You are on page 1of 16

nr.

21

Post-it: Modiano

Ciprian MĂCEȘARU
Patrick Modiano. Premiul Nobel
2014. Strada dughenelor întunecoase (Ed. Univers, '81, Globus).
Un fel de roman polițist. Un tip
încearcă să afle cine e. Temă importantă la P.M.: căutarea de sine.
De ce nu mai știe cine e? Mister.
Continui să citești. Interesul rămâne treaz. Text fără sclipiri stilistice și fără idei. Rămâne însă
ceva dincolo de text: căutarea de
sine (da, am mai spus, dar asta e
tot). Enervant: bărbați care abia
se cunosc, se iau de braț. Toți, ca
niște apucați. Poate că vinovat e și
traducătorul. Mai zice el: "plăji".
Pfui! Bărbații apar mereu, sunt
descriși, femeile sunt un fel de
fantome, fie pierdute-n trecut, fie
bătrâne captive și ele trecutului.
Spre final, pagini mult mai bune.
Ceva-ceva se leagă. Tipul nostru
află că în perioada Franței aflate
sub ocupație germană, mai multe
pesonaje, printre care și el, s-au
refugiat într-o vilă. Aveau acte false. Se-nțelege, erau evrei. Un roman OK. Modiano. Nobel 2014.

carte

,,Cu cât creşte viteza, cu atât creşte vidul lăuntric. Din cât eşti mai
la zi şi mai departe de tradiţie, dintr-atât se amplifică dezrădăcinarea, dezorientarea, deznădejdea. Din cât te vrei mai socializat şi
te consideri incapabil (sau
oripilat) de singurătate,
dintr-atât eşti mai pustiit, mai singur, copleşit de
senzaţia de inutilitate: a
ta, a celorlalţi, a lumii. Pe
măsură ce te îngreunezi
cu tot mai multe accesorii, fleacuri şi capricii, te
îndepărtezi de simplitate,
autenticitate şi puritate.
Devii tot mai artificial,
mai înstrăinat de sine, mai
dezarticulat. Şi eşti tot
mai departe de bucuriile
fireşti, de naturaleţe, de
împăcarea interioară.“
(Dan C. MIHĂILESCU)
„Nerăbdători, sărim peste etape, le ardem, neglijăm esenţele, facem afirmaţii categorice şi încercăm să realizăm lucruri fără a le
cunoaşte natura intimă. Cam aici suntem, într-o grabă păguboasă,
mereu îmbătaţi de virtuţi mai mult afirmate decât dovedite, superficiali şi, în acelaşi timp, mereu nemulţumiţi de condiţia noastră. Zidim în pereţii ce se tot dărâmă o parte a sufletului nostru.
Ne aruncăm cu capul înainte, gata să cucerim ceea ce alţii au cucerit după sute de ani de statornicie.“ (Ciprian MĂCEŞARU)

Câștigătorii premiilor Accente pentru debut (ediția a II-a)
POEZIE: Krista SZÖCS, cu genunchii la gură, Editura Charmides
PROZĂ: Cristian ARDELEAN, Agenția, Editura Cartea Românească

clasic

Filarmonica “George Enescu”/
Ateneul Român.

Stagiunea Octombrie 2014 – Iunie 2015 (I)

Cristina SâRbu
Ateneul Român, sediul Filarmonicii „George Enescu”, a devenit,
în timp, un spaţiu magic în care fiecare poate găsi un “ceva” special,
pentru suflet şi minte. În clădirea
minunată, devenită emblemă ce
identifică România pe harta lumii,
au loc, aproape zi de zi, concerte şi
recitaluri camerale la care se adaugă evenimente speciale: conferinţe,
lansări de carte, vizionări de filme
speciale, expoziţii... Deschiderea
stagiunii 2014 – 2015 s-a făcut în
forţă: dirijorul Christian Badea,
Orchestra, soliştii şi Corul Filarmonicii au interpretat, în faţa unei
săli arhipline, Simfonia nr. 9 de Beethoven. Instituţia are trei dirijori
principali, Christian Badea, Horia
Andreescu şi Camil Marinescu. Fi-

ecare concert propus de aceşti trei
mari muzicieni este, cu siguranţă,
un eveniment. Recomand, dintre
concertele din noiembrie şi decembrie Simfonia nr. 1 de George
Enescu în viziunea lui Camil Marinescu şi Simfonia nr. 4 de Beethoven dirijată de Horia Andreescu.
Desigur, în saptămânalele concerte
ale Filarmonicii „George Enescu”,
sunt invitaţi şi alţi dirijori şi solişti
de reputaţie internaţională. Astfel,
sunt aşteptaţi la Bucureşti dirijorii
Misha Katz (joi 04, vineri 05.12),
Jing Wang (joi 11, vineri 12.12),
violonistul David Grimal şi pianiştii Amir Katz, Cristian Niculescu,
Jeremy Menuhin... Programul detaliat al concertelor si recitalurilor
din stagiunea Filarmonicii George
Enescu poate fi accesat la adresa
de mail www.fge.org.ro. Stagiunea
simfonică este dublată de o bogată
stagiune camerală atât în Sala mare
cât şi în Sala mică ale Ateneului Român. Două recitaluri excepţionale
au marcat luna octombrie – cel

susţinut de violonistul italian Uto
Ughi alături de pianistul Bruno Canino şi cel în care a putut fi ascultat
celebrul pianist rus Andrei Gavrilov. A început şi cel de al şaselea sezon al proiectului special Stagiunea
de marţi seara, ca şi cea de a cincea
stagiune a proiectului educativ cu
frecvenţă lunară, Clasic e fantastic.
Cum să înţelegem muzica.
Lunile noiembrie şi decembrie sunt
marcate de trei conferinţe: luni,
17.11, ora 18,30, Virgil Nemoianu
(profesor la catedra de literatură
comparată din cadrul Universităţii
Catolice din Washington) şi scriitorul Sorin Lavrig vor aborda tema
Agonia spiritului; luni, 08.12, ora
18,30, cea de a doua Conferinţă de
Crăciun îl va avea ca invitat pe fizicianul de renume internaţional Joseph Silk (Institut d’Astrophysique
de Paris, Université Pierre et Marie
Curie,) într-un eveniment realizat
de Filarmonica „George Enescu” în
colaborare cu Academia Romînă şi
sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale
Regale Principesa Moştenitoare
Margareta a României; sâmbătă,
20.12, ora 18,30, istoricul britanic
Dennis Deletant şi scriitoarea Ana
Blandiana vor dialoga pe tema 25
de ani de reformă în Europa Centrală
şi de Est.

Filarmonica George Enescu
Biroul de presă
www.fge.org.ro

4

repere

KLUZ
Într-o scenă din filmul „Croaziera”,
una dintre comediile preferate ale
polonezilor, un inginer își dă cu
părerea, printr-un monolog celebru, despre starea cinematografiei
autohtone a anilor ‘60: „Mie în general nu-mi place să merg la cinema
și, în mod special, nu merg la filme
poloneze.” Afirmația sa a amuzat
generații întregi de cinefili polonezi
care înțelegeau perfect această tiradă despre „dialogurile slabe”, despre „lipsa acțiunii” și „actori care se
uită în dreapta, în stânga și nimic”
și împărtășeau părerea inginerului
despre superioritatea cinematografiei din afară.
Se pare totuși că în ultimi anii ceva s-a
schimbat: filmele poloneze au început să depășească superproducțiile
hollywoodiene în box-office-uri.
În 2013, filmul polonez, „Poliția
rutieră” de Wojciech Smarzowski a
ocupat locul 2, cu peste un milion
de spectatori. Anul acesta, „Zeii” lui
Łukasz Palkowski au șansa să urce
pe primul loc, cu aproape 2 milioane de spectatori, urmat de două alte
producții autohtone, cu peste un milion și jumătate de bilete vândute.
Conform cercetărilor , polonezii
de rând nu sunt interesați de artă.
O grupă semnificativă de potențiali

6

Noul val de spectatori
polonezi
spectatori nu mai merge la teatru
fiindcă nu sunt convinși de estetica tinerei generații de regizori. În
literatura autohtonă, un best-seller
adevărat, cu peste 100 de mii de
exemplare vândute apare o dată
la câțiva ani. Dar chiar și în aceste
condiții, regizorii polonezi reușesc
să atragă în cinematografe în jur de
7 milioane de oameni în fiecare an.
Acest lucru trebuie considerat deja
un fenomen social.
Cu siguranță, iubitorii de cinema
din Polonia au observat că cineaștii
și-au făcut temele de estetică contemporană și au început să aprecieze
strădaniile lor de a crea „cinéma de
genre” - în sfârșit se poate merge la
o comedie poloneză amuzantă, un
thriller care te bagă în sperieți și o
dramă emoționantă.
Interesant este că cele mai vizionate

filme nu sunt cele premiate; nici opiniile cronicarilor nu-i impresionează
pe spectatori. Se pare că polonezii
care merg la cinema au descoperit,
pur și simplu, bucuria de a merge la
cinema. Și cu aceeași bucurie se uită
la filme istorice și la comedii.
Printre filmele din selecția celei
de-a 10-a ediții a Zilelor Filmului
Polonez la București și Chișinău
sunt atât cele apreciate de critici, cât
și cele care au atras sute de mii de
spectatori. Toate, într-un fel sau altul, abordează fenomenul libertăţii.
Vorbim aici nu doar despre libertatea politică, pe care polonezii au
câştigat-o acum un sfert de veac, ci
şi despre dimensiunile ei spirituale,
ontologice, elective.
Sperăm ca și publicul din România
și Moldova să se lase cucerit de noua
cinematografie din Polonia.

poezie

Nicoleta Nap
Grande Place

un clei.
încarce prea tare,
Ochii tăi mă îmbălsămau în ritmul că am încheieturile fragile şi dinţii
cuvintelor
mici.
Am rămas cu aceleaşi metehne de
Palma ta pe ceafa mea.
copil răzgâiat,
Ca o ghilotină.
deşi sunt femeie, femeia jumătăţilor
de măsură.
În Grand Place e necesar
Îmi place să amestec puţin în oala
un semn cu ”Vorbitul interzis”.
cu sarmale.
Voi trimite o cerere la primărie.
Între două linguri, fac piruete de
prim-balerină.

În Grande Place,
cu tonul tău egal,
ai vorbit despre cum am putea s-o * * *
luăm de la capăt
dacă ne-am scutura bine de trecut Mereu am înghiţit doar jumătate de
porţie
ca nişte câini salvaţi de la înec.
de zeamă, de desert, de pedeapsă,
Trecătorii au încremenit într-un mereu îi făceam mamei mele semne
pe sub masă
stop cadru
şi aerul mi s-a lipit de plămâni ca să nu îmi umple farfuria, să nu o

Mărturisire
Când scot sutienul pret-à-porter,
porţile mănăstirii se deschid.
Cad în genunchi
și mă rog.

7