Orientul antic.

Popoarele lumii antice
Mirajul îndepărtărilor ca instigare la cunoaştere
Prof. Curelea Dragoş
Lucian
I). - Colonizarea feniciană în bazinul circum-mediteranean între
secolele XII-VIII î. Hr.
Înţelegem prin colonizare acel proces complex, determinat de un spectru de
factori şi bazat pe emigrarea unor grupuri de
oameni, sub diferite motive, din oraşul-stat de
provenienţă în ţinuturi noi, îndepărtate, ori mai
apropiate neexploatate şi adeseori necunoscute
până la acel moment. Anatomia expresă a unei
colonii antice, fie a vechilor fenicieni, fie a vechilor
greci, ne relevă fără dubii cel puţin trei stadii
distincte în întemeierea şi dezvoltarea acestora
sub complexul exercitat de influenţa metropolei,
însă comportând inevitabil, datorită spaţiului şi a
unor novatoare mentalităţi, un ridicat grad de autonomie. Evoluţia relaţiilor pe care
noua colonie le va angaja, fiind diverese, dar mergând de la forma comerţului la cea
a conflictului pentru controlul pieţelor şi al hinterlandului apropiat pentru fidelizarea,
ce-i drept relativă a indigenilor
descoperiţi în noul spaţiu.1 Acest
tipar putându-se aplica nu doar
colonizărilor antice feniciene şi
greceşti, ci şi acelora care s-au
succedat în timp şi spaţiu, fireşte în
limitele unoar nuanţe generate de
noii factori ai cunoaşterii şi forţele
noi
generate
de
permanenta
dinamică a societăţilor existente
prin timp.2
Coloniile feniciene, au apărut şi s-au
dezvoltat în perioada secolelor XIIVIII
î.
Hr.în
întreg
bazinul
mediteranean,3
sub
impulsul
activităţii maritime şi neguţătoreşti
Figură 1 Harta colonizărilor antice grecești și feniciene

1

. Herodot, Istorii, I. 1-11; II. 42-44; VI. 47; V. 59; Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 532 – 53; Constantin Daniel, Civilizaţia feniciană, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1979, p. 42-47, 64-65, 266 -273.
2
. J. B. Bury, Russel Meiggs, Istoria Greciei, Editura Bic All, Bucureşti, 2006, p. 64 – 67.
3
. Sabatino Moscati, Lumea feniciană, Editura Meridiane, Bucureşti, 1970, p 136-140; Constantin Daniel, op.cit., p.
266 -273.
*
principalele oraşe-stat ale lumii feniciene au fost: Arados, Berytos Ugarit, Tyr, Sidon, Byblos; unele dintre acestea
aflându-se într-o contină luptă pentru întâietate în spaţiul fenician, amintind aici Sidonul şi Tyrul. Denumirea de
Fenicia provine de la phoinikia, nume generic adresat de vechii greci, derivat de la vânzarea purpurei şi a pastei de
sticlă (Cf. Jean Deshayaes, Civilizaţiile vechiului orient, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976, tom III, p. 130.)

1

într-o strânsă interdependenţă cu o serie de cauze. locuri de încărcare cu apă potabilă şi nu în ultimul rând a unor colonii. 95 la J. vitale alimentaţiei. 93. 4 În general obiectivul colonizării a constat în identificarea unor noi resurse agrare şi de materii prime vital necesare. 266. p. La complexul de factori interni din care am enumerat succint doar câţiva dintre aceştia mai sus. 105-3. trebuiesc priviţi şi înţeleşi din perspectiva activităţii sistematice. 740. restrângerea hinterlandului generator de produse agricole. Civilizaţia feniciană. 196. 94. 2-6. Constantin Daniel. 8-1. Note citate. J. cel care ar fi adus alfabetul fenician în 4 . Istoria greciei. V. 97.cit. printre cei care au surprins expansiunea lumii feniciene îi amintim pe Homer. Bury. în competiţia pentru controlul puterii şi în fond pentru dreptul la existenţă. trebuie să amintim şi opresiunea politică şi miltară exercitată asupra oraşelor-stat feniciene. 288. fără lipsuri. p 520. negustorilor şi marinarilor-piraţi se puneau temeiurile unui sistem de baze maritime. între săraci. a unor condiţii mai bune de viaţă. respectiv. 96. 59. 2006. trăind în perioada ( 484 – 425 ) î. odată cu dispariţia thalasocraţiei egeeano-cretane. Bury. de spectrul unei vieţi mai bune. p. informaţii care trebuiesc privite sub o oarecare rezervă. Editura Bic All. 44-4. 92. 266 -273. p. Bury. Operele lor cuprinzând mai multe cărţi: Istorii şi Războiul peloponesiac. B. VI. Hr. este considerat primul mare istoric. 1.. XV. Russel Meiggs. Bucureşti. cât şi de grecii antici. I. Bury. 2006. Grupuri întregi de fenicieni au participat la această mare migrare. şi la Tucidide. * Factorii determinanţi ai colonizării. B. p. amintind aici pătrunderea în spaţiul Beoţiei a miticului rege Kadmos Thebanul. îndestulate. Herodot din Halicarnasul Ioniei. desfăşurată pe apă a corăbierilor. a diminuării şi pe cât posibil a eliminării controlului exercitat de structurile sociale avute care controlau oraşul metropolă. 67. op. a generat un proces de emigrare a acelor facţiunii sociale. determinate ca urmare a contactelor şi a conflictelor cu populaţii mai puţin civilizate. p.XXIII. bogaţi şi nou îmbogăţiţii. p. 274. 2006. cunoscute fiind conflictele pentru controlul maritim al Mediteranei şi pieţelor pentru desfacerea produselor antice. 5 . locuri pentru refugii în cazul furtunilor. 2 . II. Russel Meiggs. B. op. Mirajul exercitat de îndepărtare.al locuitorilor vechilor oraşe din Fenicia. Istoria greciei. contoare ale negustorilor. 415. sărăciţi. 289. la care putem adăuga dorinţa unor noi câştiguri. Russel Meiggs. ** Homer aminteşte pe fenicieni în poemele sale Iliada şi Odiseea. Tucidide (460 – 393) î. 90. 98. 91. cit. Bucureşti. 115. 99. Odiseea XIII. *** Extindere sferei de interes şi a celei direct controlate de negustorii-marinari din Tyr şi Sidon. Hr. fapt care a generat o refugiere pe mare înspre centrul şi vestul bazinului mediteraneean. Sabatino Moscati. op. pe fondul invaziei popoarelor mării în bazinul central-estic al Mediteranei. Cu rezerva care se impune merită să luăm în considerare anumite informaţii Iliada. cit. op. Istoria Greciei. cit. Editura Sport-Turism. p. *** Herodot Istorii. 1979. Note citate la J. VI. între care se pot distinge. înfrânte politic şi economic. 534. în special asupra Sidonului de suveranii militarişti ai Asiriei şi ai Babilonului. instigarea la cunoaşterea unor noi orizonturi geografice. J. Bucureşti.5 Potrivit surselor antice. ca fiind mai importante: creşterea demografică şi criza socială angajată între diversele structuri politice şi economice din oraşele stat feniciene şi greceşti. 64 – 67. 47-2. Constantin Daniel. XIV. Russel Meiggs. I. realizându-se chiar şi în spaţiul controlat de vechile triburi helene. B. 520. Editura Bic All. ** pe Herodot şi Tucidide. note citate 89. Bucureşti. dintre eleni şi fenicieni. VI. Editura Bic All. diferenţa puterii economice în interiorul societăţii oraşului-stat. întreprinse atât de vechii fenicieni. Ovidiu Drimba.

Bucureşti. B. În mod cert. Bury. Russel Meiggs. Informaţiile furnizate de istoricul antic fiind confirmate în actualitate prin seria descoperirilor arheologice din delta fluviului Nil şi mai ales din nordul Egiptului – prin ceramica cu motive circulare. 43. Hr. deoarece. Sardinia. p 44 7 3 . 2006. p. J. op. p. Diferite alfabete antice provenite din cel fenician fenicienii. p. pentru controlul pieţelor şi al mării. Andrei Oţetea şi colectiv. De colonii feniciene în spaţiul vechiului Egipt. 9 . p. Civilizaţia feniciană. J. Russel Meiggs. 49 – 51. Ovidiu Drimba. Ciprul. Hr. influenţa oraşelor-stat. se poate discuta despre o thalasocraţiei a fenicienilor în Mediterana central-vestică. p. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Constantin Daniel. Vladimir Colin. Chameiros şi Ialysos 11 6 . Editura Tineretului. 190. respectiv. fapt bine demonstrat de ceramica şi sigiliile descoperite de cercetările arheologice pe insulă. odată cu secolele XIII – XII î. op. aspect care trebuie privit sub anumite rezerve în ceea ce priveşte bazinul estic al aceleiaşi mări.. deopotrivă. cit. 269 – 270. 1984. op. Bucureşti. aspect care e de înţeles. op. Bury. ca pieţe şi contoare. p. 64 – 67. ca o escală necesară extinderii feniciene în centrul şi vestul bazinului mediteraneean. cunoscut fiind faptul că civilizaţia tri-milenară a vechiului Egipt o surclasa pe cea feniciană. Sabatino Moscati.6 Pentru perioada secolelor XIII/ XII-VIII î. Matei. 1966. op. cit. 64 – 67. trebuie văzut. Este perioada în care negustorii fenicieni pun temeiurile bazelor navale. pe fondul conflictelor dintre greci şi fenicieni. Baleare. Istorii. 70 – 72.cit. contoare feniciene. Herodot subliniază în Istoriile sale prezenţă fenicienilor în delta Nilului şi chiar în Memphis unde dispuneau de un cartier al Tyrenilor9-fenicieni proveniţi din oraşulstat Tyr. respectiv marinari.7 Contoare şi baze maritime feniciene pot fi căutate începând din spaţiul insulei Cipru. arsă şi de culoare roşie descoperită. 1984. accentul fiind pus pe schimburile comerciale. Constantin Daniel. porturi. Bucureşti. Povestirea scrisului de la A la Z. Editura Albatros. chiar colonii trebuiesc căutate şi pe ţărmurile Asiei Minor. în nordul şi nord-vestul continentului african. Istoria Greciei. 10 . Sicilia. p. deopotrivă ca o bază. respectiv de influenţa exercitată de oraşul Ugarit asupra Ciprului. Hr. Editura Bic All. Istoria culturii şi civilizaţiei. Editura Sport-Turism. a contoarelor comerciale şi a unor colonii în insulele Cipru. însă această denumire de tyreni. Baze maritime. cit. aspect de necontestat. 8 .cit. Constantin Daniel. n-au putut întemeia colonii aici.10 Totodată trebuie subliniată prezenţa navală a fenicienilor şi în bazinul Mării Egee. 11 . 1969. Istoria lumii în date. J. 43. Constantin Daniel. Creta. atât pe fondul apropierii acesteia de coasta feniciană. în sudul şi sud-vestul peninsulei Iberice. 63. p. este generică prin ea fiind în mod cert nominalizaţi şi negustori. O istorie a lumii antice. Herodot. 14.. trebuie privită sub accepţiunea sa pur funcţională. Bucureşti. Prezenţa feniciană în spaţiul Egiptului în cursul mileniului I î. Bucureşti. 1979. în special în zona Ciliciei ( în sud-estul Turciei de astăzi)8 Aşezări feniciene în zona Ioniei de mai târziu nu sunt documentate arheologic. Horia C. Bucureşti. V. . Bury.lumea grecească. p. Russel Meiggs. B. B. proveniţi şi din celelalte oraşe ale Feniciei. Editura Ştiinţifică. 161 – 167. Figură 2 însă nu poate fi deloc vorba.

controlând strategic. într-o proporţie mult mai mare. Spaţiul central şi sud italic. Russel Meiggs. p. se ajunge la conflicte pentru controlul părţii răsăritene a Siciliei. Bury. Przenţa negustorilor-marinari este semnalată de istoricul antic Tucidide în spaţiul sicilian. 2006. Alături de etrusci care controlau nordul Sardiniei. . Hr. 15( de aici pare a deriva şi denumirea mării Tireniene. Jean Deshayes. Hr. op. unde aceştia ar fi întemeiat contoare ale negustorilor şi baze maritime. Hr. Traseul maritim către vest conducea la coloniile din sudul şi sud-vestul peninsulei Iberice. coloniile tireniene Nora. respectiv a Cartaginei aproximativ 814 î. Amintim aici colonizarea insulelor Sardinia şi Corsica. Hr. iar în decursul secolelor XI – IX î. probează existenţa contoarelor feniciene şi a coloniilor în aceste insule încă din secolele X – IX î. putând fi. 211. 201. fenicienii au instituit un condominion maritim şi comercial împreună cu etruscii pentru a împiedica intruziunile greceşti în insulele tireniene. Editura Sport-Turism. Editura Meridiane. Constantin Daniel. acestea fiind Chartago Nova şi 12 . civilizaţia miceniană pe coasta feniciană. p. Hr. Hr. B. Civilizaţiile vechiului orient. 14 Secolele XII – VIII s-au caracterizat prin întemeierea principalelor porturi şi colonii ale vechilor fenicieni. Abdera. 13 4 . Bury. cit. Ovidiu Drimba. prin amiralul pun Hamilcar Barcas. 13 fenicienii stabilindu-se în partea de apus a insulei unde vor întemeia coloniile Panormus. Civilizaţia feniciană.adică ale fenicienilor) Alte două colonii feniciene (punice) au fost fondate pe teritoriu iberic de către Cartagina. Prezenţi în nordul Africii. tom II. pun temeiurile coloniilor Utica. a sudului Spaniei. J.. 64 – 67. Sulcis şi Charelis – din Sardinia. Jean Deshayes. 14 . rezultatul contactelor comerciale între negustorii fenicieni şi cei ai vechilor greci. B. p. 64 – 67. p. aici existând colonia de la Ibizza şi cea din portul Magon (Minorca) apoi coloniile iberice de la Gadeş. (Palermo) Soloeis. Constantin Daniel. 12 Obiecte ale artei feniciene fiind găsite de arheologi în spaţiul insular al Cretei. odată cu declanşarea marii colonizări greceşti. Hr..succedându-se mai vechii civilizaţii miceniene. care difuzase numai cu câteva sute de ani anterior. Hr. Bury. Malaga Sexis şi Villaricos. în accepţiunea noastră. ele plasându-se în orizontul de timp 875/850 – 814 î. inscripţia feniciană de la Nora. Descoperiri arheologice au atestat existenţa coloniilor feniciene în insula Malta. (Soli) şi Motya în decursul secolului VIII î. după 238 î. Nodurile cheie ale acestui sistem colonial antic fiind date de pătratul mediteranean controlat de fenicieni prin coloniile Utica şi Cartagina de pe continentul african. cit. p. 43. Hadrametum şi Leptis Magna. Bucureşti. p 45. J. op. încă din secolele XII-X î. fiind controlată de misterioşii etrusci. Russel Meiggs. Un secol mai târziu. Ibidem. 1979. op. **** în acest sens sunt mai multe opinii privind data fondării Cartaginei. op. a fost colonizat de greci iar cealaltă parte a peninsulei Apenine. Editura Bic All.**** Hinterlandul colonial nord african a fost fără îndoială utilizat de fenicieni în extinderea prezenţei lor înspre vestul mediteraneean şi chiar dincolo de Coloanele lui Hercules ( astăzi strâmtoarea Gibraltar). Cf. respectiv de Motya din partea apuseană a Siciliei şi de contolul insulelor malteze. Fenicienii dominau acest perimetru din centrul mării Mediterane. Activitatea feniciană rezumându-se numai la contactele strict comerciale. p. ceea ce a împiedicat o colonizare feniciană în peninsulă. cit. relaţia maritimă (ruta) dintre centrul şi apusul aceleiaşi mări. 65. stabilindu-se în câteva promontorii în perioada secolelor IX – VIII î. Oraşul cretan Itanos fiind întemeiat de fenicieni. . controlată de corăbiile de luptă ale Tyrienilor. 15 . Bucureşti. B. Ovidiu Drimba. Bucureşti. 532 – 533. Istoria Greciei. însă acestea artefacte ceramice şi de orfevrărie. Baze feniciene trebuiesc căutate şi în insula Creta. Russel Meiggs. în Sardinia şi Corsica. 123. a insulelor Baleare. Constantin Daniel. cit. J. 1976. Tharos. respectiv la contoarele şi porturile existând în insulele Baleare.

porturi pentru escle . respectiv colonii.zone de refugiu în caz de furtună pe mare. cum a fost cea de la Mogador dincolo de Coloanele lui Hercule.prezenţa în delta Nilului . a marilor metropole Ugarit. Sec.cartiere ale negustorilor . . Schematizare a prezenţei fenicienilor în bazinul Mării Mediterane Nr. locuri pentru aprovizionarea cu apă potabilă. Sec. respectiv în extinderea cunoştinţelor despre lumea în care trăiau. XI – IX. Locul prezenţei feniciene Forma prin care controlul zonei 1.Akkra Leuke.baze maritime pentru escale . Crt. negustorii şi marinarii Feniciei fiind interesaţi în actul comercial în primul rând şi apoi în controlarea rutelor maritime care legau sistemul lor colonial. Hr. pe fondul supunerii lor de către suveranii asirieni şi babilonieni.mărturii arheologice . fenicienii. ţinând cont de navigaţia pe etape. asemeni vechilor greci. XI – X. 6 7.contoare ale negustorilor . Acestea din urmă fiind expresia spiritului fenician instigat de mirajul cunoaşterii şi al controlului unor noi orizonturi.introducerea scrierii alfabetice feniciene . având ţărm înalt. Tyr şi Sidon. XII – XI. au fondat în spaţiul imediat riveran Mării Mediterane. Sec. precum şi pe pe coasta mediteraneeană a Marocului la Tangier şi Tomuda.contoare comerciale . atât pe coasta marocană a Atlaniticului. 4. iar mai târziu de genialul fiu al lui Filip al II-lea Arideul. . Sec. Sec. XIV – XII. Alexandru al III-lea Perdicass al Macedoniei şi în cele din urmă de suveranii elenistici ai Siriei seleucide şi Egiptului ptolemeic.zone de refugiu în faţa furtunilor şi a vântului . navigatori prin excelenţă. 3. 5 Data exprimată în secole cu aproximaţie ( î. ) Sec. Aceasta este şi perioada în care se înregistrează o decădere treptată a oraşelor-stat feniciene. refugii la ţărm împotriva furtunilor iscate pe mare. o seamă de contoare ale negustorilor. XIII-XII. promontor şi două porturi. porturi şi baze maritime. puterea maritimă a Cartaginei se va extinde asupra coastelor marocane şi hispanice fondând numeroase colonii.porturi şi colonii 2. cu excepţia ulterioară a Cartaginei. Beoţia în Grecia continentală . Datele arheologice cumulate ne permit să admitem existenţa unor colonii întemeiate de Cartagina.centre maritime . Extinderea teritorială. 16 Între secolele VII-III î. 16 Insula Cipru Cilicia ( în sud-estul Turciei de azi) Egiptul antic Ionia (vestul Turciei) actual Insula Rodos al au exercitat -contoare ale negustorilor -baze maritime şi zone de refugiu din calea furtunilor Ibidem. Se poate conchide prin a sublinia următoarele chestiuni. XII. Colonia feniciană fiind întemeiată după modelul metropolei sale. Hr.cartierul Tyrenilor din Memfis (fenicieni) Cameiros şi Ialysos . pentru acostarea navelor militare şi a celor comerciale. nu a fost urmărită în mod expres de fenicieni.

1964 traducere. Matei. Meiggs. F.baze maritime . Moscati. 12.X Chartago Novae şi Akkra Leuke – colonii cartagineze Sec. . Editura Ştiinţifică. XII . X – IX. Horia C. 15. Jean. VIII-VI. 1970. Paris 1970. Civilizaţia feniciană. Malaga colonii . 12. bază maritimă Tangier şi Tamuda – colonii. Bury. A. Constantin. 11. Editura Meridiane.zone de refugiu -contoare ale negustorilor -baze navale -colonii Motya.Gadeş . 1961. Bucureşti. portur. Insula Sicilia 10. Edituerre A. Sec. Insulele Baleare 14. Editura Albatros. Maroc Peninsula Iberică sudul Spaniei actuale 13. Herodot. Panormus. 8. Piatkowski.colonie . X-VIII. I. 5. 1976.Hadrametum şi Leptis Magna – colonii Cartagina .Utica – colonie . 1969.Oţetea. Soloeis . Russel. Bucureşti.baze navale . 10. 3. Istoria lumii în date. Bucureşti.Tucidide. contor. B.colonii Mogado-colonie. Povestea scrisului de la A la Z. Sabatino. Drimba.Port Magon-bază maritimă. 2006. Cintas.VI Sec. 9. 1997. Insulele Sardinia şi Corsica Maroc -coasta atlantică coasta nordafricană Maroc şi Hispania . Atlas historique. 7. port. Bucureşti. 1966. 1966. Tabel nr. Istoria culturii şi civilizaţiei. Vladimir. Vanţ-Ştef. Civilizaţiile vechiului orient. 16. Caralis . 2. Tharus. Sulcis. Libraire Academique Perin. Sec. Editura Tineretului. traducere. 1984. Bucureşti. Bucureşti.8. VIII .. Bucureşti. IX – VII.Ibizza . Andrei şi colectiv. 1 Schematizare a prezenţei fenicienilor în bazinul Mării Mediterane Bibliografie selectivă aferentă acestui articol privind colonizarea feniciană 1. Editura Meridiane. IX-VIII. Editura Ştiinţifică. Colin. Hr. Jacques Picard. Sec XI. J. Manual d’ Archeology punique. Sec. 1984. 4.Abdera. Bucureşti. p. Ovidiu. Paris. baze navale Sec.refugii în caz de furtună . Războiul peloponesiac. Deshayes. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 11. 6. Editura Enciclopedică Română. Algeria. Editura Sport-Turism. Sexis. 1979. Sec. VII – VI- după 238 î. X – IX. zonă de refugiu Nora. 1992. . Daniel. Pierre. 6 . Istoria Greciei. Istorii.colonie Sec. Insula Creta 9. Lumea fenicienilor. Barbu. Herman Kinder. Bucureşti. Editura Bic All. note şi indice de N. Insula Malta Africa de Nord-Vest coasta africană astăzi Tunisia. 34. între 875 / 850-814 Sec.Werner Hilgemann. X – IX. O istorie a lumii antice. Sec.

7 .

8 .