You are on page 1of 25

Proiect beton precomprimat

Numerotarea tabelelor şi formulelor din prezentul model este conformă cu cea din EN 1992-1-1:2004 (EC2).

1. Date iniţiale
- tip element - lungime element - lăţime reazem - lungime pistă de precomprimare - număr toroane - tip toroane - rest permanentă - încărcare utilă - umiditate - clasa de expunere - durata de viaţă - tip grafic tehnologie - clasă beton - tip ciment - rezistenţă oţel - modul elasticitate toroane - clasă oţel - relaxare - lunecare în ancoraj

1/25

Caracteristici secţionale Pentru elementul dat prin tema de proiect se vor calcula următoarele caracteristici secţionale: Ac – aria secţiunii de beton Ap – aria armăturii precomprimate Ic – momentul de inerţie pentru secţiunea de beton Wi – modulul de rezistenţă inferior;
Wi =
Ws =

xs

Xi

Ic xi
Ic xs

Ws – modulul de rezistenţă superior;

2. Regimul tratamentului termic
Tratamentul termic se aplică în conformitate cu graficul de mai jos:
°C
70 60 50 40 30 20 10

Regim tratament termic

Ore
14 17 21 04 08 09

Ora 10

3...4 h

3...4 h

˜4 h

˜7 h

˜5 h

Transfer la 16...22 h timp de relaxare (t relaxare )
Pretensionare Transfer Turnare

2/25

3. Caracteristicile betonului
3.1. fck - rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului obţinută pe cuburi Din denumirea clasei de beton primită prin tema de proiect se obţine rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului obţinută pe cuburi în MPa. C x / y => fck=x MPa (N/mm2) 3.2. fcm - rezistenţa medie la compresiune a betonului obţinută pe cilindri (se obţine din tabelul 3.1 în funcţie de clasa betonului) 3.3. fctm - rezistenţa medie la întindere axială a betonului (se obţine din tabelul 3.1 în funcţie de clasa betonului) 3.4. fctm(t) - rezistenţa medie la întindere axială a betonului la vârsta de “t” zile.

f ctm (t ) = β cc (t ) ⋅ f ctm
3.5. fcm(t) - rezistenţa medie la compresiune a betonului la vârsta de “t” zile.

În formulele 3.1 şi 3.2 se înlocuieşte t cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic cu formula B.10

3/25

3.6. Ecm(t) - modulul de elasticitate secant al betonului la vârsta t

În formula 3.5 se înlocuieşte t cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic cu formula B.10. 3.7. Calculul contracţiei finale

ε cd ,∞ = k h ⋅ ε cd , 0

4/25

ε cd , 0 - contracţia de uscare neîmpiedicată se poate determina din tabelul 3.2 sau pe baza
ecuaţiilor de mai jos (B.11 şi B.12)

ε ca (∞) - se datorează unui fenomen de migrare a apei în masa betonului; se determină
conform formulei 3.12

5/25

3.8. Calculul curgerii lente

ϕ (∞, t 0 ) - valoarea finală a coeficientului de curgere lentă (fluaj) se determină utilizând
graficele din figura 3.1

6/25

7/25

Tabel 3.1

8/25

4. Caracteristicile armăturii pretensionate fpk=Rpk - rezistenţa caracteristică a oţelului dată prin tema de proiectare
f pd = f pk

γs

=

f pk 1.25

Se mai poate lucra cu mărimea fp0.1k, în acest caz valoarea de calcul a rezistenţei
oţelului calculându-se astfel:
f pd = f p 0.1k f p 0.1k 1.15

γs

=

fp0.1k - reprezintă rezistenţa convenţională a oţelului corespunzătoare unei deformaţii specifice de 0.1%. Această valoare este dată de producător. În cadrul prezentului proiect se va lucra cu rezistenţa fpk şi implicit cu prima formulă pentru determinarea fpd.

Relaxarea oţelului este dată prin tema de proiectare, oţelul putându-se încadra în două clase CLASA 1 - ρ1000=7% CLASA 2 - ρ1000=2.5%
Ep - modulul de elasticitate al armăturii precomprimate dat prin tema de proiectare Echivalenţă notaţii armături 0,6” <=> TBP15=7Φ5 1/2” <=> TBP12=7Φ4 3/8” <=> TBP9=7Φ3 => Ap=137 mm2 => Ap=88 mm2 => Ap=49 mm2

9/25

5. Calculul forţei de pretensionare

fp0.1k - reprezintă rezistenţa convenţională a oţelului corespunzătoare unei deformaţii specifice de 0.1%. Această valoare este dată de producător. În cazul prezentului proiect se va lucra cu formula:

σ p max ≤ k1 ⋅ f pk ≤ 0.8 ⋅ f pk

10/25

6. Pierderi de precomprimare instantanee
6.1. Lunecarea în ancoraj λ - mărimea lunecării în ancoraj depinde de tipul de ancoraj şi de mărimea eforturilor din toroane. O valoare medie se poate considera de 4...6 mm. Prin tema de proiectare pentru mărimea lunecării s-au considerat trei valori diferite de 4, 5 respectiv 6 mm. Pierderea de efort unitar de precomprimare, respectiv pierderea de forţă de precomprimare cauzate de lunecare din ancoraj se evaluează conform formulelor de mai jos:
Δσ sl =

λ1 + λ 2
Lp

⋅ Ep

unde:
Δσ sl - reprezintă pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de lunecare

din ancoraj

λ1 ; λ 2 - reprezintă lunecarea din ancorajele de la cele două capete. Dacă
pretensionarea se face la un singur capăt, λ2=0. În cazul prezentului proiect se consideră că pretensionarea se face la un singur capăt.

L p - reprezintă lungimea pistei de precomprimare

E p - reprezintă modulul de elasticitate al oţelului din care este confecţionată
armătura pretensionată

ΔPsl = A p ⋅ Δσ sl
unde:
ΔPsl - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de lunecare din

ancoraj

A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

11/25

6.2. Relaxarea oţelului Fenomenul de relaxare al oţelului are loc între momentul de întindere al armăturii pretensionate şi până în momentul transferului. Pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului se evaluează conform formulelor de mai jos: - pt oţeluri de Clasa 1 conform formulei 3.28

Δσ pr = σ pi ⋅ 5,39 ⋅ ρ 1000 ⋅ e

6, 7 μ

⎛ t ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ 1000 ⎠

0 , 75 (1− μ )

10 −5

- pt oţeluri de Clasa 2 conform formulei 3.29

⎛ t ⎞ Δσ pr = σ pi ⋅ 0,66 ⋅ ρ1000 ⋅ e 9,1μ ⎜ ⎟ ⎝ 1000 ⎠

0 , 75 (1− μ )

10 −5

- pt oţeluri de Clasa 3 conform formulei 3.30

⎛ t ⎞ Δσ pr = σ pi ⋅ 1,98 ⋅ ρ1000 ⋅ e8 μ ⎜ ⎟ ⎝ 1000 ⎠
unde:

0 , 75(1− μ )

10 −5

σ pi = σ p max − Δσ sl

În formulele 3.28, 3.29 şi 3.30, timpul t reprezintă timpul de relaxare al armăturii, din momentul pretensionării şi până în momentul transferului, lucrându-se cu o valoare corectată cu mărimea teq (t=trelaxare+teq), reprezentând un timp echivalent ce ţine seama de

12/25

efectul tratamentului termic asupra relaxării armăturii pretensionate. Acest timp teq se poate estima utilizând formula 10.2, ţinând seama de graficul tehnologic de aplicare a tratamentului termic.

Pierderea de forţă de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului se evaluează conform formulei de mai jos:

ΔPr = A p ⋅ Δσ pr
unde:
ΔPr - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului

A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

6.3. Tratamentul termic Pentru a se ajunge într-un timp mai scurt la rezistenţa iniţială necesară a betonului, acesta este supus unui tratament termic, de regulă utilizând abur sau apă caldă. Pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de aplicarea tratamentului termic se evaluează conform formulei de mai jos:

Δσ θ = 0,5 ⋅ E p ⋅ α c ⋅ (Tmax − T0 )

13/25

Pierderea de forţă de precomprimare cauzată de aplicarea tratamentului termic se evaluează conform formulei de mai jos:

ΔPθ = A p ⋅ Δσ θ
unde:

ΔPθ - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de aplicarea
tratamentului termic

A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

14/25

7. Scurtarea elastică a betonului la transfer
În momentul realizării transferului, valoarea forţei de pretensionare se poate calcula astfel:

Pint erm = Pmax − ΔPsl − ΔPr − ΔPθ
unde:

Pmax - reprezintă forţa aplicată armăturii pretensionate ΔPsl - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de lunecare din
ancoraj
ΔPr - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de relaxarea oţelului

ΔPθ - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de aplicarea
tratamentului termic

xs

e

Ap

Pinterm

σcp

Pentru calculul efortului unitar din beton în secţiunea de la nivelul armăturii pretensionate (σcp) se poate adopta procedeul de calcul simplificat sau procedeul exact. Calcul simplificat

σ cp =

Pint erm Pint erm ⋅ e + ⋅e Ac Ic
unde: Ac - aria secţiunii de beton e - distanţa de la centrul de greutate al armăturii precomprimate la centrul de

greutate al secţiunii de beton Ic - momentul de inerţie pentru secţiunea de beton

Xi

15/25

Calcul exact

σ cp =

σ p int erm αe +
unde:

Ac A p (1 + e2 ) r2

σ p int erm = αe =

Pint erm Ap

Ep E cm (t 0 )

Ep - modulul de elasticitate al oţelului din care este confecţionată armătura pretensionată Ecm(t0) - modulul de elasticitate secant al betonului la vârsta t0. În cazul prezentului proiect, t0 se înlocuieşte cu tT calculat anterior. Ac - aria secţiunii de beton Ap - reprezintă aria de armătură pretensionată e - distanţa de la centrul de greutate al armăturii precomprimate la centrul de greutate al secţiunii de beton r - reprezintă raza de giraţie a secţiunii de beton şi se calculează cu: r =

Ic Ac

16/25

Pierderea de efort unitar de precomprimare, respectiv pierderea de forţă de precomprimare cauzate de scurtarea elastică a betonului la transfer se evaluează conform formulelor de mai jos:

Δσ el = α e ⋅ σ cp
unde:

Δσ el - reprezintă pierderea de efort unitar de precomprimare cauzată de scurtarea
elastică a betonului la transfer

ΔPel = A p ⋅ Δσ el
unde:

ΔPθl - reprezintă pierderea de forţă de precomprimare cauzată de scurtarea elastică
a betonului la transfer

A p - reprezintă aria de armătură pretensionată

În momentul încheierii transferului, efortul unitar şi forţa din armătura pretensionată se pot evalua utilizând formulele de mai jos:

σ pm 0 =

Pint erm − Δσ el Ap

Pm 0 = A p ⋅ σ pm 0

În acest stadiu, efortul unitar din armătura pretensionată trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

σ pm 0 ≤ min ⎨

⎧0,75 ⋅ f pk ⎪ - dacă nu verifică se micşorează σ p max ⎪0,85 ⋅ f p 0.1,k ⎩

În cadrul prezentului proiect se va verifica doar prima inegalitate: σ pm 0 ≤ 0,75 ⋅ f pk .

17/25

8. Calculul static
Combinaţii S.L.S. - caracteristică - frecventă - cvasipermanentă S.L.U. - fundamentală; calcul ΣGk+Qk ΣGk+Ψ1Qk ΣGk+Ψ2Qk 1,35*ΣGk+1,5Qk Ψ1 acoperiş planşeu intermediar Încărcare Greutate proprie Rest permanentă Utilă Combinaţie caracteristică frecventă cvasipermanentă fundamentală Valori caracteristice gself,k grest,k qk Mod de combinare ΣGk+Qk ΣGk+Ψ1Qk ΣGk+Ψ2Qk 1,35*ΣGk+1,5Qk Momentul încovoietor 1-1 Ψ2

20

L=Ltransfer Lcalc

20

ldisp

2

1

2

Lcalc

1

0,5 0,4 0,7 0,4

Momentul încovoietor 1-1

M self ,k =

g self ,k ⋅ l 2
8

M rest ,k =

g rest ,k ⋅ l 2 8

M Ek = M Ef = M Eqp = M Ed =

( g self ,k + g rest ,k + q k ) ⋅ l 2 8 ( g self ,k + g rest ,k + Ψ1 ⋅ q k ) ⋅ l 2 8 ( g self ,k + g rest ,k + Ψ2 ⋅ q k ) ⋅ l 2 8 (1,35 ⋅ g self ,k + 1,35 ⋅ g rest ,k + 1,5 ⋅ q k ) ⋅ l 2 8

18/25

10. Verificări ale eforturilor unitare la transfer
10.1. Calculul eforturilor unitare normale în secţiunea 1-1

σ cb

σ ct = σ cp =

Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self , k − Ac Ws

xs

Pm 0 ⋅ e − M self ,k P = m0 + Ac Wi

σct
Mself,k e Ap Pm0

Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self , k + ⋅e Ac Ic

σcp σcb

10.2. Calculul eforturilor unitare normale în secţiunea 2-2 10.2.1. Determinare poziţiei secţiunii 2-2 în lungul axei elementului Se poate admite că eforturile unitare în beton sunt repartizate liniar în afara zonei delimitată de lungimea de dispersie (difuzie) stabilită conform formulei (8.19)
2 l disp = l pt + d 2

Xi

(8.19)

unde:

l pt - reprezintă valoarea de referinţă a lungimii de transmitere

19/25

Ca valoare de calcul a lungimii de transmitere se utilizează valoarea cea mai defavorabilă dintre cele două determinate conform formulelor de mai jos: l pt1 = 0,8 ⋅ l pt

l pt 2 = 1,2 ⋅ l pt
De regulă, este utilizată valoarea cea mai mică pentru verificarea eforturilor unitare locale la transfer şi valoarea cea mai mare pentru SLU. Astfel, relaţia 8.19 devine în acest caz:
2 l disp = l pt1 + d 2

La eliberarea armăturii, se poate admite că precomprimarea este transmisă betonului printr-un efort unitar de aderenţă constant notat cu fbpt a cărui valoare se calculează cu formula (8.15):

20/25

f ctd (t ) = α ct ⋅ 0,7 ⋅ unde:

f ctm (t )

γc

(8.15)

α ct - coeficient a cărui valoare e recomandată de EN 1992-1-1 a se lua egală cu 1
dacă nu e stipulat altfel în anexa naţională corespunzătoare. f ctm (t ) - rezistenţa medie la întindere axială a betonului la vârsta de “t” zile. În formula de mai sus se înlocuieşte t cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic cu formula B.10.
2− 10.2.2. Calculul momentului încovoietor dat de greutate proprie în secţiunea 2-2 ( M self2, k )

2− M self2,k =

g self ,k ⋅ Lcalc

2

⋅ l disp

10.2.3. Calculul eforturilor unitare în secţiunea 2-2

σct<fctm(tT)
σ ct =
2−2 Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self ,k − Ac Ws

xs

Mself,k e Ap Pm0

Xi

σ cb =

2− 2 Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self ,k + Ac Wi

σcp σcb<fck(tT)

În acest stadiu se verifică satisfacerea următoarelor relaţii:

σ cb ≤ 0,6 ⋅ f ck (t 0 ) - condiţie pentru evitarea fisurării longitudinale σ ct ≤ f ctm (t 0 ) - condiţie pentru ca secţiunea să rămână în întregime nefisurată
În cazul în care în secţiunea 2-2 relaţia σ cb ≤ 0,6 ⋅ f ck (t 0 ) nu este adevărată, soluţia pentru scăderea efortului unitar din fibra extremă inferioară constă în dispunerea uneia sau mai multor teci pe unul respectiv mai multe toroane. Astfel, modul de lucru presupune 21/25

considerarea unuia dintre toroane ca fiind învelit în teacă şi reverificarea eforturilor unitare din secţiune, considerând că toronul învelit nu conlucrează cu secţiunea de beton. Dacă relaţia nu este adevărată în continuare, se consideră încă un toron ca fiind învelit în teacă şi apoi se reverifică secţiunea. Procedeul se continuă până când relaţia σ cb ≤ 0,6 ⋅ f ck (t 0 ) devine adevărată. În formulele de mai sus se înlocuieşte t0 cu tT, calculat pe baza graficului tehnologic cu formula B.10.

ldisp

2

2'

teaca

3 2 1

teaca

ldisp lteaca

2

2'

ldisp

În cazul în care dispunerea tecilor este necesară, se va verifica încă o secţiune situată la ldisp de punctul în care se întrerupe teaca (2’-2’).

22/25

11. Pierderi de precomprimare finale

În cazul prezentului proiect z cp = e .
M rest + M Eqp Ic

σ c ,QP = σ cp − σ cp =

⋅e

Pm 0 Pm 0 ⋅ e − M self , k + ⋅e Ac Ic

Δσ pr - se evaluează pe baza formulelor 3.28, 3.29 sau 3.30 considerând “t” ca fiind
durata de viaţă a elementului şi σ pi = σ pm 0 + α e ⋅ σ c ,QP .

23/25

αe =

Ep E cm (t 0 )

unde t0 este 28 zile şi Ecm(t0) devine Ecm. Forţa finală de precomprimare, considerând efectul pierderilor reologice de tensiune se evaluează cu formula:
Pm∞ = Pm 0 − ΔPc + s + r

12. Verificări ale eforturilor unitare în stadiul de serviciu în secţiunea 1-1

σct

M Pk=nPm8 e

σcb
n=1 12.1. Verificări pentru σ ct - pentru clasele de expunere XD, XF, XS

σ ct se calculează considerând M=MEk şi se verifică relaţia σ ct ≤ 0,6 ⋅ f ck
- pentru restul claselor de expunere

σ ct se calculează considerând M=MEQP şi se verifică relaţia σ ct ≤ 0,45 ⋅ f ck

24/25

12.2. Verificări pentru σ cb - pentru clasele de expunere X0, XC1, XS

σ cb se calculează considerând M=MEf şi se verifică relaţia σ cb ≤ f ctm
- pentru clasele de expunere XD1, XD2, XD3, XS2, XS3

σ cb se calculează considerând M=MEf şi se verifică relaţia σ cb ≥ 0
- pentru clasele de expunere XC2, XC3, XC4

σ cb se calculează considerând M=MEQP şi se verifică relaţia σ cb ≥ 0

25/25