MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

1. Introducere

Mandatul european de arestare apare reglementat ca urmare
necesității accelerării și totodată a simplificării procedurilor de extrădare
între statele Uniunii Europene. Astfel, a șa cum s-a sus ținut în doctrină 1,
mandatul european de arestare reprezintă a veritabilă revolu ție în ceea
ce privește procedura de extrădare și predare a persoanelor care se
sustrag de la urmărirea penală, judecată sau executarea unei pedepse.
Tratatul de la Amsterdam, ca precursor al Decizie cadru
2002/584/JAI a Consiliului ce reglementează institu ția mandatului
european de arestare, prevede că Uniunea Europeană trebuie să
menţină şi să dezvolte un spaţiu de libertate, securitate şi de justiţie.
Această libertate presupune existenţa unui spaţiu judiciar comun, în care
cetăţenii europeni să poată să se adreseze justiţiei în unul din statele
membre ca şi în propria ţară, eliminându-se posibilitatea ca infractorii să
exploateze diferenţele dintre sistemele juridice ale statelor, sens în care
se impune ca hotărârile judecătoreşti să fie recunoscute şi executate în
străinătate fără formalităţile prevăzute de convenţiile clasice privind
asistenţa judiciară internaţională2.
Adoptarea Deciziei cadrul privind mandatul european de arestare,
fiind un obiectiv afirmat încă de la Consiliul European de la Tampere din
15 și 16 octombrie 1999, este urgentată de atentatele de la 11
septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii, moment în care statele
Uniunii Europene conștientizează importanța adoptării unui mecanism
simplificat de predare a persoanelor ce se sustrag justi ției, mecanism ce
reprezintă totodată un mijloc eficient de luptă împotriva terorismului sau
a altor forme ale criminalității transfrontaliere. Contextul geopolitic al
atentatelor din 2001 a determinat ca Consiliul European extraordinar ce
a avut loc imediat după acest eveniment a solicitat ca până la Crăciunul
1

F. R. Radu, Drept european și internațional penal, Editura C. H. Beck, București, 2013, p.
223
2
www.just.ro/.../Indrumar%20cooperare%20UE%20august%202006.doc-ÎNDRUMAR
pentru aplicarea de către judecători şi procurori a principalelor instrumente juridice
comunitare privind cooperarea judiciară în materie penală, Ediţia I, p. 5

1

din acel an să se ajungă la un acord asupra propunerii de DecizieCadru3.
Deși anterior adoptării acestui instrument al mandatului european
de arestare exista instituția extrădării, odată cu adâncirea integrării
economice și politice, statele membre au resimțit nevoia accelerării și
simplificării procedurilor de extrădare în rela ția dintre ele. Până la
momentul intrării în vigoare a Deciziei- cadrul în anul 2004, nici statele
Uniunii Europene cu au avut un regim derogatoriu de la procedura
extrădării. De altfel, chiar și în prezent, în majoritatea statelor menbre ale
Uniunii Europene, în relațiile cu statele ter țe, puterea executivă prin
ministerul justiției are un rol decisiv în procedura de extrădare, instan țele
judecătorești pronunțând doar hotărâri cu rol de aviz.
Așadar, urmare a presiunilor cauzate de contextul geopolitic este
reglementat la nivelul Uniunii Europene acest instrument ce facilitează
cooperarea împotriva infracționalității transna ționale într-un spa țiu în
care implicarea politică și administrativă specifică procedurilor de
extrădare nu se mai impune.
Începând cu 1 ianuarie 2004, între statele membre ale Uniunii
Europene au încetat a mai produce efecte juridice dispozi țiile
instrumentelor juridice internaționale multilaterale și bilaterale privind
extrădarea, acestea fiind înlocuite de dispozi țiile Deciziei-cadrul
2002/584/JAI privind mandatul european de arestare.
Preambulul Deciziei- cadrul 2002/584/JAI prin pct. 6 indică faptul
că ”mandatul de arestare european prevăzut în prezenta decizie-cadru
constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului
recunoaşterii reciproce pe care Consiliul European 1-a calificat drept
"piatra de temelie" a cooperării judiciare”. De asemenea, acee și decizie
reglementeză obiectivul stabilit pentru Uniune de a deveni un spaţiu de
libertate, securitate şi justiţie, ce duce la eliminarea extrădării între
statele membre şi la înlocuirea acesteia cu un sistem de predare între
autorităţile judiciare.
Prin crearea spațiului de libertare, securitate și justi ție s-a urmărit
introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor
condamnate sau bănuite, cu scopul executării sentinţelor de
3

F.R. Radu, Ibidem, p.222

2

condamnare sau a urmăririlor, în materie penală ce permite eliminarea
complexităţii şi a riscurilor de întârziere inerente procedurilor actuale de
extrădare iar nu crearea unei noi ramuri de drept prin armonizarea
dreptului penal material şi procedural la nivelul Uniunii Europene.
Decizia-cadru reflectă o filozofie4 de integrare într-un spaţiu judiciar
comun şi implică un nou model de cooperare bazat pe încredere
reciprocă între statele membre ale Uniunii Europene.
2. Noțiune

Mandatul european de arestare constituie prima măsură concretă în
aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor penale, din
care Consiliul european de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999 a
decis să facă “piatra unghiulară” a cooperării judiciare dintre statele
membre ale Uniunii Europene. Pentru statele membre care au transpus
decizia-cadru, el înlocuieşte, în majoritatea cazurilor, procedura de
extrădare.
Mandatul european de arestare este definit de art. 1 alin. (1) din
Decizia – cadru a Consiliului nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind
mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele
membre UE, mandatul european de arestare este o decizie judiciară
emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii
Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei
persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau
în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă
privativă de libertate. Textul este transpus în legislaţia internă prin
dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală.
Noțiunea de măsură de siguranță privativă de libertat,e astfel cum
a transpusă în Legea 302/2004, înglobează nu doar măsura de
siguranță privativă de libertate prevăzută de art. 108 lit. a Cod penal, ci
și orice măsură privativă sau restrictivă de libertate ce a fost dispusă
pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre
4

http://saawww.mpublic.ro/uip/Anexe/Anexa%20I-A.pdf, Manuel european privind
modalitățile de emitere a unui mandat european de arestare, p. 8

3

penală. Se încadrează în noțiunea de măsură de siguran ță privativă de
libertate în sensul Legii 302/2004 atât măsura internării medicale, dar și
măsurile educative privative de libertate care se pot lua fa ță de infractorii
minori.
Din punct de vedere juridic, mandatul european de arestare este
definit ca o decizie judiciară și nu trebuie confundat cu mandatul de
arestare preventivă din dreptul intern; mandatul european de arestare
este o decizie judiciară ce are la bază un mandat de arestare preventivă
sau de executare a pedepsei, mandate ce nu pot fi puse în executare
întrucât persoana în cauză se sustrage pe teritoriul unui alt stat membru
al Uniunii Europene. Așadar, premisa mandatului european de arestare,
ca decizie judiciară emisă de autoritățile statului de executare o
constituie mandatul de arestare preventivă sau de executare a pedepsei
emis de autoritățile statului solicitant, în condi țiile dreptului intern.
Mandatul european de arestare, ca decizie judiciară, presupune de
asemenea aplicarea prevederilor Convenției europene a drepturilor
omului și recunoașterea drepturilor subiective ale persoanelor ce cad
sub incidența executării unui mandat european de arestare emis de
către un stat membru al Uniunii Europene. Mandatul european de
arestare precum și procedura de executare a acestuia nu se eviden țiază
ca extrădare, ci ca o măsură de sancționare în baza principiului
recunoașterii reciproce5. Această calificare ca măsură coercitivă și
instrument al dreptului procesual penal face posibil accesul la garan țiile
cuprinse în Convenție, garanții ce asigură protecția suspectului/
inculpatului împotriva tratamentelor discre ționare din cursul procesului
penal. Așadar persoanele ce au a fi supuse procedurii mandatului
european de arestare nu pot fi supuse torturii, tratamentelor inumane
sau degradante (art. 3 din Convenție) nici în statul solicitant și nici în
statul solicitat și se impune respectarea garan țiilor prevăzute de art. 5 și
art. 6 din Convenție.
Din punct de vedere formal, mandatul european de arestare este
reprezentat de un formular regăsit în anexa Deciziei-cadru și înlocuie ște
cererea de extrădare și întreaga documenta ție aferentă unei asemenea
cereri.
5

G. Tudor, M. Constantinescu, Mandatul european de arestare, Editura Hamangiu, 2009,
p. 20

4

în rela țiile dintre statele membre: a)Convenţia europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957. în momentul adoptării prezentei decizii- 5 . dispozi țiile corespunzătoare ale următoarelor convenții aplicabil în materie de extrădare. Înlocuirea prin intermediul art. Protocolul adiţional al acesteia din 15 octombrie 1975. din 27 septembrie 1996. din Convenţia de punere în aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune. 32: Dispoziţie tranzitorie Cererile de extrădare primite până la 1 ianuarie 2004 vor continua să fie reglementate de instrumentele existente în domeniul extrădării. în temeiul prezentei decizii-cadru. în partea referitoare la extrădare. din 26 mai 1989. anterior menționate rămân relevante pentru situațiile care intră sub inciden ța unei declarații în temeiul art. tratatele. orice stat membru poate face. Domeniu de aplicare Potrivit art. d)Convenţia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene. c)Convenţia privind procedura simplificată de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene. 31 alin. b)Acordul între cele douăsprezece state membre ale Comunităţilor Europene privind simplificarea şi modernizarea modalităţilor de transmitere a cererilor de extrădare. Cu toate acestea. lato sensu. dar și în situațiile în care regimul mandatului european nu este aplicabil 6. e)titlul III. 6 Art. capitolul 4. Cererile primite după această dată vor fi guvernate de normele adoptate de statele membre. din 10 martie 1995. fără a aduce atingere aplicării acestora în relațiile dintre statele membre și statele ter țe. 31 alin. 1 din Decizia-cadru. Decizia-cadru înlocuiește. de la 1 ianuarie 2004.3. 32 din Decizie a unui stat membru. al doilea Protocol adiţional al acesteia din 17 martie 1978 şi Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977. 1 din Decizia-cadru a convențiilor anterior indicate nu determină lipsa dispari ția ori lipsa de efecte juridice a acestor prevederi.

17. 31 din Decizia-cadru cadru. Această dată nu poate fi ulterioară datei de 7 august 2002. va continua să examineze. în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a Deciziei-cadru. Conform art. extinderea listei de infracțiuni prevăzută de art. Respectiva declaraţie va fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. cu excep ția celor prevăzute în convențiile bilaterale sau multilaterale la care România este parte. în calitate de stat membru de executare. în care se simplifică sau se facilitează procedura de predare. în conformitate cu sistemul de extrădare aplicabil până la 1 ianuarie 2004. 106 din Legea 302/2004. o declaraţie în care să indice faptul că.Chiar și în existența acestor dispoziții speciale ale mandatului european de arestare. cererile referitoare la fapte săvârşite înaintea unei date indicate de acesta. 2 al art. condi țiile. Așadar. stratele membre trebuie să notifice Consiliului și Comisiei. CJUE a trebuit să răspundă în primul rând la întrebarea dacă art. statele membre pot continua să aplice acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale în vigoare la momentul adoptării Deciziei-cadru și de asemenea pot încheia noi acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale după data intrării în vigoare a Deciziei-cadru cu condiția ca acestea să permită aprofundarea sau extinderea conținutului deciziei și să contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a procedurilor de predare a persoanelor ce fac obiectul mandatului european de arestare. 2 alin. De asemenea. aceste acorduri pot produce efecte doar în măsura în care conțin dispoziții mai favorabile decât cele ale Deciziei-cadru: termene mai scurte decât cele fixate de art. Aceasta poate fi retrasă în orice moment. având ca obiect cerere de interpretare preliminară formulată de Curtea de Apel Montpellier. Acordurile și aranjamentele nu pot fi opuse statelor membre ce nu sunt păr ți la acestea. în termen de 3 luni de la data semnării noile acorduri despre acestea. Sub aspect procedural. 6 . statele membre. În cauza C-296/08. 2. 31 din Decizia-cadrul 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre. limitarea motivelor de refuz prevăzute la art. în conformitate cu dispozițiile parag. notifică Consiliul și Comisia acordurile și aranjamentele în vigoare ce urmează a le aplica în continuare. cerin țele și procedura de emitere și de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite prin prezenta lege. 4. 3 și art.

trebuie interpretat în sensul că. va continua să aplice sistemul de extrădare aplicabil până la 1 ianuarie 2004 pentru cererile de extrădare referitoare la fapte săvâr șite înainte de 1 noiembrie 1993. de a utiliza alte proceduri de extrădare în afară de cea a mandatului european de arestare în relația cu un alt stat membru. precizând că. dimpotrivă. rămânănd însă în cadrul mandatului european de arestare. Franța a formulat o declarație în conformitate cu art. cum este cazul Regatului Spaniei. cetă țeanul spaniol Santesteban Goicoechea apreciază că termenul ”înlocuie ște” este lipsit de orice ambiguitate și că. Astfel cum a arătat Comisia în observațiile sale dar și Guvernul spaniol. 31 alin. Decizia-cadru are ca scop înlocuirea sistemului de extrădare multilateral între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare competente. 7. 5. 31 alin. 2 vizează alte convenții care ar merge chiar mai departe decât Deciziacadru în sensul simplificării condițiilor de predare. Prin urmare. data intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht. 31 alin. dar și Comisia europeană. 1 al art. art. Guvernul francez și cel spaniol. 31. de către un stat membru. 2 din Decizia-cadru. În cauza pendinte. în condiții ce permit lărgirea obiectivelor Deciziei-cadru nu vizează însă convențiile indicate la art. 32 din Decizia-cadru. în vederea suprimării complexită ții și riscurilor procedurilor de extrădare atunci aplicabile. situație în care se impune notificarea. Posibilitatea de a menține acorduri ori de a semna noi acorduri privind predarea persoanelor. 32 din Decizia-cadru. a inten ției sale de a aplica acordurile bilaterale sau multilaterale. antrenează imposibilitatea pentru acest stat membru. În speța de față. care a formulat o declara ție în temeiul art. 31 alin. persoana extrădabilă. 2 din aceeași Decizie-cadru. Aceasta fiind și situația cererii formulate de Spania privind pe 7 . folosit în alin. precum Franța. în absența unei notificări de către Spania a aplicării unui alt acord. 1 de vreme ce Decizia-cadru are ca obiectiv exact înlocuirea sistemului extrădarii cu un sistem mai simplu și mai eficient. și 11 din Preambulul Decizieicadru reiese că. în ceea ce prive ște termenul ”înlocuiește”. consideră că din pct. absen ța notificării. conform art. acesta nu mai poate fi aplicat între Fran ța și Spania. în calitate de stat de executare. Conven ția din 1996 privind extrădarea nu poate face parte dintre acordurile men ționate la art.

în măsura în care argumentația susnumitului vizează probleme ce au rezultat din aplicarea succesivă în timp a Convenției europene de extrădare din 1957 și a 8 . atunci când aceasta a intrat în vigoare pentru acel stat membru abia ulterior datei de 1 ianuarie 2004. a dat un aviz negativ extrădării sale în Spania. 32 din Decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării de către un stat membru de executare.Santesteban Goicoechea. Referitor la acest ultim aspect anvizajat de către Santesteban Goicoechea Curții. a Conven ției din 1996. faptele de care acesta era acuzat fiind comise în 1992. nu poate fi acceptat ca o nouă convenție de extrădare să repună în discu ție situa ții cu privire la care s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Curtea a constatat că. Prin cea de-a doua întrebare preliminară. instan ța franceză a solicitat CJUE să răspundă dacă art. chiar dacă aceasta a devenit aplicabilă în acel stat după 1 ianuarie 2004. și în principal contrar principiului securită ții juridice. ceea ce nu cuprinde și situația cererea de extrădare vizează fapte săvâr șite anterior unei date indicate de un stat membru într-o declara ție formulată în temeiul art. Pe cale de consecință. CJCE a statuat că art. să i se aplice prevederile Convenției de extrădare între statele membre UE din 1996 pentru fapte cu privire la care camera de instrucție a Curții de Apel Versailles decisese în 2001 că a intervenit prescrip ția potrivit Legii franceze și. 32 din Decizia-cadru. pe cale de consecință. Persoana extrădabilă a solicitat de asemenea Cur ții să constate că ar fi contrar principiilor generale de drept aplicabile în cadrul Uniunii Europene. 32 din Decizia-cadru trebuie interpretată în sensul că împiedică aplicarea de către un stat membru de executare a Convenției din 1996. 31 din Decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că acesta nu vizează decât ipoteza în care regimul mandatului european de arestare este aplicabil. legalită ții și neretroactivității legii penale mai severe. El a arătat că dacă este adevărat că tratatele de extrădare se aplică și faptelor comise înainte de intrarea lor în vigoare. CJUE a statuat că art.

Raportat la aplicarea în timp a Legii 302/2004. doar 8 dintre cele 15 state membre la acea dată au respectat termenul impus (Belgia. Spania. Decizia-cadru privind mandatul european de arestareprecum și procedurile de predare între statele membre UE. pentru acest stat membru. Tudor. acestea exced competen țelor CJUE privind răspunsul la chestiunile preliminare7.R. mandatul european de arestare este aplicabil în toate statele membre ale Uniunii Europene. Deși Decizia-cadru prevedea termenul limită în aplicarea dispozițiilor privind mandatul european de arestare ca fiind 1 ianuarie 2004. Constantinescu. cetăţenii români primesc 7 F. Portugalia. Așadar. Din punct de vedere teritorial. 1 din Lege curpinde norme tranzitorii care stabilesc că dispozițiile privind mandatul european de arestare au a se aplica doar mandatelor primite de autorită țile române ulterior intrării în vigoare a legii. înlocuind sistemul extrădării folosit până la momentul adoptării Decizie-cadrul 2002/584/JAI. p 23. M. p. a fost invocată excepția neconstituționalității dispozițiilor art. Decizia-cadru a fost transpusă prin Titlul III din Legea 302/2004. 2 lit. 108 motivându-seposibila apariţie a unor diferenţieri şi inegalităţi în aplicarea legii pentru cetăţenii români:în baza art. mandatul european de arestare se aplică în toate statele membre ale Uniunii Europene sub rezerva transpunerii deciziei-cadru în dreptul lor naţional. punerea în practică efectivă a mandatului de arestare european a implicat. b TUE. cit. 34 parag. potrivit art. În România..Radu. Suedia și Anglia8). 9 G. Ultimul stat ce a transpus Decizia-cadru a fost Italia.254 În ciuda adoptării de către Regatul Unit al Marii Britanii a unei legi de transpunere. Statele membre ce au transpus decizia cu depășirea termenului prevăzut în acest sens au continuat să aplice instrumentele juridice în vigoare privind extrădarea și pentru cererile primite sau trimise după 1 ianuarie 2004 până în momentul implementării în dreptul național a dispozițiilor privind mandatul european de arestare.Finlanda.cit.Convenției UE din 1996. 302/2004. Danemarca. un act legislativ care extinde în mod expres această procedură la fiecare din statele membre în măsură să emită şi să execute mandatele europene de arestare. 8 9 . nu constituie drept aplicabil direct ci presupune transpunerea în dreptul național.. chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date. op. op. la data de 22 aprilie 20059. 108 din Legea nr. Articolul 108 alin.. Irlanda.

op. instanța supremă stabilește: „Sintagma ”care se emit ulterior intrării sale în vigoare„ din con ținutul acestui text de lege se 10 11 12 Decizia 445/2007 a Curții Constituționale G. moment la care România a aderat la Uniunea Europeană face aplicabile dispozi țiile din Titlul III din Legea 302/2004. decizia 1517/2007 10 . producând efecte şi asupra unor fapte anterioare intrării lor în vigoare. Curtea Constituțională a apreciat că art. Prin decizia I. 24 I.. s-a apreciat 11 că fapele pentru care au fost emise mandate europene de arestare pot fi anterioare interven ției noilor reglementări fără a conferi normei criticate caracter retroactiv întrucât aceasta vizează acte și raporturi de drept procesual. Constantinescu. 108 alin. cit. instituind acelaşi regim juridic pentru persoane aflate în situaţii identice (cu privire la care s-au emis mandate europene de arestare şi predare după intrarea în vigoare a titlului III al Legii nr.C. în raport de o situaţie aleatorie. ce soluționează un recurs în interesul legii. Modificările aduse concordă cu practica judiciară12 unde s-a statuat că este lipsit de importanță aspectul potrivit căruia mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile competente din statul solicitant la o dată la care România nu era membră a Uniunii Europene.C. domeniu în care noua lege este de imediată aplicare. Tot în ceea ce privește aplicarea în timp a dispozi țiilor privind mandatul european de arestare. (1) din Legea nr. apreciindu-se de asemenea că dispoziţiile legale criticate se aplică retroactiv. respectiv cu cele potrivit cărora "Justiţia este unică. 302/2004. Tudor.C. 302/2004 nu creează niciun privilegiu sau discriminare. dar transmise autorităților judiciare române după această dată.J. Prin Legea 222/2008 a fost modificat art. în acord cu prevederile constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii. respectiv momentul intrării în vigoare a unor prevederi din Legea nr. p.un tratament juridic diferenţiat. 108 alin.C. M. imparţială şi egală pentru toţi"10. anterior indicată. Secția Penală. 1 din Legea 302/2004. 302/2004). iar faptul că mandatul a fost transmis spre executare după data de 1 ianuarie 2007. Cu privire la aceste aspecte de neconstitu ționalitate invocate. punându-se astfel capăt disputei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor privind mandatul european de arestare pentru mandatele emise anterior datei aderării României la Uniunea Europeană.J.

În consecin ță. cererile de executare a mandatelor europene de arestare emise de autorită țile competente ale unui stat membru solicitant și transmise spre executare autorităților judiciare române sunt admisibile”. cererile referitoare la fapte săvârșite înaintea unei date indicate de acesta. Constantinescu. Elementul determinant în stabilirea regimului aplicabil este data introducerii cererii de extrădare sau predare. iar nu de cele emise de autorită țile străine și transmise României spre executare.cit. Cehia – 1 noiembrie 2004). de dreptul statelor membre de a declara. au limitat aplicarea dispozi țiilor privind mandatul european de arestare până la o anumită dată (Luxemburg și Slovenia – 7 august 2002. data intrării în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană semnat la Maastricht. op. p. Aplicarea dispozițiilor privind mandatul european de arestare este de asemena condiționată. iar nu data la care a fost comisă fapta de natură penală ce face obiectul mandatului european de arestare. 13 G.27 11 . Italia și Austria vor continua să examineze în conformitate cu dispozițiile în vigoare în materia extrădării toate cererile privind faptele săvârșite până la data intrării în vigoare a deciziei cadru. cererile privind faptele săvâr șite până la 1 noiembrie 1993. de și nu au făcut declarații la adoptarea deciziei-cadru. riscând astfel ca cererile de extrădare trimise să fie respinse de alte state membre. Luxemburg și Cehia au în vedere acest termen și atunci când sunt state emitente.. Tudor. în conformitate cu sistemul de extrădare aplicabil până la data de 1 ianuarie 2004. Italia și Austria și-au exercitat dreptul de a face declarații: Fran ța va continua să examineze. Italia. ca urmare a neconformității cu dispozi țiile decizieicadru13. M. Contrar acestei opinii majoritare. Austria și Slovenia care au în vedere termenul stabilt doar în situația în care sunt state de executare. Fran ța. Această declarație urmează a fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene și poate fi retrasă în orice moment. Cehia. Luxemburg și Slovenia. Pe de altă parte. în temeiul art. 32 din Decizia-cadru.referă la mandatele europene de arestare emise de autorită țile române după data de 1 ianuarie 2007. că înțeleg să continua a examina în conformitate cu sistemul de extrădare aplicabil până la 1 ianuarie 2004. pe lânga condiția transpunerii Decizie-cadru în legislația națională. Spre deosebire de Franța.

având în vedere că Decizia-cadru privind mandatul european de arestare nu reglementează printre motivele obligatorii sau cele facultative de neexecutare a unui mandat european de arestare cetă țenia persoanei urmărite. Prodarea propriilor cetățeni Ca o consecință directă a faptului că extrădarea reprezintă un act de suveranitate al statului. păstrează regula neextrădării propiilor cetățeni. Această interdicție reprezintă o tradiție constituțională în țările de drept continental15.În practica judiciară14 s-a statuat că. op. executarea unui mandat european de arestare nu poate fi respinsă în considerarea fapului că o cerere de extrădare a fost anterior respinsă. 4. cit. sens în care prezumția ce stătea la baza regulii neextrădării propiilor cetățeni nu mai subzistă. Cooperarea între statele membre Uniunii Europene se bazează pe încredere reciprocă. deși aceasta constituie unul dintre obstacolele majore în calea unei cooperări eficiente între state în materie penală. Cu toate acestea. sub cel puțin trei aspecte: predarea propriilor cetățeni. majoritatea statelor membre au fost nevoite ca anterior 14 15 Curtea de Casație belgiană. hotărârea din 13 aprilie 2004 în cauza Garcia-Moreno F. Aspecte constituționale privind arestare mandatul european de Decizia-cadru privind mandatul european de arestare a ridicat statelor membre ale Uniunii Europene o serie de probleme de constituționalitate în procesul de transpunere a acesteia în dreptul intern și ulterior transpunerii.. în situația în care. drepturile și garanțiilor procesuale și dubla incriminare. Radu. R. anterior datei de 1 ianuarie 2004. inclusiv dintre statele membre la Uniunii Europene. referitoare la același caz. 228 12 . un stat membru prime ște o cerere de extrădare pe care o respinge. numeroare sisteme constitu ționale. iar ulterior acestei date acela și stat prime ște o cerere de predare de la autoritățile judiciare al aceluia și stat solicitant. p.

87 și art. această modificare 17 nu răspunde adecvat obiectivelor Uniunii Europene. 13 . omi țând faptul că atât extrădarea clasică. în condițiile legii și pe bază de reciprocitate. 1 a fost reglementată interdicția absolută a extrădării propriilor cetă țeni. adică și legea statului solicitant să permită extrădarea propriilor cetățeni. 88 din Legea 16 17 Ibidem. De și Constitu ția a fost revizuită în vederea facilitării aplicării mandatului european de arestare în cazul în care autorităților judiciare române de executare li se solicită predarea unor cetățeni români. Polonia a păstrat dispozițiile din Constitu ție privind interdic ția extrădării propriilor cetățeni. ci printr-o Decizie-cadru a consiliului. 2 care stabilește condițiile în care. cetățenii români pot fi extrădați din România. În largul proces de integrare europeană s-a impus revizuirea Constitu ției României și sub acest aspect: neextrădarea propiilor cetă țeni rămâne regula constituțională. În aceste condiții remarcăm că legiuitorul nu a observat că mandatul european de arestare nu este instituit printr-o conven ție interna țională. 1 Cod procedură penală care permite predarea unui cetă țean polonez către un alt stat membru al UE în baza unui mandat european de arestare încalcă art. 229 Art. p. Și la nivelul Constituției României din 1991 în art. ca excep ție de la regulă. 19 alin. mizând pe argumentul că procedura de predare în baza unui mandat european de arestare ar avea o natură juridică diferită de procedura de extrădare. Decizia Cur ții Constituționale din Polonia din 27 aprilie 2005 a statuat însă că ”art.transpunerii în dreptul intern a acestei decizii să își revizuiască Constituția care interzicea extrădarea propiilor cetă țeni. 1 din Constitu ție” 16. căci este permisă extrădarea cetățenilor români dacă sunt întrunite trei condi ții cumulative: existen ța unei convenții care să permită extrădarea propriilor cetățeni. 607 parag. 19 alin. 55 alin. 1 cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor internaționale la care România este parte. 1 și alin. îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și existența reciprocită ții în ceea ce prive ște extrădarea propriilor cetățeni. cât și predarea în baza unui mandat european de arestare au aceleași efecte finale cu privire la persoană. Sub acest aspect avea să se invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. iar după revizuirea din octombrie 2013 a fost introdus alin. 2 din Constituția României republicată prevăd: (1) Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expluzat din România (2) Prin derogare de la prevederile alin.

referitoare la drepul la un proces echitabil. titlu ce transpune în dreptul intern Decizia-cadru privind mandatul european de arestare. În caz contrar. numai după ce a verificat. raportat la art. art. Decizia 400/2007 ale Curții Constituționale 14 . Așa fiind. 88 ind. dar nu poate să se pronun țe cu privire la temeinicia măsurii preventive sau a hotărârii judecătore ști pronunțate în statul solicitant. 1 parag. Decizia 419/2007. 79 alin. art. 1127/2007 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstitu ționalitate constatând că prin decizii anterioare21 a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.N. art. curtea reiterează: ”autoritatea judecătorească a statului membru în care persoana a fost arestată poate hotărî predarea acesteia. 90. unde persoana solicitată va beneficia de toate garanțiile procesuale existente. Într-o cauză a Curții de Apel Cluj privind predarea cetă țeanului român V.. 21 alin. Prin decizia nr. 6 din Conven ția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. art. Contestarea temeiniciei acesteia se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă. 20 alin.P. 220. art. și nicidecum nu se pronunță cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunită ții arestării. art. 1 lit. în prealabil. În motivarea deciziei. este de semnalat că nu poate fi pus semnul legalității între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare și cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român în condițiile Codului de procedură penală. judecătorul român hotărăște asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii. Totodată. 3. 1118. 1 din Legea 302/2004. În motivarea excep ției de neconstituționalitate autorul excepției sus ținea că prevederile anterior indicate sunt incompatibile cu dispozițiile art. 1919. s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale. 3 din Deciziacadru referitoare la faptul că legea română nu preia prevederile care garantează aplicarea regulilor Tratatului privind Uniunea Europeană referitoare la respectarea drepturilor și principiilor juridice fundamentale și pe care de consecință a dispozițiilor constitu ționale ale art. c. 89. dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului.302/2004 privind cooperarea judiciară interna țională în materie penală. De 18 19 20 21 Referitoare la dreptul internațional și dreptul intern Referitoare la extrădare și expulzare Referitoare la prioritatea reglementărlor internaționale Decizia 583/2007. a fost invocată excepția de neconstitu ționalitate a întregului Titlu III din Legea 302/2004.

sens în care poate invoca unul dintre motivele de refuz la executării. care satisface pe deplin exigențele constitu ționale prevăzute de art. Radu. În ceea ce privește această critică se impune a se men ționa că în ceea ce privește conformitatea art. 21. 12. cit. în contextul în care nici măcar la nivelul UE nu există o reglementare unică în materie penală. apreciindu-se că ar fi încălcat principiul legalității incriminării. La fel este și cazul Constituției României – art. Numeroase Constituții ale statelor membre UE con țin dispozi ții în aplicarea principiului nula poena sine lege22. Dubla incriminare reprezenta regula în materia extrădării. dar și necesitatea înlăturării unuia dintre obstacolele majore din calea cooperării internaționale în materie penală este. 23 alin. are dreptul la un interpret dacă nu înțelege ori nu vorbește limba română și are posibilitatea de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare la arestare”. op. măsura arestării provizorii dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară în acord cu art. regulă ce nu cuno ștea excep ție. are dreptul de a fi informat cu privire la con ținutul mandatului european de arestare. Dubla incriminare O altă problemă a mandatului european o constituie renun țarea la regula dublei incriminări pentru o serie de infrac țiuni grave.asemenea. precum și cu principiul egalită ții și nediscriminării.. alături de neextrădarea propriilor cetățeni. la 22 F. 23 alin. are dreptul de a fi audiat și asistat de un aparător ales sau numit din oficiu. 2 din Decizia-cadru cu principiul legalității. R. Această condiție care stabilește că pentru a se acorda extrădarea este necesar ca fapta săvârșită de persoana extrădabilă să fie prevăzută ca infracțiune atât în legea statului solicitant. 2 alin. 2 din Constitu ția României. partea având la îndemână toate garan țiile procesuale specifice unui proces echitabil. p. concretizează principiul de bază al dreptului penal nula poena sine lege. Principiul recunoașterii și al încrederii reciproce ce stă la baza Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare. cât și în legea statului solicitat. regula dublei incriminări. i-a determinat pe cei ce au elaborat Decizia-cadru să aibă în vedere înlăturarea acestei condiții. 237 15 .

cu principiul legalită ții în 16 . potrivit art. Prin urmare. 2 TUE? 2. deoarece lista respectivă nu con ține infracțiuni cu un conținut suficient de clar și precis. În motivarea sa. în tot sau în parte. 7. a legii de transpunere a Deciziei-cadru. 34 alin.data de 3 mai 2007 Curtea de Justiție a Comunită ților Europene a pronunțat o decizie de referință prin care se statuează conformitatea Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare cu principiul nullum crimen. în particular a art. diferitele moduri de interpretare a instanțelor cu privire la validitatea măsurilor comunitare și a legislației subsecvente sunt de natură să afecteze unitatea ordinii juridice comunitare și principiul general al siguran ței juridice. În cauza C-303/05. ci doar categorii vagi de comportamente interzise. Este Decizia-cadru compatibilă cu art. 6 alin. reclamantul a invocat aceleași motive împotriva Deciziei-cadru. instanța belgiană a adresat CJCE următoarele întrebări preliminare: ” 1. nula poena sine lege. 2 TUE și. cu precădere. ceea ce nu ar fi cazul în situația de față. Astfel. autoritatea judiciară de executare nu ar avea suficiente informații pentru a stabili dacă o anume infrac țiune se regăsește sau nu în cele 32 infracțiuni generice. 34 alin. Este art. conform cu dispozițiile art. 2 alin. în ceea ce prive ște eliminarea verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări. s-ar ajunge la o practică neunitară a diferitelor autorită ți judiciare competente să execute mandatul european de arestare. întrucât derogarea de la regula dublei incriminări nu are justificare obiectivă și rezonabilă. 3. S-a susținut de asemenea că legea belgiană de transpunere a Decizieicadru încalcă principiul legalității. 1 și 2 și art. art. 5 alin. 2 din Decizia-cadru. Considerând că legea belgiană este consecința directă a Deciziei-cadru. 2 din Decizia-cadru. 5 alin. Advocaten voor de Wereld a arătat ca Decizia-cadru nu este validă deoarece domeniul ei de reglementare trebuie să facă obiectul unei convenții. Prin ac țiunea aflată pe rolul instanței belgiene se solicita anularea. Decizii-cadru pot fi adopate ”în scopul apropierii legislațiilor statelor membre”. Prin urmare. 2 TUE. Advocaten voor de Wereld a arătat că art. o instanță belgiană a solicitat pronun țarea unei hotărâri în interpretare preliminară cu privire la valabilitatea Decizieicadru 2002/584/JAI a Consiliului privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre. încalcă principiile egalității și nediscriminării. 2 alin. 2 din legea belgiană care transpune art. devreme ce.

Prin urmare. care. 2 alin. Acesta este și scopul acestei Decizii-cadru. 17) și termenele pentru predarea persoanei (art. 8) procedura de transmitere (art. 1 lit. conținutul și formularul mandatului european de arestare (art. defini ția acestora este dată de legea statului emitent. CJCE a arătat că nu există niciun argument care să justifice că decizii cadru pentru apropierea legislațiilor penale ale statelor membre pot fi adoptate numai în baza art. care prevede că ac țiunea comună privind cooperarea judiciară în materie penală urmăre ște facilitarea și accelerarea cooperării judiciare în procedurile de executare a hotărârilor și de extrădare între statele membre. Decizia-cadru nu urmăre ște să armonizeze infracțiunile respective. rămâne ca definirea infrac țiunilor respective și pedepsele aplicabile să fie guvernate de legea statului membru emitent 17 . 2) pentru care nu se mai cere verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări. 31 alin. motive obligatorii și op ționale de neexecutare (art. 23). 2 TUE. 2 din Decizia-cadrul. între altele. garantat de aceste dispozi ții. garan țiile minime care trebuie acordate persoanei arestate (art. 11-14). Prin urmare.procedurile penale. 2 alin. CJCE a concluzionat că decizia cadru nu contravine dispozițiilor art. respectiv cu privire la regulile privind elementele constitutive ale infrac țiunilor și pedepselor aplicabile. De asemenea. și cu principiul egalită ții și nediscriminării?”. a și b TUE. 31 alin. 34 alin. 9 și 10). procedurile și efectele predării între autorită ți judiciare. în timp ce art. În ceea ce privește cea de-a doua întrebare preliminară adresată CJCE referitoare la conformitatea cu principiul legalită ții incriminării și a pedepselor. reglementează o listă de infracțiuni (art. CJCE a reiterat că recunoașterea reciprocă a hotărârilor presupune și armonizarea legislațiilor statelor membre în domeniul cooperării judiciare în materie penală. Curtea a statuat că Decizia-cadru este bazată pe art. termenele și procedurile de executare a mandatului (art. 1 lit. în ceea ce prive ște elementele constitutive sau pedepsele aferente. 2 alin. CJCE a statuat că chiar și în situația în care statele membre ar reproduce cuvânt cu cuvânt lista celor 32 de categorii de infrac țiuni pentru care nu se mai cere verificarea îndeplinirii condi ției dublei incriminări. în special cu privire la regulile privind condițiile. 2 din Decizia-cadru elimină verificarea dublei incriminări pentru cele 32 de categorii de infracțiuni. 3). e TUE. prevăzută la art.

2 alin. 1 alin. 2 a fost modificat astfel: ”Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. 4 din Decizia-cadru: ”Pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute la alin. 2 alin. 6 TUE. deși în deplină concordan ță cu art. 4 din Decizie lăsau judecătorului posibilitatea de a aprecia. dispozi țiile art. întelegem să tratăm în mod distinct. 2 alin. ci mai mult. Aceste argumentări avute în vedere de CJCE au determinat pronunțarea unei decizii ce stabilește că Decizia-cadrul 2002/584/JAI nu este contrară principiului legalității. dispozițiile initiale ale Legii 302/20047 care transpuneau art. În dreptul intern. 85 alin. Apreciem că textul inițial. art. nu numai că eliminau verificarea dublei incriminări pentru cele 32 de categorii de infracțiuni prevăzute la art. 85 alin. prin Legea 222/2008 pentru modificarea și completarea Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală. 2 alin. 2 din Legea 302/2004 varianta inițială: ”Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiile fundamentale consacrate în art. refuzul executări unui mandat european de arestare pe motivul neîndeplinirii condiției dublei incriminări. deci inclusiv principiul legalită ții incriminării și a pedepselor. este de natură a aduce atingere principiului legalității consacrat de legislația română. 2 din Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre. independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia„ 24 Art. predarea poate fi subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european să constituie infracțiune potrivit legii române. 2 din Decizie. 1. predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european să constituie infracțiune potrivit legii române”. după cum reiese din art. predarea poate fi subordonată condiției ca faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să constituie o infracțiune în conformitate cu dreptul statului membru de executare. 4 din Decizia-cadru24. 18 . 2 din Legea 302/2004 (varianta2004) 23 ce transpuneau art. 85 alin. 1. o serie de probleme de drept constituțional a statelor membre ale Uniunii 23 Art. precum ți principiul siguran ței juridice prin lăsarea la aprecierea judecătorului impunerea condi ției dublei incriminări. În cele ce urmează. oricare ar fi elementele constitutive sau calificarea acesteia.care. În raport de aceste aspect. 3 din aceea și Decizie. pentru alte fapte decât cele incluse pe lista celor 32 de categorii de infrac țiuni. 2.

în raport de dispozițiile Deciziei-cadrul privind mandatul european de arestare. Tribunalul constituțional polonez a analizat compatibilitatea art. 2012.Europene. Cooperare judiciară înternațională în materie penală. în baza principiului dublei incriminări. extinzându-le valabilitatea pentru o perioadă de 18 luni. cu toate acestea. Neagu. 72 19 . iar predarea unui cetă țean polonez către un alt stat în baza mandatului european de arestare constituie o încălcare a prevederilor constituționale. relația dintre mandatul european de arestare și modalitatea de transpunere a Deciziei-cadru pe de-o parte și restricțiile constituționale în materie de extrădare pe de altă parte a fost analizată de instanța constituțională poloneză. dispoziții constituționale ce interzic extrădarea cetă țenilor polonezi. 607 (1) din Codul de procedură penală polonez ce transpune dispozi ții privind mandatul european de arestare și art. începând cu data de 7 noiembrie. pentru găsirea unei soluții legislative corespunzătoare25. Prezumția este una absolută. sens în care. București. Așadar. prin pronunțarea aceste decizii. legea de transpunere a fost supusă unui control de 25 N. p.  Polonia Astfel cum anterior indicam. Curtea a interpretat prevederile constitu ționale ca fiind un drept al cetățenilor polonezi de a fi judecați de către o instan ță na țională. au fost aduse amendamentele necesare în vederea aplicării dispozițiilor mandatului european de arestare în concordan ță cu dispozițiile constituționale ale Poloniei. Polonia și-a predat resortisanții cu condiția ca infracțiunea pentru care se solicită predarea să fi fost comisă în afara Poloniei și să fie considerată infrac țiune în legislația poloneză. Curtea Constitu țională poloneză a reafirmat obligația constituțională a Poloniei de a se conforma dreptului internațional și în secundar a reafirmat importan ța mandatului european de arestare în asigurarea securită ții în cadrul Uniunii Europene. Ca efect al acestei decizii. 55 alin. 1 din Constitu ția poloneză.  Germania În Germania. Curtea constituțională poloneză nu a lipsit de efecte dispozi țiile Codului de procedură penală cu referire la mandatul european de arestare. Editura Universul Juridic.

7 din Decizia-cadru. legea de transpunere a Deciziei-cadru a fost declarată neconstituțională. persoana solicitată nefiind predată. În soluționarea acestei excepții de neconstituționalitate. Cooperarea judiciară internațională presupune o recunoa ștere reciprocă limitată ce nu vizează armonizarea legisla țiilor na ționale ale statelor membre ale Uniunii Europene. ceea ce motivează o așteptare legitimă a cetățenilor de a fi proteja ți de către statul a cărei cetățenie o dețin. instan ța germană și-a întemeiat analiza pe principiile legitimită ții.cit. cât și cetățenie germană. teritorialită ții și protejării propriilor cetățeni și a drepturilor fundamentale. Persoana în cauză a atacat decizia de predare la Curtea Constitu țională germană învocând lipsa legitimității democratice a Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare. legea na țională ce transpune dispozițiile privind mandatul european de arestare din Decizia-cadru nu respectă aceste prevederi deoarece nu a transpus toate garan țiile incluse în prevederile actului legislativ european în dreptul na țional. Această persoană fusese trimisă în judecată în Spania pentru apartenen ță la grupul Al-Quaeda. dar și a legisla ției na ționale de transpunere. În acest context. 4 alin. Curtea a examinat chestiunea extrădării propriilor cetățeni în legislația germană. legislație ce conferea posibilitatea extrădării propriilor cetățeni către un stat membru al Uniunii Europene sau către o curte internațională penală atâta timp cât preverile constituționale sunt respectate.. op.constituționalitate într-o cauză despre un mandat european de arestare emis de autoritățile spaniole pe numele unui cetă țean având atât cetățenie siriană. s-a invocat faptul că lipsirea de efecte a regulii dublei incriminări implică aplicarea legii unui stat străin în ordinea juridică națională și că dreptul persoanei solicitate la exercitarea controlului judiciar asupra deciziei a fost încălcat. Neagu. Aceasta a statuat că transpunerea Deciziei-cadru în legislația națională germană omite a anvizaja încrederea ridicată a cetățenilor germani în ordinea juridică na țională prin neimplementarea în legislația internă a motivelor de refuz bazate pe principiul teritorialității prevăzute în art. De asemenea. 71 20 . S-a sus ținut că există o legătură specială între cetățeni și stat. în schimb. p. 26 N. cooperarea judiciară în materie penală poate fi privită ca fiind un mijloc de prezervare a identită ții naționale și a statului de drept26. Curtea Constituțională a statuat că Decizia-cadru nu încalcă prevederile constituționale însă.

Curtea Supremă a Republicii Cipru a confirmat hotărârea unei instanțe teritoriale.  Cipru Ca și în cazul statelor anterior prezentate. afirmând importan ța vitală a menținerii garanțiilor constituționale naționale și a drepturilor fundamentale. chiar și în domenii în care statul german și-a asumat obligații în virtutea dreptului Uniunii Europene. Curtea însă a motivat că. p. procedura prevăzută de mandatul european de arestare nu este identică cu procedura de extrădare și că. fiind astfel în contrast flagrant cu decizia CJUE27 unde se afirmă obligația cooperării loiale și a interpretării dreptului național în conformitate cu instrumentele juridice europene. principiul supremației dreptului comunitar asupra legisla ției na ționale a statelor membre ar trebui să se aplice mutatis mutandis și în privin ța legisla ției Uniunii Europene. Curtea a respins caracterul automat al principiului recunoașterii reciproce introdus la nivel european. op. Curtea a hotărât că. în temeiul unui mandat european de arestare.Totodată. dar nu și extrădarea resortisanților străini.cit.. nu pot fi executate. indiferent da natura sa și indiferent dacă determină extrădarea sau nu. Neagu. de și natura mandatului eurpean de arestare a fost discutată în principal prin trimiteri la hotărârea Curții Supreme poloneze în materie. legea fundamentală cipriotă interzicea extrădarea cetățenilor ciprioți către orice alt stat. până la intrarea în vigoare la 2 august 2006 a noii legi28. Hotărârea Curții Constituționale germane din 18 iulie 2005 a împiedicat predarea cetățenilor germani. Criticile susținute de procuror în cadrul căii de atac constau în aceea că. Astfel. întrucât actul legislativ na țional care transpune decizia-cadru în ordinea juridică na țională este neconstituțională.72 21 . nu există un temei juridic adecvat în cadrul Constituției care să justifice arestarea unui cetățean cipriot în scopul predării acetuia către autorită țile judiciare 27 28 Cauza C-105/03 Pupino N. în orice caz. Curtea a stabilit că se impune ca în fiecare caz în parte să se analizeze dacă drepturile findamentale ala suspectului sau inculpatului sunt respectate. care fusese atacată de procuror și care arăta că arestarea unui cetățean cipriot și predarea acestuia către autorită țile solicitante al Regatului Unit.

34 TUE (varianta anterioară revizuirii prin Tratatul de la Lisabona) nu au efect direct ci produc efecte directe doar în măsura transpunerii ”prin procedurile legitime adecvate existente în fiecare stat membru”. op. Carta nu prevede dispoziții explicite care să interzică extrădarea propriilor cetă țeni. guvernul a înaintat Camerei Reprezentanților o propunere de modificare a Constitu ției căci în lipsa modificărilor autoritățile cipriote competente nu au putut executa niciun mandat european de arestare împotriva cetă țenilor ciprio ți. Curtea nu a putut interpreta legisla ția națională ca fiind în conformitate cu dreptul Uniunii Europene 29. Curtea urmând a se pronunța cu privire la compatibilitatea legisla ției de transpunere a Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare și a Cartei cehe privind drepturile și libertățile fundamentale 30. De asemenea din motivarea Curții reiese și faptul că deciziilecadru adoptate în temeiul art..  Cehia Un caz similat a fost înaintat și Curții Constitu ționale a Cehiei. pe baza mandatului european de arestare. iar nu la momentul emiterii mandatului european de arestare.competente ale unui alt stat membru. Neagu. deoarece aceasta nu este posibilă decât pentru acte comise după data aderării Ciprului la Uniune. iar aceste Decizii-cadru nu primează asupra Constituției. Ca urmare. Motivele care justifică arestarea unei persoane sunt enumerate exhaustiv în cadrul Constituției și niciunul dintre acestea nu poate fi interpretat ca permițând arestarea și predarea cetă țenilor ciprio ți către un alt stat membru. Așadar. în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate de către Republica Cipru prin Tratatul privind Uniunea Europeană.73 Cauza C-303/05. 11 astfel cum a fost modificat introduce o limită temporală pentru predarea cetățenilor ciprio ți. dar 29 30 N. cu toate acestea. respectiv 1 mai 2004. Modificarea Constituției cipriote a intrat în vigoare la 28 iulie 2006. limita se raportează la actul efectiv comis. noul art. spre deosebire de majoritatea statelor membre. S-a apreciat astfel că la nivelul legisla ției cipriote acest lucru nu a fost făcut întrucât dispozi ții șe legisla ției relevante de transpunere a Deciziei-cadru încalcă Constitu ția. cit. p. Urmare a acestei decizii a Curții Supreme cipriote. Spre deosebire de Constituțiile anterior prezentate. Advocaten voor de Wereld 22 .

Totuși.Advocaten voor de Wereld Prim caz. su protec ția statului ceh. 5. În motivare. chiar și pe durata procedurilor desfășurate în statul străin. și apreciem noi a fi și cel mai relevant.garantează dreptul fiecărui cetățean să intre liber în țară cetățenilor de a nu fi forțați să părăsească țara. în care CJUE a fost chemată să se pronunța asupra Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare a fost într-o chestiune preliminară invocată de Curtea Constituțională belgiană. în măsura posibilităților. afirmănd că există un principiu constituțional potrivit căruia prevederile na ționale trebuie interpretate. Probleme constituționale în jurisprudența Curții de Justi ție a Uniunii Europene. principiul constitu țional european este limitat de posibilele implica ții al prevederilor constituționale naționale. de a declara ca neconstituționale prevederile referitoare la predarea propriilor cetățeni. Așadar. și dreptul Curtea a susținut că presupunerea că adoptarea în legisla ția națională a dispozițiilor privind mandatul european de arestare ar întrerupe legătura permanentă ce există între stat și proprii săi cetă țeni este eronată. Intrebarea ridicată Cur ții privea analiza validității prevederilor referitoare la mandatul european de arestare și a fost adresată Curții în cadrul unei cauze la nivel na țional ce viza 23 . în conformitate cu prevederile europene în materie. dar și protecția care trebuie acordată acestora de către stat. Curtea a făcut referire și la cauza Pupino. de și ținute de principiul cooperării loiale și interpretării conforme cu dreptul Uniunii Europene. deoarece un cetățean predat unui alt stat membru în vederea efecturării urmăririi penale sau judecă ții rămâne. fundamentul statelor membre îl reprezintă legătura specială care există între cetă țeni și statul de origine. Toate aceste cazuri anterior prezentate subliniază problemele constituționale invocate la nivel național datorită aplicării principiului recunoașterii reciproce în materie penală. Aceasta poate explica disponibilitatea Cur ților constitu ționale.

între infracțiuni pentru care dubla incriminare constituie o condiție pentru predare. bazat pe principiul recunoa șterii reciproce. fără o motiva ție obiectivă și rezonabilă. iar domeniile de armonizare sunt expres prevăzute și nu includ referin țe exprese la predarea unei persoane către un alt stat membru. Nu se face nicio distincție în ceea ce privește tipurile de acte care pot fi adoptate în funcție de materia care face obiectul acțiunii comuneîn domeniul cooperării penale. în scopul executării pedepselor sau efectuării urmăririi penale. arată că Decizia-cadru are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare competente a persoanelor condamnate sau urmărite penal. încalcă principiul egalității și nediscriminării deoarece fac diferen ța. Motivarea Curții. alegerea între diferitele instrumente să apar țină Consiliului. în loc să specifice infracțiuni având un conținut clar definit. pentru următoarele 3 considerente: a. și nici nu se stabilește vreo ordine de prioritate între diferitele instrumente care sunt enumerate în această dispozi ție. în ceea ce privește primul dintre argumentele mai sus prezentate. De asemenea. prin renunțarea la principiul dublei incriminări pentru anumite categorii de infrac țiuni. iar nu a unei Decizii-cadru deoarece deciziile sunt adoptate în vederea armonizării legislațiilor naționale. Prevederile tratatelor constitutive nu conțin nicio indica ție cu privire la instrumentele juridice care trebuie folosite în acest scop. astfel că nu este exclus ca. pentru reglementarea unei anumite materii. c. Anularea s-a cerut pe motivul că prevederile naționale care implementează decizia-cadru. Curtea a arătat că mandatul european de arestare ar fi putut fi reglementat și prin intermediul unei conven ții însă în raport de 24 . S-a afirmat că legislația europeană în materia mandatului european de arestare ar fi trebuit adoptată pe baza unei Conven ții. De asemenea s-a argumentat că legislația de transpunere încalcă principiul legalității.anularea legii naționale de transpunere a Deciziei-cadru. sub rezerva limitelor impuse prin natura instrumentului juridic ales. deoarece prevede o listă de categorii vagi de infracțiuni pentru că nu este necesară dubla incriminare. b.

instrumentul juridic ales, tine de puterea de apreciere a Consiliului a
instrumentului juridic, constatând astfel că Decizia-cadru nu a fost
adoptată cu încălcarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene.
Cu privire la cel de-al doilea argument adus în fa ța Cur ții, acesta se
subsumează principiului legalității incriminării și a pedepsei. Potrivit
Advocaten voor de Wereld, lista cuprinzând categoriile de infrac țiuni
pentru care condiția dublei incriminări este eliminată, atunci când statul
membru emitent le pedepsește cu o pedeapsă privativă de libertate cu o
durată de cel puțin 3 ani este ”într-atât de neclară încât încalcă sau cel
puțin poate încălca principiul legalității în materie penală” 31. Infracțiunile
prevăzute în listă nu sunt însoțite de definiția lor legală și vizează
categorii foarte vag definite de comportamente nedorite. Persoana
privată de libertate prin punerea în executare a unui mandat european
de arestare fără verificarea dublei incriminări nu ar beneficia de garan ția
previzibilității legii penale, garanție ce permite fiecărei persoane să știe
la momentul săvărșirii faptei dacă aceasta constituie sau nu o
infracțiune.
Principiul legalității incriminării și a pedepsei face parte din
principiile generale ale dreptului aflate la baza tradi țiilor constitu ționale
ale statelor membre și în același timp a fost consacrat prin art. 7 parag.
1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale. Principiul presupune ca legea penală să
definească în mod clar infracțiunile și pedepsele acestora.
Conform art. 2 alin. 2 din Decizia-cadru, infrac țiunile enumerate în
această dispoziție ”în cazul în care sunt pedepsite în statul emitent cu o
pedeapsă sau o măsură de sigranță privative de libertate a căror durată
maximă este de cel puțin trei ani, astfel cum sunt definite acestea de
dreptul statului emitent”, duc la predarea persoanei solicitate în temeiul
mandatului european de arestare, fără verificarea dublei incriminări a
faptei.
Curtea apreciază că principiul legalității incriminării și a pedepsei nu
este încălcat întrucât dacă art. 2 alin. 2 din Decizia-cadru elimină
verificarea dublei incriminări pentru anumite categorii de infrac țiuni,
31

N. Neagu, op. cit., p.76

25

definirea acestora și a pedepselor aplicabile continuă să fie
reglementată de dreptul statului membru emitent care, astfel cum se
prevede la art. 1 alin. 3 din aceeași decizie, trebuie să respecte
drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale. Rezultă
așadar că art. 2 alin. 2 din Decizia-cadru, în măsura în care elimină
verificarea dublei incriminări pentru infrac țiunile men ționate în această
dispoziție, nu este lipsit de validitate ca urmare a unei încălcări a
principiului legalității incriminării și a pedepsei.
Prin cel de-al treilea argument adus în fa ța Cur ții, Advocaten voor
de Wereld arată că principiul egalității și al nediscriminării este încălcat
de Decizia-cadru în măsura în care, pentru infracțiunile care nu sunt
prevăzute de art. 2 alin. 2 predarea poate fi supusă condi ției ca faptele
pentru care a fost emis mandatul european de arestare să constituie
infracțiune conform dreptului statului membru de executare.
Curtea arată că principiul egalității și al nediscriminării impune ca
situații comparabile să nu fie tratate în acela și fel, cu excep ția cazului în
care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. Prin urmare,
chiar presupunând că situația persoanelor bănuite de comiterea unor
infracțiuni cuprinse în lista prevăzută la art. 2 alin. 2 din Decizia-cadru
sau condamnate pentru săvârșirea unor astfel de infrac țiuni este
comparabilă cu cea a persoanelor bănuite că au comis sau au fost
condamnate pentru comiterea altor infrac țiuni decât cele enumerat în
Decizie, distincția constă în gravitatea atingerii aduse ordinii și siguran ței
publice.

6. Mandatul european de arestare și drepturile omului

Deși s-a susținut că nu există riscuri de încălcare a drepturilor
omului în procedurile de cooperare judiciară între statele membre ale
Uniunii Europene, întrucât toate statele membre sunt parte la Conven ția
europeană a drepturilor omului, un asemenea risc există 32 deoarece
accesul la această Convenție este, în general limitat în materia
extrădării.
32

F. R. Radu, op. cit., p. 241

26

S-a apreciat33 că ar pute fi afectat dreptul la libertate și la siguran ță
(art. 5 din Convenție), dreptul la un proces echitabil ( art. 6 din
Convenție) și dreptul la respectarea vieții private și de familie (art. 8 din
Convenție).
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 5 din Conven ția europeană a
drepturilor omului, este de remarcat în prealabil că acesta face vorbire la
litera f) doar de expulzare și extrădare. Propunerea Comisiei Europene
privind Decizia-cadru privind mandatul european de arestare men ționa
clar că procedura de predare în baza unui mandat european de arestare
trebuie asimilată celei de extrădare la care se referă art. 5 din Conven ția
europeană a drepturilor omului. O asmenea abordare a fost considerată
de doctrină34 ca fiind corectă căci această procedură nu face decât să
elimine formalitățile extrădării și să predea persoana solicitată. Atât
procedura de extrădare, cât și procedura de predare în baza unui
mandat european de arestare au aceleași efecte, astfel încât este firesc
ca mandatul european de arestare să fie tratat ca extrădare.
Pe de altă parte, în textul Deciziei-cadru nu se face această
distincție terminologică și cum această decizie, spre deosebire de
convenții, nu este însoțită de un raport explicativ, acest aspect trebuie să
facă obiectul practicii judiciare din statele membre și eventual, a
Convenției europene a drepturilor omului.
Art. 5 parag. 1 lit. f din Convenția europeană a drepturilor omului
prevede că detenția unei persoane în vederea extrădării să fie legală.
Totuși, competența Curții este limitată la examinarea existen ței unei
baze legale pentru detenție și dacă decizia de arestare în vederea
extrădării ar putea sau nu să fie considerată ca arbitrară în lumina
circumstanțelor cauzei35. Art. 5 parag. 1 lit. f nu impune ca arestarea în
vederea extrădării să fie rezonabil necesară, de exemplu pentru a
preveni săvârșirea unei infracțiuni sau a preveni fuga; tot ceea ce se
cere este ca arestarea să fie dispusă în vederea extrădării sau
expulzării36.

33

Ibidem, p. 241
Ibidem, p.241
35
Bozano v. Franța, 18 decembrie 1986; Gonzales v. Spania, hotărâre în admisibilitate,
22 ianuarie 2002
36
Conka v. Belgia, 5 februarie 2002; Chahal v. Marea Britanie, 15 noiembrie 1996
34

27

Pe de altă parte, parag. 2 al art. 5 din aceea și Conven ție prevede
garanții elementare că orice persoană arestată trebuie să cunoască
motivul pentru care a fost privată de libertate, și pe cale de consecin ță,
persoanei extrădabile trebuie să i se prezinte atât motivele de fapt cât și
cele de drept astfel încât să fie în măsură să atace în instan ță legalitatea
arestării37.
Dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din
Convențiepresupune și în cazul extrădării, ca și în cazul predării în baza
unui mandat european de arestare, dreptul la apărător, inclusiv asisten ță
judiciară gratuită și dreptul la interpret.
Prin prisma art. 5 și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor
omului, art. 11 din Decizia-cadru privind mandatul european de arestare
poate fi considerat satsfăcător:”(1) Atunci când o persoană căutată este
arestată, autoritatea judiciară de executare competentă informează
această persoană, în conformitate cu dreptul intern, despre existen ța și
conținutul mandatului european de arestare, precum și despre
posibilitatea care îi este oferită de a consimță la predarea sa către
autoritatea judiciară emitentă. (2) O persoană căutată care este arestată
în scopul executării unui mandat european de arestare are dreptul de a fi
asistată de un avocat și de un interpret, în conformitate cu dreptul intern
al statului membru de eexecutare.” Așadar, textul nu prevede însă nicio
dispoziție referitoare la exercitarea unei căi de atac.
De asemenea, art 14 care permite audierea persoanei urmărite
este conform cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Dat
fiind faptul că Decizia-cadru nu se aplică direct, devine esen țial modul în
care ea este transpusă în dreptul intern. În dreptul românesc, prin modul
în care a fost implementată Decizia-cadru, reglementând căile de atac și
celelalte drepturi acordate persoanei urmărite, se asigură deplin
garanțiile privind respectarea cerințelor Conven ției europene a
drepturilor omului și a Constituției României.
În cele ce urmează înțelegem să prezentăm două cauze recente
ale CJUE, cauze ce reflectă o viziune constantă a CJUE asupra
interpretării Deciziei-cadru 2002/584/JAI dar și cu privire la modul de

37

Fox, Campbell și Hartley v. Marea Britanie, 30 august 1980

28

Problema supusă interpretării viza posibilitatea statului de executare a mandatului de a refuza cererea de predare a persoanei solicitate în vederea urmăririi penale. Persoana solicitată nu a consim țit la predarea sa. Curtea de Apel Constan ța a amânat predarea până la finalizarea procedurii în această cauză în fa ța instanțelor române. 2 lit.aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor pronun țate în statele membre UE. b din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. menținând totodată măsura arestării preventive luate împotriva persoanei solicitate pentru o durată de 30 de zile. în cauza aflată pe rolul Curții de Apel Constan ța. 98 alin. În cauza Radu38. Bielefeld și Verden (Germania). 6 TUE și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. în vederea efectuării urmăririi penale de Parchetele din Munster. Astfel. având în vedere că persoana căutată este judecată de Tribunalul Bacău pentru aceea și faptă care a motivat mandatul european de arestare. în special a art. Cobourg. Curtea de Apel Constanța a solicitat CJUE interpretarea preliminară a dispozițiilor Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare și a art. 38 Cauza C-396/11 CJUE 29 . a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 8 august 2007 și 26 februarie 2008. La data de 18 iunie 2009 ICCJ a casat decizia și a retrimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constan ța aplicând măsura oligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. 48 și 52 din aceasta. pentru fapte ce corespund infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 6. precum și din cauza netranspunerii totale sau parțiale a Deciziei-cadru de către statul membru emitent al mandatului. pe motivul nerespectării Conven ției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea de Apel Constanța a dispus executarea a trei dintre cele patru mandate europene. 16 martie 2007. 211 din vechiul Cod penal românesc. autoritatea judiciară română de executare a fost sesizată cu patru mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare germane referitoare la predarea numitului Radu. respingându-l pe al patrulea în temeiul art. la 14 martie 2007.

realizarea spațiului de libertate. împrejurarea că mandatul european de arestare ar fi emis în vederea urmăririi penale fără ca persoana căutată să fi fost audiată de autorită țile judiciare emitente nu se numără printre motivele de neexecutare. În motivare. Cauza C -216/09 Mantello CJUE 30 . potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru.a reconfirmat jurisprudența anterioară 39în sensul că. statele membre nu pot să refuze executarea unui mandat european de arestare decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute de art. 5 din Decizia-cadru. ca urmare a opozi ției persoanei solicitate. din moment ce. încălcarea dreptului la apărare în cursul procesului care a condus la o condamnare penală în lipsă poate. Curtea de Apel Constan ța a sesizat CJUE cu 6 întrebări preliminare. deși în temeiul art. 4 bis din Decizia-cadru. Prin hotărârea pronun țată la 29 ianuarie 2013. CJUE a decis că Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare. în anumite condi ții.Prin încheierea din 22 Februarie 2011. CJUE și. să constituie un motiv de neexecutare facultativă a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate. astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI trebuie interpretată în sensul că autorită țile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare 39 Cauza C-388/08 Leymann și Pustovarov CJUE. 3 din aceasta și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la art. Curtea arată că ”respectarea art. De asemenea Curtea a statuat că autoritatea judiciară de executare nu poate supune executarea unui mandat european de arestare decât condițiilor definite la art. prin urmare. Curtea a precizat că. în special pentru a evita fuga persoanei vizate. 47 și 48 din Cartă nu impune ca o autoritate judiciară a a unui stat membru să poată refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoaca căutată nu a fost audiată de autoritățile judiciare emitente înaintea emiterii acestui mandat de arestare. securitate și justi ție. Trebuie să se constate că obligarea autorită ților judiciare emitente de a audia persoana căutată înainte de a emite mandatul european de arestare ar zădărnici în mod inevitabil însu și sistemul de predare prevăzut de Decizia-cadru 2002/584/JAI și. 4 și 4 bis. un astfel de mandat de arestare trebuie să beneficieze de un anumit efect de surpriză”.

CJUE a statuat art. 40 Cauza C-399/11 Stefano Melloni. aprecierea validității art. având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Constitucional din Spania. 4 bis introdus prin Decizia-cadru 2009/299/JAI de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoa șterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces nu era aplicabil deoarece Decizia-cadru nu a fost transpusă în dreptul na țional și oricum se referă la persoane judecate și condamnate în lipsă. dacă este cazul. și de asemenea s-a solicitat examinarea problemei dacă un stat membru poate refuza predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare invocând dispozițiile art. Mai mult decât atât. 1 din Deciziacadru trebuie interpretat în sensul că se opune ca autoritatea judiciară executare. 4 bis alin. Cererea de interpretare preliminară privea interpretarea și. 4 bis alin. Cererea a fost formulată într-o cauză privind executarea de către autoritățile spaniole a unui mandat european de arestare emis de autoritățile italiene pentru executarea unei pedepse privative de libertate pronunțate în lipsă la care persoana solicitată fusese condamnată. art. să supună executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse. condiției ca respectiva hotărâre de condamnare pronunțată în lipsă să poate fi revizuită în statul emitent. garantate de Constituția națională.emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată în statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare. În această cauză. iar nu la persoane urmărite penal în lipsă. 53 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene pentru un motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei în cauză. O altă cauză40 importantă este cea dată de CJUE la 26 februarie 2013. CJUE 31 . 1 din Decizia-cadru. în cazurile menționate în această dispozi ție.

Transpunerea Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare în dreptul român Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene a fost transpusă integral în Titlul III din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. arătăm că potrivit art. a procedurii de emitere și executare a mandatului european de arestare și a altor condiții sunt de competența fiecărui stat membru.7. consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare şi sunt întrunite următoarele condiţii: a)persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene. În ceea ce privește domeniul de aplicare al mandatului european de arestare. Legea de transpunere a desemnat ca autorită ți judiciare emitente toate instanțele judecătorești. iar ca autorită ți primitoare parchetele de pe lângă curțile de apel. b)mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii este valabil. desemnarea autorită ților competent. Aflându-ne în prezen ța unei Decizii-cadru. 88 din Legea 302/2004 mandatul urmează a fi emis atunci când. d)atunci când arestarea şi predarea se solicită: 32 . forma și mijloacele prin care trebuie atinse obiectivele instrumentului comunitar. c)nu a intervenit. prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea. ca autoritate centrală Ministerul Justi ției. Astfel. ca autorități judiciare de executare cur țile de apel. faţă de natura infracţiunii săvârşite.revine legiuitorului național să stabilească modalitatea de transpunere. vârsta şi antecedentele penale ale persoanei solicitate. precum şi alte împrejurări ale cauzei. potrivit legii române. cu obliga ția de a respecta finalitatea Deciziei-cadru.

iar dacă mandatul era emis în vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguran ță privativă de libertate. pedeapsa repsectiv măsura de siguran ță trebuia să fie de cel puțin 4 luni (în prezent pedeapsa trebuie să fie de cel pu țin un an. iar măsura privativă de libertate de cel puțin 6 luni). pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 2 ani sau mai mare. Autorități competente Mandatul european de arestare poate privi orice persoană aflată pe teritoriul unui stat membru UE și se emite de către aturotită țile române în vedere arestării și predării de către un alt stat membru a persoanei solicitate. consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare şi sunt întrunite următoarele condiţii: 33 . Remarcăm că. faţă de natura infracţiunii săvârşite. 8. 88 din Legea 302/2004. dacă. durata măsurii este de 6 luni sau mai mare. urmare a ultimei modificări a Legii 302/2004 prin Legea 300/2013 condițiile privitoare la limitele de pedeapsă au fost înăsprite astfel: dacă mandatul european de arestare era emis în vederea exercitării urmăririi penale se impunea ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie de cel pu țin un an (în prezent pedeapsa trebuie să fie de cel puțin 2 ani). Emiterea mandatului european de arestare  Obiect și condiții. precum şi alte împrejurări ale cauzei. (ii)în vederea executării pedepsei.(i)în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii. pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de un an sau mai mare. astfel cum prevede art. vârsta şi antecedentele penale ale persoanei solicitate. (iii)în vederea executării măsurii privative de libertate.

(iii)în vederea executării măsurii privative de libertate. pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 2 ani sau mai mare. amnistia sau grațierea a intervenit în cursul judecă ții. b)mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii este valabil. prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea. c. c. este necesară o hotărâre judecătorească definitivă de încetare a procesului penal. durata măsurii este de 6 luni sau mai mare. în temeiul lit. d Cod procedură penală. în cazul în care prescripția. op. 1 lit. o hotărâre judecătorească de admitere a contestației la executare pentru ca a intervenit prescripția sau grațierea. trebuie să existe o ordonan ță a procuroruui ori o hotărâre judecătorească rămasă definitivă care să constate că a intervenit prescripția.. M. Constantinescu. d)atunci când arestarea şi predarea se solicită: (i)în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii. Prin urmare. Cu privire la condiția prevăzută la lit. 41 G. dacă prescrip ția amnistia sau grațierea au intervenit în faza de urmărire penală. potrivit legii române. pentru ca judecătorul competent să dea o încheiere prin care să respingă emiterea mandatului european de arestare. În acest sens poate fi vorba de o ordonanță de clasare sau dispoziția din rechizitoriu în acest sens în ipoteza în care s-au dat soluții diferite în acela și dosar. pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de un an sau mai mare. c)nu a intervenit. în temeiul art. Tudor. (ii)în vederea executării pedepsei. 28 34 . iar dacă au intervenit în faza de executare. cit. în doctrină 41 s-a apreciat că acesta excede procedurii de emitere a mandatului european de arestare întrucât constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale sau a executării pedepsei ori a amnistiei sau a gra țierii nu se poate realiza pe cale incidentală. 598 alin. amnistia ori grațierea. p.a)persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene.

c)în faza de executare. p. 30 35 . de către judecătorul de drepturi şi libertăţi desemnat de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. păstrănd și ca urmare a acesto modificări acelea și caren țe în ceea ce priveste condiția prescripției. 88 alin. de către judecătorul desemnat de preşedintele instanţei de executare.  Autoritățile române competente. din care reiese că s-a avut în vedere existen ța unei hotărârii a autorității judicare care să constate prescrip ția intervenită. respectiv interpretarea gramaiticală a expresiei folosite de legiuitor ”nu a intervenit”. 29 Ibidem. din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate. S-a apreciat43 că în cazul în care mandatul european de arestare vizează executarea unui mandat de arestare preventivă. sunt desemnate ca autorități judiciare emitente instanțele judecătore ști.Această interpretare rezultă chiar din modalitatea de redactare a textului. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere doar împlinirea termenului prescripției. Mandatul european de arestare este emis: a)în faza de urmărire penală. Condiții cu privire la sesizare Potrivit art. p. din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate. de către judecătorul desemnat de preşedintele primei instanţe. autoritatea emitentă este instanța căreia îi revine competen ța să judece cauza în 42 43 Ibidem. Arătăm totodată faptul că Legea 302/2004 a suferit ultima modificare prin Legea 300/2013. a șa cum a înțeles să utilizeze când a avut în vedere această situa ție. după analiza tuturor condi țiilor. s-a apreciat în doctrină 42 că ar fi folosit sintagma ”să nu se fi împlinit termenul de prescrip ție”. b)în faza de judecată. 3 din Legea 302/2004. din oficiu sau la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate.

fond.La sesizarea organului la care se află spre executare mandatul. având totodată. În acest sens s-a pronunțat ICCJ 44 în materia mandatului de urmărire internațională în vederea extrădării. . 85 alin. revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. . iar pentru identitate de rațiune. b. dacă arestarea și predarea se solicită în vederea judecă ții ori 44 ICCJ. în urma admiterii recursului și casării încheierii prin care s-a respins propunerea procurorului de arestare preventivă. această procedură devine aplicabilă și mandatului european de arestare. încheierea 7075 din 5 decembrie 2006. c.La sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate. inclusiv emiterea mandatului de urmărire interna țională în vederea extrădării. îndeplineşte orice altă atribuţie stabilită prin lege menită a asista şi sprijini autorităţile judiciare române în emiterea şi executarea mandatelor europene de arestare. Secția penală.La sesizarea instanței care a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranță. în scopuri statistice. instanței fondului revenindu-i de altfel și măsurile ulterioare referitoare la menținerea. următoarele atribu ții: a.scj.ro 36 . ține evidenţa mandatelor europene de arestare emise sau primite de autorităţile judiciare române. chiar dacă mandatul de arestare preventivă a fost emis de instan ța de control judiciar. www. potrivit art. dacă aceasta nu îl poate transmite direct autorităţii judiciare primitoare străine sau când statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiţiei. Mandatul european de arestare poate fi emis în urmărtoarele situații: . transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română. 4 din Legea 302/2004. Autoritatea centrală română este Ministerul Justi ției și are rolul de a asista autoritățile judiciare românești emitente.

distingem trei modalități de sesizare. p. în cazul în care fa ță de persoana solicitată s-a emis un mandat de arestare preventivă în cauză sau s-a luat o măsură de siguranță privativă de libertate. Tot aceeași doctrinari apreciază că. la sesizarea procurorului sau din oficiu de către judecătorul desemnat de preşedintele instanţei de executare. chiar de ar fi invocată excep ția nulității mandatului european de arestare. o măsură de siguranță privativă de libertate. emiterea mandatului european de arestare se efectuează la sesizarea organului la care se află spre executare mandatul sau a instan ței care a hotărât cu privire la măsura de siguran ță. 32 37 . . Așadar. provizoriu. . în cazul în care față de persoana solicitată s-a emis un mandat de arestare preventivă în cauză sau s-a luat. În acela și sens se pronun ță 45 Ibidem. Deși legea nu prevede nicio sanțiune pentru emiterea mandatului european de arestare cu nerespectarea condi țiilor privitoare la sesizare. în func ție de faza procesuală: . emiterea mandatului european de arestare se efectuează la sesizarea instan ței care a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguran ță sau a organului la care se află spre executare mandatul. s-a vorbit în doctrină de o nulitate a mandatului european de arestare 45.În faza de judecată.În faza de urmărire penală.În faza de executare. emiterea mandatului european de arestare se efectuează la sesizarea procurorului care efectuează sau supravechează urmărirea penală sau din oficiu de către judecătorul de drepturi și libertăți. se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale emiterii mandatului european de arestare și a identității persoanei solicitate. această excep ție nu poate fi analizată de autoritatea judiciară de executare care.executării pedepsei închisorii sau a unei măsuri de siguran ță privativă de libertate. în cazul în care fa ță de persoana solicitată sa emis un mandat de executare a pedepsei închisorii sau s-a confirmat măsura de siguranță privativă de libertate.

sens în care rolul autorităților române ști de executare se rezumă la individualizarea măsurii necesare asigurării posibilită ții predării persoanei solicitate și la verificarea condi țiilor de fond și de formă ale mandatului european de arestare.  Procedura de emitere a mandatului european de arestare. 86 alin.1 din Legea 302/2004 și procedează: a)emite mandatul european de arestare şi supraveghează luarea măsurilor pentru transmiterea acestuia. în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei. Încheierea poate fi atacată cu contestaţie de procuror. că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. În cazul în care. se va emite câte un mandat european de arestare în temeiul fiecărui mandat de arestare preventivă. Contestaţia se judecă de instanţa superioară. potrivit dispoziţiilor art. art. cu privire la aceeași persoană au fost emise în mod succesiv mai multe mandate de arestare preventivă. Secția Penală. în camera de consiliu. 89 şi 90. decizia 26 din 7 ianuarie 2013 38 . (1) pentru a emite un mandat european de arestare. b)constată. În caz de admitere a contestaţiei. procedura fiind distinctă de cea din dreptul intern unde. judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat iniţial este obligat să emită un mandat european de arestare.și jurisprudența46. în situația în care instan ța de control judiciar admite recursul declarat de procuror împotriva încheierii de respingere a cererii de emitere a mandatului european de arestare. (3). fără citarea părţilor. Remarcăm totodată că. iar nu un singur mandat pentru toate mandatele de arestare căci în caz contrar ar putea s-ar putea ivi dificultă ți sau întârzieri 46 ICCJ. prima instanță este obligată a emite mandatul european. cu participarea procurorului. judecătorul competent verifică dacă sunt întrunite condi țiile prevăzute de art. în cazul în care instan ța de control judiciar dispune arestarea preventivă. prin încheiere motivată. în termen de 3 zile de la comunicare. Forma și conținutul mandatului european de arestare Sesizat cu cererea de emitere a unui mandat european de arestare. 88 alin.

până la arestarea persoanei solicitate în statul membru de executare are caracter confidențial49.. Registrul nu este destinat publicității. iar nu în sarcina autorităților emitente. Registrul nu este destinat publicităţii. acesta este trecut în Registrul de evidență a mandatelor europene de arestare. Verificarea motivelor de neexecutare obligatorii sau facultative a mandatului european de arestare este în competen ța autorită ților de executare. Ulterior emiterii mandatului european de arestare. respinsă pentru acest motiv.în executarea mandatului european. numărul şi data adresei parchetului ori a instanţei pe rolul căreia se află cauza penală. în măsura în care nu este analizată de autoritatea de executare. în temeiul art. respectiv acela de a se simplifica precedurile de predare. aceasta nu poate fi constatată de instanța emitentă.cit. fapt ce ar duce la întârzierea executării întregului mandat european de arestare. p. data retragerii mandatului european de arestare. 49 Art. eludându-se astfel însă și scopul reglementării mandatului european de arestare. Vis-a-vis de caracterul confidențial al procedurii. 466 Cod procedură penală. 88 alin. Constantinescu.Mai mult decât atât. potrivit dispozițiilor art. informaţii asupra executării mandatului european de arestare. op. Procedura de emitere a mandatului european de arestare. se întocmeşte şi se păstrează Registrul de evidenţă a mandatelor europene de arestare. În acest registru se fac următoarele menţiuni: numărul curent. 7 din Legea 302/2004 : Pentru evidenţa activităţii instanţei.34 Art. Tudor. data predării persoanei solicitate. numele. prenumele şi cetăţenia persoanei solicitate. 92 din Legea 302/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea 300/2013 rapoartat la art. 88 alin. Susținem că emiterea unui singur mandat de arestare pentru mai multe mandate de arestare preventivă ar putea îngreuna predarea persoanei solicitate deoarece este posibil ca pentru unele mandate de arestare să fie incidente motive de refuz la executare pentru care ar putea fi necesare informa ții suplimentare. 88 alin. va putea fi invocată în fa ța instanței române competente doar cu ocaziaq rejudecării cauzei. data transmiterii mandatului european de arestare. 748 din Legea 302/2004. data emiterii mandatului european de arestare. motivele neexecutării mandatului european de arestare. iar cererea de emitere mandatului european de arestare. 8 din Legea 302/2004: Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter confidenţial până la arestarea persoanei solicitate în statul membru de 48 39 . M. numărul dosarului instanţei de executare. 47 G. Nici în ceea ce privește incidența principiului non bis in idem. autoritățile irlandeze cer chiar emiterea câte un mandat european de arestare cu privire la fiecare infrac țiune săvârșită47.

traducerile. la Biroul de executări penale. aceasta nu comportă discuții esențiale. numerele de telefon şi fax. care se încadrează în dispoziţiile art. executare. instanţa emitentă informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare despre emiterea mandatului european de arestare. acesta trebuie să conțină: a)identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate. d)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii. informare ce nu se poate efectua decât în scris. Deși Legea 302/2004 a fost recent modificată și completată. informările către Ministerul Justi ției) sunt ținute. sens în care. potrivit art. precum şi adresa de email ale autorităţii judiciare emitente. în situa ția în care fa ță de persoana solicitată s-a dispus în lipsă arestarea preventivă. situa ție în care. adresa. 5 din Legea 302/2004. 86 din Legea 302/2004. 88 şi 96 din prezenta lege. În ceea ce privește forma mandatului european de arestare. M. pentru respectarea acestui caracter confidențial într-un supliment la dosarul de arestare/dosarul de fond. nu este prevăzută nicio procedură cu privire la modalitatea în care are a se efectua această informare.s-a susținut în doctrină50 că pot apărea probleme în practică atunci când se emite mandatul european de arestare. c)indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive. supliment la care nu au acces părțile și nici apărătorii acestora. Această informare. 88 alin. 50 G.cit. a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect. alături de mandatul european de arestare și celelalte acte întocmite în cursul procedurii (adresele de trimitere. ţinându-se seama mai ales de prevederile art. potrivit art. Constantinescu. p.. op. prin atașarea unui referat/proces-verbal ce vizează acestea aspecte. Totu și. despre existen ța suplimentului ce conține documentele confiden țiale se va face men țiune în dosarul fondului. Tudor. 96. b)denumirea.35 40 .

astfel cum a fost modificată prind Legea 300/2013. 89 din Legea 302/2004. Fără a trata acest aspect exhaustiv. alte consecinţe ale infracţiunii. Germania. Franța-limba granceză. în condițiile alin. indicăm doar câteva exemple: Austria. f)pedeapsa pronunţată. dacă hotărârea a rămas definitivă. g)dacă este posibil. 89. sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită. Orice dificultate legată de transmiterea sau autenticitatea mandatului european de arestare sau a oricărui document necesar pentru executarea acestuia se soluţionează direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. 41 .e)o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea. Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa legii privind cooperarea judiciară în materie penală.  Procedura de transmitere Procedura de transmitere a mandatului european de arestare este reglementată de art. Mandatul european de arestare transmis autorității competente a unui alt stat membru tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în în una sau mai multe limbi oficiale al institu țiilor Uniunii Europene. pe care acest stat le acceptă.limba germană sau altă limbă cu condiția reciprocității (acceptă să primească mandatul în limba oficială a unui stat membru emitent cu condi ția ca acesta la rândul său să accepte a primi un mandat emis de autorită țile judiciare austriece în limba germană). conform declarației depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.aplică de asemenea principiul reciprocității. Autoritățile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur. cu condiția ca autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea acestuia. locul. gradul de implicare a persoanei solicitate. care lasă o urmă scrisă. 3 al art. inclusiv momentul.

Contrar spiritului deciziei-cadru. prin fax. M. Atunci când este informată cu privire la localizarea sau arestarea pe teritoriul altui stat membru a persoanei solicitate. Ungaria. termenul nefiind supus sanc țiunii nulită ții. în termenul indicat de către aceasta. op.39-42 42 . Bulgaria.În cazul în care se cunoaște locul unde se află persoana solicitată. acestea diferă în funcție de legislația fiecărui stat membru.40 zile. este transmis de către instanţa emitentă. Ungaria. autoritatea judiciară română emitentă poate transmite mandatul european de arestare direct autorității judiciare de executare. Spania. În ceea ce privește termenele de transmitere a mandatului european de arestare. însă autorită țile judiciare de executare spaniole solicită să primească mandatul în cel mai scurt timp posibil.. Irlanda. p.40 zile. p. instanţa emitentă informează direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice cu privire la mandatele europene de arestare transmise spre executare în perioada de referinţă şi stadiul executării acestora În cazul în care instanţa emitentă nu deţine nicio informaţie în acest sens. Constantinescu. Anglia51. e-mail sau prin orice mijloc de comunicare sigur. care lasă o urmă scrisă. Austria. față de data arestării persoanei. indicând următoarele situa ții cu titlu exemplificativ: Belgia-10 zile.24 ore52.În cazul transmiterii directe. Germania-40 zile. Malta. 51 52 G. 5 state membre nu permit ca mandatul european de arestare să fie transmis direct autorită ții judiciare de executare de la locul unde se află persoana solicitată: Estonia. identificarea autorităţii străine competente să primească sau să execute mandatul european de arestare se realizează cu ajutorul punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană sau al Ministerului Justiţiei prin direcţia de specialitate. autorităţii străine competente.legisla ția spaniolă nu prevede un termen limită pentru primirea mandatului european de arestare în original. mandatul european de arestare.37 Ibidem. cu informarea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.cit. dar nu mai mult de 10 zile de la arestarea persoanei. Tudor. în limbile română şi străină.Fran ța – 6 zile lucrătoare.

În cazul în care locul unde se află persoana solicitată nu este cunoscut. În cazul în care pe listele curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa emitentă nu se află niciun traducător autorizat pentru limba în care trebuie tradus mandatul european de arestare ori. în cazul unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii. instanţa emitentă poate solicita. deşi a fost luată. potrivit art. mandatul european de arestare în limba română. reglementat prin anexa Deciziei-cadru ar trebui să fie suficientă.  Transferul temporar și audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului european de arestare Potrivit art. iarcelelalte cheltuieli rămân în sarcina statului emitent. în regim de urgenţă. aceasta nu este definitivă. la solicitarea instanţei emitente. autoritatea judiciară română emitentă poate transmite. din oficiu sau la cerere informații suplimentare necesare în vederea executării mandatului european de arestare. În privința cheltuielilor ocazionate cu procedura mandatului european de arestare. sunt state care solicită informa ții suplimentare: ar fi exemplul Cehiei. la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau a instanţei de judecată. Conform art. acesta refuză să presteze serviciul solicitat. ca 43 . se transmite urmând ca traducerea acestuia să se efectueze. instanţa emitentă va solicita direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei luarea măsurilor în vederea traducerii acestuia. transmis spre executare unei autorităţi din alt stat membru. ulterior transmiterii mandatului european. 91 din Lege. 90 din Legea 302/2004. cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea unui mandat european de arestare revin României. De și completarea formularului mandatului european de arestare. în cazul în care persoana a fost condamnată în lipsă sau dacă sunt mai mult de trei ani între data săvârșirii infracțiunii și emiterea mndatului european de arestare cu privire la aceasta sau cazul Maltei care solicită autorită ții emitente să specifice natura infracțiunii săvârșite de persoana solicitată. 87 din Lege. de către un traducător autorizat. deşi există. faţă de care nu a fost luată nicio decizie ori.

în funcţie de împrejurările cauzei. Instanţa emitentă va face menţiune în acest sens la lit. sau c)să fie audiată în prezenţa sau. În lipsa unor reglementări exprese a procedurii de solicitare de către autoritatea judiciară emitentă română a predării temporare în România a persoanei urmărite în vederea ascultării sale sau a autorizării 44 . Noile modificări aduse Legii 302/2004 condi ționează însă transferul temporar de imperioasa necesitate ca persoana solicitată să fie prezentă la efectuarea actului.persoana faţă de care sa emis respectivul mandat european de arestare: a)să fie transferată temporar în România pe o perioadă stabilită de comun acord cu autoritatea străină. f) din formularul prevăzut în anexa nr. 172 şi 178 de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanţa competentă şi se transmite odată cu mandatul european de arestare ori după această dată. această condiționare vine pentru a nu se aduce atingere dreptului persoanei solicitate de a participa la judecarea cererii de predare în baza mandatului european de arestare emis de instanţa română. În mod evident. procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată consideră necesară prezenţa acesteia. în afară de cazul în care autoritatea străină competentă să primească sau să execute mandatul european de arestare a indicat că transferarea temporară trebuie să fie solicitată pe calea unei cereri distincte. sau b)să fie audiată nemijlocit de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de instanţa de judecată. Cererea având ca obiect audierea prin videoconferinţă a persoanei solicitate se întocmeşte potrivit art. în măsura în care legislaţia statului străin o permite. 172 de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanţa competentă şi se transmite odată cu mandatul european de arestare sau după această dată. ori când. de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau judecătorul desemnat de către instanţa competentă. prin videoconferinţă. 1. Cererea având ca obiect audierea persoanei solicitate se întocmeşte potrivit art.

În interpretarea dispozițiilor menționată. Ca și în cazul extrădării54.) alta decât cea care a motivat predarea. pentru a determina dacă infracțiunea în cauză este o ”infrac țiune (.. potrivit căruia o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal. persoana predată autorităților române nu va putea fi urmărită. editura C. C. s-a apreciat53 că formularea unei astfel de cereri se dispune printr-o încheiere pronunțată în dosarul în care s-a emis mandatul european de arestare. Acest principiu ține de suveranitatea statului membru de executare și conferă persoanei căutate dreptul de a nu fi urmărită penal. Vol. în măsura în care acestea decurg din elementele culese pe parcursul procedurii derulate în statul membru emitent cu privire la comportamentele descrise în mandatul 53 Ibidem.J. Principiul specialită ții este enunțat și în art. p. București.2 din Deciziacadru (. judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării. Aleksei Pustovarov. Regula specialității. alta decât cea care a motivat predarea sa. Efecte. în faza de urmărire penală sau în dosarul de fond. CJUE 54 45 .E a statuat că. I. Streteanu..H. care este dosarul în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive ori măsura internării medicala provizorii. 2 din Decizia-cadru.. în sensul art..  Procedura de predare/preluare. condamnată sau privată de libertate pentru o infrac țiune săvâr șită înaintea predării sale. p. Tratat de drept penal. condamnată sau privată de libertate decât pentru infrac țiunea care a motivat predarea sa55. 2008.44-45 F. 200 55 Cauza C-388/08 PPU. 27 alin. Beck. 27 alin. astfel.) care necesită aplicarea procedurii consimțământului (. în faza judecătii. executarea mandatului european este supusă regulii specialită ții.) este necesar să se verifice dacă elementele constitutive ale infrac țiunii potrivit descrierii legale a acesteia în statul membru emitent.luării declarației acesteia pe teritoriul statului de executare a mandatului. Partea generală. Sunt admise schimbări în circumstanțele referitoare la loc și timp.. Arthur Leymann.. sunt cele pentru care persoana a fost predată și dacă există o coresponden ță suficientă între datele care figurează în mandatul european de arestare și cele menționate în actul de procedură ulterior.C.

sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită. b)denumirea. locul. precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente. g)dacă este posibil. s-a statuat că este de competen ța instanței naționale să verifice. care se încadrează în dispoziţiile art. Tot în aceeași cauză a CJUE. judecarea. a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect. 115 din Legea 302/2004: a. condamnarea sau deținerea unei persoane de către autorită țile române pentru alte fapt comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat e către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului 56 Ibidem Art. dacă hotărârea a rămas definitivă. alte consecinţe ale infracţiunii. judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării. c)indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive. d)natura şi încadrarea juridică a infracţiunii. 115 alin. 86 Conţinutul şi forma mandatului european de arestare (1)Mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii: a)identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate.”56. în lumina criteriilor men ționate. Solicitarea consimțământului statului membru de executare pentru orice schimbare în descrierea faptelor ar depă și implicațiile principiului specialității și ar aduce atingere obiectivului urmarit care constă în accelerarea și simplificarea cooperării judiciare între statele membre avute în vedereîn decizia-cadru. ţinându-se seama mai ales de prevederile art. gradul de implicare a persoanei solicitate. De la acest principiu. 157. dacă infracțiunea descrisă în actul de acuzare constituie o altă infrac țiune decât cea descrisă în mandatele europene de arestare. e)o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea. adresa. 57 46 . nu modifică natura infrac țiunii și nu conduce la motive de neexecutare. 88 şi 96 din prezenta lege. În acest scop. autoritatea judiciară română emitentă va ărezenta autorității judiciare de executare o cerere de autorizare (art. Excepții întemeiate pe consimțământul statelor membre în cauză. legea prevede mai multe excep ții reglementate de art. 96. f)pedeapsa pronunţată. 86 alin.european de arestare. numerele de telefon şi fax. Consimțământul pentru urmărirea. înso țită de informa țiile prevăzute art.2 din Lege 302/2004). al autorităților judiciare ale statului membru de executare sau al persoanei solicitate (expres sau prezumat):  Când statul membru de executare consimte ca persoana predată autorităților române să poată fi urmărită. inclusiv momentul.

Excepții vizând pedepsele sau măsurile aplicabile ori solu ția dată în cauză:  Când infracțiunea nu este sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate (art. după predare. 4 lit. de exemplu. sau măsuri precum munca în folosul comunită ții ori chiar obligații de a face sau de a nu face. persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit ( art.General al Consiliului Uniunii Europene. 115 alin.  Când persoana urmărită a renunțat în mod expres în fa ța autorită ții judiciare de executare la regula specialită ții. consimțământul autorității judiciare române de executare este necesar. judecătorul competent se pronun ță prin încheiere definitivă dată în cameră de consiliu. fără a aduce atingere garan țiilor prevăzute de lege. printre care se numeră. înaintea predării (art. În relația cu alte state membre decât cele anterior indicate. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunțarea la regula specialității trebuie să fie voluntară și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor acesteia (art. 115 alin. în special amenzi. b din Lege 302/2004).  Când. 4 lit. 115 alin. 4 lit. În acest sens. dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare. fără citarea păr ților. c din Legea 302/2004). în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Declarația de renunțare la regula specialită ții se dă în fa ța autorită ții judiciare competente a statului membru emitent. În această caz se încadrează și situațiile în care sunt aplicabile sanc țiuni pecuniare. avânt posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predat. Excepțiile bazate pe consimțământ se aplică independent de procedura urmată și de natura pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită sau a pedepsei pronunțate. 47 . 4 lit. să recurgă la regula specialității în legătură cu anumite infrac țiuni anterioare predării sale. a din Legea 302/2004). potrivit dispozi țiilor dreptului intern al acestuia. interdicția de a frecventa anumite locuri sau obliga ția de a nu părăsi statul membru respectiv. întocmindu-se un proces verbal în acest sens.  Când persoana urmărită a renunțat. b. 115 alin. d din Legea 302/2004).

să fie asistată de un avocat. în măsura în care nu se aplică nicio altă măsură restrictivă de libertate pe parcursul procesului penal. (3)Alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri: a)atunci când persoana nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i-a fost predată în patruzeci şi cinci de zile de la data eliberării sale definitive. se prezumă că s-a dat consimţământul pentru ca o persoană să fie urmărită penal. condamnată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. la încheierea fazei de judecată persoana respectivă este condamnată la o pedeapsă sau la o măsură restrictivă de libertate. e)atunci când persoana a acceptat să fie predată. în conformitate cu alineatul (4). pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării acesteia. f)atunci când persoana a renunţat în mod expres. autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare. în acelaşi timp şi la principiul specialităţii. într-un anumit caz. Persoana are dreptul. o persoană poate fi urmărită penal pentru o altă infracțiune decât cea care a motivat predarea sa. 4 lit. o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal. Aleksei Pustovarov.Potrivit jurisprudenței CJUE58. să beneficieze de principiul specialităţii pentru fapte specifice anterioare predării sale. Dacă. c)procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei. 115 alin. după caz. fără să fie necesar să se recurgă la procedura consimțământului. Renunţarea se face în faţa autorităţilor judiciare competente ale statului membru emitent şi se consemnează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. sau atunci când s-a reîntors aici după ce l-a părăsit. 27 alin. renunţând. cu excepţia situaţiei în care. g)atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana îşi dă consimţământul. 59 48 . în acest scop. condamnată sau privată de libertate pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale. în special o pedeapsă pecuniară sau o măsură echivalentă. 3 din Decizia-cadru59. alta decât cea care a motivat predarea. Aceasta este redactată astfel încât să reiasă că persoana în cauză a exprimat-o în mod liber şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor acesteia. cu toate acestea. deşi a avut posibilitatea să o facă. date în interpretarea art. chiar dacă această pedeapsă sau măsură este susceptibilă de restrângerea libertăţii sale individuale. d)atunci când persoana este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură care nu implică privarea de libertate. care duce la aplicarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguran ță privative de libertate. în conformitate cu articolul 13. e din Legea 302/2004). 27: Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni (1)Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că. (2)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatele (1) şi (3).  Când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguran ță (art. alta decât cea care a motivat predarea sa. în condițiile în care restrângerea este legal justificată 58 Cauza C-388/08 Arthur Leymann. CJUE Art. b)infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă sau măsură de siguranţă privative de libertate. consimțământul este necesar pentru ca această pedeapsă să poată fi executată. în relaţiile sale cu alte state membre care au dat aceeaşi notificare. Această excepție nu vizează și imposibilitatea aplicării unei măsuri restrictive de libertate înainte de ob ținerea consimțământului. după predarea sa.

În măsura în care această obligație nu este îndeplinită. 60 Cauza C-388/08 Arthur Leymann. în centrele de reţinere şi arestare preventivă care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne sau în penitenciar a persoanei predate. În cazul condamnărilor în lipsă. Un alt efect al predării persoanei solicitate îl constituie rejudecarea persoanei predate. ca atunci când din lucrările dosarului rezultă că persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare. 92 alin. 2 din Lege. predarea persoanei solicitate va fi acordată dacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în statul membru emitent. să informeze autoritatea judiciară de executare că: a)în termen de 10 zile de la primirea. Așadar. Aleksei Pustovarov. în cazul predării persoanei condamnate în lipsă. CJUE 49 . persoanei predate i se va aduce la cunoştinţă că are dreptul. statelor emitente a mandatulor europene de arestare le incumbă obligația. sau (ii)la rejudecarea cauzei. dacă persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în orice alt mod cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsă. după caz: (i)la exercitarea unei căi de atac. în condiţiile Codului de procedură penală.de alte capete de acuzare menționate în mandatul european de arestare60. asigurarea regjudecării. potrivit Codului de procedură penală. potrivit Codului de procedură penală. b)la momentul înmânării hotărârii de condamnare. executarea mandatului european de arestare poate fi poate fi supusă condiţiei ca în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă. în prezenţa sa. potrivit art. hotărârea de condamnare va fi comunicată personal acesteia. este dată de autoritatea judiciară de executare. după caz.

fiind prezent în fa ța instan ței de control judiciar la primele termene. pe întreaga durată a procedurii penale în fa ța instanțelor judecătorești (judecată în primă instan ță.1889 din 18 martie 2005 50 . Instanța a re ținut că peti ționarulcondamnat a invocat în cerere dispozițiile art. Secția Penală. în numele inculpatului de apărătorul ales. cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță. după care a plecat din proprie inițiativă în Germania.Procedura penală din dreptul național permite redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate în temeiul art 466 C.. în apel și în recurs). or din verificarea dosarului petiționarul-condamnat a fost prezent personal la judecata în primă instanță. Prin sintagma ”judecate și condamnate în lipsă” se înțelege că persoanele au lipsit atât la toate termenele de judecată. privind rejudecarea după extrădarea de către autoritățile judiciare germane.p. 1 Cod procedură penală care statuează că în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă. dar și în apel. 1 din vechiul Cod de procedură penală privind redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate. În cele ce urmează înțelegem să prezentăm o o spe ța solu ționată de ICCJ61 referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor 522 ind. În motivare. interpretarea corectă a sintagmei 61 ICCJ. fiind însă sus ținut oral prin apărător ales. Apelul a fost soluționat în lipsă. considerentele avute în vedere de instanțele de judecată continuă a fi de actualitate Prin sentința pronunțată de Tribunalul Bacău. la cererea condamnatului.p. Recursul declarat împotriva sentinței pronun țate de Tribunalul Bacău. a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de condamnatul D. dispunându-se respingerea acestuia ca nefondat. Inculpatul a declarat apel în cauză. în termen.S. țară pe teritoriului căreia a comis fapte penale. ICCJ statuează că. asistat de apărător ales. Apreciem că de și a survenit schimbarea Codului de procedură penală. a fost respins ca ca nefondat de ICCJ. pentru a fi respectată voința legiuitorului. fiind și asistat de apărător ales. decizia nr. cât și la pronunțare. a cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului în care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 12 ani închisoare. 522 ind.

în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguran ță privative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronun țată în lipsă. inculpatul a luat cuno știn ță de condamnare. CJUE stabilește că din moment ce persoana condamnată în lipsă a avut cunoștință. fiind prezent personal în fa ța instan ței de control judiciar la primele termene de judecată. rezultând astfel că acest art. ocazie cu care a luat termen în cuno știn ță pentru celelalte amânări ulterioare. de procesul stabilit și a fost informată că poate fi pronunțată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces. astfel încât ea nu poate condi ționa predarea menționată de posibilitatea unei noi proceduri de judecată în prezen ța persoanei respective în statul membru emitent.anterior amintită vizează exclusiv pe inculpa ții condamna ți ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea difinitivă a hotărârii. reiese un motiv facultativ de neexecutare a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. sau având cunoștință de procesul stabilit. Astfel. că din modul de redactare a art. predarea persoanei solicitate va fi 62 Cauza C-399/11 Melloni. În cazul de față. Această facultate este însoțită totuși de patru excepții care privează autoritatea judiciară de executare de posibilitatea de a refuza executarea mandatului european de arestare în cauză. ca autoritatea judiciară de executare să condiționeze predarea unei persoane condamnate în lipsă de posibilitatea unei revizuiri în prezența sa a hotărârii de condamnare. dacă persoana în cauză nu a fost citată personal și nici informată în orice alt mod cu privire la data și locul ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă. a mandatat un avocat pentru a o apăra. Așadar. a declarat apel. în timp util. până la solu ționarea cauzei. CJUE a statuat deasemenea într-o cauză 62. în cazul în care persoana solicitată nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea. prin reprezentarea sa de către apărătorul ales. 4a alin. 1 din Decizia-cadru 2002/584. 4a alin. CJUE 51 . Lipsa ulterioară a acestuia din motive particulare nu a împiedicat solu ționarea în condițiile legii a apelului. autoritatea judiciară de executare este obligată să predea această persoană. 1 se opune în aceste patru situații.

să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale. atunci când este informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare. o copie a hotărârii judecătoreşti. în prezen ța sa. sau (ii)nu a solicitat rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac în intervalul de timp corespunzător. în cadrul căreia persoana are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei.acordată dacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana ce face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în statul membru emitent. garanție ce a fost statuată ca motiv facultativ de refuz al executării mandatului prevăzut la art. în aşa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul stabilit. a din Legea 302/2004. potrivit dispozi țiilor art. la care are dreptul de a fi prezentă şi care permite ca situaţia de fapt a cauzei. 1 lit. a mandatat un avocat care a fost numit fie de către persoana în cauză. inclusiv dovezile noi. iar persoana în cauză nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire procedurile penale împotriva sa. fie de către stat pentru a o apăra la proces şi a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces. sau d)nu i s-a înmânat personal decizia. informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia. o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces. dacă mandatul european de arestare a fost emis în 63 Decizii pronunţate în urma unui proces la care persoana nu a fost prezentă în persoană (1)Autoritatea judiciară de executare poate refuza. executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. prin alte mijloace. (2)În cazul în care un mandat european de arestare este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În procedura de executare a mandatului european de către instanțele de judecată române. Cererea 52 . în condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (d). autoritatea emitentă va furniza persoanei căutate o copie a hotărârii judecătoreşti. Imediat după primirea informaţiilor privind cererea. să fie reexaminată şi care poate conduce la desfiinţarea deciziei iniţiale: (i)a indicat în mod expres că nu contestă decizia. inclusiv dovezile noi. sau b)având cunoştinţă de procesul stabilit. şi (ii)va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac. înaintea începerii procedurii de predare. astfel cum se menţionează în mandatul de arestare european relevant. 4a din Dezicia-cadru 63. de asemenea. cu excepţia cazului în care mandatul european de arestare precizează că persoana. în cazul în care persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia. sau c)după ce i s-a înmânat decizia şi a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac. 97 alin. fie a primit efectiv. însă: (i)i se va înmâna decizia personal şi fără întârziere după predare şi va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac. şi (ii)a fost informată că poate fi pronunţată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces. această persoană ar putea solicita. prin urmare. prin intermediul autorităţii de executare. în conformitate cu alte cerinţe procedurale definite în legislaţia naţională a statului membru emitent: a)în timp util (i)fie a fost citată personal şi.

cit. Un stat ce nu acordă garanția rejudecării decât dacă persoana nu a fost citată sau încunoștințată în vreun fel cu privire la proces este Olanda.. Prin urmare. atribuie celor două situații. în fața Cur ții de Apel Bucure ști. acelea și efecte juridice: necesitatea oferirii garanției rejudecării64. România acordă garanția rejudecării pentru ambele ipoteze. 64 G. de și nu mai locuiește efectiv la acea adresă nu se acordă garan ția rejudecării. legiuitorul. V. judecarea în lipsă se referă exclusiv la ipoteza nelegalei citări. Pentru ipoteza în care persoana condamnată în lipsă a fost legal citată la adresa indicată în cuprinsul dosarulu.scopul executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronun țată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data și locul ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronun țată în lipsă. în procedura punerii în executare a unui mandat european de arestare. Tudor. Constantinescu. însă nu primește aceeași garanție de la anumite state când este stat de condamnare. aceasta nu va fi considerată o notificare formală a hotărârii judecătoreşti şi nici nu va declanşa curgerea termenelor aplicabile pentru solicitarea unei noi proceduri de judecată sau a unui apel. în prezența sa. Distincția dintre cele două situații este esențială căci. Remarcăm a șadar că legiuitorul român pune semnul egalității între cele două situa ții: -situația nelegalei citări a persoanei. de și diferite. prin reglementarea art. adică neîndeplinirea procedurii de citare în conformitate cu dispozițiile legale. op. -situația citării persoanei în mod legal.97 alin. M. Hotărârea judecătorească îi este furnizată persoanei în cauză numai în scop informativ. caz ce se circumscrie judecă ții în lipsă pentru simplul motiv că persoana citată nu a fost prezentă la niciun termen de judecată. Cu titul de execmplu arătăm că acest stat a solicitat predarea unui cetățean român.. p. doar în acest caz acordându-se garan ția rejudecării.V. potrivit legislației altor state membre. 1 lit. autoritatea judiciară emitentă va da o asigurare considerată suficientă care să garanteze persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să ob țină rejudecarea cauzei în statul membru emitent.79 53 . a din Lege. în persoanei căutate nu trebuie să întârzie procedura de predare sau decizia de a executa un mandat european de arestare.

Declaraţia va fi folosită exclusiv în scopul prezentului articol şi nu este destinată publicităţii. urmare a ultimelor modificări aduse Legii 302/2004.vederea executării unei pedepse de 30 de luni de închisoare. deși pe parcursul urmăririi penale a fost citată la o adresă cunoscută în acel stat. în considerarea faptului că persoana condamnată a fost reprezentată de un apărător din oficiu autoritățile judiciare olandeze au refuzat acordarea garanției rejudecării. 4. luna. autoritățile olandeze au refuzat acordarea garanției rejudecării motivat de faptul că de și pesoana solicitată nu a fost citată. p. 65 G. nu doar că persoana a fost nelegal citată ci aceasta nu a fost citată deloc pentru că nu mai avea un domiciliu sau adresă în statul olandez unde să poată fi citată. astfel cum a fost interpretat și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei în Rezoluția (75) 11 din 21 mai 1975 cuprinde65: -dreptul de a primi citație legală (oferindu-i șansa acuzatului să se prezinte și să-și pregătească apărarea. Constantinescu. iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv. La solicitarea autorităților judiciare române de executare de a acorda garanția rejudecării. aceasta a fost reprezentată de un apărător din oficiu. Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată și audiat. fără ca prin aceasta să se considere că se aduce atingere secretului profesional ori principiului confidenţialităţii. precum și informându-l în legătură cu consecințele în cazul în care nu se prezintă la proces). M. l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte. În speța prezentată.82 54 . Tudor. anul şi locul de înfăţişare. dacă con ținutul mandatului încredințat avocatului ales sau desemnat din oficiu nu rezultă din lucrările dosarului. potrivit art. op. În legislația românească. instanţa poate solicita avocatului care a asigurat apărarea persoanei condamnate o declaraţie cu privire la relaţia dintre acesta şi clientul său. în situa ția în care persoana condamnată. Cu toate acestea. motivat de faptul că persoana solicitată nu a fost citată deoarece nu se cunoștea să mai aibă vreun domiciliu în statul olandez.cit. având cunoştinţă de ziua. 92 alin.

pentru a apăra esența acestuia pe de-o parte. Potrivit jurispruden ței Cur ții. deși a fost legal citată68. 1985 CEDO C. cât și drepturi la care nu se poate renunța. Curtea a aplicat așa-numita abordare echilibrată stabilind astfel anumite condi ții pentru a face compatibile hotărârile judecătorește în lipsă cu dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. cât și în cazul inculpatului care a renunțat care a renunțat în mod expres la modul de a fi prezent. Beziuc contra Poloniei. Astfel. -dacă persoana în cauză poate obține ulterior din partea unei instan țe care a audiat-o o nouă stabilire a vinovă ției sale în ceea ce prive ște acuzația adusă. 2000 CEDO Colozza contra Italiei.-datoria instanței de a decide o amânare dacă aceasta consideră că apariția în persoana inculpatului este indispensabilă sau dacă există vreun motiv să se creadă că persoana a fost împiedicată să se prezinte. contra Italiei. Acest principiu se aplică în același fel atât în cazul unui inculpat care s-a sustras de la judecată. Conform hotărârilor CEDO. dreptul la un proces echitabil cuprinde atât drepturi la care se poate renun ța. 66 67 68 69 Ekbatani contra Suediei. 1988 CEDO. Aceste prevederi din Rezoluția anterior indicată sunt fundamentate și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată și ascultat. 6 din Convenție. dreptul unui acuzat de a fi prezent la judecată este fundamental pentru asigurarea unui proces echitabil 66. atât în fapt cât și în drept69. dreptul de a fi prezent la proces reprezintă un drept la care se poate renunța însă cel care renun ță la acest drept trebuie să o facă într-o manieră clară și neechivocă67. iar pe de altă perte pentru a proteja interesele publice constând în continuarea judecă ții în absen ța inculpatului în cauzele având ca obiect infrac țiuni grave. -obligația instanței de a renunța la procesul in absentia. Din hotărârile Curții se pot distinde următoarele condi ții necesare pentru ca judecarea în contumacie să fie admisibilă: -dacă persoana în cauză nu s-a prezentat și nu s-a apărat în proces. 1988 CEDO Poitrimol contra Franței.dacă este posibil să transfere procedurile unui alt stat și să solicite extrădarea. 1993 CEDO 55 .

dacă din cauza inculpatului statul nu î și poate duce la îndeplinire obligația de a-l cita. 1991 CEDO 72 Ensslin. statul de executare poate cere statului emitent al mandatului garan ția ca. în caz de condamnare. contra Italiei. 2 din Legea 302/2004. S-a apreciat că doar pe baza faptului că inculpatul e posibil să fi aflat în mod indirect de momentul în care începe procesul. să tran șeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declara țiilor persoanei care susține că nu a comis actul considerat ca infracțiune 73 Garanția transferării persoanei predate. ea nu poate. asigurându-se pe deplin protecția drepturilor inculpatului72. În situația în care persoana solicitată prin intermediul unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau judecă ții este resortisant sau rezident al statului membru de executare. -în situațiile în care inculpatul este absent din cauza unei boli ori dintr-un alt motiv .-procesul in absentia trebuie să asigure un minim de protecție corespunzător cu importanța renunțării la dreptul de a fi prezent 70. 1978 CEDO 73 Exbatani contra Suediei. -ăntr-o cale de atac. 1988 CEDO.C. 2000 CEDO. în funcție de caracteristicile specifice procedurii în cauză și de rolul instanței de control judiciar. potrivit art. prezen ța inculpatului nu este necesară atunci când nu include argumentare și dovezi noi.B. -în mod excepțional. atunci când o instan ță de control judiciar este competentă să analizeze atât situa ția de fapt. Minimul acestor garanții ar trebui să includă cel pu țin: reprezentarea legală efectivă. Totuși. odată predată. din motive ce țin de echitatea procedurii. Baader și Raspe contra Germaniei. procesul se poate desfă șura fără ascultarea inculpatului. cât și chestiunile de drept și să studieze în ansamblu problema vinovă ției. atitudinea inculpatului trebuie să demonstreze fără echivoc renunțarea la dreptul de a fi prezent la judecată. instanța poate decide continuarea judecă ții. Curtea a apreciat că. În schimb. 97 alin. instan ța nu poate concluziona că inculpatul a renunțat la acest drept 71. persoana solicitată poate fi transferată în condi țiile legii în statul de cetățenie. 70 Ibidem F. 71 56 . Constantinescu contra României.

s-a admis recursul declarat de procuror împotriva setinței pronun țată de Curtea de Apel Timișoara. persoana predată să fie transferată pentru executarea acesteia în România.. a cetățenilor români. persoana solicitată poate fi transferată în statul de cetă țenie. aceasta nu a făcut aplicarea dispozi țiilor care reglementează soluționarea mandatelor europene de arestare în ipoteza în care persoana solicitată este cetățean român și în raport cu faza procesuală penală în statul membru emitent. În decizia75 pronunțată în recurs de ICCJ.În doctrină74 s-a apreciat că predarea cetățenilor români sub această condiție nu impune obținerea din partea statului emitent a consimțământului relativ la această condiție. ci la cerere. Având în vedere faptul că mandatul european de arestare are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce dintre statele membre. M. Constantinescu. ICCJ. hotârârea privind executarea mandatului european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale. odată predată. în cazul în care se va pronun ța o pedeapsă privativă de libertate. arată că deși Curtea de Apel a decis executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate. p. potrivit Titlului VI din Legea 302/2004. 2492 din 8 mai 2007 57 . op. În acest sens. transferul nu poate opera automat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. anterior pronun țării de către instanța română.cit. decizia nr. 74 75 G. în motivare. prin care instan ța a dispus predarea cetățeanului român fără a cere autorității judiciare emitente îndeplinirea condiției ca. ca stat solicitat.89 ICCJ. menținându-se celelalte dispozi ții ale hotărârii atacate. hotărârea de punere în executare a mandatului european de arestare și predarea sub această condiție. Așasar. chiar dacă instanța emitentă a mandatului european de arestare oferă garanția că. persoana predată va fi transferată în România pentru executarea pedepsei este nelegală. în caz de condamnare. a hotărârii de predare. 87 alin. Arătăm însă că. Tudor. Secția penală. în cazul în care se va pronun ța o pedeapsă privativă de libertate. 2 din Legea 302/2004 care prevăd că. sens în care s-a pronun țat și ICCJ. ICCJ a casat în parte hotărârea atacată și a făcut aplicare vechiului art. pentru efectuarea urmăririi penale este suficientă și prezumă respectarea obligației. iar autoritatea judiciară de executare condiționează de acest transfer predarea.

după punerea în executare a mandatului european de arestare.Câtă vreme persoana a fost condamnată în statul emitent. p. durata arestării provizorii în vederea extrădării de la 13 aprilie 2004 până la 11 iulie 2005 inclusiv.. este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române. computându-se din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului. ICCj arată că măsurile preventive luate față de contestator în vederea 76 77 G.cit. Tudor. 15 alin. predată anterior în vederea efectuării urmăririi penale. doar măsurile preventive privative de libertate dispuse de autoritoritățile judiciare străine se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române. De asemenea. în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi. În ceea ce privește computarea pedepsei. În motivarea deciziei.63 ICCJ. M. Secția Penală. op. Emiterea unui mandat de executare a pedepsei apare în condi țiile pronun țării unei hotărâri definitive de condamnare de către o instan ță judecătorească română ori de o altă instanța judecătorească străină. Constantinescu. În același sens s-a pronunțat și ICCJ 77într-o cauză în care Tribunalul Brașov a admis contestația la executare. Împotriva soluției pronunțate în apel. durata pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române. decizia 4490 din 4 septembrie 2006 58 . Așadar. dar care să fie recunoscută de instanțele românești. autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare duratei pedepselor şi măsurilor privative de libertate executate în România. Prin urmare. și durata arestului efectuat în străinătate în vederea executării mandatului european de arestare emis de România va fi dedusă din pedeapsa stabilită pentru infrac țiunile ce fac obiectul mandatului. cu interzicerea îndepărtării din locuință într-un anumit interval orar 76. procurorul a declarar recurs ce a fost apreciat a fi fondat. iar nu și măsurile preventive neprivative de libertate dispuse de aceste autorități precum măsura de obligare a persoanei extrădate de a-și stabili locuin ța într-o localitate. 1 din Legea 302/2004. potrivit dispozițiilor art. această persoană nu poate fi încercerată într-un penitenciar din România decât în baza unui mandat de executare emis de instanțele judecătore ști.

Potrivit doctrinei78. nefiind necesară întocmirea unei încheieri în acest sens. Fa ță de aspectul că că aceste măsuri nu reprezintă măsuri preventie privative de libertate ci doar restrictive a preciat nu se încadrează în sfera măsurilor ce au a fi computate din pedeapsa ce are a fi aplicată. care informează despre aceasta autoritatea judiciară de executare. Astfel. Tudor. 94 din Legea 302/2004. -dacă persoana solicitată a decedat. cu interzicerea îndepărtării din locuin ța proprie în intervalul orar 22. 5 din Legea 302/2004. 145 și art. similar emiterii. parchetul care efectuează ori supraveghează activitatea de urmărire penală sau instanţa care a dispus asupra măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranţă. Retragerea se solicită de instanţa emitentă. Un alt efect al emiterii mandatului european de arestare constă în întreruperea cursului prescripției.cit.  Retragerea mandatului european de arestare Această situație este reglementată de art. potrivit principiului simetriei juridice. 89 alin. 1 din vechiul Cod de procedură penală. retragerea mandatului european de arestare se solicită de instanța emitentă printr-o adresă de judecătorul competent. potrivit art. M. Ministerul Justiţiei şi. op. transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorităţii străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripţiei. Mandatul european se retrage în următoarele situa ții: -dacă au dispărut temeiurile care au justificat emiterea acestuia. În practică. după caz. -dacă persoana urmărită internaţional a fost extrădată sau predată în România.30-7. retragerea mandatului european de arestare se solicită ca urmare a dispariției temeiurilor care au justificat emiterea acestuia 78 G..00. 154 ind. p.extrădării au constat în obligarea stabilirii locuin ței într-o anumită localitate. Constantinescu. măsuri similare măsurilor prevăzute de art.67 59 .

Aceasta se impune deoarece. emi țându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii. În situa ția în care nu se cunoaște locul unde se află persoana solicitată. Punerea în executare a mandatului european de arestare  Autoritățile române competente Autoritățile judiciare române de executare sunt cur țile de apel. Autoritățile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul Justiției și parchetele de pe lângă cur țile de apel în a căror circumscripție a fost localizată persoana solicitată. aplicate prin hotărâri definitive. înlocuirea sau încetarea măsurii arestării preventive. Aceeași este și situația în cazul în care se emite mandatul eruopean de arestare în temeiul unui mandat de arestare preventivă a inculpatului ce a fost trimis în judecată în lipsă și care ulterior este condamnat definitiv la pedeapsa închisorii. după emiterea noului mandat de executare a pedepsei închisorii putându-se emite un alt mandat european de arestare. în absen ța solicitării și ob ținerii consimțământului statului membru de executare. mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. executarea pedepsei rezultante s-ar face cu încălcarea regulii specialității. 9. mandatul european de arestare emis în vederea executării uneia sau mai multora din pedepsele care au intrat în contopire se impune a fi retras. Un caz special îl constituie cel al anulării mandatelor de executare a pedepsei închisorii ca urmare a contopirii mai mai multor pedepse.precum revocarea. de asemenea se impune retragerea mandatului european de arestare emis în temeiul mandatului de arestare preventivă și emiterea unui nou mandat european de arestare în vederea executării pedepsei închisorii. dacă persoana solicitată ar fi predată în temeiul primului mandat european de arestare ce privea executarea numai a uneia dintre pedepsele ce au intrat în contopire. În această situa ție. 60 . Față de aceste aspecte.

ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reuşeşte să transmită mandatul european de arestare direct autorităţii judiciare române primitoare. foarte multe cuvinte și expresii își pierd din în țelesul avut în limba în care documentul a fost redactat. 85 alin. În motivarea acestei excepții. în scopuri statistice. 128 alin.Autoritatea centrală română este Ministerul Justi ției. se creează un dezechilibru între persoanele solicitate care cunosc limba respectivă și cele ce nu o cunosc. dar și dispozi țiile art. procedura judiciară se desfășoară în limba română. autorul excepției de neconstitu ționalitate invocând prevederile art. autorul excep ției a sus ținut că prin ulilizarea unei limbi străine în redactarea mandatului european de arestare. c)îndeplineşte orice altă atribuţie stabilită prin lege menită a asista şi sprijini autorităţile judiciare române în emiterea şi executarea mandatelor europene de arestare. prin prisma drepturilor conferite de dreptul la apărare. Dispozițiile ce stabilesc aceasta au fost atacate sub aspectul constituționalității. 4 din Legea 302/2004. b)ţine evidenţa mandatelor europene de arestare emise sau primite de autorităţile judiciare române. posibilitatea de a verifica îndeplinirea tuturor condițiilor de fond și de formă nu este satisfăcătoare căci. fiind îngrădit accesul la justiție al acestora din urmă. S-a susținut că. 13 din Constituție. potrivit art. Curtea Constitu țională a re ținut că dispozițiile constituționale invocat de autorul excep ției nu sunt afectte de 61 . Mandatul european de arestare transmis autorităților judiciare trebuie tradus în limba română sau în limba engleză ori franceză. nici chiar în cazul în care documentul redactat în limba engleză sau franceză este tradus de către un traducător autorizat în limba română. În această calitate. în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată. prevederi potrivit cărora în România. De asemenea. prin traducere. 1 din Constituție care prevăd că în România. limba oficială este limba română. Ministerul Justi ției: a)primeşte mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene şi îl transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

spălarea produselor infracţiunii. 2.textul criticat și.  Fapte care dau loc la predare Următoarele infracţiuni. 443/2007 62 . 6.terorismul. 4. 79 Curtea Constituțională.participarea la un grup criminal organizat. Mai mult decât atât. dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani.traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope. 10. inclusiv contrafacerea monedei euro. 7. Totodată. modalitatea de reglementare nu știrbe ște preeminența dreptului internațional. 11.corupţia. decizia nr. nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări: 1.traficul ilicit de arme.traficul de persoane. de asemenea.frauda.falsificarea de monedă. 8. ci o etapă preliminară reprefitoare la corespondența dintre state. 3. inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. 2. 9. 5. recunoscut în materie chiar de Constituția României în cuprinsul art. Curtea a arătat că prevederile atacate vizează nu procedura propriu-zisă de soluționare a cauzei ce privește punerea în executare a mandatului european de arestare.exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă. Codul de procedură penală instituie obligativitatea instan ței de a folosi un interpret atunci când sunt înscrisuri redactate într-o altă limbă79. muniţii şi substanţe explozive. indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent.fapte legate de criminalitatea informatică. 148 alin.

sechestrarea ilegală de nave sau aeronave.traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane. 14. 31.traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive. 25.violul. inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie. 15. Pentru alte fapte decât cele anterior indicate. 18. 13.falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals. 16. 28.crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale.incendierea cu intenţie.înşelăciunea.racketul şi extorcarea de fonduri. 21.falsificarea de mijloace de plată. 27.omorul. inclusiv antichităţi şi opere de artă. 29. 63 .traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere. 20.răpirea. 24.infracţiuni împotriva mediului. 17. vătămarea corporală gravă. lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici. 22. 30.traficul de vehicule furate.traficul ilicit de bunuri culturale. 19.12.contrafacerea şi pirateria produselor. predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române. 32.sabotajul.facilitarea intrării şi şederii ilegale. 23.furtul organizat sau armat.rasismul şi xenofobia. 26.

pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.  Motive de refuz al executării  Motive obligatorii de refuz al executării Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: a)când. dacă autorităţile române au. altul decât statul emitent. pe lângă cele trei motive obligatorii de neexecutare. competenţa de a urmări acea infracţiune. 3 din Decizia-cadru. chiar în condi țiile în care acest din urmă 64 . Așadar.independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia. 98 alin. pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea. Prevederile art. cu condiţia ca. din informaţiile de care dispune. potrivit legii statului de condamnare. b)când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România. pentru fapte ce exced categoriilor de infrac țiuni menționate. Există însă state care. c)când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal. Discu țiile cu privire la problemele de constituționalitate ce au luat na ștere prin eliminarea dublei incriminări și deci prin încălcarea principiului legalită ții incriminării și a pedpsei au fost anterior tratate. 1 din Legea 302/2004 anterior citat preia motivele de neexecutare a mandatului european de arestare obligatorii prevăzute de art. trebuie respectată regula dublei incriminări. au adăugat și alte motive obligtorii de neexcutare: Malta refuză predarea dacă persoana solicitată a fost extrădată dintr-un alt stat. datorită vârstei sale. reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru. sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă. în cazul condamnării. potrivit legii române.

În lipsa unor interpretări autentice a termenilor utiliza ți în art.stat și-a dat consimțământul la predare. din informațiile de care dispune. Portugalia și Danemarca refuză predarea dacă mandatul european de arestare este emis din motive politice. Tudor. în situația în care a fost pronun țată o pedeapsă. ”O persoană împotriva căreia a fost pronun țată o hotărâre definitivă într-un proces pe teritoriul unei părți contractante nu poate face obiectul urmăririi penale de către o altă parte contractantă pentru acelea și fapte. M. cu condiția ca. în practică au apărut o serie de dificultă ți legate de con ținutul unor sintagme folosite de acesta. sintagme precum: ”hotărâre definitivă”. Potrivit principiului non bis in idem. 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen (CAAS). sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă. să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată conform legilor părții contractante care a pronun țat sentin ța”. Non bis in idem. pedeapsa să fi fost gra țiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea. altul decât statul emitent. reise că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru acelea și fapte de către un stat membru. 80 G. Fără a indica în mod exhaustiv toate actele normative care reglementează acest principiu non bis in idem. arătăm că potrivit art.. p. 54 CAAS. respectiv dacă există pericolul ca. încălcând normele deciziei-cadru și principiul încrederii reciprice dintre statele membre. cu condi ția ca. aceasta să fi fost executată. a din Lege. nimenu nu poate fi urmărit sau pedepsit pentru aceeași faptă pentru care a fost deja condamnat sau achitat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. op. 1 lit. ulterior predării. Olanda refuză predarea dacă autoritatea de executare este convinsă că persoana solicitată nu se face vinovată de comiterea infracțiunii.cit. persoana în cauză să fie persecutată din motive politice 80. 98 alin. ”obiectul urmăririi penale”. potrivit legii statului de condamnare.100-101 65 . ”în curs de executare” sau ”nu mai poate fi executată”. ”aceleași fapte”. în cazul condamnării. Potrivit art. autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când. Constantinescu. ”pedeapsă care a fost executată”.

prin care ministerul public dintr-un stat membru înceteză urmărirea penală după ce inculpatul a îndeplinit anumite condiții precum a achita o aumită sumă de bani. 54 din CAAS. împiedicâd. O decizie care. criterii care sunt valabile. Domeniul de aplicare a noțiunii de hotărâre definitivă este limitat în cauza Turansky84. Curtea a apreciat că o decizie. 54 CAAS. chiar dacă acestă procedură nu implică vreo intervenție din partea instan ței judecătorești82. trebuie să interzică definitiv urmărirea ulterioară a faptei în statul respectiv. respectiv a principiului non bis in idem. Aceasta constituie o extindere a strictei interpretări a principiului de la deciziile luat de o instan ță judecătorească la orice pronunțată de către o autoritate cu atribu ții la administrarea justi ției penale în sistemul juridic național în cauză. noi proceduri într-un alt stat membru. în temeiul legisla ției 81 Ibidem.Prin jurisprudența CJUE au fost stabilite mai multe criterii privind incidența art. Curtea a dus mai departe noțiunea de hotărâre definitivă. hotărârea Cur ții sanc ționează în același timp statul care a declanșat procedurile fără a avea suficiente probe. o hotărâre de achitare pronunțată pentru lipsă de probe. în funcție de sistemele juridice al statelor membre. aceasta se referă nu numai la hotărârile judecătorești. Punând accentul pe libera circulație a persoanelor.I C-385/01 HuseynGozutokșI Klaus Brugge. pentru identitate de ra țiune 81 și în vederea determinării existenței motivului de neexecutare obligatorie a mandatului european de arestare. Principiul non bis in idem este aplicabil și ăn cazul unei hotărâri prin care se dispune achitarea pe motiv că a intervenit prescrip ția răspunderii penale a inculpatului 83 sau din cauza a insuficienței probelor. împiedicând desfășurarea unor proceduri ulterioare pentru aceleași fapte.107 Cauzele reunite C-187/01 . că principiul non bis in idem se aplică și procedurilor urmate de stingerea acțiunii penale. pe cale de consecință. p. 2003 CJUE 83 Cauza C-467/04 Gasparini și alții. ci și la actele altor autorită ți judiciare sau organisme jurisdicționale. pentru a fi considerată ca finală în sensul art. CJUE 84 Cauza C-491/07 Vladimir Turansky CJUE 82 66 . Cu privire la noțiunea de ”hotărâre definitivă”. în cauza Van Straaten. după caz. CJUE stabilind că intră în no țiunea de hotărâre definitivă. Curtea a stabilit astfel. prin care se solu ționează o cauză penală.

indicăm faptul că fapele pedepsibile constând în exportul și importul acelora și bunuri ilicite și urmărite în diferitele state contractante la CAAS reprezintă conduite ce se circumscriu noțiunii de acelea și fapte.cit.. Constantinescu. 54 CAAS88. în cazul în care legislația națională prevede că un caz poate fi redeschis după neînceperea urmăririi penale a acuzatului pe motiv că fapta nu constituie infracțiune. în sensul art. Tudor. principiul non bis in idem nu poate fi aplicat nici în cazul în care se pronunță o hotărâre de declinare de competen ță sau când s-a constatat. în hotărârea/ordonan ța anterioară vreunul din cazurile de imposibilitate de punere în mișcare a ac țiunii penale Cu privire la noțiunea de ”aceleași fapte”. 54 CAAS devine aplicabil numai când instanța sesizată cu cea de-a doua cauză penală constată că actele materiale formează un ansamblu indisolubil prin legăturile lor în timp. Puterea de apreciere în acest sens revine instanțelor naționale competente 85.111 67 . Cu titlu de exemplu. p. îl reprezintă aprecierea globală a conduitelor ilicite concrete care au condus la cercetarea penală în fa ța instan țelor din cele două state contractante. criteriul relevant îl reprezintă cel al identității actelor materiale. în funcție de gradulde identitate și conexitate dintre toate circumstan țele reale care trebuie comparate86. independent de încadrarea juridică a acestor fapte sau de interesul juridic protejat. Astfel. CJUE Cauza C/367/05 Kraaijenbrink. M. 85 86 87 88 Cauza C-436/04 Van Esbroek. În concluzie. atunci când sunt descoperite probe noi. nu poate. în principiu. CJUE Ibidem G. în țeles ca un ansamblu de acte indisolubil legate între ele. De asemenea.primului stat contractant care a instituit procedura penală împotriva unei persoane. art. în spațiu și prin obiectul acestora 87. S-a apreciat că punctul de plecare al analizei no țiunii de acelea și fapte în sensul CAAS. să constituie un obstacol pentru redeschiderea sau continuarea unui proces penal în ceea ce prive ște aceleași fapte împotriva persoanei respective într-un alt stat contractant. această decizie nu este definitivă. nu interzice definitiv urmărirea ulterioară a faptei la nivel național. op.

În lumina aceleiași interpretări. în convertirea sumelor de bani obținute de asemenea dintr-un astfel de trafic la casele de schimb valutar situate într-un alt stat contractant nu trebuie considerate ”aceleași fapte” în sensul art. dacă actele materiale nu formează un astfel de ansamblu. pe de-o parte. în deținerea într-un stat contractant a unor sume de bani proveniți din traficul de substanțe narcotice și. a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului sens în care autorită țile naționale competente care trebuie să stabilească dacă există identitate de fapte materiale trebuie să se limiteze la verificarea dacă acestea constituie un set de fapte indisolubil legate între ele89. trebuie să se constate că pedeapsa închisorii cu suspendarea executării reprezintă o pedeapsă în sensul art. Prin urmare. pedeapsa devine executată în sensul aceleiași dispoziții 92. Pedeapsa pronunțată de o instan ță a unui stat contractant a fost executată sau este în curs de executare atunci când inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare. pe de altă parte. Curtea a analizat sensul noțiunii de ”executare” în câteva dintre deciziile sale. 54 CAAS întrucât sanc ționează comportamentul ilicit al unei persoane condamnate. în principal. 54 CAAS numai prin prisma faptului că instanța națională competentă constată că respectivele fapte sunt legate între ele prin aceea și rezolu ție infracțională90. simpla împrejurar că instanța sesizată în cea de-a doua cauză constată că autorul prezumtiv al acestor fapte a ac ționat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale nu va fi suficientă pentru a asigura existența unui ansamblu de circumstanțe concrete indisolubil legate între ele care intră sub inciden ța no țiunii de ”acelea și fapte” în sensul art. hotărârea din 10 februarie 2009 Cauza C-367/05 Norma Kraaijenbrink CJUE Cauza C-288/05 Jurgen Kretzinger CJUE Cauza C-288/05 Jurgen Kretzinger CJUE 68 . în conformitate cu legislația respectivului stat contractant91. Respectiva pedeapsă trebuie considerată ca fiind ”în curs de executare” din momentul în care condamnarea a devenit executorie și pe parcursul termenului de încarcare. După expirarea termenului de încercare. În schimb. În același sens s-a statuat că fapte diferite constând. 89 90 91 92 Zolothukin contra Rusiei. 54 CAAS.

statuând în mod clar că principiul non bis in idem trebuie să aibă o interpretare uniformă în cadul UE. 4 din Protocolul nr. Prevederile anterior indicate au ca scop interzicerea repetării urmăririi penale în cauzele soluționate definitiv. București. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 7 din Convenție97. toate deciziile adoptate de către curte în această materie sunt incidente și în ceea ce privește mandatul european de arestare 94. p. CJUE s-a pronun țat în sensul extinderii prevederilor acestui principiu și asupra dispozi țiilor mandatului european de arestare. editura All Beck. 15 din Convenție” 96 Cauza Horciag contra României. Comentariu pe articole. conform legii și procedurii penale a statului respectiv. Bîrsan. ducând la re ținerea concursului ideal de infracțiuni. 54 CAAS. 4 Protocolul 7 la Convenția europeană privind drepturile omului 1. Vol. articol ce produce efecte în mod direct în dreptul intern potrivit art. 6 și art. datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produ. Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului. I. 3. CEDO 97 C. 2005. dacă fapte noi sau recent descoperite sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. La nivelul legislației aplicabile în România. Când o acțiune sau inacțiune săvârșită de aceea și persoană. Pe cale de consecință. întrunește elementele mai multor infracțiuni. principiul non bis in idem se aplică doar după achitarea sau condamnarea persoanei în cauză printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale statului în discuție. Altfel spus. Noțiunea de ”procedură penală” trebuie interpretată în lumina principiilor aplicabile ”acuzației în materie penală” și ”pedeapsă” menționate în art.și aplicarea înainte de deschiderea unei noi urmăriri penale 96. 2. Drepturi și libertăți. trebuie să avem în vedere art. 444 94 69 .Măsurile preventive. Cu privire la acest principiu non bis in idem. 11 și art. căci aceastea urmează a fi deduse din durata pedepsei închisorii 93. 20 din Constituția României. pornind de la scopul acestora. 7 la Conven ția Europeană privind drepturile omului95. Nimenu nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printro hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat. nu ne putem afla în prezen ța unei 93 Ibidem Cauza C-261/09 Mantello CJUE 95 Art. negăsindu. Hotărârea din 15 martie 2005. nu pot fi considerate executate sau în curs de executare în sensul art. Convenția Europeană a Drepturilor omului.

trebuiesc a fi întrunite în mod cumulativ două condiții: -autoritățile române să aibă. întrucât prin re ținerea concurcului ar fi încălcat art. observăm potrivit dispozițiilor legale că aceasta înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârșită. hotărârea din 29 mai 2001 CEDO 70 . Curtea a arătat că statele păr ți au libertatea de a decide pentru care dintre cele două infrac țiuni să fie urmărită și judecată persoana respectivă. în cadrul concursului ideal de infracțiuni. Dacă infracțiunile pentru care este condamnată o persoană diferă în elementele lor esențiale. nu suntem în prezen ța vreunei încălcări a principiului non bis in idem. în această situație se încadrează minorul ce nu a împlinit vârsta de 14 ani. Pentru situa ția în care infrac țiunile urmărite nu diferă în elementele lor substanțiale. potrivit legii române. Prima condiție are la bază caracterul imperativ al normei ce consacră principiul teritorialității legii penale. în timp ce. Cea de-a doua condiție referitoare la inciden ța amnistiei. competen ța de a urmări aceas infracțiune. Față de conținutul dispozi țiilor Codului penal. Pentru a ne afla în prezența acestui motiv obligatoriu de refuz la executare a mandatului european de arestare. în conformitate cu legea penală română. pentru a se vedea dacă a avut sau 98 Franz Fischer contra Austriei. 4 din Protocolul 7 la Conven ția europeană a drepturilor omului deoarece aceasta interzice ca o persoană să fie judecată de două ori pentru aceeași infracțiune. Procedura de executare a mandatului european de arestare nu poate include efectuarea unei expertize psihiatrice cu privire la minorul cu vârstă între 14-16 ani. Persoana solicitată nu răspunde penal datorită vârstei sale pentru faptele pe care se întemeiază mandatul european de arestare. 4 din Protocolul 7 la Conven ție 98. Amnistia. -infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România. sens în care se impune aplicarea exclusivă și necondiționată a legii penale române infrac țiunilor săvârșite pe teritoriul României. indiferent de calitatea suspectului.încălcări a art. același fapt constituie elementul constitutiv a două infracțiuni.

32 din 15 februarie 2008 71 . sentința penală nr. ca motiv de refuz la predare este neîntemeiată. Invocarea altor cauze de către persoana solicitată. persoana solicitată a arătat că suferă de schizofrenie paranoidă și a depus acte medicale ce atestau această afec țiune. 96 alin. de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent. în materie de taxe şi impozite. b)când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.nu discernământ la săvârșirea faptei ce face obiectul mandatului european de arestare. (2) din prezenta lege. Curtea a statuat că invocarea acestor motive ce țin de afecțiuni psihice nu constituie motiv de refuz la executare a mandatului european de arestare. c)când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. această împrejurareurmând a fi invocată în fața organelor judiciare ce au emis mandatul european de arestare. în mod excepţional. dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României 99 Curtea de Apel Galați. de vamă şi de schimb valutar. În cadrul acestei proceduri. în mod corect a dispus și Curtea de Apel Galați 99 când a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal de Land Graz Austria privind persoana solicitată B. În acest sens. executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite.  Motive facultative de refuz al executării mandatului european de arestare Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: a)în situaţia prevăzută la art.T..

fax. anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces. g)când. cu condiţia ca. care împiedică viitoare proceduri. f)când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român. sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă. luna. dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române. sau (ii)persoana. prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică. fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat. la mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o 72 . d)când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene. anul şi locul de înfăţişare.pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent. i)când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată. e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace. conform legislaţiei române. cu privire la ziua. h)când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală. în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că. în conformitate cu legislaţia statului emitent: (i)persoana a fost încunoştinţată. potrivit legii române. cu privire la aceleaşi fapte. având cunoştinţă de ziua. ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare. e)când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care. sunt comise pe teritoriul României. o hotărâre definitivă. în caz de condamnare. răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris. luna. faţă de persoana solicitată. în timp util.

reprezinte. 2 din Legea 302/2004 prevede că pentru alte fapte decât cele enumerate la alin. ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi. în materie de taxe și impozite. sau (iii)după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că. însă. art. aceste dispozi ții devin incidente doar atunci când motivul obligatoriu de refuz la executare ca 73 . potrivit legii. respectiva cale de atac. într-un termen determinat.Astfel cum am făcut anterior vorbire. în eventualitatea admiterii căii de atac. persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac. executarea mandatului european de arestare nu va putea fi refuzată pentru motivul că legisla ția română nu impune același tip de taxe sau impozite sau nu con ține același tip de reglementare în materie de taxe și impozite. iar. În cazul în care mandatul european de arestare este emis în vederea executării pedepsei. sau (iv)persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare. 1 al aceluiași art. În esență acest caz se referă în principal la mandatele europene de arestare emise în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății. Persoana solicitată este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă ce a motivat emiterea mandatului european de arestare. de vamă și de schimb valutar ca legislația statului emitent. de vamă si de schimb valutar. În mod excep țional. unei căi de atac. hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată. acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă. la judecarea căreia poate participa personal. în termenul prevăzut de lege. Dubla incriminare. cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi. poate fi desfiinţată. fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat. în urma soluţionării căii de atac. iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv. iar. 96 alin. statul solicitat poate condi ționa predarea cu respectarea principiului dublei incriminări și respectiv al legalității incriminării și a pedepselor. imediat după predarea sa.

doctrina100 apreciază că prevederile au ca scop în special a permite autorităților judiciare de execute să acorde o importanță deosebită posibilității de a crește șansele de reinser ție socială a persoanei căutate.urmare a aplicării principiului non bis in idem nu este aplicabil în sensul că nu sunt întruniteuna dintre următoarele condi ții: persoana urmărită să nu fi fost judecată definitiv pentru acelea și fapte de către un stat membru. pedeapsa să nu fi fost gra țiată ori infracțiunea să nu fi fost amnistiată sau să nu fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea. precum și legăturile familiale și economice pe care persoana solicitată le întreține cu statul membru de executare. Cu privire la acest caz. op. ca urmare a unei șederi stabile de o anumită dutată în statul membru.cit. Constantinescu. CJUE101 a statuat că o persoană este rezident în statul membru de executare când și-a stabilit reședința reală în acest stat și rămâne ân acest stat atunci când. c din Lege. 98 alin. Pentru cazul prevăzut de art. potrivit legii statului de condamnare. Cazul prevăzut la lit. autoritatea judiciară română de executre poare refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguran ță privative de libertate dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent. în aceste condiții statul se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranță în conformitate cu dreptul său intern.130 Cauza C-66/08. În aprecierea rela ției stabilite cu statul membru solicitat se are în vedere în special durata. d a aceluiași articol din Lege stabile ște că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea 100 101 G. M.. altul decât statul emitent. în cazul condamnării. p. după executarea pedepsei la care aceasta a fost condamnată. sanc țiunea să nu fi fost executată ori să nu fie în acel moment în curs de executare sau executarea să nu fi fost prescrisă. Szymon Kozlowski CJUE 74 . a stabilit cu acesta din urmă legături similare cu cele care rezultă din reședință. natura și condi țiile șederii persoanei căutate. Tudor. 2 lit.

Potrivit dispozițiilor noului Cod penal. rezultatul infrac țiunii. Acest motiv de rezul la predare. Această apreciere trebuie făcută în raport de alte elemente precum: începerea unor proceduri de cercetare penală în România. amploarea activită ții desfă șurate în 75 . nu intervine automat ci autoritatea judiciară română poate refuza executarea. Prin urmare. sac țiunea să fi fost executată sau să fie în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată ori pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare. cu privire la care nu mai func ționează principiul recunoașterii și încrederii reciproce. prin infrac țiune săvâr șită pe teritoriul României se înțelege. subsolul și spațiul aerian. doar că în această situa ție prima hotărâre trebuie să fi fost pronunțată de o autoritate a unui stat care nu este membru al Uniunii Europene. Infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când e acest teritoriu s-a efectuat un act de executare. 3. în caz de condamnare. sunt comise pe teritoriul României. poate fi refuzată predarea și atunci când doar un act de executare sau rezutatul infracțiunii s-a produs pe teritoriul României deoarece. de instigare sau de complicitate ori s-a produs. potrivit legii române. care ar fi atras refuzul obligatoriu al executării. Această dispozi ție reia practic motivul obligatoriu de refuz al executării ca urmare a aplicării principiului non bis in idem. chiar în parte. conform principiului ubicuității. Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care. cuprinse între frontierele de stat sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. 8 alin. infrac țiunea în întregul ei este considerată a fi comisă în România. prin simplul fapt că infrac țiunile sunt săvârșite pe teritoriul României. potrivit art. cu condiția ca. marea teritorială și apele cu solul. orice infrac țiune săvârșită pe întinderea de pământ.mandatului european de arestare când persoana solicitată ce face obiectul mandatului european de arestare a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene.

fiind în interesul finalizării acesteia ca toate persoanele bănuite că au participat la comiterea faptelor să se afle la dispozi ția autorită ților franceze în vederea lămuririi complete și cu celeritate a tuturor împrejurărilor cauzei103. autoritatea judiciară română ar putea refuza executarea mandatului european de arestare. sesizată fiind în vederea punerii în executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile franceze. sentința nr. 3660 din 12 iulie 2007 103 Curtea de Apel București. ICCJ. 22 din 2 martie 2007. Secția a II-a penală. cât și victimele traficului de persoane. prin utilizarea violen țelor verbale și fizice. și B. sentința nr. ansamblul activității infracționale s-a desfășurat pe teritoriul Fran ței. Autoritățile judiciare române pot refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis 102 Curtea de Apel Craiova. iar ancheta judiciară inițiată de către autoritățile franceze este în plină desfă șurare. care se ocupau de organizarea transportului acestor femei din România în Marsilia.cu toate acestea. Sentința Penală. faptă ce a fost săvâr șită pe teritoriul României. Secția penală.P. decizia nr. Curtea de Apel Bucure ști. ac ționând pe teritoriul României. În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Bucure ști care. numărul clienților. Raportat la fapta pentru care a fost solicitată persoana. în vederea preluării acestora de către Ș. în cursul anului 2005 și 2006.România și alte asemenea elemente care să ducă la concluzia că autoritățile române sunt cele mai îndreptățite a face cercetările 102. unde se presupune că se află atât majoritatea perticipan ților la săvâr șirea faptelor. fără a da eficien ță motivului facultativ de refuz la predare ce vizează infrac țiunile săvâr șite pe teritoriul României. împreună cu so ția sa în calitate de complice. luând act de consimțământul la predare liber exprimat de persoana solicitată. alegerea hotelurilor și recuperarea produselor obținute de pe urma prostituției.G.P. persoana solicitată era membră a unei rețele de proxenetism în Marsilia și fiecare membru al acestei rețele având câte una sau mai multe prostituate cărora le controlau munca.. Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea acestui motiv căci. au recrutat mai multe fete către alte persoane. 177 din 8 iulie 2008 76 . numitul I. a dispus predarea persoanei solicitate. Astfel. În respectiva cauză.

refuzul executprii mandatului european de arestare constituie așadar o facultate a instan ței de judecată de a dispune executarea mandatului european de arestare. dacă faptele ar fi fost de competen ța autorităților române. în cazul extrădării. Tudor. M. Acest caz vizează situațiile în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea principiilor personalității. conform legislației române. instanța de judecată. în relațiile cu statele ter țe. în funcție de instrumetul juridic folosit și de statele care cooperează 104. ca autoritate judiciară română de executare.cit. Împlinirea termenului de prescripție se apreciază în raport de momentul primirii mandatului european de arestare. De asemenea. realității și universalității legii penale. În rela țiile cu statele membre UE care au făcut declarații cu privire la aplicarea mandatului. autoritățile judiciare române de executare pot refuza executarea mandatului european de arestare când. prescripția se raportează dar la legislația statului de executare.. p. în pricedura de executare a mandatului european de arestare. s-a decis că. aprecierea împlinirii termenului de prescripție se raportează diferit. Așadar.în afara teritoriului român. Refuzul executării mandatului european de arestare constituie o facultate a instanței de judecată și. În schimb. op. prin urmare. În acest caz. Constantinescu. are competența de a stabili prevederile din legea română în care se încadrează fapta descrisă în mandatul european de arestare și de a constata. în raport cu această încadrare. aceasta poate dispune executarea mandatului european de arestare. În dreptul intern. dacă termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta pe care se întemeiază mandatul s-a împlinit conform legii penale române. prescrip ția răspunderii penale sau a executării pedepsei se raportează atât la legislația statului solicitant cât și la legisla ți statului solicitat. chiar dacă termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea pe care se întemeiază ori executarea pedepsei aplicare s-a împlinit potrivit legii penale române. chiar dacă termenul de 104 G.149 77 . răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris.

Secția penală. parchetul solicită autorității judiciare emitente. Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală. autoritățile judiciare române de executare pot refuza predarea persoanei solicitate în măsura în care nu au fost respectate garanțiile privind judecarea cauzei în lipsă. decizia nr. i pct (iv). cu privire la aceleaşi fapte. De asemenea. În cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informa ții sau este imprecis sau sunt incidente dispozițiile art. altul decât statul emitent. Dacă mandatul eruopean de arestare este tradus în limba engleză sau franceză. 98 alin. Proceduri prealabile. verifică dacă mandatul european de arestare este înso țit de o traducere în limba română ori în una dintre limbile engleză sau franceză. În cazul în care mandatul nu este tradus în niciun dintr aceste limbi. 86 alin. o hotărâre definitivă. 1. De asemenea. Procurorul desemnat. procurorul verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informațiile prevăzute la art. aspecte pe care le-am abordat anterior cu privire la judecarea cauzei în lipsă. care se referă la exesiten ța unei hotărâri definitive pronunțate într-un stat membru. Aceste prevederi vin să completeze motivul obligatoriu de refuz al executării ca urmare a aplicării principiului non bis in idem. care împiedică viitoare proceduri. în termen de 48 de ore de la primirea mandatului european de arestare.prescripție a răspunderii penale pentru infrac țiunea pe care se întemeiază s-a împlinit potrivit legii penale române 105 . 105 ICCJ. Termene și modalități. remiterea traducerii. 2 lit.Verificările prealabile procedurii de executare efectivă a mandatului european de arestare sunt de competență procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. procurorul competent dispune traducerea acestuia în limba română în regim de urgență. 3141 din 12 iunie 2007 78 .  Procedura de executare. faţă de persoana solicitată. fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat.

102 din Lege. informațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă. căutarea. 1 și este tradus. în caz de netransmitere de către autoritatea judiciară emitentă a hotărârii de condamnare în lipsă nu are niciun efect asupra reținerii persoanei solicitate și sesizării instan ței potriivt art. informânde despre aceasta aturitatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției. urmează a se proceda astfel: -dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs. procurorul dispune clasarea și informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției. procurorul ia măsurile necesare pentru identificarea. pentru aceleași fapte pentru care a fost emis mandatul europea de aresta. procurorului competent sau instanței competente o copie a mandatului european de arestare. tradusă în limba pe care persoana condamnată o în țelege. Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs. în copie.procurorul solicită autorității emitente transmiterea. În ceea ce privește competența parchetelor. în celelalte cazuri. Dacă în urma verifcărilor efectuate se constată că persoana solicitată se află în circumscripția teritorială a altui parchet. potrivit Codului de procedură penală. rezultă în mod neîndoielnic că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României. traducerea și dacă este cazul. În măsura în care mandatul european de arestare con ține informațiile prevăzute de art. 79 . aplicându-se dispozițiile privind darea în urmărire. după caz. 86 alin. procurorul transmite. dacă în urma verificărilor efectuate. Legiuitorul a înțeles ca. netransmiterea informațiilor solicitate în termenul solicitat împietează sesizarea instanței. în cel mult 10 zile. 101 și art. Per a contrario. a hotărârii de condamnare date în lipsă. localizarea și prinderea persoanei solicitate. solicitându-i să aprecieze și să informeze dacă urmărirea penală sau judecata poate fi suspendată până la soluționarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare. spre informare. trimite de îndată mandatul european de arestare parchetului competent. a informațiilor necesare sau.

dacă procurorul apreciază că încuno știn țarea ar afecta executarea mandatului european de arestare. de asemenea. procurorul competent transmite. traducerea și. solicitându-i să îl informeze de îndată care este stadiul procedurii.-dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare. 98 alin. motivele reținerii și conținutul mandatului european de arestare. luarea măsurilor pentru prinderea persoanei solicitate urmează a se face la data primirii consimțământului respectivului stat. procurorul dispune comunicarea hotărârii de condamnare persoanei solicitate. Procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate. Dacă predarea persoanei solicitate este condi ționată de acordarea consimțământului unui alt stat membru ori a unui stat ter ț. dacă este cazul . cauza se repartizează unui complet format dintr-un judecător. Odată sesizată instan ța. Persoanei reținute urmează a i se comunica o copie a mandatului european de arestare și traducerea acestuia. 2 lit. procurorului de caz sau instan ței competente o copie a mandatului european de arestare. judecătorul cauzei verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s-a 80 . Persoanei reținute i se aduc de îndată ța cunoștință. persoana reținută are dreptul de a solicita să fie încuno știn țat un membru al familiei sau o altă persoană despre măsura luată. De asemenea. acesta va putea refuza solicitarea. Măsura reținerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acestaia în prezen ța apărătorului ales sau numit din oficiu. pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării și asupra predării persoanei solicitate. în limba ce o în țelege. Reținerea. În situația în care mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării pedepsei și sunt indicente dispozițiile art. informațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă. spre informare. Măsura reținerii se dispune prin ordonan ța procurorului și poate fi dispusă pentru cel mult 24 de ore. Ca măsură premergătoare judecății. Doar în mod excepțional. i pct (iv) și a fost transmisă de către autoritatea judiciară emitentă.

Mandatul european de arestare emis împotriva unui cetățean român. În acest sens s-a pronun țat și ICCJ106 într-un recurs împotriva unei sentințe pronun țate de Curtea de Apel Timișoara. judecătorul aduce la cuno știn ța persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104. îndeosebi caracterul irevocabil. prin care s-a luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate. Referitor la aceste aspecte. efectele regulii specialită ții. precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă. a hotărârii de condamnare dată în lipsă. Legiuitorul. 1275 din 7 martie 2007 81 . Consimțământul la predare . conferă cetă țenilor români dreptul de a își exprima poziția cu privire la locul unde are să se execute pedeapsa privativă de libertate ori măsura de siguran ță ce sta la baza emiterii mandatului european de arestare: statul emitent al mandatului ori statul de executare. ICCJ a statuat că recursul declarat împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibil întrucât hotărârea instanței prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate este definitivă. precum și. precum și eventualele obiecții în ceea ce privește identitatea. învederându-i consecin țele juridice ale consimțământului la predare. judecătorul întreabă persoana solicitată dacă este de acord să execute pedeapsa ori măsura de siguran ță în statul membru emitent și dacă este de acord. dar și de renunțarea la drepturile conferite de regula specialității. În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român. Totodată.comunicat o copie a mandatului european de arestare într-o limbă pe care o înțelege. în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă. se întocme ște un procesverbal în care se va menționa dacă aceasta a renun țat sau nu la drepturile conferite de regula specialită ții. dacă este cazul. prin Legea 302/2004. procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate. care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existen ța unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare. 106 ICCJ. decizia nr. în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri se siguranță privative de libertate. Secția penală.

197 82 . Tudor. dar nu mai târziu de 30 de zile. dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. 110. p. se dispue și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritata judiciară emitentă. M. Instanța verifică periodic. Această sentință poate fi atacată cu contesta ție în termen de 5 zile de la pronunțare. tinând seama de termenele prevăzute la art. cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la 107 G. în prezen ța apărătorului ales sau numit din oficiu. În acest caz. la cererea procurorului. Ședința de judecată este publică indiferent dacă motivul care a determinat emiterea mandatului european de arestare se referă la urmărirea penală ori la judecată/ executarea pedepsei cu excep ția situației în care. Instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință. potrivit doctrinei 107. că practica ICCJ este în sensul parcurgerii a două etape în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare: într-o primă etapă se dispune arestarea persoanei și în a doua etapă se dispune punerea în executare și predarea persoanei. Constantinescu. judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în ședin ță secretă. prin hotărârea de predare.. iar durata totală. atunci când judecătorul apreciază necesar acesta poate să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare. cât și în situația în care nu consimte la predarea sa. cu respectarea termenelor prevăzute la art. nu poate depăși în niciun caz 180 zile. op. până la predarea efectivă către statul membru emitent.Atât pentru situația în care persoana solicitată consimte la predarea sa. 110. instanța dispune fa ță de aceasta măsura controlului judiciar. dispunând cu privire la arestarea persoanei prin încheiere motivată. Măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate. În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate. Cu privire la acest ultim aspect indicăm . controlului judiciar pe cau țiune sau arestului la domiciliu. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile. în situația în care ulterior instanța dispune executarea mandatului european de arestare.cit. a persoanei solicitate sau din oficiu.

București. București. Editura C. H. Convenția Europeană a Drepturilor omului. Drept european și interna țional penal.Beck. se solu ționează cu precădere.H. Editura C. Mandatul european de arestare. Drept penal.H. 2013 Morar Ioana-Cristina. București Streteanu Florin. 109 din Lege. 10. potrivit art. Beck. 2007 Neagu Norel. Noul Cod penal.. I. Bucuresti 2008 Ciobanu Dordea Aurel. Cursuri universitare.H. Rusu Ion. 2008 Radu Florin-Răzvan. Editura Hamangiu. Beck. Beck. Beck. București. Partea generala.H. Partea generală. cu excepția dispozițiilor privind măsura arestării. Vol. Monografii: Bîrsan C. Drepturi și libertăți.H. Volumul I. Bibliografie Tratate. Legislație comunitară privind cooperarea judiciară în materie civilă și penală. Culegere de practică judiciară. București. Comentariu pe articole. Bucure ști.predare. Editura Universul Juridic.Beck. Zaina Mariana. Cooperarea judiciară în materie penală. Cooperare judiciară interna țională în materie penală. Mariana Constantinescu. editura All Beck. 2009 Udroiu Mihail. 2014 83 . București. Cooperare judiciară internațională în materie penală. Bucure ști. Contesta ția declarată este suspensivă de executare. în temrne de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei. C. 2005 Boroi Alexandru. Editura C. Editura C. când hotărârea este definitivă. 2008 Turdor Georgiana. Editura C. Tratat de drept penal. Ed.

ro/2012/05/07/ril-admis-mandat-european-dearestare-intreruperea-prescriptiei-executarii-pedepsei/ www.mpublic. Beck.eu/content_european_arrest_warrant-90-ro.scj. Bucure ști.ro Jurisprudență Cauza C-105/03 Pupino CJUE Cauza C-303/05 Advocaten voor de Wereld CJUE Cauza C-388/08 Leymann și Pustavarov CJUE Cauza C-216/09 Mantello CJUE Cauza C-399/11 Melloni CJUE Cauza C-467/04 Gasparini și altii CJUE Cauza C-491/07 Turansky CJUE Cauza C-436/04 Van Esbroch CJUE Cauza C-367/05 Kraaijenbrink CJUE 84 . Ștefan Tudorel. Editura Hamangiu.idrept. 2014 Vlăsceanu Adina. 2009 Site-uri https://e-justice.europa.mae. Procedura hotărârii preliminare. București.do http://www. Partea generala. Noul Cod de procedura penala. Editura C.H.pdf http://ue. Procedura penala.ro/uip/Anexe/Anexa%20I-A.Udroiu Mihail.ro www. Vlăsceanu Alina Nicoleta.ro www.lege5.ro/node/704 http://curieruljudiciar.

1978 CEDO Constantinescu v.C. Italia. Campbell și Hartley v.C.J.J. 85 . Suedia. Decizia 3141/2007 I.C.C. România. v.C. Marea Britanie. 2000 CEDO Horciag v.C.Cauza C-288/05 Kretzinger CJUE Cauza C-66/08 Kozlowski CJUE Bozano v. 1993 CEDO F. Rusia.B. Decizia 1517/2007 I. 1988 CEDO Beziuc v.C. Austria. 2005 CEDO Franz Fischer v. 1991 CEDO Ensslin.C. 2009 CEDO Decizia 445/2007 Curtea Constituțională Decizia 583/2007 Curtea Constituțională Decizia 419/2007 Curtea Constituțională Decizia 400/2007 Curtea Constituțională Decizia 443/2007 Curtea Constituțională Decizia 1275/2007 I. 1988 CEDO Poitrimol v.J.J. 1986 CEDO Gonzales v. Decizia 2492/2007 I.J. Germania.J.C.C.C. Baader și Raspe c.C. 1980 CEDO Colozza v. 2000 CEDO Zolothukin v. 2001 CEDO Ekbatani v. Italia. 2002 CEDO Fox. v. Franța. Spania. Italia. România.C. Franța. Polonia. Decizia 3660/2007 I. Decizia 4490/2006 I. 1985 CEDO C.

Sentința penală 177/2008 Curtea de Apel Bucure ști.Decizia 26/2013 I.C.C.C.C.J. Sec ția a II-a penală Sentința penală 22/2007 Curtea de Apel Craiova.J. Sec ția penală 86 . Decizia 1889/2005 I.