You are on page 1of 19

Tema 1: Dreptul civil- ramura a sistemului de drept.

Conţinuturi la curs:
1.1. Consideraţii generale privind dreptul public şi dreptul privat.
1.2. Noţiunea de drept civil. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului civil.
1.3. Principiile dreptului civil.
1.4. Izvoarele dreptului civil.
1.5. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.
Obiective de referinţă:
 să definească importanţa şi trăsăturile distinctive ale dreptului civil;
 să stabilească impactul dreptului civil asupra altor ramuri de drept;
 să identifice structura de conţinut a codului civil;
 să argumenteze principiile dreptului civil;
 să numească şi să caracterizeze izvoarele juridice civile; să argumenteze rolul şi locul
dreptului civil în sistemul naţional de drept.
Repere de conţinut:
1.1.Consideraţii generale privind dreptul public şi dreptul privat.
Drept – este o totalitate de norme de conduită în societate, care au fost edictate sau
sancţionate de stat şi a căror respectare este asigurată, în ultimă instanţă prin forţa de
constrângere a statului.
Normele juridice care alcătuiesc dreptul sunt interdependente, aparţin unui organism unitar.
Ele nu pot fi nici înţelese, nici interpretate fără luarea în considerare a întregului sistem căruia îi
aparţin. În pofida unităţii sale, dreptul obiectiv cunoaşte, o serie de diviziuni.
O primă diviziune a dreptului îl împarte în drept intern şi drept internaţional.
Dreptul intern cunoaşte împărţirea în drept public şi drept privat
Dreptul public se ocupă de constituirea statului şi a puterilor publice şi de raporturile dintre stat
şi particulari în general. În raporturile cu cetăţenii săi, statul îşi exercită puterea suverană; acestea
sunt – raporturile de subordonare.
▼ Spre ex., raportul juridic dintre stat şi un contribuabil este un raport juridic fiscal,
aparţinând dreptului public. Statul, prin organismele sale, este cel care fixează şi percepe impozitul
care urmează a fi plătit şi tot el stabileşte sancţiunile aplicabile în caz de neplată.
Principalele subdiviziuni ale dreptul public sunt: dreptul constituţional, dreptul administrativ,
drept penal etc.
Dreptul privat se ocupă de actele particularilor care nu pun în discuţie decât interesele
individuale; el este dreptul persoanelor private (persoane fizice şi persoane juridice de drept
privat). Raporturile de drept privat sunt raporturi de egalitate juridică, în sensul că nici una
dintre părţi nu îşi poate impune voinţa juridică celeilalte. Statul poate însă participa şi el la
asemenea raporturi juridice, atunci când acţionează nu în virtutea puterii sale suverane, ci ca
persoană juridică.
▼ Spre exemplu, un minister poate încheia un contract de prestări-servicii cu o echipă de
zugravi, care se angajează ca, în schimbul unei remuneraţii, să zugrăvească o anumită clădire a
ministerului. Cu toate că la acest raport juridic participă şi statul, acesta este un raport juridic de
drept privat, în care părţile sunt pe picior de egalitate juridică.
Dreptul privat cuprinde în principal dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei etc.
Dreptul civil constituie ramura cea mai importantă a dreptului privat şi are ca domeniu acele
acte pe care le poate face orice cetăţean, indiferent de profesiunea sa. S-a spus că dreptul civil
este dreptul privat general; el cârmuieşte cele mai însemnate raporturi şi acte juridice ale
persoanelor particulare, Toate celelalte ramuri ale dreptului privat se ocupă numai de anumite
raporturi juridice speciale; sunt deci, drepturi private speciale.
Fiecare diviziune a dreptului intern se subîmparte în ramuri de drept. Cu toate acestea,
din ce în ce mai multe ramuri de drept se găsesc la intersecţia dintre cele două diviziuni,

dreptul civil ca ramură de drept constă în totalitatea normelor de drept civil. anume prevăzute pentru cadrul respectiv. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului civil. în temeiul căruia studentul să se poată orienta în găsirea unor soluţii. adică dreptul civil ca ramură. patrimoniale şi personale nepatrimoniale. Aşadar. economice şi culturale. în literatura de specialitate întîlnindu-se însă şi alte păreri.2. adică o totalitate de norme juridice.Noţiunea de drept civil. Raporturile patrimoniale sunt relaţiile evaluabile în bani (care pot fi estimate economic). Prin metodă de reglementare se înţelege modalitatea specifică în care statul. deşi conţinutul lui se schimbă în funcţie de sistemele politice. concluzii şi concepţii privind raporturile juridice civile. dar pe care juristul trebuie să le soluţioneze”.cuprinzând atât norme de ordine publică menite să răspundă unui interes general. Dreptul civil ca ştiinţă studiază instituţiile dreptului civil. Dreptul civil este acea ramură de drept care reglementează raporturi juridice. ce răspund unor interese. dreptul civil reglementează două mari categorii de relaţii sociale: raporturile patrimoniale şi cele personale nepatrimoniale. Dreptul civil ca ştiinţă este o operă a doctrinei. Raporturile personale-nepatrimoniale sunt relaţiile care nu pot avea un echivalent pecuniar (neevaluabile în bani: de exemplu. Prin obiect de reglementare al dreptului civil se înţeleg relaţiile sociale reglementate de normele acestui drept. Anume din aceste considerente. Trebuie să facem o delimitare între categoriile drept civil ca sistem de norme de drept şi legislaţia civilă. Prin urmare. dreptul la reluarea numelui după divorţ). în reglementarea unei părţi din relaţiile economice. teorii. adică a tuturor teoreticienilor care. putem conchide că prin dreptul civil ca ştiinţă se înţelege studiul despre acest drept. Studiul dreptului civil joacă un rol. Rolul dreptului civil constă. cu alte cuvinte domeniul comun de relaţii sociale asupra cărora îşi exercită acţiunea normele ce alcătuiesc ramura de drept civil. dreptul civil este o ramură a sistemului de drept din ţara noastră. adică sistemul de categorii. Cu . în care părţile figurează ca subiecte egale în drepturi. în care acestea se află în raport de egalitate. ştiinţă. al întregii comunităţi. În acest context. cât şi norme de drept privat. elaborează diferite concepte. putem defini dreptul civil ca ramură de drept care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi personale nepatrimoniale (legate sau nu de cele patrimoniale) dintre persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţie de egalitate juridică. să ajute la înşelegerea acestora şi la aplicarea lor corectă. deosebit „în formarea unui sistem de gîndire specific. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului civil. Dreptul civil ca obiect de studiu este o disciplină cu ajutorul căreia se obţin informaţii şi cunoştinţe în domeniu. Dreptul civil ca ramură de drept reglementează relaţii sociale omogene. raporturile juridice patrimoniale şi raporturile personale nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice. Legislaţia civilă înseamnă un sistem de legi şi de acte normative ale autorităţilor publice în care sunt consfinţite normele de drept civil. Termenul drept civil este folosit în toate sistemele de drept. de logică juridică. în primul rînd. Altfel spus. chiar pentru problemele în a căror privinţă nu există dispoziţii legale. În prezent. printr-un sistem de norme juridice. Dreptul civil are ca obiect de reglementare relaţiile dintre oameni. studiind normele de drept. 1. asigurînd participanţilor la ele posibilitatea de a-şi stabili singuri comportamentul în atingerea scopului urmărit. dreptul civil conţine un număr minim de interdicţii. Astfel. admiţînd într-un fel o autoreglementare a raporturilor juridice civile. ca de exemplu: dreptul la nume. dreptul la viaţă. chemate să argumenteze normele de drept civil. impune participanţilor la raporturile juridice o anumită conduită. obiect de studiu. este susţinută de majoritatea specialiştilor. Această definiţie. termenul drept civil este polisemantic şi semnifică: ramură de drept.

Raporturile patrimoniale şi raporturile personale nepatrimoniale care nu întrunesc aceste condiţii nu constituie obiectul dreptului civil şi nu pot fi reglementate de normele lui. Principiile dreptului civil au o vocaţie generală pentru întreaga ramură de drept civil. Prin urmare dreptul civil reglementează două mari categorii de relaţii sociale: raporturile patrimoniale şi cele personale nepatrimoniale. Principii fundamentale ale dreptului reprezintă idei de bază ce sunt consacrate de legea fundamentală şi alte legi. o normă de conduită. Cele mai importante principii ale dreptului civil se găsesc în Codul civil al RM la art.  Principiul libertăţii exercitării drepturilor civile. o ideee. . Principiile date ne ajută în cazul apariţiei lacunelor în lege. metoda de reglementare determină poziţia părţilor în raporturile juridice.  Principiul forţei obligatorii.  Principiul egalităţii în faţa legii civile.3. Principii generale ale dreptului civil se caracterizează prin faptul că ele privesc toate instituţiile dreptului civil.  Principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor.1. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept. Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale. un sistem. alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor. poziţie în care. cu alte cuvinte apar între subiecte egale care au un patrimoniu distinct. reguli de bază comune tuturor ramurilor de drept. poate fi de egalitate sau de subordonare juridică. Aceste principii sunt:  principiul democraţiei  egalităţii în faţa legii  separării puterii în stat  legalităţii în faţa legii Dreptul civil ca şi alte ramuri ale dreptului.  Principiul inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private. sunt libere în a-şi alege modul de comportare. Principiile dreptului civil. o lege de bază conform căreia se desfăşoară fenomene din natură. temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia. deci de idei călăuzitoare. pe care se întemeiază o teorie.  Principiul garantării şi apărării drepturilor subiective civile. raportul creat din contractul de vînzare-cumpărare). reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură. Aceste principii pătrund în toată legislaţia civilă şi de ele ne conducem permanent. Este nepatrimonial raportul al cărui conţinut nu poate fi exprimat în bani (raportul care are în conţinut dreptul la nume. Este patrimonial raportul al cărui conţinut poate fi exprimat în bani (raportul care are în conţinut dreptul de proprietate.  Principiul libertăţii contrctuale. Toate principiile dreptului civil se împart în:  Principii generale ale dreptului civil  Principii ale unor institute de drept civil. are principiile sale. la denumire ori dreptul la sediu). care caracterizează sistema raporturilor juridice civile. Ambele raporturi se caracterizează prin faptul că subiectele lor se află pe poziţie de egalitate juridică. Caracteristic relaţiilor reglementate de dreptul civil este faptul că ele apar între subiecte aflate pe poziţie de egalitate juridică Legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil. Principiu înseamnă un element fundamental. în funcţie de ramura de drept.alte cuvinte. 1.(1):  Principiul inviolabilităţii proprietăţii. atât din ţară cît şi de peste hotare.

28 şi art. precum şi posibilitatea declarării nulităţii actului emis de o autoritate publică (CC al RM art. Caracteristica principiilor dreptului civil: Principiul inviolabilităţii proprietăţii. bogăţiile de orice natură a subsolului. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. (2) din CC al RM. fără deosebire de rasă. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate pot fi parte din domeniul privat ori din domeniul public. religie. opinie. precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.(4) dispune că bunurile domeniului public sunt inalienabile. la art. Excepţie fac cazurile de încheiere forţată (art.(d)). persoanele fizice şi juridice sunt libere să-şi stabilească pe bază de contract drepturi şi obligaţii. căile de comunicaţie.1. La aceste principii se atribuie:  Principiul consensualităţii privind forma actului juridic civil. având ca titulari persoane fizice şi persoane juridice. principiul forţei obligatorii a contractului. sex. adică în egală aptitudine de a avea drepturi şi obligaţii. având o vocaţie mai redusă. insesizabile şi imprescriptibile.  Principiul libertăţii contractului. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândit de terţi prin uzucapiune.(1) lit. fiind consfinţit în Constituţia Republicii Moldova.46 alin. garantează inviolabilitatea domiciliului (Constituşia . Acest principiu este consacrat în Constituţia RM şi dezvoltat de normele dreptului civil. Acest lucru este definit expres de Codul Civil la art.Astfel.limbă. Art. avere sau de origine socială. precum şi alte bunuri stabilite de lege fac pbiectul exclusiv al proprietăţii publice. dreptul civil ca fiind o ramură a dreptului privat. El îşi găseşte expresia în egalitatea capacvităţii juridice. Principiul egalităţii în faţa legii civile are o deosebită importanţă în dreptul civil. în limitele normelor imperative de drept contracte şi pot stabili conţinutul lor. dreptul de proprietate dispune de reglementare specială.11 alin. Constituţia dispune. apartenenţă politică. Referitoar la relaţiile personale nepatrimoniale. să negocieze condiţii contractuale. Art. stabileşte că statul şi organele lui nu pot să intervină în afacerile private. afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Dreptul de proprietate este unic.127 alin. 3). că toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice.29).16.18 din CC al RM stabileşte că tuturor persoanelor fizice le este recunoscută în egală măsură capacitatea de a avea drepturi şi . naţionalitate. Ca cel mai important drept real. În acoformitate cu art.(1) din Constituţie prevede că dreptul de proprietate privată. spaţiului aerian. Principiul libertăţii contractuale joacă un rol important în asigurarea şi dezvoltarea circuitului civil. întrucât raporturile de drept se bazează pe egalitatea participanţilor. conform art. art. Principiul inadmisibilităţii imixtiuniio în afacerile private catracterizează în primul rând.  Principiul ocrotirii bunei credinţe. care admit răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin imixtiune în raporturile juridice civile. Astfel. potrivit cărora statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă. prin care părţile pot încheia în mod liber. CC al RM. Respectarea acestui principiu al dreptului civil este posibilă şi prin prisma reglementărilor din CC al RM. acest principiu este consfinţit şi în normele constituţionale. fie în două sau mai multe instituţii de drept civil. origine etnică. în posibilitatea egală a tuturor de a-şi exercita drepturile subiective. 667 al CC al RM reglementează libertatea contractului.  Principiul chemării la moştenire în ordinea claselor de moştenitori legali. apele şi pădurile folosite în interes public. Părţile pot încheia contracte prevăzute de Codul Civil precum şi neprevăzute dar care nu contravin legislaţiei civile.(4) din Constituţie. familială şi privată.1 alin. art. orice alte condiţii dacă nu contravin legii. decât doar în cazurile şi în conditiile prevăzute de lege.296 alin.Principiile instituţiilor de drept civil se aplică fie numai într-o instituţie a dreptului civil. la art.667 alin.2. Subiectele de drept civil singure hotărăsc de a încheia sau nu contractul. Exproprierea se efectuează conform legii.

Această normă constituţională este deyvoltată în CC al RM la art. contractului. Acest principiu este consacrat în art. De aici se pot trage următoarele concluzii: referitor la persoana fizică. Contractul încheiat trebuie respectat. obţinute în perioada posesiunii cu bună-credinţă (CC. Acest principiu este reglementat de art. cu bună-credinţă. Acetele normative civile constituie legislaţia civilă. conform căruia persoanele fizice şi cele juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să-şi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile cu bunăcredinţă. consemnată pentru prima dată în CC al . art. Izvor al dreptului civil constituie un subsistem al sistemului izvoarelor dreptului. Considerată astfel. Numai actele normative pot fi izvoare ale dreptului. art. formula „izvor al dreptului civil” poate primi două sensuri: a) izvor de drept civil în sens material. au o conduită onestă la încheierea şi exercitarea actelor juridice civile şi îşi exercită drepturile în conformitate cu legea. Prin izvor de drept civil înţelegem forma specifică de exprimare a normelor juridice de drept civil. în general şi ale dreptului civil. raportată la o anumită categorie. Principiul libertăţii exercitării drepturilor civile. executat conform condiţiilor. Actele internaţionale de asemenea consacră acest principiu. În RM actele normative sunt considerate principalul izvor de drept.10 al CC: apărarea juridică a drepturilor civile. Principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor se reflectă în art. Doar posesorul de bună-credinţă al unui bun frugifer va dobîndi dreptul de proprietate asupra fructelor acestui bun. ordinii publice şi bunelor moravuri. art. în vigoare din 23 martie 1976. religia.310). adică actele normative. sens potrivit căruia prin „izvor de drept civil” se înţelege ansamblul condiţiilor materiale de existenţă ce generează reglementările juridice aparţinătoare acestei ramuri. în funcţie de caracterul şi de poziţia ierarhică a autorităţii publice emitente. desemnând formele specifice de exprimare a normelor dreptului civil. inclusive a celor de drept civil. art. art. naţionalitatea.572)). Art. (CC. Principiul bunei-credinţe are o importanţă deosebită la dobândirea dreptului de proprietate din cazul în care posesiunea întruneşte condiţiile stipulate de lege (CC. 1. Varietatea izvoarelor dreptului civil necesită ierarhizarea acestora. Normele de drept civil sunt reguli de conduită pentru subiectele de drept în raporturile care formează obiectul de reglementare a dreptului civil. care se prezumă pînă la proba contrară. loiali.333). cu bunele moravuri. conform legii. Acest principiu presupune că psrticipanţii la raporturile juridice civile sunt sinceri. referitor la persoana juridică acest principiu afirmă că. art. fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.obligaţii civile. adică actul normativ în care asemenea norme sînt prezente. 332. leguitorul a instituit buna-credinţa. Prin izvor de drept. rasa. la locul ţi în momentul stabilit.9 al CC al RM: subiectele dreptului civil trebuie să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă. nivelul de cultură sau originea nu au nici o influienţă asupra capacităţii ei. pentru RM în vigoare din 11 inie 1991. cu ordinea publică. În Cc al RM.26 al Pactului Internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului din 16 decembrie 1966.Izvoarele dreptului civil. Principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanta .11 al CC: metodele de apărare a drepturilor civile. b) izvor de drept civil. acest principiu afirmă că sexiul.contractul trebuie respectat). locul central revenind legii.9. dispune „toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul la o ocrotire egală din partea legii”.9. cu contractul. ea se supune în mod egal legilor civile emise pentru reglementarea acelei categorii de subiecte de drept civil. Principiul garantării şi apărării drepturilor subiective civile. în sens formal. în sens juridic se înţeleg formele de exprimare a normelor juridice. Obligaţia trebuie executată în mod corespunzător.55 din Constituţie care dispune că orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bunăcredinţă.4.

codul civil are superioritate faţă de legi. În caz contrar. b) ordonanţe ale Guvernului. este generală. ci şi actele normative enumerate la art.2. Codul civil.1 din CC. sistematizată. Legile. complexă. opinii exprimate de specialişti în domeniul dreptului (profesori. Aplicarea şi interpretarea legii civile Aplicarea legii civile în timp. c) acte normative subordonate legii. Pornind de la cele expuse. ele nu au putere juridică şi nu pot fi aplicate la reglementarea raporturilor juridice civile. făcând referire la izvoarele scrise ale dreptului civil. Deci. inclusive tratatele internaţionale. fiind o lege amplă. concluzie bazată pe dispoziţia art.legile civile se succed (o lege nu poate fi veşnică). emanând direct de la popor. hotărârile şi dispoziţiile Guvernului. este considerat principalul izvor al dreptului civil. în art.3 alin. Astfel. Analiza art.legile civile au o anumită perioadă de acţiune. în ordonanţe ale Guvernului şi în alte acte normative subordinate legii. actele cu caracternormativ ale autorităţilor publice centrale şi locale etc. principalul izvor de drept civil. nu are superioritate faţă de alte legi organice. în virtutea unor deprinderi. fără a ignora existenţa unei alte legi.3 alin. Din punct de vedere al aplicării legii civile în timp. există două aspecte importante de care trebuie să ţinem cont şi anume: . Deşi esteconsiderat principalul izvor de drept civil. se poate de tras concluzia că sunt izvoare de drept civil actele normative. Codul civil.4. ordinii publice şi bunurilor moravuri în societate (CC. Este bine cunoscut următorul obicei: casa părintească este moştenită de mezin. .77-95 din Constituţie ne permite să tragem concluzia că rare vor fi cazurile în care Preşedintele ţării va emite decrete care să reglementeze relaţii juridice civile. Un rol important în sistemul izvoarelor de drept îl joacă şi tratatele internaţionale la care RM este parte. în spaţiu şi asupra persoanelor. în toate cazurile când dispoziţia normei cuprinde termenul legislaţie civilă se va avea în vedere nu doar legile civile. notary.3. Uzanţa se formează prin aplicarea îndelungată în viaţa socială a unei reguli de conduită. Normele juridice. sunt cele subordinate legii: decretele Preşedintelui Republicii Moldova. clasifică în mod convenţional izvoarele scrise interne ale dreptului în: a) legi. cu convingerea general acceptată că se respectă o regulă obligatory. conform căruia.4 din Constituţie.4 din CC. avocaţi) în diverse forme literare. activitate ce se desfăşoară în formele juridice oficiale stabilite prin acte normative. persoane juridice). prevede că actele normative subordinate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar în cazurile în care sunt emise în temeiul legii şi nu contravin ei. cercetători ştiinţifici. Această clasificare este făcută de art. Prin doctrină a dreptului civil se înţelege un ansamblu de concepţii. inclusive cele civile. . aşa cum este denumită în CC la art. Uzanţa reprezintă o normă de conduită nescrisă. sunt de trei categorii: constituţionale. organice şi ordinare.72 din Constituţie. permanentă şi recunoscută de autoritatea publică drept obligatoriu. conform legislaţiei Republicii Moldova. Hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor. constituţionale sunt legile de revizuire a Constituţiei. care reglementează raporturile juridice civile. Codul civil. Decretele Preşedintelui Republicii Moldova sunt izvoare pentru ramura dreptului civil în măsura în care cuprind dispoziţii de drept civil cu character normative.RM la art. art. (persoane fizice. În categoria izvoarelor nescrise ale dreptului civil sunt clasate uzanţele. ori legislaţia civilă. precum şi uzanţele. acţionează în timp. Uzanţa sau obiceiul pot fi aplicate numai dacă nu contravin legii. În unele ţări. A treia categorie de acte normative care sunt izvoare ale dreptului civil enumerate la art.4 alin. Codul civil.2)). Prin aplicarea legii civile se înţelege activitatea practică prin care organele de stat înfăptuiesc prevederile normelor juridice civile acţionînd ca titulari ai autorităţii de stat. se stipulează că legislaţia civilă constă din CC al RM şi din alte legi.

legea nouă se aplică ce îndată ce a fost aprobată la toate situaţiile apărute după întrarea ei în vigoare. cele ce emană de la un organ local. Normele conflictuale sînt acelea norme care nu rezolvă însuşi litigiul în discuţie. iar cel internaţional se referă la raporturile juridice civile cu un element de extraneitate. cînd momentul final al legii civile rezultă formal (expres) din dispoziţiile legale. este realizat pe următoarele căi:  prin abrogare. prin ajungerea la termen. 2. În raport de maniera precizării normele juridice supuse abrogării: a) abrogare expresă. Prin ajungerea la termenul respectiv. nu şi celor petrecute anterior. se aplică în limitele unităţii administrativ-teritoriale respective. Momentul iniţial este considerat a fi momentul întrării în vigoare a legii civile. aceasta poate fi: a) totală. Principiul care domină această materie este principiul care teritorialităţii legii.  prin căderea în desuitudine. cînd în textul legii noi nu se înserează prevederile referitoare la abrogarea unui sau unor acte normative. . celelalte continuînd a rămîne în vioare. Aspectul internaţional al aplicării legii civile în spaţiu răspunde la întrebarea dacă o lege a Republicii Moldova se aplică pe teritoriul altor state şi dacă o lege străină poate fi aplicată pe teritoriul ţării noastre. respectiv încetării acţiunii legii. În această privinţă. cînd toate dispoziţiile cuprinse într-un act normativ sînt abrogate. Regula în această privinţă este că o lege intră în vigoare de la data publicării ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.  Abrogarea se înfăţişează a fi un proces tehnico-juridic prin care legile fără termen îşi încetează activitatea prin renunţarea la ele. Momentul final al legii. b) parţială.Durata acţiunii legii civile este cuprinsă între momentul iniţial (intrarea în vigoare) şi momentul final (abrogarea). acţiunea legii încetează fără a mai fi nevoie de procedeul tehnic-juridic al abrogării. se aplică pe teritoriul statului al cărui organ a emis-o. cu excepţia legii vechi. o lege civilă se aplică numai situaţiilor care survin după întrarea ei în vigoare. Problema aplicării legii civile în spaţiu priveşte situaţia raporturilor juridice civile născute între subiecte de drept civil de cetăţenii Republicii Moldova în limitele teritoriului ţării. potrivit căruia legea civilă. aplicarea legii civile în spaţiu nu creează dificultăţi. În raport de întinderea efectelor abrogării. Aspectul internaţional al aplicării legii civile se rezolvă cu ajutorul dreptului internaţional privat şi cu ajutorul normelor conflictuale. b) principiul aplicării imediate a legii civile noi.  Ca şi încetarea acţiunii legii civile cu termen. cade în desuetudine atunci cînd au încetat. prevăzîndu-se chiar în dispoziţiile ei termenul pînă la care va acţiona. cînd numai o parte din dispoziţiile unui act normativ sînt abrogate. datorită acţiunii a principiului potrivit căruia actele normative care emană de la organele centrale de stat se aplică pe întreg teritoriu ţării iar. Potrivit principiului aplicării imediate a legii civile. în măsura în care conţin norme de drept civil. căderea în desuetudine constituie o excepţie de la abrogare. Se admite ca o normă juridică.  În practiva legislativă se întîlnesc cazuri în care o lege se editează cu termen. b) abrogare tacită. Potrivit principiului neretroactivităţii legii. Aplicarea legii civile în spaţiu. Aplicarea legii civile în timp este guvernată de următoarele două principii: a) principiul neretroactivităţii legii civile noi.  prin împlinirea termenului pentru care legea a fost creată. ci numai chestiunea prejudiciară de a şti care este legea aplicabilă. Abrogarea este de mai multe feluri: 1.

Principiul dominant în materia aplicării legii civile asupra persoanelor constă în egalitatea subiecţilor raportului juridic în faţa legii. potrivit legii. Din acest motiv apare necesitatea de a distinge. b) legi civile cu vocaţia aplicării numai la persoanele fizice. 2) conţinutul acestei operaţii constă în lămurirea şi explicarea sensului voinţei legiuitorului încorporată într-o anumită normă de drept civil. c) se pot întâlni contradicţii pe multiple planuri: între dispoziţiile aceluiaşi act normativ. Delimitarea unei ramuri de drept de alte ramuri de drept se face după următoarele criterii: obiectul de reglementare. Calitatea subiectelor. Interpretarea legii civile. ca persoană fizică.  Interpretare neoficială. Destinatarul legii civile este omul privit individual. prin corecta încadrare a diferitelor situaţii din viaţa practică în ipotezele ce le conţin. în privinţa diferitelor categorii de asemenea acte normative. pe care oamenii trebuie să le respecte. Poate fi subiect al dreptului civil orice persoană fizică . Criteriul de distingere între diferite categorii de legi civile îl constituie sfera subiectelor cărora li se aplică. explicare a conţinutului şi sensului normelor de drept civil. Interpretarea legii civile este de două feluri:  Interpretare oficială. Practica dreptului este de neconceput fără această operaţiune logico-raţională. 3) încadrarea corectă a diferitelor situaţii din practică în ipoteza normei de drept civil constituie scopul interpretării legii civile. de către avocaţi în expunerile orale făcute în faţa instanţei. dacă nu se desluşeşte înţelesul unei norme juridice.5. specificitate dată de faptul că unii termeni pot primi un alt înţeles în drept. calitatea subiectelor. Interpretarea neoficială este interpretarea ce se dă legii civile de către doctrină. c) legi civile cu vocaţia aplicării numai la persoanele juridice.Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept. Interpretarea legii civile este o operaţiune logico-raţională de lămurire. caracterul normelor. Din definiţia dată interpretării legii civile rezultă că noţiunea se fundează pe trei elemente: 1) interpretarea este o etapă a procesului aplicării legii civile. contradicţii care pot fi lămurite cu ajutorul interpretării. între dispoziţiile unui act normativ şi principiile fundamentale ale omului. Din acest punct de vedere distingem între: a) legi civile cu vocaţie generală de aplicare. iar situaţiile nu ar fi corect încadrate şi legea n-ar fi aplicată corectă. caracter susţinut de următoarele elemente: a) oricât de perfectă ar fi legea civilă. în scopul justei lor aplicări. între dispoziţii cuprinse în diferite acte normative şi. Rezultă că interpretarea legii civile este obligatorie. pentru că. metoda de reglementare. aceasta nu poate să prevadă toate cazurile la care urmează să se aplice pentru că legea nu inventează stările de fapt concrete ci conţine reguli de conduită generală. specificul sancţiunilor. faţă de vorbirea curentă. 1. Interpretarea oficială este forma interpretării ce se înfăptuieşte în exercitarea atribuţiilor ce revin organului de stat ce o face. b) limbajul juridic are o anumită specificitate în raport cu limbajul uzual. Dreptului civil îi este specific faptul că normele sale nu pretind o calitate specială subiectelor juridice civile. nu se ştie ce se aplică. din punct de vedere al subiectelor de drept civil cărora li se aplică. ca persoană juridică. sau în colective organizate. fără a se înţelege prin aceasta că toate legile ori toate normele juridice civile sînt aplicabile în aceeaşi măsură şi uniform tuturor subiectelor dreptului civil.Aplicarea legii civile asupra persoanelor.

. patron. pe parcursul raportului de muncă existînd disciplina muncii. Caracterul normelor. majoritatea normelor au caracter imperativ. ceea ce înseamnă că dacă.sau juridică. în dreptul civil funcţionează principiul egalităţii părţilor. majoritatea raporturilor sunt patrimoniale. acesta trebuie reparat. de regulă. sancţiunea urmăreşte readucerea părţilor la poziţia iniţială. nesubordonării între subiecte. după cum s-a menţionat.sfera subiectelor dreptului muncii este mai restrînsă decît cea a subiectelor dreptului civil. neimplicînd.în dreptul muncii. părinte. Caracterul sancţiunii. majoritatea normelor sunt imperative. precum şi raporturile sociale care iau . pe lîngă răspundere materială. . Delimitarea dreptului civil de dreptul funciar Dreptul funciar reglementează relaţiile sociale aferente administrării şi folosirii pămîntului de către persoane fizice şi persoane juridice. majoritatea normelor au caracter dispozitiv. iar în dreptul constituţional imperative. judecătorească). În schimb în alte ramuri. Delimitarea dreptului civil de dreptul consituţional Între dreptul civil şi dreptul constituţional există multe deosebiri.în dreptul muncii există. în dreptul muncii această poziţie este caracteristică doar încheierii contractului de muncă. acea de a fi autoritate publică(legislativă.obiectul ambelor ramuri este format atît din raporturi patrimoniale (majoritatea). .Constituţia conţine norme care consfinţesc principii ale dreptului civil. spre deosebire de alte ramuri de drept care atribuie subiectelor o calitate specială: organ al puterii. după care normele se clasifică în imperative şi dispozitive. şi răspundere disciplinară. Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei Aceste două ramuri se deosebesc şi se aseamănă prin faptul că: .Sancţiunile din dreptul constituţional sunt specifice. . copil). care implică subordonarea salariatului. dreptul administrativ.În dreptul civil. rudă etc. Dreptul cunoaşte mai multe criterii de clasificare a normelor de drept. . de regulă. nici un proces. angajat. . preponderente sunt normele juridice imperative.În dreptul civil. Încălcarea oricărei norme juridice atrage o consecinţă negativă pentru autorul încălcării.Dacă normele dreptului constituţional cer subiectelor sale o calitate specială. . . cum ar fi principiul egalităţii în faţa legii. cît şi din raporturi personale nepatrimoniale. dreptul civil nu cere subiectelor sale decît simpla calitate de persoană fizică ori de persoană juridică.în dreptul familiei. dar şi unele tangenţe printre care menţionăm: . pe cînd în dreptul civil dispozitive. O astfel de consecinţă însă în diferite ramuri de drept civil.Subiectele dreptului constituţional se află.pentru ambele ramuri de drept este specifică metoda egalităţii juridice. pe cînd în dreptul civil. . cetăţean. de exemplu a fost cauzat un prejudiciu. .subiectele dreptului familiei necesită o calitate specială (de soţ. iar în dreptul constituţional nepatrimoniale. cele din dreptul civil urmăresc restabilirea persoanei în dreptul subiectiv încălcat. Între dreptul civil şi dreptul muncii există următoarele asemănări şi deosebiri: . majoritatea normelor sunt dispozitive. executivă. . pe poziţie de subordonare.dacă în dreptul civil poziţia de egalitate juridică a părţilor se menţine tot timpul. ca dreptul muncii. Criteriul care ne interesează este natura dispoziţiei normei. Dreptului civil îi este caracteristic faptul că majoritatea normelor sale au caracter dispozitiv (permisiv).

. comentariu. Literatura recomandată: Cod civil al Republicii Moldova. Chişinău. 2008. 173-XII din 6 iunie 1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. под редакцией В. Manual de drept civil general.А.2002.1. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept Sarcini de evaluare/autoevaluare:  Definiţi noţiunea de drept civil. 3. 1. Stănciulescu Camelia. Noţiunea de drept civil. iar temei pentru apariţia raporturilor funciare servesc actele administrative. Drept civil. 2. Безбах. Editura Hamangiu. 1. 2008. atît raporturile civile.08. Obiective de referinţă 1. CEP USM. În dreptul funciar.5.07.1: Dreptul civil. Sergiu Baieş. Codul Civil al Federaţiei Ruse din 21 octombrie 1994. Munteanu Cornelia. 4.3.4. 2002. 1. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Acte normative: Constituţia Republicii Moldova din 20.36-38. Ungureanu Ov. 3. 2003. Partea generală. Bucureşti. de regulă. 4. Legea nr. normele sunt imperative. 2004.Ю. Partea generală. Curs de lecţii. Gh. Nicolae Roşca. Seminarul nr. 1994.К. 2006. Aşadar. Teste grilă. Chişinău. 2008. 2009. Гражданское и торговое право зарубежных стран.naştere în legătură cu măsurile adoptate de stat privind folosirea raţională şi deplină a tuturor terenurilor din fondul funciar al ţării.06. Beleiu. Tratat de drept civil.1994// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Chirtoacă Leonid. В. Москва.ramura a sistemului de drept. Drept civil. Спектор А. Drepturile reale principale.8286/661 din 22. Ediţia a VIII-a – Bucureşti. 1. cît şi cele funciare au caracter patrimonial.Пугинский. 1. 6. из-во МЦФЭР.. – Москва «Юристцинформ». Chişinău.2. 2011. Editura Hamangiu. В. Гражданское право России.. Codul Civil al Republicii Moldova// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1994. însă drept temei pentru naşterea raporturilor civile servesc. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului civil. subiectele se găsesc într-o poziţie de subordonare administrativă. Legea nr. Principiile dreptului civil. Drept civil român. Bunurile. Universul juridic.  Analizaţi obiectul şi metoda de reglementare a dreptului civil. 2.1. „Tipografia Centrală”. 5. 7. Izvoarele dreptului civil. 8. Грудцина Л. 5. 1. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil.1 din 12.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. faptele juridice civile.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Acte normative: 6. „Tipografia Centrală”. Indicaţi criteriile de clasificare a dreptului civil. bd. Drept civil. Curs de lecţii. CEP USM.06.1994 7. Cod civil al Republicii Moldova. Constituţia Republicii Moldova din 20.08.  Argumentaţi rolul şi importanţa reglementărilor în domeniul dreptului civil. 2180.2012 prin care s-a stabilit amendă în mărime de 300 salarii minime pentru încălcarea prevederilor art.2013. comentariu. înregistrat la Biroul notarial. Chirtoacă Leonid. Chişinău. Partea generală.  Comparaţi particularităţile dreptului civil ca ramură de drept.02. deoarece vinovat de diminuarea masei la franzele de tip „orăşănească” este SA”Franzeluţa”. În susţinerea pretenţiilor înaintate menţionează că actul contestat contravine prevederilor legale. Întreprinderea Individuală „Putin Alexei” s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu acţiune împotriva Serviciului Standardizare şi metrologie al Republicii Moldova solicitînd anularea Deciziei nr.2002 Literatura recomandată: 9.8286/661 din 22. Soluţionaţi speţa. Sergiu Baieş.03. of. suma împrumutată urma a fi restituită de către pîrît la 03.1 din 12. Cazuri practice: 1. Sarcini pentru lucrul individual Elaboraţi un tabel în care să includeţi particularităţile izvoarelor juridice naţionale şi internaţionale. Partea generală.6 din contract care indica obligaţia de restituire a împrumutului. La 03.  Determinaţi izvoarele dreptului civil.105 din 13.00041 din 17. 2011 11. pînă în prezent pîrîtul Lungu victor n-a executat prevederile p. 2008 .07.2013 între Ursu Rodica în calitate de împrumutător şi Lungu Victor în calitate de împrumutat a fost încheiat contractul de împrumut a sumei de 15000 euro. 4. 2006 10. Nicolae Roşca. Chişinău.415 cu nr. Chişinău.1994// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.05.2012. Determinaţi categoriile de raporturi juridice.02. Menţionaţi principiile dreptului civil. Codul Civil al Republicii Moldova// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Ştefan cel Mare.  Determinaţi coraportul dintre diferite ramuri de drept.  Argumentaţi situaţii în care persoana fizică trebuie să cunoască drepturile sale civile.5 din Legea privind protecţia consumatorilor nr. Drept civil.6 alin. 2.

 Să identifice structura de conţinut a raportului juridic civil.2. obligaţia abstract posibilă se transformă în obligaţia lui personală. raport juridic numai prin reglementarea ei de norma juridică a cărei realizare este asigurată. denumite şi personale . În dreptul civil există mai multe norme juridice menite să reglementeze relaţiile apărute în urma cauzării unui prejudiciu material. raporturile juridice de drept civil sunt raporturile patrimoniale ce izvorăsc din dreptul de proprietate. Editura Hamangiu. Bucureşti. 2. drepturi şi obligaţii subiective. Conţinuturi la curs: 2. Bunurile. relaţia socială trebuie să fie reglementată de o normă de drept civil. fie nepatrimonială reglementată de norma dreptului civil şi care ea naştere între persoanele fizice şi/sau juridice.  Să argumenteze elementele raportului juridic civil. Raportul juridic civil este o relaţie socială. Natura raportului juridic depinde de natura relaţiei sociale pe care norma juridică o reglementează. Oricărui subiect căruia nu i s-a cauzat un prejudiciu material i se par abstract posibile obligaţiile celui care l-a cauzat de a-l repara integral şi de dreptul celui căruia i s-a cauzat de a i se repara prejudiciul.Structura raportului juridic civil.Noţiunea raportului juridic civil. care ţin de domeniul moralei şi nu sunt reglementate de norme juridice.Caracterele raportului juridic civil.12. numite. În cazul în care. deoarece există relaţii sociale. relaţia nu poate deveni raport juridic fără existenţa unei norme juridice care să o reglementeze. Noţiunea raportului juridic civil.3. Adjectivul subiectiv este folosit pentru caracterizarea drepturilor şi obligaţiilor ca elemente ale raportului juridic civil. Victima şi cel ce a cauzat dauna sunt legaţi reciproc prin drepturile şi obligaţiile apărute. şi raporturile nepatrimoniale. pentru indicarea apartenenţei acestor drepturi şi obligaţii la subiecte strict determinate. în teoria dreptului. în urma unei acţiuni ilicite. subiectului i se cauzează o daună materială.. dreptul absrract posibil de a cere repararea integrală a prejudiciului se transformă în dreptul lui concret. deci. iar pentru cel care a cauzat dauna. Obiective de referinţă:  Să definească importanţa şi trăsăturile distinctive ale raportului juridic civil. de colaborare etc. Ungureanu Ov. Relaţia socială devine. În funcţie de acest element. Tratat de drept civil. din oblifaţii etc. prin forţa coercitivă a statului.1. din contracte. Conţinutul acestui raport exprimă drepturile şi obligaţiile lor. Raportul juridic. Munteanu Cornelia.  Să stabilească elementele raportului juridic civil. Din definiţia raportului juridic civil rezultă două idei importante: a) raportul juridic civil este o relaţie socială cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial. Cu alte cuvinte. 2008 Tema 2: Raportul juridic civil.1. deci. fie patrimonială. 2. un raport juridic civil. Repere de conţinut 2. este o categorie specială de relaţii sociale care apar şi de dezvoltă pe bază de norme juridice. obligaţii şi drepturi reglementate de normele civile. Între ei se stabileşte o legătură. după caz. b) pentru a primi considerare pe planul dreptului. cum ar fi cele de prietenie.  Să stabilească criteriile de clasificare a obiectului raportului juridic. acesta devenind victimă. Drepturile reale principale. de raport juridic civil.

3. sînt raporturi care se leagă între oameni. raportul juridic civil se poate defini ca raport social. legate de indivifualitatea persoanei. adică între persoane fizice. cu ordinea publică şi bunele moravuri. Structura raportului juridic civil. în acord cu legea şi contractul. O altă particularitate a raportului juridic civil constă că. una faţă de cealaltă. fie în colectiv (ca persoane juridice). Poziţia de egalitate juridică a părţilor nu trebuie confundată cu principiul egalităţii în drepturiu. Deci un prim caracter al raportului juridic civil este cel social. . în sensul că exprimă şi voinţa statului. egalitatea subiectelor de drept civil în faţa legii (indiferent de rasă. organ reprezentativ suprem al poporului. conform căruia pesoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să exercite drepturile şi să execute obligaţiile cu bună-credinţă. raportul juridic civil are un caracter voliţional. Raportul juridic civil. patrimonial sau personal nepatrimonial.nepatrimoniale. specific raportului juridic civil este faptul că el are caracter dublu volitiv. Din punct de vedere al dreptului civil. ca titular de drepturi şi obligaţii civile. întrunind condiţiile cerute de lege. 2. Raportul juridic civil are trei elemente constitutive: 1) subiectele raportului juridic civil. Aşadar. La fel. spre deosebire de alte raporturi juridice (de exemplu. la domiciliu etc. 3) obiectul raportului juridic civil. fie individual (ca persoane fizice). dar şi particularităţi care îl fac să se deosebească de alte raporturi juridice.9 alin. şi voinţa subiectivă a părţilor care încheie actul juridic. se caracterizează prin egalitatea juridică a părţilor sale. Conţinutul situaţiei subiectelor raportului juridic civil ca părţi aflate pe poziţie de egalitate juridică se exprimă în ideia că părţile unui asemenea raport nu se află într-o relaţie de subordonare. este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. Ca orice raport juridic. 2) conţinutul raportului juridic civil. modificarea sau stingerea raportului juridic civil.1 din CC. administrative). ca orice alt raport juridic. voinţa părţilor trebuie să se „încadreze” în limitele stabilite de lege şi să nu contravină ordinii publice şi bunurilor moravuri. Persoana juridică este subiectul de drept civil. În raporturile juridice civile pe prim plan se plasează voinţa subiectelor. în special. prin urmare şi a dreptului civil. adică subiectul individual de drept. Subiectele raportului juridic civil. raportul juridic civil. întrucât norma juridică (legea) care îl reglementează este adoptată de Parlament. voinţa juridică a subiectelor va fi necesară şi la modificarea şi stingerea acestor raporturi. 2. al căror conţinut priveşte dreptul la nume. reglementat de o normă de drept civil.Caracterele raportului juridic civil. adică un colectiv de oameni care. naţionalitate etc) este distinctă de poziţia de egalitate a unei părţi de cealaltă. în general şi raportul juridic civil. Raportul juridic civil are trăsături comune tuturor raporturilor juridice. între persoane juridice. Acest lucru este prevăzut şi în art. Caracterul voliţional însă fiind caracteristic tuturor raporturilor juridice. în care una dintre părţi se află în subordonare. sau între persoane fizice şi persoane juridice. concretizată în normele juridice care reglementează relaţiile sociale şi îl transformă în raporturi juridice. după cum s-a mai menţionat. Deşi joacă un rol important în constituirea. Aşadar. prin persoană fizică se înţelege omul potrivit individual. principiu fundamental al dreptului. deoarece intervine între oameni. Sînt subiecte ale raportului juridic civil persoanele fizice şi persoanele juridice care dăbîndesc drepturi ori îşi asumă obligaţii. este o relaţie socială.2. Acest caracter constă în ideia că raportul juridic.

 persoanele fizice care nu au cetăţănia Republicii Moldova. Sînt drepturi subiective civile patrimoniale: drepturile reale şi drepturile de creanţă.  persoane cu capacitate de exerciţiu restrînsă. (Exemplu: drepturile de creanţă). . numit debitor să dea. fără să fie nevoie a apela la concursul altor persoane.  persoane cu capacitate de exerciţiu deplină. sau au capacitatea de exerciţiu restrînsă.  drepturi relative. persoanele juridice pot fi:  persoane juridice private. fie în funcţie de cetăţănie. În raport cu cetăţănia. Persoanele juridice se pot clasifica în funcţie de natura proprietăţii lor sau de apartenenţa lor la un anume stat.Pornind de la definiţia persoanei fizice şi persoanei juridice. (Exeple de drepturi subiective civile absolute: drepturile personale nepatrimoniale şi drepturile reale).  drepturi nepatrimoniale. În fincţie de natura conţinutului. numit creditor i se recunoaşte posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv. Conţinutul raportului juridic civil.  persoane juridice cooperatiste şi obşteşti.  persoanele fizice cu cetăţănie străină. persoanele fizice pot fi:  persoanele fizice care au cetăţănia Republicii Moldova. drepturile subiective civile se împart în:  drepturi patrimoniale.  persoane juridice mixte. În raport de criteriul naţionalităţii persoanelor juridice pot fi:  persoanele juridice înregistrate în Republica Moldova. Din definiţie rezultă că în privinţa conţinutului raportului juridic civil se conturează două componente: a) drepturile subiective civile care se nasc din acest raport. Dreptul subiectiv civil patrimonial este dreptul care are un conţinut economic şi care poate fi exprimat în bani. ajungem la concluzia că: „prin subiect de drept civil se înţelege acea specie de subiecte de drept care cuprinde persoana fizică şi persoana juridică.  persoanele fizice cu dubla cetăţănie. Potrivit criteriului opozabilităţii drepturile subiective civile se împart în:  drepturi absolute. să facă sau să nu facă ceva. persoanele fizice pot fi:  persoane fizice lipsite de capacitate de exerciţiu. În raport de natura proprietăţii lor. Dreptul subiectiv civil absolut este dreptul în temeiul căruia titularul său are posibilitatea să-l exercite singur şi direct asupra bunului la care se referă. în calitate de titulari de drepturi subiective şi de obligaţii civile”.  persoanele juridice. În raport de definiţiile prezentate rezultă că sînt două categorii mari de subicte de drept civil:  persoanele fizice.  persoanele juridice înregistrate în străinătate. În raport cu capacitatea de exerciţiu. Dreptul subiectiv civil absolut este dreptul în temeiul căruia subiectul activ. Prin conţinut al raportului juridic civil se înţelege totalitatea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile ce revin părţilor acestui raport.  persoanele fizice fără cetăţănie.  persoane juridice de stat. Persoanele fizice se pot clasifica în funcţie de faptul dacă nu au. b) obligaţiile civile ce părţile şi le asumă.

avînd un conţinut moral. Sînt drepturi reale accesorii:  dreptul de ipotecă. (Exemplu: dreptul la nume. ş. drepturile subiective civile se împart în:  principale. dar nu ca obiect direct. iar acţiunea sau inacţiunea se referă la lucruri. Obiectul raportului juridic civil reprezintă prestaţia pe care subiectul activ o poate pretinde din partea subiectului pasiv. b) în raport de aspectele la care se referă:  drepturi nepatrimoniale ce privesc existenţa şi integritatea fizică şi morală a persoanei. acesta din urmă fiind considerat principal în raport cu primul.a. atunci în privinţa obiectului raportului juridic civil sunt înregistrare mai multe opinii. (Exemplu: dreptul la viaţă. Dreptul subiectiv civil accesoriu este dreptul al cărui soartă juridică depinde de existenţa altui drept subiectiv civil. numit creditor are posibilitatea să pretindă subiectului pasiv. În funcţie de raportul de corelaţie. ci derivat (indirect). Drepturile subiective civile nepatrimoniale se clasifică din mai multe puncte de vedere: a) în raport de cadrul în care se individualizează persoana:  drepturi nepatrimoniale cu ajutorul cărora se individualizează persoana în cadrul societăţii. reputaţie. Dreptul subiectiv civil nepatrimonial este acel drept reglementat de legea civilă care.  privilegiile. Dreptul de creanţă (jus in personam) este acel drept subiectiv civil patrimonial în virtutea căruia subiectul activ. Dreptul subiectiv principal este dreptul care are o existenţă de sine stătătoare şi nu depinde de un alt drept. nu poate fi evaluat în bani şi care este strîns legat de persoana omului ce ajută la individualizarea acestuia. în mod direct şi nemijlocit.  drepturi nepatrimoniale cu ajutorul cărora se individualizează persoana în cadrul familiei.Dreptul real (jus in re) este dreptul subiectiv civil în virtutea căruia titularul poate exercita singur atributele asupra unui lucru determinat. care poate fi pozitivă (de a da.  drepturile reale principale.). inventator.). ş. Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile sau inacţiunile spre care sunt îndreptate părţile ori pe care acestea trebuie să le respecte. obiectul raportului juridic civil este conduita pe care o pat avea ori trebuie să o aibă părţile. fără concursul altei persoane.a.  dreptul de retenţie.a. ş. (Exemplu: dreptul de autor. . Sînt drepturi principale:  dreptul de proprietate.  drepturile referitoare la atributele de identificare a persoanei. dreptul la libertate. cinste. dreptul la sănătate. dreptul la domiciliu. să facă sau să nu facă ceva. Dacă în privinţa subiectelor şi conţinutului raportului juridic nu apar divergenţe. de a face) sau negtivă (de a nu face). onoare.  dreptul de gaj.).  accesorii. numit debitor să dea. Obiectul raportului juridic civil Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunea sau inacţiunea la care este îndreptăţit subiectul activ şi ţinut subiectul pasiv. Cu alte cuvinte.  drepturile care privesc latura nepatrimonială a drepturilor de creaţie intelectuală.

5.А. Dreptul familiei.11 din 2010 . Suporturi de curs.. Учебное пособие.2001. Гражданское правою ч. Atît obiectul cît şi conţinutul raportului juridic sînt elemente ale structurii acestui raport. 13.1308-XIII din 25. Motica. Ţonova I. Cod civil al Republicii Moldova. Nr.obiectul raportului juridic este diferit.Г. Editura Lumina Lex.. Гражданское право. Bunurile. Partea generală. Dreptul funciar. Munteanu Cornelia. Radu I. Cum viaţa juridică este expresia juridică a mutaţiilor economice. 2. ştiinţifică etc).Москва. integritatea fizică şi psihică etc). deoarece comportarea se include. 2008. 2008. Cartea III. în opinia noastră. Drepturile reale principale. Chişinău. Drept civil. 2009. 10. Obiect al raportului juridic civil pot fi: a) acţiunile pe care titularul dreptului subiectiv le îndeplineşte ori le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi sau a se abţine de la săvîrşirea lor.2. 2008. Bucureşti. demnitatea.06.1543-XIII din 25 februarie 1998// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Chişinău. ele nu se confundă. 12.07. deşi sînt într-o strînsă legătură. dat fiind faptul că norma juridică stabileşte drepturile şi obligaţiile subiecţilor. adică comportamentul subiectelor. Teoria generală a obligaţiilor civile. Chişinău. numele.147-149 din 21. Lucrurile la care se referă obiectul raportului juridic civil sînt considerate. Ernest Lupan. Partea generală. c) rezultatul creaţiei intelectuale (operă literară.. sănătatea. 8.1998. Dreptul muncii. nu se poate să nu se recunoască strînsa legătură dintre cei doi termeni: obiect al raportului juridic civil şi lucrurile la care se referă. Codul Civil al Republicii Moldova// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. lucrurile şi alte bunuri materiale. artistică. Drept civil. CEP USM. 2009 Articole din ediţii periodice: 12. 2006. Chişinău.În viziunea unor autori.1997// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Nicolae Roşca.М. Sergiu Baieş.147-149 din 06.. Drept succesoral.8286/661 din 22. Noţiunea şi clasificarea raporturilor civile în Internet conform normelor Codului civil al RM// Revista Naţională de Drept. Калпина. 3. „Tipografia Centrală”. Editura Hamangiu. precum sunt diferite şi raporturile juridice. comentariu.12. Под ред. Alţi autori consideră că obiect al raportului juridic pot fi doar acţiunile (inacţiunile). 11. Tratat de drept civil. „obiect derivat” sau „indirect”. 2008. onoarea. b) valori nemateriale (cinstea. Гатин А. BIBLIOGRAFIE Acte normative: 1. Drept civil. Chirtoacă Leonid. Literatura recomandată: 4. Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 2011.2002. Legea Republicii Moldova privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. Bucureşti. O asemenea afirmaţie pare a fi neacceptabilă. Curs de lecţii. Ungureanu Ov.05. 9.

Harti Alexei. aproximativ în anul 1990 lui Harti Mihail i-a fost repartizat în posesie şi folosinţă lotul nr. 13. Caracterele raportului juridic civil. Noţiunea raportului juridic civil.157 să fie transferat pe numele nepotului său Harti Veaceslav (care de fapt era fiul Harti Alexei). Cazuri practice: 1.12.Seminarul nr. Prin prezenta cerere solicitată să atrageţi la răspundere pe cet.57 situat în ÎP „Dev”.  Comparaţi particularităţile raportului juridic civil cu raportul altor ramuri de drept. . Determinaţi raporturile juridice între părţi. 13. În anul 2006 la administraţie s-a prezentat Harti Mihail (dar în realitate era fratele acestuia Harti Alexei) care a solicitat ca lotul nr. A depus cerere în scris. ulterior al dreptului de proprietate asuptra lotului nr. Procedura de privatizare n-a fost finalizată.  Argumentaţi importanţa clasificării obiectelor raportului juridic.3.  Determinaţi criterii de clasificare a bunurilor ca obiect al raportului juridic.2. Obiective de referinţă 13. Sarcini pentru lucrul individual  Elaboraţi un tabel în care să includeţi obiectele raportului juridic. Ulterior la 06.2: Raportul juridic civil.  Menţionaţi şi analizaţi caracterele raportului juridic civil  Identificaţi structura raportului juridic civil. În fapt.2006 Harti Veaceslav a depus cerere prin care solicită permiterea privatizării lotului. Sarcini de evaluare/autoevaluare  Definiţi noţiunea raportului juridic civil. care se anexează. Analizaţi cazul în funcţie de structura raportului juridic. 2008 Harti Mihail depunde cerere la administraţia întovărăşirii solicitînd restituirea lotului pe motiv că n-a depus cerere de transferare a lotului pe numele nepotului Harti Veaceslav şi că cererea a fost scrisă de fratele său Harti Alexei fără acrdul său.  Întocmiţi un tabel de constatare a asemănărilor şi deosebirilor dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă. Harti Mihail şi Harti Veaceslav care prin acţiunile sale au indus în eroare administraţia ÎP „DEV” în scopul dobîndirii dreptului de posesiune şi folosinţă.1.11.157. Cerere de chemare in judecată. La 17. Structura raportului juridic civil.

3. Legea Republicii Moldova privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. Гражданское правою ч. Учебное пособие. Curs de lecţii. Noţiunea şi clasificarea raporturilor civile în Internet conform normelor Codului civil al RM// Revista Naţională de Drept. 2008. Sergiu Baieş.. Ernest Lupan. Drepturile reale principale.1997// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2009 Articole din ediţii periodice Ţonova I. 2006.2001 3.În consecinţă. Bucureşti. Chişinău.Москва.11 din 2010 . astfel inteţionat a indus în eroare administraţia pentru a-l deposeda pe fratele său de lot. Ungureanu Ov.2.1308-XIII din 25. 8. BIBLIOGRAFIE Acte normative: 1. Гражданское право.8286/661 din 22. Situaţia creată se datorează lui Harti Alexei care a profitat de faptul că cunoştea lotul şi datele lui Harti Mihail. 5.12. Dreptul familiei. Гатин А.06.05. Drept civil. 2. 2008. 7... Chişinău. „Tipografia Centrală”.1998 Literatura recomandată: 1. Drept civil. Editura Lumina Lex. Cod civil al Republicii Moldova. Teoria generală a obligaţiilor civile. Drept succesoral.Г.М. 2008. Suporturi de curs.1543-XIII din 25 februarie 1998// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Chirtoacă Leonid.147-149 din 21. Nicolae Roşca. din cauza acţiunilor persoanelor menţionate. Dreptul muncii. 4. Bucureşti.А. 2008.2002 2. Motica. Vă rugăm să luaţi măsurile necesare de constatare a faptelor şi de atragere la răspundere a persoanelor vinovate.. Partea generală. 6. Partea generală. Editura Hamangiu. Bunurile. 2011. 2009. Tratat de drept civil. Codul Civil al Republicii Moldova// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Munteanu Cornelia. Калпина. Radu I. Drept civil. Cartea III. este imposibil de a satisface cererea lui Harti Mihail. CEP USM.147-149 din 06.07. Nr. Chişinău. Legea cadastrului bunurilor imobile nr. Chişinău. comentariu. Под ред. Dreptul funciar.