You are on page 1of 1

Tipologie, tehnologie şi traseologie

Metoda tipologică
Prin tip înţelegem, în arheologie, un artefact, deci un produs al mîinii umane (un vas, o
unealtă, o armă, o podoabă sau orice alt obiect) care are o formă (şi, după caz, o ornamentaţie)
determinată şi o tehnică de confecţionare caracteristică. Elaborarea metodei tipologice pentru
ordonarea după criterii formale a artefactelor a însemnat, de fapt, aplicarea principiului
evoluţionist la analiza şi interpretarea transformărilor ce intervin, în decursul timpului, în
forma diferitelor obiecte.
Această paralelă între “dezvoltarea” tipurilor de obiecte şi evoluţia lumii vii nicidecum
nu trebuie absolutizată. Ceea ce putem reţine este ideea de bază: existenţa reală (respectiv
necesitatea stabilirii) a unei anumite ordine în succesiunea formelor diferitelor produse.
Analiza tehnologică
 integrează toate operaţiuniile şi etapele tehnologice necesare producerii unui
artefact de la momentul exploatării materiale prime până la fabricarea şi abandonul
artefactului
 presupune o ierarhizare a siturilor arheologice aparţinând unei anumite perioade,
culturi sau paleomediu
5 etape tehnologice:
1. Exploatarea şi pregătirea materiei prime în vederea fabricării de unelte.
2. Obţinerea suportului din care va fi produs artefactul
3. Prelucrarea şi obţinerea părţii active a artefactului
4. Fasonarea şi “prinderea de mâner” a artefactului
5. Abandonul piesei
Traseologia reprezintă discplina care încearcă să stabilească funcţia unui artefact
pornind de la analiza microscopică a părţii active a unui artefact şi a modificărilor ce au
survenit în timpul utilizării la anumite operaţii şi la prelucrarea anumitor materii prime.