HEMATOLOGIE

SANGELE
 Definitie
 Functiile sangelui Proprietatile sangelui Ser, plasma.
 Elementele figurate ale sangelui
 hematii
 leucocite
 trombocite
DEFINITIE
Sangele este un tesut primitiv, continut in sistemul vascular.
Sangele ca si parte importanta a lichidului extracelular, reprezinta
componenta cea mai dinamica asigurand prin functiile lui mentinerea
constanta a proprietatilor si compozitia mediului intern, conditie
indispensabila in desfasurarea normala a mecanismelor vietii.
FUNCTIILE SANGELUI:
1. functia de transport:
 asigura transportul diferitelor
 substante sau
 forme de energie in organism
2. functia respiratorie:
 reprezinta transportul
 02 de la nivelul aparatului respirator la nivelul tesuturilor care il
utilizeaza
 C02 de la tesuturi la plamani pentru a fi eliminat
3. functie nutritiva:
 asigura transportul
 substantelor nutritive de la nivelul intestinului la nivelul
tesuturilor si organelor de depozit , precum si de la nivelul
organelor de depozit la nivelul tesuturilor care le utilizeaza
4. functia de depurare:
 sangele reprezinta mijlocul de transport al produsilor de catabolism
nevolatili si toxici de la nivelul tesuturilor catre organele de
excretie:rinichi, tegumente si tubul digestive
5. functia de mentinere a echilibrului hidro-electrolitic:
 repartizarea apei si electrolitilor intre compartimentele lichidiene ale
organismului cat si

 mentinerea constanta a compozitiei, proprietatilor fizico-chimice si
volumului lichidian al acestor compartimente
6. functia de termoreglare:
 transportul caldurii si uniformizarea temperaturii in organism ca si
 transportul caldurii din nucleul central cu temperatura mai mare a
organismului inspre zona periferica (tegument) unde are loc pierderea
de caldura
7. functie in reglarea umorala
 substante produse de glandele endocrine si vehiculate de acesta
isi exerita efectele asupra organismului si celulelor tinta la
distanta de locul de producer
8. functii specifice sangelui:
 a)*functia de aparare :
 realizata prin constituentii proprii (leucocite) implicati in
apararea celulara
 b)*functia de coagulare:
 sangele intervine in autoconservarea volumului sanguin
limitand pierderile accidentale de sange
 c)*functia circulatorie:
 aceasta functie o indeplineste prin
 volumul sanguin de care depinde eficienta inimii ca si
pompa si presiunea arteriala
 vascozitatea- sangele asigura o circulatie laminara in
vase si prin aceasta o stimulare a celulelor endoteliale
prin care se asigura o adaptare a calibrului vaselor mari
si mici la conditiile termodinamice locale.
Proprietatile sangelui
 Densitatea sangelui
 Vascozitatea
 Presiunea osmotica (PO)
 Presiunea coloid – osmotica (PeO)
 pH-ul
1. Densitatea sangelui:
 este data de densitatea plasmei sanguine si a elementelor figurate
(hematiile in primul rand)
 densitatea plasmei este data in primul rand de continutul in
proteine
 densitatea hematiilor este data de continutul mare in
hemoglobina (Hb)
 densitatea sangelui integral este 1057 – 1067

86 3. starea grava in care se gaseste pacientul poate fi consecinta socului sau a unei hemoragii interne  In cazul hemoragiei interne are loc o scadere a volumului sanguin.9% (serul fiziologic)  Solutie hipotona este o solutie cu valoarea PO < PO normal determina hemoliza a elementelor figurate  Solutie hipertona este o solutie cu valoarea PO> decit PO normala = determina alterarea functiei endoteliului vascular 4. Vascozitatea  vascozitatea sangelui este determianta de proteine si elementele figurate (in primul rand)  vascozitatea  sangelui: 4. datorita faptului ca nu pot difuza liber.6  plasmei: 1. cu rol important in asigurarea schimburilor la nivelul capilarelor sanguine  este factorul principal care asigura retinerea apei in arborele circulator . 2.5 – 4. Presiunea osmotica (PO)  depinde de numarul particulelor solide care prin miscarea browniana lovesc peretele vascular  exprimarea PO se poate face in mai multe modalitati:  miliosmoli  atm  mmHg  PO se mentine constanta in toate compartimentele lichidiene ale organismului  Solutie izotona se intelege o solutie a carei PO este egala cu PO normala a lichidelor organismului .8 – 1. Presiunea coloid – osmotica (Pea)  este determinata de substante cu molecula mare (ex proteinele). ca urmare are loc o transvazare a plasmei in spatiile interstitiale -> se produce o hemoconcentratie -> densitatea sangelui creste foarte mult. densitatea sangelui nu se modifica intr-un interval scurt de timp (primele 24 ore!)  In cazul socului una dintre verigile ce determina intretinerea acestei situatii este producerea hipoxiei. Determinarea densitatii plasmei si a sangelui poate sa ne dea indicatii utile in diagnosticul diferential in situatii de urgenta:  Ex in cazul unui traumatism. creste permeabilitatea capilara. creand astfel o PO aparte.ex sol de NaCl 0.

 culoare citrica (datorita pigmentilor) si  usor opalescenta (opalescenta creste in inanitie si postprandial datorita cresterii cantitatii de lipide din plasma)  Plasma este alcatuita:  ~90% apa  10% reziduu uscat  9% = substante organice .5. .4 Diferenta dintre cele doua valori se datoreaza faptului ca in sangele venos sunt cataboliti acizi nevolatili si volatili in cantitate mai mare decat in sangele arterial. Plasma:  lichid transparent.  oxalat de Na.  Na2EDTA sau K2EDTA.    pH-ul in sangele venos : 7.un sange recoltat pe o substanta anticoagulantă:  heparina  citrat de Na.  Valoarea pH-ului este mentinuta constanta – conditie esentiala a functionarii normale a mecanismelor biologice la nivel celular PLASMA SANGUINA Plasma = partea lichida a sangelui ce se obtine in urma separarii elementelor figurate dintr.35 in sangele arterial : 7.

eozinofile .Sg% : albumine.glucide.de natura proteica: 7. *azotate 8% . lipide.bazofile  mononucleare:  limfocite  monocite  trombocitele (placutele sanguine) (PLT) . fibrinogen . aminoacizi.  Diferenta dintre ser si plasma consta in absenta din ser a unor proteine ce reprezinta factori ai coagularii: fibrinogenul.neutrofile . globuline. acid uric. creatinina. polipeptide (reprezentand produsi hormonali ai glandelor endocrine)  *neazotate: 1% .) Ser = plasma fara fibrinogen si alti factori ai coagularii ELEMENTELE FIGURATE ALE SANGELUI Celulele sanguine mature sunt:  hematiile (eritrocitele sau celulele rosii) (RBC)  leucocitele (celulele albe) (WBC)  polinucleare:  granulocite segmentate .protrombina si factorul XI. si factorii coagularii(ex. creatina. alti produsi rezultati din metabolismul acestora  1% = substante anorganice:  Saruri  Anioni  Cationi  Daca sangele nu se recolteaza pe anticoagulante acesta coaguleaza si in urma retractiei cheagului rezulta o componenta lichida: serul sanguin. acid lactic.neproteice: produsi de catabolism: uree.

8 microni  forma de disc biconcav pe sectiune: confera cea mai mare suprafata raportata la volum ceea ce permite difuziunea cu usurinta a 02  volumul 90 µ3  suprafata 136-140 µ 2  pe frotiul sanguin colorat MGG apar rotunde.  lipsite de nucleu si de organite citoplasmatice.HEMATIILE Valori normale: 4.5 . au o activitate mai restransa. Numarul eritrocitelor – se determina prin:  numararea in camera de numarat  automat cu ajutorul unor aparate electronice (analizoare )  Avantajele analizoarelor: . 7 .precizie mult mai mare . si insens invers .5. ultraspecializata functiei pe care trebuie sa o indeplineasca timp de 4 luni (aprox 120 zile durata de viata) in circulatia sanguina.5 milioane /mmc la femei 5 . a bioxidului de carbon. cu o depresiune centrala care reprezinta aproximativ 1/3 din diametrul celulei  se descriu astfel : hematii normocitare normocrome  functia lor principala este productia hemoglobinei (Hb) si transportul 02 la tesuturi.5 milioane/mmc la barbati Elemente anucleate cu diametrul mediu de aprox.

incepand de la cateva zile pana la cateva saptamani numarul scade.permit stabilirea histogramei = distributia pe o curba a numarului de eritrocite in functie de dimensiunile lor (curba Price-Johnes)  Importanta:  hematiile tinere au diametrul mai mare .in anumite situatii pot sa apara elemente cu dimensiuni mai mari sau mai mici si vom avea:  deviere spre dreapta a curbei (la diametru mai mare)  deviere la stanga a curbei ( la diametru mai mic)  eroarea metodei electronice este de aprox 50.  in functie de altitudine: creste numarul de H datorita hipoxiei  in cursul efortului fizic: cresterea numarului de hematii este determinata de 1.000 de hematii IIII) Variatii ale numarului de hematii in conditii fiziologice:  in functie de sex: metabolism mai intens la barbati + secretie de testosteron care stimuleaza eliberarea hormonului eritropoietina  diferentierea de sex a numarului de H apare odata cu pubertatea . din depozite Variatii ale numarului de hematii in conditii patologice:  Cresterea numarului de hematii = poliglobulie  poliglobulii:  secundare unor boli care se insotesc de hipoxie  esentiale = boli in care eritrocitele cresc foarte mult fara a avea o cauza aparenta  Scaderea numarului de hematii = anemie  anemiile pot fi determinate de:  hemoragie=pierderea sagelui  hemoliza hematiilor(distrugerea) in circulatie .reducerea volumului plasmatic datorita transvazarii apei 2.Dupa aceasta perioada numarul de H incepe sa scada datorita distrugerii hematiilor fetale si inlocuirea cu Hb de tip adult.000 de hematii (in cazul determinarii in camera de numarat eroarea este de 500.Deoarece distrugerea este mai mare decat productia. pe urma progresiv creste si ajunge la valorile normale .  in functie de varsta:  la nou-nascut in primele 3 zile este o poliglobulie aparenta: 5-6 milioane hematii/mmc .mobilizarea sangelui mai dens (cu numar mai mare de H /unitatea de volum .permit calcularea automata a distributiei in functie de dimensiuni a celulelor ..

de ex in cazul radiatiilor.nucleu tetra porfirinic cu Fe in forma bivalenta care fixeaza o molecula de 02/ hematie + globina: formata din 4 lanturi polipeptidice (pot fi de mai multe tipuri: α. deficienta in unii factori necesari desfasurarii eritropoiezei cum ar fi : vitamina B12. fier  distrugerea celulelor medulare care produc in mod normal hematiile (celulele medulare care produc hematii se numesc precursorii hematiilor).δ.anemii aregenerative=nu se produce un numar corespunzator de hematii .β.ε. anemiile se impart in : .γ.metHb reductaza . fosfolipide si colesterol  Lipidele in principal se gasesc in structura membranei hematiilor. fie prin actiunea radiatiilor ionizante asupra organismului. In functie de starea maduvei hematogene. anemiile se clasifica in : .anemii hipercrome Compozitia hematiilor  apa  aprox.ATP-aza Na+ si K+ dependent . mai mica sau mai mare  In functie de aceasta incarcare cu Hb a hematiilor .anemii regenerative ( se produc hematii dar se pierd = anemiile hemolitice sau anemii post hemoragice  In anemie scade si cantitatea de hemoglobina ( Hb) . Este determinata fie de unele substante toxice medulare.glutation reductaza Hemoglobina(Hb)  se afla in proportie de cel mult 34% din eritrocit  Structura Hb: .36% substante  34% hemoglobina ( Hb)  2% substante organice: lipide.  Proteinele (in afara de Hb):  proteine ale stromei precum si o proteina fibrilara = spectrina care asigura mentinerea formei hematiilor  proteine cu rol de enzime:  anhidraza carbonica . acid folic .anemii hipocrome .anemii normocrome . dar incarcarea cu Hb a fiecarei hematii in parte poate fi normala .tip A1 are 2 lanturi α și 2 lanturi β . boli ale maduvei .Z)  De aceste lanturi depind calitatile hemoglobinei:  Hb adulta: .

34 ml 02.. . . . .tip A2 are 2 lanturi α și 2 lanturi δ . .Hb (F) fetala are 2 lanturi α și 2 lanturi γ  Concentratia de Hb:  determinarea se face:  cu metode colorimetrice folosind transformarea Hb in derivati (cianhemoglobina sau clorhidrat de hematina)  prin dozarea fierului  prin dozarea capacitatii de a fixa 02 .1. .1 g Hb (prin determinarea cantitatii de 02 fixata de 1 ml sange se poate calcula cantitatea de Hb 1 1 ml sange)  Valori normale ale Hb :  12-15 g/dl la femeie  13-17 g/dl barbat LEUCOCITELE TROMBOCITELE Trombocite = placute sanguine  particule lipsite de nucleu  forma rotunda/neregulata  diametru 1-3 µm  ˂1 um=microtrombocite (syndrome Wiskott Aldrich)  >4 um=megalotrombocite  provin din fragmentarea citoplasmei Mkc  durata de viata 8-12 zile .

morfologie  Hialomer.zona citoplasmatica periferica agranulara  Granulomer – zona centrala cu granulatii (granule α )  Frotiurile din singe capilar = trombocite izolate si agregate  !!!-exceptie –trombastenia Glanzmann’s A defect sever. .  Reticulocitele contin ARN ribozomal care se evidentiaza la coloratii speciale sub forma unui reticul . mostenit de agregare  Frotiurile din singe anticoagulat (EDTA)= trombocite izolate  !!!-exceptie-falsa trombocitopenie indusa de EDTA RETICULOCITE Definiție: Reticulocitele sunt cele mai tinere hematii care provin din EBL oxifil dupa expulzia nucleului.Trombocite.

2. Manual:  Coloratia supravitala ( frotiu nefixat) cu albastru de briliant crezil care are proprietatea de a precipita ARN-ul sub forma de granulatii fine. ce se aseaza deseori in filamente. reticulocitul pierde complet ARN-ul si ia forma biconcava de hematie. EVIDENȚIEREA RETICULOCITELOR 1. Reticulocitul ramane in măduva osoasă 2-3 zile inainte de a fi eliberat in sangele periferic (sinusoidele maduvei)  In sange. Automat: citometrie in flux combinata cu tehnici de colorare cu substante fluorescente . formand un reticul  Citire la microscop  reticulocit = celula anucleata a seriei eritrocitare care poseda cel putin doua puncte din reticul in coloratie supravitala. in 1-2 zile.

Examinarea microscopica a frotiului sanguin colorat MGG are 3 nivele: 1. ieftina  aduce mai multe informatii decit oricare alt test ► decisive pentru dg.EXAMENUL CITOLOGIC AL FROTIULUI SANGUIN  examenul microscopic al celulelor sanguine este o investigatie simpla. rapida. imunofenotipizare etc. examinare microscopica a frotiului sanguin fara formula leucocitara . unor afectiuni (in special hematologice) ► sugestive pentru teste ulterioare si diagnostic diferential  nu poate fi inlocuit de tehnicile moderne de diagnostic: biologie moleculara.

examen microscopic al frotiului sanguin cu efectuarea formulei leucocitare si interpretare o revine oricarui specialist cu expertiza in morfologia celulelor sanguine (medic specialitatile: medicina de laborator. o consta in:  efectuarea formulei leucocitare  descrierea mod.  interpretarea modificarilor descrise . diagnostic prezumptiv. morfologice ale eritrocitelor. bichimisti cu pregatire in citologie hematologica si experienta. biochimisti. leucocitelor si trombocitelor  verificarea atentionarilor date de analizor  estimarea pe frotiu a numarului de trombocite 3. sugestii de diagnostic si/sau alte teste necesare pentru stabilirea diagnosticului A) FAZA PREANALITICA a) solicitarea examenului morfologic  poate fi ceruta de clinician sau initiata de personalul laboratorului conform politicii  a scazut nejustificat datorita existentei analizoarelor automate tot mai sofisticate  trebuie facuta cu discernamânt. medici specialitatea medicina de laborator ) 2. o consta in:  efectuarea formulei leucocitare si  descrierea mod.o reprezinta verificarea rezultatelor furnizate de analizoarele automate de hematologie. cunoscând posibilitatile si limitele testului  trebuie insotita de date complete de identificare. tratament etc. hematologie sau anatomie patologica cu instruire si experienta in citologie hematologica). biologi. examinarea frotiului sanguin cu efectuarea formulei leucocitare o poate fi efectuata de tehnicienii de laborator de hematologie. leucocitelor si trombocitelor  verificarea atentionarilor date de analizor  estimarea pe frotiu a numarului de trombocite. morfologice ale eritrocitelor. biologi. o în special verificarea numarului de trombocite dar si a celorlalti parametrii ai hemogramei o verificarea atentionarilor ( flag) oferite de analizor o nu include efectuarea formulei leucocitare sau interpretare o revine oricarei persoane cu pregatire corespunzatoare (tehnicieni de laborator. b) realizarea frotiului sanguin .

poate produce artefacte ! (dispar granulatiile bazofile. dupa omogenizarea atenta a probei (2 min!!!)  realizarea frotiului sanguin  tehnica manuala de etalare a frotiului sanguin determina distributia inegala a celulelor  monocitele si alte celule mari sunt impinse la capatul frotiului si pe laturile acestuia  automat sau semiautomat .exista dispozitive care realizeaza frotiuri excelente calitativ  frotiurile se fixeaza prin uscare la aer .0054 mol/l sau EDTA-K3 conc 0.30 min – fara nici o interventie activa de grabire a acestui process  fixarea cu metanol ( <3% apa !!!) la 1–4 ore de la uscare. sânge “capilar”  sânge venos recoltat pe anticoagulant  EDTA-K2 conc 0.0040 mol/l  heparina nu este recomandata)  concentrat leucocitar  frotiul din singe capilar se efectueaza imediat  frotiul din singe venos (EDTA) se efectueaza la maximum 1-3 ore de la recoltare.0037-0. se modifica structura cromatinei )  coloratia sau fixarea (pentru alte examinari ) se realizeaza imediat dupa uscare – intirzierea acestor proceduri determina aparitia unui fundal gri-albastru .0033-0.

franjuri  Cauze de frotiuri nereusite: (exceptind tehnica defectuoasa)  nou nascut  poliglobulii majore  aglutinine la rece -(se incalzeste proba si lama la 37 oC . d) manipularea frotiurilor sanguine  frotiurile se pastreaza bine la temperatura camerei.5 cm) . nu se poate corecta c) colorarea frotiului sanguin  ideala este coloratia May Grünwald Giemsa (MGG) (recomandata de EQALM Working Group)  exista o coloratie rapida (aprox 10 sec)  colorarea prin scufundarea lamelor in vase ce contin reactivii de colorare previne precipitarea colorantului pe lame si artefacte.doua margini paralele cu laturile mari ale lamei . loc uscat  frotiurile colorate se considera biologic nepericuloase .5 minute)  hiperlipemie . nu se poate corecta  conditii care determina dispozitia hematiilor “in fisicuri” (hipergamaglobulinemii monoclonale sau policlonale !!). un frotiu acceptabil are : . intuneric.3-4 cm lungime (minimum 2.apar intreruperi in frotiu.

 Coloratia nu inlatura pericolul contaminarii cu virusuri hepatitice sau prioni !!!!  controlul variabilitatii acestei faze este un factor critic in asigurarea acuratetii rezultatelor!!!!!  reducerea la maximum a erorilor din aceasta faza duce la scaderea numarului repetarilor si la un diagnostic corect mai rapid .

imersie 90/100x Leucocite = Formula leucocitara Eritrocitele Trombocite . 20x . experienta si talentul citologului Este dificil de standardizat Obiectiv: 10x.       B)FAZA ANALITICA A FROTIULUI SANGUIN Consta in identificarea  anomaliilor celulelor sanguine  celulelor straine circulante Depinde major de aptitudinile.

5 . . ~nucleul limfocitului mic  depresiune centrala~ 30% din diametru I.7 μm. nou-nascut. cu contur regulat  diametru ~ 7.9μm.microcite – microcitoză = eritrocite mai mici de 6.5 μm. unele gravide si virstnici  exista macrocite cu forme variabile: ovale. rotunde. dacriocite. VEM < 80 fL .normocite .macrocite – macrocitoză =eritrocite cu dimensiuni >8.MODIFICARI DE MARIME . ERITROCITE MODIFICARI MORFOLOGICE ERITROCITARE  eritrocitele normale = normocite normocrome  eritrocitele sunt discuri biconcave  pe frotiu sunt  rotunde. VEM>95100 fL  fiziologica la fat.I. codocite.

MODIFICARI DE CULOARE .hipercromie . care sunt reticulocite tinere (gradul I)(ARNribozomal)  se descriu ca macrocite policromatofile -anizocromia defineste variabilitate in gradul de colorare sau hemoglobinizare a eritrocitelor (depresiune centrala cu diametre variabile) . fara depresiune centrala. anizocitoza eritrocitara=variabilitate crescuta a dimensiunilor eritrocitelor. II.policromatofilie = prezenta de eritrocite roz-albastre .hipocromie  cresterea depresiunii centrale>30%  anulocite=hipocromie marcata . mai mari.normocromie .

keratocite. schizocite.eritrocite neregulat contractate  Eritrocite neregulat contractate = eritrocite mai mici. mai dense.microsferocite diametru si VEM mici  dacriocite sunt eritrocite in “lacrima”. acantocite. codocite.crioglobulinele pot determina deformarea eritrocitelor pe frotiu  Sferocite .III. ovalocite. prekeratocite. eliptocite.diametrul mai mic decit normocitele . “forma de para”  stomatocite.MODIFICARI DE FORMA=POICHILOCITE:  poikilocit = eritrocit cu forma anormala  poikilocitoza=procent crescut de eritrocite cu forme anormale  Artefact !!!! . fara depresiune centrala si contur cellular neregulat  Eritrocite cu spiculi . leptocite.nu formeaza “fisicuri” . drepanocite.eritrocite sferice) . echinocite.degmacite.fara paloarea centrala .

INCLUZIUNI ERITROCITARE  punctatii bazofile  incluziuni bazofilice mici. ECHINOCITE = eritrocite cu 10-30 spiculi regulati ca forma si dimensiuni  ACANTOCITE = eritrocite cu 2-10 spiculi inegali ca marime si neregulat distribuiti  KERATOCITE = eritrocite cu 2 spiculi  SCHIZOCITE = fragmente eritrocitare de forme variate  Codocite  eritrocite in “semn de tras la tinta”  discrepanta intre membrana si continut  Stomatocite .eritrocite cu depresiunea centrala liniara IV. ARN .in toata citoplasma.

in numar mic. TROMBOCITE -prezenta -structura -megalotrombocite -agregate -satelitism Estimarea numarului de trombocite pe frotiu = ORIENTATIV!!! 1) <8 trombocite/camp de imersie = trombocitopenie . corpi Howell Jolly  fragmente de material nuclear. aglomerate periferic  agregate de feritina sau mitocondrii sau ribozomi (Perl’s pozitive) =siderocit  inele Cabot  incluziune eritrocitara inelara  culoare rosie in coloratia MGG II. rotunde  semn de hipo/asplenism  corpi Pappenheimer  incluziuni bazofile.

. medulograma. imunofenotipizare etc. biopsie osteo-medulara.20 trombocite/camp de imersie = numar normal 3) >20 trombocite/camp de imersie = trombocitoza C) FROTIUL SANGUIN – FAZA POST ANALITICA  Raportarea rezultatului examenului microscopic al frotiului sanguine trebuie sa contina:  Formula leucocitara  Modificarile morfologice eritrocitare  Modificarile morfologice leucocitare  Modificarile morfologice trombocitare  Descrierea si procentul elementelor straine sau neidentificabile morfologic  Eventuale concluzii:  aspect de anemie microcitara hipocroma partial tratata  modificari megaloblastice  modificari de hipo/asplenism  tablou leuco-eritroblastic  tablou leuco-eritroblastic cu schizocite  sindrom de fragmentare eritrocitara  reactie leucemoida  trombocite cu morfologie si distributie normala pe frotiu etc  Sugestii pentru investigatii utile in dg: concentrat leucocitar.  Modificarile frotiului sanguin pot fi hotaritoare pentru un diagnostic dar diagnosticul nu se poate baza exclusiv pe aceasta investigatie.2) 8 .

in plus: tromboze Sindromul hemoragipar:  Tulburari ale hemostazei primare: hemoragii cutaneo-mucoase (petesii. epistaxis.factorii plasmatici ai coagularii 3. Hemostaza primara: • peretele vascular • trombocite (plachete sanguine) 2. Fibrinoliza . Coagularea . 1. gingivoragii. etc) . echimoze.in minus: hemoragii .HEMOSTAZA: Totalitatea mecanismelor care asigura prevenirea si oprirea hemoragiilor.plasmina Hemostaza – proces fin reglat Dereglari: .

MPV: 6-10fl  Membrana glicolipidica .Celule endoteliale Fibre collagen  Trombocite . hematoame.hemoragii interne)  Tulburari ale fibrinolizei: hiperfibrinoliza (hemoragii profunde) FIZIOLOGIA HEMOSTAZEI 1. Tulburari ale coagularii: hemoragii profunde (hemartroze.fibre musculare – Intima .Tesut conjunctiv – Media .Plachetele sanguine deriva din megacariocite  Plachetele sanguine  Forma discoida  2-3µ. HEMOSTAZA PRIMARA:  peretele vascular o 3 tunici – Adventitia .

TxA2. trombina. GPIb/IX  GPIIb/IIIa  Granule  Alfa  Dense  Schelet actinomiozinic Functiile plachetelor:  Aderare plachetara: lipirea Plt de subendoteliu – GPIb/IX – vWF – colagen  Agregarea plachetara – GPIIbIIIa – Fbg – GPIIbIIIa – Stimuli pt agregare:  ADP. adrenalina  Retractia cheagului – Contractia fibrelor actino-miozinice . STH.

suprafata Netrombogena Vasoconstrictie .Endoteliul intact .cotractia fibrelor musculare netede din tunica medie .

400.  Trombina deriva din “protrombina”. forma inactiva a trombinei. COAGULAREA Procesul de transformare a plasmei din “sol” in “gel”.  In esenta consta din transformarea fibrinogenului solubil in polimeri insolubili de fibrina.000/µl  !!! Atentie la falsa trombocitopenie (la EDTA)!!! 2.  Factorii de coagulare sunt produsi in forma lor inactiva fiind activati in momentul declansarii procesului de coagulare .EXPLORAREA DE LABORATOR A HEMOSTAZEI PRIMARE Teste de rutina:  Timpul de sangerare:  Metoda Duke – lobul urechii: normal 1-5 minute  Metoda Ivy – plica cotului: normal 3-8 minute  Numaratoarea plachetara: 150 .numite FACTORI DE COAGULARE. la capatul unui lant de reactii enzimatice “CASCADA COAGULARII” implicand enzime si coenzime.  Majoritatea factorilor coagularii sunt produsi in ficat. sub actiunea trombinei (F II). deci tulburarile de sinteza hepatica au un impact profund asupra coagularii.

.

acenocumarol) – reprezinta inca baza tratamentului anticoagulant de lunga durata  Tratamentul cu vitamina K isi are utilitatea doar in caz de deficit (malabsorbtie. colestaza. Rolul vitaminei K  Vitamina liposolubila  Necesita actiunea bilei pt absorbtie  Intervine in sinteza unor factori ai coagularii  FII. IX. X. intoxicatie cu AVK)  .  Antivitaminele K (warfarina. VII.

Explorarea coagularii  Teste uzuale:  Timpul Quick (timpul de protrombina) .APTT  Timpul de trombina .TT  Fibrinogen .TQ  Timpul partial de tromboplastina .

Liza cheagului de fibrina .3. FIBRINOLIZA: .Mediata de plasmina – enzima provenita din activarea plasminogenului: Explorarea fibrinolizei – Timpul de liza al cheagului de sange diluat: 150 .300 min – Produsii de degradare ai fibrinei (PDF) – D-dimeri .

109mol/l = 3.129 mil/l = 3.RECOLTAREA SANGELUI PENTRU INVESTIGAREA TULBURARILOR DE HEMOSTAZA Recoltarea corecta a sangelui pentru investigarea tulburarile de hemostaza este extrem de importanta deoarece erori in aceasta etapa pot determina valori semnificativ modificate ale testelor.2% 0. Transportul si pastrarea probei  Temperatura  Timp de pastrare 3.teste de coaguare (influenteaza stabilitatea Fc V)  EDTA . Recoltarea probei  Postura  Metode de recoltare  Contaminarea  Locul punctiei  Utilizare de anticoagulanti 2.de sticla siliconata sau plastic in care se gaseste anticoagulatul  siringa plastic care contine anticoagulantul  Monovete .determinarea glucozei  activarea antitrombinei  Heparina determianari biochimice Recoltarea:  Locul punctiei  Vena periferica.teste de coagulare  oxalatul . de obicei vena cubitala  Anticoagulat  Solutie de citrat 0. centrifugarea  Alicotarea Ce se foloseste pentru anticoagularea sangelui:  mecanism : blocarea ionilor de calciu  citratul .teste hematologice  Florura .metoda cu vacuum  Recoltare exclusiv pentru coagulare  se recomanda eliminarea primului recoltor .8%  Modalitati de recoltare  direct in recoltor .metoda se aspirare  Vacutainer . Procesarea probelor  Mod de transport  Pregatirea probei . Factori care influenteaza negativ testele intereseaza: 1.

relativ rapid sa ajunga direct in recoltor  Surse de eroare . 5. tuburile ce contin heparina. recipientele pentru hemocultura.coagulare partiala a sangelui violenta .nerespectarea proportiei sange /anticoagulant  Mixarea . tuburile ce contin EDTA. 3.cheaguri mici si activare de factori .flux lent . tuburile ce contin citrat. Ordinea recoltarii tuburilor In cazul in care este nevoie sa se obtina mai multe probe dintr-o singura flebotomie.mixare incompleta .flux rapid .activarea locala a fibrinolizei . se recomanda sa se respecte urmatoarea ordine de recoltare a tuburilor: 1.lezare de trombocite si hematii-hemoliza . 4.Imediat dupa recoltare prin rasturnari succesive.800 rpm)  utilizat in teste de determinarea functiei trombocitare  Plasma citratata saraca in placute (PPP) (centrif.afectarea elementelor corpusculare Materialul analizat ( ≠ specimentul de proba) pentru testele de coagulare  Sange citratat  utilizat pentru timpul de recalcicare sau timp de recalcifiere activat (ARCT)  Plasma citratata bogata in placute (PRP) ( centrifugare 5 min la 100g . 2. blande  Surse de eroare . tuburile fara aditivi.  Procedura de recoltare  Compresie/staza  sub TAD .concentrarea factorilor de coagulare  Punctia venoasa  cu ac de 18-20-22 G  Surse de eroare-contamiare cu factor tisular  Recoltarea de pe cateter  Aspiararea in siringa a primei cantitati de sange intre 10 si 20 ml sange de pe cateter  Fluxul de sange . dar peste presiunea venoasa periferica . 10min la 15002000g -3000rpm )  utilizat pentru majoritate testelor de coagulare  Plasma citratat lipsita de placute PFP (centrifugare 20 -30 min la 2500g-4000 rpm) .

STAZA LA RECOLTARE  Nu modifica activitatea factorilor de coagulare in primele 30 sec  Poate activa fibrinoliza  creste activitatea si concentratia fc de coagulare  Staza de 3 min  scurteaza – PT . PAI . APTT . de anticoagulant lupic si componente de fibrinoliza Sange capilar pentru -echipamente point of care  numaratori trombocite  timp de sangerare Sange citratat 0. POSTURA  Modifica :  numarul de elemente celulare din sange si  concentratia de proteine -“dilutie a sangelui “ 2.5 tamon citrate la pH 4. COMPRESIA . TT  cresterea cu-10 % la determiarea AT3 -20 % la determiarea Fc VIII  Std.     utilizat in det. homocistinei Sange integral pentru teste mai vechi  timp de coaguare  trombelastrografia  ACT CTAD (citrat teofilina adenozia si dipiridamol)  pentru determiarea factorilor plachetari . 5826905-1 recomanda la aplicarea garoului sa se faca compresie la o tensiune arteriala medie si nu mai mult de 60 sec . PAI Factori ce pot influenta determinarile in coagulare: 1.3  pentru determiarea t-PA.

TEMPERATURA SI TIMPUL DE STABILITATE  temperatura crescuta prelugeste timpii de coagulare prin reducerea. PROPORTIA SANGE – ANTICOAGULANT  Raporturl anticoagulant /sange la recolatare este 1/ 9  Se accepta o proportie antigoaguant /sange -1/10 -1/8  Ce corespunde la o variatie a valorilor aprox. inactivarea Fc. de coagulare  PT e mai stabil la temp camerei decat APTT  Fc VII putin influentat de pastrare probei  Fc V si VIII cei mai putin stabili . ALEGEREA CORECTA A MATERIALAULUI DE RECOLTARE  recoltor gresit .cu alt anticoagulant  raport incorect anticoagulant – sange  coagulare partiala a probei in recoltor  hemoliza  plasma icterica sau lipemica 5. 10% 4.3.

HEMATOCRITUL  25-55% nu infuenteaza semnificativ determinarile . CONSERVAREA  Proba lucrata in imediat dupa centrifugare – stabila  Pastrarea la frigider –poate activa la rece Fc VII. alicotata si inghetata la .20° C  pentru pastrare pe termen foarte lung inghetata la -70 ° C Stabilitatea probei pentru teste screening este de 4 ore Fc VIII 2 ore 7.6. XII  Pastrarea pe perioada indelugata –  plasma fara trombocite. XI .

STRESSUL FIZIC SI PSIHIC  Hipercoagulare:  APTT se scurteaza  Fc VII creste  antigen Von Willebrand creste  Accentuarea fibrinolizei  PT nu se modifica 10.8. RITMUL CIRCADIAN  Fibrinogenul  PAI  T-PA 9. ALIMENTATIA  Nu exista recomandarea ca recoltarea pentru testele de coagulare sa fie efectuate pe stomacul gol . .

reducerea timpului de sangerare  Alcoolismul cronic reduce numarul de trombocite si agregarea 11. cel mai solicitat.2 – 2.0 mg/mL de sânge. MEDICAMENTE  Analgezice  Aspirina  Contraceptivele orale  Antibiotice HEMOGRAMA HEMOGRAMA DEFINITIE:=test sanguin complex. Sunt doar recomandari de alimentatie mai saraca in grasimi  Posibile modificari ale testelor de coaguare in conditii de regim alimentar “neobisnuit “ :  Preponderent cu carne animala. agregarea trombocitara si fibrinogenul  Usturoiul scade fibrinogenul si fibrinopeptidele. K2. care ofera date despre:  numarul  proportia  si (unele) trasaturi morfologice ale celulelor sanguine/elementelor figurate Reguli de recoltare și prelucrare :  Hemograma se efectueaza cu analizoare automate de hematologie  Proba de sange pentru hemograma se poate recolta  à jéun sau  postprandial*  hiperlipemii majore pot da valori false  La adult se recolteaza sânge venos cu anticoagulant: EDTA (K3. . creste PAI.Na2) (tuburi cu capac mov/roz /rosu)  Concentraţia de EDTA optima este de 1. ghimbir si ceapa produc modificari de agregare trombocitara  Vit K influienteaza PT  Alcoolul reduce AT si fibriogenul. reduce agregarea trombocitara  Vit C si E.reduce fibrinoliza  Vegetalele cresc fibrinoliza  Pestele reduce numarul de trombocite .  La copii mici se poate recolta sânge capilar din deget/călcâi pe heparină (microtub).

 Stabilitatea probei la temp.10 ori este obligatorie  Hemograma se va efectua în primele 4 . diaree  hiperhidratare ( perfuzii)  transfuzii  anumite tratamente (corticoizi.36 .6 ore de la recoltare. camerei (18-26°C) . citostatice) etc  Pentru rezultate corecte se va evita  recoltarea laborioasa  mentinerea garoului prea mult timp  stresul la recoltarea specimenului  Monitorizarea zilnica a unor parametri impune recoltarea la aceleasi ore pentru a evita influenta variatiilor fiziologice circadiene  !!!!!! Nu se efectueaza hemograma:  lipsesc date de identificare  tub incorect  sange coagulat sau hemolizat  cantitate insuficientă de sange = raport incorect intre anticoagulant si sange  !!!!Omogenizarea probei prin inversarea uşoară a tubului de aprox . Valorile de referinta:  depind de:  vârsta pacientului. Ordonanta medicala prin care se solicita hemograma trebuie sa contina:  date de identificare a pacientului *  informatii asupra situatiilor care pot determina valori modificate ale parametrilor hemogramei:  hemoragii masive recente  stari de seshidratare: varsaturi. hematocrit.  sexul.48 ore  !!!Proba refrigerată trebuie echilibrată la temperatura camerei înainte de a fi analizată.  stare fiziologica ( gravide) . trombocite. Depăşirea acestui interval determina valori false pentru unii parametri: indici eritrocitari .

+/.număr de reticulocite.  +/.PARAMETRII HEMOGRAMEI  număr de leucocite  număr de eritrocite  concentraţia de hemoglobină  hematocrit  indici eritrocitari:  volumul eritrocitar mediu  hemoglobina eritrocitară medie  concentraţia medie de hemoglobină  lărgimea distribuţiei eritrocitare  număr de trombocite şi indici trombocitari:  volumul trombocitar mediu  lărgimea distribuţiei trombocitare  formulă leucocitară.indici reticulocitari  Histograme  Scattergrame  Etc .

.

.

morfologie  Hialomer.LEUCOCITELE •polinucleare (granulocite segmentate ) -neutrofile -eozinofile -bazofile • mononucleare: -limfocite -monocite TROMBOCITE – PLT Trombocite = placute sanguine  particule lipsite de nucleu  forma rotunda/neregulata  diametru 1-3 µm  <1 µm=microtrombocite (syndrom Wiskott-Aldrich)  >4 µm=megalotrombocite  provin din fragmentarea citoplasmei Mkc  durata de viata 8-12 zile Trombocite.zona citoplasmatica periferica agranulara  Granulomer – zona centrala cu granulatii (granule α )  Frotiurile  din singe capilar=trombocite izolate si agregate  !!!-exceptie –trombastenia Glanzmann’s=defect sever. mostenit de agregare .

450.  Exista relativ frecvente situatii cu numar fals scazut  sange partial coagulat (mici cheaguri in vacutainer sau striuri de fibrina pe frotiu!!!!)  Mai rare situatiile cu numar fals crescut  microcitoza severa  fragmente de leucocite  prezenta de levuri  Uneori este necesara verificarea rezultatelor automate prin  numarare “manuala” a trombocitelor” in camera . din singe anticoagulat (EDTA)=trombocite izolate  !!!-exceptie-falsa trombocitopenie indusa de EDTA Trombocitele pot fi numarate  Manual: in camera de numarat. CD 61  Impedanta  Dispersia luminii PLT = numar trombocite  Limite de referinta  150x103.util pt trombocite gigante  Semiautomat – impedanta.)*  cartea tehnica a analizorului  Analizoarele realizeaza o histograma a volumului plachetar  Numaratoarea automata este precisa chiar la numar mic de trombocite si evident mai precisa decit numararea manuala.000/µl  Se anunta imediat medicul!  De obicei trombocitele se numara in proba nelizata.din plasma bogata in trombocite  Automat – analizoare de hematologie  Citometrie in flux marcate cu AcMo CD 41.450x103/µl  150.000 .000/µl  Terminologie:  Trombocitoza > limita superioara a intervalului de referinta  Trombocitopenie < limita inferioara a intervalului de referinta  Hiperplachetoza  Trombocitemie (esentiala)  Valori critice !  Trombocitopenii severe ≤ 20. CD42a. ca particule cu dimensiuni intre 2-20 fL ( de ex.

 estimare pe frotiu  Conditii care impun verificarea:  microcitoza severa  fragmente de leucocite  levuri  agregare/satelitism  Unele analizoare identifica si semnalizeaza interferentele. in probele de sange stocate pe anticoagulat .  PDW . Agregarea plachetara/ satelitismul plachetar pot apare:  datorita unor Ac plachetari in absenta oricaror manifestari clinice  paradoxal acesti Ac devin activi in prezenta EDTA sau mai rar citrat de Na folosite ca anticoagulanti  este substratul falselor trombocitopenii induse de EDTA si incidenta este de aprox 0.volumul plachetar mediu  se calculeaza similar cu MCV  variatiile fiziologice mari si inalta susceptibilitate de crestere volumului trombocitelor in vitro. Indicii plachetari :  MPV .1% de pacienti spitalizati  histograma leucocitelor poate semnaliza prezenta micilor aglomerate  se poate evita fenomenul recoltand pe alt anticoagulant.indicele de distributie plachetara  Valori mari arata ca exista trombocite de diferite dimensiuni (anizocitoza trombocitara)  are putine utilizari clinice (de ex este mare in trombocitozele din mieloproliferari)  MPV si PDW crescute semnifica activare plachetara  PCT –trombocitocrit  P-LCR –procentul de trombocite mari .fac din acest parametru unul dificil de utilizat in practica.  Analizoare moderne identifica trombocitele si prin marcare cu AcMo : antiglicoproteina IIIa sau prin combinarea volumului cu indice de refractie.

.

NUMARAREA ELEMENTELOR IN CAMERE DE NUMARARE PIPETE HEMATOLOGICE  tub capilar gradat.  Deasupra bulbului.  un volum arbitrar de o unitate si 10 subunitati de 0.un tub capilar mai scurt marcat:  11 pentru pipeta de leucocite  101 pentru pipeta de hematii.1  bulb de sticla cu perla de sticla  de culoare rosie la pipeta de hematii  de alba la pipet de leucocite  Bulbul pipetei de leucocite este mai mic decat al pipetei de hematii. .

• Pipeta- curata si uscata pentru a evita erori de dilutie si hemoliza.
• Nu se folosesc pipete ciobite, deoarece nu aspira corect.
• Incarcarea pipetelor- intai cu sange, apoi cu lichidul de dilutie.
• In aceasta etapa sangele nu are voie sa ajunga pana in bulb. Sangele
in exces se absoarbe cu grija pe o hartie de filtru la varful pipetei.
• sange venos recoltat pe anticoagulant / sange obtinut prin punctie
tegumentara
• Atunci cand se realizeaza numarare din sange capilar sangele se
aspira doar in momentul cand s-a exprimat suficient sange pentru a
umple capilarul pana la semnul dorit si se aspira imediat dupa
aceea diluentul. Astfel se evita coagularea.
• Se ataseaza un dispozitiv de aspirare manuala .
• Dupa umplere pipetele se tin in pozitie orizontala.
• Se agita ( de preferinta pe un agitator mecanic de 2-3 minute).

• Daca se agita manual in nici un caz nu se fac miscari bruste de
rasturnare in plan vertical, deoarece aceasta va forta o parte din
diluentul din capilar sa intre in bulb, si va modifica proportia lichid
de dilutie / sange

• echipament de masurare de precizie
• sticla cu calitati optice speciale.
• numararea la microscop a celulelor sau a altor elemente suspendate in
mediu lichid
• numararea elementelor figurate din sange (dar si a celulelor din alte
lichide biologice)
• lama groasa din sticla speciala
• patru santuri adanci , paralele cu latura mica.
• doua segemente externe nefinisate si inscriptionate cu date privind
caracterele camerei (producator, denumirea camerei, dimensiuni)
• Segmentul central - sticla inalt finisata
• lamela de sticla – se aplica pe cei doi suporti ai segmentului central
• Mijlocul segmentului - mai adanc decat cei doi suporti - la aplicarea
lamelei se formeaza in aceasta zona un spatiu capilar
• Reteaua gravata - una sau doua retele (segmentul central printr-un sant
adanc transversal)
• doua modalitati de gravare a retelei - direct in sticla sau intr-un strat de
rodiu care imbraca zona centrala. In acest al doilea caz prin schimbarea
contrastului la microscopliniile retelei se vad intunecate sau luminoase,
ceea ce faciliteaza observarea.
• Datele numerice inscrise pe segmentele laterale ale lamei reprezinta :
adancimea camerei de numarare ( mm)si suprafata celui mai mic patrat
gravat pe la ( mmp).

• Elementele esentiale privind calitatea camerei de numarare: netezimea
sticlei si acuratetea adancimii si ariior gravate pe retea.
• Dimensiunile sunt diferite in functie de tipul camerei.
• Neubauer, varianta

• patratul mare de 1 mmp
• patratele mijlocii de 0,04 mmp
• cele mai mici patrate de 0,025 mmp
• Adancimea camerei 0,1mm
• Patratele mari pentru numararea leucocitelor
• patratele mijlocii pentru numararea eritrocitelor sitrombocitelor

 regula de numarare a fiecarui patrat ( de exemplu numaram doar particulele de pe latura de sus si din stanga)  Pentru a ne asigura de corectitudinea numararii se procedeaza astfel  se incarca ambele retele cu aceeasi proba.  Daca lichidul ajunge in santurile adanci sau daca se observa bule de aer in camera. pentru a ne asigura ca intre timp lichidul din camera nu sa evaporat intr-o masura in care sa influenteze acuratetea . se verifica sa nu fie o diferenta semnificative intre cele doua numarari si se face media lor  Se mai numara odata la sfarsit unul din patratele mari numarate la inceput. se reia procedura de umplere pe o camera curata. se sterge varful pipetei  urmatoarea picatura formata la varful pipetei se plaseaza in dreptul retelei intre lamela si camera.  tehnica de numarare urmand un traseu prestabilit.Umplerea camerei de numarare  Suportii segmentului central se umecteaza cu apa distila si lamela se gliseaza cu grija deasupra suportilor.  Din pipeta incarcata cu lichidul de analizat  se arunca primele picaturi.  Fixarea este corecta daca lamela acopera in intregime camera de numarare. Numararea  cunoasterea exacta a geometriei retelei. astfel incat sa putem alege zona corecta pentru numarare si sa putem calcula dimensiunile acestei zone. astfel incat sa nu se numere aceeasi particula de mai multe ori. este stabila si se observa formarea asa-numitelor inele Newton la nivelul suportilor (linii de interferenta). Spatiul ingust din aceasta zona se va umple prin efectul de capilaritate.

Calcul
 Celule/mmc= celule numarate/ (aria pe care am numarat x
adancimea camerei x dilutia)
 Exemple
 Pentru leucocite:
- dilutie = 1/20
- camera Neubauer (adancime 0,1 mm)
- 4 patrate cu aria de cate 1mmp
- Leucocite/mmc= leucocite numarate/ (4 x 0,1 x 1/20)
= leucocite numarate x 50
 Pentru hematii
- camera Neubauer 5 patrate de 0,04mmp, deci o arie
totala de 0,2 mmp pe o inaltime de 0,1mm, ceea ce
inseamna un volum de 0,02mmc.
- dilutie de 1/200 => Hematii/mmc= hematii
numarate/ (0,02 x 1/200) = hematii numarate x
10000
Curatarea pipetelor
• imediat dupa utilizare
• Se aspira in mod repetat apa, dezinfectant si apa distilata.
• Uscarea rapida a pipetelor aspsirand alcool, apoi eter sau acetona, dupa
care se sufla aer.
Intretinere si curatarea camerei
• Lamela se indeparteaza de indata ce s-a efectuat numaratoarea
• camera se spala si se dezinfecteaza.
• O grija deosebita se acorda faptului de a nu zgaria camera. Se sterge doar
cu laveta pentru lentile sau se poate clati in acetona.
Surse de eroare
1. Echipamentul- sticlarie
• murdara sau zgariata
• incorect calibrat
2. Proba
• punctie capilara care nu curge spontan
• coaguli
3. Executie

• raport incorect sange-anticoagulant
• nu se omogenizata bine proba
• volum incorect de sange
• amestec incorect a sangelui cu diluentul
• nu se descarca primele picaturi inainte de umplerea camerei
• umplerea excesiva sau insuficienta acamerei
4. Greseli de numarare si/sau calcul
Soluții diluție:
1. Solutie Hayem pentru hematii
• Mercuric chloride 0.5 gm
• Sodium chloride
1 gm
• Sodium sulphate 5 gm
• Distilled water to 200 ml
2. Pentru leucocite:
• acid acetic 2%
• Acid clorhidric 1%
3. Petru trombocite –Dameshek
• cocaine chlorhydrate 3 g
• sodium chloride 0.2 g
• Apa dist. ad 100 ml
4. Sau solutii de oxalat sau citrat de sodiu
Alte aplicatii:
• Sediment urinar cantitativ
• Numararea elementelor in LCR
Pentru fluide cu numar mic de elemente se prefera camera Fuchs Rosenthal
(inaltime 0,2 mm, volum total 2 × 3.2 µL cu 16 patrate mari sau 2 × 1.8 µL
cu 9 patrate mari) fata de camere mai mici, ca de exemplu Bürker
(inaltime 0.1 mm; volum total 2 × 0.9 µL)

ANEMII: DEFINITIE,CLASIFICARI
Planul cursului
►Definitia anemiei
►Stari pseudoanemiece
►Hemoconcentratia
►Incidenta
►Cosecinte medicale economice
►Valori de referinta OMS pentru hemoglobina
►Clasificari: VEM, etiopatogeneza, productie eritrocitara
►Investigatii necesare pentru dg sd anemice
DEFINITIE:
Anemia este definita ca reducerea absoluta a hemoglobinei din singele
circulant sub valorile de referinta pentru varsta, sexul si starea fiziologica.

 reducerea nivelului hemoglobinei determina incapacitatea sângelui
de a asigura aportul adecvat de oxigen pentru acoperirea necesarului
metabolic al ţesuturilor

 Stari “pseudo-anemice”:
 Sarcina
 Insuficinta cardiaca
 Hiperproteinemii
 care evolueaza cu volum plasmatic crescut ceea ce
determina scaderea conc de Hgb
 !!!!hemoconcentratia (volum plasmatic redus) poate masca o
reducere a masei eritrocitare
 Incidenta reala este necunoscuta
 2-15% in USA si Anglia
 15% copii in Israel
 Procente mai mari in tarile cu resurse
 financiare limitate.
 Consecinte
 Economice

 Medicale
 Gravide

de obicei tara de talasemie  policitemie asociata cu deficit de fier Clasificarea anemiilor  Clasificarea bazata pe VEM  Microcitare  Normocitare  Macrocitare  analizoare automate  indicii despre regenerarea eritrocitara: numar de reticulocite si indici reticulocitari . potatori) sau care au de obicei valori la limita de sus a normalului  Nivele normale de Hgb dar cu microcitoza se pot intilni in:  hemoglobinopatii. Creste riscul prematuritatii si greutatii scazute la nastere  Creste riscul mortalitatii perinatale si neonatale  Creste morbiditatea si mortalitatea neonatala si maternala  Copii  Creste la copii riscul dezvoltarii defectuoase cognitive. fumatori. motorii si a functiilor imune  !!! Valorile de referinta sunt doar orientative  Nivele normale la limita inferioara pot fi anormale pentru un individ la care de asteptat ar fi valori normale mai mari (ex:hipoxie cronica .

Corpusculare (eritrocitare): • congenitale • cîştigate B.limfome maligne . Prin deficit nutriţional de: • fier • vitamina B 12 • acid folic B.leucemii . Prin producţia insuficientă de hematii: A.carcinoame . Hemoragice (hemoragii acutesau cronice).mielom multiplu . Extracorpusculare (extraeritrocitare) • imune • neimune 3. Prin reducerea precursorilor eritroizi în: • anemia aplastică • infiltraţia măduvei osoase: . 2. Hemolitice (distrugerea crescută a hematiilor ) de cauze: A. Anemii hiporegenerative  Anemii regenerative CLASIFICAREA ETIOPATOGENETICĂ A ANEMIILOR 1.

MCH. sTfR/log feritina  Modificari ale frotiului sanguin  Modificari ale medulogramei.MCHC. hipofizară • insuficienţă renală cronică • SMD • talasemii Parametrii de laborator utili in diagnosticul anemiilor microcitare  Hemograma  Hgb  Nr hematii  MCV.Reactia Perls’ ANEMIA MEGALOBLASTICA DEFINITII  Anemie = Hgb sub valorile de referinta  F <12g/dl  M <13g/dl  Macrocit = eritrocit cu volum > decat limita superioara a intervalului de referinta  MCV (VEM) = parametru al HC automate care masoara dimensiunea eritrocitelor (valoare medie)  MCV (valori de referinta) = 80 – 96/100 fL (10-15L)  Macrocitoza = MCV> limita superioara a intervalului de referinta  Megaloblast = eritroblast cu dimensiuni mai mari decat normal  Anemie macrocitara megaloblastica  Anemie cu MCV crescut si eritropoieza megaloblastica  Anemie macrocitara nemegaloblastica  Anemie cu MCV crescut si eritropoieza normoblastica .RDW  Hypo%  Reticulocite  valoare absoluta  indici reticulocitari  Parametrii metabolismului fierului  Feritina  Sideremie  Transferina  Saturarea transferinei  sTfR .mielofibroză C. Prin eritropoieză ineficientă: • anemia din bolile cronice • insuficienţe endocrine: tiroidiană..

scazute  R scazute  MCV crescut  RDW crescut 3. din punct de vedere al etiologiei:  Medicamente  Deficite nutritionale  vitamina B12  folati  Boli hematologice primare: SMD. Examenul citologic al maduvei ---nu este obligatoriu 5. Hct. Frotiu sanguin 4. HEMOGRAMA  Hgb scazuta  H. Determinari biochimice  dozare vitamina B12  dozare folatilor.verificarea macrocitozei  falsa  reala  Clasificare:  Macrocitoza reala  Macrocitoze fara anemie  Macrocitoze asociate cu anemie ANEMII MACROCITARE Clasificare : 1. LA  Boli cronice:  alcoolism  hepatopatii toxice sau netoxice  mielom multiplu  anemie aplastica  hipotiroidism Investigarea unui pacient cu macrocitoza 1.MCV↑ = macrocitoza  Primul pas . . din punct de vedere al eritropoiezei  anemii macrocitare megaloblastice  anemii macrocitare nemegaloblastice 2. Anamneza si examen obiectiv:  Antecedente patologice: boli cronice  Medicatie  Obiceiuri alimentare  Alcoolism 2.Hemograma automata .  LDH.

 Bilirubina  AMM  Hocisteina .

.

rare sferocite  rar inele Cabot. punctatii bazofile  neutrofile hipersegmentate  ±deviere la stanga a formulei leucocitare  ±normo-macroblasti circulanti DG: anemie macrocitara  hipercelulara  toate liniile mieloide sunt hiperplazice  domina seria eritrocitara  eritroblastii sunt:  mari. schizocite.  asincronism de maturatie N/C:  structura cromatiniana fina .RDW  poichilocitoza: macro-ovalocite (de obicei VEM> 115 fL). dantelata  citoplasma matura  Corpi Howell Jolly  seria granulocitara:  metamielocite gigante cu nuclee bizare  neutrofile hipersegmentate  seria megakariocitara  Mkc cu nucleu explodat . nuclee mari. dacriocite. ovalari. codocite.Frotiul sanguin-anemii macrocitare  anizocitoza exprimata .

sunt mai sensibili decit anti IF dar mai putin specifici  Folatul seric  folat >4 ng/mL (9.5 nanomoles/L) =deficit de folat daca se excl. post prelungit  Folatul eritrocitar –doar in cazurile incerte  Biochimie  LDH foarte crescut  Bilirubina crescuta BT si BI  Feritina . anorexia. deficit Cbl posibil  <200 pg/mL (<148 pmol/L) deficit de cobalamiana  AMM (acid metil malonic) (70-270 nanomol/L)  Homocisteina (HC) (5-15 micromol/L)  AMM si HC sunt crescute in deficitul de B12  HC este crescuta in def de folati  }metabolitii se determina cand celelalte date nu sunt concludente  Anticorpi anti factor intrinsic (anti IF) sunt sugestivi pt anemia pernicioasa desi  niv seric crescut al gastrinei  nivel seric scazut al pepsinogenului I  raport scazut pepsinogenI/pepsinogenII. se exclude deficitul de folati  folat <2 nanog/mL (4. deficit putin probabil  200 to 300 pg/mL (148 to 221 pmol/L) — rezultat incert. Dozare B12(cobalamiana) serica  >300 pg/mL (>221 pmol/L) — normal .1 nanomol/L).

LEUCEMIA GRANULOCITARA CRONICA (LEUCEMIA MIELOIDA CRONICA) Planul cursului:  Definitie  Incadrare  Clasificare OMS-neoplazii mieloide cronice  Cromozom Philadephia  Gena de fuziune bcr-abl  Tirozinkinaza  Evolutie  faza cronica  faza accelerata  faza blastica  Diagnostic  hemograma  tablou sanguin  medulograma  teste genetice  modificari biochimice  Diagnostic diferential .

 LMC este caracterizata de prezenta unei anomalii geneticecromozomul Philadelphia  Crom Ph este rezultatul unei translocatii reciproce .  Un fragment din bratul lung al crom 9 este translocat pe bratul lung al crom  22 si un fragment din bratul lung al crom 22 este translocat pe crom 9.  Crom22.Definitie Leucemia mieloida cronica este o neoplazie mieloida caracterizata prin productie necontrolata a granulocitelor. cu pastrarea capacitatii de diferentiere . .  Gena BCR (aflata pe crom 22) fuzioneaza in urma translocatiei cu gena ABL1 (de pe crom 9) si formeaza o gena de fuziune BCRABL1(situate pe crom 22). maiscurt si avind gena de fuziune BCR-ABL1 se numeste Philadelphia  Gena de fuziune BCR-ABL codifica o proteina cu activitate tirozin kinazica anormala care este implicata in patogeneza LMC.inegale intre crom 9 si crom 22.

.

megacariocitara sau mastocitara). eritrocitara. caracterizate prin proliferarea uneia sau a mai multor linii mieloide (granulocitara.  De obicei este hematopoieza eficienta =  maduva hipercelulara (rar normocelulara) +  numar crescut de elemente ale unei linii sau a mai multor linii celulare in singe periferic.  Aceste boli sunt asociate adesea cu mutatii care determina:  cresterea activitatii tirozin kinazice si  proliferarea progenitorilor medulari independent de factorii de crestere. Neoplaziile mieloide sunt boli ale celulei stem.000  Mai frecventa la barbati : M/F=1. LMC  Boala a adultului  Incidenta 1-2 /100.5/1  Prezentare cu  Simptome de anemie  Disconfort abdominal-Dureri zona splenica  Rar semne de leucostaza (L>)  Uneori descoperire intimplatoare  Splenomegalie .

      3.acutizare mieloida  Blastii sunt limfoizi in 15-20% .000/µl  Anemie – de obicei moderata  Trombocite  Tromboc  uneori numar normal .  1.acutizare limfoida Diagnosticul de laborator :  Hemoleucograma  Leucocitoza  importanta  uneori descoperire intimplatoare  deseori >100.   Hepatomegalie Supravietuire  netratata-2.5 ani  transplant alogen de celule stem  trat cu inhibitori de tirozin kinaza imatinib-suprav>5 ani la 90% pacienti evolutie -3 faze  faza cronica  faza accelerata  faza blastica  mieloida 2/3  limfoida  mixta Faza cronica 10% din pacienti: asimptomatici Simptome de ordin general  Astenie  transpiratii  Paloare  Splenomegalie – uneori giganta. in corelatie cu nr de granulocite Faza accelerata Splenomegalie leucocitoza progresiva sub tratament Bazofile >20% Anemie Trombocitopenie Cresterea procentului de blasti: 5-20% Faza blastica Apare de obicei dupa 4-8 ani si este similara leucemiilor acute:  Anemie  Infectii  Hemoragii  Blasti > 20% (in sange periferic sau maduva osoasa)  Blastii sunt mieloizi in 80-85% .   2.

 Tablou sanguine  Neutrofilie  Deviere ordonata la stanga a formulei leucocitare  Granulocite nesegmentate  Metamielocite  Mielocite – procent crescut (peak)  Promielocite  Mieloblasti (de obicei <5%)  Bazofilie  Eozinofilie  Fosfataza alcalina leucocitara .scazuta/nula .

formeaza pigment ceroid – histiocitele albastre ca marea.  Angiogeneza explica vascularizatia dubla care se normalizeaza dupa tratament .  Fibroza reticulinica se poate demonstra cu coloratii speciale (impregnare argentica) si se coreleaza cu seria Mkc si cu marimea splinei. cind se oxideaza si polimerizeaza.explicata prin mutatia KIT aditionala  Macrofage (Gaucher-like) datorita incapacitatii glucocerebrozidazei cu nivele normale de a degrada cantitatile mari de glucocerebrozid datorat turn-over-ului leucocitelor  Macrofagele pot contine si lipide care. severitatea anemiei si procent mai mare de blasti circulanti. tesutul adipos redus  SG domina.Medulograma  Hipercelulara  Tesutul hematopoietic = 75-90%.concordante cu cele periferice  Frecvente mitoze  Rar mastocitoza .  Eozinofilie si bazofile . raportul G/E = 10/1-30/1 (normal 2/1 -4/1)  SE este redusa procentual  SMkc este normoplazica sau hiperplazica proportional cu numarul de trombocite. Punctia medulara .

in acest caz niv. proportional cu numarul de leucocite) ( idem in reactii leucemoide cu numar mare de neutrofile)  Anemia pernicioasa si LMC coexista rar.2)(BCR-ABL1)  BCR-ABL1 – codifica p210 kD  p190kD rar intilnita se asociaza cu monocitoza  p230kD asociata cu diferentiere neutrofilica predominanta sau trombocitoza marcata  Variante ale crom Ph apar la aprox 5% si inseamna ca 22q. care determina nivel seric crescut de B12 (de 10 ori peste normal.22)(q34. urticarie.G.Mo. progenitori B si T  FISH (fluorescence in situ hybridization)  t(9.e prezent dar schimba material genetic cu alt crom decit 9  Modificari ale testelor biochimice  Acid uric  Hiperuricemia  Hiperuricozurie  In cazurile netratate  Dupa terapie agresiva cu liza celulara rapita (poate det blocaj al tractului urinar prin precipitate de acid uric)  Litiaza urinara frecventa.q11. cind bazofilia este excesiva apare prurit. vitaminei B12 tisulara e scazut dar B12 seric poate fi normal datorita niv crescut de transcobalamina I –care are mare afinitate pt B12  Histamina –nivel seric foarte crescut in faza cronica (val medii~5000 ng/mL) comparativ cu nivelul la adultii sanatosi (val medii~50 ng/mL). artrita gutoasa Uric Acid  Neutrofilele contin proteine care leaga B12: transcobalamina I si III. se coreleaza cu bazofilia . hiperaciditate gastrica si hiperhistaminemie .nefropatie data de acidul uric. Citogenetica  Bandare: cromozom Ph (22q–) prezent in E.Mkc.

acutizare limfoida LMC-dg diferential  Alte neoplazii mieloproliferative . etc  este similara leucemiilor acute:  Insuficienta medulara  Anemie  Infectii  Hemoragii  Blasti > 20%* (in sange periferic sau maduva osoasa)  Blastii sunt mieloizi in 80-85% . endoglina(CD105). 8+. leucocitoza progresiva sub tratament  Bazofile >20%  Anemie  Trombocitopenie  Cresterea procentului de blasti: 5-20%  Cresterea FAL  Aparitia unor anomalii aditionale: Ph-Ph. LDH nivele serice crescute  Eliberarea de potasiu din celule in timpul coagularii determina pseudohiperkaliemie  Pseudohipoglicemie (granulocitele utilizeaza glucoza in singele din vacutainer)  Hipercalcemia sau hipokalemia rar in faza cronica mai frecventa in transformarea leucemica  Colesterolul seric scazut  Factori serici angiogenetici-au nivele serice crescute  Angiogenina. factorul endotelial de crestere vasculara (VEGF).acutizare mieloida  Blastii sunt limfoizi in 15-20% . 19+.factorul de crestere a fibroblastilor si factorul de crestere al hepatocitelor LGC – faza blastica  Apare de obicei dupa 4-8 ani de faza cronica*  Uneori precedata de:  Faza accelerata:  Splenomegalie.

000/an. hepatomegalie . maduva hematogena. Reactie leucemoida  LMC atipica  LAM LEUCEMIA LIMFOCITARA CRONICA Definitie:  Proliferare maligna a limfocitelor B mature.  LLC cu IgHV non-mutant (germ-line) ~ 40% din cazuri  LLC cu IgHV mutat ~ 60% din cazuri Tablou clinic  Frecvente cazuri asimptomatice  Astenie. scadere ponderala. uneori icter  Limfadenopatie generalizata  Caracteristic : ganglioni de consistenta moale. diferentiate.  In absenta interesarii extramedulare este necesara o limfocitoza monoclonala cu imunofenotip de LLC >5x109/L . inflamatii cronice)  Rol al dietei??  LLC este foarte rara in Japonia  dar la populatia de origine japoneza din SUA incidenta LLC este asemanatoare cu cea a celorlalte etnii Patogeneza  Modificari genomice care afecteaza apoptoza LB  Acumulare clonala de limfocite B prin lipsa de “moarte” celulara  Se descriu 2 tipuri de LLC.multe cazuri asimptomatice nu sunt diagnosticate)  Majoritatea pacientilor > 60 ani  Mai frecventa la sexul masculin Etiologie  Etiologie necunoscuta  Stimularea antigenica indelungata (infectii. Investigatii de laborator:  hemograma  frotiu sanguine  imunofenotipizarea limfocite Epidemiologie  LLC= cel mai frecvent tip de leucemie la adultii din occident  incidenta 20/100. acumulare clonala de limfocite B in sange. transpiratii  Infectii frecvente  Paloare. (posibil mai mare . splina ganglioni limfatici. nedurerosi  Splenomegalie.

uneori reticulocitoza  Trombocite numar normal  Uneori trombocitopenie  Frotiul sanguin :  Leucocitoza limfocitoza cu limfocite cu cromatina condensata.citoplasma putina bazofila  umbre nucleare  Medulograma .000  cu limfocitoza relativa si absoluta  Anemie normocitara normocroma.Date de laborator  Hemograma  Leucocitoza:  Uneori descoperire intimplatoare  deseori >100.

 Infiltrat difuz si /sau nodular cu limfocite mici cromatina condensate de obicei > 30% din elementele medulare nucleate (conform criteriilor IWCLL)  Fenotip de limfocit B:  CD19. CD20. CD22. CD23. IgS  Caracteristic CD5+ (antigen prezent pe LT)  + markeri atipici pt L B normal: CD38.000/µl . ZAP70  Uneori test Coombs pozitiv si hiperbilirubinemie indirecta – anemie hemolitica autoimuna  Hipogamaglobulinemie Modificari citogenetice:  Deletii brat lung cromozom 13 (13q-): prognostic bun  Trisomie 12 (12+) : prognostic intermediar  Deletii brat lung cromozom 11 (11q-) : prognostic rau  Deletii brat scurt cromozom17 (17p-) : prognostic rau Stadializare  Rai  Stadiul 0:  Limfocitoza in sangele periferic >5.

hepatosplenomegalie +/anemie + trombocitopenie  Binet  Stadiul A  Limfocitoza +/. cancere de tract gastro-intestinal.limfadenopatie +/. 17p Stadiu III/IV Rai. B/C Binet . Limfocitoza medulara >40%  Stadiul I  Criterii de stadiu 0 + limfadenopatie  Stadiul II  Criterii de stadiu 0+/.hepatospleno + anemie  Stadiul IV  Criterii de stadiu 0 +/.limfadenopatie +/. A Binet  Factori de prognostic negativ  Statusul non-mutant al IgHV  CD38/ZAP70+ (markeri surogat pt statusul non-mutant)  11q-. cancer pulmonary Evolutie.limfadenopatie + hepatosplenomegalie  Stadiul III  Criterii de stadiu 0 +/. prognostic  Evolutie heterogena  pacienti cu boala stabila tip de >10 ani vs  pacienti cu multiple complicatii cu supravietuire <1-2 ani  Factori de prognostic:  Factori de prognostic pozitiv  Statusul mutant al IgHV  13q Stadiu 0-II Rai.<3 arii limfatice interesate  Stadiul B  Limfocitoza + ≥3 arii limfatice interesate  Stadiul C  Limfocitoza + anemie si/sau trombocitopenie Complicatii:  Infectii  Fenomene autoimune  Anemie hemolitica  Trombocitopenie  Artrita reumatoida  Transformarea intr-un limfom de grad inalt (Sindromul Richter)  Malignitati secundare: epitelioame.

GRUPELE SANGUINE Grupele sanguine Grupa de sânge – este o combinare de semne imunologice și genetice normale. ISBT oct 2012 )  Importante sunt cele cu puterea imunogenă cea mai mare  sistemul ABO  sistemul Rh  sistemul Kell. determinate prin ereditate și reprezintă o calitate biologică individuală. va induce un răspuns imun  Anticorp = produsul răspunsului imun ce va reacţiona în mod evident cu antigenul specific într-o manieră observabilă (aglutinare. Noţiunea de grupă sanguină este utilizată pentru a caracteriza sângele unei persoane în funcţie de prezenţa sau absenţa unui antigen pe suprafaţa eritrocitelor. organizate în 33 sisteme ( conf. Lewis.  Antigen = o substanţă straină care introdusă în organismul uman. Duffy. hemoliză) Grupele sanguine eritrocitare  repartizate în sisteme de grup  Fiecare sistem = ansamblu de antigene alotipice ale membranei eritrocitare  Până în prezent se cunosc peste 300 de antigene. Kidd. MNS. P  .

corespunzând Ag absente. Janský descrie existenţa a patru grupe sanguine. BIII.Karl Landsteiner  globulele roșii ale unor indivizi pot fi aglutinate de serul altora  prezenţa de antigen pe eritrocit și anticorpi in ser  descrie 3 grupe sanguine. pe care le denumește cu cifre romane: I. pe care le-a denumit O. AII. în ser se găsesc două tipuri de anticorpi. ABIV Antigene si anticorpi  Clasificarea grupelor sanguine se bazează pe prezenţa sau absenţa antigenelor specifice . care dau numele grupei  Grupa A pe eritrocit s-a evidenţiat antigenul A  Grupa B este prezent antigenul B  Grupa AB prezente ambele antigene A și B  Grupa O lipsesc ambele antigene  În mod similar.SISTEMUL DE GRUP SANGUIN ABO: Scurt istoric  Primul descoperit  Cel mai important în practica transfuzională  1900. III. B  1902-Decastello si Sturli descriu a patra grupă sanguină: AB  În anul 1907. II. IV.  anti-A (alfa) ce reacţionează specific cu eritrocitul de grup A  anti-B (beta) ce reacţionează specific cu eritrocitul de grup B  !!! “in vivo” aceștia NU se află niciodată în prezenţa antigenului specific  Reacţia Ag-Ac →aglutinarea hematiilor: Ag = aglutinogen Ac = aglutinină .  În Romania: OI. independent de ceilalti cercetători. A.

care răspund de transmiterea unui caracter (grupa de sânge). B si O) cu transmitere mendeliană  genele A și B sunt alele codominante și dominante în raport cu gena O  gena O este o alelă recesivă. Antigenele A si B  sunt caractere permanente. leucocite. braţul lung  trei gene alele ( A.  Genotip = totalitatea genelor moștenite de un individ de la cei doi părinţi. prezente încă din viaţa intrauterină  La naștere sunt mai slab exprimate decât la adult. . reacţionând mai slab cu serurile anti-A și anti-B  se găsesc în primul rând pe eritrocite. dar și pe numeroase alte celule (trombocite. ţesuturi și organe)  La persoanele secretoare sunt secretate sub forma solubilă in lichidele biologice Genetica  Caracter transmis genetic  Locusul ABO este pe crz 9.

lăsând precursorul (Ag H) neschimbat  Antigenul H  nu este specific doar hematiilor de grup O  este prezent de la naștere pe eritrocite. AO B BB. Fenotip = efectul observabil al genelor moștenite. indiferent de grupa sanguină  scade cantitativ în favoarea Ag A si B (grupul O au numai antigenul H. enzima codificată de ea acţionând asupra substanţei precursoare pentru a genera AgH pe care se vor atașa monozaharidele  produșii genelor A și B sunt enzime active. dând astfel conformaţia finală a Ag  prezenţa genei H este esenţială. pe când gena O codează o enzimă nefuncţională. BO AB AB O OO  genele ABO nu codează în mod direct antigenele.  Recunoscut de Ac anti-H . antigenul B si antigenul H in cantitatea cea mai mică). grupul A au antigenul A si H. în cazul de faţă una din grupele de sânge. grupul B au antigenul B si H.  Corespondenta fenotip genotip A AA. iar grupul AB au antigenul A. ci enzime specifice (glicoziltransferaze) ce vor adăuga anumite monozaharide membranei hematiei.

Ag A și B  Hematii: lipsa completă a Ag A. salivă. B și H (la determinarea grupei:fenotip O)  Ser: prezenţi Ac anti-A. O. fara o stimulare antigenica aparenta  Se consideră ca aceștia apar ca urmare a stimulării de către antigene identice Ag A și B care se găsesc în mod obișnuit în mediul înconjurător: alimente. bacteriile saprofite din flora intestinală  se dezvoltă doar după 3-6 luni de viaţă. dând o reacţie severă. spermă. Ac Anti-H vor aglutina substanţa H. anti-B și anti-H  La o transfuzie cu sânge grup O. implicit. limfă.    Fenotip Bombay (Oh) descoperit în Bombay 1952 foarte rar moștenirea homozigotă a genei h (hh) ( alela inactivă) duce la incapacitatea de a sintetiza Ag H și. deci nu pot fi transfuzaţi cu altă grupă Antigenele A si B: Subgrupe  1911: s-au descoperit subgrupele OAB pentru antigenele A si B  În prezent: Ag A are 12 subgrupe. B sau AB).  Prin caracter secretor se înţelege proprietatea indivizilor (80% din populaţie) de a poseda în serul sanguin.atingând un maxim în jurul vârstei de 5-10 ani de tip Ig M cu acţiune optimă la 20°C  Nu trec bariera feto-placentară . B. aglutinogenul corespunzător grupei sanguine proprii (A. vaccinuri. alte lichide biologice. întâlnite mai ales la populaţia asiatică  Legat de sistemul A.  Controlat de gena Se (SeSe sau Sese) Anticorpi Anti-A si anti-B  De obicei sunt anticorpi naturali (regulari) apar cand antigenul corespunzator este absent. cu caractere serologice si biochimice variate  Cele mai importante: A1 (80% ) și A2 (~20%)  Subgrupele Ag B sunt rare. se stabileşte şi caracterul de secretor (Se) sau nesecretor (se) al individului.

când mama este de grup O și copilul este A sau B.Situaţii speciale:  În serul nou-născutului se găsesc anticorpii mamei (Ig G de origine maternă)(! apar discordanţe în determinarea grupei prin cele două metode)  titru scăzut de Ac se intâlnesc și :  La vârsnici  Hipo/agamaglobulinemii  Anticorpii imuni (castigati. pot provoca BHNN prin incompatibilitate maternofetală în system ABO ( de regulă nu prezintă aceeași gravitate ca în cazul alloimunizării în sistem Rh) Compatibilităţi transfuzionale în sistem ABO  Transfuziile izogrup sunt toate compatibile  Sensul de compatibilitate ABO între donator şi primitor în caz de transfuzie nonizogrup de eritrocite și concentrat trombocitar  O: “donator universal”  AB: “primitor universal”  Pentru transfuzia de plasmă :  AB: “donator universal”  O: “primitor universal” . sarcină sau din mediu  acţiune optimă la 37°C  trec bariera feto-placentară Importanta Ac imuni  În titru înalt pot produce hemoliza eritrocitelor A și/sau B în două situaţii: 1. adăugaţi celor naturali de tip IgM  apar în urma unei stimulări antigenice prin alimente. În sarcină. iregulari)  apar în special la persoane de grup O  de tip IgG. Transfuzie de sânge/plasmă grupa O la persoane de altă grupă (reacţie transfuzionala severă) “donator O periculos” : transfuzie strict izogrup 2.

cu cea mai mare frecvenţa între aborigenii din nordul Scandinaviei şi Americii de Nord Sistemul de grup sanguin Rh  Sistemul de grup sanguin Rhesus (Rh)  Al doilea ca importanţă  1939: Levine evidenţiază Ac in serul mamei ce reacţionează puternic cu eritrocitele copilului  1940: Landsteiner si Wiener descoperă factorul Rh Sistemul Rh • Factorul Rh nu este unic.Distributie in populatie  Frecvenţa fenotipurilor ABO variază între diferitele populaţii etnice  Populaţia de culoare albă  și A sunt cele mai întâlnite (>40%)  B aprox 10%  AB doar 3% din indivizi  Pe glob  fenotipul O este cel mai frecvent . ci el face parte dintr-un sistem complex ce reunește mai multe antigene. în special în America Centrală şi de Sud  fenotipul A se întâlneşte la 10-35% din indivizi. .

se referă doar la Ag D • Indivizii ce au pe eritrocit Ag D sunt numiţi Rh pozitivi ( 85% din populaţia caucaziană) • Cei ce nu au Ag D sunt consideraţi Rh negativi (15%) Anticorpii anti D • Întotdeauna imuni (IgG) • apar în urma unei stimulări antigenice (alloimunizări) prin:transfuzie sau sarcină (în general la un interval de 6 săpt . c. mama produce Ac anti-D  Sarcinile ulterioare:  Ac anti D vor traversa  placenta şi vor distruge  eritrocitele fetale Rh+ • Activi la 37°C (se folosesc tennici care potenţează aglutinarea: test antiglobulinic.• Genele sistemului RH se afla pe crz 1 • sistem complex alcătuit din 45 antigene • 5 antigene sunt mai importante: D..silenţios “ în doză dublă dd. test enzimatic) • Produc hemoliză extravasculară . C. dar se presupune ca absenţa antigenului D implică prezenţa antigenului d . E. e • Existenţa antigenului d nu a putut fi dovedită .6 luni de la stimulare) • Trec bariera feto-placentară și pot produce BHNN (Boala hemolitică a nou-născutului )  Se datorează cel mai frecvent anticorpilor anti-D  Prima sarcină: Mama este expusă Ag D la naşterea copilului Rh+  Intre prima sarcină si următoarea. • Cel mai imunogen este antigenul D • Termenul Rh +/Rh . • sunt situate exclusiv pe eritrocite şi sunt complet dezvoltate la naştere.

Importanţa sistemului Rh(D) • Ag D este extrem de imunogenic • Cauzează producerea de Ac anti-D in 50-70% din indivizii Rh. cu reactivii anti-D uzuali • reacţii de aglutinare de intensităţi diferite cu diferiţi reactivi anti-D • Determinarea antigenului D.m. nu au Ag Kell. deci sunt K +.poate induce formarea Ac anti-D si produce BHNN Alte sisteme de grup sanguin • Sistemul de grup Kell  Cel mai imunogenic este Ag Kell(K)  In populaţia caucaziană 9% posedă Ag Kell.expuși Ag D • În transfuzie trebuie respectată regula: transfuzie izo-RhD cu pacientul • Important mai ales la femei. datorat prezenţei unui număr mai mic de antigene D decât normal pe eritrocit • dă reacţii diferite +/.slab – Se face cu seruri speciale polimorfe – prin TCI cu reactiv anti-D – Se confirmă prin TCD=neg • Testare pentru D.slab: • -obligatoriu pt. confirmarea donatorilor Rh(D) negativi • -gravide suspecte D-slab: nu se administrează imunoglobulina anti-D DONATOR D-SLAB = RH(D) POZITIV PRIMITOR D-SLAB = RH(D) NEGATIV Antigenul D parţial • reprezintă un antigen D de tip incomplet • în cazurile Rh POZITIV. cu exceptia Ag D proprii sau ale altor indivizi cu antigen D-parţial • Aceste tipuri nu pot fi recunoscute la testarea de rutină sau la testele pentru D slab. dar cu anticorpi anti-D care au capacitatea de a reacţiona cu Ag D.sau c. dar vor fi recunoscute atunci când produc anticorpi anti-D. restul 91% sunt K -.  In practica transfuzională se recomandă testarea donatorilor de sânge pentru prezenţa sau absenţa Ag Kell  sângele Kell+ nu trebuie transfuzat femeilor si politransfuzaţilor (risc crescut de alloimunizare). deoarece transfuzia de sânge RhD+ la o femeie RhD. • Sistemul Duffy • Sistemul Lewis • Sistemul Kidd .Antigenul D-slab (Dw sau Du) • Expresia slabită a unui antigen D normal.a.

care se efectuează obligatoriu. B şi serul de cercetat .PROBA BETH-VINCENT (probă globulară sau eritrocitară) • identifică antigenul de pe eritrocite • foloseşte seruri hemotest (anti-A si anti-B monoclonali) şi eritrocitele de cercetat  Simonin 2. A. concomitent. care se completează si se controlează una pe cealaltă:  Beth-Vincent 1. • foloseşte hematii test O.Determinarea grupei ABO Se face: • Inaintea oricarei transfuzii • Inaintea unei interventii chirurgicale la care se estimează necesitatea transfuziei • In monitorizarea imunohematologică a gravidei • La donatorii de sânge • La donatorii de celule stem hematopoietice • In transplantul de organe • Medicina legala Metode de determinare a grupajului ABO • doi tehnicieni • doi reactivi • două metode.PROBA SIMONIN (proba serică) • identifică anticorpii din ser sau plasmă.

metoda de lucru o Probă de sânge recoltată pe anticoagulant o centrifugare o separarea plasmei o spălarea eritrocitelor in SF o prepararea suspensiei de eritrocite de cercetat în SF (10-20 %) o placă de sticlă (opalin) cu godeuri o aplicator de lemn sau sticlă o seruri hemotest: anti-A. anti-B şi anti-AB o hematii test O. A (A1.Tehnici de laborator • Macroscopică: mediul de reacţie : lichid 1. pe placă cu godeuri/lama  Recomandată de practica internatională doar in situaţii de urgenţă pt determinarea grup ABO si RhD.A2) şi B o suspensie eritrocite de cercetat în SF (10-20 %) o ser sau plasmă de cercetat o se depun câte o picătură de ser + o picătură suspensie eritrocitară 10-20% o Se amestecă cu un aplicator curat pe o arie de 2 cm o Placa se roteşte incet şi se urmăreste apariţia aglutinării o Rezultatele se citesc in descurs de 2 minute o !!! Trebuie să existe concordanţă intre Ag şi Ac de grup sanguin identificaţi .  Limite: o raportul Ag Ac nu este standardizat o sensibilitate scăzută o false reacţii frecvente o evaporarea rapidă a apei determină interpretări eronate  Materiale.

o Determinarea Rh-ului (Factorul D) o Concomitent cu grupajul ABO o Se foloseşte ca reactiv ser antiD ( policlonal IgG+IgM sau monoclonal specific IgM) o Exemplu: Grupa sanguină AII . Metoda in eprubetă  Evidentiază reactia Ag-Ac in mediu lichid in eprubetă. metoda de lucru  Eprubete de precipitare  Ser reactiv sau ser test  Hematii test . in timpul centrifugării  Avantaje: raport  Ag-Ac este mai bine standardizat  sensibilitate mai mare  Materiale. Rh (D) pozitiv 2.

Elvetia (1988)  Principiu:  Ag si Ac vin in contact in cursul unei centrifugări standardizate. care opresc aglutinatele formate sau lasă să treacă hematiile neaglutinate. Se incubează la temperatura camerei 60 min 3.4% şi se agită bland 2. clară şi obiectivă  uşor interpretate reacţiile de intensitate slabă  rezultate stabile 24h (pana la 72 h la 4*C)  siguranţă crescută a testării . primele kituri comerciale fiind produse de DiaMed.1. standardizată  lectură simplă. cu seruri test sau ser antiglobulinic poli/mono specific)  Sunt standardizate :  diluţiile hematiilor de testat  microvolume de pipetare  centrifugare  Avantaje:  micrometodă specifică.  Suportul: cartela din plastic cu 6 microtuburi ce contin suspensia de gel (neutru. La 1 picătură de ser se adaugă 1 picătură de suspensie eritrocitară 2 . sensibilă. intr-un mediu de reacţie semisolid (suspensii de gel). Se urmăreşte aparitia lizei sau aglutinării • Micrometodă: .mediul de reacţie : semisolid suspensie de gel  Tehnica de aglutinare in coloană de gel  Inventată in 1984. in Lyon.

Anti HPA  R. ac. alergice (urticarie. mortalitate ~100%  Alloimunizare (principalele sisteme implicate: Rh.microplacă cu hematii magnetizate (metoda automată) Accidente imunologice ale transfuziei  Imediate  soc hemolitic : cel mai adesea eroare ABO  frison.suspensie de bile de sticlă . rar soc anafilactic): mediate de ac. Anti HLA. febra : mediate de ac.. Kell. Duffy. anemie in 24/48h (hemoliza imediata nediagnosticata)  Hemoliza intarziata  Ineficacitate transfuzionala  Purpura trombopenica post-transfuzionala (lipsa unor Ag plachetare)  Reactie grefa contra gazda: incompatibilitate HLA. Kidd) . anti  IgA (deficienta congenitala de IgA: titruri crescute de ac antiIgA)  Lezare pulmonara acuta indusa de transfuzie (TRALI  Intârziate  Icter. edem facial.