You are on page 1of 112

Subiectele la disciplina Teoria economic

pentru examenul de licen


a.u. 2010-2011
1. Teoria economic i sistemul tiinelor economice
2. Metodele de cercetare ale tiinei economice. Legile economice.
3. Resursele economice i caracterul lor limitat. Frontiera posibilitilor de producie.
4. Bunurile economice i caracteristicile lor.
5. Activitatea economic: faze i indicatori. Agenii economici.
6. Proprietatea i pluralismul formelor sale
7. Formele de organizare a economiei. Economia natural i economia de schimb
8. Banii: esena i funciile banilor.
9. Sistemele economice. Tipologia sistemelor economice
10.Economia instituional.
11.ntreprinderea n condiiile economiei de pia
12.Businessul mic: avantaje i dezavantaje.
13.Piaa i mecanismul funcionrii ei.
14.Cererea i factorii ce o determin.
15.Oferta i determinanii ei.
16.Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii.
17.Preuri: teorii, tipuri, structuri.
18.Elasticitatea cererii: tipuri i factori de influen
19.Elasticitatea ofertei: tipuri i factori de influen
20.Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic
21.Teoria comportamentului consumatorului
22.Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii.
23.Curba de indiferen. Trsturile i tipurile curbelor de indiferen;
24.Constrngerea bugetar i alegerea optima a consumatorului.
25.Teoria produciei. Factorii de producie i combinarea lor.
26.Funcia de producie i proprietile ei.
27.Izocuanta: tipuri i trsturi.
28.Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale
descrescnde.
29.Alegerea productorului n perioada lung de timp. Efectele de extindere la scar a
produciei.
30.Costul de producie i tipologia lui.
31.Izocostul i echilibrul productorului;
32.Costurile de producie n perioada scurt de timp.
33.Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar.
34.Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei.
35.Comportamentul firmei pe piaa cu concuren perfect
36.Comportamentul firmei pe piaa cu concuren imperfect.
37.Firma n condiiile monopolului. Discriminarea prin pre
38.Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice
39.Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale
40.Piaa factorilor de producie i veniturile factoriale
41.Piaa capitalului i dobnda

42.Piaa muncii i salariul


43.Agenii economici agregai. Circuitul economic.
44.Politicile macroeconomice i clasificarea lor.
45.Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomice.
46.Principii de evaluare i metode de calcul al PIB-lui.
47.Evaluarea VN i a altor indicatori n SCN. Indicatori nominali i reali.
48.Produsul intern brut real i bunstarea economic.
49.Rezultatele macroeconomice n Republica Moldova.
50.Instabilitatea macroeconomic i fluctuaiile ciclice
51.Ciclul economic i fazele lui. Tipurile ciclului economic.
52.Consumul: esena, formele lui. Funcia macroeconomic a consumului
53.Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor.
54.Investiiile n economie. Multiplicatorul i acceleratorul.
55.Cererea agregat: componente, factori de influen.
56.Oferta agregat. Modelele ofertei agregate.
57.Echilibru macroeconomic AD AS pe termen scurt i lung.
58.Piaa muncii i omajul
59.Costurile omajului. Legea lui A. Ouken. Politici anti-omaj.
60.Piaa monetar i mecanismele ei
61.Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cererii de bani.
62.Oferta de moned. Multiplicatorul monetar.
63.Echilibrul pieei monetare.
64.Creditul i Sistemul bancar.
65.Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente
66.Inflaia i procese inflaioniste.
67.Curba lui Phillips pe termen scurt i lung. Poltici de combatere a inflaiei.
68.Bugetul de stat i elementele sale.
69.Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului
70.Deficitul bugetar i metodele de finanare a deficitului bugetar. Datoria public.
71.Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente.
72.Efectele de transmisie a politicii bugetar-fiscale.
73.Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru macroeconomic.
74.Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM.
75.Creterea economic. Factorii creterii economice.
76.Sistemul economiei mondiale. Piaa mondial i structura ei.
77.Comerul exterior. Eficiena comerului exterior.
78.Modelul economiei mici deschise
79.Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli. Politici de echilibrare a balanei
de pli.
80.Piaa valutar i componentele ei. Politica valutar.
Datele statistice din RM in 2010:
Populatia activa RM 1235000000 cu 2,4% mai putin ca in 2009
Populatia ocupata RM 1143 mln
Someri 92000 pers
Rata somajului 7,4
Minimu de existenta 1373,4 lei
PIB-6 mlrd

Intrebarea 1.Teoria economic i sistemul tiinelor economice.


Iniial, tiina economic avea denumirea de economie politic" i cuprindea ansamblul de
cunotine cu privire la viaa economic. Treptat ns, de la economia politic ncep a se desprinde
anumite domenii ale acesteia, formnd tiine autonome, fiecare cu obiectul su de studiu i cu metoda
sa de cercetare. Astfel au aprut: contabilitatea, statistica, istoria gndirii economice, finanele,
marketingul, managementul etc. Fiind foarte numeroase (unii specialiti consider c exist peste o
sut de tiine economice diferite), acestea se constituie cu timpul ntr-un sistem aparte, numit
sistemul tiinelor economice". n acest sistem, economia politic (numit mai apoi economics",
teoria economic", economica" sau pur i simplu economie") ocup un loc central. Oricum, ntre
aceste dou noiuni: tiina economic" i teoria economic" nu trebuie pus un semn de egalitate,
deoarece desemneaz realiti diferite. Teoria economica este doar una din tiinele economice, care,
dup cum tim deja, snt foarte numeroase.
Clasificarea tiinelor economice
Desprinzndu-se treptat de la trunchiul comun care era economia politic" n sensul ei iniial,
tiinele economice formeaz astzi un sistem cu numeroase componente, numit sistemul tiinelor
economice". Acest sistem poate fi mprit n cinci categorii de tiine, i anume:
1) tiinele economice fundamentale;
2) tiinele economice funcionale (sau teo-retico-aplicative);
3) tiinele economice concrete;
4) tiinele economice istorice;
5) tiinele economice de frontier.
Din grupul de tiine economice fundamentale fac parte: economia politic (teoria economic sau,
simplu, economia); microeconomia; ma-croeconomia.
tiinele economice funcionale au un obiect de studiu mai ngust, mai specializat, fiind totodat
tiine teoretico-aplicative. Acestea snt: statistica, contabilitatea, managementul, finanele i creditul,
marketingul, relaiile economice internaionale, analiza activitii economice, economia muncii,
economia mediului etc.
tiinele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia
agriculturii; economia nvmntului; economia comerului; economia transportului. Vine apoi un nou
grup de tiine economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din
aceast categorie fac parte i economia unitilor economice, finanele ntreprinderii, contabilitatea
firmei, managementul firmei etc.
Din grupul tiinelor economice istorice fac parte: doctrinele economice (sau istoria gndirii
economice), istoria economiei naionale, istoria economiei mondiale.
Grupul tiinelor economice de frontier include tiinele aprute la hotarul dintre economie i alte
tiine naturale sau sociale: geografia economic, econometria, cibernetica economic, matematica
economic, psihologia economic, informatica economic, sociologia economic etc.
Teoria economic - tiin fundamental i cluz n universul economiei
Sistemul tiinelor economice se afl n plin dezvoltare. Apar noi tiine economice, se modific
frontierele ntre tiinele deja existente. Oricum, n toate variantele, teoria economic (economia
politic) ocup locul central n acest sistem. Ea constituie baza teoretic i metodologic pentru
celelalte tiine economice, elaboreaz instrumentarul de cercetare economic, formuleaz categoriile,
legile i tendinele principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept
temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat.
i nc ceva. Unul din obiectivele principale ale teoriei economice", n calitatea sa de component
fundamental a tiinei economice, dar mai ales n calitate de disciplin universitar, este de a-1 iniia,
a-1 introduce pe student n universul tiinelor economice. Aceasta este poarta" prin care se intr n
lumea complex a economiei. Fr lumina" acestei discipline este imposibil de a vedea" i a nelege
profund acest univers.

Intrebarea 2. Metodele de cercetare ale tiinei economice.


Metoda constituie totalitatea mijloacelor,instrumentelor folosite de o stiin oarecare pentru a
studia lumea nconjurtoare, a sistemetiza faptele i a le expune sub forma de categorii tiinifice , legi,
tendine i modele.
Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt:
Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i
trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief
trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale
vieii economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital).
Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e
descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele
analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i
schindu-se tendinele dominante n evoluia fenomenului cercetat.
Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se
dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva.
Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial.
Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n
expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate.
Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din
mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante
optimale.
Mai exist metode ca:
Metoda teoretic
Metoda anologiei
Experimentul economic.
Legile economice. Legturi de intercondiionare.
Legile economice sunt niste notiuni mai putin numeroase , dar mai complexe, mai fundamentale.
Ele exprim legturile cele mai profunde dintre fenomenele economice, interdependenele cauzale,
stabile i esentiale, dintre categoriile economice, dintre participantii la viata economica.In unele cazuri
in calitate de sinonim se foloseste notiunea de principii ale economiei.
Intrucit stiinta economica studiaza niste realitati , atit obiective cit si subiective, legile economice
mai pot fi grupate in 2 mare categorii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un suport
natural, iar a doua cele care au un suport psihologic. In primul caz legile economice exprima
necesitatea stabilirii unor echilibre intre diferite fenomene economice sau a schimbului de echivalente
( legea valorii, legea cererii, legea ofertei, etc.). In al doilea caz , cel al interdependentelor de natura
pshihologica , legea economica este expresia comportamentului indivizilor. modelat sau
conditionat de anumite predispozitii psihologice stabile ale oamenilor de a proceda intr-un fel sau altul
(legea inclinatiei spre economii, legea lui Engel eetc.)
Exemple de legi economice : legea cresterii nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei,
legea randamentelor neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc.

Legea generale a cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va
scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers,
daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte
conditii ramanand neschimbate ).
Legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o
ofera spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.
LEGEA RARITATII= volumul, structurile si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat
volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane.
legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot), n baza creia, atunci cnd
cantiti crescnde dintr-un factor de producie se combin cu cantiti fixe din ceilali factori de
producie (condiiile tehnice i organizatorice rmn neschimbate), productivitatea medie i cea
marginal a factorului variabil cresc, ating un maxim, dup care se cunoate o evoluie
descresctoare, n condiiile n care producia total crete.
Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde s scad
atunci cnd venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu venitul este
subunitar: cnd venitul crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai puin de o unitate.
Altfel spus, celthuielile cu alimentele cresc mai ncet dect veniturile: dac veniturile cresc n
progresie geometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic.
Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s aib
acoperire n venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora). Limitarea
resurselor ridic productorilor i consumatorilor problema alocrii eficiente a resurselor. Drept
urmare, consumatorul trebuie s aleag alternative de consum care se ncadreaz n restriciile impuse
de propriul buget iar productorul s aleag acel program de fabricaie ce poate fi realizat cu resursele
materiale, umane, bneti de care dispune.
Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus
cantitatea cerut din acel bun.
A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen lung
dect pe termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o anumit
dimensiune n perioadele urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare, dup trecerea
unei perioade mai mari de timp de la aceast modificare. n cazul reducerii preului, creterea
corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant dup o perioada mai mare. Principalul factor ce
determin acest lucru este dat de timpul diferit n care informaia privind reducerea de pre ajunge la
consumatori. Locul n care se ntlnesc consumatorii i productorii se numete pia.
Legea utilitii marginale descresctoare arat c, la cresterea consumului de bunul X, utilitatea
totala creste pina la o anumita limita, in timp ce utilitatea marginala este in descrestere pozitiva, atunci
cind utilitatea marginala descreste mai jos de zero, atunci utilitatea devie dezutilitate. Cind utilitatea
totala este maxima, utilitatea marginala este nula.
Nivelele de cercetare ale teoriei economice.
Activitatea de alocare i utilizare a resurselor se realizeaz prin deciz iile luate de ctre
agenii economici - productori i consumatori, vnztori i cumprtori, din cadrul sectorului
privat, public i internaional. La nivelul agenilor economici, activitile sunt organizate,
riguros, fiecare agent fiind un centru de decizie i de aciune. Totodat, activitile economice de
acelai fel se nsumeaz in cadrul procesului de constituire a cererii i ofertei globale (totale),
cunoscnd grade diferite de agregare i apariia unor noi centre de decizie, care vizeaz, n
special, strategiile i politicile de dezvoltare ale agenilo r de grup, subramurilor i ramurilor
economiei naionale. In consecin, activitatea economic se poate structura (clasifica), dup
subiectul deciziei i dup natura mrimilor economice care intr n analiz (gradul de agregare)
pe patru niveluri: microeconomia, mezoeconomia, macroeconomia i mondoecon.

Microeconomia. Viziunea microeconomic de abordare i analiz a economiei, a fenomenelor


acesteia s-a impus n teoria economic n ultima treime a secolului XIX i nceputul secolului
XX. Este evident c tiina economic a aprut fr s se fac o astfel de delimitare, iar
fenomenele economice erau abordate, de cele mai multe ori, din punctul! de vedere pe care astzi
l numim macroeconomic. De exemplu, analizele clasicilor referitoare la natura avuiei, la
valoare, bani, profit, salariu, rent, capital -etc, se fceau n mod global. Analiza
microeconomic a pus accentul pe studiul categoriilor: pre, cerere i ofert, pia i
concuren, urmrind s determine, n acest cadru specific economiei de pia, comportamentul
agentului economic productor i consumator, la nceput ca individ, iar ulterior i ca firm care
acioneaz n mod izolat n contextul menionat. Aceasta nu nseamn c abordarea
microeconomic evit problemele globale cum ar fi noiunea de cerere i ofert global, de
pia global sau de echilibru economic general. Toate acestea ns sunt interpretate ca sum
a comportamentelor individuale i, n consecin, i activitatea economic de ansamblu apare ca
sum a prilor componente. Microeconomia, ca structur de baz a economiei, desemneaz
ansamblul proceselor care se desfoar la nivelul firmelor economice specializate, care
produc bunuri materiale i servicii i acioneaz n sfera produciei sau circulaiei. Interesele
microagenilor economici sunt diferite i deseori opuse -, ceea c-e tace ca raporturile dintre ei
s f i e att de conlucrare ct i de concuren. Microagenii sunt uniti elementare de
producie i consum, n sensul c prin mrimea i dimensiunile fiecruia dintre ei , nu pot
influena semnificativ piaa, prin componentele sale, cererea i oferta. La nivel microeconomic,
deciziile persoanelor sau firmelor i interaciunea dintre ele precum i mrimile economice de
analiz au caracter individual i concret (piee concrete, produse concrete, etc). Teoria
microeconomic a fundamentat instrumente utile n analiza fenomenului de pia i a
comportamentului agentului economic. Dar, odat cu apar iia marilor dezechilibre din
activitatea economic de ansamblu, care se manifest sub orm do crize economice, i care
afectau activitatea agenilor economici, analizele de comportament ale abordrii microeconomice
s-au dovedit insuficiente i ineficiente. S-a impus o nou abordare a fenomenului economic
oare pleac de la viziunea de ansamblu a fenomenului, ceea ce a cptat denumirea de viziune
macroeconomic.
Mezoeconomia. n aceast concepie realitatea economic este interpretat ca un ansamblu,
rezultat tot din activitatea agenilor economici, ns, nu ca sum .a unor indivizi i firme
izolate. Agenii economici au nu numai o structur eterogen ci i ierarhic. Astfel, alturi de
micro-agenii economici funcioneaz i asociaii de ntreprinderi, foarte complexe. Acestea se
compun din mai multe uniti elementare (microageni din a cror integrare rezult grupurile
industriale, holding-urile (companie care deine cea mai mare parte sau totalitatea aciunilor
a doua sau mai multe companii subsidiare, filiale), trusturile, corporaiile .a. Totodat, se
manifest tendina multor microageni economici de a forma organizaii ale productorilor i
consumatorilor, care au o mai mare stabilitate i capacitate de concuren. Aceste organizaii,
deseori, se nasc la nivel local, regional sau la nivel de ramur, sub form de federaii i
confederaii. Agregarea (nsumarea) activitilor economice la nivel zon al (regional) ale
grupurilor de ntreprinderi (firme, gospodrii familiale, bnci, administraii, etc.) sau la nivel
de ramuri i subramuri ale economiei naionale, reprezint domeniul de analiz al
mezoeconomiei.
Macroeconomia. La acest nivel, activitile economice i mrimile care intervin au caracter
agregat (omaj, inflaie, pia n general, nivel mediu al preului etc). Realitatea economic
este interpretat ca un ansamblu n care agenii economici se gsesc ntr-o strns interaciune
nscris ntr-un circuit macroeconomic. ntreruperea acestui circuit se manifest prin crize
economice, ceea ce afecteaz activitatea fiecrui agent economic n parte. De aici apare i
necesitatea interveniei n activitatea economic de ansamblu, n vederea prevenirii sau remedierii
dezechilibrelor grave care se manifest n economie. Macroeconomia cuprinde, deci, activitile

economice privite prin prisma efectelor lor la nivel naional-statal i. n funcie de acestea,
ansamblul decizional de msuii intervenioniste ale puterii publice n concordan cu obiectivele
economice i sociale urmrite ntr-o anumit perioada.
Fcnd abstracie de componenta de politic economic a macroeconomiei, aceasta este
identificat adesea cu economia naional.
Mondoeconomia reprezint integrarea nivelurilor economice. Ea cuprinde economiile
naionale ale tuturor statelor lumii, interdependenele economice dintre state, generate de
diviziunea internaional a muncii, funcionarea pieei mondiale i a circuitului economic
mondial.

Intrebarea 3.Resursele economice i caracterul lor limitat. Problema economic fundamental.


Resursele totalitatea elementelor,premiselor actiunii sociale practice,de care dispune societatea la un
anumit moment dat,care pot fi atrase in activitatea economica. Toate activ/le umane presupun
utilizarea de resurse. De asemenea, toate elem/le pe cr omul le folosete n activ sa ndreptat ctre
satisfacerea nevoilor, form res/le. Res/le se pot clasifica n:
1. Res primare, cr la rndul lor cuprind:
- resursele naturale; resursele umane.
Res/le naturale rep suportul / baza desfurrii oricrei activ/i umane. Res/le naturale se grupeaz n
2 mari categorii:-res naturale neregenerabile / epuizabile (minereuri, hidrocarburi etc);
- res naturale regenerabile (pmnt, aer, ap etc).
Avnd n vedere posibilitatea de recuperare / reutilizare n procesele de producie / de consum, res/le
naturale se pot grupa n:- res naturale recuperabile (MP); -res naturale parial recuperabile (res
biologice);- res naturale nerecuperabile (res energetice).
Res/le umane includ la rndul lor 2 componente de baz, respectiv:
- munca uman, respectiv totalitatea aptitudinilor fizice i intelectuale ale omului folosite pu crearea
bunurilor i serviciilor, n vederea satisfacerii nevoilor;
- abilitatea ntreprinztorului (iniiativ, risc, pricepere etc).
De regul, acoperirea unui spectru m larg de nevoi presupune un consum sporit de res, cr st limitate
/ rare, fapt ce implic utiliz raional i eficient a a/ra.
2. Res derivate form pe baza celor primare i cr cuprind rezultatele activ/ii productive .Cuprind
-capitalul tehnic; Res informatio; Res finannciare
Mai pot fi clasificate:-dupa substituirea reciproca; dupa comlementarie; dupa caracterul utilizarii
Legea raritii resurselor :Volumul structura si calitatea res econom si a bunurilor econom se modifica
mai incet decit volumul structura si intensitatea nevoilor.e o lege gene-ral a ec/ei, deoarece ea cere de la
oameni nu numai s se conduc de raionamente, calcule minuioase n toate, ci i s neleag faptul c
orice ctig n ec/ie e/e relativ. Un ctig material al unui om aparte / al unui grup de oameni e/e, de fapt,
o pierdere pu altcineva. Nu EX un izvor nesecat, o man cereasc ce ar alimenta creterea continu a
nevoilor umane. Omul tb s fie mereu contient de faptul c tot ce l nconjoar i kiar el nsui rep o
mrime constant. Circuitul ec deci nu e/e altceva dect o rotaie nkis a mrimii constante. A/a rezult
din legea fundamental a pstrrii i skimbrii materiei, cr se manifest n ec ca legea limitrii res/lor.
Pb fundament:La temelia organizarii si defasurarii activ econom se afla alegerea pe baza de alternativa
a celei mai rationale cai de utilizare a res econom cr st limitate(sau caracterul nelimitat al nevoilor si
caract limitat al resurselor
La baza utilizrii res/lor st principiul eficienei ec/ce, cr presupune maximiza-rea efectelor utile,
adic a rezultatelor activ/ii ec/ce i minimizarea eforturilor, respectiv a consumului de resurse.
Raionalitatea n utiliz res/lor const n capacitatea oamenilor de a nelege i de a cunoate modul de
manifestare a fenomenelor i proceselor ec/ce n procesul activ/ii ec/ce i de a aciona n concordan
cu cunotinele dobndite, anticipnd, consecinele faptelor sale. Utilizarea raional a res/lor
presupune stabilirea unui raport eficient (optim) ntre resurse i nevoi, respectiv ntre producie i
consum. Din acest t/a ec/ e/e t/a utilizrii res/lor rare i limitate. Pu ca societatea s utilizeze
res/le de cr dispune n mod eficient ea tb s asigure att utiliz complet a a/or res, ct i maximizarea
produc ob. Maximizarea produciei la nivelul ec/ei nu se poate realiza dect n condiii de eficien.
De fapt, t/a ec/c abordeaz eficiena din 2 :
- sub aspectul eficienei alocrii, cr presupune producerea bunurilor i prestarea serviciilor celor m
cutate de societate la un moment dat, prin utiliz res/lor disponibile;
- sub aspectul eficienei produciei, n sensul utiliz de ctre societate a acelor mij tehnice de produc
i a acelor res disponibile, cr s permit ob de bunuri materiale i servicii la cel m sczut cost. Pe
ansamblu, se poate afirma c t/a ec/c traseaz nite jaloane de compor-tament al omului i ag.ec/ci
pu a aciona raional i eficient ntr-unui din cele m import domenii al vieii sociale, respectiv domeniul
economic.

Intrebarea 4. Bunurile economice i caracteristicile lor.


Din utilizarea si consumul resurselor rezulta bunurile economice.
Bunurile economice: un rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie
economic dat prin combinarea si consumul resurselor disponibile.
Clasificare:
dup origine:
bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare
bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare
dup modul de circulaie:
bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia
bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei
conform naturii econimice a bunurilor:
bunuri de consum- haine, hrana
bunuri de capital- masine, uitlaj, strung etc.
dupa termenul de utilizare:
de folosinta curenta hrana
de folosinta indelungata TV, masini, cladiri
dup scopul consumului:
bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)
bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de
investiii)
dup sectorul economic n care sunt produse:
bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)
bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)
dup forma pe care o imbraca:
bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul
consumului
servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul
consumului
dupa sectorul din care provin:
bunuri primare

bunuri secundare
bunuri terte
alte:
normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor
inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo
substituibile- cele care pot fi subtituite
complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina)
Trsturile bunurilor economice:
sunt rezultat al aciunii (activitii) umane
sunt utile
sunt disponibile (accesibile)
sunt rare
au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se
renunt atunci cind se cumpara ceva.Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic)
de a fi insuficient() n raport cu nevoia sau nevoile economice.

10

Intrebarea 5. Activitatea economic: faze i indicatori.


Activitatea economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate
s obin bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice
Forme ale activitii economice:
dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:
activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)
activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective)
dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:
sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient
sectorul secundar:

bunurile economice au un grad de prelucrare superior

sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor


dup transparena n raport cu contabilitatea naional:
activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public
productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii
productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)
activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice
AE implica 4 faze: productia, schimbul, repartitia, consumul.
Productia constituie totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a
factorilor de productie in cadrul diferitelor uniti de producie ( de ex.intreprinderi), in scopul
obtinerii bunurilor materiale i a serviciilor.
Schimbul (sau circulatia) este o alta faza a activitaii economice, in cadrul creia
bunurile produse sunt depozitate si pastrate, sunt schimbate cu alte bunuri, sau sunt trecute de
la o persoana la alta prin actul de vinzare-cumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin
intermediul unor servicii precum si cele comerciale, de comunicaii i de telecomunicaii, de
transport, de depozitare si de pstrare.
Repartiia este o activitate prin intermediul creia bunurile produse sunt distribuite
participantilor la procesul de productie. In lumea modern, repartiia se infptueste sub forma
distribuirii si redistribuirii veniturilor ( salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici
si intre membrii societii.
Consumul care este scopul final al oricrei activiti economice, const in folosirea,
utilizarea bunurilor i satisfacerea nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productive) sau
final.

11

Indicarori ai activitatii economice sunt: rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea.


.Agenii economici: tipuri i funcii.
In activitatea economica, productia si repartitia, schimbul si consumul bunurilor si
serviciilor, in calitate de agenti economici intervin peroane fizice si juridice., care intr-un
anumit mod adopta niste decizii referitoare la organiarea, guvernarea si finalizarea proceseol
economice. Participanii la viata economica sau persoanele fizice sau juridice care
indeplinesc anumite functii speciale in activitatea economica se numesc agenti economici.
Agentii economici sunt grupati in 5 categorii si anume: menajele, intreprinderile,
instituiile financiare, administraia public, restul lumii.
Orice activitate economica porneste de la menaje (numite si gospodrii) , care pot fi
reprezentate de o persoan aparte sau o familie. Funcia principal a acestora este consumul, dar
menajele desfoar i operaiuni de productie casnica, nemarfar, mai cu seam in rile cu un
nivel de dezvoltare mai modest. Menajele ofer societii resursele necesare organizrii
activitii economice (for de munc, capital, terenuri de pmint) i primesc in schimb venituri,
pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consum sau pentru formarea de economii..
Intreprinderile ( firmele) au ca functie de baz producerea bunurilor materiale si a
serviciilor marfare destinate schimbului sau vinzrii-cumprrii. Scopul activitii
intreprinderilor este obinerea profitului.
Instituiile financiare ( in principal bncile, dar si societile de asigurri) au ca activitate
de baz colectarea economiilor i transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in
investiii.
Administraiile publice (centrale si locale) indeplinesc 2 functii : redistribuirea
veniturilor acumulate prin intermediul impozitelor si taxelor i prestarea de servicii nemarfare,
in folosul intregii societi: ocrotirea sntii, educaia, construirea drumurilor, protejarea
mediului ambiant, dezvoltarea culturii s.a..
Strintatea/exteriorul (restul lumii) rep ag.ec cr desemneaz celelalte ec/mii na/le i
unitile lor autonome cu cr ag.ec/ci interni intr n relaii de afaceri.
A 3 component a universului ec o rep operaiunile ec/ce / activ/le ec/ce.
Prin operaiuni ec/ce se neleg actele, faptele/aciunile ec/ce realizate de ag.ec/ci pu realizarea
obiectului lor de activ/te, ndreptat spre satisfacerea trebuinelor cu bunuri ec/ce. n ec se disting
urm/le tipuri de operaiuni ec/ce:
a. operaii cu bunuri i servicii, cr privesc:
- producia de bunuri
- schimbul de bunuri
- utilizarea bunurilor n perioada considerat (consumul);
b. operaii de repartiie, prin cr se reparti-zeaz i se redistribuie venit/le (sal, Im, rente,dobnzi
etc);
c. operaii f/re, prin cr se finaneaz acti-vitatea ec/.

12

Intrebarea 6. Proprietatea ca fundament al sistemului economic. Tipurile proprietii.

Proprietatea constituie ansamblul relaiilor dintre oameni, un contract social, n legtur cu


posesia bunurilor existente n societate, sau obinute n urma unei activiti economice.e un
fenomen social,specific pt fiecare societate ce sistematizeaza relat dintre oameni in domeniul
insusirii-instrainarii bunurilor,sev,veniturilor.
Proprietatea exprim unitatea dintre obiectul i subiectul ei.
Obiectul proprietii este constituit din bunuri n general care se prezint sub forma unor
entiti identificabile i msurabile economic.(imobile,bunuri materiale,active financiare,forta
de munca,rezult activit intelectuale) n economia de pia bunurile se msoar, n general, cu
ajutorul etalonului bnesc (banii).
Subiectul proprietii l formeaz agenii economici, persoane fizice sau juridice, care dein
anumite bunuri n proprietatea lor exclusiv i n care i exercit direct i nemijlocit drepturile
asupra acestora. Proprietatea apare ca o relaie ntre indivizi sau / i grupuri sociale..
agenii economici, pot fi grupai n trei categorii:
1. Indivizii - care se pot afla n calitatea de productor, sau nu se pot afla n calitatea de
productor;
2. Sociogrupurile - formate din mai muli indivizi, reunii n baza uneia sau mai multor trsturi
comune;
3. Organizaiile naionale i internaionale, grupnd indivizi i sociogrupuri cu interese comune.
Statul, ca subiect al proprietii, poate fi considerat organizaie i deci este agent economic.
Proprietatea ca relaie social se caracterizeaz prin urmtoarele atribute:
- dreptul de posesiune al proprietarului; - dreptul de utilizare al obiectului proprietii; dreptul de dispoziie al proprietarului asupra bunului aflat n proprietatea sa; - dreptul de
uzufruct, adic dreptul de nsuire a roadelor proprietii; - dreptul de gospodrire, de
administrare i gestionare a obiectului proprietii.
Atributele proprietii pot fi nstrinate sau transformate n timp, de la un posesor la altul.
n evoluia sa istoric proprietatea a cunoscut trei forme de existen, n raport de subiectul
titularului proprietii:
- proprietate privat; - proprietate public; - proprietate mixt.
1. Proprietatea privat constituie baza existenei economiei de pia i aparine subiecilor
economici, persoane fizice sau juridice.
Proprietatea privat sau particular se manifest sub dou forme:
a) Proprietate privat individual, n care cel ce folosete bunurile sau factorii de producie este
i proprietarul acestora (rani, meteugari, diveri prestatori de servicii);
b) Proprietate privat - asociativ, organizat sub forma unor societi de capitaluri (societi pe
aciuni etc.) sau cooperative, n care proprietarii se pot afla ntr-o tripl ipostaz:
- fie c utilizeaz salariai, care nu sunt proprietari i pentru munca depus la asociaie primesc
salariu,
- fie c nii proprietarii particip la procesul de producie;
- fie c la procesul de producie particip att proprietarii, ct i salariaii neproprietari.
Avantajele propr private:contribuie la dezvoltarea initiativei personale si a abilitatilor
antreprenoriale,e fundam libertat ec-ce si al cresterii bunastarii,asigura dezv product in conform
cu necesit sociale
Dezavantaj:presupune un anumit grad de risc si o presiune inalta asupra proprietarului,este
posibila ignorarea activitatilor cu rentab scazuta sau in care pofitul lipseste

13

2. Proprietatea public (Proprietatea de stat) aparine statului sau administraiilor publice


centrale (ministere sau instituii publice de nivel republican) i administraiilor publice locale
(consilii judeene, consilii focale, instituii i regii publice de interes local).
Agenii economici proprietate public produc bunuri i servicii cu destinaie social - cultural
(coli, spitale, teatre etc).Forma proprietatii:de stat si municipala.
Avantaje:e justificata in cazul obiectelor ce tin de infrastr,in cazul #militar-strategice,in sect
social,in cadrul prestarii serv sociale,in realizarea cercet stiint.
Dezavantaj:raspindirea ei de proportii diminueaza interesul si initiativa lucratorilor,duce la
scaderea eficientei productiei,provoaca o indiferenta sociala
3. Proprietatea mixt este acea form de proprietate care a luat natere prin asocierea
proprietii private cu proprietatea public, deci ea aparine att unor proprietari privai
individuali sau n asociaie, ct i statului sau administraiilor publice centrale i locale.
Proprietatea mixt se poate manifesta:
- la nivel naional, cnd asocierea s-a realizat ntre ageni economici naionali; - la nivel
internaional, cnd asocierea se realizeaz ntre ageni economici aparinnd unor state diferite.
Coexistena n acelai stat a mai multor forme de proprietate, formeaz un pluralism al formelor
de proprietate, generator de concuren, care stimuleaz progresul economico - social al
naiunii i crearea de avantaje materiale i spirituale pentru toi membrii societii (creterea
nivelului de trai).
In abordarea juridica propr se reduce la drepturile de propr:de posesiune,de folosinta,de
dispozitie,de valoare capitala...

14

Intrebarea 7. Formele de organizare a economiei.


Economia naional reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i
satisface trebuinele din producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis. Aceast
form de organizare a economiei a fost specific n comuna primitiv, sclavagism i feudalism.
Cu toate acestea, chiar n comuna primitiv unele produse nu puteau fi obinute n propria
gospodrie, ci erau procurate prin schimb. n concluzie, economia de schimb a aprut cu mult
naintea produciei de mrfuri, ns nainte de prima diviziune social a muncii.
Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul
determinant l are viaa, confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat
de la o economie de pia liber cu o concuren pur, la o economie n care predomin
concurena imperfect, respectiv se manifest puterea marilor corporaii monopoliste i din ce
n ce mai mult a statului.
Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt:
- multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic);
- descentralizat: orice agent economic are autonomie de opiune, de decizie i aciune;
- de ntreprindere: spaiul microeconomic este fundamental n activitile din economia
naional;
- de calcul n expresie monetar;
- statul exercit o influen indirect i global;
- profitul reprezint mobilul central al unitii economice.
Treapta calitativ superioar a economiei de schimb o reprezint producia de mrfuri.
Producia de mrfuri pentru a exista trebuie a ntruni simultan 2 condiii:
- autonomia (independena productorilor)
- diviziunea social a muncii
Economia de comanda. Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta
URSS, iar dupa cel de al II razboi mondial intr-o serie de tari din Europa Centrala si din Asia,
inclusiv si China, sub denumirea de socialism. Astazi socialismul ca sistem economic a disparut
cu totul. Economia de comanda insa, aub alte forme, ca un sector dominant in economia multor
tari este atestata inca din Antichitate. Economia de schimb (socialista sau planificata) are
drept trasatura definitorie, ca statul, ca unic prorprietar al principalelor resurse economice,
gestioneaza de unul singur atit productia, cit si schimbul si repartitia de bunuri si servicii. In
economia de comanda lispseste libertatea de alegere a producatorului si consumatorului,
precum si responsabilitatea personala pentru activitatea desfasurata. In acest tip de economie,
toate activitatile erau planificate conform planui, prevederile caruia erau obligatorii pentru toti
agentii economici. Preturile si salariile erau stabilite de catre instantele seperioare de stat.
Scopul era simplu: indeplnirea obiectivelor stabilite de catre organele de stat.
Economia natural i economia de schimb.
Economia naturala reprezinta o forma de organizare a activitatii economice,in care
bunurile produse sint destinate autoconsumului,nevoile fiind satisfacute fara a se apela la
schimb.Economia naturala este un sistem economic inchis.
La un anumit nivel al dezvoltarii sale,economia naturala a devenit o piedica in calea
dezvoltarii economiei,asta ducind la transformarea ei intr-o economie producatoare de marfuri,
numita economie de schimb,in care chiar de la inceput sunt produse pt vinzare. Produsele
muncii sunt destina strict necesitatilor de consum ale producatorilor. Totodata, uneltele pe cate
comunitatea nu le putea produce, erau procurare pe baza de schimb, dar nu predominau aceste
realtii de schimb. Trasarurile economiei naturale sunt:

15

scopul productiei in constituia autoconsmul

munca in economia naturala avea caracter social cuprind in limitele inguste ale
unitatilor de productie. Formta de munca era lipsita de mobilitate, deoarece juridic depindea
de unitatea de productie.

Tehnologia era inapoiata, primitiva si se pune accentul de munca fizica

La baza economiei se afla agriculura si mestesugaritul.


Conditiile care au generat trecerea treptata la economia de schimb:

1)diviziunea sociala a muncii(specializarea agentilor economici in crearea unor bunuri


destinate vinzarii sau schimbului,numitemarfa)
2)autonomia si independenta economica a agentilor economici,(bazata pe proprietatea
private,adica poti folosi resursele disponibile dupa bunul-plac
3)aparitia pietei ca loc de intilnire a producatorilor si vinzatorilor ca loc unde se face
schimbul sau vinzarea-cumpararea
4)monetizarea economiei(aparitia si impunerea monedei in calitate de instrument de
intermediere a sachimburilor economice si de apreciere a pretului bunurilor destinate vinzariicumpararii).
In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar in tarile cele mai slab
dezvoltate din Africa,Asia, si America Latina, dar si unele regiuni mumtoase sau izolate din
Europa.
Economia de piata reprezinta o forma de organizare a activitatii economice ce se sprijina
pe legitatile economice obiecive, in cadrul careia corelatia dintre cerere si oferta determina
principiile esentiale de utilizare si alocare a resurselor economice . Trasaturile sistemului
economic de piata:
1)preponderenta proprietatii private
2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod
nemijlocit de catre agentii economici,care isi asuma toate riscurile).
3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata
concurentiala(prin mecanismul cererii si ofertei,piata determina asortimentul,calitatea si
cantitatea produsului ce urmeaza sa fie produs.)
4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea
profitului ce poate fi obtinuta este nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o permanenta
cautare,inovare,de lupta de concurenta)
5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in urma
negocierilor dintre vinzatori si cumparatori)
6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta.

16

Intrebarea 8. Banii: esena i funciile banilor.


Apariia banilor nu a fost precizat n timp, ns ea este indisolubil legat de producia de
mrfuri i de economia de schimb. Schimbul a constituit deci punctul de plecare al apariiei
banilor, ns ca form de manifestare, banii au cunoscut profunde transformri pe parcursul
dezvoltrii societii omeneti. Forma initiala a banilor a constituito banii marfa-marfa ce
indeplineste ftie de mijloc de circulet,simultan cu ftia princip de satisfacere a anumitor
nevoi.Banii cu valore deplina monedele care contin metal pretios in cantit corespunzat valorii
sale nominale banii depreciati moneda,valoarea nominala a carei depaseste val metalului ce se
contine in ea si a kelt pt baterea monedei
Banii de hirtiesemne monetare,care se emite de catre trezor de stat pt necesit ec nation si dotate
fortat cu valoare intriseca
Banii de credit semne ale valorii aparute pe baza substituirii angajam patrimoniale ale pers
fizice si a statului
Banii rep. un acord, o conventie sociala prin care se convine asupra instrumentelor general
acceptate, de mijlocire a schimburilor si de strangere a datoriilor persoanelor fizice si juridice.
Fiecare din aceste instrumente poate fi definit, schimbat pe bunuri sau pe alte monede
nationale, imprumutat, conservat. Natura banilor poate fi mai usor inteleasa pe baza trasaturilor
esentiale ale evolutiei lor: caracterul obiectiv necesar instrumentului monetar acceptat de
generatii; natura banilor nu este dependenta de corpul lor material, ci de functiile sociale
indeplinite; dematerializarea banilor si trecerea de la un intrument la altul a facilitat
desfasurarea tranzactiilor pe piata, a fluxuriloe economice in general; realizarea functiilor
banilor, definirea, transferul sau conservarea puterilor de cumparare se bazeaza pe increderea
pe care o au fata de ei posesorii efectivi sau potentiali; instrumentele monetare au caracter
nedeterminant, general si imediat Functiile banilor: alaturi de capital si specializare, banii
constituie un al treilea aspect al vietii economie moderne. Banii sunt un instrument de stimulare
a activitatii economice. Banii ndeplinesc urmtoarele funcii:
1. Funcia de mijloc de schimb, prin intermediul lor putn-du-se realiza orice vnzare cumprare, adic cedarea de bunuri, respectiv obinerea de bunuri;
2. Funcia de mijloc de msurare a valorii bunurilor i resurselor adic prin intermediul lor se
pot msura activitile economice, cheltuielile i rezultatele prezente, trecute i viitoare.
3. Funcia de mijloc de plat, adic banii pot fi utilizai pentru oricare obligaii de plat.
4. Funcia informaional, n sensul c n economia de pia, bazat pe folosirea banilor,
agenii economici i pot regla activitatea dac cunosc dou elemente referitoare la pre,
respectiv:
- preul la care se vnd pe pia produsele lor;- preul la care se vnd bunurile pe care doresc s
le achiziioneze ei n schimb.
5. Funcia de economisire i de constituire a rezervelor, n sensul c agenii economici
economisesc sau i constituie rezerve n bani, pentru a-i asigura n viitor producia i
consumul,ntruct banii sunt un simbol al avuiei, iar deinerea lor confer posesorului for i
putere economic.
6.mijloc de circulatie-capacitatea banilor de a servi ca intermediar in procesul skimb de marfuri
7.bani mondiali capacit de a asigura circulat ac-ca intre diferite tari
Banii sunt lichiditate n stare pur, adic sunt acceptai n tranzacii, n condiii de risc i
prevedere minim pentru deintorii lor.

17

Intrebarea 9. Sistemul economic i formele lui.


In orice societate, procesul de productie se efetuiaca prin intermediul unor forme sociale
care se modifica in dependenta de locul si timpul in care se desfasoara, precum si de conditiile
economice.
Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice
rare,de organizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la consumator.
Societatea umana in procesul de dezvoltare al sau a trecut prin mai multe forme de
organizare a activitatii economice, si anume:

economie naturala

economie de marfuri (de schimb)

economie centralizata

Aceste forme de organizare a activitatii economice reflecta nivelul divers de dezvoltare al


fortelor de productie, de diviziune a muncii, de cooperera si socializare. Funcitonarea loc se
realizeaza utilizind diferite subsisteme. Formele de activitate economica functioneaza pe
parcursul diverselor perioade de timp din instoria omenirii, ele includ diferite moduri de
productie, care scot in evidenta cerintele sociale.
Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii:
1)forma predominanta a proprietetii asupra resurselor si rezultatelor actului de
producere;
2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare;
3)modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica;
4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte;
Conditiile crete au generat aparitia si dezvoltarea sist econ st:
o Diviziunea sociala a muncii
o Libertatea economica a poducatorilor bazata pe propr privata
o Aparitia monedei ca instrument de intermediere a skimb economice
Sist ec de piata-sist economic,unde in baza diviz sociale a muncii,produk se specializeaza in
producerea unor anumite tipuri de bunuri si servicii si stabilesk relat ec-ce intre ei prin intermed
pietii.are urmat trasaturi:1.proprprivata asupra res2.utilizarea pietii in calitate de sursa
principala de stimulare a activit econom3.independ si responsab deplina a subiectilor
economici.4.formarea libera a preturilor 5banii st numitorul comun in activit subiectilor ec
6.intrarea si iesirea libera pe piata7.libera circulatie a capitaluluistatul se implia in mod direct,in
linii generale.el doar orienteaza econom,protejeaza si perfectioneaza piata
Sistemul economic centralizat-planificat.-tipul de economie incondit diviziunii sociale a
muncii,a specializarii produk si a diversilor structuri economice,se realizeaza reglementarea
constienta a gospod publice ca un tot intreg .Partic de baza:
1.majoritatea mijl de product se aflain propr statului2.statul determina sarcinile ec,termenele de
realizare a sarc,res pt realiz lor,repartizarea bunurilor de importanta vitala3.existenta formala a
pietelor4.preturi stabilite si centralizate de catre stat
Sist economic mixt:

18

Sist ec in baza diviziunii sociale a muncii si a specializarii produk,care se construieste pe baza


trasat ec de piata si a ec reglementate.Trasaturi:1.interactiunea dintre propr privata si cea de stat
2.varietatea form de propr 3.subordonarea tuturor relat in baza formei de proppr rivata 4.crearea
unui sist integru de piate5.dezvoltarea infrastruct de piata6.reglement de catre stat a proceselor
ec sub forma limitarilor activit monopolului 6.asigurarea de catre stat a stabilit sociale

Intrebarea 10. Economia institutionala


Economia instituional este o coal de economie care s-a dezvoltat n Statele Unite n anii
1920-1930 i care afirm c evoluia instituiilor economice reprezint doar o parte a unui
proces mai larg de dezvoltare cultural.
Thorstein Veblen a pus bazele instituionalismului prin criticile aduse teoriei economice
tradiionale. El a ncercat s nlocuiasc conceptul de populaie ca factor de decizie economic
cu o imagine mai realist, a unei populaii supuse influenei exercitate de obiceiuri i instituii
schimbtoare.
John R. Commons a evideniat aciunea colectiv a unor grupuri variate din economie,
perceput ca avnd loc n interiorul unui sistem de instituii i legi care evolueaz continuu. Ali
economiti instituionali sunt Rexford Tugwell i Wesley C. Mitchell.
Intrebarea 11.ntreprinderea: scopul i funciile sale.
Intreprinderea - este o unitate economica productoare, care combin factorii de
productie in scopul obinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe pia, aduc
proprietarului intreprinderii un anumit profit.
In economia de pia, intreprinderea dispune de o autonomie decizional, financiar, tehnic
i organizatoric. Ea are drept obiective de baz maximizarea profitului i cresterea pe termen
lung.
Funciile economice ale intreprinderii :
Intreprinderea este o unitate multifuncional, care ii desfoar activitatea intr-un mediu
foarte complex, indeplinind mai multe funcii de baz :
1) funcia de gestiune sau managerial care const in organizarea , coordonarea,
dirijarea i controlarea activitii in cadrul unitii economice respective.
2) Funcia financiar al crei rol este de a aduna , a utiliza i a gestiona capitalul pe care
il are la dispoziie.
3) Funcia social care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate in afacere.
4) Funcia de aprovizionare care consta in procurarea bunurilor necesare pentru
activitatea economica i gestionarea lor.
5) Funcia tehnica numit i funcia de producie care include i funcia de cercetaredezvoltare.
6) Funcia comercial sau de marketing care const in studierea pieei i
comercializarea bunurilor i a serviciilor produse.
19

Cele mai importante funcii ale intreprinderii sunt: de management, de marketing, de


producere.
Managementul constituie un ansamblu de activiti ce vizeaz organizarea, conducerea i
gestiunea intreprinderilor.
Marketingul un ansamblu de mijloace de care dispune o intreprindere pentru asi gsi sau
pentru asi crea propria sa pia, propria sa clientel.
Producerea este o alta funcie importanta a itreprinderii. Ea const in combinarea
factorilor de producie (munca, capital etc.) in scopul confectionrii unor bunuri i al prestrii
unor servicii (ex. Domeniul invmintului, ocrotirea sntii, activitatea hotelier i bancar).
Clasificarea ntreprinderilor.
Numrul impuntor de intreprinderi in orice tar presupune clasificarea lor dup diferite
criterii, si anume dup forma de proprietate, mrime, domeniu de activitate, statut juridic etc.
1. din punct de vedere al domeniului (ramurii) de activitate , intreprinderile pot fi :
industriale, agricole, comerciale, bancare, de asigurri.
2. din punc de vedere al formei de proprietate , intreprinderile se impart in private,
publice, mixte.
3. dup dimensiunea lor (in realitate dup nr persoanelor ocupate), intreprinderile pot fi
: mici, mijlocii, mari.
De regula intreprinderile mici au pina la 100 de salariati, cele mijlocii intre - 100 si 500, iar
cele mari mai mult de 500 de salariati.
Intreprinderile mici constituie fundamentul economiei de piat. De regul, datorit
cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pt publicitate, gestiune etc.) si a capacitaii
de manevr, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concuren. Din
aceste considerente, in rile cu o economie dezvoltat statul sprijin intreprinderile mici,
inclusiv prin elaborarea unei legislaii anti monopol.
In RM circa 90% din nr total de intreprinderi, in principal din agricultura, nu folosesc
munca salariat sau o folosesc ocazional.
Intreprinderile mari desi relativ nu prea numeroase, asigur producerea prii
covritoare , in unele ri pn la 70-90% din volumul total de bunuri si servicii produse.
Aceste performante se datoreaz crerii conditiilor optime pentru aplicarea in practica a
realizarilor progresului tehnico-stiinific. Anume intreprinderile mari asigur stabilitatea i
progresul in intreaga economie.
4. din punct de vedere al statutului juridic, intreprinderile se impart in 3 categorii :
a) individuale.
b) Cooperative (intreprinderi asociative).
c) Societi: - de persoane (in comandit simpl). de capitaluri (in comandit pe actiuni si
societi pe actiuni). societi cu rspundere limitat (mixte: de persoane si de capitaluri).
d) Intreprinderi publice sub forma de regii autonome.
In conformitate cu legea cu privire al antreprenoriat si intreprinderi din RM, sunt prevazute
urmatoarele forme ale intreprinderilor:
I. Antreprenoriatul mic:

Intreprinderea individual este o unitate economic aparinind unei singure


persoane ( proprietarul capitalului investit), care gestioneaz ea nsi intreprinderea i isi
asum toate riscurile i responsabilitaile. De multe ori aceasta persoan poate fi singurul
20

angajat al intreprinderii. Intrepr.indivit st deosebit de rspindite in agricultur,in comertul cu


amnuntul s.a.

Societi cu rspundere limitat (SRL) (intre 2 i 50 de membri) se disting prin


faptul c responsabilitatea persoanelor asociate se limiteaz la mrimea aportului fiecreia
la capitalul comun. In cazul SRL-urilor, titlurile de proprietate nu pot fi cedate prtilor tere
decit in condiii foarte riguroase. Puterea de decizie a fiecrui asociat depinde de ponderea pe
care o detine acesta in capitalul comun

Societate in nume colectiv este organizata de citeva persoane care isi asuma
toata responsabilitatea cu intreg patrimoniu sau pentru respectarea obligatiunilor societatii

Intreprindere in comandita in care se asociaza un grup de persoane care se


divizeaza in comanditar si comanditati. Raspunderea pentru obligatiunile societatii o poarta
cu intreg patrimoniul sau comanditarii. O asemenea forma de organizare poate fi in varianta
simpla sau ca S.A.
II.
Antreprenoriatul mediu:

Societtile pe aciuni (SA) este o forma de organizare de principii de asociere a


unor capuitaluri individuale, fonadatorii poarta raspundere pentru angajamentele societatii in
limitele capitalului actionar. Un prim avantaj al SA este faptul ca ele au posibilitatea sa
atrag, la formarea capitalului, un numar mare de persoane , inclusiv cu economii modeste.
Anume acest fapt a permis aparitia unor capitaluri urie, capabile sa faca fa ultimilor
realizri ale procesului tehnico-tiinific. Aciunea este o hirtie de valoare care atesta faptul
ca detintorul ei (actionarul) a investit o anumit sum de bani in intreprinderea respectiv si
este unul din coproprietarii acesteia, acestia au dreptul de a obtine beneficiu intreprinderii,
numit (divident). Exista S.A. de tip inchise si deschise.

Cooperatica de productie (COOP), in cate intreaga activitate se desfasoara pe


baze coperatiste si raspunderea o poarta membrii cooperativei in limita cotelor fiecaruia.

Intreprindere in arenda in care activitatea in diferite domenii este organizata pe


baza contractului de arenda a resurselor. Arendasii, pot include in contract obligaiunile
reciproce, termenii arendei, modul de recuperare in timp etc.

Intreprinderi colective- in cadrul carora in procesul privatizarii patrimoniul este


divizat in cote membrilor colectivului de munca.

Intreprinderi municipae de stat (IMS) sunt organizate de structura


administrativa si de stat pentru solutionarea anumitor probleme publice.
III. Antreprenoriatul mare

Companii mari care pot fi sub forme de trusturi, concerne, conglomerate. In


conditiile contemporane, companiile mari se califica drept corparatii fie natioanli, fie
transnationali. Ele se caracterizeaza pintro structura ierarhica cu relatii de divers caracter. De
asemenea le este caracteristic variate modalitati de asociere si subordonare, precum su
productia in serie si in masa. Dese ori, corporatiile au nevoie de detalii, materiale suplimentare
si componente care sunt produse de firme mai mici la comanda speciala, acestea sunt
intreprindri satetili.

Intreprinderi mari-mixte, care pot fi in diverse domenii cu diferite modalitati de


activitate. Corparatiiile mari cunoscute in lume, includ capitaluri multi-nationale. Ele pot fi
activa in diverse domenii, forma de organizare are atit avantaje, cit si dezavantaje. Avantajele
sunt determinate de concentrarea lor si de superuoritatea tehnic a productiei. Corporatia este

21

mai atractiva pentru investitii. Neajunsurile formei date constau in cota inalta a impozitelor pe
corporarii, de rind cu cel platit de actionar pe divident.
Divizarea firmelor dupa diferite criterii este destul de convenabila

Intrebarea 12. Business mic: avantaje i dezavantaje.


Dup dimensiunea lor (n realitate dup numrul persoanelor ocupate), ntreprinderile pot fi:
mici, mijlocii, mari. Criteriul dup care o ntreprindere este inclus ntr-o categorie sau alta difer de
la o ar la alta. De regul, ntreprinderile mici au pn la 100 de salariai, cele mijlocii - ntre 100 si
500, iar cele mari mai mult de 500 de salariai. n Frana ns, de exemplu, exist o alt clasificare:
0-9 salariai - ntreprindere artizanal; 10-49 - ntreprindere mic; 50-499 - ntreprindere medie; peste
500 de salariai - ntreprindere mare. RM are o alt tipologie a ntreprinderilor: cele cu 0-20 salariai
snt numite ntreprinderi micro; ,,mici - cele care angajeaz ntre 21 i 75 de persoane; 76499 - ,,medii; i peste 500 de salariai - ,,mari.
ntreprinderile mici constituie, ntr-un fel, nsui fundamentul economiei de pia. Mai mult,
de regula, datorita cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate,
gestiune etc.) si a capacitatii de manevra, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara
spiritului de concurenta. Din aceste considerente, in tarile cu o economie dezvoltata, statul
sprijina intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislatii antimonopol.
In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in SUA, din cele circa 20
de milioane de intreprinderi, 70% snt intreprinderi mici. n Franta ponderea intreprinderilor
mici este i mai mare. n aceasta tara circa 94% din numarul total de ntreprinderi angajeaza
mai putin de 10 salariai. Mai mult, 60% din toate intreprinderile franceze n general nu au nici
un salariat. Predominarea numerica a ntreprinderilor foarte mici este o trasatura specifica a
Frantei. n Germania, din contra, este foarte insemnata ponderea intreprinderilor mijlocii. n
RM, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal din agricultura nu folosesc
munca salariata sau o folosesc ocazional.
Intreprinderile mici au un rol nsemnat n economie si urmt avantaje:
- Supleea structurilor care le confer o capacitate ridicat de adaptare la fluctuaiile mediului
economic;
- ntreprinderile mici se pot integra relativ uor ntr-o reea industrial regional, ceea ce
contribuie pe de o parte la dezvoltarea economic a regiunii respective, iar pe de alt parte la
reducerea omajului i creterea nivelului de trai, pentru c ofer locuri de munc;
- Dimensiunea lor redus, care contribuie la evitarea birocraiei excesive i la evitarea
dezumanizrii; permite cunoaterea mai bun a cererii i o flexibilitate mai ridicat la
modificrile care se pot manifesta pe pia.
- formeaz la nivelul individual un ansamblu mult mai uor de controlat/condus.
- sunt organisme cu vocaie industrial sau comercial cu un centru de profit i cu o singur
activitate.
- Fabric produse i presteaz servicii n condiii de eficien.
Dezavantajele businessului mic sunt determinate de caracteristicile distinctive ale
intreprinderilor mici:
Dimensiunea redus: determin un potenial redus al ntreprinderii, conduce la limitarea
cotei de pia, determin imposibilitatea unor reduceri substaniale ale costurilor unitare i
aduce ntreprinderea n situaia de a face fa unei concurene puternice din partea

22

ntreprinderilor mari. O cale de a evita aceast concuren pentru intreprinderile mici poate fi
aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru aceste nteprinderi mari.
Specializarea: e determinat de dimensiunea lor redus.
Ponderea redus pe pia: prezint avantaje i dezavantaje.
Dificulti la intrarea i ieirea de pe o pia: pentru intreprinderile mici pe pia cea mai
bun i convenabil e aceea cu bariere mai ridicate la intrare i mai reduse la ieire. Aceast
pia ofer obinerea unor ctiguri mai stabile insa cu riscuri mai ridicate din cauza concurentei
puternice din partea intreprinderilor puternice care pot elimina intreprinderile mici de pe piata
Intrebarea13. Piaa: apariie, esen, tipuri, funcii.
Piata a aparut cu multe secolele in urma, ca punct de legatura intre productie si consum,
autnci cin functiile acestor 2 sfere economice s-au delimitat in timp si spatiu. In decursul
secolelor, schimburile dintre producatori si consumatori s-au extins si perfectionat. Piata
moderna din tarile avansate s-a constituit si s-a consolidat in ultimele secole. Piata este astazi
institutia centrala a economiei de pita,nucleul acesteia,institutie in cadrul careia se incheaga
toata activitatea economica.
Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu
geografic.In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta
de bunuri,servicii si capitaluri.
Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar
transmite informatia despre acestea.
Trasaturile pietei sunt:
Concurenta libera intre producatori si dintre proprietarii de resurse
Migrarea libera a capitalului intre ramurile economice si regiuni.
Realizarea marfurilor la preturi de echilibru, care reglementeaza corelatia dintre
cerere si oferta.
Functiile pietei:
1.Functia de intermediere
Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe cumparatori,facind
astfel posibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a alege producatorul optim
din punctul de vedere al pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi posibilitate de alegere i
se ofera si vinzatorului.
2.Functia de reglementare
Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata devine
principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul unei miini
invizibile,care dupa cum spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici individuali sa
actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii sa confectioneze
bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat.

23

3.Functia de formare a pretului


.Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata
stabileste un pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru
confectionarea bunului.
4.Functia de informare.
Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici
informatia
necesara
despre
mersul
afacerilor
in
diferite
domenii
de
activitate.Piatatrimitesemnale producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi
confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute.
5.Functia de diferientiere a producatorilor. Piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de
concurenta si,in acelasi timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In
acelasi fel,piata stimuleaza reducerea cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si
tehnologii,sporirea eficientei productiei.Impuse de concurenta,interprinderile isi imbogatesc
activitatea fara incetare,iar posturile de raspundere sint puse persoanele cele mai competente.
Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint
reglementati pe de o parte,de piata.iar pe de alta parte de stat.
Tipurile pietei
1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista:
a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de
barter(troc),adica de schimb dupa shema:marfa-marfa;
b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata
intruneste urmatoarele trasaturi:existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de
schimb,atit producatori cit si consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor de
productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa monopolului si a altor forme de dominatie a
vietii economice;
c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine in
scopul corijariiunor deficiente ale pietei ,programind dezvoltarea economica si restibuind o
parte importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumite obiective sociale,politice si
economice.Accesul la o asemenea piata necesita detinerea unor autorizatii speciale ,eliberate de
autoritatile statului.
2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in:
*piata bunurilor de consum;
*piata capitalului;
*piata muncii;
*piata pamintului si a resurselor natural;
*piata hirtiilor de valoare si a valutei;

24

*piata resurselor informationale;


*piata produselor cultural-artistice;
*piata tehnologiilor si patentelor;
*piata monetara de credit;
3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi:
*locala;
*regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari)
*nationala;
*mondiala.
4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in:
*piata cu concurenta perfecta si pura;
*piata de monopol;
*piata cu concurenta imperfect;
*piata mixt.
Structura i infrastructura pieei.
Elementele de baza ale pietei sunt cerere si oferta, pretul si concurenta. Interdependenta
si interactiunea cererii, ofertei si pretului formeaza continutul mecanismului pietei. Atit
cererea, cit si oferta sint legate in modul ce mai direct de denamica si marimea pretului. In
acelasi timp, cererea si oferta se influenteasa reciproc fara incetare.
In confrumtarea permanenta ditre cerere si oferta se stabileste pretul de echilibru
concurenta, care este o forma de rivalitate intre subuiectii relatiilor de piata cu privire la
obtinerea unor conditii mai bune de producere, cumparare si vinzare a marfurilor, influenteaza
la rindul ei celelalte 3 elemente ale nucleului pietei.
Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii, servicii, intreprinderi specializate,
generate de nsei relaiile de pia, care, la rindul lor, asigur o funcionare civilizat i
eficient a pieei.
n lumea contempoaran, elementele-cheie ale infrastructurii pieei sunt:
- sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale hirtiilor de valoare, licitaiile i
iarmaroacele, camerele de comer, complexale de expoziii).
- sistemul bancar (bncile comerciale i sistemul de credit, bncile de emisie).
- sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale).
- sistemul de consulting i audit (servicii ce acord consultaii in probleme economice i
juridice, precum si serviciile care efectueaza controlul (revizia) activitii financiar-economice a
intreprinderii).
- sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii.etc).
- sistemul de invmint economic (mediu i superior)(scoli de busuness si management,
facultai de economie).
25

Intrebarea 14. Cererea i parametrii ei. Legea cererii.


Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate
sa o cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al preului.
Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea
la rindul ei poate fi:
a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi
nevoi.
b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.
c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).
Cererea poate fi :
a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o
cumpere,dispunind si de mijloacele banesti corespunzatoare);
b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui
respectiv).
Marimea cererii este determinata
factorii cererii

de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau

Legea cererii
Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui
produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de
consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a
cantitatii cerute.
Functia cererii:Qd=a+b*P,unde b-negativ(coef de inclinatie,reflecta dependenta inversa
dintre pret si cantitate.a=cantit max solicitata la un pret de 0(pnt de intersect a dreptei cererii cu
axa cantitatii.Modificarea vol cererii e determinata de fact de pret si se reprezinta prin deplas pe
curba cererii
Modificarea cererii e determinata de fact non-pret si se reprezinta grafic prin deplasarea curbei
cererii in spatiu.
Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe
marfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade.
Exceptii sunt:
bunurile Giffen
Bunurile Veblen
Factorii care influenteaza modificarea cererii:
1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;
3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;
26

4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;


5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .
De exemplu reducerea natalitatii determina o reducere a cererii de imbracaminte pentru
copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente si asistenta sociala.
Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este
venitul.Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o
data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea.
Intrebarea 15. Oferta i determinanii ei. Legea ofertei.
Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o
perioada de timp ,la un anumit nivel al pretului.
Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre
deosebire de cerere ,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai
ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de bunuri oferita.
Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite
constituie continutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi
invers.
Oferta poate fi:
a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret
anumit)
b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit
cantitatea de bunuri oferita este mai mare
Factorii de influenta:
1.pretul;
2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi
tehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de
productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul
de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a
noilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte
domenii de activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la
reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o
reducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul
acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.

27

6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta,


cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile
social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile
(schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor
n condiiile social-politice i naturale favorabile, oferta crete, iar o nrutire a unora din ac.
condiii determin o reducere a ofertei
Modificarea volumului ofertei duce la skimbarea cantit bunurilor pe care prod doresk si vor sal
vinda in rezultatul modificarii pretului produsului,ceilalti factori fiind presupusi constanti
Modificareaofertei-skimbarea cantitatii bunului pe care prod doresc si pot sa o vinda,ca rezultat
al modificarii factorilot non-pret
Legea ofertei.cantitatea oferetei se mareste odata cu cresterea pretului si se reduce in cazul
micsorarii acestuia.
Ftia ofertei:Qs=a+b*P,unde b-pozitiv
Modificarea vol oferetei in rezultatul modificarii pret produsului in condit cind ceilalti factori st
constanti,se reprezinta prin deplasarea pe curba oferetei.Modificarea oferetei e determinata de
modif fact non-pret si se reprezinta prin deplasarea curbei ofertei in spatiu.
16. Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieei.
Piaa este o confruntare a cererii i ofertei de bunuri, care prin vot, cu bani, trec din sfera
produciei n cea de consum. Buletinul care rspunde da sau ba este banul. Prin acceptarea
sau respingerea produselor create societatea apreciaz valoarea i determin costul lor de
producie, mediu cntrit, din punct de vedere al aprecierilor subiective, accept profitul mediu
raional etc. Este clar c prin aceast modalitate se estimeaz nu numai valoarea bunurilor n
expresia lor real (cheltuieli, calitate etc.), ci se obine i o evaluare a nivelului de gospodrire, a
atitudinii fa de ea, a aportului adus societii i, n sfrit, se apreciaz activitatea omului nsui.
Cererea rep. cantitatea total dintr-o anumit marf dorit, care poate fi cumparat de un
individ ntr-o perioad determinat de timp, la pre dat.
Oferta rep. cantitatea maxim dintr-un anumit bun pe care un vnztor intenioneaz s o
vnd ntr-o perioad determinat de timp la un pre dat.
Modificrile survenite n cerere i ofert sub influena modificrilor de pre nu coincid n timp. Un
echilibru durabil al cererii i ofertei va fi atunci cnd oferta se va acomoda pe deplin la schimbrile
cererii. n termen scurt, dat fiind c oferta ntrzie, creterea cererii va conduce numai la sporirea
preului. Mai mult ca att, sunt factori ce influeneaz cererea, dar care nu se manifest n
modificri adecvate ale ofertei chiar pe termen lung i invers. Asemenea oscilaii ale cererii i
ofertei vor plasa echilibrul lor n mod neuniform fa de diverse grupuri de mrfuri i fa de timp.
Echilibrul cererii i ofertei este echilibrul de pia. Ideal acest echilibru se va stabili n situaia n
care volumul i structura ofertei vor coincide cu volumul i structura cererii, la un anumit pre
echilibrat cu un anumit nivel al venitului (la nivelul mediu de cumprare al populaiei), precum i
n alte situaii echilibrate ale conjuncturii de pia. Atit cererea cit si oferta influenteaza marimea
pretului.mai mult,pretul de piata se stabileste in urma confruntarii cererii cu ofertei.in urma
contrapunerii acestora ,apare o situatie in care cumparatorii st dispusi sa procure un bun oarecare
la un pret care ii satisface si pe vinzatori.in acest caz se stabileste un pret de ekilibru.acestaeste
influentat de politica economica a statului,precum si de alti factori

28

Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina
pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta
determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma
confruntarii dintre cerere si oferta.
Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor
cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si
a ofertei precum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune
pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.
Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu
cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar
fi:concurenta,politica economica a statului.
Intrebarea 27. Preuri: teorii, tipuri, structuri.
Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a
obine un bun oarecare.Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in
prezent una din cele mai complicate in stiinta economica.
Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt:
.*Teoria contemporana a preturilor.
*teoria valoare-munc.*Teoria valoare-utilitat
*Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall.
Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia
..substantei unice a pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de
munca vie materializat, incorpoarta in fiecare din bunurile ce sunt schimbate.
Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca),
ci una subiectiva, mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului
respectiv. Potrivit acestei teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea
este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la importanta pe care o au pentru ei
bunuriele , in functie de utilitatea acestora.
Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor
2 teorii examinate mai sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit
acestei teorii, pretul este determinat de actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b)
utilitatea marginal. c) cerereasi oferta. Marshall sustine ca nici unul din acesti 3 factori nu este
determinant, el scrie : (valoarea este fundamentata pe utilitatea final si pe cheltuielile de
productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2 forte opuse precum cheia de bolt a unui
turn. Nesfirsite au fost contoversele aupra problemei de a se sti daca utilitatea sau costul de
productie guverneaza valoarea....)
Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de
factori, cum ar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui
bun , cererea si oferta, moda, situatia politica din ar i din lume, calamitatile naturale, puterea
de cumprare a monedeietc.
Tipurile de preuri:
a) preturi libere.
b) Preturi administrate.
c) Preturi mixte.
Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente
perfecte , fr vreo influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi

29

monopolurile. Ele se numesc libere deoarece se formeaza si se modifica doar sub influenta
jocului liber al cererii si ofertei.
Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte,
sub influenta statului sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de
monopson, pret de oligopol). Aceste preturi de obicei, nu reactioneaza la modificarile care au
loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz foarte putin.
Preturile mixte caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea
tuturor factorilor interni si externi enumerati mai sus.
Funciile preului.
1. functia de calcul si masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice.
2. functia de informare a participantilor la viata economica. pretul informeaza prin
marimea si dinamica sa, ag economici despre raportul crere-oferta...
3. functia de stimulare a producatorilor - ...veniturile depind de nivelu pretului, ei st
motivati sasi indrepte resursele catre domeniile unde preturile sunt mari.
4.functia de distribuire si redistribuire a veniturilor.
18/19.Definirea i modaliti de calcul a elasticitii.
Intrebarea 20. Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic.

n economie, elasticitatea exprim schimbarea procentual iterativ a unei variabile lund n


considerare schimbarea procentual iterativ a altei variabile. Elasticitatea este exprimat de
obicei printr-o valoare pozitiv (o valoare absolut), atunci cnd semnul este deja clar din
context.
Formula general a elasticitii este:

Elasticitatea este un concept important, folosit pentru a nelege incidena taxelor indirecte, a
conceptelor marginale, raportate la teoria firmei, distribuia bunstrii i la diferite tipuri de
bunuri raportate la teoria alegerii consumatorului i la multiplicatorul Lagrange. Elasticitatea
este de o importan crucial n orice discuie despre distribuia bunstrii, mai precis despre
surplusul consumatorului, surplusul productorului sau surplusul guvernului.
Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea
pretului sau a altor factori care o determina.
Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al cererii, sau gradul de
sensibilitate al cererii fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea
cererii. Elasticitatea cererii poate fi in functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie
de pret, elasticitatea se calculeaza dupa formula

Ecp=
=
unde C= modificarea cererii
C=cererea initiala
P=modificarea pretului
P=pretul initial

, (dupa pret)

Ecv==
, (dupa venituri)
unde C=modificarea cererii
C=cererea initiala
V=modificarea veniturilor
V=venitul initial

30

Gradul de sensibilitate al ofertei fata de modificarile pretului sau al altor factori se numeste
elasticitatea ofertei. Modificarile ofertei se calculeaza in dependenta de pret, ca si la cerere. Formula

de calcul: Eop==
O=modificafea ofertei
O=oferta initiala

, unde
P=modificarea pretului
P=pretul initial

18.Elasticitatea cererii:tipuri si factori de influenta


Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii
sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se
numeste elasticitatea cererii.
Elasticitatea cererii se clasifica in:
elasticitatea la pret

elasticitatea la venit

elasticitatea incrucisata

Cererea pt diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibilaa fata de modificarea pretului
sau a altor factori care o d etermina.elastic cererii constituie modif relativa a cantitatii cerute in
ftie de influenta unui anumit factor al cereriisau,gradul de sensibilitate al cererii fata de
modificarea pretului sau a altor factori.
Factorii care infleunteaza elasticit cererii st:
1)gradul de substituire a bunurilor.cu cit bunul e mai usor de inlocuit in consum,cu atit si
elasticit cerererii e m mare
2)ponderea chelt pt bunul dat in bugetul familiei.daca creste venitul creste si elastic cere,si
invers
3)natura bunului:pt bunurile de prima necesitate cererea e inelastica,pt bunurile
superioare,cererea e elastica
4)perioada de timp de la modific pretului:cu cit per de timp e mai mare cu atitsi elastic va fi mai
mare.
Formele principale ale elastic cererii st:elastic cererii dupa pret,elastic incrucisata si elastic dupa
venit.
Elasticit cererii dupa pret e raportul dintre modificarea procentuala a cantitatii cerute a unui
bun si modificarea procentuala a pretului bunului dat,ceilalti factori fiind constanti
Elasticit cererii dupa pret=modif procentuala a volum cereri /modif procent a pretului.aceasta
inregistreaza valori negative,dar se analizeaza dupa modul.
Formele principale st:1)cererea perfect elastica-la acelasi pret cererea tinde spre infinit
2)cererea elastica-marimea cererii se modifica cu un procent mai mare decit pretul
3)cerere cu elasticit unitara-pretul si marimea cererii se modica cu acelasi procent
4)cerere inelastica-marimea cererii se modificacu un procent mai mic decit pretul
5)cerere perfect inelastica-skimbarea pretului nu determina modificarea cantitatii cerute
Elasticitatea incrucisata-gradul de modificare a cantitatii cerute pt un bun in rezultatul
modificarii pretului altui bun.indicatorul princopal este coef elasti cit incrucisate dupa
pret=modif procentuala a volum bunului solicitat(bunul A) /modif procentuala a pretului altui
bun(bunul B).
Formele principale ale elasticit incrucisate st:pozitiza-caracteristica produselor
substituibile,negativa-caracter prod complementare,nula-caract prod de consum independent

31

Elasticit cererii dupa venit-grupul de modificare a cantitatii cerute ca raspuns la modificarea


veniturilor consumatorilor.indicat principal e coef elasticit cererii dupa venit care e = modif
procent a vol cererii pt produs /modif procentuala a venitului consumator
Formele principale ale elasticit cererii dupa venir st:pozitiva volumul cererii creste odata cu
majorarea venitului,e caracteristica bunurilor normale.negativa-vol cererii scade odata cu
cresterea venitului caracterist produs inferioare sau necalitative,nula volumul cererii nu e
sensibil la modif venitului,caracter produselorr de prima ncesitate.

19.elasticitatea ofertei:tipuri si factori de influenta


Elasticitatea ofertei reflecta sensibilitatea ofertei la variatiile pretului.se masoara cu ajutorul
coef de elasticitate=modif procentuala a a volumului ofertei /modif procentuala a pretului
Formele principale:oferta perfect elastica-la acelasi pret oferta tinde spre infinit
oferta elastica-marimea ofer se modifica cu un procent mai mare decit pretul
Of cu elasticitate unitara-pretul si marimea ofertei se modifica cu acelasi procent
Of inelastica-marimea ofertei se modifica cu un procent mai mic decit pretul
Of perfect inalastica-skimbarea pretului nu determina modif cantit oferite
Factorii principali ai elasticitatii ofertei in ftie de pret:
1)costul de productie-cresterea cost de prod determina o reducere a elastic ofertei si invers
2)gradul de substituire a fact de prod:cu cit gr de substit al fact de prod va fi mai mare cu atit
elastic ofertei creste
3)posibilit de stocare si costul stocarii.cu cit posibilit de stocaree mai mare,oferta e mai
elastica.cu cit costul stocarii e mai mare ,elasticit ofertei e mai mica
4)perioada de timp de la modif pretului.oferta e mai elastica pe TL decit pew TS.
Problema 1.functia cererei marfa X este Qdx=28-Px+0,2Py. Sa se determine
elasticitatea directa si incrucisata a cererei p/u bunu X,daca Px=12u/m si Py=20 u.m
Rezolvare:Calculam cantitatea de marfa X:Odx=28-12+0,2*20=20
Elasticitatea directa cereri unului X se calculeaza dupa formula:ED/Px =dQdx/dPx*Px/Qdx
ED/Px=-1*12/20=-3/5-crerea inelastica
Elasticitate incrucisata:Ei=dQdx/dPy*Py/Qdx=0,2*20/20=1/5;x,y-substituibile
Raspuns:cererea p/u bunul X este inelastica,Bunul x si y sunt substituibile.
Problema 2: functia cererei p/u un buneste:Qd=100-5P.Determinam elasticitatea cererei
dupa pret,p/u un pret de 10 u.m
Rezolvare:Elasticitatea cererei dupa pret se poate calcula conform relatiei:
ED/P=dQ/dP*P/Q=(a-bP)*P/Q; ED/P =-b*P/Q=-5*10/50=-1
Raspuns: cererea are o elasticitate unitara
Problema 3:Functia ofertei p/u un bun este Os=5+3P.Determinam elasticitatea ofertei
la pret,p/u un pret de 2 u.m.
Rezolvare:Elasticitatea ofertei dupa pret se poate calcula conform relatiei:
ES/P=dQs/dP*P/Q=(a+bP)*P/Q=b*P/Q=3*2/11=0,55<1,S- inelastic
Raspuns:oferta este inelastica.

32

21.teoria comportamentului consumatorului.


Analizeaza decizia care permite conumatorului obtinerea unui avantaj maxilaml,pornind de la
resursele disponibele.
Consumatorul:este individul,menajele,#,satul care foloseste bunuri si servicii pentru a-si
satisface o nevoie umana
Cosumul:ca sfera a reproductiei,releva folosirea bunurilor corporale si incorporale care
antreneaza pierderea imediata sau treptata a utilitatii lor.
Comportamentul consumatorului:reprezinta un proces de formare a cererii consumatorilor p/u
diferite bunuri si servici,ce depinde de venitul si prefrintele lui individuale,de nivelul pretului
Preferintele:distinge o anumita ierarhie a bunurilor din perspetiva utilitatii,proprii fiecarui
individ,care exista anterior si independent de preturi si venituri
n orice loc de pe planet, productorul de bunuri i servicii este animat de un unic scop - acela
de a obine un profit ct mai mare. Dar, el tie, c i poate atinge elul, numai dac produce
bunul sau serviciul cu cheltuieli mai mici dect preul la care-l poate vinde i dac gsete
clieni care s-l cumpere.
De aceea, pentru productor este la fel de important, s gseasc soluii pentru a produce n
condiii de maxim eficien i s cunoasc motivele pentru care se cumpr bunurile i
serviciile lui, s afle: cine, ce, de unde, de ce, cnd, cum i ct de mult cumpr i ct de des,
altfel spus s afle de ce oamenii rspund ntr-un anume fel la produsele i serviciile care le sunt
oferite, de ce au o anumit atitudine fa de ele.
Aceast conduit a oamenilor n cazul cumprrii i / sau consumrii bunurilor i serviciilor se
reflect n comportamentul consumatorului.
In ultimele decenii, una din problemele eseniale ale firmelor productoare o constituie
cunoaterea manierei n care vor rspunde consumatorii la diveri stimuli pe care le vor folosi
ele n vederea atingerii elului lor final profitul ct mai mare.
Studierea comportamentului consumatorului a devenit o preocupare a specialitilor n
marketing, ntruct ei pot afla cum i aleg cumprtorii bunurile i serviciile necesare
satisfacerii multiplelor nevoi, care sunt stimulii, factorii care le influeneaz alegerea.
La mijlocul anilor 60 studierea comportamentului consumatorului devine un domeniu distinct al
marketingului, ntruct n acest moment adoptarea opiunii de marketing impune nelegerea
mecanismului complex de transformare a nevoii n cerere de mrfuri i servicii.
Creterea complexitii vieii economice, a condus la necesitatea cunoaterii mecanismului
comportamentului economic uman, care devine tot mai amplu i mai complicat, ceea ce impune
studierea separat a celor dou componente intrinseci: comportamentul omului n calitate de
productor de bunuri i servicii i comportamentul lui de consumator.
Pentru societatea contemporan, n care progresul tehnico- tiinific tinde n multe domenii s
nlocuiasc productorul om cu productorul main, devine foarte important i
semnificativ studierea comportamentului de consum, cu att mai mult cu ct resursele rare cu
ntrebuinri alternative pe care societatea uman le are la dispoziie impun producerea, numai a
acelor bunuri i servicii care satisfac nevoile n cantitile necesare. De aceea, cunoaterea i
explicarea comportamentului de consum i cumprare a devenit o necesitate stringent,
ignorarea modului de manifestare a acestuia, producnd grave dezechilibre.
De asemenea, n condiiile diversificrii considerabile a ofertei, consumatorilor li se deschid
largi posibiliti de alegere. Pe de alt parte, creterea puterii de cumprare, concomitent cu
ridicarea nivelului de educaie i cultur, i d posibilitatea cumprtorului s-i satisfac mai
multe nevoi, mai sofisticate, de nivel calitativ mai ridicat, aspecte de care este absolut

33

obligatoriu s in seama productorul, pentru a putea veni n ntmpinarea dorinelor


consumatorului.
In cazul n care productorul nu desluete aceste noi opiuni ale clientului, acesta se va
ndrepta ctre un alt productor.
Pe msura ce studiile au progresat n acest domeniu, a devenit clar c investigarea
comportamentului consumatorului necesit o abordare pluridisciplinar n care un rol esenial
revine tiinelor comportamentale - mai ales psihologiei i sociologiei de la care au fost preluate
concepte i idei fundamentale. De altfel, specialitii apreciaz c economia politic, psihologia,
sociologia i antropologia au pus bazele conceptuale ale cunotinelor actuale din acest
domeniu.
Datorit naturii fundamental diferite a actelor i proceselor ce definesc comportamentul
consumatorului, modul n care oamenii se comport n plan economic nu reprezint o nsumare
de acte repetate mecanic, ci rezultatul acumulrii unei experiene de viat. Simpla nregistrare i
cuantificare a actelor consumatorului nu este suficient, trebuie cercetate i procesele psihofiziologice care determin aceste acte i explicat interdependena dintre ele.
Intruct comportamentul consumatorului se manifest pe piaa, studiul acestuia devine un
capitol important al marketingului.
De altfel, cunotinele referitoare la comportamentul consumatorului asigur fundamentul
strategiilor de marketing cu privire la: poziionarea produsului, segmentarea pieii, lansarea
produselor noi, adoptarea unor decizii de marketing-mix etc., asigurndu-le o eficien sporit.
Studierea lui permite caracterizarea mai ampl i complex a fenomenelor de pia, elaborarea
unor strategii mai realiste i desfurarea unor aciuni de marketing eficiente.
22. Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii.
Scopul oricrei activiti economice este producerea de bunuri pentru satisfacerea nevoilor
consumatorilor. Populaia (consumatori), trebuie abordat sub un dublu aspect:
- pe de o parte, ca principal factor de producie, adic formeaz factorul munc, - pe de alt
parte, ca principal consumator de bunuri.
Aceste dou laturi specifice se mbin i formeaz un circuit sau flux continuu, n sensul c
populaia, familia sau menajul sunt atribuite pentru munca prestat, iar banii primii sunt folosii
pentru procurarea de bunuri, n vederea satisfacerii necesitilor sau trebuinelor.
CONSUMUL- ca sfera a activitatii economice releva utilizarea bunurilor corporale si
incorporale care antreneaza fierberea imediata sau treptata a utilitatii lor.
COMPortame CONS e un proces logic de a lua decizii prin intermediul carora se tinde de a
obtine un maxim de avantaje din utilizarea res disponibile
Preferintele cons disting o anumita ierarhie a bunurilor din perspectiva utilitatii,proprie fiecarui
individ,care exista anterior si independent de preturi si venituri
n acest context se manifest categoria economic de utilitate.
I. Utilitatea economic
Utilitatea poate fi definit drept capacitatea real sau potenial a unui bun economic de a
satisface o nevoie prin folosirea lui n consum (sau n producie). Utilitatea poate fi analizat
sub dou aspecte:
- sub aspect tehnic;
- sub aspect economic.

34

1). Utilitatea, abordat n sensul tehnic, reprezint capacitatea unui bun de a satisface o nevoie
sau o necesitate, care poate fi o necesitate individual, social sau de producie. Utilitatea
tehnic a unui bun decurge din trsturile, caracteristicile i nsuirile fiecrui bun.
2). Utilitatea, abordat n sensul ec, presupune raportarea la o necesitate sau la o trebuin a
nonposesorului bunului respectiv, determinnd achiziionarea bunului.
Utilitatea economic poate fi definit ca reprezentnd satisfacia pe care o obine consumatorul
prin utilizarea unei cantiti determinate dintr-un bun economic, n anumite condiii de timp i
loc. Din acest punct de vedere bunurile ofer utiliti diferite.
Din cele prezentate se poate trage concluzia c n caracterizarea utilitii economice se au n
vedere urmtoarele elemente:
- satisfacia resimit prin consumarea unei cantiti determinate (doze) dintr-un bun, delimitat
clar din structura celorlalte bunuri, ntr-un interval de timp i n mprejurri date;
- satisfacia resimit de un consumator bine definit, n condiii determinate de timp i loc;
- consumatorul n cauz nu deine bunul respectiv, ns este dispus s fac un sacrificiu
economic, adic s plteasc o anumit sum de bani pentru a procura bunul respectiv.
Practic, orice produs are o utilitate, dac el satisface o nevoie uman.
Se poate spune c aprecierea utilitii depinde de o serie de factori care caracterizeaz individul
respectiv:
- intensitatea nevoilor individului; - nivelul de cultur;- situaia sa economic; - aspiraiile i
opiunile individului
Teoria economic a fundamentat dou concepii privind utilitatea economic:
- concepia clasic; - concepia neoclasic.
Concepia clasic pornete de la premisa potrivit creia bunurile identice au aceeai utilitate,
indiferent de consumator.
Concepia neoclasic consider c un bun este util din punct de vedere economic dac satisface
nevoile unui nonposesor i dac acest nonposesor este contient, adic cunoate exact satisfacia
pe care i-o poate oferi bunul consumat.
n condiiile n care consumul se reduce la o singur unitate (doz), utilitatea este individual,
iar n condiiile n care consumul se refer la mai multe uniti (doze) "dintr-un bun, utilitatea
analizat va fi utilitatea total.
n ultim instan, utilitatea unui bun poate fi redus la dou componente principale:
- cantitatea n care bunul este oferit consumului;
- intensitatea nevoilor consumatorului (cumprtorului).
Astfel, se poate trage concluzia c bunuri omogene au utiliti diferite pentru consumatori
(indivizi) diferii.
Utilitatea total este deci o sum a unitilor individuale (dozelor) ale tuturor unitilor
(cantiti ntregi) consumate din bunul respectiv.
Utilitatea ultimei uniti consumate dintr-un bun economic sau dintr-o mulime de bunuri
identice se numete utilitate marginal. Prima Lege a lui Gossen, numit i Legea utilitii
marginale descrescnde, spune:
(Cnd cantitatea consumat dintr-un bun economic crete, utilitatea marginal a bunului
respectiv (adic utilitatea suplimentar adugat de ultima utilitate x), tinde s se diminueze ".
Altfel spus, o dat cu creterea cantitii consumate dintr-un bun, utilitatea individual
descrete, n timp ce utilitatea total crete.
Utilitatea marginal (Um) reprezint variaia utilitii totale ((Ut), care rezult prin creterea
((X) cu o unitate a cantitii dintr-un bun economic, consumul celorlalte bunuri rmnnd
nemodificat.

35

Confirmarea utilitii unui bun economic se face prin consumul bunului respectiv, n urma
cumprrii lui i pentru care se pltete o sum de bani numit pre.
Teoriile utilitatii:
1)teoria ordinala(calitativa)porneste de la faptul ca utilitatea nu poate fi cuantificata in skimb se
pot stabili ierarhia intre utilit diferitor bunuri.Drpt criteriu de clasificare se foloseste obtiunea de
preferentialitate a consumatorului.Aceasta teorie are 2 axiome:
a-axioma tranzitivitatii preferintelor A>B>C deci A>C(>preferat) si Ua>Uc (U-utilitate
b axioma ekivalentei preferintelor A B C deci A C ( indiferent)
2)Teoria cardionala-utilitatea poate fi masurabila cantitativ,unitate de masura fiind utils
FTIA utilitatii exprima corelatia dintre cantit de bunuri si gradul de satisfactie obtinut de
consumator
U=f(Qa,Qb...Qd)unde Qa...-cantitatile procurate sau consumate din bunurile a,b....
Conform t.cardinale se pot determiona urmat tipuru de utilitati:totala si marginala.

23.Curba de indiferenta.Trasaturile si tipurile curbei de indiferenta


Instrumentul cu ajutorul cruia se analizeaza de obicei preferinele (alegerea)
consumatorului este curba de indiferen sa (de izoutilitate).
Curba de indiferenta constituie o reprezentare grafica a ansambluluii de combinatii de
bunuri si servicii de la care consumatorul asteapta sa obtina aceeasi utilitate totala,adica
acelasi nivel de satisfactie, Aceasta reprezint mulimea combinaiilor a dou bunuri pe care
consumatorul le consider echivalente, deoarece i aduce aceeai satisfacie, adic aceeai
utilitate.ex ( s presupunem ca consumatorul isi va limita alegerea la 2 bunuri- merele (X) si
portocale (Y), in functie de preferintele sale , consumatorul poate efectua un numr nelimitat de
combinatii posibile ale bunurilor X i Y. De ex aceeai satisfactie i-ar aduce consumatorului
combinaiile: 12 mere+ 7 portocale; sau 10 mere+ 8 portocale; sau 7 mere+ 10 portocale.
Fiecare din aceasta combinatie reprezint un cos sau un program de consum.).
Totalitatea curbelor de indiferen care pot exista pentru un consumator i care descriu
preferinele acestuia pentru anumite couri de consum constituie harta de indiferen.
Fiecarui individ ii corespunde o harta a curbelor de indiferenta proprie.
Harta curbelor de indiferenta reuneste totalitatea curbelor d eindif,care descriu
preferintele unui consumator pt anumite bunuri
Trasaturile curbelor de indiferenta st:
1)orice combinatie de pe curba produce acelasi grad de satisfactie pt consumator
2)seturile de bunuri situate pe curbele de indif mai departe de originea axelor de coord st
preferabile celor suituate mai aproape de axe:Ua>Ub>Uc>Ud.
3)Curbele de indif ale unui consumator ne se intersecteaza niciodata
4)panta curbei de indif se numeste rata marginala de substitutie a bunurilor.Rata marginala de
subst a bunurilor e raportul invers al utilitatilor marginale ale celor 2 bunuri,conform relatiei:
Tipurile curbelor de indiferenta
1)clasice-substituibilitate imperfecta
2)pt bunurile perfect substituibile-subst perfecta
3)pt bunurile complementare-substituib zero
4)pt bunurile neutre-neutralitatea bunurilor

36

Intrebarea 24.Constrngerea bugetar: abordarea static i dinamic.


Dorinele i preferinele consumatorului sunt limitate de urmtorii factori:
Venitul disponibil, destinat consumului
Evoluia preurilor bunurilor i serviciilor
Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su,
precum i de nivelul preurilor, reprezint constrngerea bugetar.
Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului
n limita bugetului disponibil (cantitatea maximal de bunuri care poate fi cumprat cu venitul
disponibil i la preurile existente).
xPx+yPy=I
Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor.
Abordarea ordinalist a evalurii utilitii:
1. Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale (A>B)
2. Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un
bun la altul.(A>B>C, A>C)
3. Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti
mai mici.
Alegerea optim a consumatorului. Echilibrul consumatorului.
Ca fiin raional, omul sau consumatorul i stabilete n fiecare moment al existenei sale
unul sau mai multe programe de consum.
Prin program de consum nelegem cantitile din diferite bunuri, pe care consumatorul i
propune s le achiziioneze pentru a le consuma.
Analiza preferinelor consumatorilor, n funcie de veniturile de care dispun, pornete de la
urmtoarele postulate:
1. Consumatorul este o persoan raional care caut, n funcie de veniturile de care dispune, s
obin o satisfacie (utilitate) maxim n urma consumului.
2. Orice consumator are preferine stricte n legtur cu anumite bunuri i servicii pe care le
poate obine de pe pia
3. Cu foarte puine excepii, toi consumatorii sunt supui unor restricii de venit, adic
veniturile consumatorilor sunt limitate.
4. Orice bun economic are un anumit pre, format pe pia n baza raportului cerere / ofert.
Consumatorul trebuie s ajung la un anumit compromis, alegnd bunurile pe care le va
cumpra, n funcie de venitul de care dispune, astfel nct s realizeze maximum de satisfacie
n urma consumului acestor bunuri.
De aceea venitul (banii) deinut de un consumator poate fi astfel alocat nct, n momentul
cheltuirii ultimei uniti monetare pentru achiziionarea unui bun, s obin aceeai cantitate de
utilitate marginal.
A/ concluzie reprezint regula maximizrii utilitii. n situaia n care consumatorul
alterneaz ntre elementele definitorii ale acestei reguli, el se afl n echilibru, adic este un
consumator raional.

37

Avnd n vedere cele prezentate putem trage urmtoarele concluzii:


1. un consumator nu poate mri utilitatea total fr a cheltui mai mult, n condiiile n care
utilitatea adiional (suplimentar) pe unitate monetar este aceeai pentru toate bunurile.
2. un consumator nu poate majora utilitatea total (la un nivel dat al venitului), cnd raportul
dintre utilitatea marginal i pre, pentru toate bunurile, este aceeai.
Analiza comport cons porneste de la urmatoarele premise:
1)cons tinde sasi maximizeze satisfactia in limitele resurselor banesti disponibile
2)cresterea utilitatii totale in urma consumurilor bunurilor
3)descresterea utilitatii marginale in urma consumului unei unitati aditionale dintrun bun
Echilibrul consumatorului
Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza
constrngerii bugetare, el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este
echilibrul dintre venitul acestuia i combinaia optim, care se stabilete n punctul n care curba
de indiferen este tangent cu dreapta bugetar.
MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS
panta curbei de indiferen, Px/Py panta liniei bugetului.

Intrebarea 25.teoria de producie. Factorii de producie i combinarea lor.


Teoria producatorului rep utilizarea unor instrumente de analiza,care ar permite
producatorului de a lua cel mai avantajoase decizii ec,in vederea atingeri scopurilor de
maximizarea a profitului.
Scopul fiind maximizare profitului,premiza producerea bunului in scopul satisfacerii nevoilor
umane de consum este posibilitatea in conditile,in carea producatorul dispune de resurse
ec,combina si utilizeaza eficient factorii de productie
Factorii de productie sunt resurse naturale atrase si utilizate in circuitul economic aflate in
miscarea ca fluxuri
Punctul de plecare a studierii factorilor de productie il constituie resursele economice.
Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de om in procesul
activitii economice. Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea si diversificarea factorilor
de productie. Insa in pofida acestui fapt ei ramin clasificati in 4 categorii de factori: munca ,
natura , capitalul , si informatia. Munca si natura sunt denumite factori primari. Capitalul este
un factor derivat, iar resursele informationale sunt un nefactor.
Factorii de producie tradiionali (parial substituibili i complementari):
- natura (Pmnt N) cel mai limitat i durabil factor de producie,resurse de apa si
minerale.
- Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie....(munca este activitatea umana
constienta, un efort fizic si intelectual, prin care oamenii, actionind asupra naturii, obtin
bunurile de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricarei activitati economice.)
- Capitalul K cel mai eterogen factor de producie....( capitalul constituie ansamblul
bunurilorfolosite pentru confectionarea altor bunuri, destinate vinzarii in scopul obtinerii unui
profit.)

38

Capital fix se
Cap.real:financiar;economic;

utilizeaz

pe

un

timp

ndelungat

se

uzeaz;

Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie.


- Resursele informaionale noile tehnologii, informatia, inveniile i inovaiile etc.
Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a
acestora, att sub aspect cantitativ, ct i structural-calitativ, n scopul producerii de bunuri i
servicii.
Piaa factorilor de producie este piaa pe care se vnd i se cumpr factorii de
producie ( munca , pmintul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii i
ofertei, se stabilete preul acestora.
-neofactori progresul tehnic,inovatia,resurse informationale,abilitatile antreprenoriale
Factori de productie sunt:
Factorii primari: munca si natura
Factori derivatii: capitalul

Factorii clasici: munca,pamintul,capitalu


Factori neoclasici: neofactorii

26.Funcia de producie i proprietile ei.


Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n
diferite proporii, a factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie
indic nivelul maxim de producie care poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale
factorilor de producie.
Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmtor:
Q = f (X1,X2...x11) unde Q cantitatea de bunuri produsa, iar X1,X2 factorii de
productie.Sau Q = f (K,L) unde K capitalul; L- munca.

Intrebarea27,28,29
Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale
randamentelor neproporionale.
Perioadele procesului de producie:
Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt
este utilizat atunci cind intreprinzatorul modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti.
De ex un numar diferit de lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de modificat.).
Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi
modificai.
Indicatorii produciei pe termen scurt:
Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp

39

Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate


suplimentar a factorului muncii (MPL=TPL/L)
Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii
(APL=TPL/L)
Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea
unui factor oarecare, n timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului
variabil va fi neproporional la nceput va crete, apoi va atinge un punct de stabilitate, dup
care va descrete.
Concluzii:
Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere
Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului
descresctor. Dac un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i
mediu de la un anumit moment ncep s scad.
Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.
Izocuanta: tipuri i trsturi. - Alegerea productorului n perioada lung de timp.
Randamentele de scar.
Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In
acest caz, poate avea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se
intimpla din cauza ca, sub influenta noilor tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor,
intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si inlocuieste un factor de
productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern.
Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printro cantitate din alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10
muncitori inlocuiti de o masina, care face integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital
sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de productie(inlocuirea unui utilaj cu
altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie, producatorul poate combina si substitui
factorii de productie in proportii diferite.
Combinatia a doi factori de productie capitalul si munca care asigura acelasi nivel de
productie se numeste izocuanta.
Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la
un nivel dat al tehnicii cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.
Caracteristicile acestei izocuante sint:
- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudinii
izocuantelor care formeaza harta izocuantelor.
- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie
utilizati si prin urmare un volum mai mare de productie.
- Izocuantele nu se intersecteaza.

40

- Panta izocuantelor este negativa.


- Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se
numeste rata marginala de substitutie tehnologica.
Particularitatile izocuantelor:
1)nu se intersecteaza
2)st convexe la origine
3)au o inclinatie negativa
4)panta e determinata de rata marginala de substit tehnologica
5)ansamblul izocuantelor ce pot inscrise intruyn sist de axe formeaza harta izocuantelor
6)daca izocuanta e situata mai sus fata de axa de origine,atunci volumul de prod e mai mare
Alegerea productorului n perioad scurt de timp. Legea productivitii marginale
descresctoare
Analiza productivitatii a fact de prod e foarte importanta in per scurta a prod deoarece # creste
vol de prod folosind cantit suplimentare din fact munca.productivit unui fact de prod reprezinta
eficienta utilizarii fact respectiv.eficienta utilizarii fact de prod pe TS poate fi analizata cu
ajutorul urmat indicat:
1)produsul total-productia totala obtinuta in urma utilizarii fact de prod;se exprima cu ajutorul
ftiei de prod,in care un factor e variabil,iar ceilalti factori st constanti
2)produsul mediu-cantit de produs total ce revine unei unitatri de factori variabili utilizat
3)produsul marginal-productia suplimentara obtinuta in urma utilizarii unei unitati suplimentare
din factorul variabil
Legea randamentelor neproportionale
Daca o productie presupune utilizarea a 2 sau mai multi fact si se mai adauga progresiv aceeasi
cantitate folosita dintrun factor,in timp ce alti factori nu se skimba,atunci productivitatea
marginala a fact variabil creste pina la un anumit punct.pornind de la acest
punct,productivitatea marginala descreste,iar productia totala continua sa creasca,dar intr-o
proportie mai mica
Stadiul 1:productia totala creste mai rapid decit fact variabil utilizat,ceea ce determina cresterea
produsului marginal
Stadiul 2: productia totala creste,dar intrun ritm mai redus decit cresterea facr variabil,ceea ce
determina reducerea produsului marginal
Stadiul 3:productia totala scade,iar produsul marginal devine negativ.
Alegerea productorului n perioada lung de timp.randamentele de scara
n perioada lung de timp se poate modifica consumul tuturor factorilor de producie. Astfel se
pot observa 3 tipuri de efecte(randamente) de modificare la scara de producie: a=Q2/Q1 , acoeficient de modificare a volumului de producie; bL=L2/L1; bK=K2/K1 coeficieni de
modificare aconsumului de factor; aQ=f(bk;bL). Un efect de modificare la scara produciei
poate avea loc numai atunci cnd avem o modificare a factorilor
Randamentul de scara-majorarea vol de prod ca rezultat al majorarii de catre producator a
consumului de factori de prod in aceeasi proportie si in aceeasi directie.
a)rand de scara constant cresterea in proportii egale a 2 fact determina cresterea un aceeasi
proportie a productiei
b)rand de scara crescator-cresterea in proportii egale a celor 2 factori de productie determina o
crestere din ce in ce mai mare productie
c)rand de scara descrescatoare cresterea in proportii egale a celor 2 factori de prod determina o
crestere din ce in ce mai mica a productiei
Factorii:specializarea lucratorilor,utilizarea capit tehnic,factori tehnologici,akizitiile si vinz en
gros,dimensiunile firmei,rigitate in functionarea structurilor,capacitatea de inovare redusa

41

Intrebarea 30.Costul de producie i tipologia lui.


Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le
efectueaza p/u fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de
productie necesari p/u producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de
productie este egal cu cu cheltuielile de productie
Categoriile costului sunt:
-costul fix reprezint cheltuielile ntreprinderii independent de volumul produciei. Acestea sunt
cheltuielile ce precedeaz procesul de producie propriu-zis: construcia sau arenda cldirii de
producie, cheltuieli pentru utilare, instalaii . a.;
-costul variabil sunt cheltuielile ce se schimb n funcie de volumul produciei. Acestea sunt
cheltuielile de materii prime, remunerarea muncii, combustibil, materiale auxiliare etc.. O alt
varietate a aprecierii mrimii costului de producie este costul total i cel unitar. Costul total va fi
suma dintre costul fix i cel variabil. mprind costul total la cantitatea de produse fabricate,
obinem costul unitar (costul unitii de produs). Pentru a evalua costul fix i cel variabil unitar,
mprim aceste costuri la volumul de produse ob. Antreprenorul va tinde s majoreze volumul
produciei prin mrirea respectiv a cheltuielilor (noi investiii) i lrgirea zonei profitabilitii.
Fiecare unitate nou de produs va cere anumite cheltuieli. Acest proces va continua pn la
atingerea nivelului de cost marginal, care reprezint suplimentul de cost necesar pentru
producerea unei uniti adugtoare de produs. Marja constituie unitatea suplimentar de produs
introdus tru-un proces. Spre exemplu: a trece de la 4 la 5 muncitori sau la producerea a 15
uniti la 16 uniti de produs. Marja se cal-leaz ca diferena dintre cheltuielile de producie
pentru n uniti produs i cheltuielile de producie pentru n-1 uniti. Producerea unei uniti
suplimentare de produs, genernd cheltuieli suplimentare, va conduce i la creterea venitului
suplimentar. Structura preului de cost la fabricarea oricrui produs sau la prestarea unui serviciu
include cteva categorii de cheltuieli inevitabile n orice proces: 1) cheltuieli prin defalcri
pentru capitalul fix uzat (amortizarea), deoarece orice proces tehnologic necesit anumite spaii
de producie, utilaje, maini etc; 2) cheltuieli pentru procurarea de materii prime i materiale; 3)
cheltuieli pentru salarii i alte forme de contribuii la salarii; 4) cheltuieli pentru energie i
combustibil; 5) materiale auxiliare i alte cheltuieli neprevzute.
n diferite ramuri de producie structura preului de cost difer n funcie de cota unor sau altor
categorii de cheltuieli n volumul general al cheltuielilor de producie. n dependen de aceasta,
se alege calea prioritar de reducere a cheltuielilor de producie.
Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si economic.
Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de
productie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face
parte din costurile implicite.
Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile
implicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care
apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u
folosirea capitalului propriu.
Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in
limita anumitor cheltuieli.(L*Pl+K*Pk=TC)

42

Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din
preturile la ele.
E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor
tehnologice i economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine
tangent cu una din izocoante.

Intrebarea 31.Izocostul i echilibrul productorului.


Dreapta izocostului ilustreaza toate contitatile de factori de productie de capital si
munca ce pot fi cumparate cu o suma de bani data. Ea uneste toate combinatiile de factori cu
acelasi cost. Dreapta izocost ne permite sa identificam combinatiile de factori cu un cost
minim, pe care o firma o utilizeaza pentru marirea profitului la un volum dat de productie.
Petru reducerea costurilor de productie, producatorul va urmari mere
ca drepta izocost sa fie mereu tangenta (tg) la drepta de izoprodus.
Conditia de echilibru a producatorului
=
, unde MPL=QL si MPK=QK
FC=PK*K si VC=PL*L (TC=FC+VC)

K
dreata izocost

20

10

15

Intrebarea 32.Costurile de producie n perioada scurt de timp.


Perioada scurta se defineste ca intervalul de timp in care sunt utilizate aceleasi capacitai de
productie, la acelasi nivel tehnic, modificinduse doar cantitaile de munca si /sau de materie
prim.Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intreprindere pentru
fabricarea si desfacerea unui anumit volum de bunuri. In structura costului global deosebim
costurile fixe, variabile si totale.
Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de
bunuri. Acest cost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc evolutia
costului variabil: TC= TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de de modificarea
costului variabil TC= TFC+ f(Q).
Costul mediu (AC) - sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun.
AC=TC/Q. El poate fi fix sau variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in functie de
mai multi factori, dar in primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa
costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice creste. Costul mediu variabil
insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat, pina la un anumit nivel, apoi incepe
sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este conditionata de actiunea legii
randamentelor neproportionale.

43

Costul marginal (MC) - sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun
suplimentar. El se determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea
productiei.MC= TC/ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix
ramine acelasi. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de
reducere, dupa care creste intruna.
Intrebarea 33.Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar.
Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul urmeaza
sa faca fata unor noi probleme:
a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie
b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii
c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie.
Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa:
a)efectului economiilor de scara
b)efectului dezeconomiilor de scara.
Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in urma
cresterii dimensiunilor intreprinderii si/sau a volumului de productie.
Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de modificarea
taliei intreprinderii si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de fabricatie. Economiile de
scara sunt posibile doar in cadrul unor intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari si
foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui sir intreg de factori, de o natura deopotriva
tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului productiei, are loc aprofundarea a
specializarii, fapt ce contribuie la cresterea indeminarii muncitorilor, precum si la cresterea
posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne si mai productive. In cazul intreprinderilor
mari, se procura cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si are loc o
reducere a preturilor de achizitie, fapt care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai
mult, marile intreprinderi pot obtine de la bencile comerciale credite cu o dobinda mai mica,
reducind si pe aceaste cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul
intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a economiei nationale. Oricum ele nu pot fi
obtinute printr-o sporirea fara limita a productiei. La un moment dat, odata cu cresterea
volumului productiei, costurile incep a creste mai repede decit cantitatile produse. Locul
economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.

Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung creste pe
masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind
dimensiunile intrepeinderii depasesc
anumite limite, apar dificultati manageriale,
intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal administrativ numeros trebuie in
permanenta supus controalelor fapt ce mareste cheltuielele legate de munca. Pe de alta parte, o
intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile pietei si se reprofileaza odata cu
modificarea cererii. Aceasta imprejurare genereza o majorare a riscurilor si a pierderilor, ceea

44

ce contribuie la marirea costului mediu si la reducerea capacitatii competitive a intreprinderii.


Pentru depasirea unor asemenea situatii, satiinta economica a lansat notiunea de dimensiunea
optimala a intreprinerii, criteriul de baza de identificare a acestor dimendiuni fiind dinamica
costului unitar.

Intrebare 34.Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei.


Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict
costul total. Profitul, este, astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara
o activitate economica, adica o activitate de producere si comercialiyare a bunurilor si
serviciilor.
Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde:
Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.
Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a izvoarelor
acesteia, considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in activitatile de comert
exterior. Fiziocratii lanseaya ceva mai tirziu o noua teorie, potrivit careia profitul este un
surplus de valoare peste valoarea avansata, peste cheltuielele efectuate care este un dar al
naturii si exista numai in agricultura. Englezul Adam Smith considera ca profitul este un venit
generat de proprietate, dar care are la temelia sa munca neplatita a muncitorilor si se obtine atit
in agricultura cit si in industrie. Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o forma speciala
a salariului care e insusita de intreprinzator pentru efortul sau de organizare si gestionare a unei
activitati economice. Karl Marx considera ca profitul e un venit insusit de catre proprietarul
capitalului in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca neplatita a
muincitorilor. In teoria economica contemporana predomina opinia potrivit careia profitul este
o recompensa, o rasplata pentru activitatea antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale
intreprinyatorului de a inova, de a gestiona reusit o afacere, dar mai ales de a infrunta riscul.

Tipuri
Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este
format din 2 componente:
a)profit normal
b) profit supernormal sau profit economic.
Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca
proprietarului, pentru amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In
acest fel, chiar si in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca
marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit oarecare ca diferenta dintre
incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit normal. Insa in cazul in care
intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie si este obligat sa-i inchirieze de la alte
persoane, el va putea obtine doar un profit supernormal. Daca insa intreprinzatorul este
proprietarul factorilor de productie folositi de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va

45

putea obtine si un superprofit, si un profit normal. Deorece in cele mai multe cazuri
intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numit si contabil.

Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi:


Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare.
Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la
plata impozitelor, afaceri ilicite, contrabanda, umflarea costuriloretc.
Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot
influenta preturile in sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Deobicei,
posibilitatile insusirii unor profituri de monopol un timp indelungat sunt limitate de stat.
Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total.
Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea
impozitelor si a diferitelor taxe.

Intrebarea 35.Concurena i formele sale.


Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru
atragerea de partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit mai mare
posibil. Concurenta reprezinta un tip, un model deosebit de comportament al agentilor
economici. Fiind o lupta, o competitie, o intrecere intre participantii la procesul de productie, ea
ii imparte pe acestea in nvingatori si invinsi, impunindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces
la cele mai avantjoase conditii de producere si desfacere a marfurilor. In acest sens concurenta
este motorul dezvoltarii economice, motorul progresului.
Metode
In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:
1)pret

2)produs

3)calitate

4)forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare.


Tipuri
In functie de instrumentele folosite de respectarea legislatiei si a normelor morale
concurenta poate fi:
Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate
cu legislatia in vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate.
Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele
morle ale societatii.
In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a
cumparatorilor participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si

46

transparenta a pietei; nivelul general de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei,


exista 2 tipuri de concurenta:
a) concurenta perfecta(pura);
b)concurenta imperfeta
In functie de forma concurentei se desting 2 piete concurentiale:
a)piata cu concurenta perfecta
b)piata cu concurenta imperfecta
Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitailor economice , se
prezinta sub urmatoarele forme:monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut,
de monopson:
Modelul concurenei perfecte.
Concurena perfect denumita si pur, exista pe o pia care reunete simultan urmtoarele 5
trsturi :
Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit
nici unul din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta
asupra pretului.
Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera
relativ identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs
de la un alt vinzator.
Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un
fel de restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.
Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice
moment de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat
capital si forta de munca pentru a efectua aceasta trecere.
Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu
privire la cerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai
bun produs la cel mai bun pret.
Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o
reducere a preturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu
concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in
realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic, mai mult
intilnit in carti.
Maximizarea profitului i oferta firmei pe piaa cu concuren perfect.
Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de situatia
pietelor interdependente si apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel
punct in care cantitatile cerute dintr-un bun se egalizeaza cu cele oferite.
Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este cea care deterrmina formarea pretului, situatia
optima fiind reprezentata de egalitatea Cmg=Vmg=Pret.
47

Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului,
conditia de echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost minim).
Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului
de munca, iar pe termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix.
Intrebarea 36.Concurena imperfect i formele ei.
In viata reala domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile
ii sunt sunt impuse anumite restrictii si limite. Pentru concurenta imperfecta ii este
caracteristica un numar redus de firme.
Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care agenii economici
vnztori i cumprtori pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre
cererea i oferta de mrfuri i, deci, nivelul preului, cu intenia de a obine avantaje mari i
stabile.
Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena
perfect rmne doar ca model ideal, folosit n analizeze teoretice.
Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt:
1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi
(oligopolul) sau a unor cumprtori puini i a multor vnzri (oligopsonul);
2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul;
3. produsele sunt difereniate real sau imaginar;
4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur;
5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar;
6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie;
7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului.
Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n
primul rnd, n funcie de numrul i fora economic a agenilor economici productori i
consumatori, astfel:
- pia cu concuren monopolist;
- pia cu concuren de monopol;
- pia cu concuren de oligopol;
- pia cu concuren de oligopson (monopson).
Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia
vnztorii i cumprtorii, prin aciunile ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur
cererea, oferta i preul.
Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile
concurenei perfect astfel:
48

1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate cumprtorului
acelui produs;
2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor
diversificate, ci i prin: reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.;
3. atomicitatea cererii i ofertei;
4. se accentueaz diferenierea produselor;
5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie;
6. transparena pieei este parial.
Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a
monopolurilor i oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i
stabilesc propriile preuri, astfel nct, cu ct este mai mare o corporaie, cu att ea are o putere
mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin preuri lider (leadership-price),
la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii.
Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile
firme, care se sustrag, pe o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei.
Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare dect preul de
echilibru al concurenei perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert AbrahamFrois).
Cu ct numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei
este mai mare, cu att mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol.
Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena
piaa produsului se divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic
concurenei perfecte.
Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor
deoarece produce i vinde un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunnd
cantitatea, calitatea i preul produsului.
Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin:
oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i
poate stabili nivelul preului;
preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren
monopolistic i de oligopol;
libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant;
grad sczut de satisfacere a cererii.
Condiiile care definesc monopolul productorului sunt:
1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vnzare;
2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i postvnzare);
3. existea unor piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial,
financiar;
4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii;
5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n
procesul de fluidizare a cererii, ofertei i preurilor.
Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant
i nu numr mic de cumprtori.
Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se
confrunt un singur vnztor i un singur cumprtor.

49

Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se


ntlnete un cumprtor unic, care fixeaz volumul produciei i preul de vnzare, i un numr
mare de productori.
Monopolul pur este situaia de pia, inexistent n fapt, n care un productor nu are
concuren pe piaa intern i extern, producnd un bun fr nlocuitor.
Monopolul de marc situaia de pia n care o firm produce un anumit produs care
este nregistrat sub marc proprie, concurena aprnd nu la marc, ci la produse de caliti
asemntoare.
Monopolul temporar situaia de pia n care o ntreprindere scoate la vnzare un
produs nou dispunnd de o poziie privilegiat, pn n momentul n care produsul este realizat
i comercializat i de alte firme.
Monopolul discriminatoriu situaia n care monopolistul vinde acelai produs la preuri
diferite, acest lucru fiind posibil atunci cnd produsul este vndut pe piee diferite, care nu au o
comunicare real ntre ele.
Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de
civa productori-vnztori de talie mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei.
Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia dominat de
un numr redus de vnztori i cumprtori.
Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt:
1. interdependena aciunilor diferiilor vnztori preurile produselor, cantitatea
vndut i profitul unui productor depind de reaciile celorlali productori;
2. gradul nalt de concentrare a capitalului i produciei poate fi analizat att la
nivelul fiecrei ri ct i la nivel mondial;
3. diversificarea produselor, activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie.
Trsturile pieei cu concuren de oligopol:
1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile
ntreprinderi;
2. cucerirea i mprirea pieei produsului;
3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni;
4. diferenierea bunurilor i concurena n afara preului (publicitate, fiabilitatea
produsului etc.);
5. maximizarea profiturilor i interdependena deciziilor i a politicilor firmelor
participante.
Oligopolurile pot fi:
a) oligopoluri antagoniste:
o oligopolul bilateral;
b) oligopolurile concertate, cu dou tipuri de acorduri:
o explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul;
o neoficiale sau tacite.
Pieele oligopoliste sunt pieele pe care se concureaz un numr mic de productori:
- dac sunt doi productori principali situaia de pia se numete duopol;
- dac sunt mai mult de doi productori situaia de pia se va numi oligopol.
Duopulul reprezint piaa dominat de doi vnztori care ofer produse similare unui
numr larg de cumprtori care au o putere economic aproximativ egal.

50

Exist trei situaii de pia:


1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependene este situaia de pia n
care exist doi vnztori care nu ncearc s domine piaa:
produsul vndut este omogen;
preul la care l comercializeaz cei doi este identic;
singura variabil de ajustare este cantitatea ct mai mare pe care o poate vinde
pentru a obine profit maxim.
Unul dintre vnztori deine pe pia monopolul de ofert. Dac cellalt vnztor dorete
s intre pe pia cu acelai tip de bun, oferta sa trebuie s fie att de mare nct s-i permit
maximizarea profitului, primul vnztor i va ajusta oferta proprie imediat, s obin la
rndul su profit maxim.
Procesul de ajustare va continua pn n punctul de echilibru n care nici unul dintre cei
doi vnztori nu mai recurge la modificarea ofertei.
2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezint situaia n care pe pia exist doi vnztori:
unul care domin piaa, care este contient i anticipeaz tot timpul micrile celui
de-al doilea vnztor;
cellalt care nu poate face altceva dect s se adapteze n permanen la condiiile
pe care le impune primul, fr a putea atinge ns volumul de producie al
acestuia.
3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaii, apare atunci cnd cei doi
vnztori de pe pia doresc simultan s o domine, fiecare dintre ei considerndu-l
pe cellalt satelit. Cei doi vnztori nu vor mai lupta pe pia prin ajustarea
produciei ca n cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preurilor. Lupta prin
preuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi i la controlarea sa de ctre
cellalt, fie la o alian ntre vnztori. Conform ipotezei dublei dominaii, pe
pia, nu poate exista nici un punct de echilibru.
Intrebarea 37.Firma n condiiile monopolului. Discriminarea prin pre.
Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur
produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator.
Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de
cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar
cind domina cererea- de monopson.
Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator.
In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica:
volumul si pretul productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de
piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol.
Exista urmatoarele forme de monopol:
1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.
2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de
calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de
alt producator.3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor
factori temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele
intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit

51

ilegal.5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce
si comercializa un anumit bun.
Factorii ce limiteaza puterea monopolul:
Legislatia antimonopolului.
Liberalizarea comertului exterior
Marimea cererii
Posibilitatea comercializarii bunurilor
substituibile
Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi
produse la preuri diferite i in care diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost.
Exista mai multe situaii in care firma-monopolist poate practica discriminarea prin pre.
Acestea pot fi:
a) situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau
internaionale este complicata. In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi
produs cu diferite preuri in ri diferite, in functie de puterea de cumprare a populatiei.
b) Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion
sau tren la preuri diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studenii, elevii sau
pensionarii, sau pentru participarea la anumite forme de manifestaii, cum ar fi de ex congresele
intl, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive.
c) Situaii temporare, sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion
difer in functie de perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate decit iarna etc.)
Firma posed puterea de monopol atunci cnd ea poate influena asupra preului, modificnd
cantitatea oferit. O condiie necesar pentru ca firma sa posede puterea de monopol este ca
curba cererii la produsele firmei s aib nclinaie negativ, dar s nu fie orizontal ca n cazul
concurenei perfecte. Snt anumite bariere de intrare in ramur, care permit meninerea puterii
de monopol: 1) drepturile exclusive obinute de la guvern. Se ofer ntreprinderilor ce se ocup
de serviciile comunale, firmelor ce transmit emisiunile televizate prin cablu etc.; 2) brevetele i
drepturile de autor asigur autorilor inveniilor sau creaiilor date drepturi excluzive de
vnzare sau de oferire a licenei pentru utilizarea creaiilor lor. Ele snt valabile o anumit
perioad de timp; 3) proprietatea la toat oferta cruiva resurse; 4) avantajele costurilor joase a
unei ntreprinderi mari cauzate de monopolizarea pieii. Monopolitii in cont de reacia
consumatorilor la modificarea preurilor atunci cnd iau decizii referitoare la pre.
Intrebarea 38.Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice.
Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de
intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest
tip de piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei,
imbracamintei, electronicii.
Trasaturile de baza ale pietei monopolistice:
1. Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul.
2. Lipsa barierelor de acces pe piata
3. Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi
stabileste singura pretul bunului sau.

52

Intrebarea 39.Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale.


Comportamentul firmelor n condiii de oligopol
Oligopolul o structur a pieii n cadrul creia realizarea unui anumit bun este dominat de
mai muli vnztori, iar apariia pe pia a firmelor noi este dificil i chiar imposibil. De
regul pe piaa oligopolist activeaz ntre 2-10 firme, crora le revine mai mult de 50% din
volumul total al vnzrilor. Firmele oligopoliste pot fi: omogene produc produse standartizate
i difereniate produc bunuri ce se disting prin caractere vizibile. Pe piaa oligopolist
procedura fiecrei firme este considerabil, ca urmare ele pot influena preul ce se stabilete pe
pia. Firmele mai snt influenate de concurenii si. Dac o firm va reduce preul i va crete
volumul vnzrilor, vor fi influenate toate firmele existente. Firmele oligopoliste pot urma
strategii: concureniale i cooperative.
Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare
etc.
Trasaturile pietei oligopoliste:
*Concurenta redusa
*Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe
celelalte intreprinderi.
Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece
concurentii vor face acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel
intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a
coopera cu ei.
Particularitile pieei cu concuren de oligopol sunt urmtoarele:
- existena unui nr mic de concureni . astfel pe o pia de oligopol, doua, trei sau patru
intreprinderi pot asigura 50-90% din volumul vinzrilor pe aceast pia.
- Interdependena deciziilor luate de intreprinderile care activeaz pe aceast pia, in
sensul ca decizia unei intreprinderi-monopolist va influenta in mod direct activitatea altor
intreprinderi de pe piata respectiva.
- Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului, care asigur
100% din vinzri, si cel al unei intreprinderi de pe o piaa cu concuren perfect, cu o pondere
neinsemnata in totalul vinzarilor.
Trstura definitorie a pieei oligopoliste const in existenta unei insemnate
interdependene intre actiunile diferiilor productori cu privire la mrimea pretului si la
volumul productiei oferite.
Intrebarea 40.Particularitile pieei factorilor de producie.
Piaa factorilor de productie este piaa pe care se vind i se cumpr factorii de
producie (munca, pmintul, capitalul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii
cererii si ofertei, se stabileste pretul acestora.
Elementele pricipale :Cererea p/u factorul de productie;Oferta factor de productie;Pretul de
piata al factorilor de productie
Fiecare factor da nastere unui venit specific. Acestea sunt:
1. Salariul - care constituie pretul muncii si revine posesorului fortei de munc.
2. Renta - care revine factorului pmint si altor resurse naturale sau economice rare.
3. Dobinda venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar.
4. Profitul venitul obtinut de proprietarul capitalului real si de intreprinzator.
Particularitile cererii de factori de producie:

53

1. cererea p/u factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in
functie de marimea cererii bunurilor (si serviciilor) la a cror productie particip.
2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si
servicii de consum, ci i de pretul factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului
acestuia.
3.oferta factorilor de productie depinde de specificul acesteia
Cererea p/u factorul de productie-rep dorinta si posibilitatea producatorilor de a procura
factori de productie,elemntul primar find cerrrea p/u produsul finit al firmei;
fatori pricipali:Volumul productie;pretul factorilor de productie.
Modul de realizare este formarea programului de productie si a dimeniunilor productie.
Regula pricipala a cererii este evidenta vn marginal si a chltuielilor marginale de
productie,cerera p/u factorul de productie depinde de incasarea marginala ce se prognozeaza a
fi obtinuta ca rezultat al utilizarii acestui factor.
Trasaturile pricipale:cererea p/u factorul de productie este derivata;cererea este influentata
de pretul factorilor;cererea este influentata de utilitatea marginala a factorilor.
Oferta factor de productie-este dorinta si posibilitatea vinzatorului de a furniza factorii de
productie p/u vinzarea pe paiata la un anumit nivel al pretului.
Baza acestuia sunt costurile suportate de posesorii factorilor de productie.
Trasaturile principale sunt:
*Costurile reprezinta costul alternativ al utilizarii directe a factorilor de productie
*Costurile unui anumit factor se majoreaza pe masura ce creste cantitatea lui oferita
*Oferta factorilor de productie este determinata de utilitatea marginala a utilizarii directe
factorului;* Oferta factorilor de productie este influentata de utilitatea obtinuta in rezultatul
utilizarii indirecte a factorului; *Limita ofertei fac/prod se stabileste in conditii cind util.marg a
utilizarii directe este= cu util.marg a utilizarii indirecte a fact.;
*Oferta fact./prod depinde de gradul de mobilitate a fac/prod.
Pretul fact/prod. Este valoarea de piata a fact/prod,factori fiind:*cererea p/u fact/prod si oferta.
Trasaturile pricipale fiind:
-reflecta gradul de raritate a fact/prod;
-determina cotaparte a fiecarui fact in venitul obtinut de producator;
-depinde de marimea venitului obtinut de catre posesorii fact/prod.;
-are la baza principiu productivitatii marginale
Repartitia venitului-rep.procesul care valoarea adaugata din activitatea ec se imparte intre
procesorii factorilor de productie,iar in cele din urma si intre alti indivizi
Sunt intilnite venituri primare si secundare.
Intrebarea 41.Piaa capitalului i dobnda.
Piaa capitalului (piaa financiar) reprezint un plasament de resurse bneti pentru obinerea
unor venituri viitoare sau pentru o completare a finanrii activitii (finanare extern).
Practic, disponibilitile bneti existente la un moment dat n economie pot fi plasate n dou
categorii de active, respectiv :
- active fizice (maini, utilaje, stocuri etc.);
- active f/re (aciuni, obligaiuni, certificate de depozit bancar, bonuri de tezaur etc).
Piaa capitalului sau piaa financiar este format numai din plasamentele n active financiare.
Cele mai importante active financiare sunt aciunile i obligaiunile, care fac parte din categoria
titlurilor de valoare sau titlurilor imobiliare.

54

Piaa financiar sau piaa capitalurilor este deci o pia n care se tranzacioneaz titluri de
valoare, ntre agenii economici emiteni sau posesori ai titlurilor, pe de o parte, i deintorii de
capital bnesc, pe de alt parte, care doresc s cumpere titluri.
Aciuni i obligaiuni
Principala form de organizare a agenilor economici din sectoarele productive ale economiei
este cea de societi comerciale pe aciuni. nfiinarea unei firme presupune constituirea unui
capital social, care se formeaz prin aportul persoanelor fizice i / sau juridice, sub form de
bani sau bunuri n natur (maini, echipamente, terenuri etc).
Capitalul social astfel constituit se divide n pri egale, numite aciuni sau pri sociale.
Toi asociaii, persoane fizice sau juridice, care au contribuit la formarea capitalului social,
devin n felul acesta acionari. Din punct de vedere al identificrii acionarului, aciunile pot fi:
- aciuni nominative, care cuprind numele, prenumele i alte date de identificare ale
acionarului;
- aciuni ia purttor, adic nu au nscris pe ele numele persoanei, toate drepturile conferite de
aciune revenind celui care o deine legal.
Drepturile pe care le confer aciunile posesorilor lor sunt:
- dreptul de a primi anual o cot din profit, proporional cu ponderea aciunii n totalul
capitalului social al firmei, numit dividend ;
- de regul, fiecare aciune asigur posesorului un votn Adunarea General a Acionarilor
firmei; - dreptul de a alege i de a fi ales n organele de conducere a firmei; - dreptul de a fi
informat asupra gestiunii i situaiei economico -financiare a firmei etc. Din punctul de vedere
al dividendelor asigurate acionarilor, aciunile pot fi :
a) Aciunile ordinare sunt cele care pot aduce un profit proporional cu numrul lor deinut
de ctre fiecare acionar, dividendul variind n funcie de mrimea profitului.
b) - Aciunile privilegiate sunt aciuni speciale care prevd un dividend dinainte stabilit.
Dup caracteristicile veniturilor viitoare generate, aciunile privilegiate garanteaz venituri fixe,
n timp ce aciunile ordinare ofer venituri variabile. Obligaiunea este un titlu de credit pe
termen lung (un mprumut pe termen lung), emitentul obligaiunii fiind debitorul (firma care
are nevoie de credit), iar deintorul obligaiunii fiind creditorul (persoanele fizice sau juridice
care cumpr obligaiuni). n principiu, atunci cnd o firm are nevoie de capital bnesc ea
poate apela la dou soluii:
- poate solicita un credit de la o instituie bancar ;
- poate s emit i s vnd obligaiuni pe piaa capitalului (financiar), obinnd astfel un
mprumut public.
Fiecare obligaiune are o valoare nominal, adic o sum nscris pe obligaiune i care
reprezint suma de bani cu care firma emitent este creditat de ctre cumprtorul obligaiunii
(dobnd).
In sens ingust dobinda este un venit pe care il insuete proprietarul capiatlului bnesc ca
recompensa pentru suma de bani imprumutat. Ea constituie pretul capitalului-moned dat in
folosin temporar,
In sens larg dobinda constituie un venit ce revine priprietarului pricrui capital antrenat in
activitatea economica indiferent daca aceasta este imprumutat sau apartine intreprinzatorului
respectiv.
Mrimea si dinamica dobinzii sunt determinate cu ajutorul a doi indicatori a) masa
dobinzii ( sau suma absoluta a dobinzii si b) rata dobinzii..
Rata dobinzii se calculeaz ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul
imprumutat. Mrimea rate dobinzii se stabileste in functie de mai multi factori cel mai
important fiind raportul dintre oferta si cererea de capital. Oferta de capitaleste determinat de
55

catre banii temporar disponibili care se transform in lichiditati active. Astfel sursele capitalului
de impumut sunt:
1. sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insusi caracterului circuitului
capitalului industrial si comercial.
2. economiile menajelor.
3. banii proprietarilor capitalului de imprumut bancherii si capitalistii=rentieri.
4. economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sunt mai
mari decit cheltuielile..
cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor
actori ai vietii economice :
1. intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investiii destinate
reutilrii, modernizrii sau lrgirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in
agricultura etc.).
2. menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta
indelungata, case de locuit, automobile, tv,mobil.etc.
3. instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in
conditiile in care veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor.
Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind:
a) raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut.
b) Rata inflatiei,
c) Rata profitului.
d) Mrimea riscului.
e) Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani.
f) Politica economica a statului.
Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma
de bani imprumutata dup formula: d = ( D / S ) x 100%,
unde: d rata dobinzii; D
mrimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii); S suma de bani imprumutata sau (creditul)
Intrebarea 42.Piaa muncii i salariul.
Piaa muncii reprezint locul abstract (sau spaiul economic) in care se intilnesc cererea
de munca (de locuri de munc) cu oferta de munc. Pe aceast pia au loc negocierile intre
cumprtorul si vinztorul forei de munc.
Echilibrul pe piaa muncii, conform concepiei concurenei perfecte, indic asupra
imposibilitii unui omaj ct-dect ndelungat, iar oscilaiile raportului cerere-ofert a muncii vor
reflecta n mod direct disensiunule salariilor. Factorii care genereaz dezechilibrul cererii-ofertei
sunt considerai numai cei de natur economic. n realitate exist concurena imperfect, ceea ce
se manifest n prezena unui omaj cronic. Aceasta se explic prin faptul c pe piaa muncii
influeneaz factorii din afara concurenei, care deplaseaz echilibrul de la punctul clasic al
acestuia. Dar aceste devieri ale echilibrului pe piaa muncii pot fi reglate eficient de ctre stat prin
mecanisme macroeconomice. Piaa muncii este responsabil doar de greelile (dezechilibrele)
provocate de ea nsi.
De rnd cu tendinele de cretere a flexibilitii pieei muncii, crete i riscul sporului
omajului, se mrete instabilitatea n echilibrul cerere-ofert de brae de munc. Piaa muncii nu
poate fi supus reglrii prin factori economici. Omul, fiind o resurs economic, este i un
individ social purttor al motivaiei activitii economice. Astfel, piaa muncii are urmtoarele
particulariti caracteristice:
- pstrarea libertii de alegere a ocupaiei, de schimbare a acestei ocupaii, existena
56

posibilitilor de activitate n afara procesului economic;


- echilibrul cerere-ofert tinde spre o prevalare crescnd a ofertei fa de cererea relativ a
muncii;
- preul muncii tinde a fi mai jos de cel mediu normal . a.
Se cere a fi gsit un asemenea mecanism de funcionare a pieei muncii, care ar permite
mbinarea optimal a eficienei economice cu progresul general al societii umane.
Salariul.
Din punct de vedere al angajatului , salariul se prezint sub 2 forme: salariul
nominal si real.
Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul pentru munca
depusa. Mrimea salariului nominal , care are o tendinta general de crestere, este influentat de
mai multi factori, cum ar fi: gradul de dezvoltare economica a rii, care determina atit nivelul
productivitii muncii, cit si mrimea cheltuielilor pentru formarea fortei de munca; raportul
dintre cererea si oferta de munca; monilitatea fortei de munca etc.
Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumprata la un
moment dat cu salariul nominal. Cu alte cuvinte, salariul real exprim puterea de cumprare a
salariului nominal. Mrimea salariului real este determinat in fond de mrimea salariului
nominal si de nivelul preturilor.
Deci SR = SN/IP, unde SR salariul real; SN salariul nominal; IP indicele preturilor.
Mrimea salariului real depinde de asemenea de nivelul impozitelor precum si de puterea de
cumparare a banilor.
Formele de salarizare: 1) salarizarea n regie atunci cnd angajatul este pltit dup
numrul de ore lucrate fr a se preciza cantitatea de bunuri sau servicii care trebuie s le
realizeze; 2) salarizarea n acord angajaii se pltesc dup volumul de produse sau servicii,
fr a se preciza timpul de munc; 3) salarizarea mixt se aplic atunci cnd angajaii se
pltesc att dup numrul de ore lucrate, ct i dup cantitatea de produse realizate. Salariul
minim costul efectiv al factorului munc. Salariul maxim reprezint ntregul venit realizat
de angajatul respectiv din care se scad cheltuielile efectuate pentru obinerea respectivului
venit.
Intrebarea 43. Agenii economici agregai. Circuitul economic
Generic, prin agent economic se ntelege o persoana sau un grup de persoane ndeplinind functii
bine determinate n viata economica.
Agentii economici sunt entitati de natura sociala, cu o existenta recunoscuta si eventual,
oficializata ca atare, prin care anumiti subiecti-indivizi sau grupuri - concep si promoveaza, n
mod coerent, actiuni decurgnd din interesele lor.
Orice agent economic poate 20320u202u fi identificat prin cuplul subiect - functie.
Exercitarea de catre agentii economici ntr-un context spatio-temporal dat, a functiilor lor
specifice, se articuleaza intr-o viata economica organizata.
In prezent, pe plan mondial, cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la baza sistemului
de evidenta statistica a conturilor nationale; n cadrul ei distingem:
- agenti producatori de bunuri si servicii, de natura firmelor;
- agenti consumatori, de natura gospodariilor (menajelor);
- agenti financiari, reprezentati de institutiile financiare si de credit;
- administratiile;
- strainatatea (restul lumii), reprezentnd agentii apartinnd altor economii nationale.
Agentii economici pot fi abordati ca:

57

a)
agenti elementari: agentii economici elementari reprezentnd entitatile primare
autonome ale vietii economice;
b) agentii economici agregati: reprezinta clase de agenti economici elementari care
ndeplinesc functii elementare.
* agentul agregat ntreprinderi (firme), grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie
principala consta n producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietei;
* agentul agregat gospodarii (menaje), reprezinta agentul economic purtator al calitatii de
consumator de bunuri personale. Acest agent cuprinde toate entitatile care obtin venituri si
organizeaza folosirea lor pentru a cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face
economii;
* agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de asigurari reuneste unitatile
institutionale 9 private, publice si mixte) a caror functie principala este cea de intermediar,
financiar intre ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si redistribuie
disponibilitatile financiare, sau transforma riscurile individuale n riscuri colective;
* agentul agregat administratii publice: reprezinta acel agent economic care exercita functia de
redistribuire a venitului si avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, n cazurile n care
ntreprinderile (sectorul afacerilor) nu ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera n cantitati
insuficiente.
* administratiile private grupeaza organismele private fara scop lucrativ (organizatii, asociatii,
fundatii) care au ca functie principala prestarea de servicii non-marfare pentru diferite categorii
de persoane sau colectivitati.
* agentul agregat strainatatea "restul lumii" desemneaza generic celelalte economii nationale si
unitatile lor autonome, cu care agentii economici interni intra n tranzactii economice.
Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti)
economici liberi, animati de realizarea propriilor interese. Descrierea vietii economice
presupune cunoasterea acestor agenti economici, a naturii operatiunilor economice la care
participa precum si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului economic.
Agentii economici si functiile lor
Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice
elementare: intreprinderi publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea
circuitului economic presupune inainte de toate precizarea notiunii de agent sau unitate
economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse.
Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care
participa la viata economica avand functii bine determinate in cadrul acesteia.
Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati.
Agentii economici elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai
vietii economice. Ei au o contabilitate proprie, dispun de autonomie decizionala si exercita o
functie principala. Agentii economici agregati rezulta din gruparea agentilor economici
elementari pornind de 444d31e la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor economici
se poate realiza dupa ramura de activitate (pe tipuri de activitati), dupa forma de organizare,
dupa functiile economice indeplinite sau criteriul institutional.
Circuitul economic este un model simplificat al relaiilor de schimb existente ntr-o economie
de pia. Ideea n urma creia a fost creat acest model i-a aparinut lui Richard Cantillon, iar
mai trziu Franois Quesnay a ntocmit al su Tableau conomique.
Acest model se restrnge la relaiile dintre sectoarele consumatori i productori. Circuitul
economic reprezint circuitul bunurilor i al banilor ntre cele dou sectoare. Influenele din
partea statului, a instituiilor de credit, a circuitelor de bunuri, dar i a relaiilor economice
internaionale (import-export), nu sunt luate n considerare.
58

Intrebarea 44. Macroeconomia: obiect de studiu i scopuri.


Dupa cum se stie deja, teoria economica are 2 directii de baza: microeconomia si
macroeconomia, care analizeaza modalitatile de functionare a economiei in ansamblu.
Macroeconomia opereaza cu marimi cu marimi globale, numite agregate, cum ar fi: PIB,
PNB, VN, Masa monetara, cererea si oferta agregata, nivelul mediu al preturilor si rata
inflatie, rata somajului, consumul total, investitii totale.
La inceputurile sale, adica in sec.XVII, economia politica a avut ca obiectiv de studia
analiza economiei nationale cu un tot intreg. Fondatorii liberalismului, A.Smith si D.Ricardo,
precum si intemeietorul doctrinei socialiste K.Max, au pus in centru preocuparilor lor
stiintifice astfel de probleme economice cum sunt: avutia nationala, investitiile si consumul,
banii si somajul, crizele economice. Insa, in pofida acestui fapt, termenul de macroeconomie,
este introdus in circuitul stiintific abia in 1933 de catre economistul englez Ragner Frish.
Totusi, parintele sau fondatorul macroeconomiei a fost John. M. Keynes. Anume el in lucrarea
sa Teorii generale a miini de lucru, a dobinzii si a banilor, contureaza aria si problemele
macroeconomiei. In centrul preocuparilor celor mai mari economisti din toate timpurile a fost
stabilirea si mentinerea echilibrului dintre cererea si oferta agregata, reducerea somajului si a
inflatiei, asigurarea unei cresteri economice stabile si cu ritmuri inalte.
Deoarece mecanismul pietii sa dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele
cu care se confrunta dezvoltarea economica, in special cele legate de crizele economice,
somajul si inflatia, macroeconomie porneste de la justificarea teoretica a inteventiei statului in
economie.
Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt:
Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de
stabilitate. Descoperind cauzele dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea
economica, macroeconomia ofera statului propuneri stiintific argumentate de depasire a
acestora
Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare
a ocuparii depline a bratelor de munca si eliminarea situatiilor de somaj.
Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare
care ar corespunde necesitatilor reale ale economiei, care stimulind cresterea economica,
nu ar provoca si o ridicare semnificativa a nivelului preturilor.
Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si
redistribuire a venitului national, prin multitudinea mecanismelor bugetare care ar
permite stabilirea unui echilbru optim intre echitatea sociala si cresterea economica.
Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema
alocarii eficiente a resurselor materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii
ciclice a economiei.
In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a
tarii, prin mentinerea unei balante de plati externe echilibrate.
Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de
politica economica aplicate difera nu numai in functie de nivelul de dezvltare a economiei al
tarii, dar si in cea mai mare masura in funtie de doctrina economica care sta la baza teoretica
pentru actiunile practice ale guvernului.
59

Intrebarea 45: Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomici.


Initial, stiinta si practica economica au fost preocupate de analiza si evaluarea rezultatelor
economice doar la nivel de intreprindere. In scopul evaluarii activitatii economice la nivelul
unei tari se folosesc doua sisteme de calcul: sistemul conturilor nationale (SCN); sistemul
productiei materiale SPM).
SPM are ca temelie teoretica teza potrivit careia este creatoare de valoare doar munca
depusa in ramurile productiei materiale (agricultura,industrie,constructii si comertul). Prin
urmare, Venitul Natonal este creat doar prin munca cheltuita pentru producerea bunurilor si
serviciilor materiale.
SCN are la baza conceptul teoretic conform caruia Venitul National se creaza nu numai
in ramurile productiei materiale, ci si in alte sectoare ale economiei cum ar fi invatamintul,
sanatatea, cultura, domeniul financiar-bancar, administratia de stat etc. contributia
domeniilor nemateriale la crearea venitului national se calculeaza prin evaluarea costurilor
factorilor. Astfe costul pentru invatamintul public se va determina de cheltuielele pentru
manuale, cladiri, salarii la profi si personal administrativ.
In tarile cu economie dezvoltata, si de la un timp in tarile cu economiile in tranzitie,
inclusiv si in Republica Moldova, se foloseste sistemul conturilor nationale. SCN are ca sarcina
pricipala sistematizarea multiplelor fluxuri si fenomene econimice si clasificarea acestora intrun
numar limitat de variabile econmice.
Pricipalele componente ale sistemului de conturi nationale sunt:
Agentii econimici, grupati pe sectoare institutionale
Operatiunile: cu bunuri materiale si servicii; de reparatii, ce vizeaza salariile,
impozitele, veniturile provenite din proprietate etc; financiare (creantele, imprumuturile,
economiile)
Conturi nationale: care sint contul productie, contul consum, contul acumulare,
contul restul lumii
Conturile nationale se tin in conformitate cu pricipiul dublei inregistrari, folosite in
contabilitate. Astfel, un cont national este compus din 2 parti: debit, unde se inscriu
resursele de care dispune un sector oarecare; credit unde se inscrie folosirea acestor resurse.
Avuia naional sau patrimoniul naional reprezint totalitatea bunurilor de care dispune ara
respectiv i poporul su. Componena acestui patrimoniu include trei pri: 1) valorile oferite
de natur (resursele naturale ale rii); 2) valorile motenite de la generaiile precedente i
pstrate; 3) bunurile create prin munc produsul naional. Este clar c sporirea avuiei
naionale poate avea loc ca rezultat al utilizrii raionale i eficiente a tot ce e valoros, fr a
diminua perspectivele pentru generaiile viitoare. Cu sporul substanial al produciei i al
necesitilor acesteia n condiiile epuizrii resurselor, stabilitatea i creterea economic
depinde de volumul produsului pe ar creat prin activitatea de producie produsul naional.
Produsul naional este totalitatea de bunuri i servicii create n ntreaga economie ntr-o
perioad de timp. Mrimea lui, cea mai complet i relativ mai precis, se poate calcula la
finele anului, cnd un circuit deplin economic se ncheie n toate ramurile economiei naionale.
Deoarece aceasta este derivata ec/ de baz, de la care ncepe orice analiz macroeconomic,
se duce o eviden minuioas a dinamicii produsului naional cu evaluarea indicilor respectivi
pe jumtate de an, trimestrial, lunar i chiar pe decade.
n evaluarea produsului naional exist diverse specificri, n funcie de criteriile de analiz a
situaiei economice:
a) produsul naional total sau global (PNG) reprezint mrimea lui, creat de toi cetenii
rii, att n ar, ct i peste hotare. Produsul intern brut (PIB) constituie acea parte a PNG
60

care este creat n cadrul frontierelor rii. Deseori aceste specificri se confund n diferite
publicaii despre economie, cnd una i aceeai mrime este numit PNG produs naional
global, PNB produs naional brut, PNT produs naional total, PIB produs intern brut, sau
simplu produs naional;
b) produsul naional global (PNG) i produsul naional net - (PNN) este costul produciei
finite, incluznd: mrfurile de consum (cheltuielile de consum ale populaiei), investiiile
globale, achiziiile guvernamentale (cheltuielile de stat). PNN este PNG minus amortizarea.
Logica acestei argumentri const n faptul c la nceputul circuitului economic exist un
anumit volum de capital (produse ale perioadei precedente) utilizat pentru crearea noilor
mrfuri. Amortizarea acestui capital deci nu poate fi considerat ca produs al perioadei
curente. Astfel, produs brut va fi mrimea ce include amortizarea (cutia), iar produs net cel
fr amortizare (fr cutie);
a)
produsul naional global (PNG) poate fi divizat n: nominal i real. Mrimea nominal a
PNG este volumul calculat al acestuia la preul nominal al produselor din perioada curent.
Mrimea real se calculeaz pe perioade n preuri comparative (perioada de baz ale crei preuri
sunt utilizate prin calcul). n cazul n care dorim s clarificm dac PNG a crescut real sau
mrimea lui a sporit doar ca rezultat al majorrii preului?, calculm mrimea PN n ambele
perioade n preurile uneia luate ca baz.
b)
produsul naional potenial este mrimea PN posibil la o utilizare deplin a resurselor
disponibile. Deoarece principala resurs a economiei sunt oamenii api de munc, diferena dintre
mrimea potenial i cea real a PN, conform legii lui A. Okun, este generat de neutilizarea unei
pri din totalitatea braelor de munc ale rii. Aceste pierderi se estimeaz la 2,5% din PN la
fiecare 1% de omaj (neangajare n cmpul muncii).
c)
dup modul de utilizare PN se divizeaz n produs intermediar i produs finit. Produs
intermediar este acea parte din PNG care nu ajunge n consum final, ci este utilizat ca mrfuri
investiionale (capital) ntr-un nou ciclu al produciei. Produsul finit este consumat definitiv i de
fiecare dat trebuie reprodus.
Intrebarea 46: Indicatorii macroeconomici i ansamblul corelaiei dintre ei
Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor si
proceselor economice. El este un intrument de evaluare e rezultatelor unei ectivitati
econimice in ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acestora.
Indicatorii reflecta rezultatele unei activitati oarecare, intro anumita perioada, la nivel
micro- sau macroeconmic. Indicarorii economici sau agregate constituie punctul de
plecare in luarea deciziilor de catre agentii economici autohtoni, de catre organizatiile
econimice internationale. Ele permit de asemenea efectuarea comparatiilor internationale, cu
determinarea nivelului de dezvoltare economita atins de catreu stat oareacare, si stabilirea
astfel a locului in economia mondiala.
Principalii indicatori macroeconomici sunt PIB, PIN, PGB, PNB, VN. Indicatorii dati
includ in sine doar produsele si serviciile vindute pe piata, dar nu si cele destinate pentru
autoconsum. Notionea de brut se foloseste in cazul calcularii indicatorilor cu includerea si
consumul de capitalului fix (amortizarea).
PGB exprima valoarea bunurilor si serviciilor create in cadrul unei economiii nationale,
intro perioada de timp, timp de un an. Acesta se calculeaza ca suma intregii productii create
in toate sectoarele economiei nationale. PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul
intermediar Cf= consumul final de bunuri si servicii, Ib= investitii brute de capital. PGB se
foloseste mai rar in statistica oficiala.
61

PIB cosntituie valoarea bruta a bunurioor si serviciilor finale create in interiorul unei
tari de catre a gentii economici autohtoni si straini, de regula timp de un an. El vizeaza a
anumita regiune geografica, o regiune, o tara sau un grup de tari. Toate firmele care
activeaza in tara data, indiferent de tara de provenienta participa la formarea PIB. PIB se mai
defineste si ca suma tuturor veniturilor obtinute in interiorul tarii. In procesul de
distribuire si utilizare, PIB este destinat: consumului final (public si privat), investitii brute,
exportului net (diferenta dintre export si import).
In ultimele decenii PIB este considerat unul dintre cei mai inportanti indicatori
macroeconomici intarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate, care au plasati peste
hotare un numar impunator de firme, prioritate are un alt indicator, si anume PNB.
PNB constituie suma valorilor adaugate brute create de catre agentii economici
autohtoni din tara si de peste hotare ei. PNB are drept criteriu de baza aparenta nationala a
produsului creat. In marimea lui se include si venitul cistigat in strainatate. La determinara
PNB nu vor fi luate in consideratie veniturile obtinute de agentii straini care functioneaza pe
teritoriul national.
Formule de calcul: PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute)
PBN= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere)
Ch=cheltuielele de consum ale populatiei
Inv=investitiile sectorului privat
G=cheltuielel guvernamentale
Exp.net=exportulnet
PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri)
D1=pretul pentru utilizarea capitalului
D2=impozitele indirecte (accize, TVA)
D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii,
somaj, asig medicale)
D4=renta in forma baneasca (renta si subventii)
D5=dobinda neta
D6=veniturile proprietarilor individuali
D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit)
Si mai este metoda calcularii valorii adaugate.
Venitul Naional (VN) constituie suma veniturilor provenite din munca si din
proprietate, venituri ce se obtin in urma producerii bunurilor econoimice. Altfel spus, VN
reprezinta
suma
salariilor,
dobinzilor,
profituriolor
si
rentei.
VN=PNBAmortizarea+Impozitele Indirecte. VnN se utilizeaza pentru cheltuielele de consum si
investitii. Se determina prin insumarea salariilor lucratorilor, a veniturilor din proprietate si
veniturile intreprinderilor.
PIN (produs intern net) este valoarea neta de piata a bunurilor si serviciilor finale,
produse de agentul economic ce activeaza in interiorul unei economii nationale in decursul
unei perioade de un an. PIN=PIB-Amortizarea; PNN=PNB-Amortizarea
Marimea PIB si PNB sunt influentate de evolutia preturilor la bunurile si serviciile, dar
tot odata si de modificarile acestora. In tarile dezvoltate, PNB este de regula cu 10-30% mai
mare decit PIB, in tarile mai putin dezvoltate este situatia inversa PIB>PNB. Este deci mai
bine ca PNB sa fie mai mare decit PIB, din cauza ca agentii economici care activeaza peste
hotare cistiga mai mult decit agentii economici straini la noi in tara, astfel se limiteaza efectul
de plecare a veniturilor peste hotarele tarii.

62

Metodele de calcul al PIB-ului.


Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode:
1) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
2) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
3) metoda veniturilor
Metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
In esenta, aceasta metoda consta in insumarea valorii adaugate brute obtinute in toate
unitatile din interiorul tarii si agregarea valorii pe ramuri si pe ansamblul economiei
nationale. Deci,
n

P.I .B. VAB i , unde i reprezinta sectoarele sau ramurile economiei nationale.
i 1

Presupunem, pentru exemplificare, un bun realizat intr-o economie la un moment dat si


vindut in cursul perioadei la pretul de 1000 u.m. Acest bun consideram ca este folosit pentru
producerea altui bun vindut ulterior la pretul de 1500 u.m., bun destinat consumului.Cum
P.I.B. include doar valoarea bunurilor finale, rezulta ca doar ultimul bun va fi inclus in
P.I.B., nu si primul. Valoarea P.I.B. va fi deci de 1500 u.m.
Calculul P.I.B. poate fi realizat pornind de la valoarea adaugata in fiecare moment al
productiei. Daca la primul produs valoarea adaugata este de 1000 (nu exista consum
intermediar), in cazul celui de-al doilea produs, valoarea adaugata este de 1500-1000=500
u.m. Deci P.I.B. = V.A.0 + V.A.1 = 1000 +500 = 1500, unde cu V.A. am notat valoarea
adaugata.
In concluzie, P.I.B. poate fi considerat ca fiind valoarea adaugata totala a tuturor agentilor
economici dintr-o economie nationala.
Daca la P.I.B. exprimat in preturile factorilor (P.I.B.PF) adaugam impozitele indirecte nete
(ImpInd), obtinem produsul intern brut in preturile pietei (P.I.B.PP): P.I.B.PP =P.I.B.PF
+ImpInd
Produsul intern net in preturile factorilor (P.I.N.PF) exprima valoarea adaugata neta (V.A.N.)
a agentilor economici, sectoarelor sau ramurilor economiei nationale si se calculeaza scazand
consumul de capital fix sau amortizarea din valoarea adaugata bruta
: P.I .N .PF V .A.B.PF A V . A.N .PF P.I .B.PF A
Pentru a obtine produsul intern net in preturile pietei (P.I.N.PP), se aduna impozitele indirecte
nete (ImpInd) la valoarea adaugata neta in preturile factorilor (V.A.N.PF):
P.I.N.PP= V .A.N.PF + ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd.
Metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
Aceasta metoda consta in insumarea tuturor cheltuielilor efectuate in cadrul unei
economii nationale pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii la preturile pietei,
mai putin cele privitoare la bunurile si serviciile importate.
Din aceasta perspectiva, P.I.B.PP va include in structura sa consumul privat (CPV), cheltuielile
guvernamentale sau consumul public (CPB), investitiile brute (Ib) si exportul net (En).
Consumul privat sau personal (CPV) exprima cheltuielile de consum ale menajelor,
ocazionate de achizitionarea bunurilor materiale si serviciilor destinate satisfacerii
trebuintelor acestora.Cheltuielile guvernamentale sau consumul public (CPB) se refera la
63

cheltuielile administratiei centrale si locale pentru achizitionarea de bunuri si servicii.


Cheltuielile guvernamentale nu includ platile de transfer catre indivizi, cum sunt prestatiile
de securitate sociala. Acestea reprezinta realocari ale venitului existent, nefiind efectuate in
schimbul unor bunuri sau servicii.Investitiile (Ib) se refera la achizitionarea de bunuri pentru
utilizari viitoare (sau formarea bruta a capitalului).Exportul net (En) surprinde relatiile de
schimb cu alte tari. Se calculeaza scazind din valoarea bunurilor si serviciilor exportate catre
agentii economici apartinind altor tari, valoarea bunurilor si serviciilor importate. Deci, dupa
metoda cheltuielilor,P.I.B.PP=CPV + CPB + Ib + En
Metoda veniturilor
Metoda veniturilor consta in agregarea veniturilor agentilor economici, din activitatea
economica si din patrimoniu. In acest sens, in P.I.B. sunt incluse salariile reprezentand
recompensarea muncii, profitul ce revine intreprinzatorilor si veniturile din proprietate,
precum rente si dobanzi. La acestea se adauga consumul de capital fix (amortizarea). Deci,
dupa metoda veniturilor, P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea
Intrebarea 47: Evaluarea VN i altori indicatori macroeconomici.
Venitul constituie un flux de resurse monetare si matriale (reale), care provine direct
sau indirect dintro activitate economica si este insusit de un agente econimic.
In economia nationala, sint cunoscute asa venituri ca: venituri factoriale, venituri personale,
venituri nationale.
Venitul National (VN) se divizeaza in venituri menajelor si veniturile intreprinderilor.
Marimea veniturilor nationale este supusa unei tendinte de crestere permanenta. Cauzele cela
mai frecvente de crestere sunt: sporirea nr de persoane angajate in economie, progresul tehnic,
ridicarea nivelului de instruire a fortei de munca, perfectionarea metodelor de gestiune a
afacerilor. VN reprezinta suma salariilor, dobinzilor, profituriolor si rentei. VN=PNBAmortizarea+Impozitele Indirece.
PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul intermediar Cf= consumul final de bunuri si
servicii, Ib= investitii brute de capital
PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute)
PNB= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere)
Ch=cheltuielele de consum ale populatiei
Inv=investitiile sectorului privat
G=cheltuielel guvernamentale
Exp.net=exportulnet
PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri)
D1=pretul pentru utilizarea capitalului
D2=impozitele indirecte (accize, TVA)
D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii,
somaj, asig medicale)
D4=renta in forma baneasca (renta si subventii)
D5=dobinda neta
D6=veniturile proprietarilor individuali
D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit)
Si mai este metoda calcularii valorii adaugate.
PIN=PIB-Amortizarea
PNN=PNB-Amortizarea
Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode:
64

a) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)


n

P.I .B. VAB i ; P.I .N .PF V . A.B.PF A V . A.N .PF P.I .B.PF A
i 1

P.I.N.PP= V .A.N.PF + ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd.


b) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
P.I.B.PP=Ccheltuieli de cosum + Cguvernamentale + Ibrute + Exportnet
c) metoda veniturilor
P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea
Indicatori nominali i reali.
Mrimea PIB sau a PNB st influentate i de evoluia preurilor bunurilor sau a
serviciilor.n scopul evalurii proporiilor n care indicatorii ec-ci st influenai nu de dinamica
lor real, dar de evoluia preurilor, se utilizeaz noiunile de indicatori nominali i reali.
Nominali-depind de 2 factori:cantitate i pre; permit evaluarea monetar a produciei
fabricate;se calculeaz n preuri curente.
Reali-depind de un singur factor,preul;fac posibil evaluarea cantitativ a produciei
fabricate;se calculeaz n preuri comparabile,de referin.
De ex:dac n economia unei ri se produc automobile atunci n orice an valoarea PNB
nominal se examineaz ca o sum de bani utilizat pu procurarea automobilelor ntr-un an de
baz.La rndul su, PNB real r/t cantitatea automobilelor produse n acest an nmulit la preul
automobilelor ntr-un an de baz. Pentru a efectua transferul de la indicatorii nominali la
indicatorii reali este necesar indicele evalurii cantitative a modificrii preurilor medii la
mrfuri i servicii, adic indicele de preuri.
PNBreal=PNBnominal/Ipre
n calculul modificrii preurilor se determin perioada de baz. Exist cteva tipuri a
indicilor de preuri:
1)ind.de pre la mrfuri de consum-IPC(indic modificrile nivelului mediu al preurilor la
coul de mrfuri i servicii mai frecvent utilizate, n acest cos se includ de la 360 de tipuri de
mrfuri i servicii pn la 400, consumate n decursul unui an de ctre un locuitor urban mediu).
2)ind.de pre la mrfurile destinate produciei-IPP.
3)ind.de pre la materia prim i materiale-IP
4)deflatorul PNB(IPNB-reflect modificrile preurilor nu numai la mrfurile de consum
dar i n preurile la toate mrfurile i serviciile.Din aceast cauz el se utilizeaz pu a
caracteriza situaia economic a rii).
n macroeconomie ntr-o msur deosebit se utilizeaz IPC i deflatorul PNB.
IPNB=PNBnominal/PNBreal

65

Intrebarea 48. Produsul intern brut real i bunstarea economic


Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o stransa
interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul
acesteia influenteaza cresterea PIB.
Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa
inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice:
rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de
ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea
casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate care nu sunt incluse in PIB)
veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea
bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi
insotita si de o crestere mai accentuata a economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt
conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice
durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB:
cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB,
in timp ce reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii
economice
gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea,
dar nu si marimea PIB
PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul
final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa creasca si datorita
importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la reducerea PIB.

Intrebarea 49. Rezultatele macroeconomice n Republica Moldova


Dupa cum se stie deja, teoria economica are 2 directii de baza: microeconomia si
macroeconomia, care analizeaza modalitatile de functionare a economiei in ansamblu.
Macroeconomia opereaza cu marimi cu marimi globale, numite agregate, cum ar fi: PIB,
PNB, VN, Masa monetara, cererea si oferta agregata, nivelul mediu al preturilor si rata inflatie,
rata somajului, consumul total, investitii totale.
La inceputurile sale, adica in sec.XVII, economia politica a avut ca obiectiv de studia
analiza economiei nationale cu un tot intreg. Fondatorii liberalismului, A.Smith si D.Ricardo,
precum si intemeietorul doctrinei socialiste K.Max, au pus in centru preocuparilor lor
stiintifice astfel de probleme economice cum sunt: avutia nationala, investitiile si consumul,
banii si somajul, crizele economice. Insa, in pofida acestui fapt, termenul de macroeconomie,
este introdus in circuitul stiintific abia in 1933 de catre economistul englez Ragner Frish.
Totusi, parintele sau fondatorul macroeconomiei a fost John. M. Keynes. Anume el in
lucrarea sa Teorii generale a miini de lucru, a dobinzii si a banilor, contureaza aria si
problemele macroeconomiei. In centrul preocuparilor celor mai mari economisti din toate
timpurile a fost stabilirea si mentinerea echilibrului dintre cererea si oferta agregata, reducerea
somajului si a inflatiei, asigurarea unei cresteri economice stabile si cu ritmuri inalte.
Deoarece mecanismul pietii sa dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele
cu care se confrunta dezvoltarea economica, in special cele legate de crizele economice,
somajul si inflatia, macroeconomie porneste de la justificarea teoretica a inteventiei statului in
economie.
Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt:
Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de
stabilitate. Descoperind cauzele dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea
66

economica, macroeconomia ofera statului propuneri stiintific argumentate de depasire a


acestora
Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare a
ocuparii depline a bratelor de munca si eliminarea situatiilor de somaj.
Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare
care ar corespunde necesitatilor reale ale economiei, care stimulind cresterea economica, nu ar
provoca si o ridicare semnificativa a nivelului preturilor.
Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si
redistribuire a venitului national, prin multitudinea mecanismelor bugetare care ar permite
stabilirea unui echilbru optim intre echitatea sociala si cresterea economica.
Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema
alocarii eficiente a resurselor materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii ciclice a
economiei.
In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a
tarii, prin mentinerea unei balante de plati externe echilibrate.
Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de
politica economica aplicate difera nu numai in functie de nivelul de dezvltare a economiei al
tarii, dar si in cea mai mare masura in funtie de doctrina economica care sta la baza teoretica
pentru actiunile practice ale guvernului.
La efectuarea modelrii de prognozare a dezvoltrii sistemului de pensionare se ine cont
de indicatorii macroeconomici i cei demografici, care au o influen fundamental asupra
dezvoltrii acestui sistem. Pronosticul demografic i indicatorii demografici principali care se
utilizeaz n procesul de modelare snt examinate ntr-un capitol separat. Indicatorii principali
ce caracterizeaz situaia macroeconomic din ar i care urmeaz a fi utilizai la efectuarea
prognozelor snt: ritmul de cretere a PIB, inflaiei, salariului, indicatorii ocuprii forei de
munc etc.
Din cte se cunoate, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru rile cu o economie n
tranziie este o sarcin destul de dificil, deoarece prognozarea, de regul, se bazeaz pe
tendinele dezvoltrii economice formate pe parcursul unei perioade ndelungate. ns, n
perioada de tranziie indicatorii macroeconomici au un caracter instabil.
Aadar, datele prezentate demonstreaz c pentru Republica Moldova perioada 19962005 a fost caracterizat prin ritmuri instabile de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici
examinai. n legtur cu aceasta este incorect de a utiliza dinamica format de dezvoltare a
acestor indicatori n scopul efecturii trendurilor macroeconomici pentru o perspectiv de lung
durat.
n aceast situaie pentru modelarea proceselor care se vor nregistra n sistemul de
pensionare pe parcursul unei perspective de lung durat, pentru efectuarea scenariilor
dezvoltrii acesteia este mai corect de a utiliza prognozele macroeconomice guvernamentale
oficiale sau experiena statelor cu o economie stabil.
Este necesar de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale snt revizuite
permanent. Scenariile de dezvoltare se schimb, reieind din ritmul real de dezvoltare a
economiei, conjunctura politic i economic schimbtoare. Astfel, de exemplu, ritmul de
cretere a PIB pe termen mediu (pn n anii 2008-2009), planificat de ctre Guvernul
Republicii Moldova n anii 2005 i 2006 puin difer, ceea ce se lmurete prin ritmul real mai
nalt de cretere a acestuia, comparativ cu indicatorii planificai. n anul 2005 s-a presupus c
ritmul de cretere a PIB pentru anii 2006-2008 va constitui 5.5-5.0%, iar n anul 2006 acest
indicator a fost corectat pn la 6.0% (fig.5.4). n anul 2006 au fost revizuii i ali indicatori
macroeconomici prognozai.
67

Este de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale conin un ir de indicatori


necesari pentru modelarea dezvoltrii sistemului de pensionare i crearea scenariilor de
prognoz, precum snt: numrul populaiei stabile i economic active, persoanelor ocupate,
omerilor, PIB, inflaia, fondul de remunerare a muncii, ponderea fondului de remunerare a
muncii n PIB. ns n scopul prognozrii nu snt suficieni doar aceti indicatori, mai este
necesar de a avea o analiz detaliat a unora dintre acetia. Spre exemplu, pentru o evaluare
corect a volumului de contribuii i pli snt necesare datele privind dinamica numrului
populaiei economic active i celor ocupai n economie, precum i date privind structura
acestora n dependen de vrst i sex.

Intrebarea 50. Instabilitatea macroeconomica si fluctuatiile ciclice.


Echilibrul este o noiune ce provine din tiinele fizicii i devine cu timpul general,adic
este folosit pu a defini att anumite stri ale fenomenelor naturale,ct i situaii din viaa
economic,politic,social.Destul de frecvent este folosit expresia de echilibru sufletesc.n
ultimele decenii au intrat n uzul cotidian no.de echilibru geopolitic i echilibru ecologic..Orice
echilibru presupune i existena unei situaii,a unei stri de dezechilibru.Echilibrul ec-ic
seamn cu o balan,n care prile componente tind s fie egale ntre ele,adic echivalente.El
poate fi definit ca o tendin permanent de egalare a diferitelor mrimi ec-ce
interdependente..Dei o condiie esenial a funcionrii normale a oricrei ec-ii,echilibrul ec-ic
poart un caracter relativ,ntruct,odat atins,el este ndat nclcat,pu a reaprea din nou,dar
deja ntr-un alt punct.n acest fel,punctul de echilibru este mereu schimbtor.Echilibrele ec-ce
sunt efemere.Permanente sunt doar dezechilibrele,care ns tind mereu s se echilibreze,aceste
tendine asigurnd n ultim instan evoluia ec-c.n ec-ia de pia,echilibrul ec-ic r-t tendina
de egalizare ntre nevoi i resurse,ntre cerere i ofert,att la scare ntregii ec-ii,ct i pe
multiplele piee ale acesteia.Exist deci un echilibru ec-ic general i un nr.enorm de echilibre
pariale.Echilibrul ec-ic parial se poate stabili:la nivelul unui singur produs;la nivelul unor
ramuri;la nivelul altor parametri ec-c,al unor mrimi ec-ce;echilibrele stabilite la nivelul
diferitelor piee naionale etc.Putem conchide c echilibrul parial caracterizeaz deferite situaii
n care se afl ag.ec-ci i pieele.Teoria echilibrului parial a fost elaborat de ctre economistul
englez Alfred Mashall.Echilibrul ec-ic general-vizeaz fluxurile i mrimile globale i r-t o
situaie a tuturor pieelor interdependente,cre se caracterizeaz prin lipsa excesului de cerere sau
ofert.Echilibrul general exist atunci cnd sistemul de preuri permite egalizarea simultan a
cererii agregate cu oferta agregat.Teoria echilibrului general a fost elaborat de ctre ec-tul
francez Leon Walras.Potrivit teoriei ec-ce contemporane,principalele componente ale
echilibrului general snt:o cretere ec-c pozitiv;ocuparea deplin a forei de munc;stabilitatea
nivelului general al preurilor;soldul pozitiv al balanei comerciale;o repartiie just a
veniturilor.
Dezechilibrul ec-ic,spre deosebire de echilibrul,are un caracter permanent i r-t o
nclcare a egalitii ntre cerere i ofert,fie la nivelul unui produs,al unor componente
agregate,fie la nivelul cererii i ofertei globale.Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un
exces de cerere,fie printr-un exces de ofert.Principalele dezechilibre macroec-ce sunt:criza ecc;omajul;inflaia;soldul negativ al balanei de pli;decalajele considerate injuste ntre diferite
tipuri de venituri i categorii sociale.
Precum inviata fiecarui om, perioadele de prosperitate relativa sunt inlocuite de perioade
mai putin benefice, in economia natioanla se intimpla la fel. Viata reala demonstreaza ca
activitatea economica are un caracter fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune si
68

prosperitate sint urmate de situatii de criza, starile de echilibru sint schimbate cu cele de
dezechilibru, perioadele de crestere al PIB-ului sunt inlocuite cu perioade unde acest
indicator bate pasul pe loc sau chiar descreste
Toate aceste sunt lucruri normale, deoarece dezvoltarea ciclica este e legitate universala.
Exemplu: economia SUA in decursul sec.XX a trecut prin 19 cicluri economice depline, dar
cea mai zguduitoare a fost perioada Marei Depresii 1929-1933. Reducerea brusca a
volumului de productie a durat circa 43 luni, ea a cuprins mai apoi intreaga Europa, precum
si tarile Americii Latine, ale Asiei si Africii. In aceasta perioada, volumul de productie sa
redus in SUA cu 50%, Germania 40%, Franta 30% si Anglia cu 80%. Respectin a crescut
brusc numarul somerilor.
Declinul productiei si numarul mare de someri contribuie la reducerea esentiala a
cererii de bunuri si servicii. Iar aceasta se manifesta indeflatie. In urma acestuia, preturile
se reduc brusc. Unii economisti sustin ca instaurarea regimurilor dictatoriale au si
contribuit la aparitia Marei Depresii.
In urma studierii Merei Depresii, Keyns a formulat a teza importanta a teoriei sale:
economia de piata nu dispunde de capacitatea de autoreglare, de aceea, statul trebuuie sa
promoveze o politica de stabilizare macroeconomica, interactionind in special asupra
cererii totale sau agregate.
Ciclicitatea este o forma specifica de evoluti a oricaror activitati econmice, care se
caracterizeaza prin succesiunea fazelor de progres si expansiune cu cele de regres si
recesiune.
Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economica, se infoaptuieste sub
forma de spirala. Totodata, dezvoltarea ciclica constituie unul din mecanismele principale de
autoreglare a economiei de piata.
Fluctuatiile pot fi clasificare dupa mai multe criterii, dupa caracterul desfasurarii lor
fluctuatiile pot fi:
fluctuatii sezoniere, care sunt determinate de factorii naturali si sociali si se deruleaza pe
parcursul unui an calendaristic. Acest tip de fluctuatii sunt indeosebi caracteristice unor
sectoare ca: agricultura, turimul, contructiile.
fluctuarii intimplatoare, au la temelia lor niste fonomene neasteptate, cum ar fi
cataclismele naturale, razboaiele etc
fluctuatii ciclice, sunt determinate de insusi mecanismul economic si se repeta cu o
anumita regularitate. Ele presupun trecerea periodica pin anumite faze, de la faza de
expansiune la cea de criza.
Fluctuatiile ciclice au urmatoare caracteristici:
regularitatea cu care se repeta, fluctuatiile in decursul unui ciclu economic se repeta
cu anumita regularitate
periodicitatea, fluctuatiile au o anumita perioada de dupa care se repeta
intensitatea, fluctuatiile pot fi pot avea un efect mai mare sau mai mic asupra
activitatii economice.

69

Intrebarea 51.Ciclul economic i fazele lui


Ciclul economic r-t o consecin a dezechilibrelor macroeconomice.La baza lor pot sta
cele mai diferite cauze care interacioneaz att asupra cererii agregate ct i asupra
ofertei.Acestea sunt:
Modificrile n gusturile i preferinele pop.
Modificrile n politica creditar-monetar i fiscal
Oscilaiile preurilor la mrfurile de importan strategic.
Cauzele menionate au consecine stabile n timp,care provoac fluctuaiile ec-ce.ncepnd
cu 1860 cnd economistul C.Juglar,primul a descoperit teoria ciclurilor,n lit.ec-c s-a constatat
existena a trei tipuri de cicluri generale,precum i a unor cicluri specifice.
a)cicluri generale:
C.decenale-durata medie de 10 ani,reflect deosebit de clar esena evoluiei ec-ce i
lor li se acord m.mult atenie n lit.ec-c.
C.mari sau lungi de tip kondratiev-stabilesc evoluia act-ii ec-ce n decursul unei
perioade ndelungate de timp(50-60ani).
Aceste cicluri se produc sub influena unor factori ca:marile descoperiri
tiinifice;descoperirea de noi resurse,a rzboaielor,a evoluiilor.
C.mici conjuncturale(Kitchin)-cu durata de 3-4 ani,care se ncadreaz n
cicl.decenale i determin evoluia unui factor de producie.
b)cicluri specifice:
C.n construcii-care stabilesc evoluia capitalului investit n construcii.
C.agricol-stabilete relaia conform creia evalueaz raportul cerere-ofert n
cadrul ramurei agricole.
Ciclurile ec/ce dup durata oscilaiei (amplitudei) i dimensiunile efectelor sale pot fi:
1)
cicluri mici (2-4 ani), care se mai numesc pariale, deoarece afecteaz anumite blocuri
economice.Alte blocuri ale economiei de asemenea simt aceste influene, ns nu att de dur;
2)
cicluri medii (10-15 ani), care afecteaz ntreaga economie. Prima criz decenal s-a
declanat n Anglia n 1825 i n continuare ele se repetau cu frecven respectiv, inclusiv n alte
ri, pe msura trecerii acestora la producia mare mainizat;
3)
cicluri mari (40-60 ani), cnd au loc mutaii substaniale n orientrile consumative ale
populaiei, se acumuleaz realizri noi n tiin i tehnic ce provoac restructurri masive n
economie etc. Ciclurile mari se pot manifesta i ca crize mondiale ce afecteaz majoritatea rilor
lumii.
Ciclurile economice se deosebesc prin durat,intensitate,prin profunzimea declinurilor i
avnturilor,ns ele dispun de aceleai faze:avnt(boom)-punctul maxim al ciclului;faza de
declin;faza de criz(punct minim al ciclului);faza de nviorare.n totalitatea lor fazele ciclului rt un element al spiralei care reflect cr.ec-c.
Faza de avint-vol.produciei este maximal posibil.n act-tea ec-c se utilizeaz aproape
toate capacitile de producie.Economia se gsete n stadiul ocuprii depline a
resurselor.Veniturile n societate cresc i cererea agregat preseaz producia,provocnd
creterea preurilor sau inflaia prin cerere
Faza de declin-ritmurile creterii produciei se reduc,ncep concedierile
angajailor,ocuparea se micoreaz,crete rata omajului,respectiv se diminueaz nivelul
cheltuielilor totale n societate,dup care are loc micorarea cererii totale.ns,diminuarea
cererii nu ntotdeauna este nsoit de reducerea preurilor.Preurile se pot micora doar n cazul
cnd declinul continu o perioad lung lund forma depresiei.Declinul poate fi nsoit de
stagflaie,adic creterea concomitent a inflaiei i omajului.
70

Criza-(punctul minim al declinului)este caracterizat de faptul c nivelul produciei i


al ocuprii ajung la punctul critic.Dup acest punct critic ncepe faza de nviorare sau relansare
economic.
Faza de nviorare-sporete rata ocuprii,se reduce rata omajului;ca urmare sporesc
veniturile n societate i cererea agregat.Pe msura creterii vol.de producie,sporete i nivelul
general al preurilor.
Dintre forele ce pot provoca trecerea ec-ei prin cele 4 faze pot fi menionate:relaia dintre
costuri i preuri;modificarea vol.i calitii capitalului tehnic;rata dobnzii;factorul
psihologic(nclinaia spre consum sau spre economii).
Tipurile ciclului economic.
Ciclu economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cind trece prin
mai multe faze si revine la faza initiala.
Ciclurile economice numite dese ori si valuri sunt numeroase si variate. Astfel se
intilnesc cicluri generale care cuprind ansamblul unei economii; cicluri specifice care
vizeaza miscarea unei singure ramuri sau chiar a unui produs (ciclul agricol si constructiilor,
ciclul de viata a produselor).
Ciclurile specifice sunt:
ciclurile agricole, care stabileste relatia conform careia evaluiaza raportul cerere-oferta
in cadrul ramurii agricole
ciclurile in constructii, care stabileste evolutia capitalului investit in constructii din
aceata ramura
Ciclurile economice generale se impart in urmatoarele categorii:
cicluri pe termen lung, de 50-60 ani, numite si seculare sau Kondratiev, ele
stabilesc evolutia activitatii economice in decursul unei perioade de 50-60 ani, aceste
cicluri se produc sub influeta unor factori ca marele descoperiri stiintifice, descoperirea
de noi resurse, razboaie, revolutii
ciclurile pe termen mediu, de 8-10 (10-12) ani, numite decanale sau Juglar, ele
reflecta deosebit de clar esenta evolutiei economice si lor li se acorda cea mai mare
atentie in literatura de specialitate.
ciclurile pe termen scurt, de 3-5 ani, numite conjucturale sau Kitchen, aceastea se
incadreaza in ciclurile decanale si determina evolutia unui factor de productie.

71

Intrebarea 52. Consumul


Consumul constituie acea parte a venitului disponibil care este utilizat de menaje pentru
achiziionarea de bunuri de folosin curent i ndelungat i de servicii. La nivel
macroeconomic, prin consum se subnelege totalitatea bunurilor i serviciilor procurate i
folosite n scopul satisfacerii anumitor nevoi ntr-o ar, de regul, n decursul unui an de zile.
Consumul este, astfel, o distrugere", o transformare a bunurilor i serviciilor, care se poate
efectua fie imediat (produsele alimentare), fie progresiv, n decursul unei perioade mai
ndelungate (casele de locuit, autoturismele, televizoarele etc).
Consumul constituie cel mai mare component al venitului naional (adic al cheltuielilor
agregate). n structura cheltuielilor agregate, ponderea consumului se ridic pn la 60-90% din
venitul naional. n rile dezvoltate, adic cu venituri nalte, structura consumului este alta, i
anume: cheltuielile pentru produsele alimentare constituie 15%; mbrcmintea i nclmintea
- 10%; locuina - 25%; odihna. 30%; transport i comunicaii - 20%. n rile n dezvoltare ns,
chel-tuielile pentru produsele alimentare constituie adeseori mai mult de 70* 80 la sut din
consum.
Consumul este obiectivul final al procesului de producie. Mai mult. John Keynes sublinia
chiar c consumul este singurul scop i singura int a oricrei activiti economice.
Structura consumului
Consumul are o structur complex. nainte de toate, el se mparte n consum final i
consum intermediar.
Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fr ca acesta s participe, in
acest caz, la crearea altor bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom
nominaliza urmtoarele: a purta o hain, a mnca un mr, a privi un film, a asculta cu mare
interes, desigur, un curs de teorie economic etc.
Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru confecionarea altor
bunuri. n cazul consumului intermediar, bunurile folosite snt : fie ncorporate n alte bunuri
(materie prim), fie distruse (energia) sau uzate n procesul de producie (instrumentele, utilajul,
mainile etc).
Din punctul de vedere al sursei de finanare, consumul poate fi;
a) privat (menajele i ntreprinderile);
b) public (administraiile publice).
n funcie de durat, consumul poate fi:
a) de bunuri de folosin curent;
b) de bunuri de folosin ndelungat.
Mrimea i structura consumului snt influenate de dou categorii
de factori, i anume: 1) factori obiectivi; 2) factori subiectivi.
Factorii obiectivi snt: a) mrimea, dinamica i modelul repartizrii veniturilor; b) nivelul i
evoluia preurilor; c) rata dobnzii; d) schimbri n politica fiscal.
Factorul subiectiv se refer, n primul rnd, la nclinaia psihologic" a oamenilor spre
consum, precum i la previziunile referitoare la venitul viitor, la perspectiva schimbrii
preurilor.
Principalul factor care determin mrimea consumului este venitul. Consumul evolueaz n
aceeai direcie ca i venitul: cresc veniturile -crete i consumul, i invers. Dar n proporii
diferite.
Relaia dintre venit i consum este subiectul mai multor teorii, cele mai cunoscute fiind:
teoria (legea) lui Engel i teoria sau legea psihologic fundamental a lui J. Keynes.

72

Legea lui Engel


Economistul i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind caracterul raportului
dintre dinamica veniturilor populaiei i dinamica structurii cheltuielilor acesteia pentru
consum, formuleaz o lege ce-i poart numele, numit i legea consumului". Legea lui Engel
studiaz sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun (i a cererii lui, evident) n funcie de
creterea sau diminuarea veniturilor. Pentru a nelege cum are loc aceast modificare, vom
reaminti aici c, din punctul de vedere al elasticitii fa de venit, bunurile se mpart n trei
categorii, i anume: a) bunuri inferioare, al cror consum se reduce o dat cu creterea
veniturilor (produsele alimentare etc); b) bunuri normale, al cror consum sporete paralel cu
sporirea veniturilor (mbrcminte, locuine); c) bunuri superioare, al cror consumdepaseste
sporul veniturilor (cheltuieli pentru odihn, distracii).
Legea formulat de nsui Engel sun n felul urnlSTor: \,i3i ct ui individ, o familie, un
popor snt mai sraci, cu att este mai mare par tea din venit pe care acetia trebuie s o
consacre ntreinerii lor fizic n care alimentaia constituie partea cea mai important"15.
Mai trziu, economistului german i-au fost atribuite i alte afirmaii
n prezent, legea lui Engel sun astfel: o dat cu creterea w niturilor, cheltuielile destinate
procurrii produselor alimentare cresc, dar ntr-o proporie mai mic deck creterea venitului,
cheltuielile pentru mbrcminte i locuin cresc proporional cu creterea venitului,
cheltuielile pentru odihn i educaie cresc n proporii mai mari dect creterea venitului.
Legea lui Engel se refer la evoluia structurii consumului att a unu! individ, ct i a
menajelor i chiar a unui popor ntreg. Pentru a determina aceast structur, se folosete
noiunea de coeficient bugetar, car< constituie raportul dintre mrimea cheltuielilor pentru un
element a consumului i totalul consumului.
Legea nclinaiei psihologice spre consum
O alt teorie a consumului aparine economistului englez J. Keynes i se numete n mod
diferit: teoria venitului curent, legea nclinaiei psihologice spre consum sau legea psihologic
fundamental.
Potrivit opiniei lui Keynes, individul consum doar n funcie de venitul disponibil, adic de
venitul curent. Mrimea i structura consumului i raportul acestora cu mrimea venitului snt
determinate de o lege de natur psihologic, ce are la temelie nclinaia spre consum, prin care
se subnelege dorina oamenilor de a-i modifica consumul tn funcie de schimbarea
veniturilor.
ntre consum i venituri exist o dependen de natur psihologic stabil. Acest raport
constituie coninutul legii descoperite i formulate de J. Keynes.
Potrivit legii psihologice fundamentale, o dat cu creterea
sau scderea veniturilor, de regul i n medie, oamenii m* n s-i mreasc sau s-i
diminueze consumul, dar nu m aceeai msur, ci ntr-o msur mai mic.
De exemplu, dac venitul unui menaj va crete cu 10%, de regul, consumul va spori doar
cu 5-6%. Totodat, dac venitul se va reduce cu 10%, consumul se va diminua i el, dar mai
puin, s zicem cu 5-7%.
Pe termen scurt, funcia consumului, care este legtura funcionala dintre venit i
cheltuielile de consum, are o form concav. Adic o dat cu creterea veniturilor crete i
consumul, dar n proporii diferite (Figura 12.1).
Vom remarca aici c, potrivit unei alte teorii a consumului, numit teoria venitului
permanent*, consumul va fi influenat nu de mrimea venitului curent, adic disponibil, cum
consider J. Keynes, ci de venitul pe care individul anticipeaz c l va obine de-a lungul ntre
gii sale viei. Acest venit corespunde venitului permanent, dei, desigur, pot avea loc i anumite

73

abateri n sus sau n jos, dar aceste abateri snt considerate ntmpltoare i nu modific esena
teoriei.
Rata medie i rata marginal a consumului
Corelaia dintre venit i consum se analizeaz i cu ajutorul unui asemenea indicator
precum rata de consum sau nclinaia spre consum.
Rata medie a consumului constituie raportul dintre consumul total i venit i exprim partea
din venit ce se cheltuiete prin consum.
c= C/V
unde: c - rata consumului;
C - consumul total; V - venitul total. Acest indicator se exprim, de regul, n procente
(5%), dar se foloIete i sub forma unui numr zecimal (0,5). ntruct, potrivit legii psihologice fundamentale
a lui Keynes, o dat cu creterea sau scderea venitului, consumul crete sau scade, dar ntr-o
proporie mai mic, atunci cnd sporete venitul, nclinaia medie spre consum (sau rata
consumului) are tendina de reducere.
Dup cum rezult din Figura 12.2, atunci cnd veniturile cresc de a 20 la 80, rata medie a
consumului (c') scade de la 7 la 2.
Rata marginal a consumului arat cu ct sporete consumul (C) la creterea cu o unitate a
venitului disponibil (VD): VD: c=C/VD
Rata marginal a consumului indic ce parte din venitul disponibil suplimentar se va aduga
la consum ntr-o anumit perioad de timp. La o cretere a venitului disponibil - VD -, va
crete i consumul C, dar VD > C.Astfel, raportul-este pozitiv.
53.Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor.
Motivele economisirii Rata de economisire
Dup cum tim deja, o parte a venitului naional se consum, pe cnd cealalt se
economisete (aceast divizare n consum i economii are lo< i la nivelul veniturilor familiale
etc).
Ecomisirea nu este un scop n sine sau un moft al cuiva. Economisirea este o necesitate
obiectiv, deoarece, dac tot ce s-ar produce s-ar consuma, nu ar exista nici un progres, nici o
cretere economic. Partea venitului naional care se economisete constituie temelia material
pentru reluarea procesului de producie la o scar mai larg i la un nivel mai nalt al dotrii
tehnice a ntreprinderilor. Oricum, cea mai mare parte a economiilor se transform n investiii,
care la rndul lor snt folosite pentru sporirea produciei. ns economiile constituie nu numai o
necesitate obiectiv, ci i un sacrificiu din partea populaiei, deoarece se renun la o parte din
venitul disponibil (care ar putea fi consumat), pentru a avea pe viitor un consum mai bun, mai
calitativ, mai important.
Economiile reprezint partea venitului care nu a fost consumat sau, altfel spus, diferena
dintre venit i consum: E = V - C
unde: E - economiile;V - venitul naional; C - consumul.
tiina economic a demonstrat c n condiiile creterii veniturilor nclinaia de a economisi
devine mai puternic dect nclinaia de a consuma. ntruct economiile constituie temelia
investiiilor, prin aceast tendin se creeaz condiiile necesare pentru ca rile i persoanele
mai bogate s devin i mai bogate, s se distaneze i mai mult de cei rmai n urm.
Este necesar de a face distincie ntre economii nete (partea venitului care nu se consum) i
economii brute (sau globale), care snt formate din suma economiilor nete i a consumului de
capital fix (mrimea amortizrii). Economiile mai pot fi divizate n economii ale sectorului
74

privat i economii ale sectorului public. n rile dezvoltate, cea mai mare parte a economiilor
aparine sectorului privat, n mod special persoanelor fizice i menajelor.
n fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent economic are posibilitatea de
a economisi. ns formarea de economii nu este un scop n sine, de aceea ea are loc doar atunci
cnd exist o anumit motivaie.
nclinaia spre economii este un fenomen de natur psihologic. Ea pornete de la dorina
omului de a utiliza banii pe care i are n alt mod dect a~i cheltui pentru procurarea bunurilor
materiale i a serviciilor.
Menajele economisesc prin plasarea unei pri a venitului, rmase disponibile dup scderea
cheltuielilor de consum, la casele de economii, prin procurarea aciunilor sau a obligaiilor, n
fine, prin pstrarea unor sume de bani la ciorap".
Motivele n virtutea crora agenii economici, n principal menajele, precum i persoanele
fizice, fac economii snt foarte diferite. n opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie
dorina oamenilor:
1) de a crea o rezerv pentru situaii neprevzute;
2) de a se asigura n vederea unui previzibil viitor nefavorabil, determinat de mbtrnire, de
studiile membrilor familiei sau de ntreinerea unor persoane dependente;
3) de a putea beneficia de dobnzi i de sporuri de valoare;
4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viat;
5) de a avea o senzaie de independen i libertate;
6) de a asigura o marj de manevr pentru punerea n aplicare a unor proiecte speculative
sau comerciale;
7) de a lsa averea motenitorilor;

8) de a-i satisface, pur i simplu, zgrcenia.

Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i micoreaz consumul i i
sporesc economiile pornesc de la spiritul de afaceri i dorina de mbogire, spiritul de
pruden i setea de independent.
Ponderea economisirii n venit este calculat cu ajutorul unui indicator numit nclinaie
medie spre economisire" sau rat de economisire", care constituie raportul dintre economisirea
brut i venitul disponibil. Astfel, dac un menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din care
economisete lunar cte 400 de lei, atunci rata de economisire (sau nclinaia medie spre
economisire) va fi urmtoarea:el 4 x 100% V
n exemplul de mai sus rata de economisire va fi egal cu 20%:
el = 400 x 100% = 20% " 2000unde: el - rata de economisire; E - economiile; V - venitul
disponibil.
Rata de economisire (nclinaia spre economisire), ca, de altfel, i rata de consum, se
modific nu doar n urma modificrii veniturilor. Mai exist i ali factori, att obiectivi, ct i
subiectivi, care pot influena tendina oamenilor de a economisi. Printre acestea vom
nominaliza: rata dobnzii (cnd aceasta este joas sau n scdere, pe termen scurt aceast situaie
descurajeaz economiile); politica fiscal (impozitele mari descurajeaz economiile); puterea de
cumprare a banilor (cnd aceasta scade, scad i economiile).
Economiile pot fi utilizate n mod diferit, n principal sub form de tezaurizare, plasamente
i investiii.Tezaurizarea constituie un proces de pstrare a banilor n diferite ascunziuri, cum
ar fi: safeurile, la ciorap" etc.
Plasamentele snt o form de transformare a banilor economisii n active financiare, cum ar
fi: aciunile, obligaiile etc. Scopul plasamentului este obinerea unui ctig sub form de
dividend i dobnd.
Investiia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea bunurilor de producie i a
bunurilor imobiliare, n scopul obinerii unui profit oarecare.
75

Folosirea economiilor pentru investiii este considerat o economisire creativ, pe cnd


folosirea economiilor pentru plasamente sau tezaurizare este o economisire steril.
Intrebarea 54. Investiiile n economie: tipuri i factori de influen.
INVESTITIILE
Exist capital tehnic i capital financiar. Capitalul tehnic numit i real" sau fizic", constituie
stocul de bunuri utilizate pentru producerea altor bunuri. Capitalul financiar are forma activelor
financiare (bani n numerar, depozite bancare, aciuni, obligaii etc).
La nceput, orice capital a pornit de la o sum oarecare de bani. Procurarea bunurilor de
capital constituie actul de investire. Or, capitalul poate fi tehnic i financiar. Din acest punct de
vedere, snt considerate investiii i cheltuielile pentru cumprarea aciunilor i a obligaiunilor.
Acestea se numesc investiii financiare sau de portofoliu.
Procurarea unor bunuri de consum de folosin ndelungat, cum ar fi locuinele i
autoturismele, precum i a unor terenuri de pmnt, poate fi considerat investiie doar din
punct de vedere contabil. De ce? Fiindc folosirea acestor bunuri nu contribuie la creterea
capitalului tehnic i nu constituie o premis pentru sporirea avuiei naionale. Are loc, pur i
simplu, un proces de schimbare a proprietarului. i att n sens economic, termenul investiie"
se folosete doar n cazul procurrii noilor active fizice: a utilajului, echipamentului, cldirilor
destinate activitii economice, a materiei prime i materialelor. Investiiile fizice sau tehnice
sporesc capacitile de producie ale unei ri.
Investiiile reprezint totalitatea cheltuielilor care se fac pentru procurarea bunurilor de
capital, in scopul creterii capitalului fix i a stocurilor de capital circulant i al sporirii pe
aceast cale a avuiei naionale, lat i o definiie mai succint: investiiile reprezint acea parte
a venitului care este folosit pentru formarea i creterea capitalului.
Prin investiii are loc procesul de formare, de cretere i de modernizare a capitalului tehnic.
Potrivit opiniei lui J.M. Keynes, investiiile constituie actul economic fundamental care
determin o cretere a venitului naional. Investiiile snt, astfel, premisa real a expansiunii
economice.
CLASIFICAREA
Investiiile au o structur complex i pot fi clasificate dup mai multe 1 criterii. Astfel, din
punctul de vedere al formei de proprietate, investiiile pot fi: a) private i b) publice. Dup
originea geografic a capitalului, pot fi: a) investiii interne i b) investiii externe (sau strine).
n lumea contemporan, investiiile strine au luat o amploare fr precedent, devenind ntr-un
fel principala for motrice a globalizrii. n anii 1945-1985, volumul investiiilor directe strine
a crescut anual cu 7%, acestea fiind de dou ori mai mari dect ritmurile de cretere a PIB-ului
mondial. n anii 1998-2002 ns, volumul acestora a crescut, n fiecare an, n medie cu circa
17%, ritmurile de cretere a PIB-ului mondial rmnnd aceleai - de 3-4% anual.
Din punctul de vedere al modului de formare i folosire, investiiile se mpart n: a) investiii de
nlocuire i b) investiii nete sau de dezvoltare.
Investiiile de nlocuire snt destinate refacerii i rennoirii capitalului fix consumat, adic a
capitalului scos din funciune n urma uzurii fizice. Izvorul acestor investiii este fondul de
amortizare, cu alte cuvinte sumele de bani destinate nlocuirii echipamentului, cldirilor,
utilajului uzat.
Investiiile nete, al cror izvor snt economiile, snt destina-te sporirii volumului de capital fix
i a stocurilor de capital circulant.
In viaa real, investiiile nu snt egale cu economiile. Astfel, nu toate economiile snt cheltuite
n ar, o parte din ele pleac peste hotare, n acelai timp, de peste hotare pot veni sume
76

importante de bani. n cazul Republicii Moldova, acetia snt banii transferai n ar de ctre
persoanele care lucreaz peste hotare. Banii care vin n ar snt mai muli dect economiile
fcute de moldovenii rmai acas.
Din punct de vedere teoretic, se presupune ns c ntr-o ar oarecare economiile i investiiile
coincid cantitativ, adic I = E (sau S). n acest fel, avem o nou formul a venitului naional
disponibil, care este: V= C + L.
Investiiile brute (sau totale) constituie suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete.
Ele contribuie la formarea brut a capitalului : Ib = In + I unde: Ib - investiiile brute; In investiiile nete; I - investiiile de nlocuire.
Investiiile brute au ca scop creterea dimensiunilor capitalului ca factor de producie, precum i
nlocuirea sau modernizarea capitalului fix aflat n funciune sau consumat. Investiiile brute se
numesc astfel deoarece includ nu numai investiiile noi, adic investiiile nete, ci i sumele de
bani destinate amortizrii capitalului.
Clasificarea investiiilor se poate face i dup alte criterii Astfel, dup obiectul destinaiei
investiiile pot fi:
a) productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a
echipamentelor, n urma crora are loc sporirea volumului global de producie);
b) administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri comunicaii, echipament
colar i medical etc); c) n locuine.
Investiiile nete pot fi:
a) materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc);
b) imateriale (sau incorporate), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete
i licene, instruirii muncitorilor, cheltuielilor de marketing i publicitate etc.
O form specific a investiiilor imateriale snt investiiile n capitalul uman, destinate pregtirii
cadrelor, sporirii gradului de cunotine i abiliti ale populaiei n prezent, cel mai popular
manual de teorie economic din SUA este scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al
Premiului Nobel pentru economie (2001), n colaborare cu profesorul Cari E. Walsh. n aceast
lucrare, investiiile snt clasificate, adic grupate (dup criteriul cheltuielilor), n trei categorii;
a) investiiile n fabrici i echipamente; b) investiiile n stocuri, formate prin depozitarea
produciei obinute n scopul obinerii unor vnzri mai mari n viitor sau prin depozitarea
materiei prime, n cazul apariiei unor situaii extrem de favorabile; c) investiiile rezideniale,
care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi locuine.
Structura investiiilor se modific n funcie de ramura economiei naionale, dar mai ales de
nivelul de dezvoltare al rii respective. Dup cum menioneaz autorii sus-citai18, n vechea
economie, investiiile erau asociate cu imaginea construciei unei noi fabrici sau a unei cldiri
de birouri sau cu achiziia unei maini de treierat ori a unei maini pentru realizarea de
imprimri metalice" Aa a fost n trecut. n prezent, exist o alt imagine a investiiilor, mai cu
seam n rile industrial dezvoltate, unde se vorbete tot mai mult de o nou economie. Astzi
investiiile se identific cu alte imagini, cu alte schimbri. Aceasta transformare se datoreaz, n
primul rnd, modificrii structurii investiiilor, n special creterii: a) cheltuielilor pentru
procurarea echipamentelor de prelucrare a informaiilor; b) cheltuielilor care sporesc
capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor fcute pentru meninerea reputaiei firmei. Astfel,
n SUA, ponderea echipamentelor de prelucrare a informaiilor i software n totalul investiiilor
a crescut de la 14% n 1980 pn la circa 28% n 2000.
Factorii care influeneaz decizia de a investi
Factorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt economiile. Economiile
constituie rezultatul comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd
investiiile snt determinate de comportamentul colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste
77

grupuri sociale urmresc scopuri diferite, dei decizia de a economisi este luat, n fond, de
menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la nivelul ntregii ri volumul investiiilor, n linii
mari, tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor.
Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rn-dul su, rata dobnzii
este indicatorul pe baza cruia se iau nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii
este corelat cu rata profitului). Atunci cnd rata dobnzii este joas, ntreprinztorii snt
ncurajai s investeasc, i invers, atunci cnd rata dobnzii este mai nalt dect rata profitului,
imboldul de a investi poate disprea. Constatm deci c ntre decizia de a investi i rata dobnzii
exist o relaie invers proporional.
Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii decizia de a investi este influenat i de ali
factori. Acetia snt:
c) Mrimea impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a
economisi, deci i de a investi.
d) Previziunile i ateptrile ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i
ateapt profituri nalte, investiiile cresc. Din contra, anticiprile pesimiste reduc investiiile.
e) Ritmurile creterii economice. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte,
crete, de obicei, att mrimea absolut, ct i rata investiiilor.
f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii si utilaje, mai productive, cresc
posibilitile obinerii unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile.
dificrile intervenite n cererea agregat vor afecta n special preurile i nu vor modifica deloc
sau foarte puin producia.

78

Intrebarea 55.Cererea agregat i determinanii ei.


Cererea agregat sau global r-t cantitatea total de bunuri i servicii finale care este
cerut ntr-un interval de timp n cadrul unei ec-ii.Cererea global de regul constituie suma
cheltuielilor destinate procurrii mrfurilor i serviciilor produse de ec-ia naional a unei
cumpere la un nivel dat al preurilor.ntruct cererea agregat se determin prin mrimea
cheltuielilor reale fcute pu procurarea bunurilor i serviciilor,ea este format din mai multe
elemente componente.
Factorul principal care influeneaz mrimea cererii agregate reale este nivelul general al
preurilor.Acest factor este att un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma,ct i indirect
prin intermediul altor variabile ec-ce,n cazul dat numite efecte.Acestea snt:

efectul ratei dobnzii-const n faptul c odat cu creterea preurilor are loc


o sporire a cererii de moned n economie,ceea ce duce la creterea ratei dobnzii.Ca
urmare a ridicrii ratei dobnzii,scade volumul investiiilor,precum i consumul bunurilor
de folosin ndelungat,care n mare parte snt procurate pe credit.Astfel,creterea
preurilor condiioneaz creterea ratei dobnzii,care la rndul su conduce la scderea
cererii agregate prin reducerea cererii de investiii i a bunurilor de folosin ndelungat.

efectul de avere-const n modificarea valorii reale a bogiei i deci a


consumului real sub influena modificrii preurilor.Astfel,atunci cnd crete nivelul
general al preurilor,scade valoarea real a activelor financiare ale populaiei,deoarece cu
aceeai sum de bani se poate cumpra o cantitaate mic de bunuri i servicii.n
consecin,are reducerea consumului i deci i a cererii agregate.

efectul exportului net-acesta este diferena pozitiv dintre export i


import.Mrimea exportului net depinde de raportul dintre preurile naionale i preurile
de pe piaa extern.Atunci cnd preurile naionale cresc,produsele externe devin mai
ieftine n comparaie cu cele confecionate de ctre productorii autohtoni.Aceast
situaie conduce la creterea importurilor i reducerea exporturilor.Astfel exportul net se
reduce,ceea ce micoreaz cererea global.
Astfel ajungem la concluzia c ntre cererea agregat i nivelul general al preurilllor exist o
relaie negativ,un raport invers proporional.Acest raport se stabilete prin intermediul unor
asemenea mrimi variabile cum ar fi:efectul averii,efectul ratei dobnzii;efectul exportului net.
Intrebarea 56 Oferta agregat i determinanii ei
oferta global sau agregat r-t cantitatea total de bunuri i servicii pe care firmele
intenioneaz i pot s o vnd ntr-o anumit perioad de timp,la un anumit nivel al
preurilor.Cantitatea de bunuri pe care firmele snt dispuse s o ofere spre vnzare,adic oferta
global,depinde de mai muli factori i anume:
nivelul mediu al preurilor pe economie-n acest caz ntre mrimea ofertei globale
i nivelul general al preurilor exist o interdependen direct proporional.Adic,odat
cu ridicarea preurilor,va crete i cantitatea de bunuri i servicii oferit de firme.
Mrimea ofertei globale se poate modifica i n funcie de ali factori dect
preul.Printre acetia vom nominaliza,n primul rnd modificarea preurilor factorilor de
producie,adic a muncii(salariile),a materiei prime,a echipamentului i utilajului,a
informaiei.Astfel,o cretere a salariilor (o component important a costului de
producie)va conduce la o reducere a cantitii de bunuri produse cu aceeai sum de bani
i deci la o reducere a ofertei.Acelai lucru se va ntmpla cnd va crete preul la ceilali
factori de producie,n cazul RM,materia prim pu industrie i resursele energetice,n
79

principal importante.n ambele cazuri,cantitatea de bunuri produs i oferit spre


comercializare de ctre ntreprinderile moldoveneti,va scdea.
Creterea nsemnat a preurilor la factorii de producie
Intrebarea 57. Modelul AD AS de echilibrul macroeconomic.
In economie, toate fenomenele se afl ntr-o interdependen permanent. Schimbarea
unui agregat macroeconomic modific, ntr-o direcie sau alta, ntr-o msur mai mare sau mai
mic, alte mrimi macroeconomice. La nivelul unui produs, n urma confruntrii cererii cu
oferta, se stabilete preul acestuia. Cum se stabilete ns nivelul general al preurilor n cadrul
ntregii economii? Care snt condiiile ca acest nivel s rmn stabil o perioad mai
ndelungat? Cum se poate menine un echilibru mobil ntre cererea global i oferta global
aa nct nivelul general al preurilor s rmn neschimbat? La acestea, precum i la alte
ntrebri asemntoare, gsim rspunsul analiznd modelul AD-AS, model care a devenit unul
din instrumentele importante de elaborare a politicii economice.
Modelul AD-AS este modelul echilibrului macroeconomic. Curba AD descrie relaia dintre
cererea agregat i nivelul general al preurilor, iar curba AS reprezint raportul dintre Oferta
agregat i, de asemenea, nivelul general al preurilor. Echilibrul macroeconomic se stabilete
n punctul n care curba AD se intersecteaz cu curba AS .
Rezult c echilibrul general se stabilete n punctul n care se intersecteaz curba AD i curba
AS. Acest punct reprezint acel volum al produciei i acel nivel al preurilor spre care tinde
economia.
58. Cauzele, tipurile, indicatorii omajului
omajul reprezint nefolosirea, n forme i grade diferite, a unei pri a forei de munc active. El
constituie o problem central a societi contemporane. Pe lng folosirea insuficient a resurselor umane, omajul reflect i existena unor venituri joase ale populaiei. Pierderile cauzate
de omaj sunt substaniale att n aspect economic, ct i social. Practica mondial a demonstrat
c utilizarea deplin (n proporie de 100%) a potenialului braelor de munc este imposibil.
Aceast stare este rezultatul influenei unor factori obiectivi, cum ar fi necorespunderea
posibilitilor, voinei, gusturilor i aptitudinilor indivizilor cerinelor economiei, creterea
numeric a populaiei, raritatea resurselor, alegerea profesiei, progresul tehnic, schimbarea
ocupaiei, cauze familiale etc. Astfel, conform aprecierii tiinei, omajul natural se estimeaz la 56% din numrul populaiei apte de munc.
Piaa muncii, ca i oricare alt pia, va tinde spre un echilibru al salariului (preului), la care
cererea agregat pentru fiecare categorie de munc va coincide cu oferta ei. Numai atunci se va
stabili echilibrul general, care nu va da natere la tendine de cretere sau descretere a
dimensiunilor salariilor. Oscilaiile cererii de munc i ale ofertei de munc vor permite, n
aspectele cele mai generale, s se rspund la ntrebarea de ce salariile sunt mari sau mici.
Echilibrul pe piaa muncii, conform concepiei concurenei perfecte, indic asupra imposibilitii
unui omaj ct-dect ndelungat, iar oscilaiile raportului cerere-ofert a muncii vor reflecta n
mod direct disensiunule salariilor. Factorii care genereaz dezechilibrul cererii-ofertei sunt
considerai numai cei de natur economic. n realitate exist concurena imperfect, ceea ce se
manifest n prezena unui omaj cronic. Aceasta se explic prin faptul c pe piaa muncii
influeneaz factorii din afara concurenei, care deplaseaz echilibrul de la punctul clasic al
acestuia. Dar aceste devieri ale echilibrului pe piaa muncii pot fi reglate eficient de ctre stat prin
mecanisme macroeconomice. Piaa muncii este responsabil doar de greelile (dezechilibrele)
80

provocate de ea nsi.
De rnd cu tendinele de cretere a flexibilitii pieei muncii, crete i riscul sporului
omajului, se mrete instabilitatea n echilibrul cerere-ofert de brae de munc. Piaa muncii nu
poate fi supus reglrii prin factori economici. Omul, fiind o resurs economic, este i un
individ social purttor al motivaiei activitii economice. Astfel, piaa muncii are urmtoarele
particulariti caracteristice:
- pstrarea libertii de alegere a ocupaiei, de schimbare a acestei ocupaii, existena
posibilitilor de activitate n afara procesului economic;
- echilibrul cerere-ofert tinde spre o prevalare crescnd a ofertei fa de cererea relativ a
muncii;
- preul muncii tinde a fi mai jos de cel mediu normal . a.
Se cere a fi gsit un asemenea mecanism de funcionare a pieei muncii, care ar permite
mbinarea optimal a eficienei economice cu progresul general al societii umane.
Cauzele strii de omer pot fi benevole sau forate. omaj benevol apare n virtutea faptului c
lucrtorii nu doresc s munceasc din cauza salariului mic propus, prefer s nu se mpace cu
condiiile de munc inacceptabile, din motive familiale sau alte considerente personale. omaj
forat este n cazul n care lipsete un loc de munc, dei persoana poate i dorete s munceasc.
Este destul de dificil a depista motivele adevrate ale neangajrii n cmpul muncii, deoarece
oamenii nu sunt dispui psihologic s recunoasc motivele adevrate ale strii sale i caut
argumente n afara voinei proprii.
n RM, m ales n perioada de tranziie, problema omajului este foarte acut. Sute de mii de
oameni pleac peste hotare n cutare de lucru. Dei n legislaie sunt prevzute msuri de
protecie social n caz de omaj, perspectiva nu este prea optimist. Plasndu-se pe al aptelea
loc n Europa dup densitatea populaiei, Republica Moldova se va confrunta cu o cretere
masiv a omajului n urma retehnologizrii complexului agroalimentar. Un fermier american se
isprvete cu prelucrarea unei suprafee de 800-1000 hectare. n Republica Moldova, unde n
medie unui sat de 1000-1500 lucrtori i revine o moie de 2000-3000 hectare, dup introducerea
tehnologiilor moderne, n agricultur vor fi antrenai 5-10 familii, restul completnd armata
omerilor. n orice caz, problema omajului trebuie s persiste permanent n atenia politicienilor.
Nivelul omajului poate fi evaluat n indici absolui, reprezentnd numrul omerilor
(neangajailor) n totalul braelor de munc ale rii. Problema aprecierii nivelului omajului
este dificil din cauza c legea prevede acordarea statutului de omer pe un anumit termen (un
an, ase luni). Nivelul real al omajului este mult mai mare dect datele oficiale statistice.
n diferite ri nivelul natural al omajului nu este acelai. n SUA, n anii 60, el era estimat la
4%, n anii 80 se aprecia la 6-7%, iar prin anii 90 se numea cifra de 8-9%. Difer i structura
omajului, statistica aprecierilor acestuia, modalitile nregistrrii omerilor i durata ei. Multe
ri se confrunt cu migraiunea ilegal, fenomen ce creeaz tensiuni sociale, cnd populaia
autohton nu se poate plasa n cmpul muncii din cauza migranilor mai ieftini.
Dac lum n considerare c produsul naional al Republicii Moldova a sczut din 1990 pn
n 1999 cu aproximativ 70%, poate fi estimat nivelul general al omajului ctre nceputul
anului 2000 conform urmtoarelor calcule: pierderile PN = 70% : 2,5%=28%, adugnd 7%
de omaj natural, obinem cifra de 35%; din totalul de 4 317 000 de locuitori 52% sunt api
de munc, ceea ce constituie cifra de 2 24 500 de oameni. La un omaj de 35% - 685750 de
oameni, n diferite variante, nu au fost antrenai n cmpul muncii. Anume la acest nivel se
estima n mass-media problema utilizrii forei de munc n Republica Moldova ctre finele
anului 1999 nceputul anului 2000. Oficial nregistrai erau ns numai 10419 omeri.

81

Intrebarea 59: Costurile omajului. Legea lui A. Ouken.


Desfasurarea procesului de reforma a condus in Republica Moldova la manifestarea unor
puternice tensiuni pe piata muncii, ca urmare fiind aparitia somajului.
Somajul este un factor negativ. El impune conturi economice si neeconomice.
La costurile economice se refera:
costul social, consta in faptul ca in cea mai mare masura, anume somajul alimenteaza
asemena fenomene ca crimele, furturile, actele de vandalism, narcomania etc. Somajul
este este un factor de instabilitate sociala si politica, capabil sa indrepte societatea pe
calea cea gresita. Datorita efectului psihologic pe care il poate provoca asupra indivizilor
si datorita problemelor sociale pe care le paote genera, apare costul social al somajului.
costul financiar, se compune din suma indemnizatiilor pentru somaj achitate de
autoritatile publice si din cheltuielele pentru intretinerea oficiilor de plasare a fortei de
munca. Indemnizatiile au ca scop nu numai asigurarea somerilor cu mijloace de
subzistenta, dar si scopul de crestere a conditiilor necesare pentru recalificarea somerilor,
pentru ridicare nivelului lor de instruire si reintegrarea acestora in cimpul de munca cu un
potential profesional si intelectual mai mare.
costul economic, acest cost se determina ca diferenta dintre Venitul National potential si
cel real. Este evident ca in cazul somajului, nivelul productiei este mai scazut decit in
cazul ocuparii depline. Costul dat se determina de pierderile productiei ca urmare a
subutilizarii fortei de munca.
Din conturile neeconomice face parte costul individual, care consta in faptul ca peroana
aflata in situatie de somaj isi reduce esential veniturile si este supus unei stari de depresie si
stresuri puternice.
Legea lui Ouken fiecare sporire a nivelului somajului ciclic cu 1% peste rata naturala a
somajului, este insotita de o reducere a PNB cu 2,5-3% fata de nivelul productiei
potentiale.
Formula de calcul fiind (Y-y)/y = -*(U-Un)
Y= PIB real
y=PIB potential
U=rata reala a somajului
Un=rata naturala a somajuli
=coeficientul sensibilitatii PIB fata de modificarea somajului ciclic (coeficientul lui Ouken)
Politici anti-omaj.
Obiectivul principal al politicilor antiomaj este acela de a proteja veniturile obinute
de gospodrii de fluctuaiile inacceptabil de mari determinate de trecerea n omaj a unuia
sau mai multor membrii din cadrul unei gospodrii. Politicile antiomaj pot fi mprite n
dou mari categorii :
- politici pasive;
- politici active.
Politicile pasive sunt acele politici prin care statul susine direct nivelul de trai al
indivizilor ale cror anse de angajare n munc au sczut considerabil prin plata direct a
omerilor.

82

Politicile pasive cresc, ns, cheltuielile statului, deci deficitul bugetar i datoria
public, fapt ce constituie o surs inflaionist destul de puternic, avnd n vedere c
deficitul bugetar se acoper sporind, de regul, oferta de bani, msur cu efect inflaionist
direct.
Principala deficien a politicilor pasive const n aceea c ele sunt adoptate dup ce o
persoan a devenit omer. Adepii unor astfel de politici motiveaz necesitatea acordrii
ajutoarelor de omaj prin dou argumente. Primul ar fi acela al acoperirii costurilor sociale ale
omajului pentru care, pn la urm, omerii nu sunt vinovai. Al doilea este legat: de evitarea
distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piaa forei de munc intervenia direct a statului.
Cu toate acestea, tot mai puine ri, mai ales dintre cele mai puin bogate, sunt dispuse
sa acorde uor ajutoare de omaj. Ajutoarele de omaj pot fi fcute mai puin atractive prin
micorarea valorii lor, prin reducerea duratei lor sau prin ambele msuri. Cu toate acestea, nu sa pus nc problema renunrii complete la astfel de politici.
Politicile active n domeniul pieei muncii sunt acele politici prin care se intervine
direct pe aceast pia cu scopul declarat de a reduce rata omajului, astfel nct ea s se
stabilizeze n jurui ratei de echilibru a omajului. Aceste politici active sunt de trei tipuri
principale:
a) Eforturi pentru a nlesni intrarea n contact a ofertanilor i doritorilor de locuri de
munc prin plasare, consultan i orientare profesional, cursuri de pregtire i consultan
intensiv pentru cei dezavantajai, asistent pentru a nlesni mobilitatea geografic .a.
b) Programe de recalificare a omerilor: Programe de pregtire a omerilor aduli n noi
meserii sau programe orientate ctre cei ameninai cu pierderea locurilor de munc;
c) Crearea de locuri de munc: crearea direct de locuri de munc n sectorul productiv
prin acordarea de subvenii pentru pstrarea anumitor muncitori sau angajarea de omeri cu
stagiu ndelungat; alocaii pentru ntreprinderile care angajeaz tineri; crearea de locuri de
munc temporare n sectorul public .a.
Politicile active pot ajuta omerii prin recalificare, creterea mobilitii .a. s se ntoarc
n rndurile forei de munc ocupate, dar pot stopa i abuzurile, cum ar fi solicitarea de ajutoare
de omaj de ctre cei care nu caut asiduu locuri de munc.
Astfel, prin plata condiionat a ajutoarelor de omaj se pot promova mai uor politicile
active, de exemplu prin solicitarea unor dovezi de participare fr norm ntreag la o activitate
sau includerea ntr-o schem de recalificare.
De regul, prin politicile antiomaj, se ncearc s se stabilizeze nu rata omajului, lucru
extrem de dificil, ci rata ieirii din omaj i durata medie ateptat a rmnerii n omaj.
Ambele mrimi sunt influenate de ceea ce se numete starea de dependen a
omerilor, care este interaciunea reciproc dintre scderea moralului muncitorilor, care au
cunoscut omajul pe termen lung i comportamentul economic fa de acetia.
omajul n Republica Moldova este n cretere i diminuarea lui, n perspectiv, depinde de
stabilizarea economiei i nceputul progresului economic. Programele sociale de stat (ajutor
nevoiailor, indemnizaii de omaj, diferite pli sociale i nlesniri, plata pensiilor . a.)
contribuie la o anumit ocrotire a populaiei n perioada de tranziie. Ca rezultat apare un
element specific al preului muncii, care nu este legat direct de piaa muncii. ns posibilitile
formrii programelor sociale depind de impozitele incasate din profitul obinut n activitatea de
producie. Ciclul vicios al srciei este demonstrat n schema 9.4, p. 161. Numai constituirea
unei economii de pia eficient poate asigura ieirea din acest cerc.

83

Intrebarea 60.Piaa monetar i piaa financiar.


Piaa financiar reprezint totalitatea de raporturi i relaii de afaceri financiar-monetare, privite
sub aspectul corelaiei cu agenii economici prin care ele se manifest, precum i normele i instituiile ce le dirijeaz. Aceast pia include piaa monetar i piaa capitalurilor.
Piaa financiar reprezint totalitatea de raporturi i relaii de afaceri financiar-monetare, privite
sub aspectul corelaiei cu agenii economici prin care ele se manifest, precum i normele i instituiile ce le dirijeaz. Aceast pia include piaa monetar i piaa capitalurilor.
Piaa monetar are ca obiect de afaceri vnzarea-cumprarea devizelor de plat (bancnote,
cecuri, moned, cambii, cartele de trafic, transfere telegrafice i potale, titluri de plat sau de
credit etc.). Aici se formeaz cererea i oferta de aceste devize. Operaiunile de vnzarecumprare de valut i devize, schimbul valutar se efectueaz de ctre bnci sau prin burse
specializate, case de schimb. Funcionarea pieei monetare se cere a fi oficializat i reglat de
departamente speciale i dup cursuri oficializate. n caz contrar, se va declana o pia paralel
neoficial, unde cursurile difer n mod speculativ, se practic excrocherii i diverse nelciuni.
Baza pieei monetare o constituie convertibilitatea posibilitatea schimbului unei monede
naionale n alta i trecerea devizelor n numerar. Gradul convertibilitii depinde, n fond, de
legislaie i politica monetar adoptat n ar. Astfel, pot fi: valute convertibile, liber
convertibile, parial convertibile. Dac exist interzicerea schimburilor valutare, valuta rii se
consider neconvertibil. Valutele sunt parial convertibile n cazul permiterii schimbului, ns cu
anumite restricii n anumite operaiuni. Valutele sunt convertibile atunci cnd nu exist defel
restricii legislative. Mecanismul prin care funcioneaz piaa monetar este cursul de schimb
valutar.
Cursul de schimb se determin att de paritatea etaloanelor monetare naionale (valoarea proprie
a monedei n aur, sau n DST, sau n alt valoare luat ca baz), ct i de indicele preurilor
mrfurilor n ar. n dependen de politica monetar promovat, cursul de schimb poate fi: fixat
(fixing), efectiv (parial liber, parial fixat), liber efectiv (flexibil).
Piaa capitalurilor reprezint afaceri de mobilizare a resurselor financiare pe termen mediu i
lung. Pe piaa capitalurilor se comercializeaz aciuni, obligaiuni, trane de credit i alte titluri
de valoare. Prin aceast pia se comercializeaz torente investiionale att n ar, ct i ntre
ri, mai ales n form de mprumuturi bancare sau investiii directe de capital. Nu are
importan principial, dac creditul investiional este oferit n form de resurse monetare sau
n form de construcii capitale directe din partea ofertantului de credit. n primul caz, debitorul
de sine stttor aplic trana de credit pentru a-i rezolva problema investiional. n al doilea caz,
creditorul realizeaz proiectul investiional, iar val lui va constitui suma creditului pentru
rambursarea respectiv.
n practic ntre piaa monetar i cea a capitalurilor nu exist o diferen reliefat, deoarece
are loc o permanent transferare a resurselor ntre ele. Piaa monetar difer de piaa
capitalurilor prin: componena instituiilor de creditori i debitori, instrumentele afacerilor,
caracterul de reglare, nivelul dobnzilor, termenii afacerilor de credit.

84

Intrebarea 61: Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cereri de bani.
Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a
cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de moneda depinde de mai muli factori, cei
mai importanti dintre ei fiind urmatorii:
a) Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in
circulatie
b) Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile
reale, ceea ce presupune si cresterea cererii de bani
c) Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor
influenteaza si cererea de bani
d) Rata dobinzii
Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal,
cu atit vor mai inalte preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai
mici viteza de rotatie a banilor si rata dobinzii.
J.Keyns divizeaza cererea de bani in 2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile
comerciale, cererea de bani pentru afaceri.
Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru tranzactiile
comerciale este marimea veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde de
rata dobinzii. Intre rata dobinzii si cererea de bani exista e relatie invers proportionala, astfel
cu cit este mai mare rata dobinzii cu atit va fi mai mica cererea de bani
TEORIA CANTITATIV A BANILOR
Aceast prezentare i propune s nfieze modul n care cererea de bani s-a regsit n teoriile
monetare dezvoltate i aplicate ncepnd cu prima parte a secolului XX. Vor fi discutate teoriile
lansate de Irving Fischer, Alfred Marshall i A.C. Pigou, apoi doctrina Keynesist asupra cererii
de bani i teoria (modern) cantitativ a banilor rafinat de Milton Friedman. n fine, vor fi
prezentate cteva elemente definitorii ale teoriilor monetare contemporane, cu accent pe teoria
ateptrilor raionale. O atenie deosebit va fi acordat rolului ratei dobnzii n influenarea
cererii de bani
Formulat de economitii clasici n ultima parte a secolului 19 i nceputul secolului 20, teoria
cantitativ a banilor reprezint o teorie a modului n care ia natere venitul agregat (ca valoare
nominal), artnd, totodat, cantitatea de bani necesar pentru un anumit nivel al venitului
agregat. Trstura cea mai important a acestei teorii este aceea c nu acord ratelor dobnzii
nici un rol n influenarea cererii de bani.

85

Intrebarea 62 Oferta de moned. Multiplicatorul monetar


.OFERTA DE MONED-r-t cantitatea de moned pus la dispoziia ag.ec-ci de sistemul
bancar al unei ri.Principalii ofertani de moned sunt:BNM,Trezoreria i bncile
comerciale.BNM emite,adic tiprete,banii cerui de pia.Bncile Comerciale creeaz ns
ceam mai mare parte a masei monetare prin tiprirea monedei scripturale.Astfel n economiile
contemporane,oferta de moned vine nu att din partea BN,care emite bani,ci mai ales din
partea bncilor comerciale,n urma activitii specifice a acestora de a crea moneda
scriptural.Oferta de bani pe piaa monetar poate crete sau se poate reduce.Exist factori care
contribuie la reducerea ofertei de bani.Acetia sint:
- Sporirea cantitii de bunuri i servicii destinate vnzrii.
- Reducerea vitezei de circulaie a banilor,cnd o unitate monetar intermediaz un
nr.mai mic de tranzacii.
- Creterea deficitului bugetar,care,de regul este acoperit de banii mprumutai de la
sistemul bancar.
- Retragerea din circulaie i pstrarea la ciorap a unei cantiti de bani de ctre
menaje.Pu asigurarea stabilitii ec-ce,statul,prin intermediul Bncii Centrale,controleaz
n permanen oferta de moned,pu ca aceasta s nu depeasc necesitile reale ale ecei.
- Mrimea ratei dobnzii.ntre oferta de moned i rata dobnzii exist o relaie
pozitiv:odat cu creterea ratei dobnzii,crete i oferta de bani,iar atunci cnd rata
dobnzii se reduce,scade i oferta de moned.Aceast relaie poate fi r-t grafic prin curba
ofertei de moned,odat cu creterea ratei dobnzii de la d1 pn la d2,oferta de moned
va spori de la m1 la m2.
Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R.Kahn n anul 1931.Kahn a
analizat teoria multiplicatorului ocuprii forei de munc.n 1936,J.Keyenes descoper
multiplicatorul investiiilor.n acest caz,efectul multiplicatorului investiiilor const n faptul c
o cretere a investiiilor genereaz o cretere mai mare a venitului naional.Principiul
multiplicrii constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei ec-ce contemporane,fr de
care este greu de neles caracterul interdependenei dintre venit,consum,investiii i dintre alte
mrimi macroec-ce.Este evident c o cretere a investiiilor va duce la sporirea
produciei,precum i a gradului de ocupare a forei de munc.Dar n ce proporie?Efectul
multiplicatorului este un proces potrivit cruia o variaie a unei mrimi ecce(investiiile,eforturile,baza monetar etc)produce,n decursul unei anumite perioade,o variaie
amplificat (mai mare) a altei mrimi(venitul,creditul etc).Efectul multiplicatorului este notat
cu un simbol,care este litera K.n teoria i practica ec-c sunt cunoscute mai multe situaii cu
efecte multiplicatoare.exist multiplictorul investiiilor,exporturilor,monetar,fiscal etc.Se
calculeaz ca raport dintre creterea venitului (deltaY)i creterea investiiilor(delta I),adic
K=delta Y/delta I.

86

Intrebarea63: Echilibrul pieei monetare.


Echilibrul pietei monetare se stabileste in urma confruntarii dintre cererea si oferta de moneda.
Intrucit cererea si ofertade moneda sunt influentati de o multime de factori, echilibrul pietei
monetare este foarte dinamic si se modifica foarte usor. Echilibrul dintre cerere si oferta de
moneda se stabileste in punctul unde rata dobinzii este aceeasi atit pentru cerere, cit si pentru
oferta de bani.
Functionarea pietei monetare implica existenta unor raporturi de proportionalitate intre masa
monetara (oferta de moneda) existenta in economie si cererea de moneda pe piata.
Conditia realizarii echilibrului pietei monetare
Echilibrul monetar de regula, este conceput, ca o stare a economiei, caracterizata
prin existenta unui raport de concordanta intre masa banilor in circulatie si sumele de
bani reclamate de efectuarea normala a operatiunilor economice care se realizeaza prin
intermediul monedei.
In procesul de realizare a echilibrului monetar sunt implicate o serie de variante si
legaturi cauzale intre ele, care reflecta influentele reciproce 717d33h ale modificarii cererii si
ofertei de moneda, pe de o parte, si celelalte marimi economice, pe de alta parte.
Echilibru pe piata monetara implica egalitatea intre ofertele de bani si cererea de
bani. Se presupune ca nivelul preturilor este dat, fiind p 0 , si nivelul venitului real este dat,
adica Y = Y0 . In conditiile in care nivelul preturilor si nivelul venitului real sunt date, cererea
de bani depinde de rata dobanzii, iar echilibrul pietei monetare indica dobanda de echilibru si
cantitatea de bani, pentru p 0 si Y0 .
Conditia de echilibru pe piata monetara este ca oferta reala de bani M / p sa fie egala
cu cererea de bani:
(8.40)
Inlocuind pe M cu expresia ofertei de moneda si notand p = p 0 si Y = Y0 vom obtine:
(8.41)
Din ecuatia (8.41) se observa ca, in conditiile in care nivelul preturilor si al venitului
sunt date, cererea de bani depinde numai de rata dobanzii. Ecuatia (8.41) exprima echilibrul
pietei monetare, in functie de rata dobanzii si de celelalte variabilele ce influenteaza cererea si
oferta de bani.
Echilibrul pietei monetare poate fi redat grafic prin fig. 8.5.

Fig. 8.5. Echilibrul pietei monetare.


In fig. 8.5 functia cererii de bani este reprezentata prin curba descrescatoare L (pentru
un nivel dat al venitului real), iar curba crescatoare M reprezinta functia ofertei reale de bani, in
conditiile cand i s , r R , s 1 ,q si p 0 sunt date pentru o anumita baza monetara`H . Curba ofertei
este crescatoare, deoarece, in conditiile unui stoc dat de moneda forte, bancile prefera sa
87

pastreze mai putine rezerve, pe masura ce dobanzile cresc. Astfel ca, la dobanzi mai mari,
ponderea rezervelor scade, iar valoarea multiplicatorului se majoreaza. Rata de echilibru a
dobanzii i 0 , precum si masa monetara de echilibru, M 0 / p , sunt atinse in punctul Eq .
Daca baza monetara creste printr-o achizitie pe open market cu o valoare D H ,
curba M se va deplasa la dreapta, la M, facand ca masa monetara sa sporeasca
la M/ p reducand rata dobanzii de i 0 la i . Deoarece dobanzile scad, valoarea multiplicatorului
scade, ca rezultat al cresterii lui H . Dar, desi scade dobanda, masa monetara creste indiscutabil.
Noul echilibru al pietei monetare este in Eq.
Echilibrul pietei monetare este afectat si de modificarea ratei scontului. Atunci cand rata
scontului creste, bancile au tendinta de a pastra rezerve mai mari, deoarece este mai costisitoare
lipsa de rezerve, decat pastrarea lor. In acest mod se evita costurile ridicate ale imprumutului.
Ca urmare a majorarii ratei scontului, pentru orice nivel al dobanzilor de pe piata i ,
multiplicatorul scade, iar curba ofertei M se deplaseaza la M. Echilibrul pe piata monetara se
restabileste in Eq, ceea ce inseamna ca dobanda de pe piata creste la i , iar cantitatea de bani
reali scade la M / p . Rezulta ca majorarea ratei scontului reprezinta o politica monetara
contractionista.

88

Intrebarea64: Creditul i Sistemul bancar.


Creditul a aparut inca in Antichitate, dar sa impus ca una din cele mai importante
componente ale vieti economice odata cu trecerea la capitalism, adica in sec.XIV-XV.
Creditul este o relatie de acordare a banilor cu imprumutul, in conditia de rambusare a
acestora si ale platii serviciului acordat.
Subiectii operatiunii de credit sunt debitorii si creditorii. Creditorii sunt persoanele care
ofera ca imprumut banii, iar debitorul este persoana care beneficiaza de credit, si care urmeaza
sal achite la un termen stabilit in viitor cu achitarea dobinzii aferente. Asfel, cele 2 principii de
baza a opreatiunii de credit sunt: rambursarea resurselor imprumutate, plata pentru serviciul
acordat (dobinda).
Prin intermediul creditului, mijloacele materiale si banesti disponibile ale populatiei,
intreprinderilor si statului sunt adunate, concentrate si utilizate pentru dezvoltarea domeniilor
care aduc mai mari profituri.
In economia contemporana, creditul indeplineste urmatoarele functii:
functia de distribuire a resurselor economice, consta in mobilizarea resurselor banesti
disponibile la un moment dat in econimie si redistribuirea sub forma de credit spre
anumite ramuri ale econimiei si sectoare care au nevoie de fondurile date.
functia de concentrare a capitalului, deoarece imprumuturile marunte devind capitaluri
importante
functia de reglementare a vietii economice, de dirictionare a disponibilitatilor libere catre
domeniile pe care statul le considera prioritare.
Functia de emisiune monetara, se presupune ca odata cu cresterea numarul de credire in
economie, va creste si masa monetara in circulatie
Clasificarea creditelor:
din punct de vedere al obiectului imprumutat
1. credit comercial, aparut inca in Italia in sec.XII-XII, este un credit acordat de o
intreprindere, de obicei de un industrias unui comerciant, sub forma unor produse
sau servicii cu efectuarea plati la o data ulterioara. Instrumentul creditului este
polita (sau cambia), adica un titlu de credit prin care imprumutantul se obliga in
scris, sa restituie la o data oarecare costul produsului oferit sau serviciului, cu sau
fara remunerare.
Obiectivul creditului comerciale este de a accelera obtinerea profitului, acest tip de credit este
limitat atit dupa marime, cit si dupa raspindire, cu toate ca mai exista si astazi, creditul
comercial a fost inlocuit cu cel bancar.
2. credit bancar, este deja un imprumut acordat de catre o institutie specializata
(banca) unei intreprinderi sau populatiei, numai in bani si pe un termen mult mai
mare, in marimea solicitata de debitor capabil sa-l ramburseze.
3. Credit de consum, este acordat de intreprinderile comerciale in principal
manejele, p/u procurarea cu plata in rate a bunurilor de folosinta indelungata.
Solicitantul prezinta documente ce atesta capacitatea lui de plata si achita o parte
din bunul procurat, apoi lunar achita o suma anumita din acest pret.
4. Creditul obligatar, este forma de credit in care in calitate de creditor apara
persoanele fizice sau juridice, iar in calitate de debitori apar institutii statale care
emit obligatiuni.
5. Credit ipotecar, este un credit garantat cu proprietati imobiliare (cladiri si
terenuri).

89

Din punct de vedere al termenului de acordare: la vedere; la termen (scurt, mediu si


lung)
Din punct de vedere al ariei geografice: intern si extern
Din punct de vedere al scopului: ipotecare, investitionale, de consum, bancare, de
export, agricole etc
Din punct de vedere al unitatii monetare: in MDL si in valuta straina
Din punct de vedere al ratei dobinzii: ca rata fixa si flotanta
Din punct de vedere al modalitatii de acordare: intr-o singura transa si linii creditare
Din punct de vedere al debitorului: p/u persoane fizice, juridice, banci, stat
Din punct de vedere al rambursarii: in rate egale sau integral
Sistemul bancar reprezinta ansamblul institutiilor autorizate sa efectueze operatiuni
bancare pe teritoriul unei tari. Aceste institutii sunt entitati economice specializate pe
comertu1 cu bani, precum si pe furnizarea de produse si servicii bancare, avand drept scop al
activitatii desfasurate obtinerea de profit. Sistemul bancar este format din 2 compenente:
Cadrul institutional=totalitatea institutiilor care formeaza sistemul bancar
Cadrul juridic=totalitatea actelor normative care reglementeaza activitatea
institutilor bancare
Banca este o institutie de credit abilitata cu dreptul de a atrage mijloace temporar libere
ale peroanelor fizice si juridice, acordarea de credite, efectuarea operatiunilor valutare si cu
hirtii de valoare, precum si prestarea altor servicii bancare.
Sistemul bancar contemporant este binivelar compus din:
Banca Centrala, care are urmatoarele functii:
a) De emisiune, care consta in fabricarea si punerea in circulatie a bancnotelor si
monedei divizionare. Prin functia data are loc reglementarea cantitatii de bani
necesare pentru functionare normala a economiei, influentind in mod nemijlocit
dinamica ratei dobinzii
b) De supraveghere si controla sistemului bancar, prin care se stabilesc regulile
principale de activitate a institutiilor financiare prin setul de acte normatice si
regulamente elaborate de Banca Centrala
c) Acumulare si pastrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bancilor comerciale,
fiecare banca este obligata sa creeze o rezerva proportionala cu marimea
depozitelor sale, fond care se pastreala pe un cont la Banca Centrala.
d) Functia de acordare a creditelor si de pastrare a banilor guvernului.
e) Agent fiscal al statului
f) Elaborarea si urmarirea implimentarii politicii monetar-creditare
g) Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale
Bancile comerciale si institutiile nonbacare (casele de economii si compensatii,
fondurile de investitii, cooperativele de credit), cu urmatoarele functii:
a) Acceptarea de depozite
b) Acordare de credite
c) Efectuarea operatiunilor cu hirtii de valoare
d) Efectuarea operatiunilor valutare
e) Efectuarea diferitor plati si decontari etc.
Scopul activitatii bancare este obtinearea profitului. Judecind dupa salariile din
sistemul bancar, activitatea bancara este destul de rentabila.

90

Intrebarea 65: Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente.


Politica monetar-creditara cuprinde totalitatea masurilor intreprinse in sferile monetare
si de creditare, si indreaptare spre reglarea dezvoltarii economice si spre echilibrul balantei de
plati.Politica monetar-creditara este unul din principalele metode de implimentare a puterii de
stat in derularea proceselor de reproducere a marfurilor si serviciilor. Aceata se elaboreaza de
catre Banca Nationala a Moldovei, in comun acord cu Gurvernul si principalele ministere de
profil. Ea se elaboreaza de legislativ, de regula pe o perioadade 1 an de zile. In scopul realizarii
obiectivelor politicii, BNM influenteaza asupra starii pietii de capitaluri si asupra rotatiei
monetare.Influentind asupra volumului de creditare a Bcomericale si asupra volumului masei
monetare, BNM influenteaza asupra procesului de investitii de capital, asupra nivelului pretului
si asupra altor factori care influenteaza economia natioanala.
Exstia 2 tipuri de politici:
De restrictie, care este indreptata spre limitarea investitiilor si incetinirea ritmului de
crestere a volumului de masa monetara. Aceasta se aplica in cazul in care conjuctura
economica se dezvolta rapid se face cu scopul de a nu a produce criza de
supraproductie.
De expansiune, care se indreapra spre stimularea operatiunilor de creditare si spre
marirea volumului masei monetare. Ea se realizeaza in conditiile in care se micsoreaza
volumul productiei monetare al marfurilor si serviciilor si creste somajul.
Politica monetar-creditara urmareste 4 scopuri bine definite:
Asigurarea angajatilor, care este scopul principal al oricarei economii, orice tara
doreste sa evite somajul puterinc si mizeria care o produce in rindul oamenilor
precum si pierdere esentiala de productia pe care o poate realiza.
Stabilitatea preturilor, al doilea scop este stabilitatea preturilor, care pare evidenta,
dar este departe de acest lucru. Efectele corozive ale inflatiei ne-au coplesit pe toti.
Una dintre responsabilitatile majore ale unui guvern democratic este sa mentina
conditiile in care cetatenii sa dispuna de dreptul de a decide asupra propriului lor
destin. In timpul inflatiei, indivizii sunt tot mai frustrati pe masura ce valoarea
preturilor creste in fiecare saptamana sau salariul lunar se lichideaza, datorita unui
proces care se afla in afara controlului lor.
Rata adecvata a schimbului valutar, Atit timp cit toate tranzactiile valutare
intermediaza alte tranzactii economice, se pune intrebarea cum se poate determina
rata de schimb si de ce cursul valutar variaza atit de mult in cursul anului sau chiar in
citeva luni? Un raspuns posibil ar fi ca rata de schimb reprezinta pretul banilor
nationali care se modifica pina la nivelul la care pretul marfurilor similare din alte tari
este mai mult sau nu difera prea mult de suma cheltuielilor aferente tranzactiilor si
transportului .
Rata inalta a cresterii economice,
Obiectivele politicii monetar-creditare se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor
intrumente:
Rata de baza (refinantare) BNM stabileste 2 tipuri de rate: rata dobinzii pe termen lung si
scurt (creditelele overnight, facilitatile de lombard, operatiunile REPO)
Rezervele minime obligatorii orice banca este obligata sa detina la BNM rezerva obligatorii,
care se formeaza de la totalul depozite atrase si servesc pentru mentinerea lichiditarii bancii.
Operatiunile pe piata deschisa OPENMARKET BNM poate efectua 4 tipuri de operatiuni
pe piata deschisa: de vinzare si cumparare a Valorilor Mobiliare, operatiuni REPO de
cumparare si vinzare
91

Intrebarea 66: Conceptul i indicatorii inflaiei.


Conceptul de inflatie s-a modificat mult pe parcursul secolelor. Initial, inflatia era
considerat ca un fenomen strict monetar, generata de cresterea peste o anumita perioada a
cantitatii de bani aflate in circulatie. In ultimul timp insa, inflatia este definita ca unul din
principalele dezechilibre macroeconomice, cauzata de o multime de factori de natura diferita.
Desi are la originea sa mai multe cauze, inflatia exprima situatia cind se incalca echilibrul
dintre cererea si oferta agregata.
Inflatia este un proces de crestere continua a nivelului mediu al preturilor si de
diminuare a puterii de cumparare a monedei. Cind vorbim de inflantie se are in vedere nu
oricare crestere a preturilor, ci doar o crestere a nivelului mediu al tuturor preturilor.
La noi in tara, de exemplu, la produsele sezoniere cum ar fi fructele si legumele, preturile
individuale vor creste si vor scadea de mai multe ori pe parcusul anului. Insa inflatia nu vizeaza
cresterea pretului individual al produsului, ci a nivelului mediu al tuturor preturilor. Deseori
preturile medii ramin stabile, iar preturile individuale fluctuiza in sus si in jos.
Cel mai important indicator de masurare a inflatiei este indicele pretului de consum
(IPC), care est calculat lunar de Biroul National de Statistica. Intro economie unde exstie sute
de mii de preturi, urmarirea variatiei fiecarui din ei este imposibil, dar nici nu este nevoie.
Pentru calcularea IPC se foloseste cosul de consum, in care se includ preturile la pricipalele
bunuri si servicii, pe care Biroul de Statistica le monitorizeaza si calculeaza lunar.
IPC este un instrument cu ajutorul caruia se masoara modificarile pretului mediu al unui
cos de bunuri si servicii, care reprezinta consumul specific al unui menaj tipic.
Formula de calcul IPC=(P1/P0)*100%, unde P1=pretul anului curent, Po=pretul anului
trecut
Alaturi de IPC, la calcularea inflatiei se mai utilizeaza si alti indicatori cum ar fi: indicele
pretului producatorului IPP, deflatorul PIB.
Rata inflatiei, reprezinta cresterea procentuala anuala a IPC. Rinf=
*100%,
unde IPC1 este pentru perioada curenta, iar IPCo este pentru perioada de baza.
Cauzele inflaiei i formele inflaiei.
Inflatia este un fenomen generat de o multime de factori, atit monetari cit si nemonetari,
aflati intro interdependenta functionala foart strinsa. In aceste conditii nu se stie niciodata care
este factorul primordial si care este factorul decisiv al unui nou val inflationist. In aceasta
ordine de idei, economistul francez Michel Dedier constata ca ca a cauta vinovatul de inflatie
este asemanatoare cu a te intreba care este intr-un riu picatura de apa care le impinge pe
celelalte.
Oricum, principalele cauze ale inflatiei sint:
Cresterea masei monetare peste limitele necesare
Presiunea cererii agregate atunci cind oferta agregata ramine relativ rigida
Presiunea costurilor de productie (inflatia prin costuri), in urma cresterii preturilor la
factorii de productie, in special al salariilor
Cresterea afluxului de bunuri sau devize din alte tari (inflatie importata)
Cauza de natura psihosociala
Tipurile inflatiei:
Dupa evolutia ratei inflatiei:
Moderata (4-9%)
Galopanta (10-15%)
Hiperinflatie (peste 50%)
In dependenta de cauzele inflatiei:
92

Inflatia prin cerere, cind cererea la un bun creste iar oferta ramine neschimbata
Inflatia prin costuri, cind se majoreaza costurile la factorii de productie
Structurala, expresia dezechilibrelor grave, care persista in structura economiei de piata
Inflatia prin oferta (prin costuri), intervine in rezultatul sporirii costului mediu a unei
unitati de produs, care nu sunt determinate de cresterea cererii agregate. Una din cauzele
principale ale acestui tip de inflatie este modificarile neasteptate ale ofertei, intervenite in
urma unor circumstante cum ar fi:cresterea bursca a preturilor la bunurile de
importanta strategica (petrol, gaze, energie electrica). Marfurile de importanta strategica
sunt componente principale ale cheltuielelor in majoritatea proceselor de productie. Crizele
petroliere deminostreaza foarte bine ca socurile ofertei in economia mondiala, provoaca
cresterea cheltuielelor totale de productie, si ca consecinta are loc cresterea generala a pretului
sau inflatia prin costuri. Ea se manifesta prin reducerea VPF, la consecintele de aceiasi ordin
conduc si conditiile defavorabile ale agriculturii, calamitatile naturale, precum si restructurarile
dureroase ale economiei.
Inflatia prin cerere, este determinata de cresterea brusca a cererii de consum a populatiei,
dupa care oferta total nu resuseste sa se adapteze. In acest mod, datorita deficitului de marfuri si
servicii, are loc cresterea pretului conform legii generela e preturilor.
Inflatia importata, in conditiile globalizarii, deci al liberalizarii comertului international si
a fluxurilor financiare internationale, mai cu seam in cazul tarilor mici cum este RM, inflatia
poate fi adusa de peste hotare odata cu importul de ingrasaminte naturale, al gazelor naturale,
petrol si al maeteriei prime la niste preturi mai ridicate ca altadata. Inflatia se importa si atunci
cind de peste hotare vinin tara suma mare de mijloace banesti, fapt ce contribuie la cresterea
masei monetare in circulatie, iar mai apoi si la cresterea nivelului general al preturilor.
Combinatia dintre inflatie prin costuri si cea prin cerere, formeaza spirala inflationista
Inflaia n Republica Moldova are un vdit caracter de hiperinflaie. Dup nivelul de 2700% n
1993, forturile depuse au stopat substanial nivelul inflaiei. ns continuarea declinului economic, sporul inflaiei ofertei i al celei deprimate ilustreaz c politica monetarist, promovat de
Banca Naional, nu poate rezolva problema n plan strategic durabil.
Liberalizarea vieii economice nu a fost urmat de o politic statal adecvat perioadei de
tranziie. Ceea ce se califica drept msuri de stabilizare macroeconomic din partea statului era
nu altceva dect aplicarea metodelor vechi ale economiei de comand. Pentru a promova o
politic economic corespunztoare micrii spre o economie de pia social-orientat, era
necesar o reformare de esen a nsui statului. Statul funciona ns ca fiind constituit dup
cerinele respective noi.
ntre liberalizarea vieii economice, stabilizarea macroeconomic i creterea economic este o
strns legtur. Fr o liberalizare larg a preurilor pentru dezvoltarea sectorului privat i
desfurarea concurenei de pia nu poate fi pus n funciune mecanismul motivaiei activitii
economice. Anume liberalizarea poate pune baza stabilizrii i creterii economice pe principii
noi.
Instabilitatea politic, trgnarea i discreditarea procesului de privatizare, lipsa unei favorizri
reale a investiiilor strine, dezastrul legislativ nu au permis a dirija procesele reformrii economice. S-a declanat o variant a capitalismului slbatic, prin care au trecut rile Europei de
Vest n sec.XVII-XIX. Inflaia n aceste condiii de haos nu poate fi alta dect totalmente necontrolat.
Numai rezolvarea problemelor majore politice i economice cu care se confrunt Republica
Moldova poate aduce la stabilizarea i, respectiv, la crearea posibilitilor de a nfrna inflaia.
93

Intrebarea 67: Curba lui Phillips pe termen scurt i lung.


Ritmurile este determinata de plotica monetar-creditara promovata de stat. Este bine
cunoscuta dependeta macroeconomica dintre ditre ritmurile de crestere a masei monetare si
sporirea ratei inflatiei. Aceasta corelatie este determinata de raportul 1:1, adica sporirea
masei monetare cu 1% provoaca o crestere a nivelului de inflatie cu 1%. La rindul ei,
sporirea ratei inflatie cu 1% provoaca cresterea ratei nominale a dobinzii cu 1%. Aceasta
corelatie dintre rata inflatiei si rata nominala a dobinzii poate fi exprimata prin ecuatia lui
Fisher.i= r + e
(i=rata nominala a dobinzii, r=rata reala a dobinzii, e=rata inflatiei anticipate)
De asemenea, exista si o corelatie intre rata reala a inflatiei si asteptarile inflationiste,
intre inflatia cererii si ofertei, precum si dintre rata inflatiei si rata somajului. Datele empirice
obtinute de catre savantii economisti in anii 50-80 ai sec.XX ne demonstreaza o corelatie
inversa dintre rata somajului si rata inflatiei.
Aceasta corelatie este reflectata in graficul curba lui Philips
rata inflatie

e+r
formula de calcul: = e + (U-Un) E , unde
= ritmul real al inflatiei
e = inflatia inticipata
U = rata reala a somajului
Un = nivelul natural al somajului (5-6%)
E = modificarea ofertei datorita socurilor
= parametrul pozitiv care indica in ce masura reactioaneaza rata inflatiei la somajul ciclic
(2,5-3,5)
Dupa cum se vede din formula de calcul, rata inflatiei depinde de 3 factori:
Inflatia anticipata e, deoarece oamenii isi formeaza asteptarile si bazinduse pe inflatia
deja examinata, ritmurile inflatiei depinde in mare masura de inflatia anterioara. Inflatia
anterioara influenteaza asteptarile noastre, iar acestea au influenta asupra salariilor si a
preturilor
Devierile ratei reale a somajului de la nivelul lui natural, adica de la somajul ciclic (UUn). Somajul redus contribuie la cresterea inflatie.
Modificarile radicale ale ofertei ( E),
Multi ani la rind, curba lui Philips a servit ca instrument macroeconomic pentru
reglementarea social-economica din SUA si alte state occidentale. Majoritatea economistilor
pornesc de la faptul ca modificarile salariului si a preturilor se deplaseaza intro directie, iar
modificarea ratei somajului in alta directie.
Curba lui Philips este acceptabil pe termen scurt, deoarece practica a demonstrat c ntr-o
perioad mai lung omajul nalt este urmat de creterea inflaiei. n perioada mai lung se evideniaz raporturile durabile dintre politica de stimulare a cererii solvabile, sporul salariilor
nominale fr creterea lor real, cererea de brae de munc, cderea veniturilor antreprenorilor .
a.
Curba lui Philips poate fi demonstrat astfel:
94

A
Inflaie

B
C

omaj

Graficul arat c, pe msura scderii


nivelului inflaiei de la 4 la 2, omajul
sporete de la nivelul 2 la 3. n ultimii ani o
atenie tot mai mare o capt politica
stimulrii activitii la nivel microeconomic.
Astfel, se mbin o nou coordonare a
mecanismului pieei (microeconomia) cu
reglarea de stat a activitii (macroeconomia), lund n considerare i procesele
sporirii relaiilor economice externe.

Stagflatie=cresterea concomitenta a ratei somajului si inflatiei.


Majoritatea economistilor sunt de parerea ca ea este aplicabila pe perioada scurta de timp si
pun la indoiala existenta ei pe termen lung.
Poltici antiflaioniste.
Fiind un fenomen complex, generat de o multime de factori, inflatia nu poate fi eliminate
printr-o singura lovitura cu un singur instrument. De obicei, inflatia cedeaza, in urma unui
asediu de lunga durata (2-3 ani), prin untilizarea unui arsenal de instrumente administrative,
monetare si economice.
Obiectivele politicii antiiinflationiste: protectia agentilor economici si a populatiei
impotriva inflatiei, restabilirea echilibrului general prin reducerea cererii si stimularea
ofertei agregate.
Protectia agentilor economici si a populatiei, cum ar fi reducerea puterii de cumparare
a banilor se face cu umatoarele instrumente: indexarea salariilor si pensiilor, in unele
cazuri se indexeaza si depunerile banesti. Indexarea contribuie la perpetuarea inflatiei
prin cerere, si este pe larg folosita in lumea contempoarana. Subventionarea preturilor la
unele produse de prima necesitate, cum ar fi laptele, piinea si zaharul. Masura data este
pe larg folosita in lumea socialista, desi sunt si folosite si de tarile cu economii
dezvoltatre.
Controlul cererii agregate, se infaptuieste cu un intreg sistem de instrumente, atit
fiscale si monetare, cit si administrative. Pentru reducerea cererii globale, statul poate
reduce cheltuiele publice, dificitul bugetar si datoria publica. Ca urmare scade consumul
public si cel privat, care sint componente ale cererii agregate. Sau alta masura fiscala ar fi
marirea impozitelor si a taxelor, care deasemenea descurajeaza cerea globala. Sau
marirea rezervei obliatorii, ca urmare a reducerii banilor din circulatie.
Politica de sustinere a ofertei, prin sustinerea si incurajarea productiei interne, atragerea
de noi investitii straine, statul stimuleaza oferta si deci contribuie la stabilirea echilibrului
dintre cererea si oferta agregata. Acest obiectiv este realizat prin imbunatatirea climatului
investitional, prin reducerea impozitelor si a taxelor, prin incurajarea economiei si a
investitiilor productive.

95

Intrebarea68.Bugetul de stat i elementele sale.


Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat.Bugetul este o
noiune ntlnit tot mai des n vocabularul economic i cu o arie larg de utilizare.Un buget este
o previziune a veniturilor i cheltuielilor unui oarecare agent economic pu o perioad de
timp,de regul,pu un an.n acest sens,putem vorbi despre bugetul de familie,bugetul
ntreprinderii,bugetul diferitelor ministere,bugetul universitii,bugetul local,bugetul de
stat.BUGETUL DE STAT este un document o lege votat de parlament,n care snt nscrise
cheltuielile statului i veniturile necesare pu acoperirea acestora.Bugetul de stat prevede,de
asemenea,modalitile de formare i cheltuire a resurselor bneti destinate finanrii aciunilor
ntreprinse de ctre organele de stat centrale i organele locale.O form specific de buget snt
fondurile extrabugetare.Acestea snt nite resurse bneti ale statului care au o destinaie bine
determinat,dar care nu snt incluse n bugetul de stat.Cel mai cunoscut din aceast categorie de
fonduri este fondul asistenei sociale sau fondul de pensii.n toate rile lumii exist bugetul
guvernului sau bugetul central,i bugetele organelor administrative locale.Bugetul central
mpreun cu bugeteleorganelor puterii locale formeaz bugetul consolidat.Bugetul de stat este
elaborat anual de ctre guvern i aprobat de ctre parlament.El mai este numitlegea
finanelor,astfel prevede i autorizeaz cheltuielile i veniturile statului.La temelia elaborrii
bugetului de stat sint puse 4 principii de baz:

Anualitatea-nseamn c bugetul este elaborat n fiecare an i prevederile lui


vizeaz doar cadrul anului respectiv.Veniturile i cheltuielile prevzute de bugetul de stat
snt valabile doar pu durata de timp votat de parlament,adic pe durata unui an.

Previzionalitatea- nseamn c sint planificate din timp att veniturile,ct i


cheltuielile pu anul viitor.

Universalitatea-bugetul de stat cuprinde toate veniturile i cheltuielile de


stat.Acest fapt faciliteaz efectuarea controlurilor din partea parlamentului.

Echilibrul bugetar-sau regula de aur a finanelor clasice const n faptul c


cheltuielile statului tre s fie egale cu veniturile acestuia.
Intrebarea 69 Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului.
IMPOZITUL constituie o parte din veniturile populaiei perceput de ctre stat,n mod
obligatoriu,pu a-si acoperi cheltuielile.Ansamblul impoziteleor i al taxelor,mpreun cu legile
i regulile care i oblig pe ceteni s plteasc aceste impozite i taxe,formeaz sistemul
fiscal.Ag.ec-ci care pltesc impozite se numesc contribuabili.Funciile:
- F.fiscal-cea mai veche funcie,aprut odat cu apariia statului.prin intermediul ei
se formeaz veniturile statului i se finaneaz cheltuielile publice.
- F.de reglementare ec-c sau de instrument al pol.ec-ce a statului.Mrind sau
reducnd impozitele,difereniind nivelul lor n funcie de domeniul de activitate,acordnd
anumite nlesniri fiscale,statul are posibilitatea de a influena pozitiv sau negativ
activitatea ec-c,de a stimula dezvoltarea unor ramuri sau de a ncetini ritmurile de
cretere a altora.
- F.social permite redistribuirea veniturilor n folosul pturilor vulnerabile i deci
reducerea inegalitilor sociale.
Clasificarea:
a)dup nivelul administrrii-imp.centrale(federale)i imp.locale.
b)dup frecven-imp.permanente;i de o singur dat.
c)imp.pe venit i proprietate(directe);i imp.pe mrfuri i servicii(indirecte).
96

SISTEME DE IMPOZITARE-n decursul istoriei au existat trei modaliti diferite de


stabilire a raportului ntre mrimea venitului i mrimea impozitului.n funcie de aceasta,s-au
constituit 3 forme de impozitare i trei sisteme de impozitare:

Impozitul Progresiv-cu ct mai mare este venitul,cu att mai nalt este rata
impozitului.n asemenea caz,cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor
bogai.

Impozitul Regresiv-presupune reducerea ratei impozitrii pe msur creterii


veniturilor.Acest tip de impozit este folosit ca un instrument de lupt contra evaziunii
fiscale i de lrgire a ariei de impozitare.

Impozitul proporional-n care se achit aceeai rat a impunerii,s zicem de


15% indiferent de mrimea venitului obinut.

n unele ri s-a recurs i la impozitul fix,care r-t o mrime fix pltit


indiferent de mrimea venitului.
Impozitul progresiv corespunde cel mai bine principiului echitii sociale i justiiei,de
aceea n lumea contemporan el a devenit predominant.n cazul impozitului progresiv,un
anumit minim de venit nu este supus impunerii.
Intrebarea 70. Deficitul bugetar i metodele de finanare.
Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punctul de
vedere al soldului bugetar, n procesul executrii bugetului pot aprea trei situaii diferite, i
anume de:*buget echilibrat, cnd cheltuielile snt egale cu veniturile, iar soldul bugetar este egal
cu zero;*buget excedentar, cnd veniturile snt mai mari dect cheltuielile, iar soldul bugetar
este pozitiv;*buget deficitar, cnd veniturile snt mai mici dect cheltuielile, iar soldul bugetar
este negativ.
n cel de al treilea caz, se formeaz aa-numitul deficit bugetar. Deficitul bugetar este o stare a
bugetului de stat cnd cheltuielile depesc veniturile.
Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice.
Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe
metode, i anume: recurgerea la mprumuturile interne;folosirea veniturilor provenite din
privatizare; emisia de ctre Banca Central a unei cantiti suplimentare de bani;folosirea
mprumuturilor externe.
n politica bugetar o importan mare are separarea deficitului bugetar n deficit structural
i deficit ciclic. Deficitul bugetar structural apare ca rezultat al politicii fiscale a guvernului.
Bugetul structural exprim mrimile kel/lor, veniturilor i deficitului n condiiile n care
economia funcioneaz n limitele depline ale capacitilor de producie i guvernul i orienteaz
activitatea n raport cu modificrile orientative n structura economic (schimbri tehnologice,
stimularea unor ramuri n cretere etc.). Bugetul ciclic i deficitul ciclic sunt provocai de
schimbrile n ciclul economic. Guvernul trebuie s in sub control influena oscilaiilor ciclice
asupra modificrii nivelului de venituri ale populaiei, declanarea declinelor n producia ramurilor, sporirea omajului . a.
Un buget real este determinat de cheltuielile reale financiare n limita veniturilor reale,
inndu-se cont de deficitul bugetar existent. Un buget optimal n fiecare situaie concret va
depinde de mai muli factori, dintre care cei mai importani sunt:*necesitatea influenrii asupra
economiei, fie prin limitarea unor activiti, fie prin stimularea dezvoltrii economice;*politica
economic promovat n diverse situaii politice, sociale, externe.
De exemplu: Republica Moldova se confrunt cu costuri considerabile ale tranziiei, mari
tensionri sociale, cu necesitatea refacerilor substaniale n structura economiei . a. n lipsa
97

resurselor proprii statul este nevoit, pentru soluionarea acestor probleme, s recurg la
mprumuturi, care conduc la creterea deficitului bugetar i a datoriei de stat.
Prin datorie public se nelege datoria pe care o are statul fa de teri, precum persoane
private, persoane juridice, bnci, intreprinderi, din ar sau din strintate, care au
cumprat obligaiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului.
Intrebarea 71. Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente.
Politica bugetar exprima conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare,
cile i mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa
serveasca stabilitii si dezvoltrii ec.
Scopuri ale politicii bugetare sunt:
* finanarea msurilor n limita veniturilor fr majorarea mrimii maximale a deficitului
bugetar; * finanarea deficitului bugetar fr emisiunea monetar suplimentar, sursa creia
reprezint hrtiile de valoare de stat;
* majorarea eficienei folosirii finanelor publice n rezultatul examinrii de ctre organele
administrative publice a reelei instituiilor bugetare;
* implimentarea unei politici dire ct privete luarea deciziilor ce duc la mrirea datoriei
publice interne i externe;
* determinarea direciilor startegice pentru investiii, in proiectele economice.
Direciile politicii bugetare sunt:
* realizarea programelor viznd economisirea cheltuielilor publice;
* centralizarea veniturilor i mijloacelor bugetare pe conturile trezoreriei;
* restructurarea datoriei publice;* trecerea crizei bugetare.
* inventarierea mprumuturilor interne i externe i rezultatele folosirii lor;
Politica fiscal. Curba Laffer
Politica fiscal este o component de baz a politicii economice, care, prin intermediul
sistemului taxrii i impunerii, urmrete s influeneze (s stimuleze) activitatea economic la
nivel agregat.
Politica fiscal este politica statului n domeniul impozitelor i taxelor.
Numit adeseori i politica veniturilor publice", ea are la temelie principiul eficienei
fiscale. ns, n pofida acestui fapt, ea poate fi mai mult sau mai puin eficient sau chiar
ineficient. Politica fiscal se considerat eficient atunci cnd asigur bugetul cu veniturile
necesare, ncurajnd n acelai timp afacerile economice i investiiile i asigurnd respectarea
principiului echitii sociale.
n scopul eficientizrii politicii fiscale, statul trebuie s stabileasc proporiile optime ntre
impozitele directe i cele indirecte, ntre persoanele fizice i persoanele juridice, ntre diferite
pturi sociale din punctul de vedere al aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cndva
un mare demnitar britanic declarase c nu exist impozite bune. Nu exist nici impozite
perfecte. Impozitele directe, de pild, se potrivesc unor situaii, pe cnd cele indirecte-cu totul
altor situaii. De exemplu, ncazul n care exist un nivel mai nalt al inflaiei, mai bine se
potrivesc impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaz la nivelul mereu schimbtor al
preurilor. n acelai timp, impozitele directe au avantajul de a stabili nite relaii mai strnse
ntre contribuabil i stat. Prin impozitul pe venit, persoanele fizice snt mai mult motivate s
aiba o poziie mai activa vizavi de felul n care snt cheltuite resursele bugetare.
Una din problemele importante ale politicii fiscale este determinarea mrimii optimale a
presiunii fiscale.

98

Presiunea fiscal constituie raportul dintre ncasrile fiscale i veniturile statului. Acest
indicator reflect partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumuleaz n bugetul
de stat.
Nivelul presiunii fiscale difer att de la o ar la alta, ct i de la o epoca la alta. Astfel, dac
n anul 1986 firmele din rile dezvoltate plteau, sub form de impozit, mai mult de 45% din
profit, atunci in anul 1996 acest indice s-a cobort pn la 30%. (n general, trebuie subliniat
faptul c, ncepnd cu anii '80 ai secolului XX, mrimea impozitelor s-a redus simitor n
ntreaga lume.)
Reducerea presiunii fiscale n rile dezvoltate se datoreaz, n mare parte, i investigaiilor
efectuate de ctre economistul american Arthur Laffer (consilier al preedintelui SUA Ronald
Reagan), care a elaborat o teorie special, cunoscut sub denumirea de curba Laffer". Potrivit
concluziilor la care a ajuns economistul american, pn la un punct oarecare, care difer de la o
ara la alta, o dat cu creterea presiunii fiscale, cresc i veniturile statului. Apoi ns creterea
presiunii fiscale este nsoit de o reducere continu a veniturilor.
Impozitele mici favorizeaz activitatea economic i deci lrgirea ariei impozabile. Ca
urmare, cresc veniturile staului. Impozitele prea mari reduc ns aria fiscalitii, deoarece n
asemenea condiii activitatea economic devine puin atractiv i muli ntreprinztori i
prsesc afacerile. n rile n tranziie, micorarea presiunii fiscale ncurajaeaz ieirea din
ilegalitate a multor ageni economici, reduce proporiile evaziunii fiscale, deoarece n cazul
unor impozite mai mici riscurile legate de dosirea profiturilor nu snt justificate.
Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de
bunuri, veniturile .a.). Operaiunile de aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor
publice i al investiiilor, avnd menirea de a determina relansarea creterii economice. Astfel:
n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia
reducerii gradului de impozitare / taxare, n scopul ncurajrii att a consumului, ct i a
investiiilor.
n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de
consum i al investiiilor private (crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului
utilizabile n vederea acoperirii deficitelor nregistrate n perioadele de recesiune).
Intrebarea 72.Efectele de transmisie a politicii bugetar-fiscale
Dupa ce am prezentat instrumentele politicii fiscale si efectele ei asupra scopului principal si
anume schimbarea cererii agregate, sa analizam mai detaliat mecanismele economice prin
intermediul carora aceste instrumente si transmit efectele. Se poate spune ca fiecarui
instrument i corespunde un anumit mecanism, care se pune n miscare n momentul n care
economia percepe o schimbare n marimea instrumentului respective
Efectul de ansamblu ce se obine n urma schimbarii marimii unui anumit instrument de politica
fiscala se masoara cu ajutorulmultiplicatorului asociat instrumentului respectiv, n timp ce
influenele care au loc la nivelul principalelor variabile macroeconomice si care sunt declansate
de modificarea valorii unui anumit instrument politic sunt reprezentate prin intermediul
efectului de transmisie asociat instrumentului respectiv.
Pentru a introduce att multiplicatorii, ct si efectele de transmisie asociate instrumentelor
politicii fiscale vom considera urmatorul model macroeconomic al unei economii nchise, care
include un sector guvernamental.
D=C+I+G
(4.1)
D
C=C0+cyY
; C0>0, 0<cy<1
(4.2)
D
Y =Y+TR-T
(4.3)
T=T0+t yY
; 0ty1
(4.4)
99

psbr=G+TR-T
Y=D

(4.5)
(4.6)

Modelul, derivat din modelul de determinare a venitului de echilibru prezentat n capitolul I,


utilizeaza notaiile deja introduse, psbr reprezentnd necesarul de mprumut al sectorului
public (guvernamental).
Se observa ca, n acest model, se face distincie ntre cererea guvernamentala de bunuri si
servicii, G, si plaile transferabile TR. Suma acestora determina cheltuielile guvernamentale.
Daca din cheltuielile guvernamentale, G+TR, scadem veniturile guvernamentale obinute din
impozite si taxe T, obinem necesarul de mprumut al sectorului public psbr. Acesta, cu semnul
minus, reprezinta deficitul bugetar guvernamental.
Modelul (4.1)-(4.6) permite determinarea, la un moment de timp dat, a valorilor de
echilibru a sase variabile endogene, Y, D, C, YD, T si psbr, n funcie de modificarile ce au loc
n trei variabile exogene, G, I si TR.
Logica modelului poate fi descrisa n modul urmator:
Firmele utilizeaza factorii de producie (munca, capital s.a.) nchiriai de la gospodarii
pentru a realiza un produs omogen. Acest produs este cerut, pentru consumul final, de catre
gospodarii si guvern si pentru consum intermediar (investiii), de catre firme.
Singura componenta endogena a cererii agregate este consumul gospodariilor, care depinde de
venitul disponibil, deci acel venit care ramne la dispoziia gospodariilor dupa ce ele platesc
impozitele si taxele si primesc transferurile guvernamentale. Vom considera ca firmele produc
ceea ce se cere la preuri fixate (rigide).
Echilibrul pe piaa bunurilor si serviciilor are loc atunci cnd cererea agregata este egala
cu oferta agregata.
Guvernul taxeaza gospodariile si utilizeaza venitul astfel obinut pentru a cumpara produsul
realizat de firme si a efectua plai transferabile catre gospodarii. El are un buget echilibrat cnd
veniturile sunt egale cu cheltuielile.
Altfel, daca cheltuielile sunt mai mari dect veniturile, apare un deficit bugetar care trebuie
acoperit prin mprumuturi guvernamentale. n caz contrar, exista un excedent bugetar, din care
guvernul plateste dobnda la datoria publica contractata anterior sau chiar poate proceda la
reducerea nivelului datoriei publice.
Intrebarea 73. Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru macroeconomic.
Economia de pia se bazeaz pe coexistena a dou mari sectoare: sectorul real i sectorul
monetar. Primului sector i corespunde piaa bunurilor i serviciilor, pia pe care se confrunt
cererea agregat cu oferta agregat(Sectorului monetar i corespunde piaa cererii i ofertei de
bani. Aceste dou sectoare (dou piee) se afl ntr-o interdependen permanent. Echilibrul ce
se stabilete ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei se numete echilibru economic
general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezint o sintez a
acestor dou sectoare, real i monetar.
Modelul IS-LM a fost propus n calitate de instrument de analiz a echilibrului general de
ctre economistul englez J. R. Hicks n anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe
modelul keynesian simplificat (modelul AD-AS) i pe teoria monetar keynesian, acesta se
mai numete modelul keynesist generalizat". Componentele de baz ale modelului IS-LM snt:
curba IS (ce reprezint raportul investiii(I) si economii (S)") i curba LM (ce reprezint
raportul dintre cererea [L] i oferta [M] de bani). Curba IS reflect condiiile necesare pentru
stabilirea echilibrului pe piaa bunurilor i serviciilor, adic n sectorul real al economiei, iar
100

curba LM reflect condiiile n care se va stabili echilibrul pe piaa monetar. Astfel, modelul
IS-LM este reprezentat sub forma a dou curbe, una din care (IS) reprezint echilibrul pe piaa
bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - echilibrul pe piaa monetar. Acest model
permite determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee.
Curba IS (investiii-economii)
Dup cum se tie, ritmurile de cretere a venitului naional snt determinate, n cea mai
mare msur, de mrimea investiiilor. Anume investiiile permit lrgirea produciei, reutilarea
i modernizarea aparatului productiv existent. Mrimea investiiilor este influenat de mai
muli factori, principalul din care este rata dobnzii. Anume n funcie de rata dobnzii agenii
economici vor decide s investeasc veniturile sau s le foloseasc n alt mod. n condiiile cnd
rata dobnzii este joas, partea veniturilor transformat n investiii va crete, fapt ce va
contribui la sporirea venitului naional.
Curba IS reprezint toate acele combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care
piaa bunurilor i serviciilor se afl n stare de echilibru.
n cazul curbei IS, se pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului
naional, pe cnd investiiile depind de rata dobnzii i de eficiena marginal a capitalului. Cu
alte cuvinte, asupra dorintei de a investi (i deci de a transforma economiile n investiii), o
influen decisiv are rata dobnzii. Atunci cnd rata dobnzii este n cretere, dorina de a
investi se micoreaz. Din contra, la o rat sczut a dobnzii, investiiile vor crete. Deci rata
dobnzii i determin pe posesorii unui venit disponibil s-1 investeasc sau s-1
economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul investiiilor, influeneaz i asupra venitului
naional.
Unei rate nalte a dobnzii i corespunde un nivel sczut al investiiilor i, n consecin, un
nivel sczut al venitului naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea ratei dobnzii pn la r 2,
dorina de a investi (adic volumul investiiilor ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar
venitul naional va spori i el pn la Y2.
Caracteristicile curbei LM
a) curba LM face legtura dintre venit (Y) i ratele dobnzii (r1......rn);
b) este curba de echilibru a pieei monetare;
c) ea arat toate combinaiile posibile dintre ratele dobnzii i venit, la care cererea i oferta
monetar sunt egale;
d) curba LM are o nclinaie ascendent, deoarece orice cretere a venitului atrage dup sine o
cretere a cererii de bani;
cererea de bani este direct proporional att cu Y ct i cu Rd, ceea ce face posibil o
multitudine de combinaii care valideaz egalitatea ntre cererea de bani i oferta de bani.
Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate.
Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba IS. La
fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns
numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul
real al economiei i cel monetar.
Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le
aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru
ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul
echilibrului general.
n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i
echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii
cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i
economii.
101

Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient
al politicii fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului
venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu,
majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea
ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept
consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional.
ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului
investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca
rezultat sporirea volumului venitului naional.
Echilibrul macroeconomic i modelele sale.
Modelul IS-LM caracterizeaz ekilibrul macroec general dintre piaa bunurilor (curba IS) i
piaa monetar(curba LM), care determin nivelul venitului de echilibru(Y) i rata dobnzii(r). I
investiiile; S economiile; L cererea de bani; M masa monetar(ofeta de bani). Ecuatiile
IS: 1) Y=C+I+G+Nx i 2) I=S. Ecuaia LM: L=M/P. Echilibrul macroeconomic general se
stabilete n punctul E. n acest punct cererea de bunuri, cererea de bani corespunde cu oferta de
bani, investiiile snt egale cu economiile. Exist dou situaii de dezechilibru: 1) starea de
presiune (CerereaOferta) i 2) starea de absorbie (CerereaOferta). Pentru rezolvarea
dezechilibrului pe piaa bunurilor se modific nivelul produciei, pe piaa monetar se modific
rata dobnzii.
Intrebare74.Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM.
Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai
coordonate. Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe
curba IS. La fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba
LM. ns numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru
ntre sectorul real al economiei i cel monetar.
Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le
aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru
ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul
echilibrului general.
n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i
echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii
cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i
economii.
Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient
al politicii fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului
venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu,
majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea
ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept
consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional.
ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului
investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca
rezultat sporirea volumului venitului naional.

102

Intrebarea 75.Conceptul de cretere i dezvoltare ec-c.


Creterea ec-c r/t un proces de sporire continu pe termen lung a cantitilor de mrfuri
i servicii fabricate la nivel de ramur,ntreprindere,ec-ie naional sau ec-ie mondial. Teoria
cr.ec-ce s-a aflat n atenia tuturor doctrinelor ec-ce de la A.Smith i Carl Marx pn la
economitii contemporani. nc n anii30 sec XX,cr.ec-c devine un domeniu special de
cercetare ec-c.Autorul conceptului de cretere ec-c n calitate de proces de cretere durabil a
produciei la diferite niveluri este considerat economistul englez Roz Harrod.n perioada
postbelic asigurarea cr.ec-ce evine obiectul de baz al tuturor guvernelor lumii.n lumea
contemporan ritmurile de cretere ec-c au devenit principalul indicator al performanelor ecce ale fiecreiec-ii naionale.Din acelai punct de vedere se apreciaz i eficiena
guvernrii.Dinamica macroeconomic este exprimat nu doar prin no.de cr.ec-c,dar i prin
no.de dezvoltare ec-c i progres ec-ic. De obicei cr.ec-c este exprimat prin sporirea
PIB(PNB)total sau pe cap de locuitor,precum i a venitului naional pe cap de locuitor.n lit.ecc occidental se observ tendina de a identifica cr.sau dezvoltarea ec-c cu progresul ecic.Spre ex economistul englez Artur Lewis,laureat al premiului nobel,n lucrarea sateoria cr.ecceafirm:subiectul esenial al acestei cri este cr.produciei pe locuitor.Aceeai tendin se
menine i la economistul francez Colin Clark.Analiza efectuat de ec-tul francez Fr.Perroux
aduce un raport decisiv n teoria ec-c.Cr.ec-c r-t n viziunea savantului:mrimea durabil a
dimensiunii unei uniti ec-ce realizat prin schimbri de structur i eventual de sisteme
nsoit de progrese ec-ce.Cr.ec-c cuprinde aspectele cantitative nu numai la nivelul unei
subramuri dar i a ntregii ec-ii naionale.ns nu orice sporire a dimensiunii este sinonim cu
cr.ec-c,dar numai cea durabil susinut n decursul unei perioade ndelungate de timp.Spre
deosebire de cr.ec-c,dezvoltarea ec-c,Fr.Perroux o definete:ansamblul schimbrilor n
structurile sociale care genereaz o relaie de antrenare reciproc ntre populaie i aparatul
productiv.Motivele cr.ec-ce:cr.populaiei;legea cr.necesitilor i diversificarea lor.
Factorii cr.ec-ce.
Cr.ec-c este alimentat de un ir de factori care pot fi divizai n fn.de m.multe
criterii.Clasicul Adam Smith afirma:O surs a cr.ec-ce este sporirea productivitii muncii care
se sprijin pe diviziunea social a muncii.
Carl Marx susinea-factorul de baz a cr.ec-ce este acumularea capitalului,dar totui
posibilitile de cr.ec-c n capitalism sunt limitate din cauza contradiciilor existente. Printre
factorii cheie de cr.ec-c pot fi menionai: resursele naturale,r.de munc,progresul tehnicotiinific .a.n a 2-a jum a sec XX savanii economiti ajung la concluzia c la temelia cr.ec-ce
se afl o totalitate de factori.Un grup de economiti francezi susin c la baza cr.ec-ce se afl n
special urmtorii factori:
1)majorarea nr.populaiei active i a calificrii forei de munc;
2)acumularea capitalului;
3)progresul tehnic i inovaiile;
4)progresele n diviziunea i organizarea muncii.
Aceti factori pot fi divizai n 3 grupe mari:
a)f.de baz-principali.munca,capitalul,pmintul,investiiile,cercetrile tehnico-tiinifice.
b)f.sociali
i
instituionali-participarea
muncitorilor
la
administrarea
ntreprinderilor,spiritul de ntreprinztor i mentalitatea,sistemul de securitate social,climatul
investiional.
c)eficacitatea activitii instituiilor intl.

103

Intrebarea 76.Sistemul ec mondial.Piata mondiala si structura ei


Economia mondial - un sistem complex, dinamic, care ncorporeaz ansamblul economiilor
naionale dar i relaiile, interdependenele economice dintre ele, generate i dezvoltate pe baza
diviziunii internaionale a muncii, precum i de mecanismele, normele juridice i instituiile
naionale i mondiale conform crora se realizeaz aceste legturi.
Economia mondial constituie totalitatea economiilor naionale aflate n relaii de
interdependen n baza diviziunii interna a muncii i participrii la circuitul economic
mondial
Economia mondial, ca un ansamblu de interdependene ntre economiile naionale, este un
fenomen relativ nou, aprut ceva mai bine le un secol n urm.
Etapele economiei mondiale:
I) etapa crerii premiselor economiei mondiale (sf.sec. XVI nc.sec. XVII) - trecerea de la
feudalism la capitalism, descoperirile mari geografice i cuceririle coloniale, crearea economiilor
i pieelor naionale;
II) etapa formrii economiei mondiale (sec.XVIII-XIX) - ntrirea economiilor i pieelor
naionale, statele devin subiectele de baz ale relaiilor interna, comerul se realizeaz principale
diviziunii interna a muncii;
III) etapa dezvoltrii economiei mondiale (sfritul sec. XIX - nceputul sec. XX) aprofundarea relaiilor economice internaionale, piaa mondial include deja i pieele muncii,
capitalurilor, hrtiilor de valoare.
Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include
un ir de momente importante:
1) dezvoltarea econ.de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni
ale globului;
2) dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate;
3) formarea pieelor naionale i a economiilor naionale;
4) formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specializri pentru export i al
dezvoltrii relaiilor economice);
5) contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezultat al confruntrilor
contradictorii n perioada primului rzboi mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933;
6) existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca
rezultat al unui ir de evenimente cum ar fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea
furtunoas a comerului internaional, criza energetic internaional, apariia unor probleme
globale ale omenirii).
Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane:
1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca
rezultat al evoluiei contradictorii i al destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul
colonialist, sistemul socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc);
2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale,
internaionale (pe baza unor uniuni integraioniste sau a unor societi transnaionale);
3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor
economiilor naionale, internaionale, regionale i mondiale.
Unitatea economic mondial este un complex economic eterogen i dinamic, trsturile
cruia, pe de o parte, decurg din marile deosebiri n nivelul de dezvoltare, n potenialul economic,
n structurile economico-sociale ale rilor, pe de alt parte, sunt determinate de multitudinea de
factori care influeneaz asupra economiei mondiale.
Deosebirile n nivelul de dezvoltare se observ n decalajele economice dintre rile
dezvoltate i cele subdezvoltate. De exemplu, PIB pe locuitor n perioada 1991 -1997 era de la
104

44350 dolari n Elveia i de 170 dolari n Uganda (se poate observa decalajul i prin compararea
ritmurilor de cretere a PIB).
Factorii comuni care au influenat asupra economiei mondiale:
a) scderea considerabil a preurilor la produsele de baz i a paritilor schimburilor
comerciale;
b) pierderile suferite drept consecin a acestui factor i agravarea crizei datoriilor externe,
majorarea dobnzilor, ceea ce a redus ritmurile creterii economice n rile n curs de
dezvoltare;
c) schimbarea raportului dintre creterea economic i consumul de resurse;
d) multipolaritatea economic ca urmare a reducerii ponderii SUA i a creterii ponderii
Europei Occidentale i a Japoniei;
e) confruntarea cu problemele globale ale omenirii i necesitatea msurilor concrete n
soluionarea lor la scar naional i internaional.
Unicitatea economiei mondiale, ce se manifest n interdependena fenomenelor i proceselor,
care se desfoar pe piaa mondial (ca interes comun, pe de o parte, i deosebiri ale economiilor
naionale, pe de alt parte).
Deosebirile se refer la:
- nivelul de dezvoltare a forelor de producie; potenialul economic, financiar, tehnico-tiinific;
- relaiile de producie predominante;
- gradul de participare la diviziunea internaional a muncii;
- tipurile de ri (dezvoltate, mediu dezvoltate, n curs de dezvoltare, slab dezvoltate, industriale,
industrial-agrare, agrar-industriale);
- tipurile de reproducie (intensiv, extensiv, de subzisten (supravieuire) .a.)
Prin urmare, economia mondial contemporan reprezint un sistem global mondial, unitar
prin interrelaiile dintre subsistemele componente i structura eterogen contradictorie.
Legitile dezvoltrii economiei mondiale:
- dezvoltarea rapid a comerului mondial, a exportului de capital i al realizrilor progres
tehnico-tiin;
- ritmurile nalte de dezvoltare a diviziunii internaionale a muncii n ramurile ce determin
progresul tehnico-tiinific - microelectronica, construcia de maini, radiotehnica;
- nivelul nalt al internaionalizrii produciei;
- concentrarea forelor de producie dezvoltate ntr-un numr limitat de ri puternic dezvoltate;
- dezvoltarea inegal a forelor de producie n rile lumii;
- decalajul profund dintre nivelul dezvoltrii economice a rilor industrializate i a rilor slab
dezvoltate.
Componentele de baz ale economiei mondiale snt:
a) Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei mondiale,
eterogene dup ornduirea politic i social, precum i dup nzestrarea cu factori de producie,
dup nivelul de dezvoltare economic, dup mrimea PIB-ului etc.
b) Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional,
Organizaia Mondial a Comerului etc, rolul crora este mereu n cretere.
c) Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt naionale
dup proveniena capitalului, dar internaionale dup sfera activitii lor. Ele snt formate dintro societate principal firma-mam, aflat n una din rile dezvoltate, i o mulime de filiale
dependente, plasate n mai multe ri. Ca exemple de STN putem numi General Motors, CocaCola, Philipps, Ford, General Electric, Mitshubishi, Panasonic, McDonald's;
d) Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice interstatale",
cum ar fi Uniunea European, CSI, NAFTA.
105

e) Fluxurile economice internaionale: de mrfuri i servicii, de capitaluri, de for de


munc, monetare i financiare.
Primele 4 tipuri de instituii constituie subiecii econ. mondiale, cel de al 5 este un element
derivat de conexiuni ntre subieci.
. Piaa mondial i structura ei.
Piaa mondial reprezint totalitaeta relaiilor care se stabilesc ntre productorii i
consumatorii din diferite ri, ntre economiile naionale n procesul schimbului de activiti,
care iniial s-a constituit ca i pia mondial capitalist. Un sistem de relaii marf-bani,
economice

comerciale
i
credit-financiare.
Piaa mondial reflect, n general, structurile i trsturile definitorii ale economiei mondiale.
Piaa mondial presupune existena unui sistem de relaii bani-marf consolidate pe plan
interstatal ntre rile participante la diviziunea internaional a muncii. Piaa mondial cuprinde
toate direciile de baz ale diviziunii internaionale a muncii. Parametrii dezvoltrii acesteia
ilustreaz nivelul de dezvoltare a procesului de internaionalizare a produciei de menire
public.
Piaa mondial este produsul pieelor interne. Totodat aceasta exercit o activ influen
invers asupra echilibrului macroeconomic al sistemelor economice separate.
Distingem mai multe tipuri ale pieei mondiale:
- Piaa mondial de mrfuri 80% din volumul comerului exterior se atribuie comerului cu
mrfuri;
- Piaa mondial a capitalurilor amplasarea n alte ri a capitalului n form de investiii
directe, credite, hrtii de valoare;
- Piaa mondial a forei de munc reprezint relaiile economice legate de migraiunea forei
de munc;
- Piaa realizrilot tehnio-tiinifice aparate microelectronice i radiotehnice,,tehnologii
avansate;
- Piaa mondial invizibil proiecte tehnice, licene, brevete etc.
Cauzele apariiei pieei mondiale
Principalele cauze care au dus la apariia pieei mondiale au fost:
Adncirea diviziunii internaionale a muncii;
Internaionalizarea produciei i caitalului;
Dezvoltarea relaiilor economice i politice internaionale;
Dezvoltarea sistemelor de transport i a sistemelor de legtur;
Determinarea nivelului de dezvoltare a foralor de prodcie;
Revoluia tehnico-tiinific .a.
Piaa mondial este o parte integrant a eonomiei mondiale evoluia creia este supus
legilor economice obiective ale schimburilor internaionale i mai este cunoscut, n practic
sub denumirea de pia internaional sau pia extern. Acestea ns au un coninut mai
restrns.

106

Intrebarea 77. Comerul exterior. Eficiena comerului exterior.


Comertul exterior constituie exporturile i importurile unei tari. El vizeaza deci fluxurile
de marfuri i servicii ale unei economii cu strainatatea.
Comertul exterior cuprinde doua tipuri de fluxuri comerciale:
a)comerul cu marfuri corporale, care pot fi produse de baza(materie prima combustibil etc.) cit
si produse prelucrate ca echpament, mobila, imbracaminte, etc.
b)comertul invizibil,care include transporturile, telecomunicatiile, turismul international,
comertul cu brevete de inventie, cu know-howetc. n ultimul deceniu comertul cu bunuri
materiale a constituit circa 70% iar cel invizibil circa 30% din volumul total al comertului
mondial.
Ca parte a eficienei economice n general, eficiena economic a comerului exterior este
oglindit de raportul dintre efectele obinute de pe urma schimburilor de pe pieele externe i
eforturile fcute n acest domeniu.
n condiiile unor efecte numeroase i eficiena economic a comerului exterior se
oglindete prin intermediul mai multor indicatori :
-volumul fizic i valoric al exporturilor i importurilor, exprimat n preturi curente i preturi
constane.
-structura pe grupuri de marfuri a importurilor i exporturilor
-structura geografica a exporturilor si a importurilor

Intrebarea78. Modelul economiei mici deschise.


Economie deschis este considerat o economie naional n care nu exist restricii n
efectuarea schimburilor cu strintatea, n care mrfurile i capitalul au posibilitatea s intre i
s ias liber din ar. In acelai timp, economia deschis este i un concept teoretic, care
studiaz influena factorului extern asupra economiilor naionale.
In teoria economic, economiile deschise se mpart n dou categorii: a) economii deschise de
dimensiuni mari i b) economii deschise de dimensiuni mici
Economia deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea altor ri.
Din contra, ea este nevoit s accepte modificrile venite din exterior. Nu numai economia
Moldovei este de dimensiuni mici. Din punctul de vedere al ratei dobnzii, al crei nivel este
determinat de economia SUA, chiar i economiile unor ri ca Elveia sau Rusia snt de
dimensiuni mici". n cazul economiilor deschise de dimensiuni mici, internaionalul" comand,
iar naionalul" ndeplinete, n acest fel, pentru aceast categorie de ri, factorul extern a
devenit decisiv, ele fiind obligate s se adapteze la modificrile survenite pe piaa mondial,
modificri generate de dezvoltarea economiilor de dimensiuni mari".

107

Intrebarea 79. Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli.


Balana de pli este un document statistic de sintez macroeconomic ce reflect n mod
sistematizat toate tranzaciile economice ale unei ri cu restul lumii pentru o perioad de timp.
Balana de pli reflect tranzaciile efectuate ntre rezideni i nerezideni si este intocmita de
catre Banca Centrala.
Structural, balana de pli este alctuit din dou componente mari:
-contul curent include: balana comerului cu bunuri i servicii, balana veniturilor,
balana transferurilor curente.;
-contul de capital i fi nanciar const din: transferuri de capital, investiii directe,
investiii de portofoliu, derivate financiare, alte investiii, active de rezerv. La
majoritatea articolelor contului fi nanciar al balanei de pli nregistrrile sunt efectuate
n valoare net.
La baza ntocmirii balanei de pli st principiul dublei nregistrri. Fiecare tranzacie este
reprezentat prin dou nregistrri egale ca valoare absolut, dar opuse ca semn. Una din aceste
nregistrri se efectueaz pe credit cu semnul plus, iar cealalt pe debit cu semnul minus. n
aa mod, suma tuturor nscrierilor pe credit este egal cu suma tuturor nscrierilor pe debit, iar
soldul net al nregistrrilor din BP trebuie s fi e zero. De exemplu, n cazul efecturii unei
operaiuni de export n BP valoarea tranzaciei va fi refl ectat pe credit la articolul Export i pe
debit la articolul Active - valut i depozite.
A. Operaiunile ce genereaz intrri / ncasri se nregistreaz dup cum urmeaz:
pe credit:
exportul de bunuri i servicii, obinerea venitului din munc i a venitului aferent factorilor
de producie deinui de rezideni i utilizai de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia
rezidenilor, emise de nerezideni;
investiiile strine n Moldova, retragerea investiiilor moldoveneti de peste hotare,
mprumuturile acordate de nerezideni rezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
rezideni nerezidenilor, vnzarea titlurilor de valoare moldoveneti nerezidenilor i vnzarea
de
ctre rezideni a titlurilor de valoare strine nerezidenilor;
pe debit:
ncasrile primite drept compensare la operaiunile indicate mai sus la credit (majorarea
creanelor sau diminuarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
B. Operaiunile ce genereaz ieiri / pli se nregistreaz dup cum urmeaz:
pe debit:
importul de bunuri i servicii, plata venitului din munc i a venitului provenit din utilizarea
de ctre rezideni a factorilor de producie deinui de nerezideni sau la titluri de valoare n
posesia
nerezidenilor, emise de rezideni;
investiiile moldoveneti n strintate, retragerea investiiilor strine din Moldova,
mprumuturile acordate de rezideni nerezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
nerezideni rezidenilor, cumprarea titlurilor de valoare strine de ctre rezideni i
rscumprarea
de ctre rezideni a titlurilor de valoare moldoveneti n posesia nerezidenilor;
pe credit:
plile efectuate drept compensare la operaiunile indicate mai sus la debit (diminuarea
creanelor sau majorarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
C. Transferuri curente
Spre deosebire de operaiunile descrise la literele A i B, care presupun angajamente reciproce,
108

la articolul transferurile curente se efectueaz nregistrarea compensatorie a bunurilor i


serviciilor
primite sau furnizate gratuit, precum i a ajutoarelor bneti i a altor operaiuni de transfer
unilateral, cum ar fi asistena tehnic acordat rii, contribuia tarii n organismele
internaionale
sau transferurile angajailor.
D. Erori i omisiuni
Modalitatea de nregistrare n balana de pli, bazat pe contabilizarea n partid dubl,
implic o egalitate a totalului de nscrieri pe credit i pe debit. n practic, ns, nu se ntmpl
aa, deoarece datele pentru diferite articole sunt furnizate din diverse surse, ca rezultat se obine
un sold net debitor sau net creditor, care este nregistrat cu semn opus la un articol special
numit
Erori i omisiuni. Astfel, dac balana componentelor reprezint un sold net creditor / debitor,
se va efectua o nscriere compensatorie la debitul / creditul acestui articol. Erori i omisiuni pot
aprea i n urma variaiei ratelor de schimb, din suprapunerea perioadelor de raportare, precum
i din alte motive.
ECHILIBRUL BALANTEI DE PLATI
n linii generale, pe termen lung, suma iesirilor trebuie sa fie egala cu cea a intrarilor. n
realitate nsa, o asemenea egalitate se ntilneste foarte rar. Diferenta dintre iesirile de valuta si
intrarile de valuta reprezinta soldul balantei da plati. Acesta poate fi pozitiv, atunci cnd
intrarile de valuta sint mai mari decit iesirile, si negative, in cazul unei situatii inverse.
Politici de echilibrare a balanei de pli.
n privina echilibrului balanei de pli externe exist n literatura de specialitate dou
accepiuni diferite: echilibrul balanei de pli este indus automat de echilibrul economic
general sau echilibrul poate fi obinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin
utilizarea unor tehnici de echilibrare specifice. n primul caz nu este nevoie de intervenia
statului pentru echilibrarea balanei de pli, considerndu-se c aceasta se va echilibra n
condiiile echilibrului economic general.
Politici de echilibrare a BPE
Statul are la dispoziie mai multe politici pe care le poate utiliza n vederea ajustrii deficitelor
din balana de pli externe:
Politici monetare: ratele de dobnd, operaiuni pe piaa liber efectuate de Banca
Central, rezervele bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de moned de pe pia,
limitarea creditului. Aceste politici pot avea o influen direct asupra fluxurilor de
capital n sensul atragerii lor printr-o cretere a ratelor de dobnd. Politicile monetare
pot avea un efect benefic asupra balanei de pli externe i prin stabilitatea n materie de
preuri pe piaa local. Inflaia i dobnda sunt factori suficient de puternici n a echilibra
balana de pli externe. Politica banilor ieftini care const n scderea ratei dobnzei i
respectiv a deficitului costului curent se explic prin faptul c n urma acestei politici vor
scdea i ratele de schimb, care conduc la creterea exportului i la reducerea importului.
Un dezavantaj al acestei politici este faptul c politica banilor ieftini poate conduce la
apariia proceselor inflaioniste.
Politicile bugetare: politici care vizeaz creterea veniturilor din impozite i taxe (se
poate realiza printr-o fiscalitate sporit sau printr-o mai bun colectare a fondurilor
datorate statului) i reducerea cheltuielilor bugetare. n general sunt vizate acele impozite
i taxe care pot afecta puternic fluxurile financiare i reale nregistrate de balana de pli
externe. Aceste politici au rolul de a limita dimensiunea deficitului bugetar intern care de
multe ori este finanat extern prin fonduri mprumutate (mai ales n cazul rilor n curs
109

de dezvoltare). n plus, aceste deficite sunt adesea finanate inflaionist prin emisiune de
moned, fapt ce poate fi duntor exporturilor, agravnd i mai mult deficitul contului
curent.
Devalorizarea cursului de schimb: parte integrant a politicii monetare are ca efect
direct ncurajarea exporturilor i descurajarea importurilor (care devin mai scumpe n
moned naional). Condiia de baz este ca deprecierea s fie mai mare dect creterea
preurilor interne. Din pcate, deprecierea nu este cea mai inspirat modalitate de
echilibrare a balanei n cazul unei ri dependente de comerul exterior. Mai mult,
deprecierea inhib importurile de tehnologie i reduce astfel procesele de retehnologizare
ale companiilor care doresc s exporte mai mult, s fie mai eficiente i mai competitive
pe pieele internaionale. Orice companie, pentru a rezista pe pieele internaionale
trebuie s utilizeze ultimele soluii tehnologice n domeniu i dac nu are posibilitatea
susinerii financiare a unei activiti serioase de cercetare - dezvoltare n domeniu va fi
nevoit s importe aceast tehnologie, ori deprecierea blocheaz tocmai acest lucru.
Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea
cantitativ a importurilor. Barierele tarifare constituie n prezent una din piedicile majore
n calea fluxurilor comerciale internaionale, existnd n prezent o mare varietate de astfel
de bariere, unele dintre ele greu de identificat i contracarat. Introducerea taxelor de
protecie i anume taxe pe bunuri i servicii de import i exportpentru a favoriza
productorii i prestatorii de servicii locale. Dezavantajele acestei metode sunt: rile
respective pot lua msuri similare cu privire la bunurile i serviciile exportate; de ara
care introduce ceea ce va duce la scderea exporturilor; se pierd avantajele specializrii
comerului internaional.
Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export,
credite de export subvenionate, faciliti fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de
export etc.) conduce la reechilibrarea balanei comerciale. Promovarea exporturilor
include: susinerea financiar sau logistic a participrii la trguri i expoziii
internaionale pentru companiile locale, ncheierea de tratate comerciale, acorduri de
navigaie sau comer, crearea de zone de liber schimb sau uniuni vamale, crearea de
centre de informare n ar menite s sprijine activitatea de export sau intensificarea
reprezentrii comerciale n strintate.
Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperiri unui deficit
comercial printr-un credit extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de
finanare lrgit sau emisiune de obligaiuni guvernamentale pe piaa internaional).
Avantajul acestei politici este unul pe termen scurt, pe termen lung creditele nu fac
altceva dect s amne rezolvarea cauzelor reale ce au dus la acest deficit comercial. n
plus, nu trebuie neglijat faptul prin nregistrarea remunerrii acestor credite (dobnzi
pltite) n debitul contului de venituri (contul curent) deficitul este reportat pentru o
perioad viitoare.
Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea
balanei de pli prin capitalul strin injectat n economie care poate reduce din presiunile
asupra cursului de schimb generat de o balan comercial deficitar. Atragerea
investitorilor strini se poate face prin acordarea de faciliti (concesionarea de terenuri,
spaii comerciale, cldiri, utiliti) sau stimulente fiscale pe de o parte (reduceri la
impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte) dar i prin promovarea
imaginii n strintate pe de alt parte. Evident c oricte faciliti s-ar oferi investitorilor
strini i orict eforturi s-ar ntreprinde pentru a face cunoscut ara gazd, lipsa unui
cadru adecvat de dezvoltare propice a afacerilor va ine la distan investitorii strini.
110

n concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase prghii i mecanisme pentru a
reechilibra balana de pli externe. Raiunea pentru a interveni n sensul echilibrrii BPE este
dat de absena ajustrii automate i de efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra
echilibrului economic general. Balana de pli rmne principalul mijloc de msurare a valorii
i a competitivitii externe a unei economii, fiind n acelai timp un instrument deosebit de util
pentru configurarea principalelor politici macroeconomice. n abordarea macroeconomic a
nevoii de finanare a unei economii, balana de pli externe reprezint cel mai important
instrument de analiz

Intrebarea 80. Piaa valutar i componentele ei.


Fiecare ar i are propria sa moned naional, n care se efectueaz toate plile i
tranzaciile n cadrul rii respective. Utilizat n operaiunile de schimb internaional, moneda
naional capt denumirea de valut". n acest sens, snt valute nu numai dolarul i euro, ci i
leul moldovenesc i rubla ruseasc. Deoarece, n mod oficial, pe teritoriul unei ri, vnzrilecumprrile se fac numai n moned naional, n relaiile economice internaionale valuta unei
ri urmeaz a fi schimbat n valuta alteia. Astfel, un agent economic din Moldova nu poate
importa gaze ruseti sau parfumuri franuzeti pltind n lei moldoveneti, nainte de a efectua
tranzaciile respective, el trebuie s schimbe leii moldoveneti m euro sau n ruble ruseti.
Schimbul de valute naionale se realizeaz pe o pia special, numit piaa valutar" sau
piaa schimburilor valutare".
Piaa valutar este o pia pe care are loc vinzarea-cumprarea de valut strin i de
diferite tipuri de credit (acreditive, cecuri, cambii etc).
Piaa valutar este o pia specific, care funcioneaz, practic, fr ntrerupere, 24 de ore din
24. n fiecare ar, piaa valutar este supus controlului din partea Bncii Centrale.
Pe piaa valutar se vnd i se cumpr (contra valutei naionale) valutele altor ri, n special
valutele liber convertibile. Pe aceast pia se confrunt cererea de valut cu oferta de valut.
Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori:
a) de operaiunile de import, adic de agenii economici specializai n importul de bunuri
materiale i servicii;
b) de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea, n asemenea caz, a utilajului
i a materiei prime de peste hotare;
c) de persoanele care pleac n scopuri turistice sau de afaceri peste hotare;
d) de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al
valutei naionale. n cele mai multe cazuri, economiile snt pstrate n valut liber convertibil,
n general n dolari i euro;
e) de operaiuni speculative;
f) de ieiri ale capital.na. n scopul de investire peste hotare sau de pstrare a avuiei n
bncile strine.
Oferta de valut este alimentat" de:
a) banii obinui n urma exportului de bunuri materiale i servicii;
b) transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare;
c) investiiile strine care intr n ar;
d) mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu ag.ec.
publici i privai de peste hotare;
e) depozite bancare i bani ai agenilor economici n valut liber convertibil.
111

Convertibilitatea este proprietatea unei monede naionale de a se schimba, n diferite


proporii, cu monedele altor ri.
Valutele naionale pot fi:
liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euro-ului, lirei sterline i yenului
japonez;
parial convertibile sau cu o convertibilitate limitat intern. Astfel, leul moldovenesc se
schimb pe piaa intern pe mai multe valute strine;
neconvertibile.
Exist o pia valutar internaional i o pia valutar n cadrul fiecrei ri.
Principalele burse valutare internaionale se afl la New York, Boston, Chicago, Paris,
Tokio, Francfurt, Roma, Ziirich. Toate aceste centre snt legate ntre ele ntr-o reea unic,
printr-un sistem complicat de mijloace de comunicare dintre cele mai moderne, care permit
ncheierea contractelor de vnzare-cumprare ntr-un timp ce se msoar, de regul, n secunde.
Deci piaa valutar nu poate fi localizat ntr-o ar sau ntr-un ora oarecare unde s-ar fi
confruntat vnztorii i cumprtorii de valut.
Marea majoritate a tranzaciilor valutare pe pieele naionale snt efectuate de ctre bncile
comerciale la comanda clienilor lor. Doar o parte nensemnat de moned este schimbat la
casele de schimb valutar.
Zilnic, bncile, iar dup ele i casele de schimb valutar afieaz, de cele mai multe ori chiar
n strad, cursurile de cumprare i vnzare a principalelor valute liber convertibile: dolarul,
euro, lira sterlin.
Componentele pieii valutare sunt:
# bursa valutar
# casele de schimb(cumpr sau vnd valut nelimitat de la bnci pentru clini);
# bancile autorizate de Banca Naional (BN)
Politica valutara reprezinta apanatajul autoritatii monetare si valutare, n ultima instanta a
statului, de a intervenii n vederea corectarii unor dezechilibre fundamentale ale economiei spre
a influenta si orienta fenomenele si relatiile valutare n functie de obiectivele fundamentale
stabilite prin lege, respectiv n functie de obiectivele principale ale politicii economice ale
statului respectiv.
Este de la sine nteles ca politicile valutare difera de la un stat la altul, la un grup de state la alt
grup n functie de obiectivele generale, de -tintelepropuse dar si de nivelul dezvoltarii pietelor
interne, valutare, monetare, financiare.
Deoarece politica valutara urmareste n general, atingerea obiectivelor principale ale politicii
economice, aceasta se afla n strnsa corelare cu celelalte segmente de piata, n primul rnd cu
politica monetara, ntr-un anumit sens, fiind chiar o componenta a acesteia, cu politica
comerciala si cea fiscala.
Interdependentele dintre politica monetara si cea valutara, sunt cu att mai intense cu ct gradul
de convertibilitate a monedei nationale este mai mare , marimea acestui grad presupunnd
dezvoltarea si maturitatea pietelor respective: monetara, valutara, financiara si de capital.

112

You might also like