You are on page 1of 7

ION (COMENTARIU)-2014

Publicat în 1920, romanul Ion reprezintă primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodoperă care înfăţişează universul rural
în mod realist, fără idilizarea din proza sămănătoristă. Nucleul romanului se află în nuvelele anterioare: Zestrea Ruşinea.
Criticul E. Lovinescu apreciază că: „Ion e cea mai puternici creaţie obiectivă a literaturii”(Istoria literaturii române
contemporane).
Opera literară Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv aparţinând prozei interbelice. De asemenea este
roman social, cu tematică rurală. Potrivit tipologiei Iu: Nicolae Manolescu (din lucrarea Arca lui Noe) este roman doric.
FORMULAREA ARGUMENTELOR
Având ca trăsături amploarea acţiunii, desfăşurată pe mac multe planuri, conflictul complex, prezenţa unor personaje nomeroase şi realizarea unei imagini ample asupra vieţii, opera literară Ion aparţine speciei literare romanul.
Este roman de tip obiectiv prin specificul relaţiei narator-personaj şi al naratorului (omniscient, omniprezent). Se ob-servă
obiectivitatea/ impersonalitatea naratorului, naraţiunea la persoana a IlI-a, atitudinea detaşată în descriere, veridicitatea. În
romanul doric, „iluzia vieţii este mai presus de iluzia artei”-Fiind roman realist de tip obiectiv, are trăsăturile menţionate de
criticul Nicolae Manolescu: „romanele realiste şi natura sunt mai degrabă imagini ale destinului decât ale vieţii” (vezi
trăsăturile din caiet)
Proza realist-obiectivă se realizează prin naraţiunea la persoana a III-a, nonfocalizată. Viziunea „dindărăt” presupune un
narator obiectiv, detaşat, care nu se implică în faptele prezentate, lasă viaţa să curgă. Naratorul omniscient ştie mă mult
decât personajele sale şi, omniprezent, dirijează evoluţia lor ca un regizor universal. El construieşte traiectoriile existenţei
personajelor, conform unui destin prestabilit şi legii cauzalităţii. De aceea textul conţine semne prevestitoare ale sfârşitului
fiecărui personaj, care este o victimă a destinului: nu poate ieşi din destinul lui („roman al destinului"), înlănţuite temporal
şi cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieţii (veridicitate) şi de obiectivitate.
Tema romanului este prezentarea problematicii pământului, în condiţiile satului ardelean de la începutul secolului XX.
Romanul prezintă lupta unui ţăran sărac pentru a obţine pământul şi consecinţele actelor sale. Caracterul monografic al
romanului orientează investigaţia narativă spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente din viaţa
omului (naşterea, nunta, înmormântarea), relaţii sociale generate de diferenţele economice (stratificarea socială) sau
culturale (universul ţăranilor, universul intelectualităţii rurale), relaţii de familie. Tema centrală, posesiunea pământului, este
dublată de tema iubirii, în plan simbolic, destinul protagonistului se plasează pe două coordonate: Eros (iubire) şi Thanatos
(moarte). Criticul N. Manolescu afirmă că „în centrul romanului se află patima lui Ion, ca formă a instinctului de
posesiune”.. De aceea nu problema pământului o consideră centrală, ci tema destinului.
Concepţia autorului despre roman, înţeles ca un corp geometric perfect, „corp sferoid", se reflectă artistic în structura circulară a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea drumului care intră şi iese din satul Pripas,
loc al acţiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, aleargă, urcă, înaintează), drumul are semnificaţia
simbolică a destinului unor oameni şi este învestit cu funcţie metatextuală. Asemenea ramei unui tablou, el separă viaţa reală
a cititorului de viaţa ficţională a personajelor din roman: „Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărăşind Someşul [...]
se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece peste podul bătrân de lemn, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre
Bistriţa [...]. Lăsând Jidoviţa, drumul urcă întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate, pe urmă
înaintează vesel, neted, [...] ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrăntitură de coline." Descrierea iniţială a drumului,
supusă convenţiei veridicităţii prin detaliile toponimice (nume de localităţi), introduce cititorul în viaţa satului ardelean de la
începutul secolului XX, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustrează, prin aspect şi
aşezare, condiţia socială a locuitorilor şi anticipează rolul unor personaje (Herdelea, Glanetaşu) în desfăşurarea narativă.
Crucea strâmbă de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea ruginită, anticipează tragismul destinelor. Descrierea finală
închide simetric romanul şi face mai accesibilă semnificaţia simbolică a drumului prin metafora şoselei - viaţa: „Drumul
trece prin Jidoviţa, pe podul de lemr. acoperit, de peste Someş, şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare ?: fără început..."
Modurile de expunere îndeplinesc o serie de funcţii epice în discursul narativ. Descrierea iniţială are, pe lângă rolul obişnuit
de fixare a coordonatelor spaţiale şi temporale, funcţia simbolică şi de anticipare. Naraţiunea obiectivă îşi realizează funcţia
de reprezentare a realităţii prin absenţa mărcilor subiectivităţii, prin „stilul cenuşiu" (Tudor Vianu). Alături de funcţia
esenţială de reprezentare, în roman apare şi funcţia epică de interpretare/ semnificare. Dia logul susţine veridicitatea şi
concentrarea epică.
Romanul este alcătuit din dona părţi opuse şi complementare, coordonate ale evoluţiei interioare a personajului principal:
Glasul pământului şi Glosai iubirii. Titlurile celor 13 capitole (număr simbolic, nefast) semnificative, discursul narativ

Vasile. O astfel de scenă simbolică este hora de la începutul romanului. oloaga satului. care îl răpune cu parul pe George. care conferă aspect polifonic acţiunii. pentru că forţa lor se manifestă succesh simultan. sunt prezentate principalele personaje. Copilul. se poate vorbi şi de conflictul tragic dintre om (nu întâmplător ţăran) şi o forţă mai presus de calităţile individului: pământul-stihie. Acţiunea romanului începe într-o zi de duminică. apoi pentru Florica. Blestemul. când George îl ucide pe Ion. Scena alimentează dorinţa de răzbunare a lui George şi este construită simetric cu aceea de la sfârşitul romanului. Fruntaşii satului. în aparenţă pentru plata lăutarilor. aşezaţi pe prispă. între Ion al Glanetaşului şi Vasile Baciu. conştient de calităţile sale. constituie intriga romanului. preotul Belciug şi familia învăţătorului Herdelea. fapt redat de atitudinea lui Alexandru Glanetaşu: „Pe de lături. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizează prin alternanţă. Drama lui Ion este drama ţăranului sărac. mai întâi pentru Ana. mai retrase." Fetele rămase nepoftite privesc la horă. prin întoarcerea în această matrice universală. Rolul horei în viaţa comunităţii săteşti este acela de a-i asigura coeziunea şi de a fadlita întemeierea noilor familii. Copiii se amestecă în joacă printre adulţi. Descrierea jocului tradiţional. văduva lui Maxim Oprea. pe care îi domină. someşana. dar cu respectarea principiului economic. Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viaţa ţărănimii şi a intelectualităţii rurale. dornic să se amestece în vorbă. Prin această tehnică se pun în evidenţă secvenţe narative/ episoade simetrice şi antitetice. în care locuitorii satului Pripas se află la horă. flăcăii merg la cârciumă. lăsând-o pe Ana însărcinată pentru a-1 determina să accepte nunta. se încheie cu victoria Iui Ion. cucerir. îşi coborî fruntea şi-şi lipi buzele cu voluptate de pământul ud. este o pagină etnografică memorabilă. Conflictul central din roman este lupta pentru pământ în satul tradiţional. Aşezarea privitorilor reflectă relaţiile sociale. lovindu-1 cu sapa. Dorinţa obsesivă a personajului de a avea pământ iubirea lui pătimaşă îl fac monumental.având un început şi un sfârşit: Începutul. însă cele două chemări lăuntrice nu îl aruncă într-o situaţie-limită. primarul şi chiaburii. vigoarea dansului şi năvala cântecului susţinut de figurile pitoreşti ale lăutarilor. în fapt pentru dreptul de a o lua de soţie pe Ana. în curtea Todosiei. Venirea lui Vasile Baciu. Este prezentă şi Savista. La nivel microtextual. trage cu urechea şi Alexandru Glanetaşu. pentru că sărăntocul umblă să-i ia fata promisă altui ţăran bogat. Iubirea. ceea ce conferă veridicitate romanului realist. Zvârcolirea. Şi-n sărutarea aceasta grăbii.: fără să-şi dea seama. Manolescu). fără a se amesteca în joc. conflictul exterior dintre Ion şi Vasile Baciu corespunde conflictului intelectualilor satului: învăţătorul şi preotul." În relaţie cu omul. funcţia epică se realizează prin tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiasi teme în planuri diferite (nunta ţărănească a Anei corespunde. unde posesiunea averii condiţionează dreptul indivizilor de a fi respectaţi în comunitate. ameţitor. iar succesiunea secvenţelor narative este redată prin înlănţuire (respectarea cronologiei faptelor). sfiindu-se totuşi să se vâre între bogătaşi. Impresionantă este scena în care Ion sărută pământul: „Apoi încet. sau între Ion şi George Bulbuc. se lăsă în genunchi. George Bulbuc. piaza rea. Sfârşitul (partea a doua). Ruşinea pe care Vasile i-o face la horă. între glasul pământului şi glasid iubirii. care la rândul său îl va face pe chiabur de ruşinea satului. „o horă a soartei" (N. pe care îl numeşte hoţ şi tâlhar. centru al lumii satului. elementul primordial este perceput pe trepte de manifestare distincte: pământul-mamă („Iubirea . La sfârşitul petrecerii. şi confruntarea verbală cu Ion. vin să privească „petrecerea poporului". pentru o brazdă de pământ. cât mai ales în relaţie cu pământul. SUBIECTUL În roman există secvenţe narative semnificative pentru destinul personajelor. Ştreangul. In expoziţiune. Intelectualii satului. Cele două grupuri ale bărbaţilor respectă stratificarea economică. discută separat de ţăranii mijlocaşi. de la cârciumă la horă. destinul personajului principal nu este marcat numai de confruntările cu semeni de-ai lui. lipsa pământului (averea) este echivalentă cu lipsa demnităţii umane. Ruşinea. ca un câine la uşa bucătăriei. prin portul popular. Nunta (prima parte). Conflictul exterior. Noaptea. Sărutarea. tatăl Anei. în planul intelectualităţii. social. va stârni dorinţa de răzbunare a flăcăului. timpul şi spaţiul. cu nunta Laurei. Hotărârea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogată la joc. simţi un fior rece. De aceea în joc sunt numai flăcăi şi fete. George. În fond. În centrul adunării este grupul jucătorilor. dar se încheie omeneşte. între Ion şi Simion Lungu. Mândru şi orgolios. este o descătuşare dionisiacă de energii. marchează începutul conflictului. deşi o place pe Florica cea săracă. Cercul horei. înfăţişată cu un portret grotesc. Se poate vorbi şi de conflicte secundare. nu-şi acceptă condiţia şi este pus în situaţia de a alege între iubirea pentru Florica şi averea Anei. e~:r dublat de conflictul interior. Bătaie flăcăilor. în faţa satului. Dincolo de aceste aspecte. iar mamele şi babele. paşii specifici. în satul tradiţional. vorbesc despre gospodărie.

naşterea. sotia lui Maria. nu fleandura”. iar fetele trebuie să-şi apere virtutea. în plus. ce dorea sa se casatoreasca cu Ana..mântului l-a stăpânit de mic copil [. semnalat de G. romanul prezintă aspecte monografice ale satului românesc tradiţional: tradiţii legate de marile momente din viaţa omului (nunta. Ion il bate crunt pe George. se dedică total comunităţii. nu vede decât garanţia proprietăţii asupra pământurilor. Fiul lor. fata saraca dar frumoasa. Dupa care autorul descrie dansul duminical si evoca avansurile erotice pe care Ion al Glanetasului. cârciuma. cu focalizare zero (viziunea „dindărăt").Dupa dans. utilizarea naraţiunii la persoana a IlI-a. în care „biata Ana nu este decât o victimă tragică". pământul-ibovnică.] sunt momente din calendarul satului". de 23 de ani. atitudinea detaşată în descriere. Nici moartea copilului nu-1 opreşte din drumurile lui după Florica. pornind de la atitudinea lor faţă de faptele lui Ion. de varsta maritisului. De pe atunci pământul i-afof: mai drag ca o mamă"). dar fără zestre.zestre. Mărturisirea lui Ion că învăţătorul i-a scris jalba determină conflictul celui din urmă cu autorităţile austro-ungare şi problemele sale de conştiinţă naţională. sub un pretext oarecare. încep bătăile şi drumurile Anei de la Ion la Vasile. verosimilul întâmplărilor ION GLASUL PAMANTULUI INCEPUTUL Se precizieaza locul actiunii. Vasile Baciu. Caracterul epopeic şi de frescă al romanului. o seduce şi îl forţează pe Vasile Baciu să accepte căsătoria. poetul visător Tiru. votându-1 pe candi datul maghiar la alegeri. langa raul Somes. moartea [. înmormântarea). Cum relaţiile dintre ei se degradează. hora. şcoala). obiceiuri de Crăciun. desi fata este uratica iar Ion indragostit de Florica. Drept urmare. le face Anei. Visul său de a construi o biserică nouă în sat este urmărit cu tenacitate. El are familie: soţie. Preotul Belciug este un caracter tare. alungată şi dispreţuită de toţi. măritată între timp cu George. portul. il apostrofeaza pe Ion cu cuvintele “Mie imi trebuie ginere cumsecade. Titu. relaţii socioeconomice. fiul lor. fiica lui Vasile Baciu. flacau sarac ce manifesta “un viclesug neprefacut” si este “artagos ca un lup nemancat”. învăţătorul se simte ameninţat. simtindu-se înşelat. beat fiind. unul dintre “bocotanii” satului. dar şi după legi nescrise. încălcarea acestor norme are urmări tragice. Călinescu .. in zona Bistrita-Nasaud. La desfasurarea dansului privesc un scurt timp si invatatorul Herdelea. Rămas văduv încă din primul an. Laura si Ghighini. Cum la nuntă Ion nu cere acte pentru pământul . George Bulbuc. tocmeala pentru zestre. Acceptă inutil compromisul. pământulstihie. Preotul Belciug mediază conflictul dintre cei doi ţărani. nunta [. botezul. si cele doua fiice. situate in aproiere de oraselul Armadia. Astfel că deznodământul este previzibil. relaţii de familie. iar George care-1 loveşte nu este decât un instrument al destinului. casa şi-o zidise pe lotul bisericii. Căsătoriile se fac în funcţie de avere şi cu acordul părinţilor. rivalitatea dintre preot şi învăţător pentru autoritate în sat este defavorabilă celui din urmă. Sinuciderea Anei nu-i trezeşte lui Ion regrete sau conştiinţa vinovăţiei. un băiat. Comunitatea se conduce după legile statului austro-ungar.]. Florica rămâne singură. Ion îi face curte Anei. din faptul ca il vazuse trecand pe langa el si Ana.„Hora în sat. ii atragea atentia tatalui Anei asupra faptului ca Ion si Ana se aflau singuri si retrasi intr-o livada alaturata locului de dans. ZVARCOLIREA .. stiind ca acesta il parase tatalui Anei. obiectivitatea/ impersonalitatea naratorului omniscient care întreţine „iluzia realităţii" (viziunea realistă). şi două fete de măritat. jocul popular. este dat şi de numărul mare de personaje. cu învoirea preotului. Laura şi Ghighi. iar romanul se încheie cu sărbătorirea prilejuită de sfinţirea bisericii. iar apoi în Petrişor. bătaia între flăcăi. iar averea lui Ion revine bisericii.]. autorităţile. fata unui bocotan. pentru că în Ana. la carciuma lui Avrum. cum este cazul Anei.. flacau bogat si “bland”. Dincolo de destinele individuale. despre care criticul afirmă că: „sunt exponenţi ai clasei şi generaţiei" (personaje tipice) CONCLUZIE Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca trăsături: specificul relaţiei narator-personaj.. gura satului. George este arestat.. Dorind să obţină repede mult pământ. satul Pripas. in livada. instituţiile (biserica. În celălalt plan.

”. in timp ce isi ara pamantul. acesta „numindu-l capul tuturor relelor din sat. Herdelea redacteaza. acesta ii sugereaza lui Ion sa incerce sa il oblige pe Vasile Baciu sa il accepte ca ginere. ceea ce ea va face. si. Ion revine la Ana. pentru ca “Ii cam placuse batranului rachiul. In privinta conflictului dintre Ion si George. crezand in talentul sau poetic.” Iar despre Titu Herdelea ca nu terminase studiile liceale sub pretextul presecutarii lui de catre profesori. . cand invatatorul ii spune „ca Laura n-are zestre. insusindu-si astfel fraudulos acea parte. Ion revine la vechea sa iubire. ce isi manifesta si el inclinatia sentimentala catre ea. dar a iubit-o ca ochii din cap. dar in schimba are inima”. fara a se opune casatoriei. construita pe un lot al bisericii fagaduit de preot dar nedonat cu acte. Atunci cand discuta cu Aurel Ungureanu despre cererea in casatorie facuta de Pintea. De altfel.” Despre Vasile Baciu afirma ca fusese fecior sarac: „Parintii nu i-au dat decat sufletul dintr-ansul. RUSINEA Are loc logodna dintre Laura si George Pintea. caci ea intruchipa pamanturile. renunta. dar cei doi se impaca la tribunal. Ion. cand tatal ei era prea beat ca sa-si dea seama de ce se intampla langa el. preotul Belciug intervine. nu se arata prea incantat de situatie. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap. ion este certat de catre preot. ca urmare a faptulu ca. Drept urmare. Tatal lui Pintea. vitele. dupa ce il vede intr-o noapte pe Ion iesind din casa lui Vasile Baciu. caracterizeaza autorul starea psihica a personajului de dupa reinceperea legaturii erotice cu Ion. NOAPTEA Ion. punea si Dumnezeu mila. pe cand preotul satului. deoarece conditia sociala de medic i se par fetei superioara comaprativ cu cea de preot.”. unde afirma ca „judecatorul si preotul se intovarasesc pentru a napastui pe un biet taran nevinovat”. Simion Lungu. Alexandru PopGlanetasu. a trecut cu trei brazde in pamantul vecinului sau. afirma el. „Sufletul Anei se scalda intr-o bucurie nemarginita. dar ea inclina mai mult catre studentul in medicina Aurel Ungureanu. intr-o scrisoare pe care le-o adresase. casa. in ideea casatoriei cu Ana. a cam simtit el ca umbla sa-i sape si sa-i stirbeasca autoritatea.” Familia Herdelea este nelinistita. Florica. parintele Belciug. ca ma-sa.” IUBIREA In biserica. Prezent ca martor. in numele acestuia. in urma interventie. Unde punea el mana. Jidovita. Urmand sugestiei lui Titu. caurmare a starii de tensiune dintre ea si slujitorul bisericii. Intr-o discutie cu Titu Herdelea. In timp ce parintii ei opteaza pentru teolog. sarcina ce „n-ar fi indraznit sa si-o ia fara o tovarasa de viata ca Laura”. pe care invatatorul il pretuise ca elev al sau pentru inteligenta. Ungureanu o sfatuieste pe Laura sa accepte. pierzand astfel o zestre frumoasa. S-a insurat cu o fata bogata si urata. iar munca nu prea il indemanase. sotia invatatorului din satul invecinat. acesta afirma ca nu preinde zestre. din ziua cand a intrat invatatorul in sat. iar flacaul se hotaraste sa tina cont de sfatul pe care-l primise de la fiul invatatorului. ca ii placea sa citeasca si sa scrie versuri. ia apararea lui George. Titu Herdelea devine amantul Rozei Lang. George. Laura este curtata de studentul in teologie George Pintea. in timpulcareia teologul vorbeste despre misiunea sa viitoare intr-un sat de romani maghiarizati. dupa slujba. o reclamatie catre ministerul justitiei. care viziteaza insistent familia Baciu. La rugamintea celui pedepsit. problemele materiale fiindu-i „cu totul straine si indiferente”. Preotului. a mamei. toata averea care-l ridicase deasupra nevoilor. familia Herdelea ia apararea vecinului lor. acuzandu-l pe parat de comportament agresiv in sat.Autorul arata ca familia lui Ion a ajuns saraca din cauza tatalui. Ion „Era iute si harnic. cu care nu vrea sa se casatoreasca insa deoarece „toata zestrea ei e un purcel jigarit si cateva bulendre vechi”. pe care o lasa insarcinata in timpul unei nopti de dragoste. Ion este condamnat la doua saptamani de inchisoare. de situatia casei. „Apararea lui Ion de catre familia Herdelea i se parea o jicnire personala. este dat in judecata de pagubas.

Ca urmare a atitudinii lui Ion. devenise intre timp amanta unui ajutor de notar din Jidovita. Firma de la care familia Herdelea cumparase mobila pentru salon.Dandu-si seama de faptul ca Ana este insarcinata cu Ion. invatatorul Herdelea. sa rezolve problema casatoriei. numai bunuri de la populatia maghiara datornica statului cu plata impozitelor. si petentului. Cu toata suferinta ei fizica si psihica. dupa casatorie. Ana „tresari ca muscata de vipera”. gafaind si mugind”. titu afla ca fosta lui amanta. intarziere datorata cheltuielilor facute cu logodna Laurei. un proces „pentru ultragiu”.”). ca „O cetate incercuita deo ostire desculta”. in rate. dupa ce tatal ei refuzase sa isi treaca averea pe numele ei si al lui Ion. dupa o licitatie formala pentru vinderea mobilei. Avocatul ce reprezinta firma ii propune invatatorului sa preia el ratele restante. in timpul carora tatal Anei promite ca va trece. in ciuda promisiunilor facute inainte de casatorie. candidatul maghiar reuseste sa castige impotriva celui roman. pentru „tocmeala” si „invoiala” asupra zestrei. sa intabuleze casa si pamanturile sale pe Ion si Ana. Vasile Baciu continua sa o bata. NUNTA Angajat ca ajutor de notar in Gargalau. Jignit ca urmare a reclamatiei inaintate impotriva sa de Ion. obligand-o astfel sa revina in locuinta natala. pretinzand o intrevedere cu tatal ei. atunci cand simte in pantec „cate o usoara zvacnire”. pe care il va sprijini Herdelea ca urmare a unei scrisori cu promisiuni vagi din partea inspectorului scolar Horvat („Am toata increderea in patriotismul dumitale incercat si sa fii sigur ca oboseala dumitale va fi apreciata cum se cuvine. Vasile Baciu refuza. Informat despre necazurile sale cu mobila chiar de catre invatator. Avocatul Grofsoru din Armadia. Revenit din Gargalau. in sensul ca familia Herdelea va trebui sa plateasca in continuare avocatului. in raport cu cu cea romaneasca si in ciuda diferentei de nivel economic. prin Titu. fapt ce . Datorita sprijinului dat de invatator. atunci cand a vazut pasiunea cu care Ion o strange la piept pe Florica. Titu Herdelea este dat afara din slujba de catre notar. Ion o alunga de acasa pe Ana. sat cu populatie romaneasca si maghiara relativ apropiat de Pripas. iar invatatorul accepta. In urma interventiei preotului Belciug. in mod ostentativ. ii cere invatatorului sprijinul electoral pentru obtinerea locului de deputat al Armadiei. Grofsoru avea drept contracandidat pe ungurul Bela Beck. fapt ce declanseaza starea de indignare a herdelenilor. incat abia se mai tinea pe picioare”. intreaga lui avere pe numele lui Ion. Roza Lang. Este trimisa de Vasile Baciu la Ion. GLASUL IUBIRII VASILE Are loc licitatia pentru vanzarea mobilei de salon a familie Herdelea. in burta. deoarece a sechestrat. Titu Herdelea constata diferenta dintre nivelul de viata al celor doua etnii. tatal ei o bate salbatec: „porni sa-i care pumni in cap. Ion. In timpul ospatului de nunta. judecatorul care il condamnase intenteaza autorului acelei reclamatii. ii da in judecata pe herdeleni pentru neplata mai multor rate.sprijin ce consta din castigarea persoanelor cu drept de vot din Pripas in favoarea sa. in coaste. iar „Fata se jigari ca o scoaba de atatea batai. Ana traieste puternic bucuria sarcinei. nu si de la romanii datornici. dar Ion o primeste cu indiferenta. cu o iuteala fulgeratoare. preotul Belciug se prezinta la licitatie si cumpara masa. Au loc nunta Laurei cu George Pintea si a Anei cu Ion.socoteste notarul. saracia romanilor. cu care juca. COPILUL Desi insarcinata. Vasile Baciu si familia lui Ion incep discutiile asupra casatoriei. Si considera ca populatia maghiara este. ocazie cu care „Un crampei de realitate cruda patrundea in inima lui plina de inchipuiri trandafirii”.

devenit „stapan al tuturor pamanturilor”. Avand drept motivare faptul ca „Astfel castiga un partizan si in acelasi timp se ridica in ochii intregului tinut”. ca vesnic se sfatuiesc impreuna. Ion isi face luna de pedeapsa la inchisoarea judecatoriei din Armadia. cum s-a intamplat.. „obisnuindu-se putin cu fata schimonosita cumplit a femeii. ce „se topea de fericire” pentru ca „Nu nadajduise niciodata norocul sa o ia feciorul unui <<bocotan>> ca Toma Bulbuc”. la Florica. observa lipsa lui de interes in a-i invata limba maghiara pe elevii sai. BLESTEMUL In fata cadavrului Anei ce atarna in streang. In urma interventiei mediatoare a preotului in conflictul dintre Ion si Vasile Baciu. La Sangeorz. fara a cunoaste pe George atata vreme. daca ar fi fost chemat la timp. incantata de noua ei conditie de femeie casatorita („Ma si mir cum am putut trai aici. aflata la lucru. Herdelea este suspendat din functie si inlocuit cu tanarul invatator Nicolae Zagreanu. ratiunea ei de a exista si se sinucide. ca merge deseori la dansii. Ana „Simti o placere grozava. SARUTAREA Laura isi viziteaza parintii. acesta din urma intabuleaza pe numele lui Ion si al sotiei sale jumatate din pamanturi si casa veche. Ion simte ca pe Ana „o ura.”. Desi obtinuse. Ion si invatatorul sunt condamnati. in ciuda solicitarilor de sprijin ale invatatorului adresate in scris inspectorului Horvat si deputatului Bela Beck. desi a avut semnele nasterii apropiate. atat de murdare incat scarba singura pluteste deasupra ei ca o iazma otravitoare”. probabil. isi coboara fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. se imbolnaveste si moare. Ana „trebui sa-si dea seama in sfarsit ca Ion o uraste”. fara sa-si dea seama. Ion. primul cu o amenda de 100 de coroane si o luna de inchisoare iar al doilea cu o amenda de 50 de coroane si opt zile de inchisoare. ca urmare a faptului ca asistandu-l la lectii. desi medicul l-ar fi putut salva. Iar Vasile Baciu. Datorita condamnarii sale. Ramas fara ocupatie. Vazand ca „Ion o pofteste pe Florica” in timpul ospatului de nunta. romani. partial.”. ca si cand un ibovnic mult asteptat ar fi imbratisat-o cu o salbaticie ucigatoare. unde ajunsese pentru ca a tinut sa aduca de mancare noii sale familii. Batuta din nou de sotul ei la nici o saptamana dupa botez. se lasa in genunchi..” STREANGUL Laura naste o fetita iar George o ia in casatorie pe Florica. dar apoi. prilej cu care Titu Herdelea este invitat in Romania. cedeaza toata averea sa. se scufunda in niste ape tulburi.. alcatuita din groaza si mirare.. familia Herdelea se intalneste cu membri ai familiei Pintea. cu tot ce e intr-insa. in procesul intentat de judecator. umbla si prin jidovita impreuna. pe acre le dorise si pe care „ ravnea sa le vada si sa le mangaie ca pe niste ibovnice” iesind intr-o zi de primavara pe camp savarseste gestul sarutarii gliei: „cucernic. spanzurandu-se in grajd. in carciuma. Anei „I se parea ca toata lumea. il angajeaza avocatul Grofsoru ca „scriitor”.declanseaza reprosuri ale romanilor fata de atitudinea invatatorului. pentru viitoarele alegeri. Ana putand astfel reveni acasa. Sotia sa naste pe camp.”. invatatorul Herdelea isi reia slujba. ametitoare.”). dupa ce Ion il ameninta cu darea in judecata pe motivul neindeplinirii promisiunilor de zestre facute inainte de casatoria dintre el si Ana.. la carciuma beau impreuna. Era convins ca era inteleasa cu tatal ei ca sa il traga pe sfoara”. adica functionar al cabinetului sau avocatial. Ion se simte afectat de „Mila stranie. Dupa acea nunta remarca semne ale incercarii sotului ei de a reveni la dragostea lui. din initiativa avocatului Grofsoru ce ii pledeaza cauza si obtine achitarea sa. anume faptul ca „Ion s-a imprietenit ca un frate de cruce cu George. In urma semnarii contractului la notariatul din Jidovita isi deplange „jalini” situatia de om brusc saracit: „-Am ramas cersetor. ce te cuprinde instinctiv in fata mortii”. Apoi simte ca si-a pierdut locul in lume. Si ca „Numai cand o vedea plangand se mai racorea”.Dupa absolvirea sa in recursul la proces. il munci intrebarea cum a putut el trai in acelasi pat cu ea si sfarsi zicandu-si ca bine a facut ca s-a omorat”. de catre deputatul Gogu Ionescu. un . si nu cu intarziere. ceea ce dorise. Are loc rejudecarea procesului intentat de invatatorul Herdelea. In timp ce murea. dar inspectorul Horvat ii solicita imperativ sa se pensioneze.. Copilul lui Ion si al Anei. Petrisor.

inspaimantata de situatia in care se afla.iar averea ambilor. mai stralucitoare”. Vechiul iubit al femeii isi semnaleaza sosirea prin fluierat. ramasa goala dupa ce familia s-a stabilit in Armadia.. atat de caracteristica estropiatilor”. cand isi da sufletul. il avizeaza asupra intentiei lui Ion de a veni in acea noapte la Florica. unde asteapta.cumnat al lui George Pintea. sa ramana bisericii. „mai ademenitoare. cu episcopul in frunte.”. Ion si Vasile Belciug cad de acord ca Ion sa-i lase batranului in folosinta trei loturi si casa. in urma angajarii lui Herdelea in biroul avocatului Grofsoru. In care afirma dezamagirea sa. cand sa-i dea el o povata. poate si datorita absentei din Bucuresti a familiei Ionescu. Ion oscileaza intre grija pentru pamantul sau si dragostea pentru Florica. care il cheama la el acasa „impreuna cu mai multi fruntasi ai satului”. zgomot dupa care George il depisteaza. daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau?” GEORGE Ion. Invatatorul Herdelea isi cere pensionarea. urmand ca dupa spusele fostului invatator. suferind pentru parasirea serviciului „ca femeia cand trebuie sa-si de a seama ca a imbatranit”. construita prin efortul preotului Belciug: „Cincizeci si doi de preoti. intrebandu-se: „ce folos de pamanturi. George pleaca intr-o duminica seara dupa lemne la padure. La indemnul preotului Belciug. lasandu-l sa agonizeze pana in zori. urmasul pe post al lui Herdelea. si il loveste mortal cu o sapa. venirea lui Ion. Are loc sfintirea noii biserici din Pripas. pierderea iluziilor anterioare. alaturi de Florica. in rma faptului ca auzise discutia in timpul careia cei doi se intelesesera in acest sens. slujira sfintirea”. pe care o tinea de mila pe langa casa si care „il iubea cu o furie salbateca. pamanturile acestuia revin bisericii. il viziteaza pe George ca pe „un frate bun. in cazul in care mor fara urmasi. Si revine noaptea acasa. Ghighi este ceruta de sotie de catre invatatorul Zagreanu. ceea ce il determina pe preotul Belciug sa doneze cu acte in regula familiei Herdelea pamantul pe care ea isi construise casa. semnand acolo si o declaratie cu acest cuprins. In drum spre Romania. dar si nasterea unora noi. pentru a se intalni cu Florica. Titu participa la serbarile Astrei. fata sa fie inzestrata cu casa herdelenilor din Pripas. dupa datele din scrisoarea trimisa acasa. prilej cu care traieste sentimente de entuziasm patriotic atunci cand este cuprins in exaltarea colectiva.. Sosit in Romania. . gasind totdeauna o pricina care sa-i indreptateasca venirea. ca delegat al ziarului „Tribuna Bistritei”. in ciuda intunericului. cand sa-i ceara un sfat. dupa ce savista oloaga. SFARSITUL Dupa moartea lui Ion. Titu nu se adapteaza prea usor la noile conditii.