediu de pregătire a copiilor. masa de duminică. Iată care sunt câteva dintre acestea: . Ea reflectă atitudinea faţă de viaţă în general. mituri. despre fete/femei.miturile unei familii (persoane care au marcat istoria familiei – bunica. Sunt interesaţi doar de deprinderile de bază citit. Acestea se constituie ca o consecinţă a experineţei de viaţă a fiecărui membru al familiei. Atitudinea faţă de grădiniţă/şcoală a părinţilor (care are o istorie individuală pentru adulţii din familie) determină un anumit tip de aşteptări.9. în general etc. nu sunt interesaţi de ce se întâmplă la grădiniţă/şcoală şi nu sprijină copilul în activitatea lui de învăţare. despre muncă. a weekend-ului etc) . Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare 9.ritualurile unei familii (micul dejun. Compentenţe specifice 1) Identificarea mecanismelor prin care atitudinea faţă de şcoală. dar nu trebuie să se străduiască prea mult. în acest mod determinând o motivaţie redusă a acestora faţă de învăţare . ritualuri. părinţii transmit copiilor mesajul că e bine să înveţe. precum grădiniţa/şcoala. Cultura unei familii este conturată asemeni unei micro-organizaţii de câteva elemente. Pregătirea pentru şcoală – atitudinea faţă de şcoală. de proiecţii. despre oameni.prejudecăţile. despre copii. socotit. prin supravieţuirea situaţiilor şi găsirea soluţiilor pe termen scurt. În consecinţă. intervin doar în situaţii limită.1. În consecinţă. Prin atittudinea lor. despre băieţi/bărbaţi. despre şcoală. aşteptările şi aspiraţiile părinţilor Cultura vieţii de zi cu zi a familiei Fiecare familie are o identitate proprie determinate de cultura vieţii de zi cu zi a familiei.Cariera de elev A. reguli ale familiei voastre? Cât de mult v-au influenţat viaţa? Care dintre aceste elemente v-au influenţat cel mai mult? Atitudinea faţă de grădiniţă/şcoală Toate elementele mai sus prezentate sunt expresia modului în care moştenirea culturală a fiecărui membru se regăşeşte în viaţa cotidiană a familiei.regulile unei familii (acestea de obicei sunt instituite de adulţii din familie) . dar nu de performanţe înalte. despre oameni şi despre viaţă. dar şi faţă de anumite aspecte specifice. de ambiţii în privinţa copiilor lor. Ele sunt expresia convingerilor fiecăruia despre viaţa de familie. convingerile membrilor familiei (despre căsătorie.) Exemple de sarcini: Care sunt elementele culturii familiei voastre care îi conferă identitate? Enumeraţi câteva simboluri. a Paştelui. modul de petrecere a Crăciunului. 2) Analizarea condiţiilor care asigură un debut de succes al carierei de elev 3) Crearea unui profil al părintelui care asigură succesul în cariera de elev B. scris. în general. aspiraţiile şi aşteptările părinţilor faţă de copil influenţează performanţele şcolare ale elevului. - interes moderat: în acest caz părinţii sunt de părere că este nevoie de puţină pregătire şcolară.

. a încrederii în propriile forţe. Pregătirea pentru şcoală trebuie să reprezinte un parcurs în care să fie respectată individualitatea copilului. evitând dezvoltarea temei de a greşi şi încurajând dorinţa de încerca. socioa-afectiv. cognitiv. prin intermediul cărora poate acumula experienţe utile. ci mai degrabă stimulează copii să dorească să înveţe. 9.atenţie încă de la naştere pentru dezvoltarea fizică normală a copilului pentru a avea putea face efortului şcolar. prin stimularea constantă a învăţării în care sunt angajate toate procesele psihice. situaţiilor conflictuale sau a celor de maximă reuşită. care de obicei sunt de ordin socio-afectiv şi moral. în general. anii anteriori fiind petrecuţi de către copil acasă. cunoaşterea temeinică a particularităţilor copilului. ale unui colectiv. un pas important în crearea premiselor necesare progresului în ritmul propriu al copilului şi nu în ritmul pe care părintele şi-l doreşte.preocupare permanentă pentru socializarea copilului. trebuinţele şi interesele lui. cu toate nevoile. Ea poate fi simulată sau inhibată printr-o atitudine a părinţilor care nu corespunde particularităţilor fie de vârstă fie individuale ale copilului. Fiecare din aceste atitudini deţine un bagaj de aşteptări ce exercită o influenţă puternică asupra motivaţiei copilului faţă de învăţare şi faţă de grădiniţă/şcoală. de a greşi.- interes crescut: acest tip de atitudine este cea care determină la copii o motivaţie crescută. care le va aduce satisfacţii. 9. Iar apoi asigurarea unui ritm de dezvoltare adecvat vârstei şi ritmului individual reprezintă un mod de a asigura premisele acumulărilor din clasele primare. Cultura familiei. prin lărgirea cercului de persoane cu care interacţionează. sfârşind prin eşec. considerând-o o activitate interesantă şi plăcută. precum şi considerarea celorlaţi drept parteneri şi nu adversari. al cunoştinţelor. Ignorarea acestor particularităţi determină discontinuităţi în evoluţia copilului. Desconsiderarea avantajelor frecventării unei grădiniţe încă de la vârsta de 3 ani. de modul în care face faţă situaţiilor problemă. nivelul aşteptărilor şi proiecţiile privind viitorul copiilor sunt câteva dintre elementele care determină spectrul comportamentelor părinţilor faţă de reuşita sau eşecul şcolar al copilului. . în domeniul socio-afectiv: dezvoltarea încrederii în sine. Majoritatea părinţilor sunt în primul rând preocupaţi de achiziţiile în domeniul limbajului. a stimei de sine. dorind fie prea mult fie prea puţin faţă de ceea ce copilul este capabil şi este interesat să facă. tocmai prin interesul arătat faţă de ceea ce desfăşoară fie la grădiniţă. de a nu face faţă aşteptărilor părinţilor. Ambiţiile părinţilor nu sunt percepute ca presiuni. Unii parinti ajung chiar sa le faca temele pentru acasa din dorinta exgerata de a-i ajuta pentru a depasi eventualele esecuri. al cititului şi socotitului şi mai puţin de modul în care un copil se subordonează regulilor unui program strict.Cînd începe pregătirea pentru şcoală? Mulţi părinţi consideră că anul pregătitor din grădiniţă este suficient pentru ca debutul şcolarităţii să fie realizat cu succes. oferirea de contexte de învăţare cât mai diverse pentru a acumula experienţe variate. Pregătirea pentru şcoală începe de la naştere prin asigurarea tuturor condiţiilor pentru dezvoltarea normală a copilului sub toate aspectele: fizic. - interes exagerat: o astfel de atitudine determină în multe cazuri o reacţie opusă în rândul copiilor sau o exagerată teamă de a nu reuşi.2. Prin acest mod ei nu fac decit sa adinceasca problema de adaptare la cerintele scolare ale copiilor. fie la şcoală. Debutul şcolarităţii este. Cel puţin două dimensiuni sunt importante în crearea premiselor pentru reuşita şcolară: - în domeniul cognitiv: stimularea şi satisfacere curiozităţii specifice copilului.urmărirea dezvoltării intelectuale corespunzătoare vârstei. .Rolul părinţilor în construirea carierei de elev. atrage după sine întâmpinarea unor probleme la debutul şcolarităţii. Pregătirea pentru şcoală vizează: . de la copii de aceeaşi vârstă până la adulţi de vârste diferite.3. în acest context.

bunăvoinţei şi exigenţei faţă de ei. cu atît este mai mare beneficiul pentru copii. sau pentru a discuta cu educatoarea despre anumite strategii şi practici. Dacă cunoaşte aceste aspecte. Din punct de vedere pedagogic această coordonare presupune. se conturează o serie de idei de colaborare cu părinţii. Pentru o mai bună funcţionare a programului de implicare a părinţilor organizat de instituţia preşcolară. Oferirea unor idei de implicare a părinţilor de către cadrul didactic. pot ajuta la aranjarea sau decorarea sălii. Se pot forma “grupuri de consultanţă pentru părinţi”. selectarea şi valorificarea influenţelor pozitive care se exercită în familie. Un alt aspect la fel de important ca şi cele amintite anterior este şi necesitatea cunoaşterii de către cadrul didactic a trăsăturilor şi potenţialului educativ al familiei. dar cu cît aceste activităţi încep mai devreme şi continuă mai tîrziu. idei care trebuie luate în considerare:   Stimularea respectului reciproc între cadru didactic şi părinţi. în al doilea rând. . iar pe de altă parte. Părinţii şi educatorii copiilor preşcolari exercită o influenţă vitală asupra educării copiilor chiar dacă ei acţionează în contexte sociale diferite. atât părinţii. Pentru a-i sprijini pe copii în mod responsabil. pot procura materialele necesare desfăşurării activităţilor. pe de o parte. programele vor putea răspunde mai prompt problemelor şi priorităţilor familiei. tactului. pot asigura transportul la diferite evenimente. Voi enumera câteva din posibilele roluri:    Părinţii pot veni în clasă (sala de grupă) pentru a-şi observa copiii sau pentru a se juca cu ei. îndrumarea familiei în vederea exercitării acţiunii educative în concordanţă cu idealul educativ. oficiale sau neoficiale. cât şi educatorii trebuie să creeze un parteneriat educaţional bazat pe respect reciproc. pe înţelegerea punctului de vedere al celuilalt. se poate trece la stabilirea unui program comun de educaţie. Tot pentru a-i implica pe părinţi în activitatea educativă din grădiniţă/scoala. stil ce presupune îmbinarea respectului. Un rol însemnat îl are şi stilul corect de comunicare a educatoarei cu părinţii. fiind facilitată dezvoltarea.” Legăturile puternice între familie şi programele pentru copiii (pre)şcolari pot facilita dezvoltarea în cel puţin două moduri:   în primul rând. Unul din argumentele principale în favoarea implicării părinţilor în educarea copiilor mici a fost exprimat de către Urie Bronfenbrenner (1975): “…programele care pun accentul pe implicarea directă a părinţilor în activităţi care stimulează dezvoltarea copilului au o influenţă pozitivă la orice vîrstă. pe colaborare şi cooperare. Astfel. Aceste grupuri se pot întâlni regulat pentru a discuta anumite aspecte legate de copii. cadrul didactic îi poate încuraja pe aceştia să joace diverse roluri în clasă (sala de grupă). O calitate profesională de bază a cadrului didactic este priceperea de a conlucra cu familia. abordarea programului este susţinută pozitiv acasă atunci când părinţii desfăşoară activităţi care promovează deprinderile conţinute de programa grădiniţei. pe acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite. etc.Colaborarea familiei cu instituţia (pre)şcolară Grădiniţei îi revine sarcina de coordonare a relaţiilor ce se stabilesc cu familia. al grădiniţiei/scolii şi al familiei. implicarea familiei în program va întări sprijinirea ţelurilor educaţionale şi de dezvoltare a programului de către familii. grupuri formate din părinţi. Părinţii pot ajuta voluntar în cadrul activităţilor speciale. pe eficienţa comunicării între parteneri. program în care acţiunile se întreprind să se completeze reciproc.

Vizite la domiciliu.    Astfel pot fi trimise părinţilor note săptămânale pentru a-i informa asupra unor progrese făcute de copil sau asupra unor evenimente speciale. în continiare. Numai atunci când se vor stabili contacte de încredere reciprocă între educatoare şi familie se poate trece la acordarea ajutorului propriu-zis prin sfaturi sau consultaţii. Socoliuc. Cea mai importantă problemă în munca cu părinţii este apropierea individuală de fiecare familie. câteva forme de comunicare în scris pot ajuta familiile şi educatoarea să păstreze legătura. . Înainte ca un copil să înceapă grădiniţa familia poate să viziteze centrul pentru a observa şi cunoaşte educatoarele şi copiii. implicit. se poate crea un grup de consultanţă familială.     Folosirea unei diversităţi de strategii de implicare a părinţilor deoarece familiile au interese şi resurse diferite. ci şi educator al părinţilor. Vom enunţa. ale copilului. Ducerea şi aducerea copilului la grădiniţă. Asigurarea unei relaţii strânse cu familia copilului prin organizarea unor întâlniri săptămânale. Deşi educatoarele sunt competente în domeniul lor. Şedinţe oficiale pentru discutarea progresului copilului şi pentru planificarea în comun a activităţilor specifice. 1994)      Vizite iniţiale ale părinţilor la grădiniţă. Modalităţi de colaborare între grădiniţă şi familie Comunicarea dintre educatoare şi părinţi se poate realiza în două moduri:   direct. a modalităţilor în care se va menţine legătura grădiniţă/scoala – familie. sau când lipseşte telefonul. Păstrarea anonimatului cu privire la informaţiile despre familie. Kurt Lewin spunea că “Cu cât sunt mai implicaţi în deciziile care îi privesc în mod direct. Un membru al echipei de educatori poate efectua o vizită la domiciliul copilului pentru a-i cunoaşte familia în ambianţa sa. Accentuarea calităţilor familiei şi. Aceste mape pot circula periodic între casă şi grădiniţă. În acest sens trebuie create condiţii şi trebuie să se acorde timp discuţiilor cu familiile. De asemenea. lăsând întotdeauna timp părinţilor pentru întrebări. Încrederea este un element esenţial în relaţiile de colaborare. o serie de activităţi utile: (N. Mesajele telefonice sunt importante pentru păstrarea unei legături de rutină cu familia copilului. Aceste momente pot fi un prilej pentru o comunicare apropiată cu familia. Când lipsa de timp împiedică întâlnirile directe. îndeosebi de familiile care întâmpină dificultăţi în educaţia copiilor. În ceea ce priveşte comunicarea directă. S-a demonstrat că familiile orientate clar pot îmbunătăţi programul prin sugestiile lor. încă de la începutul programului. Stabilirea. Se poate deduce din cele prezentate anterior că pedagogul instituţiei (pre)şcolare este nu numai educator al copiilor. prin comunicare scrisă. mulţumirile si nemulţumirile ambelor părţi pot fi făcute cunoscute prin intermediul unor note neoficiale trimise prin intermediul copilului. aceasta presupune ca educatoarea şi părinţii să se cunoască şi să schimbe informaţii. cu atât oamenii vor fi mai interesaţi în impunerea lor”. O altă formă ar putea fi mapele individuale prin care se poate realiza cu familia un schimb de informaţii. Dacă cel puţin aceste idei sunt luate în considerare de către educatori. prin comunicare orală. Şedinţele trebuie fixate în perioade convenabile părinţilor. părinţii ştiu ce-şi doresc din partea copiilor. indirect.

se referă la acţiunea în acelaşi sens: ceea ce hotărăşte familia să fie în acord cu măsurile instituţiei. Astfel relaţia familie – educatoare – copil devine o relaţie de paterneriat bazată pe o conducere democratică şi flexibilă în luarea deciziilor Alte sugestii pentru profesor: Formaţi. pe bază de voluntariat.Toate aceste modalităţi de colaborare a instituţiei preşcolare cu familia este necesar să conducă la principiul unităţii cerinţelor în educaţie. Acest principiu presupune nevoia unei comuniuni în ceea ce priveşte obiectivele propuse actului aducativ. prima zi de şcoală a elevilor din clasa a V-a. o grupă de elevi care să filmeze situaţii relevante din prima zi de şcoală a elevilor înscrişi în clasa I. a XI-a şi a X-a. . iar ceea ce educatoarea face să nu fie negat de părinţi. analizaţi. comportamentul copiilor şi al părinţilor. comparativ.

Identificaţi posibile soluţii.faire” în relaţiile dintre membrii familiei. partizani ai autorităţii şi partizani ai liberalismului continuă să se înfrunte. Diverse tipuri de autoritate în familie Autoritatea parentală reprezintă raportul psihosocial dintre părinţi şi copii. soţ-soţie. de la cel de simplu obiect al educaţiei: “Totuşi.stilul autoritar: părinţii impun anumite reguli. pe consecinţele uneia sau alteia dintre metode.10. Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare   Familia – cadru relaţional bogat (părinte-copil/ copii. modificate sau negociate prin dialogul părinţi – copii. Aceste consecinţe nu sunt apreciate decât prin ideologii prestabilite". în familie se pot identifica trei stiluri de control parental: a. Axa autoritate – libertate În general. El consideră că relaţiile părinţi–copii sunt organizate în jurul unei axe care are la o extremă acceptarea afectivă. fără a discuta cu copilul argumentele care le susţin. atunci când ia forma autoritarismului şi duce la abuzuri care au efecte negative asupra dezvoltării psiho-sociale a copiilor. În orice relaţie psihosocială există o anumită autoritate. de altfel. Specialiştii critică autoritatea parentală. Este necesară autoritatea în raportul părinţi – copii? Oferiţi argumente pro şi contra. sau a unei educaţii liberale relevă mai mult presupuneri filosofice decât rezultatele concrete ale unor cercetări. Compentenţe specifice  Descrierea dimensiunii de gen în relaţiile dintre generaţii în familie  Caracterizarea relaţiilor dintre părinţi şi copii din perspectiva raporturilor dintre generaţii  Identificarea motivelor care pot crea blocaje de comunicare între părinţi şi copii B. caracterizat prin comportamentul de supunere al copiilor faţă de părinţi.stilul democratic: regulile sunt stabilite. c. iar la cealaltă respingerea afectivă a copilului de către părinte. bunici-copii). Opiniile despre valoarea unei educaţii fondată pe principii autoritare. datorate diferenţelor de concepţii socio-culturale? Analizaţi amploarea pe care aceste conflicte o pot avea. copil-copil. soluţii. fără a se axa. . Conflictele între generaţii : cauze. bunici-părinţi. manifestări. b. Libertate şi autoritate – perspectiva copilului şi perspectiva părintelui.stilul permisiv: părinţii nu impun reguli şi adoptă o atitudine “laisser . Daţi exemple de conflicte între membrii familiei. Paul Osterrieth (1973) nota că evoluţia raporturilor adulţi–copii constă în ascensiunea copilului la statutul de partener. Aspecte psiho-sociologice ale relaţiilor dintre membrii familiei A.

ale îngrijirii necorespunzătoasare. a abuzului şi neglijării. educaţia liberală în care copilul nu vede impunându-i-se nici o normă ar duce. . permisiv). bazată pe convingerea părinţilor că vârsta mai înaintată implică o mai mare competenţă. ci el presupune un alt mod de manifestare a acesteia. democratic. analizaţi conţinutul acestor materiale. Kellerhals şi Montandon (1991) consideră că aceasta se manifestă în trei forme: a. b. în timp ce pentru alţii.Sugestii pentru profesor: Propuneti elevilor un joc de rol pentru a ilustra şi apoi a reflecta asupra stilurilor educative. după unii. încă din copilărie. riscuri. în detrimentul autorităţii şi liberalismului care pot împiedica pe copil să ia contact cu experienţele necesare adaptării sociale. Alegeţi 3 elevi care vor juca rolul de mama sau de tata. când părintele este un ghid pentru copil. această libertate poate permite copilului să-şi exprime propriile opţiuni. autoritatea structurantă sau "parteneriatul". Alte propuneri pentru profesor: Invitaţi un psiholog clinician să le vorbească elevilor despre influenţele negative. Pentru alţii însă. Dar trebuie menţionat faptul că stilul democratic nu elimină total autoritatea parentală. Desemnaţi 3 elevi care vor juca rolul copilului care tocmai a încălcat o regulă (stabiliţi şi regula şi imaginaţi contextul). pe termen lung. se pune accent pe precizia indicaţiilor date copilului şi pe forţă. asupra dezvoltării copiilor Prezentaţi elevilor manualul şi caseta video utilizate de Fundaţia Copiii Noştri pentru predarea cursului pentru părinţi „Educaţi aşa”. Unii consideră că autoritarismul părinţilor va duce la educaţia unor tineri conştienţi de valoarea ierarhiei şi a supunerii. Majoritatea opiniilor converg spre aceea că stilul democratic este cel care favorizează autonomia şi cooperarea socială. dezavantaje. cărora le veţi înmâna câte un bileţel pe care au indicat câte un stil (autoritar. să-şi dobândească mai uşor autonomia. Ceilalţi elevi – observatori sunt rugaţi să identifice stilul fiecăruia dintre părinţi şi să interpreteze implicaţiile sale educaţionale: avantaje. Relaţia de autoritate astfel interiorizată asigură perpetuarea unui model de funcţionare socială fondat pe accentuarea unei relaţii de inegalitate. c. pe necesitatea de a asigura supunerea imediată şi necondiţionată a acestuia. Cele 3 perechi părinte-copil vor simula o situaţie de viaţă. la folosirea unei libertăţi generatoare de nelinişte şi angoasă. În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii parentale. autoritatea coercitivă. Organizaţi o întâlnire a elevilor cu un grup de părinţi care au urmat cursurile „Educaţi aşa”. autoritatea persuasivă sau negociatoare. care utilizează fermitatea parentală punându-se accent pe necesitatea de a oferi copilului explicaţii privind motivaţia deciziei parentale. oferindu-i acestuia repere care să-l orienteze în contruirea autonomiei personale. În sens contrar. educaţia în stil autoritar ar putea determina revolta interioară a copilului şi dezvoltarea sa în opoziţie cu autoritatea.

divizează indivizii în grupuri sau instituţii sau când indivizii între ei împedică exercitarea rolurilor şi statutele lor pun problema ierarhiei şi poziţiei lor. nemulţumiri. Compentenţe specifice  Analiza importanţei climatului familial pentru dezvoltarea personalităţii copilului. devine social când se referă la structuri şi organizaţii. Alte tipuri:     Conflictul de cumul – apare atunci când se acumulează treptat tensiuni datorate unor frustrări. Gestionarea conflictelor Climatul familial este foarte important pentru dezvoltarea copilului: un climat echilibrat. Situaţii de criză/conflicte familiale A. în scopul recunoaşterii identităţii specifice. mai ales la vârstele mai mici. nedreptăţi percepute ca atare de membrii familiei.divergenţe de coduri. reguli sau moduri de rezolvare discordante ori incompatibile pentru una şi aceeaşi problemă. Climatul tensionat. competiţii de putere. .  familial – stări tensionate între membrii unei familii. a tipologiei şi a cauzelor violenţei domestice  Interpretarea consecinţelor situaţiilor conflictuale asupra tuturor membrilor familiei  Identificarea soluţiilor de deblocare a conflictelor pentru armonizarea climatului familial B. Conflictul de orgolii –atunci când ego-ul fiecaruia dintre cei aflaţi în conflict este exacerbat. relativ la conflicte:  cauze  căi de evoluţie  posibilităţi de soluţionare  efectele directe şi indirecte  tipurile şi aria de cuprindere  negocierea sau rezolvarea conflictelor. individuale sau de grup. Conflictul de idei – o dispută pe marginea unei idei/principiu. cauzele conflictului familial.1. mergând de la diferenţe minore până la contrapuneri polare. Aspecte de discutat. trebuinţe exagerate etc).11. antagonisme de scopuri. caracterizată de interese divergente. de valori legate de interacţini dintre grupuri diferite. Conflictul de interese – indivizii au interese diferite.  Identificarea cauzelor şi a etapelor unui conflict familial.  intercultural . de credinţe. Conflict .  acut. să-şi tolereze reciproc faptele. opune grupuri şi categorii de actori sociali. După durata şi modul de evoluţie:  spontan. confruntarea sau negocierea. aceştia nu cred prea mult în propriile afirmaţii dar orgoliul îi împiedică să –şi retragă afirmaţiile sau să-şi reconsidere opiniile. Conţinuturi şi sugestii pentru activitatea de învăţare 11.  social . cald va favoriza dezvoltarea armonioasă a copilului.starea de tensiune creată într-o formă de interrelaţii sau în confruntarea de opinii diferite. lipsuri.  psihologic (dorinţe antagonice. Tipuri de conflicte După conţinut:  cognitiv .  cronic.stare de oscilare între două concepte. Acesta sime nevoia de sprijin parental. Climatul familial.situaţie de interacţiune. care determină apariţia subculturilor şi izolarea.

 gelozia. deşi îşi face treaba  bârfitorul .se vaietă tot timpul. părinţii considerând copii ca fiind prea mici pentru a înţelege diferite situaţii. El există numai comparativ sau numai în cazul în care îndeplineşte anumite condiţii şi simte că iubirea părinţilor este condiţionată şi că se află în situaţia de a “merita această iubire”.  etc. tu de ce nu eşti ca el ă” sau “cum de vecinul nostru a luat 10 la lucrare. iubirea şi înţelegerea părinţilor fluctuează în funcţie de această comparaţie. Joc de rol : tipurile de caracter în manifestări conflictuale . nu în comparaţie cu alţi copii. poate declanşa conflicte  perplexul .Cauzele conflictului  inegalităţi de statut. şi tu nu ai luat?”. că nu poate fi iubit pentru el însuşi.inventează şi colportează zvonuri. iar acesta simte acest fapt în defavoarea lui.  Lipsa de comunicare părinţi-copii. când răbdarea. mai mult decât pe el.  etc. ai altor familii cu care intră în contact. Exemple de conflicte între părinţi şi copii  Compararea propriului copil cu alţii. Părinţii nu reuşesc să modifice comportamentul copiilor lor cu replici de genul: “vezi ce cuminte este vărul tău.lipsit de flexibilitate. apelează la soluţii unice  vorbăreţul . mesajul receptat de copil este că el nu are nici o valoare intrinsecă. Ei trebuie să conştientizeze unicitatea copilului lor şi să-l aprecieze aşa cum este el.are tot timpul o replică.nu ajută pe nimeni.  Brainstorming: ce înţelegem prin conflict? Joc de rol: simularea unui conflict şi dramatizarea acestuia. de prestigiu  lipsa de comunicare sau interpretări greşite ale unor gesturi. cum se întâmplă de multe ori. dar reproşează că i-a prevenit pe ceilalţi  plângăreţul . Părinţii îi folosesc pe acei copii ca etalon de comparaţie pentru copilul lor. disculpându-se mereu. Joc de rol: simularea unor conflicte. competiţia între membrii familiei  violenţa domestică  incapacitatea de a ajunge la un compromis reciproc acceptat  dorinţa de putere. Tipuri de caracter uşor de recunoscut în manifestările conflictuale:  colericul . Conflicte între copii  sentimentul unuia dintre copii că părinţii îl preferă pe unul dintre copii. pe grupuri sau perechi şi a medierii conflictelor. provoacă iritare şi confuzie  încăpăţânatul .încurcă-lume. pentru orice. Lucru în echipe: identificarea de soluţii pentru diferite situaţii conflictuale. considerată de părinţi ca rea-voinţă şi nu ca nevoie de acţiune sau ca modalitate de a atrage atenţia asupra lor. Când un copil este comparat cu un altul. afirmaţii etc. Covey.  Indisciplina copiilor. aprecierea. recompensele din partea părinţilor.  gelozia.  tedninţa de a obţine supremaţia – atenţia.generează conflicte  cusurgiul . iritabil. sesiza Stephen R.

din cauza lipsei constrângerii sociale şi a controlului asupra celor care sunt martori ai violenţei. condiţii de muncă cu noxe care pot afecta sistemul nervos central cu repercusiuni asupra comportamentului.schimbul de informaţii orientate de scopul comun. pentru a rezolva un conflict dintre ele. adesea secvenţiale. interdicţia de a comunica cu diferite persoane. jignitoare.Gestionarea conflictelor .). caracterizate prin violenţă sau comportamente antisociale ale locuitorilor. De asemenea. Există într-adevăr un raport foarte strâns între abuzul asupra persoanelor în vârstă. sanitare. conştientizarea de către cei implicaţi a problemei. violenţă verbală (cuvinte urâte. e) evaluarea rezultatului parţial şi a etapelor de urmat. pedepse. Copiii care cresc într-o familie violentă sunt mult mai predispuşi la violenţă şi agresiune decât ceilalţi copii. din cauza condiţiilor stresante în care trăiesc părinţii şi a lipsei de comunicare în familie. abuz fizic etc. a apei sau a încălzirii). ceea ce generează stress maxim. violenţă fizică (bătaie. Violenţa domestică Violenţa în familie şi interacţiunile familiale disfuncţionale devin dăunătoare pentru copil chiar dacă ei nu fac decât să asiste la acte violente îndreptate către fraţii sau mamele lor. se poate exprima print-un comportament abuziv în familie şi societate. trebuie menţionate situaţiile în care unul dintre părinţi sau ambii nu au loc de muncă. Aceste condiţii de muncă pot cauza un stres puternic care. înjurături etc. ameninţare. Alte modalităţi:  medierea prin reprezentanţi sau prin confruntare directă  evitarea  aplanarea  compromisul  colaborarea  înăbuşirea conflictului prin amplificarea autorităţii  stabilirea unor obiective comune extraordinare şi/sau identificarea unui duşman comun. 2. lipsa unuia dintre părinţi conduce la preluarea în parte sau în totalitate a rolurilor celuilalt partener. lipsa de comunicare. sunt:  izolarea socială. ceea ce consumă timp şi energie care ar trebui centrate pe socializarea şi educarea copilului)  tipul locului de muncă disponibil şi structura acestuia (părinţii îşi desfăşoară activitatea   profesională în locuri de muncă cu mare solicitare fizică şi neuropsihică.) 4. 1998.  sărăcia. lipsa condiţiilor de studiu. b) decizia de confruntare c) confruntarea propriu-zisă : identificarea cauzei conflictului. Etapele gestionării conflictelor: a) recunoaşterea existenţei conflictului. de a spune anumite lucruri. 11. neglijarea psihologică/emoţională Printe factorii care sporesc riscul producerii violenţei domestice. lipsa de afecţiune) 3. dacă nu este bine controlat. d) specificarea soluţiei reciproc acceptabile. spaţii/locaţii nesănătoase. comunicarea . Forme de violenţă domestică 1. Comentaţi conţinutul filmului. condiţii de muncă cu risc de accidente. violenţă psihologică sau emoţională (teroare. . contaminare sau pericol de moarte. spaţiul de locuit şi condiţiile de trai (locuinţa inadecvată prin aglomerare. izolare. a divergenţelor.  familiile monoparentale (s-a observat o creştere a cazurilor de violenţă asupra copiilor.2. 1999). abuzul asupra partenerului de viaţă şi abuzul asupra copilului în sensul că părinţii care se lovesc sau care sunt violenţi cu rudele lor mai în vârstă sunt mult mai predispuşi să abuzeze de copiii lor decât ceilalţi (Browne and Hamilton. neglijarea emoţională. comunităţile sărăce. teamă.implicarea a cel puţin două părţi care stabilesc relaţii voluntare. Exerciţiu: Vizionaţi episodul IV al fimului „Dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani”.

comportament agresiv etc. În plus. dependenţi de partener. 1997) pot fi:           lipsa de educaţie.).Factorii de risc parentali (Browne şi Herbert. Trasul de ureche sau alte părţi ale corpului mai este folosit de un număr mic de părinţi (9%). psihoze sau psihopatii. Factorii de risc referitori la copii Cercetatorii au identificat unele caracteristici ale copiilor. şomajul părinţi vitregi. Una din cele mai folosite metode de “educare” sau disciplinare a copilului.imaturi afectiv. 40% dintre ei proveneau din familii disfuncţionale. părinţi adolescenţi . personalitate antisocială. 1997):  copiii nedoriţi (nu îndeplinesc aşteptările şi aspiraţiile părinţilor lor. de consiliere şi de terapie servicii de educaţie (programe pentru părinţi) telefonul copilului.3. secrete etc. intoleranţi sau foarte agitaţi – părinţi cu aşteptări nerealiste şi atitudini/percepţii negative faţă de comportamentul copilului lor părinţi cu personalităţi rigide. consum de alcool şi droguri. numĂrul mare de copii – stresul responsabilităţii de părinte consumul de alcool sau droguri copilăria dificilă a părinţilor.  consecinţe grave asupra dezvoltării.  Etc.). 39% dintre copiii străzii au declarat că cel puţin unul dintre părinţi este alcoolic. 13% dintre părinţi admit că nu îşi lasă copiii să urmeze cursurile unei şcoli.  copiii bolnavi  întârzieri în dezvoltare. De asemenea. ajutoare sociale etc. Servicii sociale destinate familiei        servicii medicale (asistenţă prenatală.). iar 2% datorită abuzurilor sexuale din familie. automultilare.  disfuncţii ale relaţiei de cuplu. conflictele de familie. servicii de asistenţă socială (alocaţii. părinti indiferenţi. copiii cu dizabilităţi fizice/psihice sau cei care nu au sexul dorit sunt mult mai expuşi abuzului şi neglijenţei).  disfuncţii de comunicare în familie (teamă. violent. incapabili să răspundă afectiv la nevoile celorlalţi membri ai familiei. pensii. tulburări psihice – părinţi cu tulburări psihice: nevroze. Insuficienta comunicare dintre părinţi şi copii. . terapie) servicii de informare. consiliere. certurile şi violenţele frecvente apărute între părinţi. medicină de familie etc. De asemenea. este pălmuirea. au fost identificate ca factori majori de risc familial pentru abuzarea şi neglijarea copiilor din România. traume din copilărie (tulburări de ataşament care afectează relaţiile lor cu cei din jur şi abilitatea lor de a-şi manifesta afecţiunea faţă de ceilalţi. sănătăţii şi educaţiei copilului. Organizaţia “Salvaţi Copiii” a estimat că 35. copilul poate fi nedorit din cauza unei crize temporare în relaţia părinţilor sau din cauza faptului că noul născut este rezultatul unui act sexual forţat. De asemenea. Din nefericire. 11. Consecinţele violenţei domestice  consecinţe fizice şi psihologice la nivelul victimei (tulburări de ataşament disfuncţii emoţionale.) servicii de protecţie a copiilor servicii de protecţie a femeilor victime ale violenţei domestice (adăposturi. pedeapsa fizică rămâne şi acum o practică des întâlnită în rândul părinţilor. născându-se într-un moment nepotrivit. pe termen lung şi scurt. boli psihice.42% dintre copiii străzii îşi părăseau căminele datorită violenţei din familie. menţionată de către două treimi dintre părinţi. care au o incidenţă mare asupra violenţei domestice (Browne and Herbert.

Alte sugestii pentru profesor: Elaboraţi cu elevii trei întrebări pentru mame şi copii vicitme ale violenţei în familie. 23. (2) Serviciile de asistenta sociala sunt servicii profesionalizate si sunt efectuate de persoane cu calificare în domeniu. terapie individuala si colectiva. Formaţi ( pe bază de voluntariat) un grup de levi care să realizeze interviuri cu aceste mame şi copii. în principal. . .Lege nr. 705. (3) Serviciile de asistenta sociala se realizeaza prin metode si tehnici specifice de diagnoza a nevoii de asistenta si de interventie sociala si constau. din 3 decembrie 2001. Distribuiţi broşura părinţilor din şcoala voastră.(1) Serviciile de asistenta sociala au drept obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate. consiliere. înregistrate pe bandă magnetică şi analizaţi răspunsurile lor cu întraga clasă de elevi. Realizaţi o broşură în care să prezentaţi concluziile reieşite din aceste inteviuri şi consecinţele violenţei domestice asupra dezvoltării copiilor. privind sistemul national de asistenta sociala Art. din informare.

Deseori insa el reprezinta monopolul unuia dintre mmebri. Economie casnica A. Exercitiul de paticipare la administrarea bugetului familie insa trebuie sa inceapa din copilarie.12. cu riscul de a se ajunge la un impas in luarea deciziilor majore. De asemenea. Continuturi si sugestii pentru activitatea de invatare. tocmai pentru ca si cei mici sa privesca cu responsabilitate cheltuirea banilor si importanta stabilirii prioritatilor in administrarea lor. De regula. Conceptia asupra familiei care pledeaza pentru egalitatea in drepturi si respectul intre membri ei. Desigur. dar incepind de la virsta de 3 ani. 12. pe masura posbilitatilor lui. contribuie la constituirea lui. Este foarte important sa fie consultati si sa constate ca uneori parerea lor a contat sau a fost chiar cea mai buna.Constientizarea necesitatii de a repatiza echitabil responsabilitatile intre membrii familiei .Analizarea rolului fiecarui membru i stabilirea regulilor. . Compentente specifice : . responsabilitatilor si a prioritatilor in viata familiei .2Participarea copiilor la deciziile privind gestiunea resurselor materiale si de timp Pentru a pretui si valoarea banilor si a timpului. si varsta copilului este un parametru important. parintii sunt cei care detin ”puterea” in administrarea bugetului intrucit ei sunt cei care. Astfel va intelege ca unele decizii nu pot fi luate sau ca e mai bine sa fie aminate. De obicei.Identificarea aspectelor de gen in gestionarea responsabilitatilor si sarcinilor in viata de familie B. este bine sa simta ca participa la deciziile privind administrarea bugetului.1Bugetul familiei – asumarea comuna a responsabilitatilor Bugetul familei reprezinta un bun al intregii familii si din acest motiv fiecare membru trebuie sa participe prin propriile puteri atit la constituirea lui cit si la administrarea lui. copiii trebuie sa fie implicati de mici in deciziile privind acesti doi parametri impotanti ce dau sanatate mediului familial. implicit presupune si o implicare egala (dupa posibilitati) in constituirea bugetului si administrarea lui. De regula copiii sunt lasati in afara discutiilor privind achizitionarea unor obiecte in casa sau in modul de organizare a programului zilnic sau saptaminal al familie. bugetul trebuie sa fie exclusiv o problema a familei care consuma resursele bugetului si nu a altor membri din familia largita. de regula al celuia care contribuie mai mult la constituirea lui. copilul incepe sa inteleaga valoarea banilor si. Unul din motivele pentru care parintii deseori se confrunta cu probleme privind indeplinirea dorintelor/nevoilor copiilor este ca acestia nu inteleg ca nu este posibil. care nu participa zilnic la viata familei. 12. implicarea altor persoane duce la conflicte si la delegarea unor responsabilitati. mai alea atunci cind vor fi pusi in situatia de a alege cea mai buna cale de-si organiza viata. pina la o anumita virsta a copiilor. Exercitiul de gestionare a resuselor atit materiale cit si de timp reprezinta un mod prin care copiii vor intelege si valoarea lor si cum pot fi ele mai bine gestionate.

In caz contrar. conduce spre o relatie defectuoasa si o evolutia a acestora nu tocmai in directia pe care si-au dorit-o. .4Timpul familial si cariera profesionala a parintilor Gestionarea timpului este una dintre problemele cele mai serioase ale secolului XXI.achizitionarea de bunuri pentru fiecare membru si pentru casa la perioade de timp . Toate aceste zone de activitate presupun asumarea unor responsabilitati care trebuie sa tina cont de : . Tipul de relatie care se naste reflecta intru totul masura in care copilul a simtit ca este important in viata parintelui.platirea facturilor lunare . fie ca fac mai putin decit pot. considerind ca un serviciu bun atrage dupa sine o salarizare mai buna si. adica gestioneaza corect resursele.aprovizionarea cu cele necesare consumului zilnic . de regula discutii in familie prinvind bugetul familiei ? De ce apar aceste discutii ? Care este/ar trebui sa fie rolul copiilor in deciziile privitoare la buegtul familiei ? . cu greu poate fi reconditionat. Cel mai important pentru parinti este sa constientizeze ce inseamna timpul pe care nu reusste sa il acorde copilului pentru dezvoltarea acestuia sub toate aspectele si mai ales in planul personalitatii. Cel mai important lucru este ca rolurile sa fie distribuite in asa fel ca fieare sa poata duca la indeplinire ceea ce are de facut.rezolvarea sarcinilor specifice fiecarui membru in functie de activitatile lor in afara casei. Cei care au cel mai mult de suferit in acest caz sunt copii. multi parinti ajung sa nu mai poata face fata responsabilitatilor ce tin de familie.3Atribuirea rolurilor tuturor membrilor familiei in economia casnica Sentimentul de familie este deseori consolidat prin modul in care fiecare membru participa la viata de zi cu zi a familiei. De aceea pe un continuum de la timp dedicat exclusiv copilului pina la timp nealocat deloc copilului putem distinge citeva tipuri de parinti :  Parintele absent  Parintele „himeric” (vine si pleaca. apar discutii si conflicte. Teme de discutie: La ce virsta au inceput sa participe la deciziile privind bugetul familiei ? Cine ar trebui sa detina rolulul de manager al familiei in gestionarea resurselor umane. se instaleaza. . . deci.tipul de activitate pe care il desfasoara in afara casei. Relatia copil-parinte depinde foarte mult de timpul pe care acesta il aloca copilului in viata lui. duce la instalarea unei disfunctii in viata microorganizatiei. nu isi petrece timpul cu copiii decit foarte putin)  Parintele prezent doar in momentele importante din viata copilului  Parintele prezent in majoritatea situatiilor cind copilul are nevoie  Parintele casnic. fie ca fac mai mult decit pot. In acelasi timp insa timpul pe care nu il petrec alaturi de copii la virsta la care acestia au cea mai mare nevoie de ei.virsta fiecarui membru al familie.abilitatile pe care le are pentru a duce sarcinile la bun sfirsit. putind sa le ofere acestora ceea ce in alte conditii profesionale nu ar putea.curatenia casei . Din cauza optiunii pentru o cariera profesionala plina de satisfactii. Principalele atributii privesc: . care daca ajunge sa devina rutina. materiale si de timp ? Care sunt cauzele pentru care apar. Atribuirea in mod eronat a unui rol unuia dintre membri.12. Parintii se invirt intr-un cerc vicios.timpul pe care il are la dispozitie. de fapt. 12. conditii de viata mai bune pentru copii. Un management corespunzator atribuie sarcinile potrivite persoanelor potrivite. un dezechilbru.

parinti implicati foarte mult in activitatile profesionale. Alte sugestii pentru profesor: Elaboraţi cu elevii trei întrebări pentru părinţi (mame şi taţi) din care să reiasă modul în care administrează bugetul familiei. lipsa timpului pentru rezolvarea sarcinilor de familie. 7 si 12 ani) si o bunica. nivel de trai ridicat. mediu si lung. comparaţi familiile care au buget asemănător şi nivel de trai diferit şi trageţi concluzii cu privire la cauzele care determină situatiile diferite din aceste familii. Formaţi (pe bază de voluntariat) un grup de elevi care să realizeze interviuri cu aceşti părinţi (înregistrate pe bandă magnetică).Studiu de caz .o familie cu doi copii scolari cu probleme de adaptare si socializare.Joc de rol Un grup joaca rolul unei familii extinse cu trei copii ( de 3. analizaţi răspunsurile lor cu întreaga clasă de elevi. Exercitiu . posibile solutii pe termen scurt. Jocul de rol exemplifica modul inegal in care sunt distribuite rolurile in familie si discutiile care au loc din acest motiv.Exercitiu .cine a gresit in atribuirea rolurilor si de ce . Riscuri. . bunici cu probleme de sanatate. Dupa derularea jocului de rol – discutii centrate urmatoarele aspecte : . posibile probleme.ce ar fi facut ei daca ar fi fost in locul vreunuia dintre membri ce solutii exista pentru indreptarea situatiei.

Bucuresti. Ed. Sanders. L. capitol 5. Bucharest: UNESCO-CEPES. Lexicon feminist. Integrare versus separare: ghid prietenos la gen.uk/schools/business/economics/papers/ec2001-09. 1994.) Şcoala la răscruce. D. Anthony.net/ericdigests/ed408277. Start pentru succesul învăţării. Ioan. Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi. Aramis. ERIC Clearinghouse on Teaching and Teacher Education Washington DC. Ed. Humanitas Educaţional. ***. Vlasceanu. Miroiu. BIC ALL. An introduction. Sage Publications http://www.eu. . Editura All. Bucureşti.pdf Hass. Bucureşti. Ciohodaru. Familia în societăţile europene. Sociologia vârstelor. Schimbare şi continuitate în curriculum-ul învăţământului obligatoriu. 2004. L.. Adina. Bucureşti. Bucuresti. Egalitate prin diferenta : program de educatie non sexista. 2004.html Seefeldt. Vrăsmaş Ecaterina.. 2004. New York. Ed. Bernard van Leen Foundation/ UNESCO.. Grunberg. Value of Children in Six Cultures. Sorin. Organizational Change and Gender Equity International Perspectives on Fathers and Mothers at the Workplace . Nauck. C. O. Good Practice in Promoting Gender Equality in Higher Education in Central and Eastern Europe. Giddens. Otilia. Familia azi. Băran-Pescaru. O perspectivă sociopedagogică.aspx?pid=4860 Irvine. Consilierea şi educaţia părinţilor. http://europa. Polirom. 2003. ANA. Ed.com/book. Bucureşti. Studiu de impact. Iaşi.. and Russell. Moraru. 1999. Hardy. Grunberg. Polirom.Recomandări bibliografice Alba.ac. ***.. Nick (2001).. Genul si sexualitatea. L. Margaret. Bucureşti. Aramis. Macmillan College Publishing Company. Ed. 1997. 2004. D. Grunberg. 2001. A Replication and Extension of the'Values-ofChildren-Studies' with regard to Generative Behavior and Parent-Child-Relationships. L. AnaLize. Nita Barbour. Succesul relaţiei între părinţi şi copii acasă şi la şcoală. The Parental Leave Directive: Towards a „family-friendly‟ Social Europe? http://www. Revista de Studii Feministe. Teacher Education and Gender Equity. al. 2002. 2002. L.int/comm/employment_social/eoss/downloads/proj_familyrelation.). Early Childhood Education. FSD. 2002. Te interesează cariera copilului tău? Ghid pentru părinţi.pdf> Rădulescu. Third Ed. Ed. A Training Manual. Bernhard. Stănescu. Universităţii. Hyperion XXI. Stefanescu. ERIC Digest. (coord. 2001. M. Bucureşti.sagepub. Ed. Iaşi.) Gen si educatie. Sociologie. Mihaela (ed. Humanitas Educaţional. http://www.staffs. 2002. Mihăilescu. Stephen. Studii de Gen.. Ph.ericfacility. 2000. 1993. Anca et. (coord. Dragomir. Barometrul de Gen. G. Jo. 2000. Carol. Early Childhood Education.. Adnett. Miroiu. . Hwang. Elena. 1999. AnA. Maria-Liana. Bucuresti: ANA. Polirom. Petrovai.