lectii de geografie

bacalaureat

Europa
1. Spațiul european
suprafa ț a - 10,17 mil kmp
popula ț ia - peste 700 mil loc
poziția geografică, limitele și țărmurile
- situată în emisfera nordică
- formează cu Asia un supercontinent, Eurasia
- limite:

la N - Oc. Arctic,

la E - M ț Ural, fluviul Ural,

la SE - M ț Caucaz,

La S - Marea Mediterană ș i Marea Neagră

la V - Oc. Atlantic

punctele extreme:

N - Capul Nord (71 08 lat N),

S - Capul Marroqui (36 lat N)

V - Capul Roca

E - M ț Ural

ț ă rmurile sunt variate ș i prezintă:
- mări mărgina ș e: Marea Barents, M. Norvegiei, M. Nordului, M. Mânecii, M. Baltică, M.
Mediterană (M. Ligurică, M. Tireniană, M. Ionică, M. Adriatică, M. Egee), M. Neagră, M. Azov, M.
Marmara,
- peninsule: Scandinavia, Kola, Iutlanda, Bretagne, Iberică, Italică, Balcanică, Crimeea,
- insule: Britanice, Islanda, (Azore, Madeira, Canare - în Atlantic), Baleare, Sardinia, Sicilia, Malta,
Creta, Cipru,
- golfuri: Biscaya, Lion, Genova, Botnic, Finic, Riga, Odessa,
- strâmtori: Gibraltar, Bosfor, Dardanele, Kerci,

- fiorduri - în N, pe ț ă rmurile Norvegiei
- ț ă rmuri cu riass - în NV Spaniei, Pen. Bretagne
- ț ă rmuri cu canale (de tip dalmatin) - la Marea Adriatică
- lagune - Marea Neagră, Marea Baltică
- limanuri - România ș i Ucraina - la M. Neagră
- delte - Dunărea, Volga, Rhon, Rhin, Tibru

- estuare - Sena, Tamisa, Elba.

2. Relieful
- altitudini cuprinse între 0-4.807 m (Vf. Mont Blanc, M ț . Alpi),
- dacă luăm în calcul Marea Caspică ș i M ț Caucaz, atunci, altitudinile sunt cuprinse între -28 m
(în apropierea M. Caspice) ș i 5.642 m (Vf. Elbrus, M ț Caucaz)
Principalele unită ț i morfo-structurale sunt:

unită ț i de platformă precambriene: Scutul Baltic ș i Platforma Est-Europeană

unită ț i de orogen:
o caledonice: Mț Scandinaviei, M ț Sco ț iei, M ț Grampiani

o hercinice: Masivul Central Francez, Mas. Renan, M ț Vosgi, Mț Pădurea Neagră,
M ț Hartz, M ț Penini, M ț Cambrieni, Mț Rodopi, Mț Rila, Mț Pirin, Podișul
Meseta, Pod. Boemiei, Pod. Ardeni,
o alpine: Mț Alpi, Pirinei, Sierra Nevada, Carpați, Balcani, Pindului, Dinarici, Caucaz
o activitate vulcanică din neogen apare individualizată în V Carpa ț ilor Orientali, în
Masivul Central Francez
o vulcanismul actual este prezent în S continentului (Etna, Vezuviu, Stromboli) ș i în
Islanda (Heckla)
hăr ț i utile:
Alpii - aici si aici, provincii în Europa,
Tipuri de relief
1. relief glaciar montan cuaternar 

se dezvoltă la peste 1.800 m, în Pirinei, Alpi, Caucaz

s-a format sub ac ț iunea de eroziune a ghe ț ii,

cuprinde: circuri ș i văi glaciare, custuri, praguri, morene

2. relief glaciar montan actual (ghețari actuali)

apare la peste 3.000 m, în Alpi ș i Caucaz,

s-a format prin acumularea ș i eroziunea ghe ț ii,

cuprinde: circuri ș i văi glaciare, praguri, morene

3. relief de modelare policiclică

prezent în masivele vechi, în mun ț ii sistemului alpin

s-a format sub ac ț iunea agen ț ilor modelatori externi într-un interval foarte lung de timp

cuprinde: platforme de eroziune / suprafe ț e de nivelare, peneplene, pediplene

4. relieful vulcanic

se întâlne ș te în Islanda (Heckla),Italia (Vezuviu, Etna, Stromboli), Grecia (Santorini)

se formează sub ac ț iunea erup ț iilor vulcanice ș i sub ac ț iunea eroziunii subaeriene
asupra rocilor vulcanice

forme de relief: conuri ș i cratere vulcanice

5. relieful petrografic
o relieful carstic - se formează în rocile calcaroase sub ac ț iunea apei încărcate cu
CO2 care dizolvă aceste roci; apare în Pod. Karst (Slovenia), M ț . Alpi, Meseta, M ț
Apuseni; forme carstice:

la suprafa ț ă (exocarst): platouri calcaroase, lapiezuri, doline, chei

la interior (endocarst): pe ș teri, avene

o relieful pe conglomerate - se formează din cauza modului diferit de a reac ț iona la
eroziune a rocilor care formează conglomeratele; este prezent în Alpi, Pirinei,
Carpa ț i; forme de relief: stânci cu forme deosebite (babe, sfinc ș i, coloane)
o relieful dezvoltat pe ș isturi cristaline, granite - se formează sub ac ț iunea de
eroziune a agen ț ilor externi; se întâlne ș te în Alpi, Pirinei, Carpa ț ii Meridionali;
forme de relief greoaie, masive, abrupturi, coloane verticale,
o relief dezvoltat pe nisipuri - se formează sub ac ț iunea de eroziune ș i de acumulare
eoliană; apare în SV Fran ț ei, în Câmpia Mării Caspice; forme: dune de nisip,
depresiuni eoliene
o relief dezvoltat pe loess - se formează prin tasare ș i sufoziune; la suprafa ț ă apar
crovuri ș i găvane, iar în interior: hrube, tunele de sufoziune.
6. relieful structural - se referă la influen ț a structurii asupra proceselor morfogenetice

o relief cutat - cuprinde: culme de anticlinal, văi de sinclinal, sinclinale suspendate, văi
de anticlinal
o relief în structură faliată - cuprinde: horsturi, grabene, cueste
o relief monoclinal, cu văi structurale (consecvente, subsecvente, obsecvente)
7. relief de pluviodenudare - se formează sub ac ț iunea apei din precipita ț ii; forme: organisme
toren ț iale, oga ș e, ravene; apare în reg. deluroase
8. glacisuri și pedimente - se formează prin retragerea versan ț ilor datorită pluviodenudării; forme
de relief: glacis, pedimente, câmpii de glacis; răspândire: europa Sudică
9. piemonturile - se formează prin eroziunea ș i acumularea toren ț ială la baza unor forme de relief
mai înalte; forme: platouri, cîmpii piemontane, interfluvii piemontane
10. relief fluvial - prin ac ț iunea de eroziune, transport, acumulare a râurilor ș i fluviilor; forme de
relief: lunci, terase, văi, câmpii de acumulare, limane
11. relief fluvio-maritim - sub ac ț iunea comună a acumulării marine ș i fluviale; forme: delte,
grinduri, limane fluvio-maritime
12. relief litoral (maritim) - prin eroziune ș i acumulare marină; forme: faleze, plaje, lagune,
limane; răspândire: ț ă rmurile cu fiorduri din Norvegia, cu riass din NV Fran ț ei, ț ă rmul dalmatic
din Croa ț ia
13. relief submarin - creat prin eroziune ș i acumulare submarină; forme: platforma continentală.

3. Unitățile majore de relief

Munții Scandinaviei (Alpii Scandinaviei)
- situa ț i în Pen. Scandinaviei (Norvegia/Suedia)
- forma ț i în orogeneza caledoniană ș i apoi ridica ț i în orogeneza alpină
- altitudini maxime de peste 2.000 m
- ghe ț ari montani actuali
- relief glaciar
- aspect de platouri create de calota glaciară
- prezintă văi cu versan ț i abrup ț i spre ocean, formând fiorduri.
Munții Grampiani
- în N Marii Britanii
- orogeneza caledoniană
- forma ț i din roci dure
- altitudini maxime peste 1.300 m (1.343 m Vf. Ben Nevis)
Munții Penini
- în Marea Britanie
- m ț vechi cu structuri caledoniene ș i hercinice
- alt. max sub 900 m
- m ț jo ș i cu aspect de podi ș în partea centrală
Munții Cambrieni
- în SV Marii Britanii
- m ț . vechi, cu structuri caledoniene ș i hercinice
Munții Pirinei
- situa ț i în NE Spaniei, la grani ț a cu Fran ț a
- orogeneza alpină
- altit. de peste 3.000 m
- masivi, relief glaciar (circuri, văi ș i creste glaciare)
Munții Sierra Nevada
- S Spaniei
- orogeneza alpină
- altitudini peste 3.000 m
Munții Alpi
- lan ț montan cu o lungime de peste 1.200 km
- se întind din apropierea litoralului Mării Ligurice până în Depresiunea Panonică
- orogeneza alpină
- altitudini de peste 4.000 m (4.807 m Vf. Mont Blanc)
- alcătui ț i din ș isturi cristaline ș i pe alocuri apar calcare ș i dolomite
- masivitate ridicată
- ghe ț ari montani actuali, de tip alpin
- relief glaciar bine dezvoltat
- relief carstic în partea E
- importantă regiune turistică (Chamonix, Davos, Innsbruck)
Munții Apenini
- în Peninsula Italică

- orogeneza alpină
- altitudinea maximă 2.914 m (Vf. Gran Sasso)
- alunecări de teren în N
- cu vulcani activi (Etna, Vezuviu) ș i stin ș i
- relief vulcanic (conuri ș i cratere)
Munții (Alpii) Dinarici
- în NV Pen. Balcanice (Croa ț ia, Bosnia-Her ț egovina)
- orogeneza alpină
- altitudini maxime peste 2.500 m
- alcătui ț i din ș isturi cristaline, calcare, fli ș ,
- relief carstic
- pe litoralul Adriatic au format un ț ă rm de tip dalmatin
Munții Carpați
- se dezvoltă din Bazinul Vienei până la Valea Timokului (Slovacia, Polonia, Ucraina, România,
Serbia)
- orogeneza alpină
- altitudinea max. 2.655 m (Vf. Gerlakovka - M ț Tatra)
- alcătui ț i din ș isturi cristaline, calcare, fli ș
- fragmenta ț i (depresiuni, culoare de vale)
- relief glaciar, relief carstic, relief vulcanic
Munții Balcani (Stara Planina)
- situa ț i în Pen. Balcanică (Bulgaria), în prelungirea arcului Carpatic
- orogeneza alpină
- altitudini peste 2.300 m
- alcătui ț i din ș isturi, calcare, fli ș

Munții Rodopi
- în S Bulgariei
- orogeneza hercinică, înăl ț a ț i ulterior în orogeneza alpină
- altitudinea maximă peste 2.000 m

Munții Rila
- SV Bulgariei
- orogeneza hercinică, înăl ț a ț i ulterior în orogeneza alpină
- cei mai înal ț i m ț din Pen. Balcanică: peste 2.900 m
Munții Pindului
- Pen. Balcanică (Grecia)
- în prelungirea Alpilor Dinarici
- orogeneza alpină
- altitudinea max. 2.917 (Mt. Olimp)
- alcătui ț i din calcare, roci cristaline, fli ș
- relief ruiniform
- relief carstic
Munții Caucaz
- SE Europei
- orogeneza alpină
- 5.642 m Vf. Elbrus
- roci: granite, roci vulcanice, calcare, conglomerate
- relief glaciar pleitocen actual
Masivul Central Francez
- C Fran ț ei
- orogeneza hercinică
- 1.886 m Vf. Mt. Dore
- relief vulcanic puternic erodat în C ș i N
- relief carstic cu doline ș i chei în S ș i SV
- relief pe structură faliată cu grabene

Munții Jura
- Fran ț a, Elve ț ia, Germania
- orogeneza hercinică
- peste 2.000 m
- relief de tip jurasian
- alcătui ț i din calcare
- relief carstic
Munții Vosgi
- V Fran ț ei
- orogeneza hercinică
- h sub 1.500 m
- eroda ț i
Munții Pădurea Neagră
- SV Germaniei
- orogeneza hercinică
- h sub 1.500 m
- eroda ț i

Masivul Șistos Renan
- V Germaniei
- orogeneza hercinică
- h 600-800 m
- relief vulcanic
Munții Pădurea Thuringiei
- Germania
- orogeneza hercinică
- h sub 1.000 m

Munții Hartz
- Germania
- orogeneza hercinică
- h sub 1.200 m
- eroda ț i, cu aspect de platou
Munții Ural
- formează limita dintre Europa - Asia
- lungime peste 2.000 km
- orogeneza hercinică
- orientare N-S
- 1.894 m Vf. Narodnaia
- eroda ț i, cu aspect de dealuri
Messeta Spaniolă
- Spania
- orogeneza hercinică
- relief alc. din podi ș uri (600-1.000 m), platouri pietroase ș i culmi (sierre)
- relief glaciar în sierre

Podișul Suediei (Norrland)
- dezoltvat pe forma ț iuni precambriene, apar ț inând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar datorită acumulărilor morenaice
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Finlandei
- dezv pe forma ț iuni precambriene, apar ț inând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar, datorită acumulărilor morenaice
- alt. max sub 1.500 m
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Volîno-Podolic
- în Ucraina
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 350-450 m

Podișul Valdai
- în Rusia
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 250 m

Podișul Ardeni
- în Belgia, Fran ț a, Luxemburg
- format în orogeneza hercinică
- reprezintă vechi m ț eroda ț i puternic
- altit. 600-700 m
Podișul Boemiei
- în Cehia
- format în orogeneza hercinică
- altit. 340 m
Podișul Karst
- în Slovenia
- relief carstic foarte dezvoltat
Hăr ț i

detalii despre geografia Europei găsi ț i aici

Clima Europei
1. Factorii care influenteaza clima Europei

poziția geografică

- în emisfera N, aprox. între 35 ș i 82 lat N
- rezultă clima temperată
- doar în N clima este rece

factorii radiativi

- radia ț ia solară scadă de la S la N
- au rol în distribu ț ia regimului termic

factorii dinamici

- la latitudinea Europei predomină circula ț ia vestică (pp scad de la V la E)
- centrii barici de deasupra continentului AC Azorelor, AC Siberian, C Islandez, C Mediteraneni;
ace ș ti centri bari determină manifestarea unor mase de aer diferite:
o polare - foarte reci ș i uscate
o atlantice - răcoroase ș i umede
o continentale - calde sau reci ș i uscate
o mediteraneene - calde ș i umede
- Curentul cald al Atlanticului de Nord (Curentul Golfului), determină temperaturi mai ridicate la
latitudini mai mari

factorii fizico-geografici
o mi ș cările Pământului ș i prezen ț a celor 2 tipuri de suprafe ț e active (oceane/mări
ș i suprafe ț e continentale) influen ț ează evolu ț ia regimului termic:

deschiderea spre Oc Atlantic facilitează pătrunderea maselor de aer
oceanice până în C Europei ș i atenuează amplitudinile termice

Marea Mediterană influen ț ează clima în S continentului

Marea Baltică influen ț ează clima regiunilor învecinate detrminând
u ș oare cre ș teri termice

masa continetală a Asiei, din E, determină cre ș terea amplitudinilor
termice în E

o relieful prin altitudine, desfă ș urare, expozi ț ie ș i înclinarea versan ț ilor determină
varietatea elementelor climatice:

valoarea radia ț iei solare scade cu altitudinea (datorită opacită ț ii
atmosferice)

temperatura scade cu altitudinea

precipita ț iile cresc cu altitudinea

factorii antropici contribuie la modificarea elementelor meteorologice, la modificarea
directă/indirectă a compozi ț iei atmosferice.

2. Elementele climatice
a) Temperatura

temp medie anuală scade din SV spre NE: 18 C în S, 0C în Scandinavia N, -4C în NE
Europei

temp medie a verii (luna iulie) scade din S spre N: 25C (Pen Iberică, Arh. Grecesc), la 15C
(în Arh. Britanic)

temp medie a iernii (luna ianuarie) scade pe direc ț ia SV-NE: 10C (Baleare, Sicilia), -20C
(I-le. Franz Josef)

b) Precipita ț iile
- pp scad de la V la E
- pp cresc cu altitudinea
- predomină cantită ț ile de 500-1.000 mm/an
- cantită ț i mai mici, de 300-500 mm/an, cad în N Mării Caspice ș i a Mării Negre, în N Pen.
Scandinavia
- cantită ț i mai mari, de 1.000-1.200 mm/an,cad pe versan ț ii cu expunere vestică ș i pe vârfurile
cele mai înalte
- cele mai mici pp, sub 250 mm/an, se înregistrează în N Mării Caspice
- pp variază de-a lungul anului: în V cad tot anul, în E ș i C cad mai ales vara, în S mai mult iarna.
c) Vânturile
- vânturile de vest
- crivă ț ul - din E ș i NE, rece, uscat, iarna iar vara este cald
- austrul - vânt uscat, bate mai ales vara; coboară de pe M ț Dinarici ș i Balcani
- bora - coboară din Dinarici spre Marea Adriatică
- mistralul - bate iarna ș i primăvara dinspre Masivul Central Francez spre Marea Mediterană
- foehnul - vânt neperiodic, cald ș i uscat ce bate pe versantul mun ț ilor
- brizele marine - se resimt în zonele litorale (30-40 km), generează topoclimate specifice de litoral.

3. Regionarea climatică
În europa se identifică următoarele tipuri climatice:

climatul mediteranean
o localizat în S continentului

o verile calde ș i secetoase, iernile blânde ș i ploioase
o temp. medii anuale 14-18 C
o precipita ț ii 600-900 mm/an
o bat: mistralul (pe Valea Rhonului), bora (în Dalma ț ia), sirocco (S Spania,S Italia,
Sicilia)

climatul temperat oceanic
o în V, între 40-70 lat N, din Portugalia până în Norvegia
o veri răcoroase ș i ierni blânde
o amplitudine termică redusă
o temp medii anuale 8-16 C
o precipita ț ii 1.000-2.000 mm/an
o vânturile de V
o nebulozitate ș i umiditate ridicate

climatul temperat continental
o situat între 40-60 lat N, în interiorul continentului
o amplitudini termice mari
o veri calde ș i ierni geroase
o precipita ț ii între 500-800 mm/an
o predomină vânturile din E

climatul de tranzi ț ie
o din E Fran ț ei până în România
o scad influen ț ele oceanice
o îmbinarea maselor de aer polar cu cele tropicale

climatul semiarid
o la N de Marea Neagră până la Marea Caspică

climatul subpolar
o situat dincolo de Cercul polar de N, în N Islandei, Scandinavia, Rusia
o veri scurte ș i ierni lungi (9 luni)
o temp medii anuale 0-4C
o precipita ț ii reduse 200 mm/an
o vânturile polare, reci ș i uscate

climatul cu nuan ț e polare
o I-le Svalbard ș i I-le Franz Josef

climatul montan
o de la 800 de m începe etajarea elementelor climatice
o temp scad cu altitudinea
o precipita ț ii cresc cu altitudinea

Hidrografia - lacurile

Clasificarea lacurilor
a) lacurile naturale

lacurile glaciare
o formate în regiunile acoperite de calota cuaternară: Ladoga, Onega (Rusia),
Mazuriene (Polonia), Varern, Vattern, Malaren (Suedia), Saimaa (Finlanda)
o formate în zonele montane înalte acoperite de ghe ț arii cuaternari/actuali: Geneva /
Leman (Elve ț ia), Zurich (Elve ț ia), Constantza/Bodensee
(Germania/Elve ț ia/Austria), Como, Garda, Maggiore (Italia), Bucura, Zănoaga,

lacuri tectonice: Marea Caspică (S=371.000 km, nivelul apei sub cel al Oceanului Planetar,
la -28 m), L. Balaton (Ungaria), L. Ohrid, L. Prespa (Macedonia/Albania)

lacuri vulcanice: L. Nemi (Masivul Central Francez), L. Sf. Ana (România), L. Albano ș i L.
Bolsena (Italia), în Masivul Ș istos Renan etc

lacuri carstice - în Apuseni (Vără ș oaia), în Alpii Dinarici

lagune ș i limanuri - la Marea Neagră (Razim, Sinoe, respectiv limanul Nistrului), la Marea
Baltică (laguna Vistula), la Marea Nordului

b) lacuri artificiale

hidroenergetice: L. Volgograd, L. Samara, L. Novgorod (pe Volga), Por ț ile de Fier (pe
Dunăre), L. Ț imleansk (pe Don), L. Dnepropetrovk (pe Nistru)

Hidrografia - ghețarii

Clasificarea ghețarilor
1. ghețari de calotă / continentali în Islanda, Insula Novaia Zemlea, Insula Svalbard, Arh. Franz Josef

2. ghețari montani în Alpi, Pirinei, M ț Scandinaviei (la peste 3.000 m), M ț Ural, M ț Sierra Nevada, M ț
Apenin, Scoţia, Islanda, Faeroe şi I-le Shetland.
mai multe pute ț i citi aici

Peisajele geografice
MEDIU ÎNCONJURĂTOR ŞI PEISAJE
Europa este unul dintre continentele cu un grad ridicat de urbanizare, o
mare densitate de populaţie şi o multitudine de activităţi economice şi, ca
urmare, mediul înconjurător este, în cea mai mare parte, antropizat şi antropic;

spaţiile naturale s-au redus la zona de dincolo de Cercul polar, la etajele
montane înalte şi la arealele protejate de legislaţia ţărilor europene;

mediul înconjurător european se identifică, într-o mare măsură, cu
mediul temperat (exceptând teritoriile de la nord de Cercul polar şi de
zona de sud-est care are o climă caldă şi deşertică);

în cadrul mediului înconjurător european se diferenţiază o multitudine
de peisaje regionale sau locale;
În spaţiul european se pot identifica:

mediul insulelor arctice;
mediul tundrei (incluzând Islanda, nordul Scandinaviei, Peninsula Kola
şi nordul Câmpiei Est - Europene), cu un grad redus al intervenţiei
antropice;

mediul temperat-rece, corespunzător pădurilor de conifere(aprox. între
55º şi 70º lat.N);

mediul temperat-oceanic din Europa de Vest şi Centrală, specific
pădurilor de foioase (în prezent puternic modificat prin intervenţia
antropică, înlocuit de peisaje agricole, industriale şi ale aşezărilor);

mediul temperat-continental ocupă spaţii întinse, începând din estul
ţării noastre, până în Câmpia Precaspică, specifică stepei, înlocuită
aproape în totalitate de spaţii cultivate aflate parţial în diferite stadii de
degradare generate de agrotehnologii defectuoase, la care se adaugă
peisajele aşezărilor care induc şi o concentrare a reţelelor de comunicaţii;

mediul mediteranean specific Europei Sudice, în care vegetaţia
pădurilor de foioase semperviriscente a fost înlocuită, în cea mai mare
parte (datorită degradării), de tufişuri şi arbuşti xerofiţi. Presiunea
antropică în teritoriu este foarte mare, manifestată prin aşezări, activităţi
productive dar şi turism;

mediul montan, corespunzător reliefului cu altitudini de peste 1000 m,
care prezintă o evidentă etajare biopedoclimatică, cu o intervenţie
antropică mai mică (mai intensă în spaţiul depresiunilor şi culoarelor de
vale);

În spaţiul românesc se remarcă aceleaşi trăsături ale mediului ca în spaţiul
european. Se pot diferenţia:
mediul montan şi alpin, la altitudini între 800 şi 2544 m, cu o etajare
biopedoclimatică evidentă, în care prezenţa aşezărilor permanente până la
1600 m altitudine (în Munţii Apuseni) indică un grad de antropizare superior
spaţiului montan european în ansamblu;
mediul regiunilor de deal şi podiş specific Subcarpaţilor, dealurilor şi
podişurilor cu altitudini între 300 şi 1000 m, cu un relief colinar, cu bogate
resurse de subsol, diferenţiat ca peisaje şi folosire antropică (versanţi
împăduriţi cu foioase, sau cu păşuni, dealuri înalte sau joase, depresiuni,
culoare de vale şi terase cu aşezări, căi de comunicaţie sau culturi), suprafeţe
degradate de procese de versant etc.;
mediul câmpiilor, cu interfluvii netede şi întinse despărţite de culoare largi de
vale cu lunci extinse, cu areale forestiere reduse şi mari suprafeţe cultivate;
mediul luncilor şi al Deltei Dunării, cu suprafeţe inundabile sau cu mari
suprafeţe acvatice, cu vegetaţie specifică higro şi hidrofilă, cu un grad de
antropizare mai redus (exceptând suprafeţele îndiguite, desecate şi valorificate

agricol), cu un specific al aşezărilor şi activităţilor umane (pescuit, turism, în
cazul Deltei Dunării) etc..

Orașele României

SISTEMUL DE ORAŞE AL ROMÂNIEI
Cele mai vechi centre urbane din România sunt oraşele colonii întemeiate
de greci pe litoralul Mării Negre: Tomis, Callatis, Histria.
O altă generaţie de oraşe antice sunt cele romane: Drobeta, Dierna,
Napoca, Potaisa, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Oraşele întemeiate în Evul Mediu: Braşov, Bistriţa, Suceava, Târgovişte,
Craiova, Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Oradea.
Oraşele moderne au apărut fie prin dezvoltarea oraşelor preexistente, fie prin
apariţia de oraşe noi: Hunedoara, Reşiţa.
Sistemul actual de oraşe din România cuprinde următoarele categorii după
mărimea demografică:

municipiul Bucureşti cu aproximativ 2 mil. loc. este oraş capitală cu
funcţii complexe;

oraşe cu populaţie cuprinsă între 200.000 şi 350.000 locuitori: Iaşi, Galaţi,
Braşov, Constanţa, Ploieşti, Brăila, Craiova, Timişoara, Oradea, Cluj –
unele dintre acestea au pentru România şi funcţie de metropolă
regională;

oraşe cu populaţie cuprinsă între 100.000 şi 200.000 locuitori: Suceava,
Botoşani, Piatra Neamţ, Bacău, Focşani, Buzău, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea,
Drobeta-Turnu Severin, Arad, Satu Mare, Sibiu, Târgu Mureş;

oraşe cu populaţie între 50.000 şi 100.000: Tulcea, Târgovişte, Bârlad,
Vaslui, Reşiţa, Deva, Bistriţa Slobozia, Călăraşi – sunt oraşe de echilibru
cu influenţă judeţeană şi interjudeţeană;

cele mai multe oraşe sunt oraşele mici şi foarte mici cu influenţă locală în
teritoriu

Municipiul Bucureşti este centru urban de nivel european cu caracteristici de
metropolă regională pentru sud-estul Europei.

Orașele Europei

SISTEMUL DE ORAŞE AL EUROPEI

Sistemul de oraşe al Europei este rezultatul unor transformări succesive. În diferite perioade
istorice oraşele europene au fost cele mai mari din lume: Roma în Antichitate, Constantinopolul în
Evul Mediu şi Londra în epoca modernă.
Sistemul de oraşe al Europei este alcătuit din totalitatea aşezărilor urbane din spaţiul european aflate
în relaţii complexe de interdependenţă şi definite prin localizare, ierarhie, centralitate şi mărime
teritorială.
Localizare oraşelor europene este condiţionată de configuraţia terenului, de resursele de apă
şi de căile de comunicaţii.a
Localizarea grupată a oraşelor europene se referă la ariile cu grad sporit de concentrare a
acestora sub formă de aglomeraţii urbane, conurbaţii şi chiar megalopolisuri. Cele mai
reprezentative aglomeraţii urbane din Europa sunt metropolele: Moscova (12,2 mil. loc.), Paris
(11,3 mil. loc.), Londra (11,2 mil. loc.), Berlin (4,1 mil. loc.), Milano, Madrid, Roma, Atena.
Aglomeraţiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:
Middland, megalopolisul englez, cuprinde marea Londră şi oraşele Birmingham,
Manchester, Liverpool, Schefield, Nottingham, Leeds, şi înglobează cam jumătate din populaţia
Marii Britanii (cca. 33 mil. loc.)
Ruhr-Rhin, megalopolisul german, dezvoltat în jurul conurbaţiei Ruhr-Rhin, cu o populaţie
de peste 25 mil. loc. care înglobează oraşele Stuttgart, Frankfurt am Main, Kőln, Dűsseldorf şi
Essen
Randstad-Holland, megalopolisul olandez, care ocupă jumătatea vestică a ţării şi
concentrează 60% din populaţia Olandei (cca. 10 mil. loc.), include cele două capitale Amsterdam şi
Haga precum şi oraşele Rotterdam şi Utrecht.
Alte zone cu grad sporit de concentrare a oraşelor sunt: Bazinul Parisului, sud-estul
Ucrainei, valea fluviului Volga, nord-estul Franţei, litoralul mediteranean al Spaniei, sudul
Poloniei.
Cele mai vechi centre urbane ale Europei au apărut în jurul Mării Mediterane în perioada antică
(în Grecia, Italia, sudul Franţei) şi pe ţărmul Mării Negre:

oraşele greceşti au apărut atât în bazinul Mării Mediterane (Atena, Corint, Byzantion,
Marsala) şi la Marea Neagră (Tomis, Histria, Callatis)

oraşele romane: Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Viena (Vindobona), Kőln
(Colonia)

În Evul Mediu s-au dezvoltat oraşele hanseatice (Anvers, Bruges, Hamburg şi Bremen), cele din bazinul mediteranean
(Bizantium-Constantinopol, Genova, Veneţia), dar şi multe oraşe din Europa Centrală (Paris, Londra, Cracovia, Praga,
Viena, Milano, Braşov, Târgovişte, Iaşi, Budapesta), şi Europa de Est (Kiev, Moscova, St. Petersburg).

În Epoca Modernă au apărut oraşe noi care sunt un produs al Revoluţiei Industriale al activităţilor de producţie şi
comerţ: Manchester, Liverpool (Marea Britanie), Rotterdam (Olanda), Sankt Petersburg (Rusia), Odessa (Ucraina),
Essen (Germania), Reşiţa şi Hunedoara (România).

După al Doilea Război Mondial a apărut o explozie de centre urbane înfiinţate fie prin acordare de statut urban unor
comune, fie prin înfiinţarea de oraşe noi în jurul unor obiective industriale nou construite: Nowa Huta (Polonia),
Dunaujváros (Ungaria), Eisenhüttenstadt (Germania), Victoria (România).

Clasificarea oraşelor după criterii geografice
-după poziţia geografică

Oraşe situate pe litoral, oraşe-port: Londra, Sankt Petersburg, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Barcelona.

Oraşe situate în interiorul continentului: Paris, Viena, Berlin, Moscova, Kiev, Bucureşti.

-după mărimea demografică
În Europa există peste 60 de oraşe cu populaţie ce depăşeşte 1 mil. loc.
În prezent, aglomeraţia urbană Moscova este considerată cea mai mare entitate urbană a Europei (cu o populaţie de
12,1 mil. loc.).
În viitorul apropiat este de aşteptat ca oraşul Istanbul să devină cel mai mare oraş al Europei sub aspect demografic.
-după funcţia urbană

Oraşe cu funcţie comercială: Genova, Leipzig, Veneţia, Anvers, Lyon, Cracovia, Narwik, Cardiff, Arhanghelsk,
Odessa.

Oraşe cu funcţie industrială: Manchaster, Birmingham, Essen, Katowice, Doneţk, Torino, Braşov

Oraşe cu funcţie culturală: Viena, Florenţa, Sankt Petersburg, Cannes, San Remo, Davos, Versailles, Oxford,
Cambridge, Heidelberg

Oraşe cu funcţii de servicii: Băile Herculane, Vichy, Karlovy-Vary, Nisa

Oraşe cu funcţie financiară: Londra, Paris, Zűrich, Frankfurt

Oraşe cu funcţie portuară: Rotterdam, Hamburg, Liverpool, Gdansk, Constanţa

Nivelul de urbanizare al Europei este evidenţiat şi de ponderea de 77 % a populaţiei urbane.

Resursele României

Resursele României

Petrolul - se extrage din următoarele areale:

Subcarpaţi: Moldovei (Depresiunea Tazlău-Caşin), de Curbură
(Depresiunea Berca-Sărata Monteoru, Urlaţi-Câmpina-Moreni), Getici
(între Olt şi Jiu);

Câmpia Română: Călmăţui, Brăilei, Ploieşti-Târgovişte, Piteştiului, GăvanuBurdea, Boianului, Romanaţilor;

Podişul Getic: Hulubeşti, Bogaţi, Moşoaia, Zătreni, Brăteşti;

Câmpia de Vest: S-E Aradului, N-E Timişoarei, Vingăi, Nădlac, Jimbolia;

Platforma continentală a Mării Negre.

Gaze naturale – se găsesc în pământ sub două forme: gaz de sondă şi gaz
metan.

Gazul metan – se extrage din structuri geologice numite domuri, în
Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Câmpia Transilvaniei şi Podişul
Târnavelor);

Gazele asociate - localizate în structurile ce conţin petrol din:
Subcarpaţii de Curbură, Podişul Getic, Câmpia Brăilei, Câmpia PloieştiTârgovişte, Câmpia Ialomiţei).

Centre de extracţie a gazelor naturale: Mediaş, Copşa Mică, Luduş,
Glodeni, Slănic Moldova, Dărmăneşti, Băicoi, Urlaţi, Plopeni, Videle, ş.a.

Cărbunii – folosiţi la fabricarea coxului (la obţinerea fontei, combustibililor, în
centrale termoelectrice). Sunt împărţiţi în două categorii:

Cărbuni superiori: huilă: bazinul Petroşani, Munţii Banatului (Anina şi
Cozla); antracit – Schela.

Cărbuni inferiori: lignit: Podişul Getic (bazinul Motru-Rovinari,
Platforma Olteţ), Munţii Banatului (Anina), Subcarpaţii de Curbură, Munţii
Baraolt (din Carpaţii Orientali), Depresiunea Vad-Borod (Munţii Apuseni);
cărbune brun – depresiunile: Comăneşti (din C. Orientali), Brad (Munţii
Apuseni), Almaş (Pod. Transilvaniei); turbă – în Depresiunea Dornelor.

Uraniul – în Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali (Crucea).
Minereuri de fier Harghita - Lueta, Băişoara-Cluj, Munţii Poiana Ruscă

Minereuri auro-argentifere (aur şi argint): în Munţii Metaliferi (Săcărâmb,
Bucium, Baia de Arieş, Roşia Montană, ş.a.), Munţii Gutâi (Cavnic).
Minereuri complexe (Cu, Pb, Zn, Al): Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei şi în
Munţii Apuseni.
Aluminiul – se extrage din bauxită, care este exploatată din Munţii Pădurea
Craiului

Industria României
INDUSTRIA
1. Industria extractivă şi a energiei electrice – foloseşte resurse minerale
(petrol, gaze naturale, cărbuni, uraniu) şi naturale (apă, vânt, soare, valurile
mării, ape termale).
Petrolul şi gazele naturale reprezintă o sursă de energie şi materie primă
pentru industria chimică.
a) Petrolul - se extrage din următoarele areale:

Subcarpaţi: Moldovei (Depresiunea Tazlău-Caşin), de Curbură
(Depresiunea Berca-Sărata Monteoru, Urlaţi-Câmpina-Moreni), Getici
(între Olt şi Jiu);

Câmpia Română: Călmăţui, Brăilei, Ploieşti-Târgovişte, Piteştiului, GăvanuBurdea, Boianului, Romanaţilor;

Podişul Getic: Hulubeşti, Bogaţi, Moşoaia, Zătreni, Brăteşti;

Câmpia de Vest: S-E Aradului, N-E Timişoarei, Vingăi, Nădlac, Jimbolia;

Platforma continentală a Mării Negre.

Rafinării: Brazi, Ploieşti, Midia-Năvodari, Teleajen, Borzeşti, Piteşti, Câmpina,
Dărmăneşti.
b) Gaze naturale – se găsesc în pământ sub două forme: gaz de sondă şi
gaz metan.
Gazul metan – se extrage din structuri geologice numite domuri, în
Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Câmpia Transilvaniei şi Podişul
Târnavelor);
Gazele asociate - localizate în structurile ce conţin petrol din: Subcarpaţii de
Curbură, Podişul Getic, Câmpia Brăilei, Câmpia Ploieşti-Târgovişte, Câmpia
Ialomiţei).
Centre de extracţie a gazelor naturale: Mediaş, Copşa Mică, Luduş,
Glodeni, Slănic Moldova, Dărmăneşti, Băicoi, Urlaţi, Plopeni, Videle,
c) Cărbunii – folosiţi la fabricarea cocsului (la obţinerea fontei, combustibililor,
în centrale termoelectrice). Sunt împărţiţi în două categorii:
Cărbuni superiori: huilă: bazinul Petroşani, Munţii Banatului (Anina şi Cozla);
antracit – Schela.

Cărbuni inferiori: lignit: Podişul Getic (bazinul Motru-Rovinari, Platforma
Olteţ), Munţii Banatului (Anina), Subcarpaţii de Curbură, Munţii Baraolt (din
Carpaţii Orientali), Depresiunea Vad-Borod (Munţii Apuseni); cărbune brun –
depresiunile: Comăneşti (din C. Orientali), Brad (Munţii Apuseni), Almaş (Pod.
Transilvaniei); turbă – în Depresiunea Dornelor.
d) Uraniul – în Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali (Crucea)
2. Industria energetică şi a energiei electrice.
- se produce în baza următoarelor resurse: gaz metan, cărbuni,hidroenergie,
produse petroliere, energie atomică; se produce în:
termocentrale: Mintia-Deva, Luduş-Iernut, Paroşeni, Rogojelu, Turceni,
Işalniţa, Bucureşti, Borzeşti, Brazi, Chişcani, Galaţi, Sângeorgiu de Pădure, ş.a.;
atomocentrale: Cernavodă;
hidrocentrale: pe Dunăre (Porţile de Fier I şi II – Ostrovu Mare), pe Lotru
(Lotru-Ciunget), pe Argeş (Vidraru), pe Prut (Stânca- Costeşti), pe Bistriţa
(Stejaru), pe Olt, Argeş, Bistriţa, Sebeş, Someşul Mic, Buzău, Sadu, Strei,
Bârzava, ş.a.


resurse geotermale: Câmpia de Vest, judeţele - Vâlcea, Ilfov, Brăila.
nergia solară: Câmpia Română şi pe litoral.
energia eoliană: pe crestele Carpaţilor, în Dobrogea, estul Câmpiei
Române.

3. Industria metalurgică - cuprinde: ind. siderurgică, metalurgia neferoasă
şi ind. construcţiilor de maşini.
a) Industria siderurgică – foloseşte ca materii prime: minereuri de fier
(Harghita-Lueta, Băişoara-Cluj, Munţii Poiana Ruscă), cocs (provenit din huilă: în
bazinul Petroşani şi Reşiţa), mangan (Depresiunea Dornelor).
Centre siderurgice: Galaţi (cel mai important din ţară), Hunedoara, Reşiţa,
Călan, Călăraşi, Câmpia Turzii, Brăila (cabluri şi sârmă groasă), Roman (ţevi),
Iaşi (ţevi sudate de oţel), Târgovişte (oţeluri speciale), Bucureşti (sârmă, tablă şi
cuie), Oţelu Roşu (oţeluri şi laminate), Buzău (sârmă şi produse din sârmă),
Zalău.
b) Metalurgia neferoasă. Principalele metale neferoase ce se găsesc pe
teritoriul ţării noastre sunt:
- minereuri auro-argentifere (aur şi argint): în Munţii Metaliferi (Săcărâmb,
Bucium, Baia de Arieş, Roşia Montană, ş.a.), Munţii Gutâi (Cavnic). Se
prelucrează la Baia Mare şi Zlatna.
- minereuri complexe (Cu, Pb, Zn, Al): Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei şi
în Munţii Apuseni. Cupru se prelucrează la Zlatna şi Baia Mare; Plumb şi Zinc –
aceleaşi zone de extracţie (Igniş şi Poiana Ruscă)şi se prelucrează la Baia Mare
şi Copşa Mică; Aluminiul – se extrage din bauxită, care este exploatată din
Munţii Pădurea Craiului. La Oradea se fabrică alumina, iar la Slatina aluminiul.
Bauxita din import se fabrică la Tulcea.
- metale colorate (mercur, molibden, wolfram, uraniu).
4. Industria constructoare de maşini – este cea mai importantă ramură a
metalurgiei şi cuprinde următoarele subramuri:

Utilaj petrolier: Ploieşti, Câmpina, Bucureşti, Târgovişte, Bacău;
Utilaj minier: Petroşani, Baia Mare, Târgu Jiu, Satu Mare;
Utilaj energetic (turbine, motoare, cazane): Reşiţa, Bucureşti;
Maşini-unelte (freze, strunguri, raboteze): Bucureşti, Arad, Oradea, Ploieşti,
Sibiu, Bârlad, ş.a.;
- Rulmenţi: Braşov, Bârlad, Alexandria;
- Mecanică fină, aparatură de precizie şi obiecte de uz casnic: Bucureşti, Sibiu,
Sinaia, Cugir, Satu Mare, Găeşti;
- Mijloace de transport: auto: autoturisme (Piteşti, Craiova), ARO (Câmpulung
Muscel), camioane (Braşov), tractoare şi maşini agricole (Braşov, Miercurea
Ciuc, Craiova, Timişoara, Bucureşti), autobuze, troleibuze şi autocamioane
(Bucureşti, Braşov); avioane: Braşov (I.A.R. Ghimbav), Bucureşti, Bacău,
Craiova; locomotive electrice: Craiova, Bucureşti, Reşiţa; vagoane: Arad,
Bucureşti; nave: fluviale (Drobeta Turnu Severin, Giurgiu, Galaţi, Brăila,
Olteniţa), maritime – (Constanţa, Mangalia);
- Produse electronice şi electrotehnice ( mijloace de automatizare, tehnică de
calcul, echipament de electronică, televizoare, casetofoane, aparate radio):
Bucureşti, Craiova, Timişoara, Iaşi, Botoşani, Cluj-Napoca, Săcele, Iaşi, Târgu
Mureş.
5. Industria chimică – foloseşte o gamă variată de materii prime: sare, pirite
cuprifere, petrol, gaze naturale, sulf, potasiu, lemn, stuf, produse vegetale
(paie), produse animaliere, cărbuni.
Subramuri:
Industria petrochimică – lucrează pe bază de petrol şi gaze naturale si produce:
cauciuc sintetic (Borzeşti, Brazi), anvelope (Popeşti-Leordeni, Floreşti), articole
tehnice (Jilava, Braşov), talpă şi piele sintetică (Drăgăşani), mase plastice
(Brazi, Piteşti, Borzeşti, Bucureşti, Buzău, etc.), fire şi fibre sintetice (Săvineşti,
Iaşi).
Industria produselor clorosodice - produce sodă caustică, sodă calcinată, acid
clorhidric (Govora, Oneşti, Turda, Târnăveni) pe baza exploatării sării din:
Subcarpaţi (Borzeşti, Govora, Ocnele Mari, Slănic Prahova), Depresiunea
Transilvaniei (Ocna Mureş, Ocna Sibiu, Praid), Carpaţi (Târgu Ocna, Cacica).
Industria acidului sulfuric - are la bază pirite cuprifere, sulf. H2SO4 se fabrică la:
Zlatna, Copşa Mică, Baia Mare, Câmpina.
Industria îngrăşămintelor chimice (lucrează pe bază de gaz metan, azot
atmosferic, potasiu, apatite, fosforite). Se fabrică îngrăşăminte azotoase,
fosforice, potasice la: Târgu Mureş, Turnu Măgurele, Bacău, Craiova, Roznov,
Victoria, Slobozia.
Produse farmaceutice şi cosmetice: Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Târgu Mureş,
Timişoara, Braşov.
Industria celulozei şi hârtiei (lemn, stuf, paie): Bacău (Letea), Buşteni,
Bucureşti, Brăila, Zărneşti, Călăraşi, Suceava, Dej, Piatra Neamţ.
Industria coloranţilor, vopselelor, lacurilor: Bucureşti, Oradea, Codlea.
6. Industria lemnului Fond forestier: 28% din suprafaţa României, bine
reprezentat în regiuni montane şi dealuri înalte.
Se produce: cherestea la – Gheorgheni, Nehoiu, Vama, Piatra Neamţ, Vatra
Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Topliţa, Comăneşti, Covasna, Vişeu de Sus,
Brezoi; placaje, furnire, plăci aglomerate (PAL), plăci fibrolemnoase (PFL)
la: Suceava, Sighetul Marmaţiei, Târgu Jiu, Bucureşti (Pipera), Brăila, Constanţa,
Caransebeş, Arad, Blaj, Gălăuţaş (în Depr. Gheorgheni), Oradea; mobilă la:
-

Iaşi, Braşov, Cluj-Napoca, Suceava, Arad, Oradea, Constanţa; instrumente
muzicale, sportive şi ambarcaţiuni la: Bucureşti, Reghin; rechizite
şcolare – Sibiu, Timişoara; chibrituri Bucureşti, Timişoara, Brăila.
7. Industria materialelor de construcţii – foloseşte ca materii prime:
Roci eruptive : granit (din Munţii Măcinului, Munţii Apuseni), bazalt, andezit
(Carpaţi – Negreşti-Oaş, Racoş, Brănişca);
Roci cristaline: şisturi cristaline (Carpaţi), marmură (Munţii Poiana Ruscă),
şisturi verzi (Dobrogea), calcare policrome;
Roci sedimentare: calcare (Podişul Dobrogei Centrale şi de Nord, Carpaţii
Orientali – Bicaz, Carpaţii Occidentali – Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali –
Munţii Vâlcan); gresii (Carpaţii Orientali şi de Curbură); argilă – pentru ciment şi
ceramică (argila albă sau caolinul); balast, pietriş, nisipuri cuarţoase – pentru
geamuri.
Se produce:
- ciment la: Câmpulung Muscel, Bicaz, Bârseşti – Târgu Jiu, Chişcădaga – Munţii
Metaliferi);
- var: Braşov, Târnăveni, Turda, Câmpulung Muscel;
- ceramică - pentru construcţii (cărămizi, ţiglă, teracotă): Bucureşti,
Ploieşti, Jimbolia, Iaşi;
Ceramică- fină (faianţă, porţelan, plăci de pardoseală, bibelouri): Bucureşti,
Curtea de Argeş, Alba Iulia, Sighişoara, Cluj-Napoca, Arad;
- sticlă : Turda, Mediaş, Boldeşti-Scăieni, Buzău, Dorohoi;
- prefabricate din beton: Bucureşti, Craiova, Constanţa, Braşov, ş.a.

PROBLEMA ENERGIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ÎN ROMÂNIA

PROBLEMA ENERGIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ÎN ROMÂNIA
În prezent Uniunea Europeană realizează aproximativ 1/3 din energia electrică produsă pe Glob şi ½ din energia
produsă în centrale nucleare;
resursele primare de energie ale ţărilor membre U.E., inclusiv România, sunt limitate, ceea ce explică preocuparea
pentru asigurarea unor mari cantităţi de hidrocarburi din zonele Orientului Apropiat şi Mijlociu, Asia Centrală, Marea
Caspică; resursele U.E. se limitează la rezervele de petrol şi gaze naturale din Marea Nordului, Olanda, Polonia şi
României şi cele de cărbune din Regatul Unit, Germania, Polonia, Cehia);
Ţările U.E. utilizează surse variate, cu pondere diferită de la ţară la ţară, în producerea energiei electrice;
predomină: cărbunele (Bulgaria, România, Slovenia, Germania, Cehia, Polonia), petrolul (Austria, Belgia, Regatul
Unit, Franţa, Ungaria), minereurile radioactive-energia nucleară (Bulgaria, Franţa, Lituania), apele curgătoarehidroenergie(Suedia, România), alte surse – predominant energie eoliană (Austria);
Resursele neconvenţionale (energia mareelor, eoliană, termală) ocupă ponderi nesemnificative atât în Europa cât
şi în România; în prezent România este dependentă de resurse energetice din exterior în proporţie de 40%;
În politica energetică a ţărilor U.E. se constată câteva tendinţe:

diminuarea sau chiar eliminarea cărbunelui ca resursă utilizată în producţia energiei electrice (din cauza
poluării accentuate),

creşterea ponderii energiei nucleare (dar sub o strictă supraveghere), realizarea unor sisteme complexe de
transport a petrolului şi gazelor naturale (în condiţiile în care totuşi se are în vedere limitarea dependenţei U.E.
faţă de importurile de gaz şi petrol);

Comisia Europeană din 10 ianuarie 2007 a adoptat un Pachet de măsuri ce defineşte politica energetică a U.E. pe
viitor, remarcându-se:

realizarea unui studiu de impact cu privire la realizarea unei pieţe comune a gazului şi electricităţii;

interconectarea cu prioritate a conductelor (oleoducte, gazoducte) şi a liniilor de transport a energiei
electrice din ţările U.E.;

promovarea unei producţii de energie electrică durabilă (având în vedere reducerea poluării conform
Protocolului de la Kyoto, respectiv reducerea emisiilor de gaze cu 8% faţă de nivelul anilor 1990 şi prevenirea
schimbărilor climatice datorată încălzirii globale);

promovarea surselor de energie regenerabilă şi a biocarburanţilor;

monitorizarea producţiei de energie nucleară în spaţiul U.E.;

elaborarea unui Plan strategic european, cu accent pe utilizarea în viitor a unor tehnologii cât mai
performante;

Comisia Europeană a publicat la 8 martie 2007 Cartea Verde (semnată o zi mai târziu de şefii statelor membre
U.E.), care impune liniile directoare ale unei politici energetice comune şi lansează o dezbatere publică la nivelul U.E.;
Obiectivele U.E. prevăd paralel cu diversificarea surselor necesare producerii energiei electrice şi reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020, cu 30 % până în anul 2030 şi cu 60-80 % până în anul 2050.

Economia Europei - caracteristici

ACTIVITATILE ECONOMICE – CARACTERISTICI GENERALE
Europa concentrează toate activităţile economice prezente pe întinsul
Globului;

se caracterizează printr-o economie dezvoltată;
spre deosebire de celelalte continente, serviciile sunt dominante, atât în
ponderea populaţiei ocupate, cât şi în realizarea PIB-ului, urmate de
industrie, pe ultimul loc situându-se activităţile primare (în principal
agricultura);

cele mai multe state europene sunt dependente de importul de materii
prime, în principal din afara continentului (excepţie Rusia şi, parţial,
Marea Britanie, Norvegia, Ucraina);

gradul de industrializare, deşi variat, este ridicat în majoritatea ţărilor
continentului;

industria, foarte dinamică, se reorientează, în ultimul timp, spre ramurile
de vârf, renunţând treptat la subramurile demodate sau poluante, de
regulă mari consumatoare de resurse;

agricultura este, într-o mare măsură, intensivă şi performantă, mai ales
în ţările Europei de Vest, de Nord-vest şi Centrale;

căile de comunicaţie se includ într-o reţea complexă, modernă şi
diversificată, cu o mare densitate;

activităţile comerciale şi turistice plasează Europa pe primul loc între
continentele lumii, au o dinamică amplă, iar eficienţa acestora variază în
limite foarte largi, de la o ţară la alta, ţările vest-europene realizând mari
venituri naţionale din aceste activităţi;

în Europa se diferenţiază două categorii de state:

state dezvoltate, cu populaţie predominant urbană şi nivel de instrucţie
foarte înalt;

state aflate într-o situaţie de tranziţie, cu caracteristici comune ţărilor
dezvoltate (nivel de instrucţie ridicat şi unele ramuri de vârf) şi elemente
ale subdezvoltării (asistenţă socială deficitară, proporţie importantă a
populaţiei rurale şi eficienţă economică parţial redusă, situaţie specifică
şi României;

Transporturile

SISTEME DE TRANSPORT
Europa dispune de cel mai diversificat, dens şi complementar sistem de
transport de pe Glob;

reţeaua feroviară depăşeşte 360.000 km şi este electrificată în
proporţie de 45 % (locul 2 pe Glob, după America de Nord);

prin Europa circulă cel mai rapid tren din lume, TGV (350 km/h) şi cel mai
luxos (Orient Expres);

reţeaua rutieră depăşeşte 6,6 mil. km, fiind modernizată diferenţiat, de
la vestul spre estul continentului;

Europa ocupă locul al doilea pe Glob în privinţa lungimii reţelei de autostrăzi,
bine reprezentată în Europa de Vest şi în curs de amenajare şi extindere în
Europa Centrală şi de Est;

parcul de autoturisme depăşeşte 230 de milioane (locul al 2-lea după
America) şi peste 40 mil. autovehicule comerciale (locul al 3-lea după
America şi Asia)

magistralele feroviare şi rutiere se întretaie în mari noduri de transport
reprezentate de marile metropole;

pentru eficientizarea fluxurilor de transport de mărfuri şi persoane au
fost stabilite la nivelul continentului (mai puţin Rusia) nouă coridoare de
transport paneuropene;

ransporturile maritime (cu tradiţii încă din antichitate în bazinul
mediteranean şi ulterior în ţările atlantice) s-au revigorat după cel de-al doilea
război mondial;

în transportul maritim predomină mărfurile debarcate (2/3 din total), iar
ca porturi mari sunt Rotterdam (locul al 2-lea pe Glob),
Anvers/Antwerpen, Hamburg, Londra, Le Havre, Marsilia, Barcelona,
Constanţa;

transporturile fluviale se realizează îndeosebi pe Rin (locul întâi ca trafic
şi Duisburg, locul întâi în lume ca port fluvial, cu peste 100 mil. tone/an),
Dunăre, Volga, Tamisa, Elba etc.;

reţeaua de canale, de peste 14.000 km (1/3 din reţeaua navigabilă
internă, fără Rusia), completează traficul fluvial;

Transporturile aeriene europene deţin 10,3 % din transportul mondial
de pasageri;

în Europa se află printre cele mai mari aeroporturi de pe Glob: Heathrow
(Londra), Frankfurt/Main, Charles de Gaulle (Paris), Schipool
(Amsterdam), Şeremetievo (Moscova) ş.a.;\

ransporturile speciale sunt bine reprezentate în spaţiul european
(inclusiv în România) prin sistemul de conducte (mai ales pentru petrol şi gaze
naturale), linii electrice de înaltă tensiune, telecomunicaţii etc.;
România are un sistem de transport similar celui continental, incluzând toate
tipurile de căi de comunicaţie şi mijloace de transport;

deosebirile faţă de sistemul european de transport în ansamblu se
referă la absenţă unor secvenţe semnificative de autostrăzi, caracterul
învechit al infrastructurii feroviare etc.;

dominante, ca pondere, în sistemul de transport de mărfuri şi călători,
rămân transportul feroviar şi rutier;

principalul nod feroviar, rutier şi aerian este Bucureştiul, din care
pornesc radiar spre graniţe, 9 magistrale feroviare şi 10 rutiere;

prin România trec trei coridoare de transport paneuropene (IV, VII şi IX),
5 magistrale feroviare de importanţă europeană şi patru magistrale
rutiere (TEM, E 60, E 70 şi E 85);

transportul fluvial se face pe Dunăre, pe Bega şi pe Prut (în aval de
Albiţa);

transportul maritim este deservit de patru porturi: Constanţa (cel mai
mare port la Marea Neagră, cu un volum de peste 30 mil. tone/an),
Mangalia, Năvodari şi Sulina;

transporturile aeriene sunt deservite de 17 aeroporturi, cel mai mare
fiind aeroportul internaţional „Henri Coandă” (Bucureşti-Otopeni), cu
peste 3 mil. pasageri pe an, care face legătura cu peste 50 de mari oraşe
ale lumii;

aeroporturi mixte (interne şi internaţionale) sunt „Aurel
Vlaicu”(Bucureşti-Băneasa), „Mihail Kogălniceanu” (Constanţa),
Timişoara, Cluj-Napoca, Arad,

GEOGRAFIE UMANĂ - EUROPA ŞI ROMÂNIA
ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ALE EUROPEI ŞI ROMÂNIEI
Europa
Este un continent de locuire străveche.
Succesiunea unor civilizaţii: cretană, minoică, elenistică, etruscă, celtică, romană, bizantină, medievală, modernă şi
contemporană au influenţat aspectul actual al culturilor europene, dar şi al civilizaţiilor mondiale actuale.
Populaţia Europei este în prezent de 726 mil. loc., ceea ce reprezintă 11 % din populaţia totală a Terrei.
Continentul Europa cuprinde un total de 46 de state din care 44 de state sunt integral în Europa şi 2 state se extind atât
în Europa cât şi în Asia (Federaţia Rusă şi Turcia).
Există mai multe accepţiuni cu privire la numărul de locuitori ai Europei în funcţie de raportarea la teritoriu pe care îl
luăm în considerare:

Europa (inclusiv Federaţia Rusă şi Turcia europeană) cu 736 mil. loc.;

Europa (inclusiv Federaţia Rusă fără Turcia) cu 726 mil. loc.;

Europa (fără Federaţia Rusă şi Turcia europeană) cu 582 mil. loc.;

Europa (cu partea europeană a Federaţiei Ruse, fără Turcia) cu 686 mil. loc.;

Europa (fără Federaţia Rusă şi cu Turcia europeană) cu 592 mil. loc.;

Uniunea Europeană (cu 27 ţări) cu o populaţie de 492 mil. loc.

România
Din punct de vedere al geografiei umane, România se caracterizează prin anumite particularităţi ale populaţiei,
aşezărilor şi organizării administrativ-teritoriale:
Populaţia României este o populaţie neo-latină situată în extremitatea estică a ariei de extensiune a acesteia.
Teritorial şi ca populaţie, România este încadrată în romanitatea orientală.
Cele mai importante momente din istoria României sunt: Unirea Munteniei cu Moldova în 1859 sub numele de
România, urmată de integrarea Dobrogei în 1878 şi Unirea din 1918 cu formarea României Moderne.
Din punct de vedere administrativ, România este organizată în 41 de judeţe şi Municipiul Bucureşti.

2.1. HARTA POLITICĂ A EUROPEI. ROMÂNIA CA STAT AL EUROPEI

Europa a fost leagănul unor vechi civilizaţii, fiind continentul care a găzduit metropole coloniale, care şi-a împărţit
lumea şi pe care s-a declanşat Revoluţia Industrială care a dat naştere puterilor moderne, dar şi continentul pe care a
luat naştere nazismul şi comunismul.
În secolul XX, după Primul Război Mondial, numărul statelor Europei a crescut de la 19 la 27; după Al doilea Război
Mondial Europa avea 35 de state, iar în prezent are 46 de state.
Harta politică a Europei s-a modificat sensibil în perioada 1989-1993 când, după destrămarea Uniunii Sovietice, au
apărut 15 state naţionale dintre care 7 în Europa (Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina şi Moldova).
După destrămarea Iugoslaviei au apărut 6 state naţionale (Serbia, Croaţia, Slovenia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia,
Muntenegru), iar după divizarea paşnică a Cehoslovaciei au apărut 2 state noi (Cehia şi Slovacia).
Se poate observa că Federaţia Rusă, deşi ca întindere are o proporţie mare a teritoriului său în Asia, cea mai mare parte
a populaţiei este concentrată în partea europeană.
Turcia este mai mult un stat asiatic, partea sa europeană, deşi mică, a jucat un rol activ în istoria Europei (Imperiul
Bizantin şi capitala acestuia Bizanţ, apoi Constantinopol); la aceasta trebuie subliniate şi aspiraţiile Turciei de a
deveni membră a UE.
Există şi state de dimensiuni foarte mici (Andora, San Marino, Vatican, Malta şi Liechtenstein).
Unele state europene au şi în prezent teritorii extraeuropene care sunt dependente de acestea (cazul Franţei, Olandei,
Regatului Unit şi Danemarcei).
În ultimii ani se observă tendinţa de a include printre ţările europene şi ţările din zona Caucazului (Azerbaidjan,
Georgia, Armenia).
Cipru este un stat asiatic, dar poate fi considerat stat european (bazându-ne pe relaţiile sale cu Grecia şi pe apartenenţa
la U.E.).
Pe continentul nostru există atât state unitare (Franţa, România) cât şi state federale (Germania, Austria, Rusia).
Ca formă de stat cele mai multe ţări europene sunt republici, având ca şef de stat un preşedinte, dar există şi 10
monarhii (Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia, Marea Britanie, Monaco, Liechtenstein, Luxemburg).
Capitalele statelor europene sunt, de regulă, cele mai importante oraşe ale ţărilor respective, din punct de vedere
demografic, economic şi cultural. Există şi excepţii, ca în cazul Elveţiei, unde Berna nu este cel mai mare oraş al
acestei confederaţii, sau cazul Olandei unde Amsterdam şi Haga îşi împart funcţia de capitală.
După mărimea suprafeţei, cel mai întins stat este Federaţia Rusă care are suprafaţa de 17 075 400 km2, iar cel mai
redus este Vatican cu suprafaţa de 0,44 km2.
După criteriu geografic, statele europene sunt cuprinse în 5 regiuni geografice: Europa de Vest, Europa de Nord,
Europa Centrală, Europa Meridională şi Europa de Est.

România, stat al Europei
România este stat european prin poziţie şi caracteristici. Componentele naturale ale teritoriului românesc sunt: Munţii
Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră.
Prin Carpaţi şi fluviul Dunărea, România poate fi considerată ţară central-europeană.
România are populaţia de 21,7 mil. locuitori, ocupând locul al nouălea între statele europene.

Din punct de vedere politic, statul român este o republică parlamentară conform Constituţiei din 1991.
România este membră NATO din anul 2004 şi membră a UE din 1 ianuarie 2007.

Țările vecine României

Ţările vecine României
Ucraina
Suprafaţă: 603.700 km2
Limite
N – Belarus, Rusia
E – Rusia
S – M. Neagră; Rep. Moldova, România
V – Ungaria, Slovacia
Caracteristicile reliefului: Cuprinde 3 trepte de relief ; Mţii sunt marginali în
NV şi S în Pen. Crimeea
Unităţile majore de relief: Munţi: Carpaţii Păduroşi ; Mţii. Crimeii (Iaila);
Pod. Podolic, Colinele Doneţului; C. Mării Negre; C. Niprului
Clima
Climat temperat continental ; continenalismul se accentuează pe
direcţia V – E ; În Pen. Crimeea, climat subtropical (to med a lunii ian = 2o – 4oC)
Hidrografia: Don, Nipru, Nistru, Dunărea, Bugul de Sud ;Ieşire la M. Neagră şi
M. Azov
Elemente de biogeografie: Păduri de foioase, silvosepa şi stepa.
Populaţia: 46,7 mil. loc. (ucraineni 65%, ruşi 33%)
Densitatea: 77 loc/km2
Principalele oraşe: Kiev, Harkov, Odessa, Lvov, Krivoi Rog
Resurse: Cărbuni (baz. Donbass), minereuri de fier, uraniu, petrol şi gaze
naturale (resurse modeste)
Industria: siderurgia (locul 6 pe Glob)

ind. constructoare de maşini (tractoare şi maşini agricole, locomotive,
nave maritime şi fluviale)

ind. chimică şi petrochimică

concentrări industriale: Kiev şi Donbass

Agricultura: cereale, floarea soarelui (locul 2), cartof, sfeclă de zahăr, tutun;
Transporturi: 

1800 km de autostrăzi,

22 000 km de căi ferate

2250 km de cai fluviale

porturi: Odessa, Sevastopol

Republica Moldova
Suprafaţa: 33.843 km2
Limite: N şi E – Ucraina
V – România
Caracteristicile reliefului: Relief predominant de podiş cu altitudini reduse
(200 – 300 m)
Unităţile majore de relief: Pod Nord Moldovenesc (parte a Pod. Moldovei),
Pod. Codru, Pod Nistrului, Pod. Central Moldovenesc
Clima:
Climat de tip temperat continental umed (precipitaţii medii de 550
– 580 mm/an); expusă circulaţiei vânturilor aride şi reci din E

Hidrografia: Prut, Nistru, Râbniţa; L. Stânca-Costeşti
Elemente de biogeografie: Vegeraţia caracteristică este cea de stepă
Populaţia: 4 mil. loc. (moldoveni 78,2%)
Densitatea: 118 loc/km2
Principalele oraşe: Chişinău, Tighina, Soroca, Ungheni
Economia: specializată in producţia de vinuri, fructe şi tutun; important
producător de floarea soarelui şi plante aromatice
Industria este slab dezvoltată: băuturi alcoolice, conserve din fructe şi
legume, vinuri.
Bulgaria
Suprafaţa: 110.970 km2
Limite: N- România
E – M. Neagră
S – Turcia, Grecia
V – Macedonia, Muntenegru, Serbia
Caracteristicile reliefului: Relief variat : muntos în centru şi SV ; deluros în
NE ; câmpie – N şi SE
Unităţile majore de relief: - Câmpia Înaltă a Dunării, C. Traciei Superioare
- Mţii. Balcani, Mţii Rila (alt max = 2925 m) ; Mţii Stara Planina, Mtii Sredna
Gora, Mii Rodopi;
Clima: Climat temperat continental la N de Mţii Balcani ;
Climat mediteranean la S de de Mţii Balcani ; precipitaţii medii - 640 mm/an
Hidrografia: Dunărea, Iskur, Mariţa cele mai fierbinţi ape termale din Europa
(104oC )
Elemente de biogeografie: Stepa din N trece spre pădure de amestec din S.
Populaţia: 7,8 mil. loc (805 bulgari, 10% turci, 5% rromi)
Densitatea: 70 loc/km2
Principalele oraşe: Sofia, Varna, Burgas, Ruse, Plovdiv, Vidin
Resurse: 
resurse nat: bauxită, Pb, Zn, cărbune, teren arabil
Industria: 
siderurgia,
construcţii de maşini (autovehicule, nave maritime, electronice)
ind. textilă şi ind. alimentară
Agricultură: trandafiri (locul 1 pe Glob la ulei de trandafir)
viţa de vie, tutun
Transporturi: reţea de cale ferată
porturi maritime (Burgas)
Serbia
Suprafaţa: 88.361 km2 (77.474 km2 fara Kosovo)
Limite: N – Ungaria, România
E – Bulgaria
S – Macedonia, Albania
V – Muntenegru, Bosnia-Herţegovina; Croaţia
Caracteristicile reliefului: Treptele reliefului urcă de la S la N ;Alt max. vf.
Daravica = 2656m
Unităţile majore de relief: - C. Voievodinei (parte a C. Panonice) ; C.
Moraviei ;
- Alpii Dinarici ; Carpaţii Serbiei ;
Clima: Climat mediteranean cont. În N, iernile sunt reci şi umede, iar verile
sunt fierbinţi şi umede- precipitaţii medii anuale = 560 şi 1900 mm

Hidrografia: Dunărea ; Tisa ; Morava, Drava, Sava
Elemente de biogeografie: Păduri de foiase şi conifere ; întinse pajişti
naturale
Populaţia: 10 mil. loc (sârbi 62,6%, albanezi 16,5%, maghiari 3,3% români
1,4%)
Densitatea: 114 loc/ km2
Principalele oraşe: Belgrad, Priştina, , Novi Sad
Resurse:  resurse naturale : Fe, Cu, Zn, Pb, Ni, Au, Ag, marmură, pirită,
calcar, sare, teren arabil
Industria:  siderurgia
 metalurgia neferoasă (aluminiu, cupru)
 construcţii de maşini (autoturisme, tractoare)
 industria chimică şi petrochimică
Agricultura:  pomicultura (locul 1 mere)
 cereale, floarea soarelui, sfecla de zahăr
Transporturi:  540 km de autostrăzi, 1/3 din căi ferate sunt electrificate
Ungaria
Suprafaţa: 93 030 km2
Limite: N – Slovacia,
E – Ucraina, România
S – Serbia, Croaţia
V – Slovenia, Austria
Caracteristicile reliefului: Câmpia ocupă 2/3 din suprafaţa ţării;alt. medie
150-200 m; 98% din terit. are alt < 400 m
Unităţile majore de relief: - Mţii Bakony (NV) şi mţii. Alfold (ESE), Mţii. Matra
(NE) – ramificare a Carpaţilor; C. Dunării Mijlocii(C. Panonică); C. Tisei
Clima: Întâlnirea a 3 zone climatice: ocea-nică, mediteraneană, continentală;
t°¬med= 10-11°C; precipitaţii medii anuale = 630 mm; scad de la V la E; vara
– secete severe
Hidrografia: Dunărea; Tisa; l.Balaton de origine tectonică
Elemente de biogeografie: Vegetaţia caracteristică stepa ; păduri dominante
cele de stejar
Populaţia: 10 mil. loc. (maghiari 84,4%, ruteni, germani, români, rromi)
Densitatea: 107 loc/km2
Principalele oraşe: Budapesta, Debrecen, Szeged, Pecs, Gyor
Resurse naturale :  bauxită, cărbuni, gaze naturale – în cantităţi mici ; fier
Industria:


ind. constructoare de maşini (autovehicule, echipamente electronice)
ind. chimică şi petrochimică
ind. textilă şi alimentară

Agricultura:
 cereale
 plante tehnice (sfecla de zahăr, floarea soarelui, rapiţă)
 legume
 viticultura şi pomicultura

Transporturile: 
7950 km căi ferate (1/3 electrificate)
468 km autostrăzi
1440 km căi navigabile
aeroporturi

Țările UE

STATELE UNIUNII EUROPENE
Franţa
Suprafaţa: 543 965 km
Populaţia: 60,8 milioane locuitori
Densitate: 112 loc/kmp
Forma de stat: republică prezidenţială
Capitala: Paris
Oraşe: Marsilia, Lyon, Bordeaux, Toulouse, Nisa, Strasbourg, Toulouse, Nantes;
Unităţi de relief: Munţii Alpi, Pirinei, Masivul Central Francez, Masivul Armorican,
Podişul Ardeni, Bazinul Parizian;
Climă: temperat oceanică în nord şi vest, mediteraneană în sud;
Ape curgătoare: Rhin, Rhon, Sena, Loira, Moselle;
Economia este dezvoltată şi diversificată:

industria se remarcă prin nivelul tehnologic ridicat;

agricultura este eficientă (concentrează doar 4% din populaţia
activă); Franţa excelează în producţia de struguri, vinuri (locul I pe
Glob), carne (locul I în Europa), cereale (locul I în Europa, locul 4 pe
Glob);

serviciile concentrează 70% din populaţia activă;Franţa obţine
venituri deosebite din turism;

Sistemul de transport este modern şi diversificat:
– 900.000 km de căi rutiere din care 10.400 km de autostrăzi

- 30.000 km căi ferate, TGV
- o flota comercială mare; 5.400 km reţea navigabilă internă
- reţele aeriene sunt performante
Franţa a jucat un rol deosebit în crearea Uniunii Europene, fiind interesată de
reglementarea situaţiei politice încordate care exista după cel de-al doilea
război mondial între Franţa şi Germania;a insistat pentru o politică agricolă
comună (PAC) şi militează pentru constituirea unui sistem de apărare
propriu,independent de NATO.
Germania
Suprafaţa: 357 046kmp
Populaţia: 82,5 milioane locuitori
Densitate: 231 locuitori / kmp
Forma de stat: republica parlamentară
Capitala: Berlin
Oraşe: Munchen, Hamburg, Koln, Frankfurt am Main, Stuttgart, Dortmund ,
Bremen,Dresda;
Relieful: este dispus în trepte crescând în altitudine de la N spre S: Câmpia
Europei de Nord, Masivul Şistos Renan,Munţii Pădurea Neagră,Munţii
Harz,Munţii Alpii Bavariei,Podişul Bavariei,Câmpia Germaniei de Nord;
Clima: temperată cu nuanţe ocenice în nord şi vest,continentale în est,de tip
alpin în sud;
Ape curgătoare: Dunăre, Rhin, Elba, Oder;
Economia
Germania este ţara cu cea mai performantă economie din Europa (locul III pe Glob);

industria este dominată de sectorul chimic şi cel al construcţiilor de
maşini (locul I în Europa, locul II pe Glob la producţia de
autoturisme);

agricultura este performantă,se disting culturile de
cereale,cartofi,sfeclă de

zahăr,plante furajere; creşterea porcinelor(locul I în Europa, locul IV
pe Glob);

transporturile sunt modernizate şi eficiente(cea mai întinsă reţea
feroviară,cea mai lungă reţea de autostrăzi din Europa);

Germania se situează pe primul loc pe Glob în domeniul
exporturilor.

Geopolitic Germania care este membră fondatoare a U.E ,susţine extinderea
Uniunii spre Est pentru a obţine o poziţie geografică cât mai centrală;consideră
că rezolvarea situaţiei conflictuale din Irak se poate face prin implicarea O.N.U.
Regatul Unit (Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord)
Suprafaţa: 242 514 kmp
Populaţia: 60 milioane locuitori (englezi, scoţieni, galezi, irlandezi)
Forma de stat: monarhie constituţională
Densitatea: 248 locuitori /kmp
Capitala: Londra
Oraşe: Birmingham, Leeds, Glasgow, Sheffield, Manchester, Liverpool,
Edinburgh;
Relief: Munţii Grampian, Munţii Penini, Câmpia Londrei;
Clima: temperat oceanică, influenţată de Gulf Stream;
Ape curgătoare: Shanon, Severn, Tamisa;
Economia

este dezvoltată; cea mai mare pondere în realizarea PIB-ului o
deţin serviciile;

industria este diversificată (siderurgie, construcţii de maşini,
petrochimie, textilă);

în agricultură se remarcă creşterea ovinelor (locul I în Europa şi
locul VI pe Glob), bovinelor.

transporturile sunt modernizate şi diversificate: Londra este
deservită de 21 de aeroporturi (Heathrow este cel mai mare
aeroport european); căile ferate şi autostrăzile sunt extinse,în
schimb flota comercială maritimă este modestă în comparaţie cu
secolele trecute, când era cea mai puternică la nivel mondial.

Iniţial Anglia s-a opus formării unei pieţe comune la nivel european, ulterior va
adera la U.E şi în prezent se concentrează pe probleme care vizează taxele,
securitatea socială, imigraţia şi controlul frontierelor.
Italia
Suprafaţa: 301 388 kmp
Populaţia: 58,8 milioane locuitori
Densitatea: 195 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Roma
Oraşe: Milano, Napoli, Florenţa, Torino, Genova, Veneţia, Palermo
Relieful: Munţii Alpi în Nord, Munţii Apenini, Câmpia Padului
Clima: mediteraneană în sectorul peninsular şi insular, temperată în nord, cu
nuanţe alpine în Munţii Alpi
Apele curgătoare: Pad (Po), Tibru, Arno
Lacuri glaciare: Garda, Como, Maggiore
Economia

a cunoscut o dinamică accentuată în ultimele decenii. Industria
este concentrată cu precădere în zona de nord (triunghiul Milano,
Torino, Genova) fiind foarte diversificată: hidroenergie, siderurgie,
petrochimie, construcţii de maşini (autoturisme Fiat la Torino) sau
mărci de lux (Lamborghini, Ferrari, Maserati), textilă etc.

agricultura se remarcă mai ales în regiunile sudice, Italia fiind o
importantă producătoare de struguri (locul I pe Glob), mere, pere,
citrice, măsline;

transporturile sunt diversificate şi modernizate(11 000 km căi
ferate din care două treimi sunt electrificate,6500km de
autostrăzi); patrimoniul turistic bogat şi peisajele naturale atrag
anual un număr mare de turişti (50-60 de milioane).

Italia este membru fondator al U.E.. La Roma s-au semnat în 1957 Tratatele de
constituire a C.E.E., care s-a transformat ulterior în U.E.
Spania
Suprafaţa: 504 614 kmp
Populaţia: 43,96 milioane locuitori
Densitatea: 87 locuitori/ kmp
Forma de stat: monarhie constituţională
Capitala: Madrid
Oraşe: Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Malaga, Las Palmas
Relief: Munţii Pirinei (în nord) la graniţa cu Franţa, Munţii Cantabrici, Cordiliera
Betică, Meseta Spaniolă (o regiune de podiş situată în partea centrală), Câmpia
Aragonului, Câmpia Andaluziei
Clima: mediteraneană în sud şi est, temperat oceanic în nord-vest, cu nuanţe
de ariditate accentuată în partea centrală
Ape curgătoare: Ebro, Tejo, Duero, Guadalquivir
Economia:

s-a dezvoltat constant după aderarea la U.E. Industria a devenit
treptat motorul economiei (siderurgie, metalurgie neferoasă,
construcţii de maşini),

agricultura prin producţia de măsline (ulei de măsline-locul I pe
Glob), struguri (vinuri-locul IV pe Glob), citrice, legume.

Potenţialul turistic cultural – istoric şi balneo-maritim este
valorificat pe deplin.

Acţiunile separatiştilor basci (gruparea ETA), constituie o problemă pentru
Spania şi în acelaşi timp pentru U.E.
Portugalia
Suprafaţa: 92 389 kmp
Populaţia: 10,6 milioane locuitori

Densitatea: 114 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică prezidenţială
Capitala: Lisabona
Oraşe: Porto, Setubal, Braga
Relieful: Munţii Serra da Estrela, Câmpia Portugaliei
Ape curgătoare:Tejo,Douro,Guadiana
Economia
prin fondurile primite după aderare Portugalia a reuşit să se redreseze din punct de vedere economic(PIB-ul
a crescut de peste 4 ori). Industria s-a diversificat, iar agricultura s-a modernizat. Portugalia este cea
mai mare producătoare şi exportatoare de plută de pe Glob.
Activitatea turistică este intensă remarcându-se Lisabona, Porto, Riviera
Portugheză.
În decembrie 2007 s-a semnat Tratatul de la Lisabona, care a înlocuit fosta
Constituţie Europeană. Tratatul prevede înfiinţarea unui post de Preşedinte al
U.E. cu un mandat de doi ani şi jumătate(care înlocuieşte sistemul rotativ de
atribuire a preşedinţiei cu o durată de şase luni) şi un post de şef al diplomaţiei
europene. Comisia Europeană va avea mai puţini membri ,va fi modificat
sistemul de vot, va fi restrâns numărul domeniilor în care statele pot opune
veto.
Grecia (Republica Elenă)
Suprafaţa: 131 957 kmp
Populaţia. 10 milioane locuitori
Densitatea: 80,7 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Atena
Oraşe: Salonic, Pireu, Patras, Iraklion
Relieful: Muntele Olimp (2917m), Munţii Pindului, Câmpia Thessaliei, Câmpia
Macedoniei
Clima: predominant mediteraneană
Ape curgătoare: Axios, Strimon, Nestos
Economia s-a stabilizat şi a cunoscut o creştere aproape miraculoasă după
aderarea la U.E. ca şi în Portugalia. Este ţara balcanică cu cele mai importante
investiţii. Activităţile tradiţionale (comerţul şi navigaţia - locul I în Europa, locul
III pe Glob) sunt în continuare domenii economice de bază. Vestigiile antice şi
potenţialul natural marin, clima blândă atrag anual un număr foarte mare de
turişti.

Austria
Suprafaţa:83 859 kmp
Populaţia: 20,2 milioane locuitori
Densitatea: 97,5 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Viena
Oraşe: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck, Klagenfurt, Steyr
Relieful:predominant muntos (Munţii Alpi), Câmpia (Bazinul )Vienei
Clima: temperat continentală
Apele curgătoare: Dunăre, Drava, Enns, Inn
Lacuri glaciare: Bodensee
Economia
este dezvoltată şi se bazează în mare parte pe resurse naturale proprii. Activităţile
economice de bază se desfăşoară în domeniile turismului şi financiar bancar. O
dinamică deosebită au cunoscut unele ramuri industriale (hidroenergie,
ind.electronică, sticlăriei, textilă); din punct de vedere turistic se remarcă Viena
(oraşul valsului), Salzburg (oraşul în care s-a nascut W.A.Mozart) şi regiunea
Tirol (pentru sporturi de iarnă).

Populația Europei

POPULAŢIA ŞI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE
EUROPA
a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade
distincte:
- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III, 80 mil. locuitori
în anul 1500 şi 140 mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii,
invaziile popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de revoluţia
industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900 populaţia Europei
a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în 2004 să înregistreze
706 mil. de locuitori (cu includerea populaţiei Federaţiei Ruse, dar fără includerea părţii
europene a Turciei).

b. Distribuţia spaţială a populaţiei
Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali,

factorii tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul
doi după Asia.
Pe state există densităţi medii diferite: state cu densităţi medii de peste
200 loc./km2 (Germania, Belgia, Olanda, Regatul Unit); state cu densităţi între
150-200 loc/km2 (Italia, Elveţia, Danemarca), state cu densităţi cuprinse între
100-150 loc/km2 (Portugalia, Franţa, Polonia, etc.), state cu densităţi cuprinse
între50-100 loc/km2 (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia etc.) şi
state cu densităţi sub 50 loc/km2 (Islanda, Norvegia, Finlanda, F. Rusă).
Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km2), iar cea
mai mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr,
centrul şi sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200
loc./km2 (Europa de Vest şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică,
Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică).
c. Mişcarea naturală a populaţiei
Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a
coborât la 11-12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor
natural cuprins între 0 şi 1‰.
Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalităţii între 15 şi 20‰ în
Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse ale natalităţii sub 10 ‰ în
Austria, Germania, Ungaria, România, Rusia, şi chiar de 8-9‰ în Bulgaria,
Ucraina.
Bilanţul natural al populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1‰),
Ucraina (-6,2‰), Rusia (-4,8‰), Belarus (-4,7‰), România (-2‰).
d. Speranţa de viaţă
În Europa speranţa de viaţă este de 70 de ani.
Pe state apar diferenţieri mari: în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la
femei; în Elveţia 84 de ani la femei.
În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranţei medii de viaţă
ca urmare a degradării nivelului de trai.
e. Mobilitatea teritorială a populaţiei
După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au
contribuit decisiv la colonizarea „lumii noi”.
Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o
tendinţă inversă (locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de
muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii către Marea Britanie,
Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene
spre Europa Occidentală.
Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super
dotate fiind racolate spre ţările dezvoltate vest europene).
f. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei
în vârstă de peste 60 de ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie
de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18 %), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda,

Irlanda, Cipru (20 %).
g. Structura profesională a populaţiei
Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari
diferenţe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de
dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă de muncă ocupată în
servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei
ocupate în sfera serviciilor.
h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.
i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale:
catolicismul, protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman
prezent în Albania.
ROMÂNIA
a. Evoluţia numărului de locuitori
In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în
1912 la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 21,7 mil. de locuitori.
b. Mişcarea naturală a populaţiei
După 1989 s-a produs o scădere a natalităţii de la 16 ‰ la10 ‰ în 2004 ca
urmare a reducerii ratei fertilităţii.
În aceeaşi perioadă mortalitatea a crescut de la 10,6 ‰ la 12,7 ‰ (în 1996) şi
11,9 ‰ (în 2004), pe fondul ponderii ridicate a populaţiei de vârsta a treia şi a
scăderii nivelului de trai.
Bilanţul natural (sporul natural) a scăzut de la 5,3 ‰ în 1989 la -2,7 ‰ în 2002
şi -1,9 ‰ în 2004, -1,9 în 2006.
c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
Exodul rural-urban din perioada 1960-1989 a favorizat migraţiile definitive de la
sate spre capitală şi oraşele mari (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi,
Cluj).
După 1989 centrele de atracţie au rămas marile oraşe şi municipiul Bucureşti,
dar în limite mai reduse.
S-a înregistrat o migraţie dinspre oraşele mici şi mijlocii spre mediul rural.
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate
din Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia,
Spania, Germania, Marea Britanie.
d. Densitatea populaţiei
În anul 2004 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 90,9
loc/km2, iar în 2006 de 89,2 loc/km2.
Densitatea medie a populaţiei pe judeţe evidenţiază următoarele categorii:
între 30-40 loc/km2 (judeţele Tulcea şi Caraş Severin), valorile cele mai mari

înregistrându-se în oraşele mari (Bucureşti, 8093 loc/km2 în 2004).
e. Structura pe grupe de vârstă
Între 1970 şi 2005 s-a înregistrat un declin al populaţiei tinere (scăderea
ponderii populaţiei tinere de la 26 % în 1970 la 16 % în 2005) şi o creştere a
ponderii populaţiei de vârsta a treia de la 7 % în1970 la 14 % în 2005.
f. Structura profesională a populaţiei
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în
structura profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este
de 38 %, în agricultură de 32 % şi în industrie 25 %.
Aproximativ 5,1 % din populaţia de peste 65 de ani este ocupată în muncă.
g. Structura etnică
Din totalul populaţiei României, în anul 2002 ponderea populaţiei pe naţionalităţi era
următoarea: 89,5 % români, 6,6 % maghiari, 2,5 % rromi, 0,3 % germani şi 1,1
% alte naţionalităţi.
h. Structura pe medii (rural/urban)
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală
de 45 % din populaţia totală a României.
i. Alte aspecte
Asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziţiei
demografice.
Cea mai numeroasă generaţie din istoria României a fost cea născută în
perioada 1967-1968, când s-au născut 550.000 de persoane.
Pagina de pornire
Abonaţi-vă la: Postări (Atom)