You are on page 1of 3

Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu si silicatii ai diferitelor metale.

Sunt
materiale necristalizate (amorfe), cu rezistenta mecanica si duritate mare, cu coeficient de
dilatare mic. La temperaturi mai inalte se comporta ca lichidele subracite cu vascozitate
mare. Nu au punct de topire definit.
Scurt istoric:
Sticla, ca si focul, a fost decoperita intamplator de om. Se spune ca pentru prima data un
grup de fenicieni a produs, fara intentie, cateva bucatele de sticla. Dupa ce au ancorat
vasul cu care calatoreau pe o plaja, marinarii au vrut sa faca focul pentru a pregati ceva de
mancare, dar nu au gasit nicun bolovan pe care sa sprijine vasul de gatit si astfel au pus in
loc cativa bulgari de soda. A doua zi, unul dintre ei a descoperit in cenusa ramasa de la foc
niste pietricele lucioase, care pe vremea aceea nu erau cunoscute sub nici o
denumire.Istoricii arata ca in Egiptul Antic au fost produse primele bucati de sticla de
culoare verde maronie printr-un proces chimic complicat la vremea aceea. In decurs de
mai bine de 2000 de ani s-a trecut de la margelele confectionate din sticla opaca la diverse
obiecte de uz casnic.Aceasta metoda de obtinere a sticlei a fost preluata de romani si
dezvoltata, rezultatele fiind uimitoare.De la sticla opaca egipteana s-a ajuns la una incolora
si translucida, fiind folosita pentru diverse ornamente pretioase.Tot in acea perioada au
fost descoperite si cuptoarele in care sticla putea fi incalzita la temperaturi inalte,
obtinandu-se astfel un material aproape lichid, care putea fi prelucrat mult mai usor.In
istorie unul din tipurile de sticla care s-a remarcat prin maestrie si stil este sticla de
murano.Numele vine de la orasul port din Republica Venetiana, in care s-a obtinut pentru
prima data acest material. Datorita faimei produselor faurite, maestrii au dobandit drepturi
asemanatoare nobililor. Tot ei au fost cei care pentru prima data au reusit sa transforme
sticla in oglinda. Iar pana la a se obtine cristaluri, sticla multicolora sau imitatii ale
pietrelor pretioase a mai fost doar un singer pas.Adevarata industrie in acest domeniu a
fost dezvoltata insa de catre englezi in epoca moderna, care au introdus in tot acest proces
carbunele, ridicandu-se astfel rezistenta sticlei.Si cuptorul recuperator de caldura a fost
descoperit tot de europeni. Germanul Friederic Siemens a realizat acest aparat care nu mai
mergea pe carbune, ci pe gaz.

iar ciupercile şi bacteriile nu le degradează.Materia prima Pentru fabricarea sticlei obisnuite se foloseste nisipul de cuart. . iar între 650–850°C încep să se înmoaie).soda. care duc la schimbarea proprietăţilor sticlei.calcarul. cu proprietăţi foarte diferite între ele. tip A (alcalină). extrase din nisipurile silicoase. Materia prima pentru fabricarea fibrelor de sticlă o constituie produsele anorganice fuzibile. au o mai bună capacitate de izolare electrică şi termică. pe bază de silicaţi. – rezistenţa la căldură (la 400°C scade rezistenţa până la jumătate. se poate obţine o gamă extinsă de fibre. tip L (absorbantă de radiaţii). În funcţie de compoziţia chimică a materiei prime. – sunt rezistente la agenţii chimici (cu excepţia acidului fluorhidric). – rezistenţă bună la radiaţii.000N/mm2) – în funcţie de diametrul fibrei. Principiile de obtinere a fibrelor de sticla Procesul tehnologic de obţinere a fibrelor de sticlă cuprinde dou ă faze principale: obţinerea sticlei şi filarea fibrei. – nu sunt toxice.Aceste substante se amesteca si se incalzesc pina la 1500 °C. Ambele grupe au ca principală componentă bioxidul de siliciu. Dintre principalele categorii de fibre de sticlă care se obţin în funcţie de compoziţia chimică pot fi menţionate următoarele: fibre din sticlă tip E (cu rezistenţă electrică mare). tip C (cu rezistenţă chimică).sarea lui Glauber. la care se adaugă o serie de oxizi metalici. spre deosebire de cele tip E. – fibrele Silica. Pentru fabricarea fibrelor se folosesc mai mult două grupe de sticle şi anume: sticla sodiu–var–silice şi sticla boro–silicoasă. tip S (cu rezistenţă mecanică mare). nu ard. Proprietati Dintre cele mai semnificative proprietăţi ale fibrelor de sticlă se enumeră: – rezistenţa mare la tracţiune (500–15.

realizându-se astfel o puternică etirare. prin care se aspiră aer. nu se utilizează uleierea ci alte substanţe cu rol de adezivitate. pentru armare (în compozite) cu polimeri (matrice). Fibrele rupte sunt pulverizate cu anumite substanţe de încleiere şi sunt depuse pe un tambur perforat. Fabricat din sticlă colorat în culori diferite pentru uşurarea finisării plăcilor ele se fabrică înclinate pe o hîrtie în formă de covoraşe. Lăţimea cusuturii între plăci fiind de 4 mm. În cazul filării fibrelor scurte (Verranne). substanţe ca: dextrină. filamentele formate la ieşirea din filieră (nu mai sunt etirate mecanic) sunt antrenate de către două jeturi paralele de aer comprimat în direcţia de filare. Pentru firele destinate ţesăturilor se folosesc. Covoarele din plăci de sticlă se folosesc pe larg pentru fasadele clădirilor. agenţi de emoliere.neţesută“. parafină. Dimensiunile plăcilor constituind 22×2215 mm. Filamentele la ieşirea din filieră.– filarea se realizează din topirea bilelor sortate la temperatura de topire specifică tipului de minereu folosit şi trecerea acestei mase vâscoase prin orificiile filierelor. apoi se înfăşoară cu o viteză mare pe formate speciale. în contact cu un curent de aer. În cazul folosirii acestora. Curiozitati Covoare din plăci de sticlă mozaică reprezintă prin sine un material cu dimensiunile 20×20 pînă la 30×30 mm. Din topitura de sticlă se confecţionează baghete sau bile (sfere). ceea ce face ca pătura să devină compactă.Procesul de obtinere a fibrelor de sticla Cele doua etape : – topirea minereului silicos la 1200÷1600°C în cuptoare speciale. cu o structură . având şi rolul de apret pentru a le ţine lipite între ele. Dimensiunile covoarelor pot fi diferite. aici se produc covoare cu dimensiuni 724 x 412 mm. cu scopul de a provoca rupere la anumite intervale. pentru eliminarea acelora care conţin părţi netopite sau alte defecte. conferindu-le în acelaşi timp şi o elasticitate mai bună. La fabrica din Moscova unde din prima dată a fost organizată producerea mecanică a sticlei mozaice pe baza liniilor torente. Aşa fasadă se află pe clădirea de pe prospectul în numele lui Calinin din Moscova. ca agenţi de uleiere–apretare. Înfăşurarea filamentelor pe formate nu este posibilă fără uleierea lor. gelatină. Combinînd plăcile în diferite culori se poate de obţinut o faţadă a clădirilor. alcool polivinilic etc.. se răcesc şi se solidifică. cu subţierea corespunzătoare a filamentelor. . În străinătate se pregătesc stcile mozaice pe o parte netedă şi pe altă zimţată pentru unirea betonului mai bine de plită. în funcţie de lungimea fibrei dorite. care sunt sortate.