1.

Nevoia de finanţare:

A. Economie închisa:

NF = (V-C) + (S - I) + (T – G)
Unde: V – veniturile, C – consumul, S – economisirile, I – investitiile, T – taxele incasate, G –
consumul guvernamental

B. Economie deschisa:

NF =(V-C) + (S - I) + (T – G) + (X-M)
Unde: V – veniturile, C – consumul, S – economisirile, I – investitiile, T – taxele incasate, G –
consumul guvernamental
X – exporturile, M – importurile.

2. Balanţa de plăţi externe:

– principii de înregistrare:

Intrări - CREDIT Ieşiri - DEBIT

Exporturi FOB
Servicii prestate
Dividende, dobânzi, salarii încasate
Transferuri unilaterale din străinătate
Capitaluri investite din străinătate
Credite atrase
Creşterea activelor de rezervă
Importuri FOB
Servicii plătite
Dividende, dobânzi, salarii plătite
Transferuri unilaterale în străinătate
Capitaluri investite în străinătate
Credite acordate
Diminuarea activelor de rezervă

– structura balanţei de plăţi externe:

I. Contul curent
A. Bunuri şi servicii:
- Bunuri;
- Servicii;
B. Venituri:
- Din investiţii directe / portofoliu;
- Din alte investiţii (dobânzi);
C. Transferuri curente:
- Sector oficial
- Alte sectoare
II. Contul de capital
- Transferuri de capital;
- Active cumpărate / vândute
III. Contul financiar
- Investiţii directe;
- Investiţii de portofoliu;
- Alte investiţii (credite externe, împrumuturi FMI);
- Conturi de tranzit;
- Conturi de cliring / barter
- Active de rezervă (aur, DST, valută)
IV Erori şi omisiuni

3. Poziţia investiţională internaţională:

I. Active de rezervă din sistemul bancar
○ Aur monetar;
 ○ Deţineri de DST;
○ Devize convertibile;
II. Datoria externă pe tipuri de creditori
○ Multilaterale:
FMI;
UE;
BIRD;
BERD.
○ Bilaterale: detaliere pe principalii creditori;
○ Bănci private: detaliere pe ţări;
○ Obligaţiuni străine / euroobligaţiuni
○ Credite furnizor: detaliere pe ţări;
○ Alţi creditori privaţi.
III. Datoria externă pe tipuri de debitori
○ Datoria publică;
○ Datoria public garantată;
○ Datoria comercială negarantată.
IV. Creanţe şi angajamente pe termen scurt
○ Creanţe: incasoo, acreditive, garanţii bancare primite;
○ Angajamente: incasoo, acreditive, garanţii emise, linii de
finanţare, alte angajamente.
V. Investiţii străine
○ Directe;
○ De portofoliu.

Exemplu: Balanţa de plăţi a României 1997 – 2000

(raportul BNR 2000 – pag 12 – 13)

NECESARUL DE FINANTAT PENTRU O COMPANIE:

Fondul de rulment brut: se mai numeşte şi fond de rulment total fiind compus din stocuri,
creanţe, clienţi, avansuri acordate furnizorilor, numerar.

Fondul de rulment net: reprezintă partea din capitalul permanent care poate fi utilizată pentru
finanţarea activelor circulante:
FRN= Capital permanent – Active imobilizate

Fondul de rulment propriu: reprezentat de excedentul capitalului permanent faţă de activele

imobilizate:
FRP= FRN – Datorii la termen

NECESARUL DE FINANTAT PE TL:

mil. Euro
Indicatori Total An 1 An 2 An 3 An 4
Valoarea totala a investitiei 3535 1480 865 615 575
Valoarea amortizarii 970 240 300 280 150
Beneficiu reinvestit 745 205 123 190 227
Necesar de finantare pe TL 1820 1035 442 145 198

NECESARUL DE FINANTAT PE TS:

 Denumirea indica
TOTAL Mob. / Imo
FORMULE SETUL 2: "Indicatorii financiari: dobanda, scontul, valoarea
prezenta."

1. Dobanda efectiva:

Active circulante
perioada
 D 
D efectiva = 1 + nominala  −1 (1)
 perioada

2. Dobanda nominala:

Fondul de rulment
D nominala = D periodica × perioada

3. Dobanda reala:

1 + D nominala
(2)

Necesarul de fina
D reala = (3)
1 + rata inflatiei

4. Valoarea prezenta:

CFn
PV = (4)
(1 + k) n

5. Valoarea actualizata neta (VAN):

n
An n
Dn + K ramb n
VAN = C 0 − ∑ = C0 − ∑ (5)
i =1 (1 + k ) n
i =1 (1 + k ) n
6. Rata interna de rentabilitate:

RIR=k* pentru care VAN = 0 (6)

7. Costul finantarii prin emisiune de actiuni (modelul Gordon - Shapiro):

D0
k actiuni = +g (7)
VN

Unde: D - dividendul in anul 1, VN - valoarea actiunii, g - rata constanta de crestere a

dividendului.

8. Costul mediu al capitalului:

 Credit Obligatiuni Actiuni
WACC = × k credit + × k oblig + × k actiuni (8)
Total capital Total capital Total capital

9. Relatii intre ratele de actualizare a doua piete:

– - cazul pietelor financiare integrate:

1 + k ROL 1 + RFR ROL

= (9)
1 + k USD 1 + RFR USD

– - cazul pietelor financiare neintegrate:

1 + k ROL 1 + RFR ROL 1 + prima de risc ROM

= × (10)
1 + k USD 1 + RFR USD 1 + prima de risc SUA

10. Ecuatia SML (CAPM):

k(beta)=RFR + beta x prima de risc (11)

Prima de risc = Rm - RFR (12)

FORMULE SETUL 3: "Eficienta finantării: Markovitz, CAPM, ATM"

A. Modelul propus de Markovitz:

1. Randamentul asteptat pentru un titlu i:

E(R i ) = ∑i =1 p i × R i
n
(1)

2. Randamentul asteptat pentru un portofoliu de N titluri:

E(R portofoliu ) = ∑i =1 w i × E (R i )
N
(2)

3. Estimarea riscului unui titlu financiar cu ajutorul dipersiei si deviatiei standard:

σ 2 titlu = ∑i =1 p i × [ R i − E(R i )]
n 2
(3)

p × [ R i − E(R i )]
2
∑
n
σ titlu = i =1 i
(4)

4. Covarianta între două titluri i şi j:

covij =
1 n
[
∑ [ R i − E(R i )] × R j − E(R j )
N i =1
] (5)
Unde N este numarul perioade de observatie
5. Corelaţia între două titluri i şi j:

covij
corelij =
σ i ×σ j

6. Estimarea riscului unui protofoliu de n titluri pe baza dispersiei si deviatiei standard:

n n
σ 2 portofoliu = ∑ w i × σ i2 + 2∑∑ w i × w j × covij
2
(7)
i =1 j=1

n n

∑ w i × σ i2 + 2∑∑ w i × w j × covij
2
σ portofoliu = (8)
i =1 j=1

B. Modelul lui Sharpe (CAPM):

Risc total= risc systemic + risc non-systemic (9)

nediversificabil diversificabil

1. Ecuatia modelului:

E(R i ) = RFR + β i × ( R m − RFR ) (10)

2. Coeficientul beta de risc:

covim
βi = (11)
σ 2m

3. Prima de risc:

prima de risc= Rm - RFR (12)

C. Teoria arbitrajarii pietelor a lui Ross (APT):

E(r)= RFR + f1 x p1 + f2 x p2 + … (13)

f - factor de risc;
p - probabilitatea de aparitie a evenimentului generator de risc.
Formule IV: “Pietele monetare internationale”

1. 1. VAN şi randamentul unui titlu de stat:

 (VN x Nr)
VAN = - PE x Nr + (1)
(1 + k) n

365 VN
k TB = ×( - 1) (2)
Nr PE

365  n VN 
k TB = ×  − 1  (3)
Nr  PE 

365  VN  
Nr/365

k TB = ×   - 1 (4)
Nr  PE  

Discount 365
k TB = × (5)
PE Nr

Unde: PE – pretul de emisiune, VN – valoarea nominala, k – randamentul.

2. 2. VAN şi randamentul unui REPO:

(PV x Nr) (PR x Nr) (VN x Nr)

VAN = - PE x Nr + − + (6)
(1 + k) V (1 + k) R (1 + k) n

Unde: PE – pretul de emisiune al titlului, PV – pretul de vanzare in REPO, PR – pretul de

rascumparare
VN – valoarea nominala a titlului de stat.

Randamentul (k*) se calculeaza prin egalarea VAN cu zero.

3. 3. Taxa scontului:

Taxa scontului × Credit × ( Nr zile pana la scadenta)

scontul = (7)
100 × 365

VN − scont
VAN scont = − PE +
(1 + k) n
VN − scont
k scont = −1
PE

4. Randamentul certificatelor de depozit:

– - randamentul unui CD:

 VN  N   365
k CD =  ×  1 + dob × im  − 1 × (8)
 PE  365   N sm

Unde: VN – valoarea nominala a certificatului de depozit negociabil

PE – preţul CD;

Dob – dobanda de emisiune

Nim – numarul de zile între data emisiunii si data scadentei

(scadenta CD);

Nsm – Numarul de zile între data achizitionarii şi scadenţa (Nim

difera de Nsm daca

acest certificat a fost achiziţionat ulterior emiterii sale.

– - preţul unui CD:

 N im
VN × (1 + dob × )
PE = 365 (9)
N
1 + k × sm
365

Unde: VN – valoarea nominala a certificatului de depozit negociabil

PE – preţul CD;

Dob – dobanda de emisiune

Nim – numarul de zile între data emisiunii si data scadentei

(scadenta CD);

Nsm – Numarul de zile între data achizitionarii şi scadenţa (Nim

difera de Nsm daca

acest certificat a fost achiziţionat ulterior emiterii sale.

5. 5. FRA: diferenta de dobanda calculata conform mecanismului

FRA este

(i 1 − i g ) × Credit
i FRA = (10)
 Nr 
1 + i 1 × 
 365 

i1 – dobanda la scadenta creditului si a FRA;

ig – dobanda garantata prin FRA;

Credit – valoarea nominala a creditului si a FRA;

Nr – nr de zile pana la scadenta creditului.

6. 6. Dobanda simpla la depozitele bancare:

Nr
i depozit = D × d × (11)
365
 D – valoarea nominala a depozitului;

d – dobanda nominala anuala;

Nr – durata depozitului bancar.

7. 7. Randamentul unui titlu (credit) in conditiile

utilizarii unui contract de depozit pe rata dobanzii.

An Depozit Depozit+ Dobandaforward

VANcredit+ forward = C 0 − ∑ − + (12)
(1 + k) (1 + k)M
n
(1 + k)N

Unde: C0 – creditul initial, An – anuitatile aferente creditului (titlului)

M – momentul incheierii contractului forward pe rata dobanzii

N – momentul scadentei contractului forward pe rata dobanzii

(contract de depozit la o rata forward).

Formule V: “Pietele valutare internationale”

1. 1. Ratele cursului de schimb:

• • Rata nominală a cursului de schimb:

calculează preţul unei monede în raport cu o altă
monedă.

• • Rata reală a cursului de schimb:

p − p*
R real = s nominal ×
1+p

Unde: s – cursul nominal, p – rata inflaţiei în România, p* - rata

inflaţiei într-o ţară străină.

• • Rata efectivă a cursului de schimb:

 R real = a × s USD + b × s lira + c × s euro
a+b+c =1

Unde: ponderile a, b, c, se calculează având în vedere comerţul

exterior, investiţiile străine, creditorii internaţional.

• • Rata reală efectivă a cursului de schimb:

* *
p − p US D p − p lira p − p * eu ro
R real = a × s USD
× + b × s lira × + c × s eu ro ×
1+ p 1+ p 1+ p
a+b+c=1

2. 2. Operaţiunile la termen pe pieţele valutare:

 Cumpărător la termen de valută

Vânzător la termen de valută

Profit

Pierdere

Cursul la vedere de la scadenţa contractului forward

Cursul la termen negociat iniţial

Caracteristicile contractului forward:

• • se încheie în afara bursei prin negociere directa intre părţi

(pieţele monetare sau valutare);
• • nu este standardizat;
• • are o valoare fixa, fixarea valorii contractului se face în
prezent;
 • • nu are piata secundara;
• • poate fi lichidat numai la scadenta.

3. 3. Tipuri de cotaţii pe pieţele valutare

internaţionale:

A. În funcţie de modul de exprimare:

Cotaţie directă: 1 u.m.s. = x u.m.n. (1 USD = x

ROL) – România, Germania, Rusia, Ungaria

Cotaţie indirectă: 1 u.m.n. = x u.m.s. (1 ROL = x

USD) – Marea Britanie, Canada, Australia.

B. În funcţie de tipul operaţiunii:

Cotaţie spot: - cotaţia la vedere determinată de jocul

pieţei.

Cotaţia forward: - cotaţia la termen a unei valute, determinată pe baza

calculelor în momentul încheierii contractului forward.

i ROM − i SUA 1 + i ROM

f = s0 × + s0 ⇔ f = s0 ×
1 + i SUA 1 + i SUA

Unde i – rata dobânzii

 p ROM − pSUA 1 + pROM
f = s0 × + s0 ⇔ f = s0 ×
1 + pSUA 1 + pSUA

Unde p – rata inflaţiei.

! REGULA PIP-URILOR ÎN DETERMINAREA COTAŢIILOR FORWARD:

– - daca pip - ul
de la cumpărare
este mai mic decât
pip - ul de la
vânzare se spune
ca valuta face
prima şi moneda
naţionala discount
şi prin urmare pip
- urile se aduna la
cursul spot pentru
a obţine cursul
forward;

– - dacă pip - ul
de la cumpărare
este mai mare
decât pip - ul de la
vânzare se spune
ca valuta face
discount şi
moneda naţionala
prima şi prin
urmare pip - urile
se scad din cursul
spot pentru a
obţine cursul
forward.

1. 4. Determinanţii cursului de schimb:

a. Abordarea tradiţionalistă:
 CSV = F (p-p*, Y-Y*, R-R*) (1)
Unde: s - cursul spot; P - sunt ratele de inflatie; Y - rata de
crestere a PNB real;

R – deficitul contului curent;

b. Teoria parităţii puterilor de cumpărare:

p lei
s0 =
p USD

_
Pretul bunurilor in lei
p lei  (1 =
s − s 0 dolarului
Pretul + p lei )  p USD
= x  Pretul in−lei
Pretul 1abunurilor
xunor bunuriincom.
dolari
pe p - ta internat.
p USD = (1 + p USD )  p lei
s 0 dolarului
Pretul
Pretul in dolari a unor bunuri com. pe p - ta internat.

_
s − s 0  (p leu - p USD ) 
=   (2)
s0  (1 + p USD ) 

c. Abordarea monetaristă a cursului de

schimb:

MxV=PxT
Unde:

M - masa monetara aflata în circulatie;

V - viteza de rotatie a banilor;

P - pretul bunurilor;
 T - numarul anual de tranzactii din economie

T= a x Y
MxV=a
M
P= − pentru piata romaneasca xPxY
kxY M = (a /
M* V) x P x
P* = * - pentru piata americana
k x Y* Y
k=a/V
M=kxPxY

CSV = F(M - M*, Y - Y*, k - k*, i - i*) (3)

Unde:

M - masa monetara;

Y - venitul national în termeni reali;

k - este un indicator care arata modificarile de structura în

economie;

i - rata dobanzii.

d. Teoria parităţilor ratelor de dobândă:

f − s 0 i leu − i USD
=
s0 1 + i USD

Unde: f / s sunt cursurile forward şi spot

i este rata dobanzii.

 CSV = F(M - M*, Y – Y*, i - i*) (4)

Unde: M – masa monetară, Y – creşterea economică (PIB

sau VN) şi i – ratele de dobândă.

e. Teoria echilibrului general:

i leu −i USD
1 +i USD

_
s−s0
s0

p leu −p USD
1 +p USD

f − s0
s0

(p - p*) / (1+p*) = (d - d*)/ (1+ d*) = (f - s) / s

= (s* - s) / s (5)
 Unde: p - rata inflaţiei;

d - rata dobânzii;

f - cursul forward;

s - cursul spot (la vedere);

s* - cursul la vedere previzionat pentru o dată

ulterioară;

Formule VI: “Instrumentele sintetice si derivate pe

rata dobanzii”

1. Contractul futures pe curs de schimb şi rata

dobânzii:
Long futures

Short futures

Profit

Pierdere

Cursul la scadenţă

Cursul futures iniţial

spot

futures
Scadenţa

Mecanismul contractelor futures

Relaţia dintre cursul futures şi cursul spot

Caracteristicile contractului futures:

➢  toate contractele futures
sunt in esenta standardizate,
pretul reprezinta singura clauza
negociata in momentul
cumpararii sau vanzarii.
 ➢  Pretul contractelor futures se
stabileste in bursa prin
procedura specifica de negociere
si contractare a acestei piete
organizate. Pretul este expresia
raportului dintre cererea si
oferta pentru fiecare contract
standardizat si el variaza zilnic in
functie de conditiile pietei.
➢  Contractul futures este zilnic
actualizat sau “marcat la piata“
(marked to market), astfel incit
pierderile uneia din partile
contractante sunt transferate ca
venituri celeilalte parti .
➢  Contractul futures poate fi
executat prin livrare efectiva,
dar in mod normal cel cu pozitie
long isi poate lichida pozitia
printr-o vanzare iar cel cu pozitie
short si-o poate acoperi printr-o
cumparare. Doar operatorii
ramasi cu pozitii deschise pana
in ultima zi de tranzactie vor
trebui sa execute contractul prin
predarea activului de baza.
Elementele esenţiale ale contractului futures:
➢  Termenii contractului sunt
predeterminati, negocierea se
duce in general asupra pretului.
➢  Denumirea contractului:
contract “viitor “ pe dolar (dolar
futures), contract “viitor“ pe
euro (euro futures);
➢  Unitatea de tranzactie
(trading unit): 10 dolari /
contract (contract futures pe
dolar la Bursa din Sibiu);
➢  Cotatia (price quote): în
lei/dolar;
➢  Variatia minima de pret (tick
size): ¼ lei/dolar (dolar futures).
Noul pret strigat in bursa trebuie
sa difere de pretul anterior cel
putin cu aceasta marime sau cu
multiplii ai acestei marimi;
➢  Limitele de variatie zilnica a
pretului (daily price limit); pentru
contractul futures pe euro
derulat la CBOT, aceasta limita
este de + 20 centi / euro fata de
pretul de inchidere al zilei
precedente. Cand limita a fost
 atinsa, tranzactiile pot fi facute
numai la acest pret sau la unul
mai redus;
➢  Lunile de livrare (contract
months): iulie, septembrie,
decembrie, martie, mai ;
➢  Anul contractual (contract
year): iulie – mai etc;
➢  Ultima zi de tranzactii (last
trading day): a saptea zi de
bursa ce precede ultima zi
lucratoare a lunii de livrare;
➢  Ultima zi de livrare (last
delivery): ultima zi lucratoare a
lunii de livrare;
➢  Programul bursier: la CBOT
9:30 a.m.-13:15 p.m. de luni
pana vineri.

Poziţa în Mom. încasării / Riscul valutar Poziţia

finanţare plăţii futures

Debitor La termen Creştere de Cumpărăt

curs

Creditor La termen Scădere de Vânzător

curs

! Costul finanţării în condiţiile utilizării contractului

futures:

Ai
VAN credit = C 0 − ∑n =1
N
⇒ k credit = k * pentru care VAN = 0
(1 + k) n

A i × s1 (Pf1 − Pf 0 ) × Nr.contracte × s1
VAN credit + futures = C 0 × s 0 − ∑n =1
N
+
(1 + k) n (1 + k) t1

⇒ k credit +futures = k * pentru care VAN = 0

 Unde: k – randamentul / costul capitalului, Pf0 – preţul futures
iniţial, Pf1 – preţul futures la lichidarea contractului.

Observaţie: Pf1 = spot în cazul lichidarii contractului prin

„livrare efectivă” la scadenţă.

S0 şi S1 – sunt cursurile spot din moentul initial si momentul

scadentei.

2. Contractul options pe curs de schimb şi rata

dobânzii:

Există două tipuri de opţiuni:

A. A. Opţiuni de cumpărare (CALL): conferă un

drept suplimentar cumpărătorului de opţiune, de a
cumpăra sau nu la scadenţă valuta la un preţ
determinat (preţ de exercitare), cumpărătorul
plătind o primă.
B. B. Opţiuni de vânzare (PUT): conferă un
drept suplimentar cumpărătorului de opţiune, de a
vinde sau nu la scadenţă valuta la un preţ
determinat, cumpărătorul plătind şi în acest caz
prima.

CALL PUT

Se acopera Se acopera impotriva

impotriva riscului riscului de crestere a
Vanzator de scadere a pretului la activul de
pretului activului baza; acoperirea este
ul de
de baza; acoperirea limitata la marimea
opţiune
este limitata la primei
marimea primei

Se acopera Se acopera
impotriva riscului impotriva riscului de
de crestere a scadere a pretului la
Cumparatorul
pretului la activul activul de baza;
de opţiune
de baza; acoperirea acoperirea este
este nelimitata nelimitata

Opţiune de cumpărare (CALL)

 Long CALL

Pierdere

Profit

Profit
Pierdere

Short CALL

PE + prima

Opţiuni de vânzare (PUT)

Pierdere

Profit

Profit

Pierdere

Long PUT

Short PUT

PE - prima
 Poziţa în Mom. Riscul valutar Poziţia futures
finanţare încasării

Debitor La termen Creştere de curs Cumpărător de

CALL

Creditor La termen Scădere de curs Cumpărător de PUT

! Costul finanţării în condiţiile utilizării contractului

options:

A i × s p o lat s c a d e n t a
V A Ncred i t= C 0 × s p oitn i tia− l∑ n = 1
N
⇒ k cred i t= k * p e n t rcua r V
e A N= 0
( 1+ k ) n

A i × PE prima× spot initial

VANcredit+ options = C 0 × spotinitial − ∑ n =1
N
−
(1 + k)n (1 + k)t0

Unde: prima – prima opţiunii

PE – preţul de exercitare al opţiunii (dacă opţiunea

este exercitată)

T0 – momentul cumpărării opţiunii;

T1 – momentul exercitării opţiunii.

Observaţie: Pentru opţiunile americane există posibilitatea vânzării lor

înainte de scadenţă la un preţ de vânzare,

ecuaţia VAN modificându-se după caz.

3. Contractul de swap:
Firma B

Banca B

Împrumut

cu dobânda variabilă

Firma A

Banca A

Banca de

swap

Împrumut

cu dobânda fixă

(broker)
Firma A

Banca A

Banca de

swap

Împrumut

cu dobânda fixă

(dealer)

Împrumut

cu dobânda variabilă
Principalele caracteristici ale contractului de swap sunt:

– - operaţiunea are la bază un singur

contract;
– - contractul de swap are o formă
standardizată;
– - operaţiunea este extrabilanţieră;
– - dobânzile ce se schimbă nu se
negociază;

O poziţie luată într-un contract de swap se poate lichida

în trei feluri:

➢  aşteptarea până
la scadenţă şi
încasarea sau plata
diferenţei de
dobândă în funcţie
de evoluţia
acestora;
➢  adoptarea unei
poziţii de sens
contrar celei iniţiale,
prin încheierea unui
nou contract de
swap cu partenerul
iniţial;
➢  adoptarea unei
poziţii de sens
contrar celei iniţiale,
prin încheierea unui
nou contract de
swap cu un alt
partener.

! Costul finanţării în condiţiile utilizării contractului

de swap:
 Ai
VAN credit = C 0 − ∑n =1
N
⇒ k credit = k * pentru care VAN = 0
(1 + k) n

Ai M
Sn
VAN credit + options = C 0 − ∑n =1 ∑
N
+
(1 + k) n =ts (1 + k) n
n

Unde: Sn – încasările sau plăţile generate de contractul de

swap;

Ts – momentul încheierii contractului de swap;

M – scadenţa contractului de swap.

4. Instrumentele sintetice pe rata

dobânzii:

Prima la contractul cap

Credit bancar

Firma A

Banca B

Banca A

Diferenţa de dobândă
4.1. Cap:

Modificarea ratei dobânzii prin

operaţiunea cap:

Dobânda plătită = i1 + prima - dif.i

4.2. Floor:

Firma A

Banca B

Banca A

Credit bancar
 i % dobândă

Prima la contractul floor

Diferenţa de dobândă (în caz de scădere)

Iincasată= i1 - prima + dif.i

4.3. Collar:
 Banca A

Firma A

Banca C

Banca B

Credit cu dobândă variabilă

Refinanţare de pe piaţa interbancară

Contract floor pentru protejarea împotriva scăderii dobânzilor

Contract cap pentru protejarea împotriva creşterii dobânzilor

Setul 7: Riscurile în finanţarea

internaţională

A. A. Riscul de dobândă:

A.1. Maturitatea unui activ / pasiv financiar:

N
An ⋅ n
MAT = ∑
n =1 VN
(1)
A.2. Sensibilitatea la modificarea ratei dobânzii a unui activ / pasiv financiar:

– - indicele de sensibilitate:

An
PV1
∑ (1 + d )n
i= = 1

PV0 An
∑ (1 + d )n
0
(2)

– - elasticitatea:

PV1 − PV0
PV0
e=
d1 − d 0
d0
(3)

– - gradul de sensibilitate:

PV1
PV0
g=
d1
d0
(4)

A.3. Durata unui activ / pasiv financiar:

DUR =
∑n× A n

∑A n
(5)
 An
∑ n × (1 + k) n
DUR =
An
∑ (1 + k) n

(6)

B. Riscul valutar:

B.1. RISCUL VALUTAR CA RISC TRANZACTIONAL (transaction

currency exposure):

G risc =
∑ (A n × s variabil ) − ∑ (An × sfix )
∑ (A n × sfix )
(7)

B.2. RISCUL VALUTAR CA RISC DE TRANSLAŢIE (translation

currency exposure):

Reflectă potenţialele modificări al capitalul acţionarilor ce rezultă din nevoia de a translata

extrasele financiare ale filialelor exprimate în diferite valute într-o singură valută pentru a
întocmi extrase financiare consolidate la nivel de corporaţie. Acest risc este generat de
gradul de implicare al companiei mamă pe diferite pieţe (filiale etc.), de localizarea acestor
filiale, de maniera contabilă de înregistrare a activităţii acestora. Practic, riscul de translaţie
măsoară expunerea bilanţului consolidat al unei companii la modificările cursurilor de schimb
în care sunt denominate activele şi pasivele filialelor acestor companii. Corporaţiile
transnaţionale deţin active şi pasive, venituri şi cheltuieli denominate în diferite monede
străine şi întrucât investitorii şi întreaga comunitate financiară sunt interesaţi de valoarea
acestora în moneda ţării de origine, poziţiile bilanţurilor contabile şi a declaraţiilor de venituri
denominate în monede străine trebuie convertite.

Dacă au loc modificări ale ratelor de schimb, pot să apară câştiguri sau pierderi în
urma convertirii. Activele şi pasivele care sunt convertite folosindu-se rata de
schimb curentă ( post modificare ) sunt considerate ca fiind expuse; acelea
translatate la rata istorică ( ante modificare ) îşi vor păstra valoarea istorică în
moneda ţării de origine şi deci sunt considerate ca nefiind expuse. În consecinţă
riscul de translaţie reprezintă diferenţa dintre activele expuse şi pasivele expuse.
Controversele ce apar între centrele contabile se axează pe identificarea acelor
active şi pasive expuse şi pe momentul înregistrării în declaraţia de venituri a
câştigurilor şi pierderilor contabile rezultate din modificările ratei de schimb.

Există patru metode principale de translaţie a activelor şi pasivelor unei companii

multinaţionale: metoda curentă / noncurentă; metoda monetară / nemonetară;
metoda temporală şi metoda ratei curente; în practică pot exista şi variaţii ale
acestor metode.

Potrivit metodei curente - noncurente toate activele şi pasivele curente ale unei subsidiare
(activele circulante şi pasivele pe termen scurt) sunt convertite în moneda ţării de origine
folosindu-se rată de schimb curentă, iar cele noncurente (activele fixe şi capitalul propriu)
folosindu-se rată de schimb istorică a fiecărei poziţii.

Cea de a doua metodă de translatare – metoda monetară / nemonetară - a bilanţului

companiilor multinaţionale presupune ca poziţiile monetare - numerar, creanţe de încasat,
sume de plătit, datorii pe termen lung - să fie convertite folosindu-se rata de schimb curentă
în timp ce poziţiile nemonetare - stocuri, active fixe, investiţii pe termen lung - să fie
convertite utilizându-se ratele de schimb istorice.

Metoda temporală de translatare apare ca o versiune modificată a metodei monetară /

nemonetară, singura diferenţă este că, în cazul metodei monetară / nemonetară, stocurile
sunt convertite utilizându-se rată de schimb istorică. Potrivit metodei temporale, pentru
translatarea stocurilor, în mod normal, se utilizează rată de schimb istorică, dar se poate
utiliza şi rata de schimb curentă dacă acestea sunt reprezentate în bilanţ la valoarea de
piaţă.

Metoda ratei curente este cea mai simplă: toate poziţiile din bilanţ şi declaraţia de venituri
sunt convertite folosindu-se rata de schimb curentă; este larg utilizată de companiile
britanice. Potrivit acestei metode, dacă activele denominate în monedă străină ale unei
companii depăşesc pasivele denominate în monedă străină, atunci o depreciere va avea că
rezultat o pierdere, iar o apreciere, un câştig. O variantă a acestei metode este de a converti
toate activele şi pasivele, mai puţin activele fixe utilizând rată de schimb curentă.

Exemplul: O companie multinaţională are trei filiale în Germania, Spania şi Italia, compania
mamă fiind din Statele Unite. Situaţia bilanţieră a companiei mamă şi a filialelor sale se
prezintă sintetic astfel:

SUA GER SPA ITA

(dolari) (mărci) (pesetas) (lire)

Active 500 700 1000 1500

A. fixe 200 300 450 700

A. circulante 300 400 550 800

Pasive 500 700 1000 1500

C. propriu 150 200 350 800

Credite pe TS 250 275 300 300

 Credite pe TL 100 225 350 400

Ţinând cont că 1 dolar = 2 mărci = 3 pesetas = 4 lire italiene se cere să se

calculeze bilanţul consolidat al companiei multinaţionale. Pe acest bilanţ
consolidat calculaţi capacitatea de îndatorare globală şi la termen, necesarul de
fond de rulment şi structura financiară a companiei multinaţionale. Dacă pe
parcursul acestui an se estimează că 1 dolar = 3 mărci = 6 pesetas = 8 lire
italiene determinaţi cum se modifică capacitatea de îndatorare globală şi la
termen a companiei americane, utilizând toate cele patru metode de translatare
bilanţieră. Care este gradul de expunere la riscul valutar în acest caz.

B.2. RISCUL VALUTAR CA RISC ECONOMIC

(economic currency exposure):

Contul de profit si pierdere An An An

1 2 3
Intrari

Venituri din vanzarea bunurilor

Credite atrase
Investiţii
Ieşiri
Cheltuieli cu producţia
Cheltuieli cu materii prime
Cheltuieli comerciale
Cheltuieli administrative
Cheltuieli financiare
Amortizarea (-)
Fluxul de numerar brut = Intrari – Iesiri –
Amortizarea
Impozit
Amortizarea (+)
Fluxul de numerar net = Flux de numerar net –
Impozit - Amortizarea
 Gradul de expunere al unei companii la riscul
valutar (economic currency exposure) se
calculează după formula:

G risc =
∑ (FNN n × s variabil ) − ∑ (FNNn × sfix )
∑ (FNN n × sfix )
(8)

A. C. Riscul de neplată:

1[i]
c.1. Indicatorii de insolvabilitate :

1. 1. rata curentă (current ratio):

Active curente
CR = (1)
Pasive curente

2. 2. Datoria pe termen lung raportată la actiuni

(debt to equity ratio):

Datoriitotale
DER =
Valoareade piataa actiunilor- Valoareanominalaa actiunilor

(2)

3. Fluxul de numerar net / Datoria totală:

FNN
Datoria text
CFTD = (3)
 4. Rata de rotaţie a activului total (total asset
turnover ratio):

CA
TATR =
Active totale
(4)

5. Rata rentabilităţii financiare (ROE)

Profit net
ROE =
Valoareade piata a actiunilor
(5)

2[ii]
c.2. Indicatorii de lichiditate :
a. a. Rata curentă (current ratio):

Active curente
CR = (1)
Pasive curente

b. b. Rata imediată (quick ratio):

Active curente - stocuri

QR = (2)
Pasive curente

c. c. Fondul de rulment raportat la cifra de afaceri

(net working capital to sales ratio):

Fondul de rulment
NWCSR = (3)
Pasive curente
Fondul de rulment = Active curente - Pasive curente

c.3. Rating-ul obligaţiunilor emise de o

companie [iii]:
3
 a. a. Rata curentă (current ratio):

Active curente
CR = (1)
Pasive curente

b. b. Datoria pe termen lung raportată la acţiuni

(debt to equity ratio):

Datoriitotale
DER =
Valoareade piataa actiunilor- Valoareanominalaa actiunilor

(2)

c. c. Capacitatea de plată a dobânzilor (interest

coverage ratio):

EBIT
ICR =
Cheltuieli cu dobanzile
(3)

d. d. Valoarea de piaţă a obligaţiunilor emise:

valoareade piata - valoareanominală

PER =
Total oblig. emise
(4)

Setul 9: Tehnici speciale de finanţare a

comerţului internaţional
 1. 1. Exportator

Institutie guvernamentala

Institutie de garantare şi asigurare a creditelor

Banca exportatorului

Importator

LIVRARE

GARANTAREA CREDITULUI

REFINANŢARE

CREDIT

Creditul cumpărător:
Exportator

Societate de asigurari

Institutie guvernamentala

Institutie de garantare şi asigurare a creditelor

Banca exportatorului

Importator

Banca importatorului

AVANS

PLATA

CREDIT

REFINANŢARE

ASIGURAREA CREDITULUI

GARANTAREA CREDITULUI
 3. 3. Beneficiar

Producător

Societate de leasing

Societate de asigurări

1
3

Leasingul internaţional:

1. 1. Incheierea contractului de leasing;

2. 2. Alegerea bunului de echipament;
3. 3. Cumpararea bunului de catre societatea de leasing;
4. 4. Emiterea facturii;
5. 5. Asigurarea bunului de echipament;
6. 6. Livrarea / montarea bunului de echipament
7. 7. Plata ratelor aferente contractului de leasing.
Costul finanţării prin leasing în funcţie de
opţiunile beneficiarului:
a. a. Închirierea pe întreaga durată de viaţă
a bunului:

Tleasing
VAN leasing = −∑i =1
n

(1 + k) i

b. b. Cumpărarea bunului la momentul n (N

– durata de viaţă a bunului):

Tle a s in g V a lo a rreeaz i d u a laTv a m a la N A m o r t i zaa×r(e1− T )

V A Nl ea s i n g= − ∑ i = 1 +∑
n
− −
( 1+ k )i ( 1+ k )n ( 1 + k ) i = n+ 1
n
( 1+ k )i

T – rata generală de impozitare

2. 4. Forfetarea pe pieţele financiare

EXPORTATOR

INSTITUTIE DE FORFETARE

IMPORTATOR

BANCA IMPORTATORULUI

1. 1. Încheierea contractului de export. Livrarea

2. 2. Forfetarea documentelor financiare;
3. 3. Plata mai puţin comisionul şi dobânda;
4. 4. Plata la scadenţă a importului.

Suma încasată prin forfetarea creanţelor:

Dob × Valoare× Nr.ani

Vforfetare = Valoarecreante −
100
Dob = LIBOR + spread(%)

1. 5. Factoringul – tehnică specială de finanţare

a exporurilor:
 5.a. Factoring cu plata în avans
(factoringul clasic):

Aderent (beneficiar)

Factor

Debitor

Banca debitorului

3
4

1. 1. Încheierea unui contract comercial (de export);

2. 2. Livrarea mărfurilor;
3. 3. Cedarea facturilor către factor;
4. 4. Plata contravalorii creanţelor cedate mai puţin dobânda
si comisionul;
5. 5. Plata la scadenta a datoriei debitorului.

Costul finanţării prin factoring cu plata în avans:

– - Comision;
– - Dobândă (comision de
finanţare);
– - Garanţia;

Dob × (Valoarecreante- garantie)× Nr.zile Garantie

VAN f = Valoarecreanţr − comision − +
100 × 365 (1 + k) n
 5.a. Factoring cu plata la scadenţă:

La scadenţă se plătesc creanţele cedate spre administrare

factorului de către aderent. Pentru această

Activitate, factorul percepe aderentului un comision de

factoring.

Setul 10: Finanţarea proiectelor de investiţii

Setul X

10.1. Gradul maxim de îndatorare în cazul unui proiect de investiţii:

D* = a x PV

Unde: α – raportul pasive / datorii (de regulă a = 1.5 = 3/2)

PV – valoarea actualizată a fluxurilor financiare
generate de proiectul ce urmează să fie finanţat

Flux i =
 Unde:
R – venitul pe primul an;
E – cheltuielile pe primul an;
C – cheltuieli anuale deductibile fiscal (amortizarea);
T – rata de impozitare;
gR – ritmul anual de creştere a veniturilor,
gE – ritmul anual de creştere al cheltuielilor.

10.3. Valoarea actualizată a fluxurilor financiare generate de PI:

Unde:
R – venitul pe primul an;
E – cheltuielile pe primul an;
C – cheltuieli anuale deductibile fiscal (amortizarea);
T – rata de impozitare;
gR – ritmul anual de creştere a veniturilor,
gE – ritmul anual de creştere al cheltuielilor;
i – rata dobânzii.

10.4. Venitul anual generat de un proiect de investiţii:

Unde: D – datoria maximă necesară pentru finanţarea acestui proiect

a - coeficientul de îndatorare, N – durata de viaţă a proiectului.
Când gR = gE şi C=0 ecuaţia de mai sus devine:
10.5. Venitul generat de un proiect de investiţii al cărui finanţare prezintă o
perioadă de graţie M:

Când gR = gE şi C=0 ecuaţia de mai sus devine:

10.6. Indicatorii folosiţi pentru testarea capacităţii de plată a unui proiect de

investiţii:
– - „ interest coverage ratio” = EBIT /dobânzi plătite;
– - „fixed charge ratio” = (EBIT + 1/3 chirii) / (dobânzi plătite + 1/3 chirii);
EBIT + Amortizarea
principal rambursat
dob + chirii +
1−T
– - „debt service coverage” =

10.7. Metodologia Băncii Mondiale de analiză a proiectelor de investiţii:

– - angajamentul de capital:

(I + Ch )i
K=∑
(1 + k )i

– - costul capitalului angajat:

(Vtot + Ch tot ) i
CostK = ∑
(1 + k ) i
 – - valoarea actualizată netă a proiectului de investiţii:
Anuitati
VAN = Investie− PV = Investitie− ∑
(1 + k ) i

– - rata internă de rentabilitate:

VAN = 0 rezultă k* = RIR, soluţia unică a acestei ecuaţii.

– - termenul de recuperare al investiţiei:

VAN = 0 rezultă t = TRI, soluţia unică a acestei ecuaţii.

– - indicele de profitabilitate al proiectului de investiţii:

Anuitati
∑ (1 + k) i
IP =
Investitiatotala

Setul 11: Finanţarea prin emisiune de

obligaţiuni pe pieţele internaţionale

Diferenţe Obligaţiuni străine Euroobligaţiuni

Emitenţi din orice ţară din orice ţară
Investitori din orice ţară din orice ţară
Denomina moneda pieţei pe moneda diferită de
re care se realizează cea a pieţei pe care
emisiunea se realizează
emisiunea
Volum mai mare mai mic
Scadenţă mai mari mai mici
Risc mai mare mai mic
Cost mai mare mai mic
Etapele emisiunii de obligaţiuni pe pieţele financiare
internaţionale
Beneficiar

Grupul de plasament garantat

Co - manageri

Banca lead - manager

Grupul de coordonare sau garantare

Grupul de plasament

INVESTITORI PRIVATI

Etapa VI

Etapa III

Etapa II

Etapa I

INVESTITORI PRIVATI

Etapa VI

Etapa IV
FINALIZAREA EMISIUNII

Pregătirea emisiunii:

Etapa I: Desemnarea băncii lider şi formarea grupului

de coordonare / garantare:
 Etapa II: Constituirea grupului de plasament garantat
(GPG):

Etapa III: Constituirea grupului de plasament (GP):

Etapa IV: Stabilirea programului de emisiune:

Etapa V: Memorandumul de emisiune.

Etapa VI: Lansarea emisiunii:

- testarea pieţei;

- lansarea emisiunii;

- deschiderea pieţei secundare;

- înscrierea la bursă a obligaţiunilor emise.

Etapa VII: Finalizarea emisiunii

Serii anuale egale

Anuităţi egale

Cupon zero

Tranşă finală

RISC
PRINCIPALII INDICATORI UTILIZAŢI ÎN EVALUAREA
OBLIGAŢIUNILOR:

a. Profitul (câştigul obligaţiunii): este calculat de investitor pe o perioadă

determinată care poate să meargă până la scadenţa obligaţiunii. Practic,
acest indicator ia în calcul toate fluxurile nominale generate de un
plasament obligatar:
pt +1 − pt + ∑ C n
π=
pt

Unde: p - preţul obligaţiunii;

t - momentul cumpărării (subscrierii);

t+1 - momentul vânzării (răscumpărării).

b. Valoarea actualizată ("present value"): presupune actualizarea fluxurilor

de încasări / plăţi generate de un împrumut obligatar (luându-se în considerare
un coeficient de actualizare estimat):

An
VA = ∑
( 1 + k)n
 Unde: An - suma anuităţilor plătite / încasate (dobândă
plus principal);

k - coeficientul de actualizare;

c. Valoarea actualizată netă ("net present value"): în cazul împrumutului

obligatar se calculează scăzând din valoarea iniţială a împrumutului suma
actualizată a anuităţilor. În cazul în care privim din perspectiva celui care
subscrie pe aceste obligaţiuni (investitorul), din valoare actualizată a anuităţilor
se va scădea valoarea iniţială a investiţiei (a subscripţiei).

An
VA = C 0 − ∑
( 1 + k)n

Unde: An - suma anuităţilor plătite / încasate (dobândă

plus principal);

k - coeficientul de actualizare;

C0 - creditul iniţial.

Acest indicator are un rol fundamental în analiza costului finanţării. Semnul

indicatorului nu este atât de important în acest caz ca şi în cazul investiţiei (unde
obligatoriu VAN trebuie să fie pozitiv). Dacă VAN este negativ atunci înseamnă că
pentru acest împrumut obligatar am plătit mai mult ulterior (în termeni reali, la
valoarea actuală a monedei în care este exprimat împrumutul), iar dacă VAN este
pozitiv înseamnă că ulterior am plătit mai puţin în termeni reali decât am luat cu
credit iniţial (moneda în care este exprimat împrumutul îşi pierde din valoare).
Valoarea acestui indicator este cu atât mai mare cu cât privim lucrurile
comparativ, pe mai multe variante de finanţare, în acest caz vom alege varianta
cu VAN cel mai mare, indiferent de semnul acesteia

. d. Randamentul curent: se calculează ca raport între suma dobânzilor

nominale plătite în contul împrumutului obligatar şi valoarea împrumutului iniţial
(calculată pe baza valorii nominale sau pe baza preţului de emisiune, dacă
emisiunea nu se realizează la valoarea nominală):

RC =
∑C n

VN

Unde: Cn - cuponul anual plătit;

 VN - valoarea nominală a împrumutului iniţial.

n - numărul de ani până la scadenţă.

e. Randamentul promis estimat: este un indicator similar randamentului

curent care ia în calcul însă şi câştigul de capital obţinut de investitor, în ipoteza
în care acesta cumpără ulterior obligaţiunile de pe piaţă sau subscrie la un preţ
de emisiune mai mic decât valoarea nominală (urmând ca la scadenţă,
răscumpărarea să se facă la valoarea nominală):

VN − P0
∑ Cn + P0
RE =
VN − P0
2

Unde: Cn - cuponul anual plătit;

VN - valoarea nominală a obligaţiunii;

P - preţul iniţial al obligaţiunii

n - numărul de ani până la scadenţă.

f. Randamentul până la scadenţă ("yield to maturity"): în foarte multe

dintre cazuri este cea mai bună măsură a costului emisiunii de obligaţiuni (şi al
finanţării în general). În unele situaţii este egal cu rata dobânzii (dacă emisiunea
are loc la valoarea nominal), însă de foarte multe ori diferă de rata dobânzii
(atunci când emisiunea de obligaţiuni se realizează la o altă valoare decât
valoarea nominală sau când investitorul cumpără ulterior de pe piaţa secundară
obligaţiunile la un preţ diferit de valoarea nominală).

An
y = k * ⇔ VAN = 0
VAN = 0 ⇔ C 0 = ∑ ( 1 + k * )n

Practic se poate observa din formulele de mai sus că randamentul până la

scadenţă a unei emisiuni de obligaţiuni este acel k* pentru care valoarea
actualizată netă se anulează. Acest indicator este mult mai greu de calculat
decât VAN, însă uneori deciziile luate pe baza sa pot fi foarte bune (în special în
cazul unor împrumuturi de valoare mai mică). Analizând comparativ mai multe
variante de finanţare, vom alege acea variantă care are randamentul cel mai
mic (investitorul va alege varianta cu randamentul sau rata internă de
rentabilitate cât mai mare). Este recomandat ca decizia să nu se ia însă exclusiv
pe baza acestui indicator sau exclusiv pe baza VAN, situaţia optimă fiind aceea în
care pot fi folosiţi ambii indicatori (dacă conduc la concluzii opuse, se va utiliza
totuşi VAN). Există şi situaţii în care randamentul nu se poate calcula sau există
mai multe soluţii la ecuaţia VAN = 0 (în acest caz se va lua valoarea cea mai
mică).

h. Preţul obligaţiunii: odată emise, obligaţiunile fiind instrumente pe termen

lung şi foarte lung, au o piaţă secundară bine dezvoltată, pe care pot fi vândute
ulterior emisiunii. Preţul obligaţiunii, sau mai exact evoluţia (volatilitatea)
acestuia interesează deopotrivă emitentul şi investitorul. Preţul de regulă se
estimează pe baza valorii actualizate, teoretic fiind egal cu raportul dintre
valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare (plăţi sau încasări) şi
numărul total de obligaţiuni emise:

PVt → N
Pt =
Nr

Unde: PV - valoarea actualizată de la momentul t la

momentul N;

Nr - numărul de obligaţiuni.

Evoluţia viitoare a preţului obligaţiunilor emise este importantă în special pentru

investitor, previzionarea modificărilor de preţ făcându-se fie pe baza evoluţiilor
trecute (analiza "chartistă"), fie pe baza analizei factorilor de influenţă (analiza
fundamentală). În cazul analizei pe bază unui istoric al evoluţiei preţului se pot
utiliza unul, două sau mai multe momente de timp diferite:

1 punct : pt = a1 × pt −1 + a0 ;
2 puncte : pt = a2 × pt − 2 + a1 × pt −1 + a0 ;
n puncte : pt = a1 × pt −1 + a2 × pt − 2 + ... + a0 .

În analiza fundamentală, evoluţia ratelor de dobândă pe piaţă este considerat un

element determinant în evoluţia preţului obligaţiunilor. Un astfel de model mai
simplu ar fi cel care previzionează evoluţia preţului funcţie de durată:
 ∆p ∆i
= − DUR ×
p0 1 + i0

Unde: p - preţul obligaţiunii;

DUR - durata;

i - rata dobânzii.

În analiza fundamentală a preţului obligaţiunilor pe lângă dobândă pot fi luaţi în

considerare o serie de alţi factori cum ar fi: rata inflaţiei, cursul de schimb, factori
conjuncturali etc.

i. Efectul impozitării asupra obligaţiunii: prezintă importanţă cu precădere

pentru investitori, deşi şi emitentul trebuie să ţină seama de acest cost în
stabilirea cuponului, mai ales că situaţia diferă de la ţară la ţară. Ca regulă
generală, dobânzile se impozitează în timp ce tranşele rambursate sunt
deductibile fiscal:

(1 − T ) × Cn + K r
VA = ∑
(1 + k ) n
Unde: T - rata impozitării.

Impozitarea are efect şi asupra evoluţiei în timp a preţului obligaţiunilor,

modificând randamentul până la scadenţă a acestora. Practic, toţi indicatorii de
mai sus pot fi rescrişi ţinând cont de nivelul impozitării.
1