You are on page 1of 13

Pg.

1 Terapia durerii - ARTROZA (reumatism degenerativ), BFKTR an 3

ARTROZA (Reumatism cronic degenerativ)
Definiţie: reumatismul cronic degenerativ sau reumatismul artrozic este un proces articular de
uzură, spre deosebire de artrite, unde este vorba de inflamaţie.
Etiologie: se pun în discuţie o serie de factori etiopatogenici, care pot explica apariţia şi
dezvoltarea artrozelor.
Vârsta este un factor etiologic important, artrozele aparând la o vârsta ceva mai înaintată. Este,
dupa cum spun unii autori, reumatismul „uzurii" şi „senescenţei precoce". Deşi se întâlneşte mai
frecvent la femei de la 40 de ani în sus, iar la barbati de la 55 -60 de ani în sus, totuşi poate apare
şi la o vârsta mai tanără, uneori chiar în adolescenţă. În aceste cazuri, uzura se poate constitui ca
urmare a celui de-al doilea factor etiologic: traumatismul. Acesta survine:
- fie sub forma traumatismului unic, major - accidente, contuzii, fracturi;
- fie sub forma traumatismului minor - microtraumatisme - care trebuie să fie însă repetat,
continuu, situaţie care de cele mai multe ori este profesională (încărcători, perforatori cu
ciocanul pneumatic, strungari, sportivi etc).
Factorii metabolici:
a) obezitatea este o cauză destul de importantă în constituirea artrozelor. Ponderea corporală
crescută peste greutatea ideală supune sistemul osos la un efort deosebit, exercitând o
presiune continuă, o microtraumatizare permanentă, pe care trebuie să o suporte
articulaţia şi, bineînţeles, osul. Aşa se nasc artrozele şoldului, genunchilor, coloanei
lombare, gleznelor etc;
b) guta, prin precipitarea acidului uric la nivelul articulaţiilor, favorizează deteriorarea
acestora, de unde şi numele de „reumatism artrozic gutos".
Tulburările de statică sunt foarte importante. Le reamintim, deoarece malformaţiile congenitale
(picior plat, displazie, luxatii congenitale, coxa plana, coxa vara etc), ca şi malformaţiile
traumatice duc, inexorabil, la constituirea proceselor artrozice.
Tulburările endocrine, cum sunt insuficienţa ovariană, insuficienţa tiroidiană, climaxul - care
determină şi o creştere ponderală (obezitate) - favorizează dezvoltarea reumatismului artrozic.
Factorii meteorologici (frigul, umiditatea etc), prin tulburările vasomotorii produse, agravează
leziunile articulare degenerative. Acest lucru explică de ce ţările cu un climat rece au o
morbiditate mai crescută în reumatism artrozic.
Tulburările circulatorii pot determina dereglări în irigaţia locală a ţesuturilor, fenomene ce pot
duce mai uşor la procese de degenerescenţă articulară.
Infecţiile care determină artrite, uneori specifice alteori nespecifice, cu timpul duc la artroze
(exemplu, coxita TBC duce la coxoză).
PATOGENIE: toţi factorii de mai sus concură la constituirea proceselor de degenerescenţă
articulară. Important este că sunt interesate nu toate articulaţiile, ci indeosebi articulaţiile de
„suport", de exemplu şoldul, genunchiul, coloana vertebrală şi mult mai puţin umerii care prind
membrele toracice şi care au mai mult rol în „prehensiune" (suferinţa acestora din urmă
constituind periarteritele = afecţiuni ale formaţiunilor periarticulare - muşchi, tendoane).
ANATOMIE PATOLOGICA: leziunile în reumatismul artrozic constau în:
- erodarea şi distrugerea cartilajului articular;

din cauza deformărilor extremităţilor osoase prin hipertrofie şi osteofitoză. la rândul ei. cartilajul fiind distrus. După primele mişcări. În al doilea rând.cu o simptomatologie discretă. când articulaţiile par „înţepenite". datorită dispariţiei cartilajului articular.osteoscleroza. uneori geodică. chiar durerile sunt cele ce limitează mişcările. Practic.stadiul artrozic . ca şi evoluţia sunt lente. datorită hipertrofiei osoase şi osteofitozei. tasări (ex. . c) Deformarea articulaţiilor apare prin mărirea de volum a acestora. adică rarefierea sau decalcifierea osoasă.ARTROZA (reumatism degenerativ). durerile dispar pentru restul zilei. când se aud la nivelul articulaţiei respective (ex. SIMPTOME: debutul. în primul rând. radiologice şi de laborator. de unde limitarea mişcărilor. Sunt explicate tot prin traumatizarea suprafeţelor osoase. spre deosebire de durerea din artrită. . dispariţia liniei interarticulare (ex.caracterizat prin semne clinice. datorită probabil inactivităţii articulare. şi o inflamaţie locală. care uneori se unesc formand „punţi" osoase numite şi sindesmofite. care are un caracter specific: apare cu ocazia mişcărilor. cracante. se mai pot observa (radiologic). ce explică cauza durerii articulaţiilor în mişcare. genunchi). Semne clinice: acestea sunt subiective şi obiective. Cel mai important este durerea articulară. proces de condensare osoasă. Semne radiologice: examenul radiologie în artroze indică: . de atrofie calcară. faptului că suprafeţele articulare.hipertrofie şi proliferarea osului. b) Crepitaţiile sau cracmentele articulare sunt zgomote mai fine sau mai groase (palpabile adeseori). mai mult intuită . reaparând către seară. progresive. a) Semnele subiective. în ani şi ani. care determină. ceea ce a făcut să se delimiteze două stadii clinice: .osteofitoza (excrescenţe osoase).osteoporoza. Mult mai rar apar hipotrofii musculare. denumite osteofite. „cioc de papagal"). se produce în acest fel o iritaţie mecanică. În legatură cu particularităţile fiecărei articulaţii. BFKTR an 3 . care apare atât în mişcare.: vertebre ce iau aspect de „diabolo" etc).Pg. În această situaţie artrozele vor deveni „deformante. Durerile din artroze se explică prin faptul că suprafeţele osoase se presează şi se „freacă" una de alta. nu se mai adaptează perfect una la cealaltă şi articulaţia se „gripează". numite osteofite („pinteni". cât şi în repaus. odată cu oboseala generală (uzual aceste articulaţii sunt numite „ruginite"). cu formarea de excrescenţe osoase. dar reci" (Costa). .: şold. suprafeţele articulare pierzându-şi luciul şi netezimea.2 Terapia durerii . genunchi). durerile în artroze se consemnează dimineaţa sau cu ocazia primelor mişcări după o perioada de repaus.stadiul preartrozic . Semne obiective: a) Limitarea mişcărilor este datorată.

Pentru unele forme de artroză a fost evidenţiată o influenţă genetică mai mult sau mai puţin importantă. În afară de poliartroze.Pg. Factorii genetici.3 Terapia durerii .ARTROZA (reumatism degenerativ). care se referă mai frecvent la articulaţiile ce sunt obligate să susţină cel mai mult greutatea corpului şi deci să fie traumatizate cel mai puternic.  diferenţele hormonale. Sunt incriminate:  diferenţele cromozomilor ( sexuali ). deşi există diferenţe vizibile ale incidenţei şi gravităţii pentru anumite forme de artroză la cele două sexe. adică formele de artroză ce cuprind mai multe articulaţii. în parte de ordin local. coloana vertebrală. dar nu constant şi nici într-un caz obligatoriu. Uneori.  diversele tipuri de solicitări. obiceiuri sau chiar încălţăminte. BFKTR an 3 Semne de laborator: de menţionat că semnele de laborator sunt foarte reduse în reumatismul artrozic. Opinia prevalentă este că artroza este expresia mai mult a unei patologii a senescenţei decăt a senescenţei ca atare. ce accentuează probabilitatea apariţiei manifestărilor artrozice evolutive (constituenţii şi proprietăţile biologice ale cartilajului articular nu se modifică substanţial cu înaintarea în vârstă). V.  climacteriul ( la femei ) – datorită perioadei de vulnerabilitate şi mai ales prin reducerea pragului de răspuns la durere. Incidenţa manifestărilor artrozice creşte în raport cu vârsta datorită leziunilor mecanice şi eventualelor perturbări biochimice produse în timp. motiv pentru care fiecare artroză trebuie considerată din perspectivă multifactorială. Se pot distinge factori sistemici cu repercursiuni asupra majorităţii articulaţiilor organismului şi factori locali cu repercursiuni asupra uneia sau numai câtorva articulaţii. Etiologia artrozelor Prezenţa artrozei poate fi rezultatul intervenţiei unei serii numeroase de factori. difuziunea şi evoluţia tabloului clinic artrozic depinde de interacţiunea unor serii numeroase de factori. Sexul. genunchii. Vârsta debutului. ca şi a colesterolului. în parte de ordin general. FORME CLINICE. sediul. .S. se pune în evidenţă o creştere discretă a acidului uric în sânge. Factorii sistemici Vârsta. foarte importante sunt formele localizate. Influenţa sexului asupra aparţiei şi dezvoltării diverselor forme de artroză e dificil de stabilit. ETIOPATOGENIA ARTROZELOR A. fie printr-o suprasolicitare funcţională a articulaţiei.H. Dintre acestea sunt de amintit în primul rând şoldul. favorizează apariţia artrozei secundare. Anumite condiţii morbide care sunt genetic-dependente (de exemplu luxaţia congenitală a şoldului). care favorizează apariţia artrozei fie prin ruinarea eficienţei biologice a cartilajului articular. (viteza de sedimentare a hematiilor) şi formula leucocitară sunt normale.

Suprasolicitarea funcţională Există numeroase aspecte clinice artrozice corelate cu anumite condiţii (activităţi prefesionale sau sportive):  artroza mâinilor la culegătorii de bumbac. Obezitatea are o influenţă negativă asupra articulaţiilor datorită supraîncărcării funcţionale a articulaţiilor portante (în particular a genunchiului). factorii climatici nu pot determina modificări de natură artrozică dar pot favoriza exprimarea clinică a simptomelor artrozice (frigul şi umiditatea crescută).Pg. Dar obezitatea este frecvent asociată şi cu alte condiţii morbide (diabet zaharat.  în condrocalcinoză – depunerea microcristalelor de pirofosfat de calciu în cartilajul articular favorizează procesele degenerative. Factorii endocrini:  în acromegalie este frecventă osteopatia cu aspect similar artrozei.artropatia degenerativă a articulaţiilor interfalangiene şi a pumnului datorată tulburărilor circulatorii prin conact cu făina contaminată cu Fusaria sporotrichiella (în ţările Extremului Orient ).  artroza genunchiului este favorizată de alterările circuitului venos. Factorii metabolici:  ocronoza . Totuşi o activitate moderată şi continuă este utilă menţinerii troficităţii şi lubrefierii articulare (cartilajul articular tinde să se atrofieze în articulaţiile membrelor imobilizate timp îndelungat).  dismetabolismele lipidice (hipercolesterolemia. prin tulburări trofice ce afectează toate ţesuturile membrelor inferioare. Contrar opiniei generale. Este frecvent întâlnită asocierea obezitate – artroză.4 Terapia durerii . hiperlipoproteinemia de diverse tipuri) pot de asemenea favoriza apariţia manifestărilor artrozice.  în hiperuricemie ( gută ) – depunerea cristalelor de urat monosodic. Clima caldă şi uscată are o influenţă benefică asupra artrozelor.defect cu transmitere autozomal-recesivă a enzimei oxidative a acidului homogentinic.  diabetul zaharat – admiţând repercursiunea perturbărilor metabolismului glucidic la nivelul cartilajului articular (sinteza de glicozaminoglicani) dar şi producerea artropatiei de tip neurogen. dislipidemii) ce favorizează dezvoltarea proceselor degenerative articulare. de exemplu:  maladia Kashin-Beck . Factorii climatici. Obezitatea. BFKTR an 3 Factorii vasculari – modificări ale circulaţiei arteriale şi/sau venoase. în ultimele două cazuri fiind asociate şi reacţii inflamatorii caracteristice.ARTROZA (reumatism degenerativ). Tulburările circulatorii ar putea fi responsabile de apariţia şi agravarea unor forme particulare de artroză. . Factorii locali incriminaţi în procesul artrozic sunt: 1. urmat de acumularea în cartilaj a produşilor săi de metabolism – cauza depunerii sărurilor de calciu şi a proceselor regresive.  în hipotiroidismul primitiv şi secundar sunt frecvente manifestările artrozice prin tulburări ale metabolismului cartilajului. Factorii locali Utilizarea articulaţiilor este o condiţie subînţeleasă pentru dezvoltarea procesului artrozic.

distrofice. cartilaginoasă sau sinovială). de exemplu:  subluxaţia recidivantă a rotulei. vasculare.  vasculară – osteonecroza aseptică.  de natură reumatică: o poliartrita reumatoidă.Modificările dinamicii articulare În anumite cazuri.dobândite (traumatice. o luxaţiile. o spondilita anchilopoetică.congenitale b. o leziunile meniscale. o hemartrozele sau sinovitele posttraumatice. Modificarea arhitecturii articulare Chiar în absenţa suprasolicitării. favorizând apariţia modificărilor de natură artrozică. .Alterările dobândite ale arhitecturii articulare sunt întâlnite în corelaţie cu procese patologice variate (cu implicare osoasă. 2. există totuşi condiţii responsabile de alterările dinamicii articulare. reumatice).a. 2.  de natură infecţioasă specifică sau nespecifică: o osteomielita. Aceste condiţii implică suprasolicitări funcţionale în arii limitate ale cartilajului articular. de exemplu displazia congenitală a şoldului responsabilă în mare parte de producerea coxartrozei. BFKTR an 3    artroza cotului la lucrătorii ce utilizează instrumente vibratorii. o artrite infecţioase.b. o artropatia psoriazică. Aceasta implică distribuţia inegală a sarcinii pe suprafeţele articulare cu supraîncărcarea funcţională a unor arii limitate care se vor uza precoce.  instabilitatea articulară prin laxitate ligamentară. Alterările arhitecturii articulare pot fi congenitale sau dobândite.Pg. deşi arhitectura articulaţiei este normală. 2. artroza gleznei la fotbalişti. FACTORI POTENŢIAL RESPONSABILI DE INSTAURAREA ŞI/SAU AGRAVAREA LEZIUNILOR ARTROZICE FACTORI SISTEMICI Senescenţa Ereditatea Sexul Factori vasculari Obezitatea FACTORI LOCALI   Suprasolicitarea funcţională Alterări arhitecturale articulare : a.ARTROZA (reumatism degenerativ).5 Terapia durerii . o anomalii de dezvoltare. infecţioase. procesul artrozic ar putea fi favorizat de modificarea arhitecturii articulare. Acestea pot fi:  de natură traumatică: o fracturile ( în special cele cu traiect intraarticular). artroza consecutiv încărcării articulare de tip ponderal (obezitatea).  de natură distrofică: o osteocondroze. care pot avea drept consecinţă deformarea articulară determinând incongruenţa suprafeţelor articulare. În alterările congenitale este inclusă.

comune multor boli reumatice dar suficiente pentru stabilirea diagnosticului.6 Terapia durerii . Sinovita contribuie la rândul său la evoluţia procesului artrozic prin enzimele proteolitice şi mediatorii (catabolinele). situaţie care accelerează distrucţia cartilajului în ariile interesate. E. . Aspecte patogenice în artroze Principalele mecanisme implicate în procesul artrozic sunt: A.Degradarea matricei cartilaginoase prin acţiunea enzimelor care acţionează prevalent în sens proteolitic asupra constituenţilor .proteoglicani şi colagen. rezultând depleţia proteoglicanilor). în asemenea cazuri se asistă la progresiunea leziunilor articulare până la completa dezorganizare structurală şi anularea funcţiilor articulaţiei interesate de boala artrozică. implică modificarea proprietăţilor sale mecanice – în special determină diminuarea acţiunii de amortizare a solicitărilor mecanice la care este supus osul subcondral. Dezagregarea cartilajului articular implică eliberarea în cavitarea articulară de fragmente şi detritusuri celulare care provoacă o reacţie inflamatorie din partea membranei sinoviale.prezenţa lor la mai mult de două articulaţii sugerează o altă suferinţă. MANIFESTĂRI CLINICE ÎN BOALA ARTROZICĂ Boala artrozică prezintă. cu consecinţe asupra osului subcondral care va evolua către un proces de condensare sau scleroză. polimorfonucleară (catepsina şi elastaze) şi din celulele membranei sinoviale (colagenaze şi metaloproteinaze). care reaprind procesele inflamatorii şi degenerative articulare.Pg. D. Tentativa de reparare a cartilajului degenerat în condiţiile regimului crescut de stress articular este frecvent destinată eşecului. independent de localizare. Acest lucru se întâmplă în ariile supuse solicitărilor. Principalul rol în degradarea matricei cartilaginoase îl au condrocitele la care este perturbat echilibrul dintre activitatea anabolică şi activitatea catabolică cu depleţia consecutivă de proteoglicani şi slăbirea tramei fibrilare(teoria Freeman – metabolismul proteoglicanilor este mai intens decât cel al colagenului şi deci rezistenţa acestora este mai mică la cicluri de uzură asemănătoare. Cartilajul articular se va afla între osul subcondral de duritate crescută şi solicitările mecanice. indiferent de cauzele şi modalitatea de apariţie. cu creşterea sarcinilor pe cartilajul învecinat şi progresiunea procesului chiar în ariile iniţial neportante. determinând diminuarea capacităţii de distribuire a solicitărilor.Alterările biochimice ale cartilajului articular.ARTROZA (reumatism degenerativ).Degradarea cartilajului în artroze este un proces foarte complex încă incomplet elucidat. BFKTR an 3 Factori endocrini Factori dismetabolici Factori climatici  Alterări ale dinamicii articulare B. având ca rezultat creşterea rezistenţei sale în detrimentul elasticităţii. Proceselor regresive ale cartilajului articular li se opun tentative de reparare prin aşa-numita „modulare condroblastică ” a condrocitelor. Enzimele proteolitice sunt de origine condrocitară (catepsinele). C. B. Semnele şi simptomele suferinţei sunt de obicei localizate la una sau două articulaţii . Contribuţia reacţiei inflamatorii a sinovialei. manifestări clinice relativ constante.

de limitarea mişcărilor articulare şi eventual semne de interesare cartilaginoasă sau sinovială. În fazele iniţiale ale bolii artrozice durerea este în general de intensitate redusă şi inconstantă. Deformările articulare Procesul artrozic poate conferi articulaţiei afectate un aspect modificat în raport cu procesele distructive ale capetelor osoase. Fenomenele dureroase. La început durerea poate apare doar cu ocazia eforturilor intense şi prelungite (în timp. Durerea poate apare şi ca o consecinţă a contracturii musculare. Osteofitele pot determina apariţia nodozităţilor. sunt influenţate de numeroşi factori secundari (în principal de cei de origine climatică . comportându-se ca o durere de tip mecanic adică în relaţie directă cu utilizarea articulaţiei.frigul şi umezeala pot accentua durerea). Limitarea mişcărilor articulare din artroze se instalează gradat. articulaţia interesată prezintă o incapacitate certă de reluare a mobilităţii sale obişnuite care dispare în general după câteva minute (10 – 15 minute) de exerciţiu („ încălzirea articulaţiei ”). Această limitare este în strânsă corelaţie cu un mecanism antalgic şi cu fenomenele de contractură-retractură musculară. După repausul nocturn sau după imobilizarea pe o anumită perioadă de timp. Simptomele clinice sunt rareori în concordanţă cu semnele radiologice.Pg. dar şi cu alterările arhitecturii articulare inclusiv prin structuri intraarticulare (corpi străini. Durerea nocturnă prezentă în formele grave de artroză este corelată cu o inflamaţie pronunţată a sinovialei sau cu modificări vasculare ale osului subcondral. meniscuri etc. Durerea Durerea constituie în general semnul cel mai precoce şi mai important al interesării artrozice a unei articulaţii.) ce pot determina blocajul articular. simptomele artrozelor sunt reprezentate în principal de durere şi redoarea articulară post-imobilizare iar obiectiv. Limitarea mişcărilor articulare În articulaţiile interesate de procesul artrozic se observă o tendinţă de reducere a excursiei mişcărilor caracteristice. BFKTR an 3 Subiectiv. durerea articulară din artroze are ca sediu membrana capsulo-sinovială şi osul subcondral. Redoarea articulară după imobilizare Este şi aceasta o caracteristică a mai multor afecţiuni reumatice dar are în general o durată mult mai scurtă (rigiditatea matinală din artrita reumatoidă poate persista chiar ore). În formele grave durerea poate fi subcontinuă sau continuă persistând chiar în timpul repausului sau pe durata nopţii. endocrini sau chiar şi psihologici. eforturile care declanşază durerea devin din ce în ce mai mici) şi poate să se atenueze prin repausul articulaţiei. Cum cartilajul este lipsit de terminaţii nervoase. ca în multe alte boli reumatice.ARTROZA (reumatism degenerativ).7 Terapia durerii . vizibile la . afectează în general puţine mişcări şi numai în cazurile grave evoluează progresiv până la blocarea articulară completă.

Instabilitatea articulară – poate avea aceleaşi cauze ca şi blocajul articular dar este determinată în mod special de amiotrofie. fie locali ca atitudinile vicioase şi solicitarea funcţională excesivă. rezultă deformări caracteristice care justifică denumirea. Alte semne de interesare articulară Zgomote articulare legate de mobilizare – degenerarea cartilajului articular poate fi relevată de apariţia cracmentelor. Rapiditatea evoluţiei procesului artrozic poate fi un criteriu util în selecţia măsurilor terapeutice. Semne obiective de interesare sinovială – participarea sinovialei la procesul artrozic este sugerată obiectiv de tumefacţia ţesuturilor periarticulare şi nu rareori de prezenţa unui revărsat articular (hidartroza). se întâlnesc destul de frecvent alterări ale testelor nespecifice inflamatorii : creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor. Aceşti factori. fie că sunt generali ca obezitatea sau tulburările vasculare. BFKTR an 3 inspecţie şi mult mai bine evidenţiabile prin palparea capetelor articulare. examenele de laborator nu arată modificări semnificative. colorit citrin clar. conservatoare (farmacologice sau fizioterapice) sau neconservatoare ( chirurgicale). Teste nespecifice de inflamaţie – în majoritatea cazurilor de artroză.8 Terapia durerii . crepitaţiilor sau altor zgomote articulare ce se pot palpa sau auzi la mobilizarea articulaţiei.  stadiul bolii. creşterea mucoproteinelor şi a alfa-2globulinelor serice. în cazurile respective. . Independent de natura procesului artrozic. Caracteristicile lichidului sinovial în hidartroză: Lichidul sinovial prelevat din articulaţiile artrozice cu revărsat este caracterizat prin:  aspect limpede. de „artroză deformantă”. dacă componenta inflamatorie a artrozei este deosebit de pronunţată la nivelul articulaţiei interesate poate apare şi creşterea temperaturii locale (calor). a doua are rolul de a reduce sau elimina simptomele bolii. 2  elemente celulare în număr redus ( în general sub 2000/mm ). cu procent scăzut de polimorfonucleare. prezenţa proteinei C reactive. şi în consecinţă chiar în cazul formelor primare. Dezaxările – la deformările capetelor articulare se pot adăuga dezaxările segmentelor scheletale. în special durerea. corectaţi. trebuie individualizaţi şi. rigiditatea şi limitarea funcţională.ARTROZA (reumatism degenerativ).  în sediment se întâlnesc fragmente mici de cartilaj articular. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN ARTROZA Artrozele beneficiază de o terapie „etiologică” şi o terapie ”simptomatică” – prima tinde să intervină asupra factorilor etiopatogenici susceptibili corecţiei.  factorii etiopatogenici implicaţi.Pg. pe cât posibil. programarea terapeutică a artrozei trebuie să ia în considerare următoarele elemente:  natura procesului artrozic. este întotdeauna posibilă recunoaşterea altor factori care ar fi putut contribui la o anumită localizare a bolii sau la accelerarea evoluţiei acesteia.  vâscozitate înaltă. Dat fiind că premisa indispensabilă a oricărei terapii este evaluarea exactă a tabloului clinic. totuşi în formele difuze sau în cele cu importantă componentă flogistică sau degenerativă.

2.9 Terapia durerii . Aceste substanţe pot fi grupate în trei categorii:  substanţele analgezice pure – utilizate ca atare sau în asociere cu substanţe antiinflamatorii non-steroidiene. Terapia sistemică a. sub această denumire sunt grupate diverse categorii de medicamente care au în comun proprietatea de a reduce sau suprima . geluri).ARTROZA (reumatism degenerativ). MĂSURI CU CARACTER GENERAL Încurajarea pacientului (psihoterapia) Repausul articular Măsuri igienice şi dietetice Corectarea eventualelor dismetabolisme Corectarea eventualelor tulburări vasculare Corectarea eventualelor tulburări endocrine B . Tratamentul poate fi administrat pe cale sistemică (generală: orală. Terapia „simptomatică” Sunt utilizate substanţe farmacologice cu activitate analgezică şi antiflogistică. în primă instanţă durerea şi inflamaţia.Pg.1. a. BFKTR an 3 Remediile terapeutice utile în tratamentul artrozei sunt de natură diversă. rectală.  substanţele antiinflamatorii non-steroidiene. Modern se utilizează glucozaminosulfat. a. TRATAMENTUL ARTROZEI cuprinde: A . MĂSURI CU CARACTER PARTICULAR: Terapia farmacologică (sistemică şi locală) Programul complex de recuperare fizical-kinetic si alte măsuri utilizate în tratamentul artrozelor Termoterapia. parenterală) sau în anumite circumstanţe poate fi indicată administrarea locală prin infiltraţie directa în articulaţia interesată sau aplicaţii locale cutanate (unguente. hidrotermoterapia. în general cele mai bune rezultate se obţin cu o abordare „integrată” ce ţine cont de diversele posibilităţi de intervenţie. hidrokinetoterapia Electroterapia Kinetoterapia Ortezarea Masajul Balneoclimatoterapia Alte măsuri utilizate în tratamentul artrozelor Terapia chirurgicala (coxartroza si gonartroza) TERAPIA FARMACOLOGICĂ (sistemică şi locală) Terapia farmacologică a artrozei este o terapie „cauzală”. Terapia sistemică Substanţe cu acţiune protectivă sau trofică asupra cartilajului articular. Rezultatele favorabile pretinse nu sunt însă unanim acceptate. atunci când se acţionează în sensul influenţării favorabile a procesului degenerativ al cartilajului articular şi o terapie „simptomatică” când se intervine în scopul controlării simptomelor procesului artrozic. creme.

infiltraţiile intraarticulare de substanţe cortizonice-retard.  cortizonicele şi ACTH În general substanţele cortizonice şi ACTH nu-şi au indicaţia în tratamentul artrozelor (deşi prezintă o pronunţată acţiune antiflogistica). Aceste substanţe prezintă atât o eficacitate ( antiinflamatorie) cât şi severitate diferită a efectelor adverse (reprezentate în principal de acuzele gastrice). oxifenilbutazone). indoprofenul. nu sunt recomandabile deoarece accelerează procesele regresive ale cartilajului şi osului şi prin urmare indicarea lor este limitată la cazuri bine . mefenamic. care pot ameliora tranzitor formele foarte dureroase.ARTROZA (reumatism degenerativ).  fenilacetici (diclofenac).). Durerea.  fenilpropionici (ibuprofenul. BFKTR an 3 simptomele şi semnele de inflamaţie fără a avea caracteristicile structurale şi de activitate ale derivaţilor cortizonici. b . inflamaţia poate reapărea odată cu încetarea efectului.  derivaţii pirazolici (fenilbutazone. putând favoriza o deteriorare mai rapidă a articulaţiei. boală ulceroasă etc. În coxartroză. rigiditatea şi limitarea funcţională din coxartroză şi gonartroză sunt influenţate benefic de tratamentul sistemic care poate fi ciclic sau. Terapia locală Infiltrarea intraarticulară de produse cortizonice–retard este indicată în cazul puseelor inflamatorii evidente. Substanţele antiinflamatoare non-steroidiene îşi găsesc una din principalele indicaţii în tratamentul puseelor inflamatorii ale artrozei fiind preferate medicamentele cu cel mai bun raport eficacitate / tolerabilitate / cost. Activitatea acestor compuşi se datorează în principal blocării pe care aceştia o exercită asupra sistemului enzimatic (ciclooxigenaze) a acidului arahidonic şi derivaţilor săi (metaboliţi implicaţi în procesul inflamator).Pg. care depăşesc net efectele benefice. ketoprofenul). putând favoriza instaurarea unei artrite septice. în unele cazuri. Principalele substanţe antiinflamatoare non-steroidiene sunt:  acizii eterocarboxilici (acetilsalicilic. Puţinele excepţii de la această regulă sunt puseele foarte active din artroza primară. continuu.  prin acţiunea imunosupresivă determină o susceptibilitate crescută la infecţii.  substanţele cortizonice au o acţiune negativă asupra troficităţii cartilajului şi osului care se asociază cu suprasolicitarea articulaţiei (prin rezoluţia rapidă a simptomatologiei dureroase). cel puţin în bolile cu simptomatologie săracă. numai cu condiţia să se ţină seama de următoarele aspecte:  deoarece cortizonicul acţionează numai simptomatic în artropatie. Cortizonicele nu sunt indicate în tratamentul coxartrozei şi gonartrozei (pe cale sistemică). flufenamic). datorită riscului efectelor adverse (osteoporoză.  indolacetici (indometacina). artroza articulaţiilor mici (neportante) şi în formele inflamatorii exudative ale articulaţiilor portante (mai mult în terapie locală).10 Terapia durerii . hipertensiune arterială.

 absenţa semnelor radiologice de interesare marcată a osului subcondral.  MĂSURI CU CARACTER GENERAL: Încurajarea pacientului (psihoterapia) Repausul articular Măsuri igienice şi dietetice Corectarea eventualelor dismetabolisme Corectarea eventualelor tulburări vasculare Corectarea eventualelor tulburări endocrine Măsurile cu caracter general îndeplinesc o funcţie importantă. şi cu posibilităţile notabile de intervenţie terapeutică (farmacologică. 3 .ARTROZA (reumatism degenerativ). fizioterapică şi ortopedicochirurgicală). infiltraţiile repetate în genunchi fiind compromiţătoare pentru articulaţie.  dacă există un rezultat bun al infiltraţiei precedente (remisiunea simptomelor cu o durată de cel puţin 30 – 40 zile). fiziokinetoterapie etc.). Măsuri igienice şi dietetice în coxartroză şi gonartroză . în marea majoritate a cazurilor. În gonartroză practicarea infiltraţiilor intraarticulare de substanţe cortizonice-retard are indicaţie în măsura în care se respectă cu stricteţe următoarele reguli: evidenţa componentei flogistice locale (în general certificată de prezenţa revărsatului articular). încurajând pacientul să privească boala sa într-o lumina optimistă.  prescripţia concomitentă a măsurilor de favorizare a compensării articulare (reducerea solicitărilor.  asepsie şi antisepsie riguroasă la practicarea infiltraţiei. 2 . Repausul articular Foarte frecvent apariţia simptomelor la nivelul unei articulaţii artrozice este consecinţa unei creşteri neobişnuite a solicitărilor ca urmare a modificărilor obiceiurilor de viaţă. În multe cazuri o perioadă adecvată de repaus al articulaţiei ar fi suficient pentru obţinerea „liniştii simptomatice”.11 Terapia durerii . Încurajarea pacientului Vor fi înlăturate confuziile privind diferenţa între artroze şi artrite precum şi cele referitoare la prognosticul artrozei. 1 . În formele mai tenace este oportună intercalarea perioadelor adecvate de repaus funcţional cu perioade de activitate ale articulaţiei afectate (pe parcursul fiecărei zile). începerea unei noi activităţi lucrative sau sportive.  dozarea medicamentului în funcţie de mărimea articulaţiei. BFKTR an 3 selecţionate. Acest tratament permite depăşirea perioadelor critice şi rămâne un remediu de urgenţă. de îmbunătăţire a fondului pe care se instalează şi evoluează maladia artrozică şi care poate contribui uneori în măsură decisivă la controlul terapeutic al procesului morbid.  excluderea proceselor septice locale concomitente.Pg. în corelaţie cu caracterul benign al prognosticului. Repausul constituie întotdeauna un ajutor cert care favorizează remisiunea simptomelor artrozice.  infiltraţiile distanţate-spaţializate în timp (la cel puţin 2 – 3 luni).

insuficienţă renală. Controlul greutăţii corporale îndeplineşte un rol esenţial şi pentru pregătirea în vederea unei eventuale intervenţii chirurgicale şi a fazei postoperatorii consecutive. Corectarea eventualelor tulburări vasculare Presupune identificarea precoce şi tratamentul adecvat al tulburărilor circulaţiei venoase ale membrelor inferioare (sindromul de insuficienţă venoasă) care se asociază cu mare frecvenţă artrozei genunchiului. ortostaţiunea şi mersul prelungit. Din acest motiv. c . osteoporoză etc.Pg. Artroza articulaţiilor portante (şold. Chiar la subiecţii cu minim surplus ponderal. Controlul greutăţii corporale Obezitatea reprezintă un factor agravant al multor forme artrozice. parcurgerea suprafeţelor accidentate). ţinând cont de vârstă. Nu are sens începerea tratamentului unei coxartroze sau gonartroze fără a considera concomitent eliminarea surplusului ponderal. BFKTR an 3 a . Măsuri adjuvante utile sunt reprezentate de:  repausul cu posturare antideclivă a membrelor inferioare. 5 . Corectarea eventualelor dismetabolisme În cazul existenţei unei tulburari metabolice se vor lua în considerare măsuri adecvate de natură dietetică şi/sau farmacologică necesare corectării acesteia. în special ale articulaţiilor portante. 4 . .  adoptarea unei posturi mai puţin nocive.  protejarea mai bună a articulaţiei expuse. Subiectul trebuie puternic motivat pentru a putea suporta dificultăţile (în mare parte psihologice) conexe restricţiei alimentare. Norme de viaţă Nu puţine forme de artroză sunt exacerbate sau sunt consecinţa activităţilor fizice excesive sau inadecvate. fie a unei carenţe de cauză restrictivă care ar putea favoriza condiţiile agravante pentru procesul artrozic ca osteoporoza sau osteomalacia. reducerea greutăţii corporale poate favoriza funcţionalitatea unei articulaţii portante. prin: o folosirea unor echipamente de protecţie. Măsuri dietetice Este indispensabilă evitarea erorilor nutriţionale în sensul fie al unui exces alimentar (responsabil de obezitate).12 Terapia durerii . de conformaţia fizică şi de eventuala patologie asociată (diabet. Recomandări :  redimensionarea duratei activităţilor solicitante ( ridicarea greutăţilor. în scopul obţinerii celor mai bune condiţii de funcţionalitate ale articulaţiei afectate. reducerea greutăţii corporale reprezintă uneori unica intervenţie posibilă pentru reducerea lucrului mecanic al articulaţiei. genunchi) este adesea corelată cu munca deosebit de obositoare sau prelungită în ortostatism şi chiar cu activităţi normale ce implică microtraumatisme repetate.ARTROZA (reumatism degenerativ).) trebuie indicată dieta cea mai adecvată în scopul reducerii panicului adipos fără a compromite eficienţa musculaturii sau statusului calcificării osoase. În cazul pacienţilor vârstnici sau cu activitate fizică mult limitată. o utilizarea încălţămintei convenabile. b .

Pg. poate fi luată în considerare oportunitatea unui tratament cu estrogeni. de exemplu în cazul aşa-zisei „artroze de menopauză”. 6 .13 Terapia durerii . Corectarea eventualelor tulburări endocrine În afara cazurilor de discrinii indiscutabile ca acromegalia sau hipotiroidismul care necesită tratament specializat.ARTROZA (reumatism degenerativ). . utilizarea ciorapului elastic. BFKTR an 3   exerciţii de contracţie a musculaturii gambei.