You are on page 1of 24

INFLUENTA ELEMENTELOR

OTELURILOR

DE

ALIERE

ASUPRA

PROPRIETATILOR

Otelurile sunt aliaje ale fierului cu carbonul si cu alte elemente chimice, pe care le
contine in diferite cantitati si care la confera in functie de continut, proprietatile dorite.
CARBONUL
Influenta carbonului asupra otelului este esentiala, atat in cazul otelurilor carbon cat si in
cazul otelurilor aliate.
In raport cu celelalte elemente intalnite in oteluri (cu exceptia borului), variatii reduse ale
continutului de carbon pot modifica radical proprietatile si intrebuintarile otelurilor. Astfel daca
otelurile au un continut de carbon mai mic de 0,7% C, pot fi utilizate ca oteluri de constructie, iar
daca continutul de carbon depaseste aceasta valoare, pot fi utilizate ca oteluri de scule. De altfel
standardele de stat cuprind o clasificare a otelurilor carbon in functie de continutul de carbon si
de conditiile de elaborare. Se pot distinge urmatoarele calitati de oteluri carbon frecvent utilizate
in practica:
Otelurile carbon de calitate (OLC 1060, STAS 880) elaborate obisnuit, sau in conditii
speciale (avand litera X in simbol), care pot fi oteluri de cementare (OLC 1015) cu continut
redus de carbon si oteluri de imbunatatire (OLC 2560) cu un continut mai bogat de carbon (max.
0,65).
Aceste oteluri intrebuintate pentru constructia de masini sunt utilizate in stare tratata
termic (QT) [73], [65].
Otelurile carbon de uz general (OL 00OL 70, STAS 500/2) laminabile, care se livreaza in
stare necalmata (n), semicalmata (s) si calmata (k). In functie de garantiile de livrare ele cuprind
patru clase de calitate, de la 1 la 4.
Aceste oteluri sunt utilizate in stare netratata termic (non QT), la constructii metalice
asamblate prin sudare, nituire sau cu suruburi, tinand seama de importanta constructiei. Aceste
oteluri pot fi livrate si in stare ecruisata (deformate la rece), sau rezistente la coroziune
atmosferica (STAS 5093), caz in care au un continut sporit de P, Cr si N [65], deci prezinta
conditii mai nefavorabile pentru sudare.
Otelurile carbon turnate in piese (OT 40 OT 60, STAS 600) care cuprind trei clase, de la
1 la 3, in functie de proprietatile mecanice care se garanteaza la livrare.
In general pentru toate otelurile carbon amintite, este necesara precizarea, ca odata cu
cresterea continutului de carbon, devine mai dificila imbinarea sau incarcarea prin sudare,
datorita durificarii si fragilizarii zonei influentate termic, care, fara anumite precautii
tehnologice, fisureaza.

Fig 1.1 Variatia proprietatilor mecanice ale otelurilor carbon
Din diagrama prezentata in fig. 1.1 se observa variatia proprietatilor mecanice ale
otelurilor carbon in functie de continutul de carbon al aliajului. Valorile prezentate in diagrama
sunt valori medii si pot varia in limite de 10% in functie de continutul de impuritati, de conditiile
de laminare si de racire [11]. Intrucat carbonul singur nu poate asigura in toate cazurile obtinerea
unor proprietati necesare, exista oteluri care contin inafara elementelor insotitoare, diferite
cantitati de elemente de aliere. In functie de cantitatea acestora, se poate face o clasificare a
otelurilor data in tabela 1.1.
Tabela 1.1
Elemente
de aliere
Si
Mn
Cr
Ni
Mo
V
Ti
B
W
Co
Al
Cu
Pb
SUMA

Continut [%]
Slab aliat
0,5 – 1,1
0,8 – 1,8
0,3 – 0,5
0,3 – 0,5
0,05 – 0,1
0,05 – 0,1
< 0,04
< 0,0005
0,2 – 0,3
0,2 – 0,3
---------------------------------<5

Mediu aliat
> 1,1 – 6,0
> 1,8 – 6,0
> 0,5 – 6,0
> 0,5 – 4,5
> 0,1 – 1,0
> 0,1 – 1,0
--------------> 0,0005
> 0,3 – 4,0
> 0,3 – 1,0
< 0,3
< 0,4
< 0,4
> 5 - 10

Bogat aliat
> 6,0
> 6,0
> 6,0
> 4,5
> 1,0
> 1,0
-------------> 0,003
> 4,0
> 1,0
> 0,3
> 0,4
> 0,4
> 10

Daca otelurile contin elemente de aliere sub limita minima indicata in tabel in coloana
otelurilor slab aliate, sunt considerate ca nealiate, adica sunt oteluri carbon.

. a carei variatie in functie de continutul de crom este prezentata in fig. inrautatind astfel si mai mult comportarea la sudare. Influenta cromului asupra calibilitatii otelului este si mai intensa daca otelul mai contine si Wolfram (0. care daca sunt repartizate la limita cristalelor micsoreaza sensibilitatea la supraincalzire a otelurilor. 1.8% W). intrucat cristalele zonei influentate termic sunt in acest fel franate sa creasca odata cu incalzirea. CROMUL Cromul este elementul de aliere care se gaseste in majoritatea otelurilor aliate.4. Prin aceasta are loc si o marire a rezistentei la rupere. Fig.Deci chiar otelurile carbon contin anumite cantitati de elemente chimice insotitoare a caror variatie le poate modifica proprietatile. pe care o durifica intr-o masura mai mica decat alte elemente de aliere.2 Influenta unor elemente de aliere asupra calibilitatii [4] Cromul se poate dizolva in ferita. datorita efectului sau favorabil asupra patrunderii la calire (fig.2). Acest efect este favorabil asupra comportarii la sudare. otelurile care contin crom prezinta dificultati. 1.4 – 0. Cromul mai poate forma carburi si nitruri.1. Deci sub aspectul comportarii la sudare.

(FeCr)7C6). avand forma MemCrn. sau complexe de forma (FeCr)mCn (De ex. marind fragilitatea la revenire [4]. V – Co (40 – 54. sau de forma (FeCr)mMenC (De ex. la elaborarea. Faza sigma apare si intre alte elemente chimice intalnite in oteluri.Fig. dintre care cel mai cunoscut este compusul denumit faza sigma.1. care sunt solubile intre ele. Cr2C3). datorita afinitatii cromului fata de azotul dizolvat in metalul lichid.5 – 49% Cr). Cr – Co (56. Cr – Fe (43.V – Mn (24. V – Fe (37 – 57% V). sau de incalzirea rapida la temperaturi apropiate de domeniul Fe-delta al diagramei Fe-C. .Cr – Mn (19 – 24% Cr). [32]. dura (aproximativ 900 HV) si e casanta [15]. .: Cr7C3. sau la sudarea acestor oteluri.Mo – Fe (47 – 57% Mo). Nitrurile de crom avand forma CrN sau Cr2N se formeaza in otelurile crom. [61]. precum si de incalzirea indelungata in intervalul de temperatura 873 – 1173 K. Mo – Co (59 – 61% Cr). Se pot astfel aminti compusi asemanatori fazei sigma intre doua sau trei elemente: . .4 Influenta cromului asupra rezistentei la rupere a unor oteluri [4] Carburile de crom pot fi simple de forma CrmCn (De ex. In general atunci cand este favorizata aparitia carburilor intergranulare. este favorizata si formarea fazei sigma. Faza sigma apare de obicei la otelurile austenitice la limita cristalelor. (FeCr)4Me1. Cr4C. Aceasta este nemagnetica. provocand o fragilitate accentuata. In acest caz faza sigma poate apare chiar in interiorul grauntilor de austenita pe planele de alunecare. V – Ni (55 – 65% V). Aparitia fazei sigma in cazul otelurilor cu crom poate fi favorizata de existenta austenitei neomogene. Faza sigma mai poate apare si in zonele de deformare intensa.6 – 61. continand aproximativ 50% Fe si 50% Cr. urmata de racire rapida.9% V). sau chiar in interiorul cristalelor.3C).1% Cr). fiind favorizata de existenta tensiunilor interne [32]. Cromul mai formeaza compusi intermetalici. Cr23C6.3% V). [49]. si mai cu seama a amestecului austenita ferita.

in intervalul temperaturilor de revenire (973 – 573 K). Inlaturarea fazei sigma se poate face prin incalzire la temperaturi ridicate (dupa caz intre 1123 si 1273 K) urmata de racire rapida in apa (calire de punere in solutie). nu inlatura insa fragilitatea de revenire. 26% Ni).6 Variatia coeficientului de conductivitate termica in functie de continutul de crom a otelurilor crom [15] . care mareste tenacitatea otelurilor. 27% Mo. Printr-o racire rapida a otelului in intervalul de temperatura amintit. obtinuta pentru o anumita energie liniara de sudare.Cr – Mo – Ni (37% Cr.6 si 1. denumita fragilitate de revenire [4]. In figurile 1. Fig. Cromul micsoreaza conductivitatea termica a otelurilor. sau 42% Cr.7 se observa variatia conductivitatii termice a otelurilor crom in functie de continutul de crom si de temperatura [15]. Acesti compusi intermetalici de tipul sigma pot coexista in otelurile aliate supuse unor cicluri termice specifice si pot provoca fragilizarea si ruperea materialului. 36% Ni. otelul devine mult mai putin fragil inlaturandu-se asa zisa fragilitate de revenire. Din practica tratamentelor termice se cunoaste ca pentru anumite conditii de racire (viteze reduse de racire). otelurile cu continut de crom pot prezenta o fragilitate pronuntata. Ti sau Nb [4] care finiseaza structura si impiedica formarea fazelor fragile.. fin dispersate la limita cristalelor.1. 32% Mo. deci micsoreaza marimea zonei influentate termic. Combaterea cea mai eficienta a fragilitatii de revenire se realizeaza prin introducerea in otelurile amintite a unor adaosuri de Mo. Mai trebuie remarcat ca Ni. Se presupune ca fragilitatea de revenire este provocata de precipitarea unor faze complexe.

se observa ca unele sunt favorabile asupra comportarii la sudare.1. Fig.7 Variatia coeficientului de conductivitate termica a otelurilor crom in functie de temperatura [15] Cromul mareste segregatia dendritica provocand aparitia cristalelor columnare mari. intrucat dilatarilor reduse le corespund tensiuni interne reduse. Din efectele pe care le produce cromul asupra diferitelor proprietati ale otelurilor.1%C [15] Acest efect al cromului asupra otelurilor este favorabil in ceea ce priveste comportarea la sudare.1. Nu trebuie neglijata existenta acestui efect nici in cazul sudurilor. daca se tine seama ca in oteluri mai exista in majoritatea cazurilor si alte elemente de aliere. Cromul influenteaza si coeficientul de dilatare liniara a otelurilor pe care il micsoreaza odata cu cresterea concentratiei de crom. . avand anumite proprietati. a caror efect nefavorabil se manifesta cu atat mai puternic cu cat piesele au dimensiuni mai mari. In general insa se poate afirma ca cromul inrautateste comportarea la sudare a otelurilor.8 Variatia coeficientului de dilatare liniara intre 0-200ºC a otelurilor cu 0. avand in vedere ca de obicei piesele sudate nu mai sufera ulterior deformatii plastice si recristalizari. ceea ce se observa in fig.Fig. cromul este un element de baza care intra in compozitia materialelor de adaos cu destinatie speciala.8. 1. iar altele sunt defavorabile. In ceea ce priveste obtinerea unor straturi incarcate prin sudare.

Prin alierea cu nichel se obtin oteluri avand proprietati mecanice deosebite. Ele sunt din acest motiv fragile si greu prelucrabile. Otelurile austenitice au limita elastica si rezistenta la rupere mai coborate. pe care il insoteste de multe ori in oteluri. Otelurile perlitice prezinta o alungire si o rezilienta deosebit de mare si o rezistenta la rupere ridicata. In cazul continutului ridicat de sulf (mai mare de 0. In functie de concentratia sa in oteluri. [9]. Unele dintre putinele dezavantaje ale nichelului constau in pretul sau de cost destul de ridicat si in unele dificultati pe care le poate crea in cazul temperaturilor inalte de exploatare. martensitica (M).11 Diagrama structurala a otelurilor aliate cu nichel Obtinerea structurilor indicate in aceasta diagrama poate fi influentata si de viteza de racire a aliajului respectiv. Nichelul se dizolva in orice proportii in ferita si austenita.11. dar au alungirea mica. Cel mai important efect al nichelului asupra proprietatilor mecanice ale otelurilor este acela ca le mareste considerabil rezilienta.03% S). se obtin proprietati mecanice net superioare. Nichelul coboara temperatura de formare a eutectoidului cu aproximativ 1011 K. 1. Fig. sau la temperaturi joase si se diminueaza la temperaturi ridicate. fiind un element gamagen si grafitizant. pentru fiecare procent de Ni. nichelul influenteaza negativ . nu formeaza carburi si favorizeaza descompunerea cementitei. Acest efect se manifesta cel mai intens la temperaturile obisnuite (293 K). acestea pot avea structura perlitica (P). respectiv tenacitatea [38]. ceea ce se observa din fig.1. dar alungirea si rezilienta au valori mari. Otelurile martensitice au rezistenta la rupere si limita de elasticitate ridicate. Prin asocierea nichelului in otelurile cu Cr. austenitica (A). Mo. W. In general nichelul compenseaza efectele defavorabile ale cromului.NICHELUL Este un alt element frecvent utilizat la alierea otelurilor.

Acest efect este maxim daca otelul mai contine si 0. care se manifesta la cresterea continutului de nichel pana la 40% Ni. rezilienta otelului poate sa scada brusc.4%V. o constituie solubilitatea ridicata a hidrogenului in nichel [15]. 1. Fig. valoarea temperaturilor critice de transformare scade.12 Influenta nichelului asupra temperaturilor critice de transformare A1 A3 ale aliajelor Fe-Ni [15] Un alt efect caracteristic nichelului este micsorarea conductivitatii termice a otelului.1-0. Astfel la temperaturi mai mari de 918 K. sau la sudarea automata sub flux. datorita topirii eutecticului pe care il formeaza nichelul cu sulful la limita cristalelor. . la un continut de nichel mai mic de 1%. ceea ce se observa in fig. Aceasta se manifesta mai cu seama la sudarea cu electrozi inveliti. la care sarma contine nichel.12. si micsoreaza temperatura Ms (fig 1. O alta cauza a scaderii rezilientei in cazul alierii cu nichel.tenacitatea la cald. iar invelisul (fluxul) contine umiditate ridicata. Nichelul mareste calibilitatea (fig 1.12). In urma cresterii continutului de nichel.1. Din acest motiv duritatea otelurilor aliate cu nichel poate sa scada brusc. 1.9). ceea ce se observa in fig. daca sunt incalzite peste 773 – 823 K. Aceasta influenta asupra duritatii este neglijabila.13.

obtinandu-se proprietati asemanatoare otelurilor cu nichel.10). Fig.9).1. .1. 1.15.Fig.14 Variatia coeficientului de dilatare liniara a otelurilor nichel [15] Tinandu-se seama de costul ridicat al nichelului s-au elaborat marci de oteluri la care nichelul se inlocuieste cu diferite continuturi de Mn si de N. are acelasi coeficient de dilatare ca si sticla. Manganul mareste calibilitatea otelurilor asemanator cromului (fig.5% Ni (aliaj invar). 1. odata cu cresterea continutului de nichel pana la 35. Alierea otelurilor cu mangan produce o micsorare a valorilor temperaturilor critice de transformare.2) si micsoreaza temperatura de incepere a transformarii martensitice (fig. 1. 1.14.13 Variatia coeficientului de conductivitate termica a otelurilor nichel [15] Un efect deosebit de favorabil al nichelului asupra otelurilor il constituie micsorarea coeficientului de dilatare liniara. 1. favorizand aparitia austenitei reziduale in cazul racirilor rapide (fig. care se utilizeaza in oteluri avand unele efecte asemanatoare cu ale nichelului. ceea ce se observa din fig. dupa cum rezulta din fig. dar neegalandu-le. MANGANUL Este un element de aliere ieftin. Aliajul cu 46% Ni (platinita). dar fara a atinge aceleasi performante [11].

Rezulta ca manganul trebuie evitat din tabla pentru tole de transformatoare. dar poate fi adaugat in piesele susceptibile de a avea pierderi prin curenti Foucault. austenitice (A).Fig. intrucat cele din campul I pot deveni martensitice.16.15 Influenta manganului asupra temperaturilor critice de transformare A1. iar rezistivitatea este mare. in functie de concentratia elementelor de aliere. iar rezistivitatea este mare. 1. . la cresterea continutului de mangan creste si coeficientul de dilatare lineara. fata de cele ale otelurilor similare. Din punct de vedere magnetic. ceea ce se observa din figura 1. Variatia coeficientului de dilatare liniara a otelurilor mangan este prezentata in fig. martensitice (M).16 Diagrama structurala a otelurilor aliate cu Mn [65] Din grupa otelurilor austenitice ecruisabile. otelurile perlitice aliate cu mangan au o permeabilitate mediocra. care apar in timpul sudarii acestor oteluri. Variatia coeficientului de dilatare liniara a otelurilor mangan este prezentata in fig. adica otelul calit isi reduce duritatea la temperaturi inferioare. Fig. la cresterea continutului de mangan creste si coeficientul de dilatare lineara.18. Din aceasta figura se observa ca. au o utilizare practica numai otelurile din zona II. Din punct de vedere magnetic.18. Rezulta ca manganul trebuie evitat din tabla pentru tole de transformatoare.1. respectiv cresc si tensiunile interne. iar cele din campul III contin carburi. respectiv cresc si tensiunile interne. deci sunt fragile. care nu sunt aliate cu mangan.Aceste oteluri pot fi sudate cu electrozi avand compozitie chimica asemanatoare. A3 ale aliajelor Fe-Mn [15] Rezulta ca stabilitatea termica a acestor oteluri este destul de redusa. otelurile perlitice aliate cu mangan au o permeabilitate mediocra. 1. Otelurile aliate cu mangan pot fi perlitice (P). Din aceasta figura se observa ca. dar poate fi adaugat in piesele susceptibile de a avea pierderi prin curenti Foucault. care apar in timpul sudarii acestor oteluri.1.

De asemenea.21 si 1.14 – 0.Fig. iar in fig.20. .18 Variatia coeficientului de dilatare liniara a otelurilor mangan in stare recoapta. calite si revenite la diferite temperaturi. precum si duritatea la cald.23 este prezentata variatia rezistentei la rupere a otelului cu 0.1. se poate afirma ca la cresterea continutului de mangan are loc o inrautatire a comportarii la sudare. ceea ce se observa din fig. odata cu cresterea continutului de mangan.26% C normalizat. se remarca o scadere a ei. rezulta ca zona influentata termic este mare la aceste oteluri.1. fara a forma carburi. in functie de continutul de siliciu. 1. Reducerea conductivitatii termice a otelurilor cu mangan ar trebui sa conduca la o scadere a marimii zonei influentate termic.4% C. Astfel in figurile 1. tinand seama de sensibilitatea la supraincalzire a otelurilor mangan. SILICIUL Siliciul este un alt element utilizat la alierea otelurilor cu proprietati speciale. pentru diferite intervale de temperatura Fig.20 Variatia coeficientului de conductivitate termica a otelurilor mangan [15] In ceea ce priveste conductivitatea termica a otelurilor care contin mangan. Prin aceasta creste rezistenta la rupere a otelului. dar tinand seama de coborarea punctelor critice de transformare de catre Mn.22 sunt prezentate variatiile duritatii la cald ale unor oteluri avand 0. Siliciul se dizolva complet in solutia solida in anumite proportii. 1. rezistenta la curgere (cu aproximativ 10 daN/mm2 pentru o crestere de 1% Si). datorita efectului favorabil pe care il are asupra acestora.

1.24. otelul cu siliciu poate forma oxisilicati (FeO)2SiO2. (MnO)SiO2. rezulta ca otelurile aliate cu siliciu au o stabilitate termica buna. De asemenea siliciul prezinta o tendinta de descompunere a cementitei in Fe si grafit.Fig.1.26%C normalizat [15] Dupa cum s-a mai aratat.. Astfel carburile din otelurile aliate cu siliciu au o tendinta de globulizare si se dizolva mai greu in solutia solida in timpul incalzirii. care pot ramane in otel sub forma de incluziuni nemetalice.22 Influenta siliciului asupra durificarii prin precipitare a otelului cu titan calit in apa de la 1273K [15] Fig.4%C [9] Fig. celorlalte elemente si asupra comportarii lor la incalzire. etc. 1. . In prezenta oxizilor. Fe3Si2 (faza η si Fe3Si.14-0.23 Influenta siliciului asupra rezistentei la rupere a otelului cu 0.21 Influenta siliciului asupra duritatii unor oteluri avand 0. Siliciul mai poate forma cu fierul compusi intermetalici de forma FeSi (faza ε. ceea ce se observa din fig. dar are un efect favorabil asupra formei carburilor. Tinandu-se seama ca siliciul mareste valoarea temperaturilor critice de transformare A1 – A3 cu aproximativ 50 K pentru o crestere de 1% Si. 3Al2O3 (2SiO2.1. siliciul nu formeaza carburi in otel.

Carburile cele mai fin dispersate sunt carburile de molibden si de vanadiu. Scaderea tenacitatii otelurilor cu siliciu se manifesta mai cu seama daca aceste oteluri mai contin crom si mangan si daca sunt revenite la temperaturi cuprinse intre 573 si 773 K [9]. datorita efectului mecanic al carburilor de la limita cristalelor.24 Influenta siliciului asupra punctelor de transformare ale otelurilor [15] Siliciul mareste calibilitatea otelurilor si impiedica descompunerea martensitei la incalzirea [9]. MOLIBDENUL. Datorita afinitatii mari pentru carbon. fiind discutabila. In acelasi timp scade tendinta de microsegregatie cristalina. situate la limita cristalelor. au o tendinta de crestere. datorita favorizarii fisurarii intercristaline. . odata cu cresterea continutului de wolfram. Acestea micsoreaza sensibilitatea la supraincalzire si maresc rezistenta la cald a otelurilor. provocata de formarea unor pelicule usor fuzibile. dar favorizeaza decarburarea otelului atunci cand atmosfera este oxidanta. vanadiul si wolframul sunt elemente de aliere care adaugate in otelurile aliate favorizeaza imbunatatirea proprietatilor acestora si permite utilizarea lor in conditii deosebit de severe de functionare. otelurile siliciu care contin si vanadiu. intrucat siliciul micsoreaza intervalul de solidificare al otelurilor [65]. aceste elemente dau carburi greu fuzibile si cu solubilitate scazuta.7%. valoarea critica a concentratiei siliciului peste care creste brusc fragilitatea. Siliciul mai are o influenta nefavorabila asupra comportarii la sudare a otelurilor aliate si pentru ca favorizeaza aparitia cristalelor columnare mari in baia metalica [4].1. mai cu seama daca otelul este aliat si cu o cantitate de nichel mai mare de 0. Cu toate ca siliciul produce o buna dezoxidare a metalului topit. [38].25).Fig. VANADIUL SI WOLFRAMUL Molibdenul. prezinta dificultati la sudare [31]. pe cand cele de wolfram. Totodata aceste elemente de aliere maresc stabilitatea termica a otelurilor datorita efectului favorabil pe care il manifesta asupra punctelor critice de transformare (fig. 1. Influenta siliciului asupra rezilientei otelurilor este nefavorabila [49].

dintre care cele mai frecvente sunt: Fe2Mo2C.25 Influenta wolframului si molibdenului asupra temperaturilor critice de transformare ale otelurilor [15] Carburile acestor elemente pot fi simple. .4% Mo). formeaza mult mai usor carburi si favorizeaza dizolvarea molibdenului si wolframului in solutia solida. precum si determinarea retelei cristaline si a compozitiei chimice se poate efectua prin mai multe metode. nichelul. separarea electrolitica si analiza cu microsonda electronica [1]. [52]. O alta forma sub care se pot gasi aceste elemente chimice in oteluri. (FeCr)4. Fe3Mo3C. (FeCrWV)6C. sunt nitrurile. Fe2W2C. Fe3W3C. sau multiplu complexe. Acest compus poate apare la sudarea otelurilor cu vanadiu datorita azotului atmosferic care poate patrunde in baia metalica. W2C. ceea ce produce o durificare prin dispersie (P.7W1. WC. iar wolframul o micsoreaza intens. Astfel vanadiul in prezenta azotului formeaza nitrura de vanadiu VN. VC. [4]. W2C. dintre care se pot aminti: Fe(MoW)3C. Fe21W2C6. iar altele au solubilitate redusa printre care se pot aminti Mo2C. Fe3MoC. dintre care se pot aminti: Mo2C. pe cand vanadiul o micsoreaza intr-o oarecare masura. Vanadiul chiar in cantitati reduse (0. WC. Fe2W4C. dintre care cele mai utilizate sunt: atacul cu reactivi metalografici [9].05%) elimina transcristalizarea si structura Widmänstatten. de forma MemCn. Unele dintre aceste carburi sunt solubile in austenita. Aceasta reducere a calibilitatii se explica prin formarea carburilor si micsorarea continutului de carbon din martensita [11]. Vanadiul avand o afinitate mult mai mare pentru carbon.). Calibilitatea otelurilor este puternic marita chiar la adaosuri reduse de molibden (0.Fig. analiza cu raze X. V4C3. Fe4W2C. Acest efect este inlaturat la otelurile aliate prin adaugarea unor elemente de aliere care favorizeaza calibilitatea si anume cromul. manganul. decat molibdenul si wolframul. sau complexe de forma FemMenCp. Punerea in evidenta a carburilor.2 – 0. etc.3C [9].H.1. un compus chimic care este fragil si micsoreaza tenacitatea otelurilor. molibdenul. mai cu seama la oteluri cu continut redus de carbon.

Fig. molibdenului si vanadiului. asupra rezistentei de curgere la cald Rc si a duritatii otelurilor [13] Se observa din aceste diagrame ca efectele favorabile asupra rezistentei de curgere la cald si asupra duritatii se datoresc cantitatilor pana la 8 – 9% W. in cazul otelurilor aliate cu crom. Scaderea rezilientei odata cu marirea continutului de vanadiu.1. iar in concentratii mai mari o mareste intens (pentru C≤0. Acest efect incepe sa se manifeste mai intens la concentratii mai mari de 0. Astfel molibdenul in concentratii mai mici de 0. 1.5% Si [9]. Fragilitatea cauzata de vanadiu este si mai accentuata in cazul sudarii otelurilor cu vanadiu. Molibdenul si vanadiul inlatura fragilitatea de revenire.27 [31].5% Mo si 0. care devin tot mai mari si slabesc legatura dintre cristale [32]. molibden si vanadiu. asa dupa cum s-a mai aratat. respectiv tenacitatea este influentata in mod diferit de aceste elemente de aliere.8% W si 0.Molibdenul. ceea ce se observa din fig. Rezilienta. 1. Rezistenta la curgere la cald si duritatea otelurilor cresc odata cu marirea continutului de wolfram.26 Influenta wolframului.8 – 1. vanadiul si wolframul ridica temperaturile de transformare A3 ale otelurilor si formeaza carburi greu solubile in austenita. sau daca patrunde in baia metalica de sudare azot provenind din atmosfera. . [31]. ceea ce se poate observa din fig. se datoreste fragilitatii create de nitrurile de vanadiu si de carbo-sulfurile de vanadiu. . sau din feroaliajele impurificate la elaborare cu azot (in special ferocromul).15 – 0.25% mareste usor rezilienta. Wolframul si vanadiul in schimb micsoreaza rezilienta. Acest efect negativ se manifesta mai cu seama in cazul otelurilor cu vanadiu. Molibdenul si wolframul insotite de siliciu. daca nu sunt bine desulfurate. daca acestea contin mult carbon. favorizeaza decarburarea otelurilor incalzite in mediul oxidant.26 [13]. 2 – 2.0% V.3%).marind deci termostabilitatea.

4%. Astfel otelul cu 8% W are rezilienta scazuta nu numai dupa calire. zona influentata termic. sau de molibden. creste pericolul de fisurare a acestor oteluri mai cu seama in cazul racirilor rapide. in urma careia duritatea scade pana la valoarea de 45 HRC [35]. wolfram sau vanadiu. se reduce considerabil si sufera o transformare mai putin intensa.Fig. Exista o tendinta de inlocuire a wolframului din unele oteluri cu molibden in proportie de . Datorita scaderii conductivitatii termice a otelurilor aliate cu molibden. Aceasta se explica prin reducerea cantitatii carburilor mari de wolfram si prin favorizarea dizolvarii wolframului in solutie solida. dar exista pericolul formarii segregatiilor de carburi.28 Variatia coeficientului de conductivitate termica a otelurilor in functie de continutul de elemente [13] Otelurile cu wolfram isi maresc rezilienta precum si rezistenta la uzura la cald [35].1. datorita cresterii stabilitatii termice. Acestea fiind dispuse la limita cristalelor. ci si dupa o revenire inalta. atunci cand se micsoreaza continutul de carbon sub 0. Marirea rezilientei otelurilor cu wolfram se mai poate realiza si prin marirea continutului de crom peste 2%. ceea ce se observa in fig. Fig. 1.27 Influenta vanadiului asupra fragilitatii otelurilor sudate [31] Scaderea rezilientei otelurilor cu wolfram se datoreste carburilor de wolfram care au dimensiuni mai mari decat carburile de vanadiu. in cazul sudarii acestor oteluri.28 [13]. Datorita coeficientilor de conductivitate termica cu valori scazute. pe care o durifica. mai cu seama in cazul pieselor cu sectiuni mari.3 – 0.1. provoaca o crestere a fragilitatii.

scule de aschiere cu regim intensiv de exploatare.H. Spre exemplu in cazul otelurilor aliate cu Mo si Ni. care maresc duritatea precum si stabilitatea termica. Influenta cobaltului asupra curbelor de transformare izoterma a austenitei este prezentata in fig.). asupra faptului ca el nu formeaza carburi. Dezavantajul cobaltului in aceste aliaje este producerea unei oarecare reduceri a tenacitatii. in urma dizolvarii lui in solutia solida. etc. Este necesara precizarea referitoare la cobalt. datorita favorizarii precipitarii unor compusi greu solubili si fin dispersati. in aceleasi conditii de rezistenta la rupere. . deoarece finiseaza cristalele si disperseaza fin carburile.). etc. Cel mai important dezavantaj al titanului din otelurile care se sudeaza. pentru finisarea cristalelor si pentru micsorarea fragilitatii de revenire. TITANUL Titanul.2:1. Cr. Cu toate acestea wolframul ramane un element de aliere care se foloseste curent la alierea otelurilor care lucreaza in conditii grele sau foarte grele (matrite pentru prelucrari la cald. care pot provoca fragilitatea sudurii. 1. De asemenea el mareste cantitatea de hidrogen dizolvata in metal. este un alt element de aliere care se adauga in unele oteluri.30. Efectul este maxim in jurul temperaturilor de 823 K si mareste intens stabilitatea termica si rezistenta la uzura la cald a aliajului. W. Titanul mareste rezistenta si duritatea otelurilor. COBALTUL Cobaltul este un element de aliere al aliajelor care functioneaza la temperaturi ridicate. sau a unor compusi intermetalici ai altor elemente de aliere (Mo. cauzate de modificarea formei carburilor de molibden si a cementitei. ceea ce favorizeaza formarea carburilor fine si marirea rezistentei la oboseala termica [35].). cobaltul produce o durificare prin precipitare dispersa (P. Otelurile care contin molibden au o rezistenta la oboseala termica mai mare decat otelurile cu wolfram. si asupra faptului ca are un efect deosebit asupra obtinerii carburilor. formand carbura de tipul TiC si micsorand in acelasi timp sensibilitatea la supraincalzire. este formarea nitrurilor (TiN) si a oxizilor (TiO2). Ti.

Mentinerea indelungata la temperatura 1373 K provoaca distrugerea efectului borului asupra calibilitatii. a . 1.31).00050. asemanatoare celor produse de aluminiu.30 Influenta cobaltului asupra transformarii izoterme a austenitei [14] Se observa deplasarea spre stanga si in sus a acestor curbe. Fig.003% intarzie transformarea perlitica. opunandu-se formarii constituentilor moi in timpul calirii si micsoreaza susceptibilitatea la fisurare.31 Evaluarea calibilitatii in functie de continutul de cobalt [14] Alte efecte favorabile ale cobaltului asupra otelurilor constau in marirea conductivitatii termice si in marirea rezistentei la oxidare la cald. ceea ce are efect favorabil asupra comportarii la sudare a otelurilor corespunzatoare. dar mareste calibilitatea.1. Borul nu influenteaza asupra punctului critic Ms. BORUL Borul este un element de microaliere in oteluri care in proportii de 0.1. pe cand in cazul recoacerilor este nula. Otelurile aliate cu bor sunt utilizate la fabricarea angrenajelor si pinioanelor cementate.Fig. Actiunea borului se manifesta doar pentru oteluri avand un continut mai mic de 0. prin formarea unor pelicule superficiale protectoare de oxizi. Aceasta produce o micsorare a calibilitatii otelurilor cu cobalt (fig.7% C si in cazul racirilor rapide. fara sa o deplaseze pe scara temperaturilor.

33. vanadiul. eliminand in acest fel coroziunea intercristalina [4] si obtinand in acelasi timp o rezistenta mecanica suficienta. pe cand siliciul. Concentratia azotului din oteluri este influentata in afara procesului de elaborare si de gradul de aliere cu diferite elemente. Prin aceasta mai ramane dizolvata in ferita la temperatura camerei doar o cantitate de 10-5%N. imbunatatind caracteristicile mecanice ale miezului piesei.H. otelul contine in mod obisnuit cantitati de 0. Deformarile plastice la rece si incalzirea in intervalul de temperatura 473 – 573 K favorizeaza aparitia nitrurilor din ferita suprasaturata. . provoaca durificarea structurala. aluminiul. Aceasta se poate observa in fig. Precipitarea ulterioara in timp. calciul.).buloanelor.3% N. Cele mai afectate oteluri de fenomenul de imbatranire.1% N la temperatura de 813 K (540 ºC).10. titanul si carbonul. este posibila reducerea continutului de carbon din otelurile refractare si termorezistente. 1. Borul da compusi foarte fin dispersati impreuna cu siliciul. are loc o mentinere a azotului in solutia solida (ferita suprasaturata in azot). care durifica solutia solida datorita precipitarilor disperse secundare (P. din care rezulta ca molibdenul. Ferita poate dizolva maxim 0. il defavorizeaza. sau imbatranirea otelurilor. titanul. producand fragilitatea de imbatranire a otelurilor. Daca ferita este racita cu viteze mai mari de racire (chiar la racire in aer). dar pe masura ce se raceste lent are loc o precipitare a compusului Fe4N de forma aciculara (fenomen favorizat de racirile lente sau de mentineri indelungate in intervalul 523…473K. Astfel se cunoaste influenta unor elemente de aliere asupra cantitatilor de azot continute de oteluri. AZOTUL Azotul este element insotitor si uneori chiar element de aliere in oteluri. sunt otelurile cu putin carbon (spre exemplu tabla de cazane). Astfel in functie de procedeul de elaborare. favorizeaza cresterea continutului de azot din otel. cromul si aluminiul. arcurilor si arborilor. manganul sau azotul. vanadiul. manganul. Intrucat borul permite durificari ale otelurilor chiar in cazul cantitatilor reduse de carbon. sau datorita incalzirilor indelungate a compusilor azotului.

La.). uleiuri. Totodata hidrogenul se mai poate dizolva si in otelul solid. sau porii din cusaturile sudate [39]. precum si din diferite impuritati de pe materialele de sudat (rugina.33 Influenta diferitelor elemente de aliere asupra continutului de azot din oteluri [49] Nitrurile cele mai frecvent intalnite in oteluri sunt urmatoarele [4]: TiN. Si3N4. Sn. Co. CrN. care apare in urma disocierii moleculelor de apa. Hidrogenul este un element nedorit in oteluri datorita efectelor negative pe care le produce [34]. daca acesta este incalzit intrun mediu bogat in H2 (Atmosfera cuptoarelor de incalzire cu flacara. are o deosebita importanta. Astfel unele elemente de aliere reduc solubilitatea azotului in otelul lichid si anume C. ZrN. cauzata de azot. S. etc. Al. V. sau vopsele. Ti. Ni. Hidrogenul are o solubilitate variabila in oteluri in functie de temperatura. Cr3N. etc. sudarea cu hidrogen atomic etc. este des intrebuintat pentru inlaturarea fragilitatii prin imbatranire.1. precum si fisurile. Ce. din apa continuta de invelisul electrozilor. VN. Si. Pentru comportarea la sudare a otelurilor. materiale refractare.).Fig. Fe4N dintre care se pare ca VN este cea mai daunatoare asupra tenacitatii otelurilor. Mn4N. Al. ochii de peste. Cr2N. Ta. vaselina. Nb. . dinamica absorbtiei azotului in spatiul arcului electric. Fe2N. Se observa ca aluminiul detine ambele efecte si intrucat este si un element ieftin. B. sau din fluxuri. De asemenea unele elemente de aliere favorizeaza pastrarea azotului in metalul solid sub forma de nitruri si anume Zr. prezentand o crestere pronuntata a solubilitatii la temperaturi mai mari de 1743 K [49].). provenite din umiditatea continuta de diferite materiale utilizate in procesul tehnologic de elaborare (feroaliaje. mai cu seama daca au un continut marit de carbon. fondanti. Dintre acestea se pot aminti fulgii si porii in otelurile turnate. Cu. HIDROGENUL Hidrogenul este un element insotitor de oteluri. sau daca este decapat in solutii care nu contin inhibitori ai acestui proces. a otelurilor. Hidrogenul mai poate apare si in timpul sudarii. Ti.

Si. urmate de o crestere a fragilitatii otelului. pe cand Cu. Astfel s-a observat o marire a dispersiei rezultatelor incercarilor de rezilienta. sau defavorizat sa se dizolve in oteluri de unele elemente de aliere. care difuzeaza foarte greu.Hidrogenul este favorizat.34 [7]. Sn. Al. Prin aceasta hidrogenul atomic se recombina. In acest caz datorita afinitatii mari dintre H2 si C. Fig. Noile cantitati de hidrogen acumulate in aceste zone (exista o preferinta pentru zonele segregatiilor si a retelelor deformate). In general efectul hidrogenului asupra otelurilor este nedorit. o defavorizeaza. C. hidrogenul se degajeaza brusc si isi maresc presiunea. formandu-se hidrogen molecular. Nb. ceea ce ii permite in cazul racirilor lente. dupa cum se poate observa in fig. atunci cand electrozii cu care au fost sudate otelurile.1. incat pot apare fisuri microscopice. favorizeaza dizolvarea hidrogenului in otelul lichid. Cr. B. [38]. motiv pentru care se recomanda evitarea surselor care pot impurifica otelul cu acest gaz. 1. Ni. Ta. apar si alte fenomene nedorite. In cazul racirii cu viteza mare a otelurilor. corespunzator diagramei de echilibru . au continut nichel si nu au fost uscati in prealabil. insotite de micsorarea duritatii. Ce. Mai este necesara o precizare asupra nichelului care favorizeaza dizolvarea hidrogenului in oteluri [15]. V. Astfel Ti. Mn.34 Variatia solubilitatii hidrogenului in oteluri in functie de continutul de elemente de aliere [7] Hidrogenul atomic are o viteza de difuzie marita. Co. In cazul in care in timpul proceselor de sudare intervin cantitati bogate de hidrogen (sudarea in hidrogen atomic). creeaza presiuni atat de mari. se pot produce decarburari ale otelului. sa iasa chiar din otelul solid. OXIGENUL Oxigenul este un element insotitor in oteluri care.

35 Influenta continutului de oxigen asupra proprietatilor mecanice ale otelului cu putin carbon SULFUL SI FOSFORUL Sulful si fosforul sunt impuritati nelipsite din oteluri si cu toate ca participa in cantitati extrem de reduse in masa otelurilor (0. se gaseste sub forma de compusi: wustita. iar B este Al. Fe2O3. in fier si in magnetita. iar o alta parte este prinsa sub forma incluziunilor oxidice. CaO·MnO·SiO2).2% P) cu temperatura de solidificare 1323 K (1050 ºC). magnetita (Fe 3O4) si hematita (Fe2O3). Al2O3·TiO2) si de tipul sistemelor pseudoternare AO – SiO2 – BO3 # unde A si B au aceeasi semnificatie prezentata anterior(CaO·FeO·SiO2. . Fe3P formeaza cu fierul un eutectic (10. CaO·MgO·SiO2. MgO.010.Oxizi inferiori de tipul Me2O si MeO (Al2O.Oxizi superiori de tipul bioxid MeO2 (SiO2. Cr si Fe+3 (FeO·Fe2O3. Fig.Oxizi complecsi de tipul aluminatilor (CaO·Al2O3). (FeO + O).08%) provoaca multe inconveniente. se gaseste dizolvata in ferita. titanatilor (CaO·TiO2.fier-oxigen. FeO·Cr2O3. (FeMg)O·(Cr.35 si anume acestia inrautatesc atat rezistenta. . Fe+2.Oxizi complecsi de tipul Spinelilor AO·B2O3. unde A este Ca. feritilor (Fe2O3·CaO). TiO2 si ZrO2). MnO·Al2O3.1. CrO. . FeO. Mg si Mn. 1. In general acesti compusi reduc rezistenta mecanica a otelurilor dupa cum se poate observa din fig. dar se pot forma chiar in timpul sudarii. CaO. sau a invelisurilor electrozilor. si mai rar TiO). . intrucat wustita se descompune sub 833 K. MaO. Dintre acestia numai magnetita si hematita sunt stabile pana la temperatura ambianta. cat si tenacitatea otelului. MgO·Al2O3. Astfel fosforul formeaza cu fierul doi compusi chimici Fe3P si Fe2P. Cr2O3).05%). Al)2O3). O alta cantitate de oxigen (sub 0. Multi dintre acesti compusi se gasesc in pulberile de feroaliaje utilizate la elaborarea fluxurilor. corindon (Al2O3. Dupa compozitia chimica incluziunile oxidice sunt grupate in urmatoarele clase [7]: .

Aceasta inrautateste comportarea la sudare a otelurilor cu structura in benzi. in defavoarea sulfurilor de fier. iar in austenita este solubil doar in proportie de 0.030. iar carbonul este mai abundent in locurile cu concentratie mai redusa de fosfor.17%). Prin cresterea procentului de mangan din otel este favorizata formarea sulfurii de mangan MnS.Fosforul este un element alfagen si se dizolva in ferita pana la 2. care dau eutectici cu temperaturi joase de solidificare. In cazul continutului redus de carbon (pana la 0. 1. Datorita deformarii plastice se formeaza o orientare sub forma de zone suprapuse feritice si perlitice.37. cunoscuta sub denumirea de structura in benzi. chiar daca global continutul de carbon are o valoare relativ scazuta. In mod obisnuit insa otelul trebuie sa contina fosfor in cantitati mai mici de 0. este aparitia structurii in benzi a tablelor laminate. acesta nu se dizolva practic in ferita. fosforul are o influenta neglijabila asupra comportarii la sudare a otelurilor. De altfel chiar rezistenta otelului creste odata cu cresterea raportului Mn / S ceea ce se observa din fig. Locurile bogate in fosfor sunt feritice. depusi la marginea cristalelor. Ferita aliata cu fosfor are o duritate mai mare.36). au o durificare in ZIT mai pronuntata. Ca un efect nedorit cauzat de fosfor.1.36 Influenta fosforului asupra proprietatilor mecanice ale otelurilor carbon In ceea ce priveste sulful. dar are un coeficient de difuzie mult mai mic decat carbonul si favorizeaza segregatia. In schimb formeaza cu fierul compusii chimici FeS si FeS2. Fig. care provoaca o fragilitate pronuntata la temperatura de 1273 K. iar zonele mai bogate in carbon ale structurii in benzi.25%). respectiv o fragilitate mai ridicata.025%. pentru a nu produce fragilitatea la rece a otelului (fig. . denumita “fragilitatea la cald”. In unele situatii otelurile au in mod intentionat un continut mai mare de fosfor (cu conditia ca P + C ( 0.06% dupa imprejurari. Aceasta situatie este favorabila si otelul este mai putin susceptibil la fragilitatea la cald.6%. Daca aceste oteluri mai contin si alte elemente (Cu sau Cr) au o rezistenta buna la coroziune atmosferica (oteluri patinabile). 1.

Repartitia sulfurilor in oteluri se poate observa cu ajutorul probei Baumann [64](cu hartie fotografica).Fig. care pot fi grupate in anumite parti ale unei piese datorita segregatiei. dar chiar in aceasta situatie este bine sa se cunoasca repartitia sulfurilor. Aceasta segregatie de sulf poate provoca dificultati la sudare. si fosfor.1. intrucat aceste elemente chiar in cantitati reduse influenteaza negativ tenacitatea otelurilor.37 Influenta sulfului si a raportului Mn/S asupra proprietatilor mecanice ale otelurilor carbon Dupa cum se observa in aceasta figura sulful diminueaza si tenacitatea la temperatura ambianta a otelurilor. . In cazul elaborarii otelurilor cu proprietati superioare este deosebit de importanta reducerea la minim a continutului de sulf. In general otelurile trebuie sa contina cantitati de sulf mai mici de 0. datorita fragilitatii la cald.03%.