Professional Documents
Culture Documents
Legea generale a cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va
scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers,
daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte
conditii ramanand neschimbate ).
Legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o
ofera spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.
LEGEA RARITATII= volumul, structurile si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat
volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane.
legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot), n baza creia, atunci cnd
cantiti crescnde dintr-un factor de producie se combin cu cantiti fixe din ceilali factori de
producie (condiiile tehnice i organizatorice rmn neschimbate), productivitatea medie i cea
marginal a factorului variabil cresc, ating un maxim, dup care se cunoate o evoluie
descresctoare, n condiiile n care producia total crete.
Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde s scad
atunci cnd venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu venitul este
subunitar: cnd venitul crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai puin de o unitate.
Altfel spus, celthuielile cu alimentele cresc mai ncet dect veniturile: dac veniturile cresc n
progresie geometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic.
Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s aib
acoperire n venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora). Limitarea
resurselor ridic productorilor i consumatorilor problema alocrii eficiente a resurselor. Drept
urmare, consumatorul trebuie s aleag alternative de consum care se ncadreaz n restriciile impuse
de propriul buget iar productorul s aleag acel program de fabricaie ce poate fi realizat cu resursele
materiale, umane, bneti de care dispune.
Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus
cantitatea cerut din acel bun.
A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen lung
dect pe termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o anumit
dimensiune n perioadele urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare, dup trecerea
unei perioade mai mari de timp de la aceast modificare. n cazul reducerii preului, creterea
corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant dup o perioada mai mare. Principalul factor ce
determin acest lucru este dat de timpul diferit n care informaia privind reducerea de pre ajunge la
consumatori. Locul n care se ntlnesc consumatorii i productorii se numete pia.
Legea utilitii marginale descresctoare arat c, la cresterea consumului de bunul X, utilitatea
totala creste pina la o anumita limita, in timp ce utilitatea marginala este in descrestere pozitiva, atunci
cind utilitatea marginala descreste mai jos de zero, atunci utilitatea devie dezutilitate. Cind utilitatea
totala este maxima, utilitatea marginala este nula.
Nivelele de cercetare ale teoriei economice.
Activitatea de alocare i utilizare a resurselor se realizeaz prin deciz iile luate de ctre
agenii economici - productori i consumatori, vnztori i cumprtori, din cadrul sectorului
privat, public i internaional. La nivelul agenilor economici, activitile sunt organizate,
riguros, fiecare agent fiind un centru de decizie i de aciune. Totodat, activitile economice de
acelai fel se nsumeaz in cadrul procesului de constituire a cererii i ofertei globale (totale),
cunoscnd grade diferite de agregare i apariia unor noi centre de decizie, care vizeaz, n
special, strategiile i politicile de dezvoltare ale agenilo r de grup, subramurilor i ramurilor
economiei naionale. In consecin, activitatea economic se poate structura (clasifica), dup
subiectul deciziei i dup natura mrimilor economice care intr n analiz (gradul de agregare)
pe patru niveluri: microeconomia, mezoeconomia, macroeconomia i mondoecon.
economice privite prin prisma efectelor lor la nivel naional-statal i. n funcie de acestea,
ansamblul decizional de msuii intervenioniste ale puterii publice n concordan cu obiectivele
economice i sociale urmrite ntr-o anumit perioada.
Fcnd abstracie de componenta de politic economic a macroeconomiei, aceasta este
identificat adesea cu economia naional.
Mondoeconomia reprezint integrarea nivelurilor economice. Ea cuprinde economiile
naionale ale tuturor statelor lumii, interdependenele economice dintre state, generate de
diviziunea internaional a muncii, funcionarea pieei mondiale i a circuitului economic
mondial.
bunuri secundare
bunuri terte
alte:
normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor
inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo
substituibile- cele care pot fi subtituite
complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina)
Trsturile bunurilor economice:
sunt rezultat al aciunii (activitii) umane
sunt utile
sunt disponibile (accesibile)
sunt rare
au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se
renunt atunci cind se cumpara ceva.Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic)
de a fi insuficient() n raport cu nevoia sau nevoile economice.
10
11
12
13
14
15
munca in economia naturala avea caracter social cuprind in limitele inguste ale
unitatilor de productie. Formta de munca era lipsita de mobilitate, deoarece juridic depindea
de unitatea de productie.
16
17
economie naturala
economie centralizata
18
Societate in nume colectiv este organizata de citeva persoane care isi asuma
toata responsabilitatea cu intreg patrimoniu sau pentru respectarea obligatiunilor societatii
21
mai atractiva pentru investitii. Neajunsurile formei date constau in cota inalta a impozitelor pe
corporarii, de rind cu cel platit de actionar pe divident.
Divizarea firmelor dupa diferite criterii este destul de convenabila
22
ntreprinderilor mari. O cale de a evita aceast concuren pentru intreprinderile mici poate fi
aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru aceste nteprinderi mari.
Specializarea: e determinat de dimensiunea lor redus.
Ponderea redus pe pia: prezint avantaje i dezavantaje.
Dificulti la intrarea i ieirea de pe o pia: pentru intreprinderile mici pe pia cea mai
bun i convenabil e aceea cu bariere mai ridicate la intrare i mai reduse la ieire. Aceast
pia ofer obinerea unor ctiguri mai stabile insa cu riscuri mai ridicate din cauza concurentei
puternice din partea intreprinderilor puternice care pot elimina intreprinderile mici de pe piata
Intrebarea13. Piaa: apariie, esen, tipuri, funcii.
Piata a aparut cu multe secolele in urma, ca punct de legatura intre productie si consum,
autnci cin functiile acestor 2 sfere economice s-au delimitat in timp si spatiu. In decursul
secolelor, schimburile dintre producatori si consumatori s-au extins si perfectionat. Piata
moderna din tarile avansate s-a constituit si s-a consolidat in ultimele secole. Piata este astazi
institutia centrala a economiei de pita,nucleul acesteia,institutie in cadrul careia se incheaga
toata activitatea economica.
Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu
geografic.In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta
de bunuri,servicii si capitaluri.
Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar
transmite informatia despre acestea.
Trasaturile pietei sunt:
Concurenta libera intre producatori si dintre proprietarii de resurse
Migrarea libera a capitalului intre ramurile economice si regiuni.
Realizarea marfurilor la preturi de echilibru, care reglementeaza corelatia dintre
cerere si oferta.
Functiile pietei:
1.Functia de intermediere
Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe cumparatori,facind
astfel posibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a alege producatorul optim
din punctul de vedere al pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi posibilitate de alegere i
se ofera si vinzatorului.
2.Functia de reglementare
Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata devine
principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul unei miini
invizibile,care dupa cum spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici individuali sa
actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii sa confectioneze
bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat.
23
24
Legea cererii
Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui
produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de
consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a
cantitatii cerute.
Functia cererii:Qd=a+b*P,unde b-negativ(coef de inclinatie,reflecta dependenta inversa
dintre pret si cantitate.a=cantit max solicitata la un pret de 0(pnt de intersect a dreptei cererii cu
axa cantitatii.Modificarea vol cererii e determinata de fact de pret si se reprezinta prin deplas pe
curba cererii
Modificarea cererii e determinata de fact non-pret si se reprezinta grafic prin deplasarea curbei
cererii in spatiu.
Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe
marfuri,iar atunci cind preturile cresc,cererea scade.
Exceptii sunt:
bunurile Giffen
Bunurile Veblen
Factorii care influenteaza modificarea cererii:
1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;
3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;
26
27
28
Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina
pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta
determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma
confruntarii dintre cerere si oferta.
Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor
cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si
a ofertei precum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune
pretul de piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.
Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu
cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar
fi:concurenta,politica economica a statului.
Intrebarea 27. Preuri: teorii, tipuri, structuri.
Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a
obine un bun oarecare.Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in
prezent una din cele mai complicate in stiinta economica.
Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt:
.*Teoria contemporana a preturilor.
*teoria valoare-munc.*Teoria valoare-utilitat
*Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall.
Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia
..substantei unice a pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de
munca vie materializat, incorpoarta in fiecare din bunurile ce sunt schimbate.
Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca),
ci una subiectiva, mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului
respectiv. Potrivit acestei teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea
este o judecata subiectiva a agentilor economici cu privire la importanta pe care o au pentru ei
bunuriele , in functie de utilitatea acestora.
Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor
2 teorii examinate mai sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit
acestei teorii, pretul este determinat de actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b)
utilitatea marginal. c) cerereasi oferta. Marshall sustine ca nici unul din acesti 3 factori nu este
determinant, el scrie : (valoarea este fundamentata pe utilitatea final si pe cheltuielile de
productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2 forte opuse precum cheia de bolt a unui
turn. Nesfirsite au fost contoversele aupra problemei de a se sti daca utilitatea sau costul de
productie guverneaza valoarea....)
Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de
factori, cum ar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui
bun , cererea si oferta, moda, situatia politica din ar i din lume, calamitatile naturale, puterea
de cumprare a monedeietc.
Tipurile de preuri:
a) preturi libere.
b) Preturi administrate.
c) Preturi mixte.
Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente
perfecte , fr vreo influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi
29
monopolurile. Ele se numesc libere deoarece se formeaza si se modifica doar sub influenta
jocului liber al cererii si ofertei.
Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte,
sub influenta statului sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de
monopson, pret de oligopol). Aceste preturi de obicei, nu reactioneaza la modificarile care au
loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz foarte putin.
Preturile mixte caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea
tuturor factorilor interni si externi enumerati mai sus.
Funciile preului.
1. functia de calcul si masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice.
2. functia de informare a participantilor la viata economica. pretul informeaza prin
marimea si dinamica sa, ag economici despre raportul crere-oferta...
3. functia de stimulare a producatorilor - ...veniturile depind de nivelu pretului, ei st
motivati sasi indrepte resursele catre domeniile unde preturile sunt mari.
4.functia de distribuire si redistribuire a veniturilor.
18/19.Definirea i modaliti de calcul a elasticitii.
Intrebarea 20. Aplicarea elasticitii n analiza microeconomic.
Elasticitatea este un concept important, folosit pentru a nelege incidena taxelor indirecte, a
conceptelor marginale, raportate la teoria firmei, distribuia bunstrii i la diferite tipuri de
bunuri raportate la teoria alegerii consumatorului i la multiplicatorul Lagrange. Elasticitatea
este de o importan crucial n orice discuie despre distribuia bunstrii, mai precis despre
surplusul consumatorului, surplusul productorului sau surplusul guvernului.
Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea
pretului sau a altor factori care o determina.
Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al cererii, sau gradul de
sensibilitate al cererii fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea
cererii. Elasticitatea cererii poate fi in functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie
de pret, elasticitatea se calculeaza dupa formula
Ecp=
=
unde C= modificarea cererii
C=cererea initiala
P=modificarea pretului
P=pretul initial
, (dupa pret)
Ecv==
, (dupa venituri)
unde C=modificarea cererii
C=cererea initiala
V=modificarea veniturilor
V=venitul initial
30
Gradul de sensibilitate al ofertei fata de modificarile pretului sau al altor factori se numeste
elasticitatea ofertei. Modificarile ofertei se calculeaza in dependenta de pret, ca si la cerere. Formula
de calcul: Eop==
O=modificafea ofertei
O=oferta initiala
, unde
P=modificarea pretului
P=pretul initial
elasticitatea la venit
elasticitatea incrucisata
Cererea pt diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibilaa fata de modificarea pretului
sau a altor factori care o d etermina.elastic cererii constituie modif relativa a cantitatii cerute in
ftie de influenta unui anumit factor al cereriisau,gradul de sensibilitate al cererii fata de
modificarea pretului sau a altor factori.
Factorii care infleunteaza elasticit cererii st:
1)gradul de substituire a bunurilor.cu cit bunul e mai usor de inlocuit in consum,cu atit si
elasticit cerererii e m mare
2)ponderea chelt pt bunul dat in bugetul familiei.daca creste venitul creste si elastic cere,si
invers
3)natura bunului:pt bunurile de prima necesitate cererea e inelastica,pt bunurile
superioare,cererea e elastica
4)perioada de timp de la modific pretului:cu cit per de timp e mai mare cu atitsi elastic va fi mai
mare.
Formele principale ale elastic cererii st:elastic cererii dupa pret,elastic incrucisata si elastic dupa
venit.
Elasticit cererii dupa pret e raportul dintre modificarea procentuala a cantitatii cerute a unui
bun si modificarea procentuala a pretului bunului dat,ceilalti factori fiind constanti
Elasticit cererii dupa pret=modif procentuala a volum cereri /modif procent a pretului.aceasta
inregistreaza valori negative,dar se analizeaza dupa modul.
Formele principale st:1)cererea perfect elastica-la acelasi pret cererea tinde spre infinit
2)cererea elastica-marimea cererii se modifica cu un procent mai mare decit pretul
3)cerere cu elasticit unitara-pretul si marimea cererii se modica cu acelasi procent
4)cerere inelastica-marimea cererii se modificacu un procent mai mic decit pretul
5)cerere perfect inelastica-skimbarea pretului nu determina modificarea cantitatii cerute
Elasticitatea incrucisata-gradul de modificare a cantitatii cerute pt un bun in rezultatul
modificarii pretului altui bun.indicatorul princopal este coef elasti cit incrucisate dupa
pret=modif procentuala a volum bunului solicitat(bunul A) /modif procentuala a pretului altui
bun(bunul B).
Formele principale ale elasticit incrucisate st:pozitiza-caracteristica produselor
substituibile,negativa-caracter prod complementare,nula-caract prod de consum independent
31
32
33
34
1). Utilitatea, abordat n sensul tehnic, reprezint capacitatea unui bun de a satisface o nevoie
sau o necesitate, care poate fi o necesitate individual, social sau de producie. Utilitatea
tehnic a unui bun decurge din trsturile, caracteristicile i nsuirile fiecrui bun.
2). Utilitatea, abordat n sensul ec, presupune raportarea la o necesitate sau la o trebuin a
nonposesorului bunului respectiv, determinnd achiziionarea bunului.
Utilitatea economic poate fi definit ca reprezentnd satisfacia pe care o obine consumatorul
prin utilizarea unei cantiti determinate dintr-un bun economic, n anumite condiii de timp i
loc. Din acest punct de vedere bunurile ofer utiliti diferite.
Din cele prezentate se poate trage concluzia c n caracterizarea utilitii economice se au n
vedere urmtoarele elemente:
- satisfacia resimit prin consumarea unei cantiti determinate (doze) dintr-un bun, delimitat
clar din structura celorlalte bunuri, ntr-un interval de timp i n mprejurri date;
- satisfacia resimit de un consumator bine definit, n condiii determinate de timp i loc;
- consumatorul n cauz nu deine bunul respectiv, ns este dispus s fac un sacrificiu
economic, adic s plteasc o anumit sum de bani pentru a procura bunul respectiv.
Practic, orice produs are o utilitate, dac el satisface o nevoie uman.
Se poate spune c aprecierea utilitii depinde de o serie de factori care caracterizeaz individul
respectiv:
- intensitatea nevoilor individului; - nivelul de cultur;- situaia sa economic; - aspiraiile i
opiunile individului
Teoria economic a fundamentat dou concepii privind utilitatea economic:
- concepia clasic; - concepia neoclasic.
Concepia clasic pornete de la premisa potrivit creia bunurile identice au aceeai utilitate,
indiferent de consumator.
Concepia neoclasic consider c un bun este util din punct de vedere economic dac satisface
nevoile unui nonposesor i dac acest nonposesor este contient, adic cunoate exact satisfacia
pe care i-o poate oferi bunul consumat.
n condiiile n care consumul se reduce la o singur unitate (doz), utilitatea este individual,
iar n condiiile n care consumul se refer la mai multe uniti (doze) "dintr-un bun, utilitatea
analizat va fi utilitatea total.
n ultim instan, utilitatea unui bun poate fi redus la dou componente principale:
- cantitatea n care bunul este oferit consumului;
- intensitatea nevoilor consumatorului (cumprtorului).
Astfel, se poate trage concluzia c bunuri omogene au utiliti diferite pentru consumatori
(indivizi) diferii.
Utilitatea total este deci o sum a unitilor individuale (dozelor) ale tuturor unitilor
(cantiti ntregi) consumate din bunul respectiv.
Utilitatea ultimei uniti consumate dintr-un bun economic sau dintr-o mulime de bunuri
identice se numete utilitate marginal. Prima Lege a lui Gossen, numit i Legea utilitii
marginale descrescnde, spune:
(Cnd cantitatea consumat dintr-un bun economic crete, utilitatea marginal a bunului
respectiv (adic utilitatea suplimentar adugat de ultima utilitate x), tinde s se diminueze ".
Altfel spus, o dat cu creterea cantitii consumate dintr-un bun, utilitatea individual
descrete, n timp ce utilitatea total crete.
Utilitatea marginal (Um) reprezint variaia utilitii totale ((Ut), care rezult prin creterea
((X) cu o unitate a cantitii dintr-un bun economic, consumul celorlalte bunuri rmnnd
nemodificat.
35
Confirmarea utilitii unui bun economic se face prin consumul bunului respectiv, n urma
cumprrii lui i pentru care se pltete o sum de bani numit pre.
Teoriile utilitatii:
1)teoria ordinala(calitativa)porneste de la faptul ca utilitatea nu poate fi cuantificata in skimb se
pot stabili ierarhia intre utilit diferitor bunuri.Drpt criteriu de clasificare se foloseste obtiunea de
preferentialitate a consumatorului.Aceasta teorie are 2 axiome:
a-axioma tranzitivitatii preferintelor A>B>C deci A>C(>preferat) si Ua>Uc (U-utilitate
b axioma ekivalentei preferintelor A B C deci A C ( indiferent)
2)Teoria cardionala-utilitatea poate fi masurabila cantitativ,unitate de masura fiind utils
FTIA utilitatii exprima corelatia dintre cantit de bunuri si gradul de satisfactie obtinut de
consumator
U=f(Qa,Qb...Qd)unde Qa...-cantitatile procurate sau consumate din bunurile a,b....
Conform t.cardinale se pot determiona urmat tipuru de utilitati:totala si marginala.
36
37
38
Capital fix se
Cap.real:financiar;economic;
utilizeaz
pe
un
timp
ndelungat
se
uzeaz;
Intrebarea27,28,29
Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale
randamentelor neproporionale.
Perioadele procesului de producie:
Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt
este utilizat atunci cind intreprinzatorul modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti.
De ex un numar diferit de lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de modificat.).
Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi
modificai.
Indicatorii produciei pe termen scurt:
Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp
39
40
41
42
Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din
preturile la ele.
E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor
tehnologice i economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine
tangent cu una din izocoante.
K
dreata izocost
20
10
15
43
Costul marginal (MC) - sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun
suplimentar. El se determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea
productiei.MC= TC/ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix
ramine acelasi. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de
reducere, dupa care creste intruna.
Intrebarea 33.Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar.
Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul urmeaza
sa faca fata unor noi probleme:
a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie
b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii
c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie.
Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa:
a)efectului economiilor de scara
b)efectului dezeconomiilor de scara.
Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in urma
cresterii dimensiunilor intreprinderii si/sau a volumului de productie.
Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de modificarea
taliei intreprinderii si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de fabricatie. Economiile de
scara sunt posibile doar in cadrul unor intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari si
foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui sir intreg de factori, de o natura deopotriva
tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului productiei, are loc aprofundarea a
specializarii, fapt ce contribuie la cresterea indeminarii muncitorilor, precum si la cresterea
posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne si mai productive. In cazul intreprinderilor
mari, se procura cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si are loc o
reducere a preturilor de achizitie, fapt care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai
mult, marile intreprinderi pot obtine de la bencile comerciale credite cu o dobinda mai mica,
reducind si pe aceaste cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul
intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a economiei nationale. Oricum ele nu pot fi
obtinute printr-o sporirea fara limita a productiei. La un moment dat, odata cu cresterea
volumului productiei, costurile incep a creste mai repede decit cantitatile produse. Locul
economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.
Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung creste pe
masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind
dimensiunile intrepeinderii depasesc
anumite limite, apar dificultati manageriale,
intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal administrativ numeros trebuie in
permanenta supus controalelor fapt ce mareste cheltuielele legate de munca. Pe de alta parte, o
intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile pietei si se reprofileaza odata cu
modificarea cererii. Aceasta imprejurare genereza o majorare a riscurilor si a pierderilor, ceea
44
Tipuri
Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este
format din 2 componente:
a)profit normal
b) profit supernormal sau profit economic.
Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca
proprietarului, pentru amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In
acest fel, chiar si in cazul in care bunurile produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca
marime cu costul de productie, intreprinzatorul obtine un venit oarecare ca diferenta dintre
incasarile totale si costul contabil, care se numeste profit normal. Insa in cazul in care
intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie si este obligat sa-i inchirieze de la alte
persoane, el va putea obtine doar un profit supernormal. Daca insa intreprinzatorul este
proprietarul factorilor de productie folositi de intreprindere la fabricarea de bunuri, atunci el va
45
putea obtine si un superprofit, si un profit normal. Deorece in cele mai multe cazuri
intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numit si contabil.
2)produs
3)calitate
46
Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului,
conditia de echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost minim).
Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului
de munca, iar pe termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix.
Intrebarea 36.Concurena imperfect i formele ei.
In viata reala domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile
ii sunt sunt impuse anumite restrictii si limite. Pentru concurenta imperfecta ii este
caracteristica un numar redus de firme.
Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care agenii economici
vnztori i cumprtori pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre
cererea i oferta de mrfuri i, deci, nivelul preului, cu intenia de a obine avantaje mari i
stabile.
Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena
perfect rmne doar ca model ideal, folosit n analizeze teoretice.
Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt:
1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi
(oligopolul) sau a unor cumprtori puini i a multor vnzri (oligopsonul);
2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul;
3. produsele sunt difereniate real sau imaginar;
4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur;
5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar;
6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie;
7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului.
Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n
primul rnd, n funcie de numrul i fora economic a agenilor economici productori i
consumatori, astfel:
- pia cu concuren monopolist;
- pia cu concuren de monopol;
- pia cu concuren de oligopol;
- pia cu concuren de oligopson (monopson).
Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia
vnztorii i cumprtorii, prin aciunile ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur
cererea, oferta i preul.
Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile
concurenei perfect astfel:
48
1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate cumprtorului
acelui produs;
2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor
diversificate, ci i prin: reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.;
3. atomicitatea cererii i ofertei;
4. se accentueaz diferenierea produselor;
5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie;
6. transparena pieei este parial.
Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a
monopolurilor i oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i
stabilesc propriile preuri, astfel nct, cu ct este mai mare o corporaie, cu att ea are o putere
mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin preuri lider (leadership-price),
la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii.
Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile
firme, care se sustrag, pe o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei.
Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare dect preul de
echilibru al concurenei perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert AbrahamFrois).
Cu ct numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei
este mai mare, cu att mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol.
Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena
piaa produsului se divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic
concurenei perfecte.
Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor
deoarece produce i vinde un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunnd
cantitatea, calitatea i preul produsului.
Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin:
oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i
poate stabili nivelul preului;
preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren
monopolistic i de oligopol;
libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant;
grad sczut de satisfacere a cererii.
Condiiile care definesc monopolul productorului sunt:
1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vnzare;
2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i postvnzare);
3. existea unor piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial,
financiar;
4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii;
5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n
procesul de fluidizare a cererii, ofertei i preurilor.
Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant
i nu numr mic de cumprtori.
Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se
confrunt un singur vnztor i un singur cumprtor.
49
50
51
ilegal.5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce
si comercializa un anumit bun.
Factorii ce limiteaza puterea monopolul:
Legislatia antimonopolului.
Liberalizarea comertului exterior
Marimea cererii
Posibilitatea comercializarii bunurilor
substituibile
Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi
produse la preuri diferite i in care diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost.
Exista mai multe situaii in care firma-monopolist poate practica discriminarea prin pre.
Acestea pot fi:
a) situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau
internaionale este complicata. In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi
produs cu diferite preuri in ri diferite, in functie de puterea de cumprare a populatiei.
b) Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion
sau tren la preuri diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studenii, elevii sau
pensionarii, sau pentru participarea la anumite forme de manifestaii, cum ar fi de ex congresele
intl, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive.
c) Situaii temporare, sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion
difer in functie de perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate decit iarna etc.)
Firma posed puterea de monopol atunci cnd ea poate influena asupra preului, modificnd
cantitatea oferit. O condiie necesar pentru ca firma sa posede puterea de monopol este ca
curba cererii la produsele firmei s aib nclinaie negativ, dar s nu fie orizontal ca n cazul
concurenei perfecte. Snt anumite bariere de intrare in ramur, care permit meninerea puterii
de monopol: 1) drepturile exclusive obinute de la guvern. Se ofer ntreprinderilor ce se ocup
de serviciile comunale, firmelor ce transmit emisiunile televizate prin cablu etc.; 2) brevetele i
drepturile de autor asigur autorilor inveniilor sau creaiilor date drepturi excluzive de
vnzare sau de oferire a licenei pentru utilizarea creaiilor lor. Ele snt valabile o anumit
perioad de timp; 3) proprietatea la toat oferta cruiva resurse; 4) avantajele costurilor joase a
unei ntreprinderi mari cauzate de monopolizarea pieii. Monopolitii in cont de reacia
consumatorilor la modificarea preurilor atunci cnd iau decizii referitoare la pre.
Intrebarea 38.Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice.
Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de
intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest
tip de piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei,
imbracamintei, electronicii.
Trasaturile de baza ale pietei monopolistice:
1. Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul.
2. Lipsa barierelor de acces pe piata
3. Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi
stabileste singura pretul bunului sau.
52
53
1. cererea p/u factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in
functie de marimea cererii bunurilor (si serviciilor) la a cror productie particip.
2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si
servicii de consum, ci i de pretul factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului
acestuia.
3.oferta factorilor de productie depinde de specificul acesteia
Cererea p/u factorul de productie-rep dorinta si posibilitatea producatorilor de a procura
factori de productie,elemntul primar find cerrrea p/u produsul finit al firmei;
fatori pricipali:Volumul productie;pretul factorilor de productie.
Modul de realizare este formarea programului de productie si a dimeniunilor productie.
Regula pricipala a cererii este evidenta vn marginal si a chltuielilor marginale de
productie,cerera p/u factorul de productie depinde de incasarea marginala ce se prognozeaza a
fi obtinuta ca rezultat al utilizarii acestui factor.
Trasaturile pricipale:cererea p/u factorul de productie este derivata;cererea este influentata
de pretul factorilor;cererea este influentata de utilitatea marginala a factorilor.
Oferta factor de productie-este dorinta si posibilitatea vinzatorului de a furniza factorii de
productie p/u vinzarea pe paiata la un anumit nivel al pretului.
Baza acestuia sunt costurile suportate de posesorii factorilor de productie.
Trasaturile principale sunt:
*Costurile reprezinta costul alternativ al utilizarii directe a factorilor de productie
*Costurile unui anumit factor se majoreaza pe masura ce creste cantitatea lui oferita
*Oferta factorilor de productie este determinata de utilitatea marginala a utilizarii directe
factorului;* Oferta factorilor de productie este influentata de utilitatea obtinuta in rezultatul
utilizarii indirecte a factorului; *Limita ofertei fac/prod se stabileste in conditii cind util.marg a
utilizarii directe este= cu util.marg a utilizarii indirecte a fact.;
*Oferta fact./prod depinde de gradul de mobilitate a fac/prod.
Pretul fact/prod. Este valoarea de piata a fact/prod,factori fiind:*cererea p/u fact/prod si oferta.
Trasaturile pricipale fiind:
-reflecta gradul de raritate a fact/prod;
-determina cotaparte a fiecarui fact in venitul obtinut de producator;
-depinde de marimea venitului obtinut de catre posesorii fact/prod.;
-are la baza principiu productivitatii marginale
Repartitia venitului-rep.procesul care valoarea adaugata din activitatea ec se imparte intre
procesorii factorilor de productie,iar in cele din urma si intre alti indivizi
Sunt intilnite venituri primare si secundare.
Intrebarea 41.Piaa capitalului i dobnda.
Piaa capitalului (piaa financiar) reprezint un plasament de resurse bneti pentru obinerea
unor venituri viitoare sau pentru o completare a finanrii activitii (finanare extern).
Practic, disponibilitile bneti existente la un moment dat n economie pot fi plasate n dou
categorii de active, respectiv :
- active fizice (maini, utilaje, stocuri etc.);
- active f/re (aciuni, obligaiuni, certificate de depozit bancar, bonuri de tezaur etc).
Piaa capitalului sau piaa financiar este format numai din plasamentele n active financiare.
Cele mai importante active financiare sunt aciunile i obligaiunile, care fac parte din categoria
titlurilor de valoare sau titlurilor imobiliare.
54
Piaa financiar sau piaa capitalurilor este deci o pia n care se tranzacioneaz titluri de
valoare, ntre agenii economici emiteni sau posesori ai titlurilor, pe de o parte, i deintorii de
capital bnesc, pe de alt parte, care doresc s cumpere titluri.
Aciuni i obligaiuni
Principala form de organizare a agenilor economici din sectoarele productive ale economiei
este cea de societi comerciale pe aciuni. nfiinarea unei firme presupune constituirea unui
capital social, care se formeaz prin aportul persoanelor fizice i / sau juridice, sub form de
bani sau bunuri n natur (maini, echipamente, terenuri etc).
Capitalul social astfel constituit se divide n pri egale, numite aciuni sau pri sociale.
Toi asociaii, persoane fizice sau juridice, care au contribuit la formarea capitalului social,
devin n felul acesta acionari. Din punct de vedere al identificrii acionarului, aciunile pot fi:
- aciuni nominative, care cuprind numele, prenumele i alte date de identificare ale
acionarului;
- aciuni ia purttor, adic nu au nscris pe ele numele persoanei, toate drepturile conferite de
aciune revenind celui care o deine legal.
Drepturile pe care le confer aciunile posesorilor lor sunt:
- dreptul de a primi anual o cot din profit, proporional cu ponderea aciunii n totalul
capitalului social al firmei, numit dividend ;
- de regul, fiecare aciune asigur posesorului un votn Adunarea General a Acionarilor
firmei; - dreptul de a alege i de a fi ales n organele de conducere a firmei; - dreptul de a fi
informat asupra gestiunii i situaiei economico -financiare a firmei etc. Din punctul de vedere
al dividendelor asigurate acionarilor, aciunile pot fi :
a) Aciunile ordinare sunt cele care pot aduce un profit proporional cu numrul lor deinut
de ctre fiecare acionar, dividendul variind n funcie de mrimea profitului.
b) - Aciunile privilegiate sunt aciuni speciale care prevd un dividend dinainte stabilit.
Dup caracteristicile veniturilor viitoare generate, aciunile privilegiate garanteaz venituri fixe,
n timp ce aciunile ordinare ofer venituri variabile. Obligaiunea este un titlu de credit pe
termen lung (un mprumut pe termen lung), emitentul obligaiunii fiind debitorul (firma care
are nevoie de credit), iar deintorul obligaiunii fiind creditorul (persoanele fizice sau juridice
care cumpr obligaiuni). n principiu, atunci cnd o firm are nevoie de capital bnesc ea
poate apela la dou soluii:
- poate solicita un credit de la o instituie bancar ;
- poate s emit i s vnd obligaiuni pe piaa capitalului (financiar), obinnd astfel un
mprumut public.
Fiecare obligaiune are o valoare nominal, adic o sum nscris pe obligaiune i care
reprezint suma de bani cu care firma emitent este creditat de ctre cumprtorul obligaiunii
(dobnd).
In sens ingust dobinda este un venit pe care il insuete proprietarul capiatlului bnesc ca
recompensa pentru suma de bani imprumutat. Ea constituie pretul capitalului-moned dat in
folosin temporar,
In sens larg dobinda constituie un venit ce revine priprietarului pricrui capital antrenat in
activitatea economica indiferent daca aceasta este imprumutat sau apartine intreprinzatorului
respectiv.
Mrimea si dinamica dobinzii sunt determinate cu ajutorul a doi indicatori a) masa
dobinzii ( sau suma absoluta a dobinzii si b) rata dobinzii..
Rata dobinzii se calculeaz ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul
imprumutat. Mrimea rate dobinzii se stabileste in functie de mai multi factori cel mai
important fiind raportul dintre oferta si cererea de capital. Oferta de capitaleste determinat de
55
catre banii temporar disponibili care se transform in lichiditati active. Astfel sursele capitalului
de impumut sunt:
1. sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insusi caracterului circuitului
capitalului industrial si comercial.
2. economiile menajelor.
3. banii proprietarilor capitalului de imprumut bancherii si capitalistii=rentieri.
4. economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sunt mai
mari decit cheltuielile..
cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor
actori ai vietii economice :
1. intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investiii destinate
reutilrii, modernizrii sau lrgirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in
agricultura etc.).
2. menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta
indelungata, case de locuit, automobile, tv,mobil.etc.
3. instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in
conditiile in care veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor.
Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind:
a) raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut.
b) Rata inflatiei,
c) Rata profitului.
d) Mrimea riscului.
e) Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani.
f) Politica economica a statului.
Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma
de bani imprumutata dup formula: d = ( D / S ) x 100%,
unde: d rata dobinzii; D
mrimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii); S suma de bani imprumutata sau (creditul)
Intrebarea 42.Piaa muncii i salariul.
Piaa muncii reprezint locul abstract (sau spaiul economic) in care se intilnesc cererea
de munca (de locuri de munc) cu oferta de munc. Pe aceast pia au loc negocierile intre
cumprtorul si vinztorul forei de munc.
Echilibrul pe piaa muncii, conform concepiei concurenei perfecte, indic asupra
imposibilitii unui omaj ct-dect ndelungat, iar oscilaiile raportului cerere-ofert a muncii vor
reflecta n mod direct disensiunule salariilor. Factorii care genereaz dezechilibrul cererii-ofertei
sunt considerai numai cei de natur economic. n realitate exist concurena imperfect, ceea ce
se manifest n prezena unui omaj cronic. Aceasta se explic prin faptul c pe piaa muncii
influeneaz factorii din afara concurenei, care deplaseaz echilibrul de la punctul clasic al
acestuia. Dar aceste devieri ale echilibrului pe piaa muncii pot fi reglate eficient de ctre stat prin
mecanisme macroeconomice. Piaa muncii este responsabil doar de greelile (dezechilibrele)
provocate de ea nsi.
De rnd cu tendinele de cretere a flexibilitii pieei muncii, crete i riscul sporului
omajului, se mrete instabilitatea n echilibrul cerere-ofert de brae de munc. Piaa muncii nu
poate fi supus reglrii prin factori economici. Omul, fiind o resurs economic, este i un
individ social purttor al motivaiei activitii economice. Astfel, piaa muncii are urmtoarele
particulariti caracteristice:
- pstrarea libertii de alegere a ocupaiei, de schimbare a acestei ocupaii, existena
56
57
a)
agenti elementari: agentii economici elementari reprezentnd entitatile primare
autonome ale vietii economice;
b) agentii economici agregati: reprezinta clase de agenti economici elementari care
ndeplinesc functii elementare.
* agentul agregat ntreprinderi (firme), grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie
principala consta n producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietei;
* agentul agregat gospodarii (menaje), reprezinta agentul economic purtator al calitatii de
consumator de bunuri personale. Acest agent cuprinde toate entitatile care obtin venituri si
organizeaza folosirea lor pentru a cumpara si consuma bunurile de care au nevoie, pentru a face
economii;
* agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de asigurari reuneste unitatile
institutionale 9 private, publice si mixte) a caror functie principala este cea de intermediar,
financiar intre ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si redistribuie
disponibilitatile financiare, sau transforma riscurile individuale n riscuri colective;
* agentul agregat administratii publice: reprezinta acel agent economic care exercita functia de
redistribuire a venitului si avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, n cazurile n care
ntreprinderile (sectorul afacerilor) nu ofera astfel de servicii pe piata sau le ofera n cantitati
insuficiente.
* administratiile private grupeaza organismele private fara scop lucrativ (organizatii, asociatii,
fundatii) care au ca functie principala prestarea de servicii non-marfare pentru diferite categorii
de persoane sau colectivitati.
* agentul agregat strainatatea "restul lumii" desemneaza generic celelalte economii nationale si
unitatile lor autonome, cu care agentii economici interni intra n tranzactii economice.
Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti)
economici liberi, animati de realizarea propriilor interese. Descrierea vietii economice
presupune cunoasterea acestor agenti economici, a naturii operatiunilor economice la care
participa precum si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului economic.
Agentii economici si functiile lor
Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice
elementare: intreprinderi publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea
circuitului economic presupune inainte de toate precizarea notiunii de agent sau unitate
economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse.
Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care
participa la viata economica avand functii bine determinate in cadrul acesteia.
Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati.
Agentii economici elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai
vietii economice. Ei au o contabilitate proprie, dispun de autonomie decizionala si exercita o
functie principala. Agentii economici agregati rezulta din gruparea agentilor economici
elementari pornind de 444d31e la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor economici
se poate realiza dupa ramura de activitate (pe tipuri de activitati), dupa forma de organizare,
dupa functiile economice indeplinite sau criteriul institutional.
Circuitul economic este un model simplificat al relaiilor de schimb existente ntr-o economie
de pia. Ideea n urma creia a fost creat acest model i-a aparinut lui Richard Cantillon, iar
mai trziu Franois Quesnay a ntocmit al su Tableau conomique.
Acest model se restrnge la relaiile dintre sectoarele consumatori i productori. Circuitul
economic reprezint circuitul bunurilor i al banilor ntre cele dou sectoare. Influenele din
partea statului, a instituiilor de credit, a circuitelor de bunuri, dar i a relaiilor economice
internaionale (import-export), nu sunt luate n considerare.
58
care este creat n cadrul frontierelor rii. Deseori aceste specificri se confund n diferite
publicaii despre economie, cnd una i aceeai mrime este numit PNG produs naional
global, PNB produs naional brut, PNT produs naional total, PIB produs intern brut, sau
simplu produs naional;
b) produsul naional global (PNG) i produsul naional net - (PNN) este costul produciei
finite, incluznd: mrfurile de consum (cheltuielile de consum ale populaiei), investiiile
globale, achiziiile guvernamentale (cheltuielile de stat). PNN este PNG minus amortizarea.
Logica acestei argumentri const n faptul c la nceputul circuitului economic exist un
anumit volum de capital (produse ale perioadei precedente) utilizat pentru crearea noilor
mrfuri. Amortizarea acestui capital deci nu poate fi considerat ca produs al perioadei
curente. Astfel, produs brut va fi mrimea ce include amortizarea (cutia), iar produs net cel
fr amortizare (fr cutie);
a)
produsul naional global (PNG) poate fi divizat n: nominal i real. Mrimea nominal a
PNG este volumul calculat al acestuia la preul nominal al produselor din perioada curent.
Mrimea real se calculeaz pe perioade n preuri comparative (perioada de baz ale crei preuri
sunt utilizate prin calcul). n cazul n care dorim s clarificm dac PNG a crescut real sau
mrimea lui a sporit doar ca rezultat al majorrii preului?, calculm mrimea PN n ambele
perioade n preurile uneia luate ca baz.
b)
produsul naional potenial este mrimea PN posibil la o utilizare deplin a resurselor
disponibile. Deoarece principala resurs a economiei sunt oamenii api de munc, diferena dintre
mrimea potenial i cea real a PN, conform legii lui A. Okun, este generat de neutilizarea unei
pri din totalitatea braelor de munc ale rii. Aceste pierderi se estimeaz la 2,5% din PN la
fiecare 1% de omaj (neangajare n cmpul muncii).
c)
dup modul de utilizare PN se divizeaz n produs intermediar i produs finit. Produs
intermediar este acea parte din PNG care nu ajunge n consum final, ci este utilizat ca mrfuri
investiionale (capital) ntr-un nou ciclu al produciei. Produsul finit este consumat definitiv i de
fiecare dat trebuie reprodus.
Intrebarea 46: Indicatorii macroeconomici i ansamblul corelaiei dintre ei
Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor si
proceselor economice. El este un intrument de evaluare e rezultatelor unei ectivitati
econimice in ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acestora.
Indicatorii reflecta rezultatele unei activitati oarecare, intro anumita perioada, la nivel
micro- sau macroeconmic. Indicarorii economici sau agregate constituie punctul de
plecare in luarea deciziilor de catre agentii economici autohtoni, de catre organizatiile
econimice internationale. Ele permit de asemenea efectuarea comparatiilor internationale, cu
determinarea nivelului de dezvoltare economita atins de catreu stat oareacare, si stabilirea
astfel a locului in economia mondiala.
Principalii indicatori macroeconomici sunt PIB, PIN, PGB, PNB, VN. Indicatorii dati
includ in sine doar produsele si serviciile vindute pe piata, dar nu si cele destinate pentru
autoconsum. Notionea de brut se foloseste in cazul calcularii indicatorilor cu includerea si
consumul de capitalului fix (amortizarea).
PGB exprima valoarea bunurilor si serviciilor create in cadrul unei economiii nationale,
intro perioada de timp, timp de un an. Acesta se calculeaza ca suma intregii productii create
in toate sectoarele economiei nationale. PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul
intermediar Cf= consumul final de bunuri si servicii, Ib= investitii brute de capital. PGB se
foloseste mai rar in statistica oficiala.
61
PIB cosntituie valoarea bruta a bunurioor si serviciilor finale create in interiorul unei
tari de catre a gentii economici autohtoni si straini, de regula timp de un an. El vizeaza a
anumita regiune geografica, o regiune, o tara sau un grup de tari. Toate firmele care
activeaza in tara data, indiferent de tara de provenienta participa la formarea PIB. PIB se mai
defineste si ca suma tuturor veniturilor obtinute in interiorul tarii. In procesul de
distribuire si utilizare, PIB este destinat: consumului final (public si privat), investitii brute,
exportului net (diferenta dintre export si import).
In ultimele decenii PIB este considerat unul dintre cei mai inportanti indicatori
macroeconomici intarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate, care au plasati peste
hotare un numar impunator de firme, prioritate are un alt indicator, si anume PNB.
PNB constituie suma valorilor adaugate brute create de catre agentii economici
autohtoni din tara si de peste hotare ei. PNB are drept criteriu de baza aparenta nationala a
produsului creat. In marimea lui se include si venitul cistigat in strainatate. La determinara
PNB nu vor fi luate in consideratie veniturile obtinute de agentii straini care functioneaza pe
teritoriul national.
Formule de calcul: PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute)
PBN= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere)
Ch=cheltuielele de consum ale populatiei
Inv=investitiile sectorului privat
G=cheltuielel guvernamentale
Exp.net=exportulnet
PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri)
D1=pretul pentru utilizarea capitalului
D2=impozitele indirecte (accize, TVA)
D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii,
somaj, asig medicale)
D4=renta in forma baneasca (renta si subventii)
D5=dobinda neta
D6=veniturile proprietarilor individuali
D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit)
Si mai este metoda calcularii valorii adaugate.
Venitul Naional (VN) constituie suma veniturilor provenite din munca si din
proprietate, venituri ce se obtin in urma producerii bunurilor econoimice. Altfel spus, VN
reprezinta
suma
salariilor,
dobinzilor,
profituriolor
si
rentei.
VN=PNBAmortizarea+Impozitele Indirecte. VnN se utilizeaza pentru cheltuielele de consum si
investitii. Se determina prin insumarea salariilor lucratorilor, a veniturilor din proprietate si
veniturile intreprinderilor.
PIN (produs intern net) este valoarea neta de piata a bunurilor si serviciilor finale,
produse de agentul economic ce activeaza in interiorul unei economii nationale in decursul
unei perioade de un an. PIN=PIB-Amortizarea; PNN=PNB-Amortizarea
Marimea PIB si PNB sunt influentate de evolutia preturilor la bunurile si serviciile, dar
tot odata si de modificarile acestora. In tarile dezvoltate, PNB este de regula cu 10-30% mai
mare decit PIB, in tarile mai putin dezvoltate este situatia inversa PIB>PNB. Este deci mai
bine ca PNB sa fie mai mare decit PIB, din cauza ca agentii economici care activeaza peste
hotare cistiga mai mult decit agentii economici straini la noi in tara, astfel se limiteaza efectul
de plecare a veniturilor peste hotarele tarii.
62
P.I .B. VAB i , unde i reprezinta sectoarele sau ramurile economiei nationale.
i 1
P.I .B. VAB i ; P.I .N .PF V . A.B.PF A V . A.N .PF P.I .B.PF A
i 1
65
prosperitate sint urmate de situatii de criza, starile de echilibru sint schimbate cu cele de
dezechilibru, perioadele de crestere al PIB-ului sunt inlocuite cu perioade unde acest
indicator bate pasul pe loc sau chiar descreste
Toate aceste sunt lucruri normale, deoarece dezvoltarea ciclica este e legitate universala.
Exemplu: economia SUA in decursul sec.XX a trecut prin 19 cicluri economice depline, dar
cea mai zguduitoare a fost perioada Marei Depresii 1929-1933. Reducerea brusca a
volumului de productie a durat circa 43 luni, ea a cuprins mai apoi intreaga Europa, precum
si tarile Americii Latine, ale Asiei si Africii. In aceasta perioada, volumul de productie sa
redus in SUA cu 50%, Germania 40%, Franta 30% si Anglia cu 80%. Respectin a crescut
brusc numarul somerilor.
Declinul productiei si numarul mare de someri contribuie la reducerea esentiala a
cererii de bunuri si servicii. Iar aceasta se manifesta indeflatie. In urma acestuia, preturile
se reduc brusc. Unii economisti sustin ca instaurarea regimurilor dictatoriale au si
contribuit la aparitia Marei Depresii.
In urma studierii Merei Depresii, Keyns a formulat a teza importanta a teoriei sale:
economia de piata nu dispunde de capacitatea de autoreglare, de aceea, statul trebuuie sa
promoveze o politica de stabilizare macroeconomica, interactionind in special asupra
cererii totale sau agregate.
Ciclicitatea este o forma specifica de evoluti a oricaror activitati econmice, care se
caracterizeaza prin succesiunea fazelor de progres si expansiune cu cele de regres si
recesiune.
Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economica, se infoaptuieste sub
forma de spirala. Totodata, dezvoltarea ciclica constituie unul din mecanismele principale de
autoreglare a economiei de piata.
Fluctuatiile pot fi clasificare dupa mai multe criterii, dupa caracterul desfasurarii lor
fluctuatiile pot fi:
fluctuatii sezoniere, care sunt determinate de factorii naturali si sociali si se deruleaza pe
parcursul unui an calendaristic. Acest tip de fluctuatii sunt indeosebi caracteristice unor
sectoare ca: agricultura, turimul, contructiile.
fluctuarii intimplatoare, au la temelia lor niste fonomene neasteptate, cum ar fi
cataclismele naturale, razboaiele etc
fluctuatii ciclice, sunt determinate de insusi mecanismul economic si se repeta cu o
anumita regularitate. Ele presupun trecerea periodica pin anumite faze, de la faza de
expansiune la cea de criza.
Fluctuatiile ciclice au urmatoare caracteristici:
regularitatea cu care se repeta, fluctuatiile in decursul unui ciclu economic se repeta
cu anumita regularitate
periodicitatea, fluctuatiile au o anumita perioada de dupa care se repeta
intensitatea, fluctuatiile pot fi pot avea un efect mai mare sau mai mic asupra
activitatii economice.
69
71
72
73
abateri n sus sau n jos, dar aceste abateri snt considerate ntmpltoare i nu modific esena
teoriei.
Rata medie i rata marginal a consumului
Corelaia dintre venit i consum se analizeaz i cu ajutorul unui asemenea indicator
precum rata de consum sau nclinaia spre consum.
Rata medie a consumului constituie raportul dintre consumul total i venit i exprim partea
din venit ce se cheltuiete prin consum.
c= C/V
unde: c - rata consumului;
C - consumul total; V - venitul total. Acest indicator se exprim, de regul, n procente
(5%), dar se foloIete i sub forma unui numr zecimal (0,5). ntruct, potrivit legii psihologice fundamentale
a lui Keynes, o dat cu creterea sau scderea venitului, consumul crete sau scade, dar ntr-o
proporie mai mic, atunci cnd sporete venitul, nclinaia medie spre consum (sau rata
consumului) are tendina de reducere.
Dup cum rezult din Figura 12.2, atunci cnd veniturile cresc de a 20 la 80, rata medie a
consumului (c') scade de la 7 la 2.
Rata marginal a consumului arat cu ct sporete consumul (C) la creterea cu o unitate a
venitului disponibil (VD): VD: c=C/VD
Rata marginal a consumului indic ce parte din venitul disponibil suplimentar se va aduga
la consum ntr-o anumit perioad de timp. La o cretere a venitului disponibil - VD -, va
crete i consumul C, dar VD > C.Astfel, raportul-este pozitiv.
53.Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor.
Motivele economisirii Rata de economisire
Dup cum tim deja, o parte a venitului naional se consum, pe cnd cealalt se
economisete (aceast divizare n consum i economii are lo< i la nivelul veniturilor familiale
etc).
Ecomisirea nu este un scop n sine sau un moft al cuiva. Economisirea este o necesitate
obiectiv, deoarece, dac tot ce s-ar produce s-ar consuma, nu ar exista nici un progres, nici o
cretere economic. Partea venitului naional care se economisete constituie temelia material
pentru reluarea procesului de producie la o scar mai larg i la un nivel mai nalt al dotrii
tehnice a ntreprinderilor. Oricum, cea mai mare parte a economiilor se transform n investiii,
care la rndul lor snt folosite pentru sporirea produciei. ns economiile constituie nu numai o
necesitate obiectiv, ci i un sacrificiu din partea populaiei, deoarece se renun la o parte din
venitul disponibil (care ar putea fi consumat), pentru a avea pe viitor un consum mai bun, mai
calitativ, mai important.
Economiile reprezint partea venitului care nu a fost consumat sau, altfel spus, diferena
dintre venit i consum: E = V - C
unde: E - economiile;V - venitul naional; C - consumul.
tiina economic a demonstrat c n condiiile creterii veniturilor nclinaia de a economisi
devine mai puternic dect nclinaia de a consuma. ntruct economiile constituie temelia
investiiilor, prin aceast tendin se creeaz condiiile necesare pentru ca rile i persoanele
mai bogate s devin i mai bogate, s se distaneze i mai mult de cei rmai n urm.
Este necesar de a face distincie ntre economii nete (partea venitului care nu se consum) i
economii brute (sau globale), care snt formate din suma economiilor nete i a consumului de
capital fix (mrimea amortizrii). Economiile mai pot fi divizate n economii ale sectorului
74
privat i economii ale sectorului public. n rile dezvoltate, cea mai mare parte a economiilor
aparine sectorului privat, n mod special persoanelor fizice i menajelor.
n fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent economic are posibilitatea de
a economisi. ns formarea de economii nu este un scop n sine, de aceea ea are loc doar atunci
cnd exist o anumit motivaie.
nclinaia spre economii este un fenomen de natur psihologic. Ea pornete de la dorina
omului de a utiliza banii pe care i are n alt mod dect a~i cheltui pentru procurarea bunurilor
materiale i a serviciilor.
Menajele economisesc prin plasarea unei pri a venitului, rmase disponibile dup scderea
cheltuielilor de consum, la casele de economii, prin procurarea aciunilor sau a obligaiilor, n
fine, prin pstrarea unor sume de bani la ciorap".
Motivele n virtutea crora agenii economici, n principal menajele, precum i persoanele
fizice, fac economii snt foarte diferite. n opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie
dorina oamenilor:
1) de a crea o rezerv pentru situaii neprevzute;
2) de a se asigura n vederea unui previzibil viitor nefavorabil, determinat de mbtrnire, de
studiile membrilor familiei sau de ntreinerea unor persoane dependente;
3) de a putea beneficia de dobnzi i de sporuri de valoare;
4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viat;
5) de a avea o senzaie de independen i libertate;
6) de a asigura o marj de manevr pentru punerea n aplicare a unor proiecte speculative
sau comerciale;
7) de a lsa averea motenitorilor;
Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i micoreaz consumul i i
sporesc economiile pornesc de la spiritul de afaceri i dorina de mbogire, spiritul de
pruden i setea de independent.
Ponderea economisirii n venit este calculat cu ajutorul unui indicator numit nclinaie
medie spre economisire" sau rat de economisire", care constituie raportul dintre economisirea
brut i venitul disponibil. Astfel, dac un menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din care
economisete lunar cte 400 de lei, atunci rata de economisire (sau nclinaia medie spre
economisire) va fi urmtoarea:el 4 x 100% V
n exemplul de mai sus rata de economisire va fi egal cu 20%:
el = 400 x 100% = 20% " 2000unde: el - rata de economisire; E - economiile; V - venitul
disponibil.
Rata de economisire (nclinaia spre economisire), ca, de altfel, i rata de consum, se
modific nu doar n urma modificrii veniturilor. Mai exist i ali factori, att obiectivi, ct i
subiectivi, care pot influena tendina oamenilor de a economisi. Printre acestea vom
nominaliza: rata dobnzii (cnd aceasta este joas sau n scdere, pe termen scurt aceast situaie
descurajeaz economiile); politica fiscal (impozitele mari descurajeaz economiile); puterea de
cumprare a banilor (cnd aceasta scade, scad i economiile).
Economiile pot fi utilizate n mod diferit, n principal sub form de tezaurizare, plasamente
i investiii.Tezaurizarea constituie un proces de pstrare a banilor n diferite ascunziuri, cum
ar fi: safeurile, la ciorap" etc.
Plasamentele snt o form de transformare a banilor economisii n active financiare, cum ar
fi: aciunile, obligaiile etc. Scopul plasamentului este obinerea unui ctig sub form de
dividend i dobnd.
Investiia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea bunurilor de producie i a
bunurilor imobiliare, n scopul obinerii unui profit oarecare.
75
importante de bani. n cazul Republicii Moldova, acetia snt banii transferai n ar de ctre
persoanele care lucreaz peste hotare. Banii care vin n ar snt mai muli dect economiile
fcute de moldovenii rmai acas.
Din punct de vedere teoretic, se presupune ns c ntr-o ar oarecare economiile i investiiile
coincid cantitativ, adic I = E (sau S). n acest fel, avem o nou formul a venitului naional
disponibil, care este: V= C + L.
Investiiile brute (sau totale) constituie suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete.
Ele contribuie la formarea brut a capitalului : Ib = In + I unde: Ib - investiiile brute; In investiiile nete; I - investiiile de nlocuire.
Investiiile brute au ca scop creterea dimensiunilor capitalului ca factor de producie, precum i
nlocuirea sau modernizarea capitalului fix aflat n funciune sau consumat. Investiiile brute se
numesc astfel deoarece includ nu numai investiiile noi, adic investiiile nete, ci i sumele de
bani destinate amortizrii capitalului.
Clasificarea investiiilor se poate face i dup alte criterii Astfel, dup obiectul destinaiei
investiiile pot fi:
a) productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a
echipamentelor, n urma crora are loc sporirea volumului global de producie);
b) administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri comunicaii, echipament
colar i medical etc); c) n locuine.
Investiiile nete pot fi:
a) materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc);
b) imateriale (sau incorporate), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete
i licene, instruirii muncitorilor, cheltuielilor de marketing i publicitate etc.
O form specific a investiiilor imateriale snt investiiile n capitalul uman, destinate pregtirii
cadrelor, sporirii gradului de cunotine i abiliti ale populaiei n prezent, cel mai popular
manual de teorie economic din SUA este scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al
Premiului Nobel pentru economie (2001), n colaborare cu profesorul Cari E. Walsh. n aceast
lucrare, investiiile snt clasificate, adic grupate (dup criteriul cheltuielilor), n trei categorii;
a) investiiile n fabrici i echipamente; b) investiiile n stocuri, formate prin depozitarea
produciei obinute n scopul obinerii unor vnzri mai mari n viitor sau prin depozitarea
materiei prime, n cazul apariiei unor situaii extrem de favorabile; c) investiiile rezideniale,
care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi locuine.
Structura investiiilor se modific n funcie de ramura economiei naionale, dar mai ales de
nivelul de dezvoltare al rii respective. Dup cum menioneaz autorii sus-citai18, n vechea
economie, investiiile erau asociate cu imaginea construciei unei noi fabrici sau a unei cldiri
de birouri sau cu achiziia unei maini de treierat ori a unei maini pentru realizarea de
imprimri metalice" Aa a fost n trecut. n prezent, exist o alt imagine a investiiilor, mai cu
seam n rile industrial dezvoltate, unde se vorbete tot mai mult de o nou economie. Astzi
investiiile se identific cu alte imagini, cu alte schimbri. Aceasta transformare se datoreaz, n
primul rnd, modificrii structurii investiiilor, n special creterii: a) cheltuielilor pentru
procurarea echipamentelor de prelucrare a informaiilor; b) cheltuielilor care sporesc
capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor fcute pentru meninerea reputaiei firmei. Astfel,
n SUA, ponderea echipamentelor de prelucrare a informaiilor i software n totalul investiiilor
a crescut de la 14% n 1980 pn la circa 28% n 2000.
Factorii care influeneaz decizia de a investi
Factorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt economiile. Economiile
constituie rezultatul comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd
investiiile snt determinate de comportamentul colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste
77
grupuri sociale urmresc scopuri diferite, dei decizia de a economisi este luat, n fond, de
menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la nivelul ntregii ri volumul investiiilor, n linii
mari, tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor.
Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rn-dul su, rata dobnzii
este indicatorul pe baza cruia se iau nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii
este corelat cu rata profitului). Atunci cnd rata dobnzii este joas, ntreprinztorii snt
ncurajai s investeasc, i invers, atunci cnd rata dobnzii este mai nalt dect rata profitului,
imboldul de a investi poate disprea. Constatm deci c ntre decizia de a investi i rata dobnzii
exist o relaie invers proporional.
Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii decizia de a investi este influenat i de ali
factori. Acetia snt:
c) Mrimea impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a
economisi, deci i de a investi.
d) Previziunile i ateptrile ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i
ateapt profituri nalte, investiiile cresc. Din contra, anticiprile pesimiste reduc investiiile.
e) Ritmurile creterii economice. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte,
crete, de obicei, att mrimea absolut, ct i rata investiiilor.
f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii si utilaje, mai productive, cresc
posibilitile obinerii unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile.
dificrile intervenite n cererea agregat vor afecta n special preurile i nu vor modifica deloc
sau foarte puin producia.
78
provocate de ea nsi.
De rnd cu tendinele de cretere a flexibilitii pieei muncii, crete i riscul sporului
omajului, se mrete instabilitatea n echilibrul cerere-ofert de brae de munc. Piaa muncii nu
poate fi supus reglrii prin factori economici. Omul, fiind o resurs economic, este i un
individ social purttor al motivaiei activitii economice. Astfel, piaa muncii are urmtoarele
particulariti caracteristice:
- pstrarea libertii de alegere a ocupaiei, de schimbare a acestei ocupaii, existena
posibilitilor de activitate n afara procesului economic;
- echilibrul cerere-ofert tinde spre o prevalare crescnd a ofertei fa de cererea relativ a
muncii;
- preul muncii tinde a fi mai jos de cel mediu normal . a.
Se cere a fi gsit un asemenea mecanism de funcionare a pieei muncii, care ar permite
mbinarea optimal a eficienei economice cu progresul general al societii umane.
Cauzele strii de omer pot fi benevole sau forate. omaj benevol apare n virtutea faptului c
lucrtorii nu doresc s munceasc din cauza salariului mic propus, prefer s nu se mpace cu
condiiile de munc inacceptabile, din motive familiale sau alte considerente personale. omaj
forat este n cazul n care lipsete un loc de munc, dei persoana poate i dorete s munceasc.
Este destul de dificil a depista motivele adevrate ale neangajrii n cmpul muncii, deoarece
oamenii nu sunt dispui psihologic s recunoasc motivele adevrate ale strii sale i caut
argumente n afara voinei proprii.
n RM, m ales n perioada de tranziie, problema omajului este foarte acut. Sute de mii de
oameni pleac peste hotare n cutare de lucru. Dei n legislaie sunt prevzute msuri de
protecie social n caz de omaj, perspectiva nu este prea optimist. Plasndu-se pe al aptelea
loc n Europa dup densitatea populaiei, Republica Moldova se va confrunta cu o cretere
masiv a omajului n urma retehnologizrii complexului agroalimentar. Un fermier american se
isprvete cu prelucrarea unei suprafee de 800-1000 hectare. n Republica Moldova, unde n
medie unui sat de 1000-1500 lucrtori i revine o moie de 2000-3000 hectare, dup introducerea
tehnologiilor moderne, n agricultur vor fi antrenai 5-10 familii, restul completnd armata
omerilor. n orice caz, problema omajului trebuie s persiste permanent n atenia politicienilor.
Nivelul omajului poate fi evaluat n indici absolui, reprezentnd numrul omerilor
(neangajailor) n totalul braelor de munc ale rii. Problema aprecierii nivelului omajului
este dificil din cauza c legea prevede acordarea statutului de omer pe un anumit termen (un
an, ase luni). Nivelul real al omajului este mult mai mare dect datele oficiale statistice.
n diferite ri nivelul natural al omajului nu este acelai. n SUA, n anii 60, el era estimat la
4%, n anii 80 se aprecia la 6-7%, iar prin anii 90 se numea cifra de 8-9%. Difer i structura
omajului, statistica aprecierilor acestuia, modalitile nregistrrii omerilor i durata ei. Multe
ri se confrunt cu migraiunea ilegal, fenomen ce creeaz tensiuni sociale, cnd populaia
autohton nu se poate plasa n cmpul muncii din cauza migranilor mai ieftini.
Dac lum n considerare c produsul naional al Republicii Moldova a sczut din 1990 pn
n 1999 cu aproximativ 70%, poate fi estimat nivelul general al omajului ctre nceputul
anului 2000 conform urmtoarelor calcule: pierderile PN = 70% : 2,5%=28%, adugnd 7%
de omaj natural, obinem cifra de 35%; din totalul de 4 317 000 de locuitori 52% sunt api
de munc, ceea ce constituie cifra de 2 24 500 de oameni. La un omaj de 35% - 685750 de
oameni, n diferite variante, nu au fost antrenai n cmpul muncii. Anume la acest nivel se
estima n mass-media problema utilizrii forei de munc n Republica Moldova ctre finele
anului 1999 nceputul anului 2000. Oficial nregistrai erau ns numai 10419 omeri.
81
82
Politicile pasive cresc, ns, cheltuielile statului, deci deficitul bugetar i datoria
public, fapt ce constituie o surs inflaionist destul de puternic, avnd n vedere c
deficitul bugetar se acoper sporind, de regul, oferta de bani, msur cu efect inflaionist
direct.
Principala deficien a politicilor pasive const n aceea c ele sunt adoptate dup ce o
persoan a devenit omer. Adepii unor astfel de politici motiveaz necesitatea acordrii
ajutoarelor de omaj prin dou argumente. Primul ar fi acela al acoperirii costurilor sociale ale
omajului pentru care, pn la urm, omerii nu sunt vinovai. Al doilea este legat: de evitarea
distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piaa forei de munc intervenia direct a statului.
Cu toate acestea, tot mai puine ri, mai ales dintre cele mai puin bogate, sunt dispuse
sa acorde uor ajutoare de omaj. Ajutoarele de omaj pot fi fcute mai puin atractive prin
micorarea valorii lor, prin reducerea duratei lor sau prin ambele msuri. Cu toate acestea, nu sa pus nc problema renunrii complete la astfel de politici.
Politicile active n domeniul pieei muncii sunt acele politici prin care se intervine
direct pe aceast pia cu scopul declarat de a reduce rata omajului, astfel nct ea s se
stabilizeze n jurui ratei de echilibru a omajului. Aceste politici active sunt de trei tipuri
principale:
a) Eforturi pentru a nlesni intrarea n contact a ofertanilor i doritorilor de locuri de
munc prin plasare, consultan i orientare profesional, cursuri de pregtire i consultan
intensiv pentru cei dezavantajai, asistent pentru a nlesni mobilitatea geografic .a.
b) Programe de recalificare a omerilor: Programe de pregtire a omerilor aduli n noi
meserii sau programe orientate ctre cei ameninai cu pierderea locurilor de munc;
c) Crearea de locuri de munc: crearea direct de locuri de munc n sectorul productiv
prin acordarea de subvenii pentru pstrarea anumitor muncitori sau angajarea de omeri cu
stagiu ndelungat; alocaii pentru ntreprinderile care angajeaz tineri; crearea de locuri de
munc temporare n sectorul public .a.
Politicile active pot ajuta omerii prin recalificare, creterea mobilitii .a. s se ntoarc
n rndurile forei de munc ocupate, dar pot stopa i abuzurile, cum ar fi solicitarea de ajutoare
de omaj de ctre cei care nu caut asiduu locuri de munc.
Astfel, prin plata condiionat a ajutoarelor de omaj se pot promova mai uor politicile
active, de exemplu prin solicitarea unor dovezi de participare fr norm ntreag la o activitate
sau includerea ntr-o schem de recalificare.
De regul, prin politicile antiomaj, se ncearc s se stabilizeze nu rata omajului, lucru
extrem de dificil, ci rata ieirii din omaj i durata medie ateptat a rmnerii n omaj.
Ambele mrimi sunt influenate de ceea ce se numete starea de dependen a
omerilor, care este interaciunea reciproc dintre scderea moralului muncitorilor, care au
cunoscut omajul pe termen lung i comportamentul economic fa de acetia.
omajul n Republica Moldova este n cretere i diminuarea lui, n perspectiv, depinde de
stabilizarea economiei i nceputul progresului economic. Programele sociale de stat (ajutor
nevoiailor, indemnizaii de omaj, diferite pli sociale i nlesniri, plata pensiilor . a.)
contribuie la o anumit ocrotire a populaiei n perioada de tranziie. Ca rezultat apare un
element specific al preului muncii, care nu este legat direct de piaa muncii. ns posibilitile
formrii programelor sociale depind de impozitele incasate din profitul obinut n activitatea de
producie. Ciclul vicios al srciei este demonstrat n schema 9.4, p. 161. Numai constituirea
unei economii de pia eficient poate asigura ieirea din acest cerc.
83
84
Intrebarea 61: Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cereri de bani.
Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a
cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de moneda depinde de mai muli factori, cei
mai importanti dintre ei fiind urmatorii:
a) Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in
circulatie
b) Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile
reale, ceea ce presupune si cresterea cererii de bani
c) Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor
influenteaza si cererea de bani
d) Rata dobinzii
Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal,
cu atit vor mai inalte preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai
mici viteza de rotatie a banilor si rata dobinzii.
J.Keyns divizeaza cererea de bani in 2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile
comerciale, cererea de bani pentru afaceri.
Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru tranzactiile
comerciale este marimea veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde de
rata dobinzii. Intre rata dobinzii si cererea de bani exista e relatie invers proportionala, astfel
cu cit este mai mare rata dobinzii cu atit va fi mai mica cererea de bani
TEORIA CANTITATIV A BANILOR
Aceast prezentare i propune s nfieze modul n care cererea de bani s-a regsit n teoriile
monetare dezvoltate i aplicate ncepnd cu prima parte a secolului XX. Vor fi discutate teoriile
lansate de Irving Fischer, Alfred Marshall i A.C. Pigou, apoi doctrina Keynesist asupra cererii
de bani i teoria (modern) cantitativ a banilor rafinat de Milton Friedman. n fine, vor fi
prezentate cteva elemente definitorii ale teoriilor monetare contemporane, cu accent pe teoria
ateptrilor raionale. O atenie deosebit va fi acordat rolului ratei dobnzii n influenarea
cererii de bani
Formulat de economitii clasici n ultima parte a secolului 19 i nceputul secolului 20, teoria
cantitativ a banilor reprezint o teorie a modului n care ia natere venitul agregat (ca valoare
nominal), artnd, totodat, cantitatea de bani necesar pentru un anumit nivel al venitului
agregat. Trstura cea mai important a acestei teorii este aceea c nu acord ratelor dobnzii
nici un rol n influenarea cererii de bani.
85
86
pastreze mai putine rezerve, pe masura ce dobanzile cresc. Astfel ca, la dobanzi mai mari,
ponderea rezervelor scade, iar valoarea multiplicatorului se majoreaza. Rata de echilibru a
dobanzii i 0 , precum si masa monetara de echilibru, M 0 / p , sunt atinse in punctul Eq .
Daca baza monetara creste printr-o achizitie pe open market cu o valoare D H ,
curba M se va deplasa la dreapta, la M, facand ca masa monetara sa sporeasca
la M/ p reducand rata dobanzii de i 0 la i . Deoarece dobanzile scad, valoarea multiplicatorului
scade, ca rezultat al cresterii lui H . Dar, desi scade dobanda, masa monetara creste indiscutabil.
Noul echilibru al pietei monetare este in Eq.
Echilibrul pietei monetare este afectat si de modificarea ratei scontului. Atunci cand rata
scontului creste, bancile au tendinta de a pastra rezerve mai mari, deoarece este mai costisitoare
lipsa de rezerve, decat pastrarea lor. In acest mod se evita costurile ridicate ale imprumutului.
Ca urmare a majorarii ratei scontului, pentru orice nivel al dobanzilor de pe piata i ,
multiplicatorul scade, iar curba ofertei M se deplaseaza la M. Echilibrul pe piata monetara se
restabileste in Eq, ceea ce inseamna ca dobanda de pe piata creste la i , iar cantitatea de bani
reali scade la M / p . Rezulta ca majorarea ratei scontului reprezinta o politica monetara
contractionista.
88
89
90
Inflatia prin cerere, cind cererea la un bun creste iar oferta ramine neschimbata
Inflatia prin costuri, cind se majoreaza costurile la factorii de productie
Structurala, expresia dezechilibrelor grave, care persista in structura economiei de piata
Inflatia prin oferta (prin costuri), intervine in rezultatul sporirii costului mediu a unei
unitati de produs, care nu sunt determinate de cresterea cererii agregate. Una din cauzele
principale ale acestui tip de inflatie este modificarile neasteptate ale ofertei, intervenite in
urma unor circumstante cum ar fi:cresterea bursca a preturilor la bunurile de
importanta strategica (petrol, gaze, energie electrica). Marfurile de importanta strategica
sunt componente principale ale cheltuielelor in majoritatea proceselor de productie. Crizele
petroliere deminostreaza foarte bine ca socurile ofertei in economia mondiala, provoaca
cresterea cheltuielelor totale de productie, si ca consecinta are loc cresterea generala a pretului
sau inflatia prin costuri. Ea se manifesta prin reducerea VPF, la consecintele de aceiasi ordin
conduc si conditiile defavorabile ale agriculturii, calamitatile naturale, precum si restructurarile
dureroase ale economiei.
Inflatia prin cerere, este determinata de cresterea brusca a cererii de consum a populatiei,
dupa care oferta total nu resuseste sa se adapteze. In acest mod, datorita deficitului de marfuri si
servicii, are loc cresterea pretului conform legii generela e preturilor.
Inflatia importata, in conditiile globalizarii, deci al liberalizarii comertului international si
a fluxurilor financiare internationale, mai cu seam in cazul tarilor mici cum este RM, inflatia
poate fi adusa de peste hotare odata cu importul de ingrasaminte naturale, al gazelor naturale,
petrol si al maeteriei prime la niste preturi mai ridicate ca altadata. Inflatia se importa si atunci
cind de peste hotare vinin tara suma mare de mijloace banesti, fapt ce contribuie la cresterea
masei monetare in circulatie, iar mai apoi si la cresterea nivelului general al preturilor.
Combinatia dintre inflatie prin costuri si cea prin cerere, formeaza spirala inflationista
Inflaia n Republica Moldova are un vdit caracter de hiperinflaie. Dup nivelul de 2700% n
1993, forturile depuse au stopat substanial nivelul inflaiei. ns continuarea declinului economic, sporul inflaiei ofertei i al celei deprimate ilustreaz c politica monetarist, promovat de
Banca Naional, nu poate rezolva problema n plan strategic durabil.
Liberalizarea vieii economice nu a fost urmat de o politic statal adecvat perioadei de
tranziie. Ceea ce se califica drept msuri de stabilizare macroeconomic din partea statului era
nu altceva dect aplicarea metodelor vechi ale economiei de comand. Pentru a promova o
politic economic corespunztoare micrii spre o economie de pia social-orientat, era
necesar o reformare de esen a nsui statului. Statul funciona ns ca fiind constituit dup
cerinele respective noi.
ntre liberalizarea vieii economice, stabilizarea macroeconomic i creterea economic este o
strns legtur. Fr o liberalizare larg a preurilor pentru dezvoltarea sectorului privat i
desfurarea concurenei de pia nu poate fi pus n funciune mecanismul motivaiei activitii
economice. Anume liberalizarea poate pune baza stabilizrii i creterii economice pe principii
noi.
Instabilitatea politic, trgnarea i discreditarea procesului de privatizare, lipsa unei favorizri
reale a investiiilor strine, dezastrul legislativ nu au permis a dirija procesele reformrii economice. S-a declanat o variant a capitalismului slbatic, prin care au trecut rile Europei de
Vest n sec.XVII-XIX. Inflaia n aceste condiii de haos nu poate fi alta dect totalmente necontrolat.
Numai rezolvarea problemelor majore politice i economice cu care se confrunt Republica
Moldova poate aduce la stabilizarea i, respectiv, la crearea posibilitilor de a nfrna inflaia.
93
e+r
formula de calcul: = e + (U-Un) E , unde
= ritmul real al inflatiei
e = inflatia inticipata
U = rata reala a somajului
Un = nivelul natural al somajului (5-6%)
E = modificarea ofertei datorita socurilor
= parametrul pozitiv care indica in ce masura reactioaneaza rata inflatiei la somajul ciclic
(2,5-3,5)
Dupa cum se vede din formula de calcul, rata inflatiei depinde de 3 factori:
Inflatia anticipata e, deoarece oamenii isi formeaza asteptarile si bazinduse pe inflatia
deja examinata, ritmurile inflatiei depinde in mare masura de inflatia anterioara. Inflatia
anterioara influenteaza asteptarile noastre, iar acestea au influenta asupra salariilor si a
preturilor
Devierile ratei reale a somajului de la nivelul lui natural, adica de la somajul ciclic (UUn). Somajul redus contribuie la cresterea inflatie.
Modificarile radicale ale ofertei ( E),
Multi ani la rind, curba lui Philips a servit ca instrument macroeconomic pentru
reglementarea social-economica din SUA si alte state occidentale. Majoritatea economistilor
pornesc de la faptul ca modificarile salariului si a preturilor se deplaseaza intro directie, iar
modificarea ratei somajului in alta directie.
Curba lui Philips este acceptabil pe termen scurt, deoarece practica a demonstrat c ntr-o
perioad mai lung omajul nalt este urmat de creterea inflaiei. n perioada mai lung se evideniaz raporturile durabile dintre politica de stimulare a cererii solvabile, sporul salariilor
nominale fr creterea lor real, cererea de brae de munc, cderea veniturilor antreprenorilor .
a.
Curba lui Philips poate fi demonstrat astfel:
94
A
Inflaie
B
C
omaj
95
Impozitul Progresiv-cu ct mai mare este venitul,cu att mai nalt este rata
impozitului.n asemenea caz,cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor
bogai.
resurselor proprii statul este nevoit, pentru soluionarea acestor probleme, s recurg la
mprumuturi, care conduc la creterea deficitului bugetar i a datoriei de stat.
Prin datorie public se nelege datoria pe care o are statul fa de teri, precum persoane
private, persoane juridice, bnci, intreprinderi, din ar sau din strintate, care au
cumprat obligaiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului.
Intrebarea 71. Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente.
Politica bugetar exprima conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare,
cile i mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa
serveasca stabilitii si dezvoltrii ec.
Scopuri ale politicii bugetare sunt:
* finanarea msurilor n limita veniturilor fr majorarea mrimii maximale a deficitului
bugetar; * finanarea deficitului bugetar fr emisiunea monetar suplimentar, sursa creia
reprezint hrtiile de valoare de stat;
* majorarea eficienei folosirii finanelor publice n rezultatul examinrii de ctre organele
administrative publice a reelei instituiilor bugetare;
* implimentarea unei politici dire ct privete luarea deciziilor ce duc la mrirea datoriei
publice interne i externe;
* determinarea direciilor startegice pentru investiii, in proiectele economice.
Direciile politicii bugetare sunt:
* realizarea programelor viznd economisirea cheltuielilor publice;
* centralizarea veniturilor i mijloacelor bugetare pe conturile trezoreriei;
* restructurarea datoriei publice;* trecerea crizei bugetare.
* inventarierea mprumuturilor interne i externe i rezultatele folosirii lor;
Politica fiscal. Curba Laffer
Politica fiscal este o component de baz a politicii economice, care, prin intermediul
sistemului taxrii i impunerii, urmrete s influeneze (s stimuleze) activitatea economic la
nivel agregat.
Politica fiscal este politica statului n domeniul impozitelor i taxelor.
Numit adeseori i politica veniturilor publice", ea are la temelie principiul eficienei
fiscale. ns, n pofida acestui fapt, ea poate fi mai mult sau mai puin eficient sau chiar
ineficient. Politica fiscal se considerat eficient atunci cnd asigur bugetul cu veniturile
necesare, ncurajnd n acelai timp afacerile economice i investiiile i asigurnd respectarea
principiului echitii sociale.
n scopul eficientizrii politicii fiscale, statul trebuie s stabileasc proporiile optime ntre
impozitele directe i cele indirecte, ntre persoanele fizice i persoanele juridice, ntre diferite
pturi sociale din punctul de vedere al aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cndva
un mare demnitar britanic declarase c nu exist impozite bune. Nu exist nici impozite
perfecte. Impozitele directe, de pild, se potrivesc unor situaii, pe cnd cele indirecte-cu totul
altor situaii. De exemplu, ncazul n care exist un nivel mai nalt al inflaiei, mai bine se
potrivesc impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaz la nivelul mereu schimbtor al
preurilor. n acelai timp, impozitele directe au avantajul de a stabili nite relaii mai strnse
ntre contribuabil i stat. Prin impozitul pe venit, persoanele fizice snt mai mult motivate s
aiba o poziie mai activa vizavi de felul n care snt cheltuite resursele bugetare.
Una din problemele importante ale politicii fiscale este determinarea mrimii optimale a
presiunii fiscale.
98
Presiunea fiscal constituie raportul dintre ncasrile fiscale i veniturile statului. Acest
indicator reflect partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumuleaz n bugetul
de stat.
Nivelul presiunii fiscale difer att de la o ar la alta, ct i de la o epoca la alta. Astfel, dac
n anul 1986 firmele din rile dezvoltate plteau, sub form de impozit, mai mult de 45% din
profit, atunci in anul 1996 acest indice s-a cobort pn la 30%. (n general, trebuie subliniat
faptul c, ncepnd cu anii '80 ai secolului XX, mrimea impozitelor s-a redus simitor n
ntreaga lume.)
Reducerea presiunii fiscale n rile dezvoltate se datoreaz, n mare parte, i investigaiilor
efectuate de ctre economistul american Arthur Laffer (consilier al preedintelui SUA Ronald
Reagan), care a elaborat o teorie special, cunoscut sub denumirea de curba Laffer". Potrivit
concluziilor la care a ajuns economistul american, pn la un punct oarecare, care difer de la o
ara la alta, o dat cu creterea presiunii fiscale, cresc i veniturile statului. Apoi ns creterea
presiunii fiscale este nsoit de o reducere continu a veniturilor.
Impozitele mici favorizeaz activitatea economic i deci lrgirea ariei impozabile. Ca
urmare, cresc veniturile staului. Impozitele prea mari reduc ns aria fiscalitii, deoarece n
asemenea condiii activitatea economic devine puin atractiv i muli ntreprinztori i
prsesc afacerile. n rile n tranziie, micorarea presiunii fiscale ncurajaeaz ieirea din
ilegalitate a multor ageni economici, reduce proporiile evaziunii fiscale, deoarece n cazul
unor impozite mai mici riscurile legate de dosirea profiturilor nu snt justificate.
Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de
bunuri, veniturile .a.). Operaiunile de aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor
publice i al investiiilor, avnd menirea de a determina relansarea creterii economice. Astfel:
n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia
reducerii gradului de impozitare / taxare, n scopul ncurajrii att a consumului, ct i a
investiiilor.
n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de
consum i al investiiilor private (crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului
utilizabile n vederea acoperirii deficitelor nregistrate n perioadele de recesiune).
Intrebarea 72.Efectele de transmisie a politicii bugetar-fiscale
Dupa ce am prezentat instrumentele politicii fiscale si efectele ei asupra scopului principal si
anume schimbarea cererii agregate, sa analizam mai detaliat mecanismele economice prin
intermediul carora aceste instrumente si transmit efectele. Se poate spune ca fiecarui
instrument i corespunde un anumit mecanism, care se pune n miscare n momentul n care
economia percepe o schimbare n marimea instrumentului respective
Efectul de ansamblu ce se obine n urma schimbarii marimii unui anumit instrument de politica
fiscala se masoara cu ajutorulmultiplicatorului asociat instrumentului respectiv, n timp ce
influenele care au loc la nivelul principalelor variabile macroeconomice si care sunt declansate
de modificarea valorii unui anumit instrument politic sunt reprezentate prin intermediul
efectului de transmisie asociat instrumentului respectiv.
Pentru a introduce att multiplicatorii, ct si efectele de transmisie asociate instrumentelor
politicii fiscale vom considera urmatorul model macroeconomic al unei economii nchise, care
include un sector guvernamental.
D=C+I+G
(4.1)
D
C=C0+cyY
; C0>0, 0<cy<1
(4.2)
D
Y =Y+TR-T
(4.3)
T=T0+t yY
; 0ty1
(4.4)
99
psbr=G+TR-T
Y=D
(4.5)
(4.6)
curba LM reflect condiiile n care se va stabili echilibrul pe piaa monetar. Astfel, modelul
IS-LM este reprezentat sub forma a dou curbe, una din care (IS) reprezint echilibrul pe piaa
bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - echilibrul pe piaa monetar. Acest model
permite determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee.
Curba IS (investiii-economii)
Dup cum se tie, ritmurile de cretere a venitului naional snt determinate, n cea mai
mare msur, de mrimea investiiilor. Anume investiiile permit lrgirea produciei, reutilarea
i modernizarea aparatului productiv existent. Mrimea investiiilor este influenat de mai
muli factori, principalul din care este rata dobnzii. Anume n funcie de rata dobnzii agenii
economici vor decide s investeasc veniturile sau s le foloseasc n alt mod. n condiiile cnd
rata dobnzii este joas, partea veniturilor transformat n investiii va crete, fapt ce va
contribui la sporirea venitului naional.
Curba IS reprezint toate acele combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care
piaa bunurilor i serviciilor se afl n stare de echilibru.
n cazul curbei IS, se pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului
naional, pe cnd investiiile depind de rata dobnzii i de eficiena marginal a capitalului. Cu
alte cuvinte, asupra dorintei de a investi (i deci de a transforma economiile n investiii), o
influen decisiv are rata dobnzii. Atunci cnd rata dobnzii este n cretere, dorina de a
investi se micoreaz. Din contra, la o rat sczut a dobnzii, investiiile vor crete. Deci rata
dobnzii i determin pe posesorii unui venit disponibil s-1 investeasc sau s-1
economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul investiiilor, influeneaz i asupra venitului
naional.
Unei rate nalte a dobnzii i corespunde un nivel sczut al investiiilor i, n consecin, un
nivel sczut al venitului naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea ratei dobnzii pn la r 2,
dorina de a investi (adic volumul investiiilor ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar
venitul naional va spori i el pn la Y2.
Caracteristicile curbei LM
a) curba LM face legtura dintre venit (Y) i ratele dobnzii (r1......rn);
b) este curba de echilibru a pieei monetare;
c) ea arat toate combinaiile posibile dintre ratele dobnzii i venit, la care cererea i oferta
monetar sunt egale;
d) curba LM are o nclinaie ascendent, deoarece orice cretere a venitului atrage dup sine o
cretere a cererii de bani;
cererea de bani este direct proporional att cu Y ct i cu Rd, ceea ce face posibil o
multitudine de combinaii care valideaz egalitatea ntre cererea de bani i oferta de bani.
Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate.
Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba IS. La
fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns
numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul
real al economiei i cel monetar.
Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le
aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru
ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul
echilibrului general.
n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i
echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii
cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i
economii.
101
Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient
al politicii fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului
venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu,
majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea
ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept
consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional.
ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului
investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca
rezultat sporirea volumului venitului naional.
Echilibrul macroeconomic i modelele sale.
Modelul IS-LM caracterizeaz ekilibrul macroec general dintre piaa bunurilor (curba IS) i
piaa monetar(curba LM), care determin nivelul venitului de echilibru(Y) i rata dobnzii(r). I
investiiile; S economiile; L cererea de bani; M masa monetar(ofeta de bani). Ecuatiile
IS: 1) Y=C+I+G+Nx i 2) I=S. Ecuaia LM: L=M/P. Echilibrul macroeconomic general se
stabilete n punctul E. n acest punct cererea de bunuri, cererea de bani corespunde cu oferta de
bani, investiiile snt egale cu economiile. Exist dou situaii de dezechilibru: 1) starea de
presiune (CerereaOferta) i 2) starea de absorbie (CerereaOferta). Pentru rezolvarea
dezechilibrului pe piaa bunurilor se modific nivelul produciei, pe piaa monetar se modific
rata dobnzii.
Intrebare74.Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM.
Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai
coordonate. Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe
curba IS. La fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba
LM. ns numai n punctul n care cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru
ntre sectorul real al economiei i cel monetar.
Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le
aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru
ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul
echilibrului general.
n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i
echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii
cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i
economii.
Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient
al politicii fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului
venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu,
majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea
ratei dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept
consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea mrimii venitului naional.
ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului
investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca
rezultat sporirea volumului venitului naional.
102
103
44350 dolari n Elveia i de 170 dolari n Uganda (se poate observa decalajul i prin compararea
ritmurilor de cretere a PIB).
Factorii comuni care au influenat asupra economiei mondiale:
a) scderea considerabil a preurilor la produsele de baz i a paritilor schimburilor
comerciale;
b) pierderile suferite drept consecin a acestui factor i agravarea crizei datoriilor externe,
majorarea dobnzilor, ceea ce a redus ritmurile creterii economice n rile n curs de
dezvoltare;
c) schimbarea raportului dintre creterea economic i consumul de resurse;
d) multipolaritatea economic ca urmare a reducerii ponderii SUA i a creterii ponderii
Europei Occidentale i a Japoniei;
e) confruntarea cu problemele globale ale omenirii i necesitatea msurilor concrete n
soluionarea lor la scar naional i internaional.
Unicitatea economiei mondiale, ce se manifest n interdependena fenomenelor i proceselor,
care se desfoar pe piaa mondial (ca interes comun, pe de o parte, i deosebiri ale economiilor
naionale, pe de alt parte).
Deosebirile se refer la:
- nivelul de dezvoltare a forelor de producie; potenialul economic, financiar, tehnico-tiinific;
- relaiile de producie predominante;
- gradul de participare la diviziunea internaional a muncii;
- tipurile de ri (dezvoltate, mediu dezvoltate, n curs de dezvoltare, slab dezvoltate, industriale,
industrial-agrare, agrar-industriale);
- tipurile de reproducie (intensiv, extensiv, de subzisten (supravieuire) .a.)
Prin urmare, economia mondial contemporan reprezint un sistem global mondial, unitar
prin interrelaiile dintre subsistemele componente i structura eterogen contradictorie.
Legitile dezvoltrii economiei mondiale:
- dezvoltarea rapid a comerului mondial, a exportului de capital i al realizrilor progres
tehnico-tiin;
- ritmurile nalte de dezvoltare a diviziunii internaionale a muncii n ramurile ce determin
progresul tehnico-tiinific - microelectronica, construcia de maini, radiotehnica;
- nivelul nalt al internaionalizrii produciei;
- concentrarea forelor de producie dezvoltate ntr-un numr limitat de ri puternic dezvoltate;
- dezvoltarea inegal a forelor de producie n rile lumii;
- decalajul profund dintre nivelul dezvoltrii economice a rilor industrializate i a rilor slab
dezvoltate.
Componentele de baz ale economiei mondiale snt:
a) Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei mondiale,
eterogene dup ornduirea politic i social, precum i dup nzestrarea cu factori de producie,
dup nivelul de dezvoltare economic, dup mrimea PIB-ului etc.
b) Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional,
Organizaia Mondial a Comerului etc, rolul crora este mereu n cretere.
c) Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt naionale
dup proveniena capitalului, dar internaionale dup sfera activitii lor. Ele snt formate dintro societate principal firma-mam, aflat n una din rile dezvoltate, i o mulime de filiale
dependente, plasate n mai multe ri. Ca exemple de STN putem numi General Motors, CocaCola, Philipps, Ford, General Electric, Mitshubishi, Panasonic, McDonald's;
d) Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice interstatale",
cum ar fi Uniunea European, CSI, NAFTA.
105
comerciale
i
credit-financiare.
Piaa mondial reflect, n general, structurile i trsturile definitorii ale economiei mondiale.
Piaa mondial presupune existena unui sistem de relaii bani-marf consolidate pe plan
interstatal ntre rile participante la diviziunea internaional a muncii. Piaa mondial cuprinde
toate direciile de baz ale diviziunii internaionale a muncii. Parametrii dezvoltrii acesteia
ilustreaz nivelul de dezvoltare a procesului de internaionalizare a produciei de menire
public.
Piaa mondial este produsul pieelor interne. Totodat aceasta exercit o activ influen
invers asupra echilibrului macroeconomic al sistemelor economice separate.
Distingem mai multe tipuri ale pieei mondiale:
- Piaa mondial de mrfuri 80% din volumul comerului exterior se atribuie comerului cu
mrfuri;
- Piaa mondial a capitalurilor amplasarea n alte ri a capitalului n form de investiii
directe, credite, hrtii de valoare;
- Piaa mondial a forei de munc reprezint relaiile economice legate de migraiunea forei
de munc;
- Piaa realizrilot tehnio-tiinifice aparate microelectronice i radiotehnice,,tehnologii
avansate;
- Piaa mondial invizibil proiecte tehnice, licene, brevete etc.
Cauzele apariiei pieei mondiale
Principalele cauze care au dus la apariia pieei mondiale au fost:
Adncirea diviziunii internaionale a muncii;
Internaionalizarea produciei i caitalului;
Dezvoltarea relaiilor economice i politice internaionale;
Dezvoltarea sistemelor de transport i a sistemelor de legtur;
Determinarea nivelului de dezvoltare a foralor de prodcie;
Revoluia tehnico-tiinific .a.
Piaa mondial este o parte integrant a eonomiei mondiale evoluia creia este supus
legilor economice obiective ale schimburilor internaionale i mai este cunoscut, n practic
sub denumirea de pia internaional sau pia extern. Acestea ns au un coninut mai
restrns.
106
107
de dezvoltare). n plus, aceste deficite sunt adesea finanate inflaionist prin emisiune de
moned, fapt ce poate fi duntor exporturilor, agravnd i mai mult deficitul contului
curent.
Devalorizarea cursului de schimb: parte integrant a politicii monetare are ca efect
direct ncurajarea exporturilor i descurajarea importurilor (care devin mai scumpe n
moned naional). Condiia de baz este ca deprecierea s fie mai mare dect creterea
preurilor interne. Din pcate, deprecierea nu este cea mai inspirat modalitate de
echilibrare a balanei n cazul unei ri dependente de comerul exterior. Mai mult,
deprecierea inhib importurile de tehnologie i reduce astfel procesele de retehnologizare
ale companiilor care doresc s exporte mai mult, s fie mai eficiente i mai competitive
pe pieele internaionale. Orice companie, pentru a rezista pe pieele internaionale
trebuie s utilizeze ultimele soluii tehnologice n domeniu i dac nu are posibilitatea
susinerii financiare a unei activiti serioase de cercetare - dezvoltare n domeniu va fi
nevoit s importe aceast tehnologie, ori deprecierea blocheaz tocmai acest lucru.
Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea
cantitativ a importurilor. Barierele tarifare constituie n prezent una din piedicile majore
n calea fluxurilor comerciale internaionale, existnd n prezent o mare varietate de astfel
de bariere, unele dintre ele greu de identificat i contracarat. Introducerea taxelor de
protecie i anume taxe pe bunuri i servicii de import i exportpentru a favoriza
productorii i prestatorii de servicii locale. Dezavantajele acestei metode sunt: rile
respective pot lua msuri similare cu privire la bunurile i serviciile exportate; de ara
care introduce ceea ce va duce la scderea exporturilor; se pierd avantajele specializrii
comerului internaional.
Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export,
credite de export subvenionate, faciliti fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de
export etc.) conduce la reechilibrarea balanei comerciale. Promovarea exporturilor
include: susinerea financiar sau logistic a participrii la trguri i expoziii
internaionale pentru companiile locale, ncheierea de tratate comerciale, acorduri de
navigaie sau comer, crearea de zone de liber schimb sau uniuni vamale, crearea de
centre de informare n ar menite s sprijine activitatea de export sau intensificarea
reprezentrii comerciale n strintate.
Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperiri unui deficit
comercial printr-un credit extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de
finanare lrgit sau emisiune de obligaiuni guvernamentale pe piaa internaional).
Avantajul acestei politici este unul pe termen scurt, pe termen lung creditele nu fac
altceva dect s amne rezolvarea cauzelor reale ce au dus la acest deficit comercial. n
plus, nu trebuie neglijat faptul prin nregistrarea remunerrii acestor credite (dobnzi
pltite) n debitul contului de venituri (contul curent) deficitul este reportat pentru o
perioad viitoare.
Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea
balanei de pli prin capitalul strin injectat n economie care poate reduce din presiunile
asupra cursului de schimb generat de o balan comercial deficitar. Atragerea
investitorilor strini se poate face prin acordarea de faciliti (concesionarea de terenuri,
spaii comerciale, cldiri, utiliti) sau stimulente fiscale pe de o parte (reduceri la
impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte) dar i prin promovarea
imaginii n strintate pe de alt parte. Evident c oricte faciliti s-ar oferi investitorilor
strini i orict eforturi s-ar ntreprinde pentru a face cunoscut ara gazd, lipsa unui
cadru adecvat de dezvoltare propice a afacerilor va ine la distan investitorii strini.
110
n concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase prghii i mecanisme pentru a
reechilibra balana de pli externe. Raiunea pentru a interveni n sensul echilibrrii BPE este
dat de absena ajustrii automate i de efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra
echilibrului economic general. Balana de pli rmne principalul mijloc de msurare a valorii
i a competitivitii externe a unei economii, fiind n acelai timp un instrument deosebit de util
pentru configurarea principalelor politici macroeconomice. n abordarea macroeconomic a
nevoii de finanare a unei economii, balana de pli externe reprezint cel mai important
instrument de analiz
112